Barbatei Paul Adrian

Universitatea de Vest Vasile Goldis

Facultatea de Medicina, Departamentul de Biologie, anul I

Referat – Sistematica nevertebratelor

Studiu bionic asupra ramei

Biologia se ocupa cu studierea vietii, iar datorita acestui fapt, am putea spune ca
ocupa una din cele mai inalte forme de cunoastere, viata insasi fiind cea mai complexa
forma de manifestare a materiei. Astfel, pentru a putea cunoaste biologia pe de-a-ntregul,
avem nevoie de o baza in celelalte discipline pentru a o putea intelege in toata
splendoarea sa: geografie, fizica, chimie etc – lucru ce a dat nastere unor noi domenii,
cum ar biogeografia, biofizica, biochimia si asa mai departe. Dar lucrurile nu se opresc
aici, avand cel mai inalt grad de cunostiinte, diverse stiinte isi indreapta privirea spre ea,
astfel aparand noi domenii cum ar fi bioinformatica, biocibernetica, bioeconomia si multe
altele.
Despre una dintre aceste stiinte de granita vreau sa vorbesc in continuare, sau
mai bine spus despre o aplicatie a acestei stiinte, un mic studiu preliminar care sa scoata
in evidenta importanta biologiei pentru orice, de altfel. Ca stiinta, este vorba despre
bionica: stiinta care studiaza si copiaza modele vii in vederea aplicarii tehnicilor si
sistemelor lor mai departe in industrie, sau altfel spus stiinta care combina ingineria cu
biologia. De mult omul a inceput sa-si extinda fenotipul prin manipularea biotopului la un
nivel nemaintalnit in lumea animala, intai prin incercare sau copiere, iar ulterior prin
studierea principiilor de functionare a lucrurilor si aplicarea cunostiintelor mai departe.
Desi studierea mediului inconjurator in vederea aplicarilor tehnice a avut la baza initial
intelegerea legilor fizice, astazi oamenii isi indreapta tot mai mult privirea spre studierea
mecanismelor vii: la urma urmei, omul are o existenta de cateva mii de ani pe pamant,
pe cand viata insasi are cateva miliarde, astfel modelele create de om prin incercare si
esec palesc in fata diferentei de ani cu care a fost inzestrata natura in decursul vremii, ea
avand sufficient timp in urma ca sa-si perfectioneze sistemele. Si nu doar timpul ii este
aliat, dar si competitia acerba care a facut ca doar vietatiile cele mai perfecte si adaptate
sa-si poata continua existenta, precum si multitudinea si diversitatea lumii vii care,
impreuna cu timpul desfasurat, ne duce la un numar de incercari inimaginabil de mare in
comparatie cel al speciei noastre. Doar clasa insectelor cuprinde peste un million de
specii la momentul actual, care mai de care mai diferite prin aspect, comportament si
mecanisme de functionare, diversitatate care l-a facut si pe Dawkins sa exagereze despre
importanta lor ca modele, si anume cum ca insectile au “inventat” totul.
Astfel mi se pare benefic ca orice designer sau inginer sa-si gaseasca inspiratia in
natura, cand se confrunta cu vre-o problema legata de domeniul lor. Desi in general initial
apare problema pentru ca ulterior sa fie solutionata in vre-un fel, in lucrarea de fata am
ales sa-mi gasesc un subiect de studiat pentru ca ulterior sa gandesc aplicatii ce se pot
crea pe baza lui.
Pentru a fi in concordanta cu temele disciplinei de fata, am ales ca si subiect de
discutie pentru studiul meu bionic un nevertebrat, mai exact un membru al diviziunii
articulata, increngatura annelida, clasa oligocheta, ordinul prosopora: lumbricus
terrestris, sau pe scurt: rama. Cu totii o cunoastem, este vorba de acel vierme de culoare
rosiatica, acoperit cu o piele subtire, umeda si bogata in mucus, cu corpul segmentat in
inele pe suprafata carora se gasesc in partea ventrala perisori mici pe care ii foloseste,
impreuna cu scurtarea si alungirea succesiva a corpului ei, la locomotie prin tarare pe
suprafata solului.
Suntem familiarizati cu aparitia ei la suprafata pamantului dupa ploaie, precum si
de importanta pe care o are atat ca si hrana in alimentatia multor animale, dintre care si
pasari de casa, sau de cea pentru plante ce este reprezentata prin abilitatea ei de afanare
a solului, datorita galeriilor subterane ce le sapa, pana la roluri mai putin semnificative,
cum ar fi momeala pentru pescuit. Astfel rama are
un oarecare interes pentru agricultura, dar ea mai
prezinta interes si pentru alte discipline, cum ar fi de
exemplu puterea ei de regenerare: daca taiem o
rama in doua, partea anterioara reface partea
posterioara, sau in cazul ramelor acvatice, ambele
parti se refac, fapt care studiat si inteles ne-ar putea
aduce mai aproape de posibilitatea aplicarii
regenerarii la tesuturile umane. In schimb, aspectul pe care m-am concentrat in lucrarea
de fata este reprezentat de modul in care rama isi sapa galeriile.
Cu totii stim ca rama traieste sub pamant, ea iesind la suprafata noaptea sau dupa
ploaie. Traind marea majoritate a vietii sub pamant, putem presupune ca s-a specializat
in saparea tunelelor subterane. Principiul in care rama isi face sapaturile este destul de
simplu: isi alungeste corpul, mai specific capul, pe care il introduce in pamant prin
crapaturi sau pe unde are loc, dupa care isi ingroasa la loc corpul, creand o cavitate in
locul ingrosarii – process care prin repetare duce la aparitia tunelelor subterane.
Fizic vorbind, are sens de ce este mai usor sa penetrezi un strat prin suprafata cea
mai ingusta, daca facem un mic experiment: putem lua o caramida si sa o asezam cu
toate cele 3 fete diferite in zapada sau nisip – desi greutatea caramizii ramane la fel, vom
constata ca ea s-a afundat diferit in cele 3 cazuri. La fel si rama, desi greutatea corpului
este la fel, ii este mai usor sa patrunda in sol ingustandu-si corpul.

