Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Incongruenta intentie-rezultat in evaluarile

morale ale copiilor
 Abstract
» Obiectivele cercetarii : Investigarea modului in care copiii prescolari sau
scolari mici realizeaza evaluarile morale ale celorlalti,tinand cont atat de
intentia lor cat si de rezultatul actiunii.
» Participanti: 33 de copii prescolari si scolari mici(25 cu varste intre 5-6 ani si
8 cu varste cuprinse intre 8 si 10 ani)
» Ipoteze:
» H1: In cazul incongruentei Intentie buna-rezultat rau,copiii vor caracteriza
personajul in directia rezultatului.
» H2: In cazul incongruentei Intentie rea-rezultat bun,copiii vor caracteriza
personajul in directia intentiei.
» H3: In combinatia intentie buna, rezultat rau, ne asteptam ca un procent mai
mare din copii sa aleaga sa pedepseasca personajul, in cazul in care acestia
se axeaza pe rezultat.
» H4: In combinatia intentie rea, rezultat bun, ne asteptam ca un procent mai
mare din copii sa aleaga sa pedepseasca personajul, in cazul in care acestia
se axeaza pe intentie.
 Fundamentare teoretica I
» Copilăria mică și preșcolaritatea aduc o
multitudine de schimbări la nivel cognitiv care
includ și o șlefuire progresivă a tendinșelor morale,
în strânsă legătură cu conturarea ideii de sine și a
teoriei minții. Elemente de maturitate morală care
odinioară erau considerate specifice unei minți
adulte, fac parte, conform studiilor din ultimele trei
decenii și din evaluările morale ale copiilor, chiar și
a copiilor foarte mici, aflați în perioada preverbală.
În cele ce urmează vom prezenta câteva studii de
referință legate de formarea prejudecăților morale
la copii, îndreptându-ne atenția mai ales asupra
temei diferențierii intenție-rezultat în felul în care
copiii înțeleg acțiunile celorlalți.
 Fundamentare teoretica II
» Pentru a putea intelege o situatie problematica din punct de vedere moral,
individul trebuie sa fie capabil sa inteleaga atat valenta unei intentii, cat si
valenta unui rezultat. Intelegerea intentiei a fost studiata in cadrul unor
experimente in care copiii aveau de ales intre a ajuta sau nu o persoana cu
intentii rele. In cadrul experimentelor s-a constatat ca la trei ani, copiii au
evitat sa ajute pe cineva care manifesta o inentie negativa in raport cu alta
persoana. Comportamentul prosocial al copiilor a scazut semnificativ daca
persoanele care aveau nevoie de ajutor se purtasera urat inainte. Mai mult
decat atat, copiii au refuzat sa ajute actori rau-intentionati indiferent daca
actiunile acestora se soldau cu un rezultat negativ sau cu un rezultat
neutru/lipsa rezultatului. O alta concluzie a fost ca in cazul intentiilor bune,
copiii nu au fost cu mult mai receptivi sa ajute in comparatie cu intentii
neutre, ceea indica faptul ca blamarea actiunilor negative se contureaza
mai repede decat aprecierea si sustinerea actiunilor pozitive (Vaish,
Carpenter & Tomasello, 2010).
 Obiectivele cercetarii
» Prin acest studiu ne propunem sa investigam felul in care copiii
integreaza informatii despre intentie si rezultat atunci cand
analizeaza situatii in care valenta intentiei si a rezultatului sunt
opuse. Altfel spus, cand o intentie buna duce la un rezultat rau si
invers. In timp ce studiile clasice indica spre faptul ca rezultatul
este mai de graba luat in calcul pana in jurul varstei de 8-10 ani, noi
cercetari arata ca si copiii mai mici (prescolari) integreaza in
judecatile lor aspect ce tin de intentie. Lucrarea este structurata
astfel: partea intai descrie literatura de specialitate pe tema
abordata, partea a doua prezinta metodologia, partea a treia contine
rezultatele si interpretarea lor, iar partea a patra ofera concluziile
studiului.
 Ipotezele cercetarii I
» Ne propunem sa aflam daca judecata privind natura personajului (de a fi
bun sau rau) se bazeaza pe intentie sau pe rezultat in cazul povestii de tip
intentie buna, rezultat rau si in cazul povestii de tip intentie rea, rezultat bun

