CURS 3

Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

I. COMPUȘI CARBONILICI

Metode de obținere (continuare)

B. Metode HIDROLITICE
Deși importantă, hidroliza alchinelor este mai rar folosită datorită catalizatorului pe bază de mercur, toxic. Foarte avantajoasă este
hidroliza derivaților halogenați geminali, proprietate chimică discutată la COFS (anul 2, sem 1).
C. Metode REDUCTIVE
Halogenurile acide, respectiv amidele N,N-disubstituite se pot reduce la compuși carbonilici. Metoda nu se aplică în cazul acizilor
carboxilici sau al esterilor, care în aceste condiții se transformă în alcooli sau hidrocarburi.
O R O R
Pd/S/xilen LiAlH4
C O + HX C O + R2NH
R X 130 °C R NR2
H H
D. Prin acilări Friedel-Crafts
Prin tratarea unei hidrocarburi aromatice cu halogenuri acide sau anhdride acide folosind drept catalizator acid Lewis (AlX 3 , BrX 3 ,
FeX 3 ) se obțin cetone. Se remarcă aici reacția de acilare a naftalinei cu clorură de acetil.
O CH3

AlCl3 anh
CH2Cl2/0 °C
+ HCl
O
+ 1-acetilnaftalina
H3C Cl O
AlCl3 anh
C6H5NO2/>100 °C CH3
+ HCl
2-acetilnaftalina
În anul 1933, chimistul român C.D. Nenițescu prin tratarea ciclohexanului cu clorură de acetil/AlCl 3 anhidră, a stabilit că pe lângă reacția
de acilare are loc și o reacție de izomerizare conform schemei:
CH3 O
CH3COCl
AlCl3 anh CH3

E. Compuși carbonilici prin alchilarea 1,3-ditianului

Metoda permite obținerea cu ușurință a compușilor carbonilici atât de tip aldehidic cât și cetonic fiind importantă datorită varietății ei.
Astfel, în funcție de natura derivaților halogenați folosiți se pot folosi compuși carbonilici de interes.

1
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

1) C4H9Li/THF anh 1) BuLi/THF anh

3 1 2) R1 X O 3 1 2) R1 X O
S 2 S S 2 S 3) BuLi/THF anh
C 3) HOH/H R1 H
C
H H H H 4) R2 X R1 R2
ALDEHIDE 1,3-ditian 5) HOH/H CETONE
1,3-ditian
Exemple:
Alchilare Hidroliza HO OH
3 1 Deprotonare 3 1 la C2 2HOH/H + C
S 2 S S 2 S S 2 S S 2 S H 3C C
C -n-BuH C -LiI C C SH SH H
n-Bu Li Li H3C CH H2
H H H 2H
H3C CH
2H
-H2O
H3C CH2 I
H3C CH2 CH O
propanal
Alchilare
Hidroliza HO OH
Deprotonare la C2 2HOH/H
S 2 S -n-BuH S 2 S S 2 S S 2 S + C
C -LiBr C C H3C C CH3
C H3C CH CH SH SH H2
H3C CH H3C CH Li H3C CH CH
2H n-Bu Li 2 2 3 2 3
H3C Br -H2O

H3C CH2 C O
CH
2-butanona 3
F. Compuși carbonilici prin intermediul compușilor organolitici
Această cale de sinteză a compușilor carbonilici este de mare interes practic și datorită costului redus al CO 2 , ieftină. În afară de CO 2
se folosesc acizi carboxilici.
F1. Din CO 2 : datorită polarității slabe, CO 2 fixează compuși organolitici transformându-se atât în aldehide cât și în cetone.
O δ- δ O
+
δ+ C + R Li
δ- O R O Li
carboxilat de litiu
(sare de litiu a ac. carboxilic)

