PROIECT DE ACTIVITATE TERAPEUTICĂ

PERSONALIZATĂ

„CUTIUŢA CU EMOŢII”

Date despre copil:

Nume: P. M.
Domiciliul :Sibiu
Data nasterii:1.11.2011
Durata :an scolar 2016-2017
Domeniul: Competenţe emoţionale
Echipa de interventie:Educatoare:
Psiholog colaborator al Grădiniţei :
Scurt istoric:copilul provine dintr-o familie biparentala ,legal constituita,este singurul copil al familiei,starea
de sanatate a membrilor familiei este buna,nu sunt mentionate boli deosebite in copilaria lui.Nu sunt
mentionate deficiente de nici o natura in cadrul familiei.
Descrierea copilului:copilul frecventeaza gradinita din anul 2014,si din primele zile s-au observat dificultati
in constientizarea si exprimarea emotiilor,in capacitatea de a intelege emotiile altora , in exprimarea adecvata a
propriilor emotii si in autocontrolul starilor afective.

Tema : Dezvoltarea şi optimizarea competenţelor emoţionale la preşcolarul în studiu

ARGUMENT: Conştientizarea emoţiilor, exprimarea emoţiilor şi etichetarea corectă a emoţiilor la preşcolari. Prin
această activitate copii învaţă să identifice corect emoţiile proprii şi etichetele verbale corespunzătoare şi încep să se
familiarizeze cu contextul de apariţie al emoţiilor, ceea ce facilitează identificarea consecinţelor trăirilor emoţioanale.

Obiective propuse:

1. Să identifice emoţiile trăite

2. Să asocieze o etichetă verbal expresiei emoţionale din desen

3. Să asocieze trăirile emoţionale cu un anumit context

Desfăşurarea activităţii:

O să citesc copilului povestea ”Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici” (de la găsirea căsuţei piticilor până la acceptarea Albei
ca Zăpada în casa piticilor) cerându-i copilului, acolo unde se pot identifica reacţii emoţioanale ale personajelor, să le
indice cu ajutorul cartonaşelor cu emoţii. Împreună o să identificăm verbal emoţia reprezentată pe cartonaş.

1
 După această activitate, o să pun într-o cutie toate cartonaşele cu emoţii pozitive, iar în cea de-a doua pe cele cu
emoţii negative. Fiecare copil o să extragă din cele două cutii câte un cartonaş, astfel încât să aibă în mână un cartonaş
reprezentând o emoţie pozitivă (bucurie, surprindere) şi una negativă (furie, tristeţe, teamă). O să cer copilului să
identifice denumirile emoţiilor de pe cartonaşe şi să se gândească la o situaţie în care a simţit bucurie/surprindere,
respectiv o situaţie în care a simţit tristeţe/ furie/ teamă .

De ce dezvoltăm această competenţă?

Pentru că permite copilului să achiziţioneze informaţiile necesare conştientizării trăirilor emoţionale şi îl sprijină în
dobândirea cunoştinţele care le permit să transmită în mod adecvat mesajele cu conţinut emoţional.

Evaluare

La sfârşitul activităţii copilul va primi recompense pentru activitate sub forma de insigne cu o emoţia reprezentată
(bucurie,tristete,furie).

Plan de activitate- Bruno şi Bruni au nevoie de ajutor

Competenţa generală: competenţe sociale

Competenţe specifice: rezolvarea de probleme

2
Obiective:

 Să înţeleagă faptul că o situaţie problemă are mai multe soluţii

 Să privească o problemă din mai multe perspective

 Să anticipeze posibile consecinţe ale soluţiilor propuse

Durata: 25- 30 min

Materiale: povestea anexa nr.1

Procedura de lucru:
Se va citi copiilor povestea. Vom identifica împreună cu copii problemele cu care se confruntă personajele. O să
stabilim ce ar putea să facă personajele în situaţia respectivă şi comparăm soluţiile oferite de copii cu ce din
poveste. Copii vor fi încurajaţi să anticipeze posibilele consecinţe ale soluţilor propuse( ce credeţi că se va
întâmpla după aceea?)