» H1: In combinatia intentie buna, rezultat rau, ne asteptam ca aprecierea

naturii personajului sa fie in directia rezultatului. Astfel, ne asteptam ca o
proportie mai mare din copii sa considere ca personajul este rau,
bazandu-ne pe faptul ca un rezultat rau cantareste mai mult pentru un copil
de 5-6 ani, decat o intentie buna.
» H2: In combinatia intentie rea, rezultat bun ne asteptam ca aprecierea
naturii personajului sa fie in directia intentiei, bazandu-ne pe faptul ca
atentia asupra intentiilor negative apare mai devreme in dezvoltarea morala
decat atentia asupra intentiilor pozitive.
 Ipotezele cercetarii II
» De asemenea, ne propunem sa aflam daca copii aleg sau nu sa pedepseasca
personajul in cadrul fiecarei povesti in care exista incongruenta intre intentie si
rezultat.
» H3: In combinatia intentie buna, rezultat rau, ne asteptam ca un procent mai
mare din copii sa aleaga sa pedepseasca personajul, in cazul in care acestia
se axeaza pe rezultat.
» H4: In combinatia intentie rea, rezultat bun, ne asteptam ca un procent mai
mare din copii sa aleaga sa pedepseasca personajul, in cazul in care acestia
se axeaza pe intentie.
 Metoda
1.Participanti

» Studiul s-a desfășurat pe un eșantion de 33 de copii: 25 de copii cu varste

intre 5si 6 ani si 8 copii cu varste intre 8-10 ani . Copiii erau fie înscriși la o
grădiniță din București (25 copii) fie făceau parte dintr-un club sportiv de
karate(8 copii).
» Că urmare a faptului că participanții sunt minori,s-a organizat o ședință in
cadrul grădiniței în care li s-au prezentat părinților date privind scopul
cercetarii,obiectivele acestuia,timpul alocat fiecarui participant,drepturile
participantilor,beneficiile cercetarii. De asemenea, acestia au fost asigurati
ca datele cu privire la raspunsurile copiilor sunt confidentiale si sunt folosite
numai in scop academic.Le-a fost oferita o adresa de e-mail pe care o
puteau folosi pentru a cere mai multe informatii privind studiul.  La finalul
ședinței, li s-a oferit un  consimțământ informat în care ambii parinti și-au
dat acordul privind participarea copilului la studio.
» Ca recompensă,participanții au primit la finalul ședinței de discuții un sticker
pe care l-au adăugat la propria colecție.
 Metoda
2.Intrumente

» Fiecărui participant i-au fost spuse patru povestioare in care

valenta intentiei si natura rezultatului actiunii au fost
manipulate rezultand patru combinatii (Intenție bună-Rezultat
bun;Intenție bună-Rezultat rău;Intenție rea-Rezultat rău;Intenție
rea-Rezultat bun). Apoi le-au fost puse patru întrebări (“După
părerea ta, personajul este o fetiță/un băiețel rău/rea?”; “De ce
crezi asta?”;”Consideri că ar trebui pedepsit/a?”;”De ce crezi
asta?”).
»   După răspunsul la fiecare dintre cele patru întrebări au mai
existat 3 întrebări cu privire la vârstă participantului,culoarea
preferată și animalul preferat, ultimele doua aspect fiind
discutate pentru a incheia sesiunea intr-o nota prietenoasa si
optimista.
Metoda
2.Intrumente II
» Povestioarele de tipul Intenție bună-rezultat
bun(congruente) au fost folosite pentru a verifica
daca povestea este inteleasa. De exemplu, s-a
considerat ca cineva care raspunde ca personajul
este rau desi intentia lui era buna si rezultatul bun,
inseamna ca nu a inteles povestea. Participanții
care au răspuns greșit la acele întrebări au fost
eliminați. Un singur participant a raspuns gresit la
acest tip de intrebari, in timp ce altul a fost
eliminat pentru ca nu a dorit sa mai raspunda la
intrebari.
 Metoda
3.Procedura

» Copiii au fost intervievați individual de catre doi studenti,unul

expunand povestile iar celalalt notand in formularul cu
raspunsuri si punand cele patru intrebari.
» Sesiunile s-au desfasurat în locuri liniștite din grădiniță si la
scoala de karate unde nu aveau acces ceilalți copii ,pentru a nu
influența răspunsurile sau a deranja procesul de gândire.
» După o introducere a ceea ce urmează să se întâmple(“Va urmă
să asculți patru povestioare și după fiecare îți voi pune câteva
întrebări,ești pregătit?”),raspusurile copiilor au fost înregistrate
prin tehnica creion-hârtie pe un formular de răspunsuri. Cele
patru povești au fost expuse într-un mod aleatoriu, numai
întrebările le-au fost puse tuturor copiilor în ordinea descrisă mai
sus.
 Mai jos sunt prezente doua exemple de povestioare
cu intentie si rezultat incongruente:

» Intentie buna-Rezultat rau(“Ana se juca în sufragerie lângă cutia ei cu jucării.

