Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război de Camil Petrescu

Opera literară „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de razboi" a fost scrisă în perioada
interbelică, în anul 1930.

Camil Petrescu a fost un mare scriitor român, doctor în filosofie, dramaturg, poet și nuvelist.

În romanul „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război" autorul prezintă drama
intelectualului lucid însetat de sentimentul de iubire, povestea studentului la filosofie, Ștefan
Gheorghidiu care odată cu începerea războiului, iubirea dintre el și Ela se sfârșește.

,,Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război" este un roman modern, subiectiv,
inspirat din mediul citadin, de analiză psihologică, un roman al experienței și autenticităţii..

Titlul romanului ne relevă experiențele trăite de protagonistul romanului, iubirea şi războiul.

Simetria titlului corespunde celor două părți ale operei literare. Persistența cuvântului
„noapte,, ne sugereză frământările protagonistului.

Tema romanului sunt iubirea și războiul, experiențele de cunoaștere trăite de protagonist.

Sunt prezente toate modurile de expunere: narațiunea, descrierea, prin care sunt prezentate
personajele și dialogul care susține veridicitatea, monologul interior şi introspecţia.

Narațiunea este principalul mod de expunere, la persoana a-l-a. Naratorul se confundă cu

personajul, sub forma unei confesiuni, este subiectiv, viziunea este „împreună,,, focalizarea
este internă, iar perspectiva narativă este subiectivă.

Conflictele sunt interioare, Georghidiu cu Ela (iubirea), Gheorghidiu cu lumea (războiul).

Structura operei literare

Romanul este structurat în două părți, a căte șase și respectiv șapte capitole, care sunt
precizate şi în titlul operei, numite Cartea I și Cartea a -ll-a.

Prima parte surprinde „Ultima noapte de dragoste" este o ficțiune, exprimă aspirația
protagonistului către iubirea absolută.

A doua parte surprinde „Întâia noapte de război" este inspirată din experiența reală a
autorului, din articole și documente, din jurnalul de front a acestuia, din timpul primului război
mondial, fapt ce conferă autenticitate romanului.

Limbajul literar - în această operă relatarea și povestirea sunt înlocuite de analiză și

interpretare, iar stilul este anticalofil (fraze scurte, claritate și sobrietate).

Incipitul îl prezintă pe protagonistul romanului, Ştefan Gheorghidiu ca sublocotenet rezervist

în primăvara anului 1916.
Secvenţe narative semnificative ale operei

O secvență narativă semnificativă este cea în care Gheorghidiu vede moartea ca pe o

alinare în comparație cu frigul de afară, Gândul morții cu tot necunoscutul, mi se pare
anesteziat. Mă frământă cu sâcâitoare grijă și nelinişte, problema dormitului în frig în zorii
zilei."

O altă secvență narativă este cea de la popota ofițerilor, unde are loc o discuţie despre un
bărbat care și-a ucis soția după ce a aflat că aceasta l-a înşelat, iar părerile sunt împărţite:
„Femeia să fie femeie, și casa casă, dacă-i arde de altele să nu se mai mărite." -căpitanul
Corabu la părerea căpitanului Dimiu :,, Femeia trebuie să fie liberă să plece când vrea."

Momentele subiectului literar

Expozițiunea - începe cu capitolul I,,,La Piatra

Craiului în munte,, unde Gheorghidiu este pe front şi asistă la o discuţie despre dragoste,
discuția de la popotă, care îi aduce în minte iubirea lui eşuată.

Intriga - debutează prin prima frază a capitolului al doilea „Diagonalele unui testament,,.
Ștefan Gheorghidiu, student la filosofie, era căsătorit cu Ela, studentă frumoasă de la Litere,
o orfană lăsată în grija unei mătuși. Căsătoria era armonioasă până când o moştenire lăsată
de unchiul Tache Gheorghidiu le strică traiul, scoţând la iveală caracterul Elei, interesată mai
mult de viața mondenă.

Desfăşurarea acțiunii - ne prezintă pe verişoara Elei, care o atrage pe aceasta în lumea

mondenă, unde în casa acesteia Ela cunoaște un avocat,domnul G. iar Ștefan începe să
devină suspicios, astfel începe criza cuplului.

Punctul culminant - debutează odată cu excursia la Odobești, de sf. Constantin şi Elena,

cand Ela acordă avocatului o atenție deosebită astfel Ștefan bănuiește că sunt amanți.

Deznodământul - începe cu cartea a doua, care cuprinde imaginea războiului demitizată,

frontul este haotic, iar locul eroismul este luat de instinctul supraviețuirii. Ștefan Gheorghidiu
este rănit pe front, întorcându-se în Bucureşti, văzând-o pe Ela ca pe o străină, îi lasă toată
averea și se hotărăște să o părăsească.

În concluzie, opera literară „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război,, este un
roman psihologic, subiectiv, un roman al experientei, modern, iar pe baza celor prezentate
mai sus îl putem încadra în curentul literar numit modernism.