ROMANUL REALIST OBIECTIV

„Ion”
de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu este unul dintre marii romancieri ai perioadei interbelice alături de Mihail
Sadoveanu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, George Calinescu, Anton Holban, Hortensia-Papadat
Bengescu, etc. liviu Rebreanu este un excelent prozator, care și-a pregătit marile romane prin
nuvele: nuvele ca „Rusinea”, „Rafuiala”, anticipeaza situații epice, conflicte, personaje din romanul
„Ion”; nuvele precum „Prostii” „Itic Strul Dezertor” anticipeaza aspecte din romanul „Padurea
spanzuratilor”. Romanul Ion este cel dintai a lui Rebreanu, apare în 1920, prin el autorul impune
formula romanului realist obiectiv, vor urma alte capodopere: ”Padurea spanzuratior” 1922(primul
roman psihologic din literatura romana), „Adam și Eva”, „Ciuleandra”, „Craisorul”, „Rascoala”,
„Jar”, „Gorila’, „Amandoi”. Liviu Rebreanu publica și unele piese de teatru(„Cadrilul”, „Plicul”,
„Apostolii”).
Liviu Rebreanu este ales presedinte al Societății Scriitorilor Romani, este pentru câțiva ani
director al Teatrului Național din Bucuresti, în 1929 primește Premuil Nationel pentru proza, iar 10
ani mai târziu la proprunerea lui Sadoveanu este ales membru al Academiei Romane.
„Ion” apare în 1920 și este considerat primul nostru roman modern, iar Liviu Rebreanu perceput
drept ctitorul/intemeietorul romanului realist modern. Modernitatea romanului realist „Ion” consta
în faptul ca autorul zdrobeste viziunea idilica semanatoristra/traditionala a satului romanesc pe care
îl prezinta în mod autentic, în mod realist, neifrumusetat. Deasemenea este un roman modern prin
faptul ca autorul cultiva introspectia și analiza psihologica investigand cele mai obscure zone ale
psihicului și sufletului uman, adesea surprinzand patologicul.
Potrivit clasificarii lui Nicolae Manolestu din „Arca lui Noe”, romanul se împarte în ionic
(subiectiv scris la pers I), doric( realizat la pers a III), realist și obiectiv și corintic. Potrivit lui
Garabet Ibeileanu romanul este de analiza(este vorba despre romanul modern subiectiv la pers I) și
de creeatie(roman realist cunceput la pers a III în care autorul creeaza o noua lume pornind de la o
realitate preeczistenta). Romanul „Ion” este așadar unul doric de creație.
Conceptia estetica a lui Rebreanu:
-conceptia estetica a lui Rebreamu se materializeaza în volumul „Marturisiri” și vizeaza
convingerile autorului în legătura cu rolul artistului, relația sa cu realitatea și cu propria creeatie.
1. raportul realitate creație: Liviu Rebreanu crede ca opera literară se inspira din realitate, o
reconstituie mimetic, dar nu o copiaza, ci autorul creeaza o lume noua(in romanul „Ion” aceasta
lume poarta numele de pripas: artistul mu copiaza realitatea niciodată. „Realitatea pentru mine a
fost numai un pretext pentru a putea creea o alta lume, noua, cu legile ei cu intamplarile ei”)
2. Rebreanu cultiva o atutidine anticarofila (impotriva scrisului frumos) și crede ca într-o opera
literara mai importanța este viața, pulsatia vieții, autenticitatea în detrimentul „unor fraze frumoase”
: „nu frumosul, o nascocire omeneasca, interesează în arta, ci pulsatia vieții”, „cand ai reușit sa
închizi în cuvinte câteva clipe de viața adevărata a realizat o opera mai prețioasă decât toate frazele
frumoase din lume”, tot Rebreanu marturisea „ prefer sa fiu bolovanos în exprimare și sa spin
intradevar ce vreau decât sa fiu slefuit și neprecis”.
3. opera literară trebuie sa aibă valoare etica „arta nu are menirea sa moralizeze pe om, evident, dar
poate să-l facă să se bucure ca e om și ca treieste, și chiar sa-l facă om”.
4. neimplicarea eului în opera, scriitura la pers III „m-am sfiit în totdeauna sa scriu la persoana I”.
5.
și vorbea espre pământ „cu atâta sete cu atâta lacomie și pasiune, parca ar fi fost o fiinta vie și
adorata”. Acest tânăr îl anticipeaza pe eroul romanului Ion Pop al Glanetasului.
În romanul sau Liviu rebreanu valorifica și spațiul ardelenesc în care a trăit cu abiceiurile,
datinile, mentalitatile taranilor deasemenea problemele socio-politice generate de faptul ca ardealul
era sub ocupație austro-ungara. Nuvela „Rusinea” reprezintă nucleul romanului, o prima varianta a
acestuia s-a intitulat „Zestrea”.
TIPOLOGIA ROMANULUI:

Romanul lui Rebreanu este unul realist social prin faptul ca ilustreaza viața satului ardelenesc de
dinainte de primul război mondial, evidentiind relatiile sociale(tarani instariti ”bogotani”, care în
mod normal nu se incuscresc cu cei săraci), mentalitatea colectiva, importamta pământului pentru
țăran, o lume în care individul nu este respectat pentru ceea ce este ci pentru ceea ce are. În absenta
pământului omul este lipsit de respect social, trăiește o adevărata drama interioara constientizata de
către protagonist, Ion: „toate calitățile sale nu fac cat o ceapa degerata dacă nu are și el pământ mult
mult”(stil indirect liber) zugravirea vieții rurale, transilvanene este complectata prin corespondenta
dintre cele doua mari planuri narative, viața taranimii și viața intelectualitatii(fam invatatorului
Herdelea, preotul Belciug, funcționari, oameni politici, reprezentanti ale austro-ungarilor.) . Fiind
un roman realist totul este supus veridicitatii-personaje situații, conflicte verosimile. Vorbim despre
tipicitatea personajelor-taranul fără pământ care își dorește cu ardoare sa aibă pământ și cel mai la
indemana mod de a-l obtine era căsătoria pt zestre, o practica acceptata în lumea satului.