Observaţii:

a. Prin această activitate copiii dezvoltă capacitatea de a identifica mai multe soluţii pentru aceeaşi problemă

b. Prin această activitate copiii înţeleg faptul că oamenii pot avea puncte de vedere diferite în legătură cu
aceeaşi problemă

De ce dezvoltăm această competenţă?

a. Permite copiilor să achiziţioneze strategii adaptative de rezolvare de probleme

b. Ajută copiii să înveţe să rezolve conflictele în mod adecvat

c. Facilitează stabilirea şi menţinarea relaţilor de prietenie cu ceilalţi copii.

Notă:

Accentul se va pune pe oferirea soluţilor , nu neapărat pe corectitudinea acestora. Pentru copii este important să încerce
să rezolve problema , nu să o rezolve perfect sa poata verbaliza si exprima emoţiile simţite.

Plan de activitate- Ami ne învaţă să fim responsabili

3
Competenţe generale: competenţe sociale

Competenţe specifice: respectarea regulilor

Obiective:

1. Să cunoască consecinţele respectării sau nerespectării regulilor

2. Să facă distincţia între comportamente adecvate şi neadecvate

Durata: 20-25 min

Materiale: poster cu reguli, poveste (anexa 2)

Procedura de lucru: se va discuta cu copiii conţinutul poveştii ”Ami îi vizitează pe copiii de la grădiniţă”. Dacă este
nevoie povestea se va reciti. Se va identifica împreună cu copiii consecinţele nerespectării regulilor aşa cum reiese din
poveste. Se va stabili recompensele pentru comportamentele adecvate, precum şi sancţiunile pentru cele inadecvate.
Copiii ce se vor conforma regulilor, vor fi lăudaţi iar cei care sunt non-complianţi vor suporta consecinţele.

Observaţii:
a. Prin această activitate copiii învaţă despre consecinţele nerespectării regulilor de comportament

b. Prin această activitate copiii înţeleg că orice comportament este urmat de consecinţe ( mai mult sau mai
puţin dorite)

De ce dezvoltăm această competenţă?

a. Ajută copiii să dezvolte complianţa faţă de reguli

b. Dezvoltă autonomia ţi favorizează responsabilizarea copilului faţă de propriul comportament

4
 Planificarea activităţilor pentru dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari

Nr. crt Activitatea Participanţi Data

1 Cutiile fermecate cu emoţii prescolarii selectati de catre 3,10,17,24,31octombrie

prof.psiholog
7,14,21,28 noiembrie

5,12,19,26 decembrie
2016

2 Ami ne învaţă să fim prescolarii selectati de catre 9,16,23,30 ianuarie

responsabili prof.psiholog
6,13,20,27februarie

6,13,20,27martie 2017

3 Bruno şi Bruni au nevoie de prescolarii selectati de catre 3,17,24aprilie

ajutor prof.psiholog
8,15,22,29mai

5,12,19iunie 2017

ANEXA 1

5
A fost odata, ca niciodata ca-n orice poveste…. A fost odata un baietel pe care-l chema Andrei. Andrei era un
copil ca toti copiii: nici prea cuminte, nici prea neascultator, nici prea linistit dar nici prea neastamparat, ce
mai, ca fiecare dintre voi. Dar Andrei, de fire fiind putin cam incapatanat, avea o mare problema: nu voia nici
in ruptul capului sa spuna cuvintele magice: "te rog".

