Sunteți pe pagina 1din 6

PROIECT DIDACTICA LIMBII

ROMÂNE

BAHRIN BEATRICE DIANA


ANUL AL-II-LEA, RO-LUC
Teoria inteligențelor multimpe(TIM)
la ora de limba și literatura
română
După cum s-a putut observa din descrierea lor, unele metode
și instrumente folosite în activitățile de predare-învățare-
evaluare a cunoștințelor de limba și literatura română în
capitolele anterioare sunt bazate și pe exploatare alte tipuri de
abilități. Majoritatea abilităților necesită din partea elevilor
spiritul lor de cooperare, abilitățile de lucru în echipă
(inteligența interpersonală), unele capacități empatice
(inteligența intrapersonală) sau competențe de reprezentare
grafică (inteligența vizuală).
Autorul consideră necesar să reamintească "teoria
inteligențelor multiple" elaborată de Howard Gardner în 1983 și
descrisă detaliat în "Multiple Intelligences. The Theory in
Practice. A Reader", 1993.
"Este o viziune pluralistă asupra minții, recunoscând multe
fațete discrete și diferite ale cunoașterii, care acceptă faptul că
oamenii au puteri cognitive diferite și stiluri cognitive
deosebite. Am introdus conceptul de" școală concentrată pe
individ", instituție care ia în serios această multiperspectivă
asupra inteligenței".
După lungi cercetări Gardner a identificat și descris opt tipuri de inteligență, distincte după
sistemul propriu de codare și operare, dar și după reprezentarea pe scoarță cerebrală:
inteligența verbală/lingvistică; inteligența logico-matematică; inteligența spațială/vizuală;
inteligența muzicală; inteligența corporală/kinestetică; inteligența naturalistă; inteligența
interpersonală; inteligența intrapersonală.

Cercetările lui Gardner au evidențiat, desigur și aplicabilitatea acestora într-un demers


formativ pe termen lung, orientat de o finalitate clar formulată: SĂ PREDĂM PENTRU A ATINGE
ÎNȚELEGEREA.
Limba și literatura română
într-o viziune inter-, pluri- și
transdisciplinară
Indubitabil, "nevoia unei transgresiuni jubilatorii a frontierelor dintre discipline" a fost dovedită
încă din anii '70, când termenul "transdisciplinare" a început sa fie utilizat în lucrărilor unor
cercetători precum Jean Piaget, Edgar Morin ș.a.
Cel mai cunoscut titlu semnat de filosoful, fizicianul și hermeneutul Basarab Nicolescu rămâne
"Transdisciplinare. Manifest", text fondator, conceput ca sinteză urmată de o suită de formule
concise, tranșate, cu învestitură oraculară.
Dezvoltarea fizicii cuantice precum și coexistența lumii macrofizice și a celei cuantice, sunt
catalizatorii care au determinat, în planul teoriei și experienței științifice, apariția "cuplurilor de
contradictorii mutual exclusive" (A și non A) : undă și particulă, continuitate și discontinuitate,
separabilitate și inseparabilitate ș.a.
"Transdisciplinaritatea se referă- așa cum o indică prefixul <trans-> - la ceea ce se află în
același timp și între discipline, și înăuntrul diverselor discipline, și dincolo de orice disciplină.
Finalitatea sa este înțelegerea lumii prezente, unul dintre imperative ei fiind unitatea cunoașterii.
Dar există oare ceva între, în și dincolo de discipline? Din punctul de vedere al gândirii clasice, nu
există nimic, cu strictețe nimic. Spațiul în cauză este vid, complet vid, ca vidul fizicii clasice. [...] În
prezența mai multor niveluri de Realitate, spațiul dintre discipline și dincolo de discipline este plin,
așa cum vidul cuantic este plin de toate potențialitățile: de la particula cuantică la galaxii, de la
quarc la elementele grele ce condiționează apariția vieții în Univers. "

S-ar putea să vă placă și