2
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

O Li OH O
LiH 2H OH
R H -2LiOH R H -H
solvent 2O
R H
anhidru O Li OH
aldehide
O diol geminal
(instabil)
R O Li δ- δ O Li
OH O
+ 2H OH
R1 Li R OH -H O
R O Li -2LiOH 2
R
solvent R1 R
anhidru R1 cetone 1
diol geminal
(instabil)
F2. Din acizi carboxilici
Metoda este asemănătoare cu cea din CO 2 , cu observația că prin această metodă se obțin doar cetone.
În cazul folosirii metil-litiului metoda conduce la metil-cetone, compuși importanți în sinteza organică.
Din punct de vedere sintetic se parcurg următoarele etape:
Etapa 1: Formarea sării de litiu a acidului carboxilic Etapa 2: Adiția nucleofilă a metil-litiului
O δ- δ O
+ O O Li OH
H3C Li O
H3C Li 2H OH
C H C C R O Li -2LiOH R OH -H O
R O -CH4↑ R O Li R O Li 2 R CH3
3 CH CH
3 metilcetonã
G. Compuși carbonilici prin intermediul compușilor organomagnezieni
Metoda folosește ca materiale de plecare derivați funcționali ai acizilor carboxilici și anume: halogenuri acide, esteri, amide N-
monosubstituite. Metoda are limitări, datorită reactivității compusului carbonilic obținut față de compusul organomagnezian din sistem.
Pentru a elimina acest dezavantaj, în sistem se adaugă halogenuri de cadmiu, compușii organici ai cadmiului fiind mai puțin reactivi
decât cei organomagnezieni.

3
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

δ- δ O MgX
+ O
R' MgX
R W
Aditie -MgXW R R'
O R' cetone
R' R'
R' MgX H OH
R W R R' R R'
-MgXOH
W= -X, -OR, O MgX OH
-NHR OCdX O
R' MgX /CdX2
R R'
-MgX2 -CdXW R R'
W cetone
H. Distilarea uscată a sărurilor de calciu ale acizilor carboxilici
Prin încălzirea acetatului de calciu, se obține ușor acetona care este îndepărtată din sistemul reactant prin distilare simplă. Prin aceeași
metodă, din sarea de calciu a acidului adipic se obține ciclopentanona.
O
t °C + CaCO3 H2C CH2 COO t °C H2C CH2
(CH3COO)2 Ca
H 3C CH3 C O + CaCO3
H2C CH2 COO H2C CH2
I. Formilarea Vilsmeier-Haack
Această metodă este folosită atunci când se dorește introducerea funcțiunii formil pe un substrat bogat în electroni, de regulă, un
schelet aromatic. Reactanții folosiți sunt DMF/POCl 3 .

W (+Es) W W O
O O
1) DMF/POCl3 C
H
C
N
CH3 Cl P Cl rece H
+
Cl H
2) 2O, pH= 7
CH3
o-formil
C
H O
p-formil
N,N-dimetilformamidă Oxiclorură de fofor
J. Formilarea Gattermann-Kock
Se aplică benzenului sau derivaților alchilați ai acestuia, reactanții folosiți fiind CO/HCl/AlCl 3 . Uneori, se folosește clorura cuproasă
(CuCl) cu rol de co-catalizator.

4
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

H 3C CH3 H 3C CH3 Generarea reactantului electrofil

CH CH
O
CO + HCl C
CO/HCl/AlCl3 H Cl
t °C, p clorurã de formil
cumen O Cl
HC O + H C O + AlCl4
C Al reactant
H Cl Cl Cl
ac. Lewis electrofil
K. Formilarea Reimer-Tiemann
Se aplică fenolilor și naftolilor, reactanții folosiți fiind cloroformul și hidroxidul de potasiu. Reactantul electrofil generat în sistemul de
reacție (in situ) este diclorocarbena.
OH HC O COOH COOH
1) CHCl3/KOH
2) HOH oxidare acilare
OH OH O
C CH3
aldehida
salicilica O
acid acetilsalicilic
(aspirina)
I.9. Proprietăți fizice
Compușii carbonilici se găsesc în toate cele trei stări de agregare, singurul compus carbonilic gazos în condiții normale fiind
formaldehida.
Acetaldehida este un lichid incolor, volatil, la fel și acetona. Aldehida benzoică este lichidă, incoloră, puțin vâscoasă. Termenii superiori
sunt în marea lor majoritate solizi.
Miros - au miros specific (benaldehida: migdale amare; aldehida cinamică: scorțișoară).
Solubilitate – termenii inferiori sunt ușor solubili în apă, cu care formează legături de hidrogen intermoleculare. De asemenea, se
dizolvă ușor în solvenți polari protici și aprotici. Punctele de fierbere și punctele de topire cresc odată cu creșterea masei moleculare.
O O
H H 1 2 H H
O