In loc de "mama, imi dai te rog apa" spunea "mama, da-mi apa!", in loc de "tata, ma ajuti te rog sa ma
imbrac" spunea "tata, ajuta-ma sa ma imbrac" si tot asa. Parintii au incercat in fel si chip sa-l invete sa spuna
aceste cuvinte minunate si atat de simple "te rog". Nimeni nu stia din ce motiv Andrei nu vrea sa le rosteasca.
Parca s-ar fi certat candva cu ele. Nimic nu reusea sa-l convinga. Parintii, ca orice parinti. Dupa multe
incercari, desi Andrei nu rostea cuvintele magice, faceau ce le cerea acesta. Pana intr-o zi…….

De dimineata Andrei fusese parca mai neascultator ca niciodata. Neastamparat, obraznic, nimic nu-i era pe
plac. Mama era foarte suparata pe el. La un moment dat Andrei ii spuse:

- Mama, mi-e foame, da-mi de mancare!

- Nu asa se cere un lucru, ii raspunse mama!

- Stii bine ca eu nu spun cuvintele magice.

- Atunci nu vei primi de mancare.

Obisnuit ca pana la urma i se va face pe plac, Andrei continua sa ceara de mancare, in felul lui. Dar de data
aceasta mama era hotarata:

- Pana nu spui "te rog" nu primesti nimic.

Timpul trecea si veni ora somnului de pranz. Cum Andrei era in continuare incapatanat, se culca flamand. Si
incepu sa viseze. "Se facea ca parintii nu-i mai indeplineau nici o dorinta. Stand asa, suparat, aparu langa el un
pitic.

6
- De ce esti suparat, Andrei?

- Parintii mei nu imi mai fac de loc pe plac. Daca le cer sa-mi dea ceva nu-mi dau, daca le cer sa faca ceva
pentru mine nu fac. Sunt foarte suparat.

- Numai pentru atat, se mira piticul. Tu stii ca noi, piticii, avem puteri magice si ca suntem si foarte buni
prieteni cu copiii?

- Nu stiam.

- Ei bine, asa este. Si ca sa-ti dovedesc, am sa te ajut, dar trebuie sa faci ce-ti spun. Vrei?

- Da, cum sa nu.

- Asculta-ma bine. De cate ori vrei ca parintii sa faca ceva pentru tine tu nu trebuie decat sa-mi rostesti numele.
Eu te voi auzi oriunde as fi si atunci, ma voi face mic, mic, mic de tot, voi zbura langa urechea lor si le voi
sopti sa faca ce le ceri. Ei vor crede ca vorbele mele sunt gandurile lor si ma vor asculta. Simplu, nu?

- Foarte simplu. Iti multumesc mult. Dar nu mi-ai spus cum te cheama.

- A, da, uitasem. Numele meu este "Te rog". Am plecat. La revedere si nu uita ca te voi ajuta intotdeauna.

Andrei se trezi din somn. Gandul ii era numai la prietenul lui din vis. Se gandi sa-l incerce. Merse in bucatarie,
unde se afla mama sa si-i spuse:

- Mama, mie foame, imi dai sa mananc? Si imediat dupa aceea rosti numele piticului: "Te rog".

Atunci se petrecu un lucru nemaipomenit. Mama statu putin, cu sprincenele ridicate si foarte atenta, de parca
nu stia ce se intampla. Andrei zambi. El stia ca prietenul sau, pe care nu-l vedea de mic ce se facuse, ii spunea
mamei sa-i dea de mancare. Si, intr-adevar, mama ii raspunse:

- Da, dragul meu.

"A mers. Am un prieten minunat" , gandi Andrei. Dupa ce a mancat tot a iesit afara si le-a povestit tuturor

7
prietenilor despre piticul "Te rog", prietenul lor. Binenteles ca toti, care aveau cateodata probleme ca cea a lui
Andrei, l-au chemat pe pitic in ajutor. Iar piticul abia astepta asta. De fiecare data, se facea mic, mic, mic de
tot, zbura langa urechile parintilor, si nu numai, si le soptea sa faca ceea ce le cereau copiii (binenteles ca
numai daca acel lucru nu era peste puterile celor mari).

Nu credeti, copii? Incercati si voi!