lon de Liviu Rebreanu

INTRODUCERE:

Liviu Rebreanu este prozator interbelic, creator al romanului realist-obiectiv în literatura

română. El debutează cu nuvele ce devin nuclee narative pentru romanele de mai târziu. La
baza operei stau doua aspecte: impresia afectiva, ce se constituie in substratul antropologic
al romanului, si bogata documentare. I. TRĂSĂTURI CURENT:

O primă trăsătură a realismului reflectată în roman este perspectiva narativă ce presupune

relatarea faptelor, intr-un stil sobru, impersonal, la persoana a III-a de către un narator
extradiegetic, auctorial. Acesta îşi asumă rolul unui regizor în raport cu universul fictional,
este obiectiv, omniscient si omniprezent, folosind mărci lexico-gramaticale specifice: verbe si
pronume la persoana a Ill-a.

II. SCENE TEMA: O prima scenă din capitolul "Zvârcolirea" surprinde imaginea personajului
ce contemplă loturile până în zare şi exclamă cu uimire: "Cât pământ, Doamne". Acesta i se
pare un uriaş din basme şi este cuprins de sentimentul
inferiorității: "Se simțea mic şi slab ca un vierme în fața uriaşului".
În cea de-a doua scenă din capitolul Sărutarea, lon are pământurile obținute în urma
căsătoriei cu Ana, fiica bogată a lui Vasile Baciu. Privindu-le, el însuşi devine uriaşul din
poveste şi simte acea superioritate pe care o dă averea.

III.In concluzie: În concluzie, romanul propune o imagine realistă a satului transilvănean ce

depăşeşte idilismul sămănătorist. Despre personaj critica omite opinii divergente: pentru E.
Lovinescu, Ion este inteligent şi ambițios, iar pentru G. Călinescu este "o brută căreia
viclenia instinctuală îi ţine loc de inteligenţă".