Economia crizelor

Cristea Rares-Alexandru de Nouriel Roubini

Clasa a XI-a N1
Data:15 nov. 2020 si Stephen Mihm
Profesor coordonator:Ranenfir Alina
Nouriel Roubini este unul dintre economiştii mari care au reuşit să prevadă criza
actuală şi au tras şi semnalele de alarmă necesare. Din păcate, nu l-a ascultat
aproape nimeni, lumea fiind prea ocupată cu tranzacţiile imobiliare, cu
speculaţiile financiare şi campaniile electorale pentru a da credit unor veşti
negative. Volumul cuprinde şi o istorie explicată a crizelor economice, începând
cu Spania şi Anglia secolului XII, trecând prin criza din Olanda anului 1630
provocată de balonul speculativ al „bulbilor rari de lalea”, cazul Companiei
Marii Sudului, comerţul cu sclavi din America, Marea Depresiune şi până in
2009, punctând cele mai importante crize. Semnele distinctive ale unei crize au
rămas aceleaşi din evul mediu pană azi: “bani ieftini, un balon speculativ al
activelor şi o amploare a înşelătoriei”, conchid cei doi autori. Cartea urmăreşte
un arc în timp simplu şi clar, începând cu istoria crizelor mai vechi şi a
economiştilor care le-au analizat. Apoi se opreşte asupra profundelor rădăcini ale
celei mai recente crize, precum şi asupra modurilor în care aceasta catastrofă s-a
desfăşurat după un tipar foarte previzibil, conformâdu-se unor precedente vechi
de când lumea.
Capitolul 1 îl poartă pe cititor intr-un tur de orizont asupra trecutului,
topografiind multele perioade de avânt, de exces speculativ şi de prăbuşire care
au maturat peisajul economic. Capitolul 2 îi prezintă pe gânditorii ştiinţelor
economice care ne pot ajuta să facem acest lucru. Unii dintre ei, ca John
Maynard Keynes, sunt destul de bine cunoscuţi; alţii, ca Hyman Minski, mai
puţin. Capitolul 3 explică originile profund structurale ale crizei recente. Câteva
din capitolele următoare se concetrează pe criză ca atare. Există deja numeroase
relatări, dar aproape toate au descris-o ca pe un eveniment singular, fără
precedent, specific finanţelor de secol al XXI-lea. Capitolul 4 demontează
această viziune naivă şi simplistă, comparând-o cu crizele anterioare. Capitolul 5
arată cum şi de ce s-a transformat criza într-un fenomen global, lovind nişte
economii atat de diferite între ele ca Islanda, Dubai, Japonia, Letonia, Irlanda,
Germania, China şi Singapore. Capitolul 6 ne arată de ce se intâmplă aşa şi de ce
deflaţia şi depresiunea economică se profileaza ameninţător in siajul oricărei
crize. La fel şi în cazul politicilor fiscale, în capitolul 7 vom vedea cum au folosit
factorii de decizie autoritatea statului de a impune taxe şi de a face cheltuieli ca
să stopeze propagarea crizei. Capitolele 8 şi 9 schiţează liniile generale ale unei
noi arhitecturi financiare, care va aduce o nouă transparenţă şi stabilitate
instituţiilor financiare. Capitolul 10 atacă problema gravelor dezechilibre din
economia globală şi a reformării mai radicale a ordinii monetare şi financiare în
plan internaţional, care s-ar putea să fie necesară pentru prevenirea unor crize
viitoare. Sectiunea finală a cărţii, „Perspective”, topografiază drumul pe care-l
avem în faţă, scrutând cu o privire concentrată multele pericole care pândesc
economia mondială.