PAVILIONUL ARMIDULUI

Balet-pantomimă într-un singur act

Libret de A. Benois bazat pe opera lui T. Gaultier „Omphale”. Producție de M. Fokin.
Artistul A. Benois.
Prima reprezentație: Sankt Petersburg, Teatrul Mariinsky, 25 noiembrie 1907
Personaje: vicontele René de Beaugency. Battiste, servitorul său. Marchiz, proprietarul
pavilionului. Poştaş. Păstor. Păstoriţă. Slujitorii marchizului. Personaje din imaginea viselor:
vicontele Rene de Beaugency în imaginea lui Rinaldo. Marchiz în masca regelui Hydrao.
Madelena în rolul reginei Armida. Fenisa, Sidonia, Miranda, confidentele lui Armida.
Sclavul principal al Armidei. Curtezi, domni, doamne, urmașul regelui Hydrao. Vestitori.
Sclavi. Magii. Umbre. Urmăriți geniile. Demoni, vrăjitoare. Odaliscă,

Vicontele René de Beaugency este prins de o furtună în drum spre mireasă. Este obligat să
caute adăpost în castelul marchizului. Există zvonuri despre bătrânul marchiz că și-a vândut
sufletul diavolului, nu merge nicăieri și petrece zile întregi pentru experimente chimice și
citind cărți misterioase. Marchizul îl întâmpină cu căldură pe vicontele. Îl invită să petreacă
noaptea în pavilionul, care anterior aparținea frumoasei Madeleine, poreclită pentru
aventurile ei Armida. Ea este descrisă pe tapiseria pavilionului. Farmecul ei este puternic
până în prezent și, dacă vicontele nu se teme să devină victima Armidei, atunci lasă-l să
petreacă noaptea în pavilion. Renee spune că își iubește mireasa prea mult ca să cedeze
vraja Armidei. Marchizul îi urează vicontei noapte bună și pleacă.
Obosiți de călătorie, Rene și servitorul său Battiste adorm repede. Se apropie noaptea.
Furtuna se potolește. Ceasul bate la miezul nopții. Tapiseria care o înfățișează pe Madelene
prinde viață. Cupidon deschide ușa ceasului și eliberează de acolo geniile timpului. Sunt
doisprezece. Apar cu felinare aprinse în mâini și luminează tapiseria cu o lumină
misterioasă. Cupidon îl trezește pe Rene. Sunetele muzicii se aud undeva.
Pavilionul se transformă într-o grădină de lux pentru regele Hydrao. Armida se așază pe un
podium în mijloc. Se plictisește așteptându-l pe Rinaldo. Atingerea toiagului regelui Hydrao
- și Rene se transformă în cavalerul lui Rinaldo.
Armida este captivată de frumusețea lui Rinaldo și îl cheamă la ea. În fața lui Armida și
Rinaldo, dansatorii curții dansează. Armida însăși dansează. În cele din urmă, ea își pune
eșarfa pe Rinaldo în semn că este captivat de ea pentru totdeauna. Dar viziunea dispare,
dispare. Vine o dimineață proaspătă de vară. Battiste își trezește stăpânul. Rene este
entuziasmat. Își amintește evenimentele din noaptea trecută. Pe tapiseria atârnată deasupra
șemineului, vede o frumusețe, de care s-a îndrăgostit în vis, transformându-se în cavalerul
Rinaldo. René îi spune lui Battista despre visul ei. Slujitorul este îngrozit și își îndeamnă
stăpânul să părăsească locul fermecat. Dar Rene îl asigură pe Battista că a uitat de logodnica
sa.
În acest moment, apare marchizul. A venit să verifice starea de sănătate a oaspetelui său.
Rene îl recunoaște ca regele Hydrao. Battiste este îngrijorat de starea vicontelui și îl
grăbește să plece. Dar în acel moment, când ultima geantă este închisă și trebuie să pleci,
marchizul îi aduce lui Rene o eșarfă, pe care Armida a înfășurat-o în jurul său.
Rene se repede la tapiserie. Deci tot ce a visat era adevărat? Gândurile și sentimentele lui
Rene sunt confuze și el cade inconștient în brațele unui servitor care îl blestemă pe
marchizul triumfător.