La un moment dat, a observat că jucăriile erau într-o dezordine totală și a decis
să le aranjeze. A golit cutia cu jucării pe podea pentru a le sorta și aranja cum
trebuie. Chiar atunci mama Anei a intrat în cameră și a spus: ”Of, Ana! O să vină
cineva în vizită în câteva minute și tu ai făcut dezordine în toată camera.”)
» Intentie rea-Rezultat bun(Andrei se juca în sufragerie lângă cutia lui cu jucării.
Era furios în acea zi și s-a hotărât să strice ordinea în care erau jucăriile. A golit
cutia cu jucării pe podea pentru a le împrăștia peste tot. Chiar atunci mama lui
Andrei a intrat in cameră și i-a spus : “Multumesc, Andrei! Chiar voiam să
aranjez cutia cu jucării și tu ai început deja să faci asta.”)
» Pentru ca rezultatul final sa nu fie influentat de numele personajelor, ordinea
povestilor sau genul personajelor,am expus povestile in ordine aleatorie, iar in
fiecare poveste am alternat genul personajelor si numele acestora .
 Rezultate 1

» Am aplicat un test al proportiilor pentru a verifica primele doua ipoteze legate

de judecata privind natura personajului in fiecare dintre cele doua povesti.
» Observam ca in cazul povestii cu intentie buna, rezultat rau nu exista o
diferenta semnificativa de proportii, ceea sugereaza ca participantii s-au axat in
mod egal ori pe intentie ori pe rezultat. In cazul povestii cu intentie rea, rezultat
bun semnificativ mai multi copii au considerat ca personajul este rau, indicand
astfel ca s-au bazat pe intentie.
 Rezultate 2

» Am aplicat un test al proportiilor pentru a verifica primele doua ipoteze legate de

aplicarea sau nu a unei pedepse in fiecare dintre cele doua povesti. Observam ca in
cazul povestii cu intentie rea, rezultat bun semnificativ mai multi copii au ales sa
pedepseasca personajul, dovedind ca iau in calcul intentia. In cazul povestii cu
intentie buna, rezultat rau nu exista o diferenta semnificativa de proportii, ceea ce
sugereaza ca participantii s-au axat in mod egal ori pe intentie ori pe rezultat.
»
Rezultate
» Putem observa ca in ambele cazuri situatia in care
copii au fost mai atenti la intentie a fost aceea in
care intentia a fost una negativa, ceea ce confirma
rezultatele studiilor anterioare care sustin ca
intentia negative este utilizata in judecatile morale
mai devreme decat intentia pozitiva, in decursul
dezvoltarii normale a copiilor.
 » Desi s-a obtinut un esantion prea mic pentru a realiza o analiza
statistica, raspunsurile celor 8 copii cu varste cuprinse intre 8 si 10 ani
au aratat in mod explicit accentul pus pe intentie in povestile cu
incongruenta intentie-rezultat. In tabelul de mai jos sunt prezentate
motivatiile date de copii la intrebarea “De ce crezi ca personajul este
bun/rau”. Raspunsurile subliniate indica invocarea explicita a intentiei. In
cazul copiilor cu varste cuprinse intre 5 si 6 ani, doar un copil din 25 a
dat un raspuns motivat explicit de natura intentiei personajului

P1. Intenție Rea, Rezultat Bun P2. Intenție Bună, Rezultat Rău

1. 8 ani "a făcut dezordine" aruncă jucăriile
"mama lui a
crezut că vrea să facă curat când el a "a vrut să pună jucăriile în ordine"
2. 10 ani aruncat toate jucăriile în camera"
3. 8 ani "a stricat ordinea jucăriilor" "a vrut să și facă curat în camera "

"era deja ordine, dar el le a aruncat pe jos" "pentru că nu și a strâns jucăriile"

4. 8 ani
5. 9 ani "strică ordinea jucăriilor" "a vrut să le ordoneze"