H H(R)
1,2= legãturi hidrogen intermoleculare
de

5
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

1.10. Proprietăți chimice ale compușilor monocarbonilici

Reactivitatea fundamentală a compușilor carbonilici este dictată de tendința naturală a atomului de oxigen carbonilic de a se
„acomoda” cu sarcina negativă (acesta având sarcină parțială negativă).
Tipică și caracteristică pentru compușii carbonilici este reacția de ADIȚIE NUCLEOFILĂ la dubla legătură carbonil (˃C=O), în
aceste reacții compușii carbonilici fiind parteneri electrofili prin atomul de carbon al grupării carbonil, care va fi atacat de către un
nucleofil.
În funcție de structura compusului carbonilic se deosebesc trei categorii de reacții specifice:
A. Reacții la gruparea carbonil (comune aldehidelor și cetonelor)
B. Reacții în poziția α față de gruparea carbonil
C. Reacții specifice aldehidelor
caracter BAZIC ATAC AELECTROFIL

δ- O O
ATAC NUCLEOFIL
δ+
α C α C
C H(R) C H(R)

H H

caracter slab ACID

A. Reacții ale grupării carbonil

Principala proprietate chimică a grupei carbonil este ADIȚIA NUCLEOFILĂ. Polaritatea grupei funcționale și polarizarea pozitivă a
atomului de carbon din funcțiune fac posibil un atac nucleofil și scindarea legăturii π.
În funcție de modul în care decurg, adițiile nucleofile (AN) se clasifică după modul de atac al reactantului nucleofil. Cele două etape
ale unui mecanism de adiție nucleofilă sunt:
1) protonarea (etapă rapidă)
2) atacul nucleofilului și formarea legăturii sigma carbon-nucleofil (σ C-Nu ) (etapă lentă, determinantă de viteză)
Principalii reactanți nucleofili întâlniți în reacțiile de AN pot fi:
• ANIONI: sunt nucleofili puternici care formează legătura σ C-Nu în prima etapă a mecanismului.

NH2; HO ; RO ; CN; RS ; H ; RC; R CH W

Exemple:

6
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

• MOLECULE NEUTRE: sunt nucleofili slabi care formează legătura σ C-Nu în a doua etapă a mecanismului, după protonarea
grupării carbonil (˃C=O).
Nucleofilii slabi trebuie să prezinte perechi de electroni neparticipanți.
H2O ; ROH; RSH; HCN; HX ; NH3; W-NH2; RCOOH
Exemple:
AN1 de tip 1 AN de tip 2 AN2

Caracteristic nucleofililor ANIONICI (TARI) (Nu:-) Caracteristic nucleofililor SLABI (Molecule NEUTRE) (Nu:)
Etapa 1: lentă, determinantă de viteză; este cea în care nucleofilul Etapa 1: protonarea (etapă rapidă)
atacă centrul de reacție deficitar în electroni al grupei carbonil Etapa 2: formarea legăturii sigma Carbon-Nucleofil (σ C-Nu )
Etapa 2: rapidă; constă în protonarea produsului de adiție (etapă lentă)

Stereochimia reacției de adiție nucleofilă

Unghiul de atac nucleofil (traiectorie Bürgi-Dunitz) la gruparea carbonil este ≈ 107°, asigurând cea mai bună întrepătrundere între
orbitalii Cδ+ și Nu:-, combinată cu repulsia electrostatică între perechea de electroni a nucleofilului și electronii neparticipanți ai atomului
de oxigen carbonilic.
Schematic, etapele unui atac nucleofil la atomul de carbon carbonilic pot fi reprezentate astfel (mecanism general):

7
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

Obs 1! În starea de tranziție, electronii π se deplasează spre atomul de oxigen carbonilic fiind înlocuiți de cei ai Nu:-.
Obs 2! Mecanismul adiției nucleofile la dubla legătură carbonilică (˃C=O) este mult favorizat de cataliza acidă, deoarece, preliminar,
oxigenul carbonilic se protonează (funcționează ca o bază) și, prin aceasta, se diminuează mult energia de activare a procesului, adică
consumul energetic necesar separării de sarcini în timpul atacului nucleofil.
În lipsa catalizatorilor chirali, adiția nucleofilă la compușii carbonilici cu atom de carbon prochiral este nestereoselectivă.
Obținerea amestecului racemic se explică prin posibilitatea nucleofilului de a ataca în mod egal grupa carbonilică, în raport cu planul
moleculei:
Nu Nu
50% O 50%
π
C
R 1≠ R 2 R2 R1
C din >C=O este prochiral