"dacă ești nervos nu trebuie să te răzbuni" "a strâns jucăriile, nu a făcut niciun rău"

6. 10 ani
7. 10 ani "era furios" "a vrut să facă ordine"
8. 10 ani "a aruncat jucăriile" "pentru că strângea jucăriile"
» Este de mentionat faptul ca majoritatea celor care
au considerat ca personajul este rau au decis sa il
si pedepseasca, cu exceptia a doi copii, unul de 6
ani si unul de 8 ani, care au mentionat ca “nu
trebuie pedepsit, e o greseala minora” (referindu-se
la imprasiterea jucariilor) si “nu ar trebui pedepsit
pentru ca nu a facut ceva atat de rau”.
 Motivatiile caracterizarii personajului ca fiind bun sau rau
I II III IV V VI VII VIII

Incongruenta Bun-Rau Incongruenta Rau-Bun Incongruenta Bun-Rau Icongruenta Rau-Bun Incongruenta Incongruenta Rau-bun Incongruenta Incongruenta
Bun-rau Bun-rau Rau-bun

Varianta 1 Varianta 1 Varianta 2 Varianta 2 Varianta 3 Varianta 3 Varianta 5 Varianta 5

A dezordonat jucariile, - El le-a dezordonat, A facut mult deranj El a dezordonat jucariile A rastrunat jucariile A strans jucariile A dezordonat Si-a aranjat jucariile
jucariile

Ea a decis sa stranga jucariile, Le-a golit pe podea, ,Nu strange jucariile, ,Fiindca a strans jucariile,

Nu a strans jucariile si mama a A strans jucariile, Voia sa stranga-a vazut ca era A facut dezordine si era
spus ca vine cineva, dezordine, furios

A golit jucariile ca sa faca curat, A vrut sa faca dezordine si era furios Nu strange jucariile ,A strans jucariile,

Voia sa faca curat la jucarii ,A dezordonat jucariile ,A vrut sa aranjeze jucariile, Voia sa le imprastie ca era
furios,

,A rasturnat jucariile, ,A dat jos cutia cu jucarii A facut dezordine Era furios,

A facut dezordine, ,A facut dezordine, A sortat jucariile Nervos-dezastru,

A facut dezordine, A aranjat cutia,le-a imrastiat sa le A varsat jucariile, Ca a strans jucariile,

aranjeze,

Ea aranja jucariile Nu a pus jucariile la loc A vrut sa o ajute pe mama ei, E nervos si strica jucariile,

,A vrut sa arunce cutia cu ,A facut dezordine A vrut sa-si stranga jucariile, A vrut sa imprastie jucariile,
jucarii,

A vrut sa stranga ,A imprastiat jucariile Nu a strans jucariile A stricat ordinea jucariilor

» Motivatiile caracterizarii personajului ca fiind bun sau rau la nivelul
prescolarilor.

» In combinatiile Intentie buna-rezultat rau, 14 copii au caracterizat

personajul ca fiind unul rau,bazandu-se pe rezultat si motivand ca
acesta “A deranjat jucariile/Era furios” iar 9 copii au caracterizat
personajul ca fiind unul bun,bazandu-se pe intentie si motivand ca
acesta “A vrut sa stranga jucariile/A golit jucariile ca sa faca curat”
» In combinatiile Intentie rea-rezultat bun,19 copii au caracterizat
personajul ca fiind unul rau, bazandu-se pe intentie si motivand ca
acesta “ Era furios si a vrut sa dezordoneze jucariile” iar alti 7 au
caracterizat personajul ca fiind unul bun,bazandu-se pe rezultatul
actiunii si motivand ca “A aranjat cutia si le-a varsat sa le aranjeze/A
vrut sa stranga jucariile”
Concluzii si discutii
Critici
Limite
 Bibliografie

» Uhlmann, E., Pizarro, D. and Diermeier, D. (2015). A Person-Centered Approach to