O + O
*C R R1 C*
1
Nu R2 R2 Nu
din atacul prin fata din atacul prin spate
(50%) (50%)

AMESTEC RACEMIC (±)

În prezent, există căi chimice prin intermediul cărora adiția nucleofilă la gruparea carbonil să fie enantioselectivă. Astfel, prin
folosirea catalizatorilor chirali (molecule organice) sau a metalelor cu capacitate de chelatare se poate obține doar unul din cei doi
enantiomeri. Des folosit este un derivat de izoborneol: DAIB (diaminoizoborneol).

(-)-DAIB (catalizator chiral)

De exemplu, prin tratarea benzaldehidei cu dimetilzinc și cantități catalitice de (-)-DAIB, se obține (S)-1-feniletanol, cu randament
foarte bun (95%).
8
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

O HO H
C 1) (-)-DAIB (5 mol%) C
H δ- toluen anh, 0 °C (S) CH3
+ H3C Zn CH3
2) H2O, 20 °C
(S)-1-feniletanol
(S)-1-feniletanol
Reacția decurge printr-o stare de tranziție în care, catalizatorul chiral, aldehida
și compusul organozincic formează un complex (structura alăturată). Astfel,
adiția nucleofilă devine enantioselectivă.
Principalele categorii de nucleofili ce pot fi adiționați la compușii carbonilici, sunt:
- nucleofili cu caracter acid (A1)
- nucleofili cu caracter bazic (A2)
- componente metilenice (A3)
- compuși organometalici (A4)
A1. Adiții de nucleofili cu caracter acid
În conformitate cu Anexa 5, compușii carbonilici pot adiționa următorii nucleofili cu caracter acid: apă, alcooli, tioli, hidracizi, acid
cianhidric, acizi carboxilici, bislulfit de sodiu.
a) Adiția H 2 O – cunoscută și sub denumirea de hidratarea compușilor carbonilici, evidențiază atât reactivitatea compușilor carbonilici
cât și stabilitatea hidraților obținuți. De cele mai multe ori, hidratul fiind un diol geminal, este instabil, refăcând rapid compusul
carbonilic.
R1 R1 OH
C O + H OH C
(R)H (R)H OH
Hidratul compusului carbonilic
În tabelul de mai jos sunt prezentate constantele de echilibru pentru reacția de hidratare a unor compuși carbonilici, valori din care
poate fi apreciată stabilitatea hidraților pe care aceștia îi formează.

9
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

Denumire R1 R2 K= [hidrat]/[comp. carbonilic]

Benzaldehida C 6 H 5 - H- 0
Acetonă CH 3 - CH 3 - 2•10-3
Propanal C 2 H5 - H- 7•10-1
Formaldehida H- H- 2•103
Cloral Cl 3 C- H- 3•103
Concluzii: - aldehida formică formează un hidrat stabil
- aldehida benzoică NU formează hidrați
b) Adiția alcoolilor (ROH) – se realizează atât în cataliză acidă cât și în cataliză bazică (pentru semiacetali/semicetali). În cazurile în
care se adiționează etilenglicolul, reacția este de interes practic fiind folosită pentru protejarea grupării carbonilice. Acetalii și cetalii
formați au structură ciclică, fiind stabili în medii acide și în medii bazice slabe sau față de reactanții electrofili. Astfel, prin hidroliză în
mediu acid puternic se deprotejează, refăcând ușor gruparea carbonilică.
R1 OR
H+ sau HO- R R OR H OR /H+ R OR
C O + H OR C C C
H H (doar in m. acid) H
H OH OH OR
semiacetal semiacetal acetal
Mecanism: deoarece alcoolii au caracter nucleofil slab (prin perechile de electroni neparticipanți de la atomul de oxigen), mecanismul
reacției este o AN2, cu cele 2 etape specifice:
1) Protonarea (în mediu acid)
R1 R1 R1
H H H
C O C O C O
H H H

2) Fixarea nucleofilului
H
O H
R1 R R1 O R1 OR
C OH C R C
H H OH H OH
semiacetal

10
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

R1 OR R1 OR -HOH R1 OR R1 OR R1 OR
H C C C C
C
H OH H O H H H O H H OR
H R OH R acetal
Reacția de protejare cu etilenglicolul:
R1 HO CH2 Protejare R O CH2
AN/H+ C
C O +
HO CH2 -H2O O CH2
(R)H (R)H
acetal sau cetal ciclic
HOH/H+
H2C OH
Deprotejare; _ H C OH
2
c) Adiția tiolilor (RSH) – decurge în mod asemănător cu adiția alcoolilor. Interes practic prezintă reacția compușilor carbonilici cu 1,3-
propanditiolul când se obțin 1,3-ditiani.
2R1SH/cat R SR1
C + H 2O
R1
(R1)H SR 1
C O
HS CH2
(R1)H CH2 R S CH2
HS CH2
C CH2 + H2O
cat S CH2
(R1)H
d) Adiția hidracizilor (HX) – este interesantă datorită faptului că halohidrinele obținute în urma adiției, în mediu acid, se transformă în
eteri α,α’–dihalogenați.
X
R2
R2 R2 X Protonare R2 X R2 X HO C R2 X XR R2 R2
-HOH R1 2 -H
C O + H X C C C C R1 C O C R1
R1 R1 OH H R1 O H R1 R1 O R1 X X
H carbocation H
halohidrina

11
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

e) Adiția HCN – se obțin cianhidrine, compuși organici de mare interes practic. Datorită posibilității de a hidroliza funcțiunea nitril,
cianhidrinele sunt materii prime pentru obținerea α –hidroxiacizilor carboxilici. De asemenea, gruparea hidroxil poate fi înlocuită cu
halogeni sau alte funcțiuni monovalente cu azot.
R2 R CN
C O + H CN C
(R1)H (R1)H OH
cianhidrina
f) Adiția bisulfitului de sodiu (NaHSO 3 ) – se obțin combinații bisulfidice, compuși cristalini, adesea solubili în apă. Reacția este folosită
ca metodă de separare a compușilor carbonilici dintr-un amestec de substanțe. Astfel, prin filtrarea combinației bisulfidice și solubilizarea
ei în apă acidulată se poate izola cu succes compusul carbonilic de interes.
O O
R O R S ONa R S ONa R SO3Na
C O + S C O H C O C
HO O Na (R1)H O (R1)H OH (R1)H OH
(R1)H
(NaHSO3) combinatie bisulfidicã
g) Adiția acizilor carboxilici – conduce la acetați sau diacetați, după cum urmează:
R R1 R O COR1 HO COR O COR1
R
C O + H O C C 1
C
OH -H2O
(R1)H O (R1)H (R1)H O COR1
ac. carboxilic acetat diacetat

Bibliografie
1. Compuși organici cu funcțiuni mixte – suport de curs, Conf. dr. Dalila Belei, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Chimie
2. Chimie organică – suport de curs, Prof. dr. ing. Mircea Darabanțu, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică
3. Chimie organică – suport de curs, Prof. dr. Carol Csunderlik, Prof. dr. Mihai Medeleanu, Universitatea „Politehnica” Timișoara, Facultatea de
Chimie Industrială și Ingineria Mediului
4. Organic Chemistry with Biological Applications, 2nd ed. – John McMurry, Brooks/Cole Cengage Learning, 2011.
5. Organic Chemistry, 11th ed. – T.W. Graham Solomons, Craig B. Fryhle, Scott A. Snyder, Wiley, 2013.

12
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

ADIȚIA NUCLEOFILĂ 1 (AN 1 ): fixarea nucleofilului (etapa 1) și protonarea (etapa2)

Caracteristică nucleofililor TARI (Nu:-)

13
CURS 3
Compuși Organici cu Funcțiuni Mixte Lect. dr. Dorina Amăriucăi-Mantu

ADIȚIA NUCLEOFILĂ 2 (AN 2 ): protonare (etapa 1) și fixarea nucleofilului (etapa2)

Caracteristică nucleofililor SLABI (Nu:)

14