Moral Judgment. Perspectives on Psychological Science, 10(1), pp.72-81.
Costanzo, P., Coie, J., Grumet, J. and Farnill, D. (1973). A Reexamination of the
Effects of Intent and Consequence on Children's Moral Judgments. Child
Development, 44(1), p.154.
»  Leslie, A., Knobe, J. and Cohen, A. (2006). Acting Intentionally and the Side-Effect
Effect. Psychological Science, 17(5), pp.421-427.
» Margoni, F. and Surian, L. (2017). Children’s intention-based moral judgments of
helping agents. Cognitive Development, 41, pp.46-64.
» Smetana, J., Rote, W., Jambon, M., Tasopoulos-Chan, M., Villalobos, M. and Comer, J.
(2012). Developmental Changes and Individual Differences in Young Children’s Moral
Judgments. Child Development, 83(2), pp.683-696.
» Chen, Z. and Daehler, M. (1992). Intention and outcome: Key components
of causal structure facilitating mapping in children's analogical
transfer. Journal of Experimental Child Psychology, 53(3), pp.237-257.
» Zelazo, P., Helwig, C. and Lau, A. (1996). Intention, Act, and Outcome in
Behavioral Prediction and Moral Judgment. Child Development, 67(5),
pp.2478-2492.
» Yuill, N. and Perner, J. (1988). Intentionality and knowledge in children's
judgments of actor's responsibility and recipient's emotional
reaction. Developmental Psychology, 24(3), pp.358-365.
» Nuñez, N., Laurent, S. and Gray, J. (2013). Is Negligence a First Cousin to
Intentionality? Lay Conceptions of Negligence and Its Relationship to
Intentionality. Applied Cognitive Psychology, 28(1), pp.55-65.
» Gummerum, M. and Chu, M. (2014). Outcomes and intentions in children’s,
adolescents’, and adults’ second- and third-party punishment
behavior. Cognition, 133(1), pp.97-103.
»
» Smetana, J. (1985). Preschool children's conceptions of transgressions:
Effects of varying moral and conventional domain-related
attributes. Developmental Psychology, 21(1), pp.18-29.
» Van de Vondervoort, J. and Hamlin, J. (2018). Preschoolers Focus on Others’
Intentions When Forming Sociomoral Judgments. Frontiers in Psychology, 9.
» Bearison, D. and Isaacs, L. (1975). Production deficiency in children's moral
judgments. Developmental Psychology, 11(6), pp.732-737.
» Liu, D., Vanderbilt, K. and Heyman, G. (2013). Selective trust: Children's use of
intention and outcome of past testimony. Developmental Psychology, 49(3),
pp.439-445.
» Gan, T., Lu, X., Li, W., Gui, D., Tang, H., Mai, X., Liu, C. and Luo, Y. (2016).
Temporal Dynamics of the Integration of Intention and Outcome in Harmful
and Helpful Moral Judgment. Frontiers in Psychology, 6.
» Grueneich, R. (1982). The Development of Children's Integration Rules for
Making Moral Judgments. Child Development, 53(4), p.887.
» Cushman, F., Sheketoff, R., Wharton, S. and Carey, S. (2013). The
development of intent-based moral judgment. Cognition, 127(1), pp.6-21.
» Nobes, G., Panagiotaki, G. and Bartholomew, K. (2016). The influence of
intention, outcome and question-wording on children’s and adults’ moral
judgments. Cognition, 157, pp.190-204.
» Nobes, G., Panagiotaki, G. and Pawson, C. (2009). The influence of
negligence, intention, and outcome on children’s moral judgments. Journal
of Experimental Child Psychology, 104(4), pp.382-397.
» Smetana, G.,Jambon , M. and Ball,C. (2014). The social domainapproach
to children’s moral and social judgments.
» Arsenio, W. and Fleiss, K. (1996). Typical and behaviourally disruptive
children's understanding of the emotional consequences of socio-moral
events. British Journal of Developmental Psychology, 14(2), pp.173-186.
» Gino, F., Shu, L. and Bazerman, M. (2010). Nameless+harmless=blameless:
When seemingly irrelevant factors influence judgment of (un)ethical
behavior. Organizational Behavior and Human Decision Processes, 111(2),
pp.93-101.
» Vaish, A., Carpenter, M. and Tomasello, M. (2010). Young Children Selectively
Avoid Helping People With Harmful Intentions. Child Development, 81(6),
pp.1661-1669.
» Yuill, N. (1984). Young children's coordination of motive and outcome in
judgements of satisfaction and morality. British Journal of Developmental
Psychology, 2(1), pp.73-81.
» Helwig, C., Zelazo, P. and Wilson, M. (2001). Children's Judgments of
Psychological Harm in Normal and Noncanonical Situations. Child
Development, 72(1), pp.66-81.
»
Hamlin, J. (2013). Failed attempts to help and harm: Intention versus
outcome in preverbal infants’ social evaluations. Cognition, 128(3),
pp.451-474.