Astfel pe principiul respectiv am conceput un dispozitiv pentru sapat, care are in

vedere penetrarea solului printr-un capat ingust, care ulterior, actionat manual, se va
desface, acoperind o suprafata mai mare de contact.
Dispozitivul gandit de mine este asemanator unui harlet,
care la unul dintre capete prezinta un cap conic
asemanator perforatoarelor pentru rasaduri, de care sunt
prinse radiar patru piese metalice plate la unul dintre
capetele lor, cu rolul de a se desface rotativ in exterior
dupa penetrare. La celalalt capat se gaseste un maner,
pentru o manipulare mai usoara. Corpul dispozitivului
este alcatuit dintr-un tub cu rol de sustinere, prin interiorul
caruia culiseaza un alt tub ce prezinta la un punct o parte
ce poate fi actionata cu piciorul, impingand la celalalt capat piese metalice in vederea
desfasurarii lor. Dispozitivul prezinta doua locuri de actionare pentru picior, unul pentru a
adanci in pamant dispozitivul inchis, iar celalalt pentru a deschide partile metalice la
dispozitivul aflat deja in pamant. Asadar, poate fi folosit in doua feluri: fie se ingroapa
superficial si se desface pentru a se crea o groapa prin adancirea repetata a dispozitivului,
adica prin batatorirea pamantului pana la nivelul dorit, fie se poate adanci mai mult in sol
iar dupa desfacerea lui sa se scoata stratul de pamant afara odata cu scoaterea
dispozitivului. Mai jos se poate vedea dispozitivul in cele doua pozitii (inchis si deschis).

Un alt aspect ce ne intereseaza din punct de vedere bionic in privinta ramei este
modul in care isi controleaza presiunea interioara prin ingustarea sau largirea anumitor
segmente ale corpului, astfel incat sa obtina o forta mai mare in momentul in care isi
largeste capul patruns in sol, pentru a putea sapa cu mai multa usurinta. Conform legii lui
Pascal, care spune ca presiunea exterioara exercitata asupra unui lichid se transmite
integral in toata masa lichidului si in toate directiile, rama reusind sa-si ingroase sau
subtieze anumite portiuni ale corpului prin modul de incordare sau relaxare a muschiilor,
creeaza presiunea necesara care sa-i acorde forta necesara pentru sapare.
 Pe principiul acesta am gandit un concept de care as putea spune ca este intr-un
stadiu destul de incipient, dar care dezvoltat ar putea fi folosit la diverse aplicatii ce au in
vedere sapatul. Designul ce l-am facut are o structura asemanatoare capului ramei, si
anume prezinta trei inele egale paralele si conectate intre ele printr-un sistem de tuburi,
ce are in vedere apropierea sau distantarea inelelor. La capatul sistemului de tuburi se
afla un cap conic, iar intre fiecare doua inele, precum si intre primul inel si capul conic, se
gaseste o plasa flexibila ce acopera structura metalica, in interior gasindu-se un lichid
care sa exercite o anumita presiune. Principiul de functionare este urmatorul: cand doua
inele se apropie, se exercita presiunea asupra plasei dintre cele doua inele, astfe incat
aceasta se largeste. Asa mecanismul poate fi folosit tocmai cum isi foloseste rama capul
pentru sapat: se lungeste tubul dintre capul conic si primul inel pentru a se adanci in
pamant, dupa care se scurteaza distanta dintre ele pentru a largi gaura.

Consider ca un astfel de mecanism ar putea fi folosit atat in domenii industriale,

cum ar fi saparea de tuneluri subterane pe distante mari, precum si pe plan mai mic, de
exemplu gandirea unei sape hidraulice pe principiul demonstrat.
Desi lucrarea de fata prezinta doar concepte preliminare, as vrea sa inchei cu noi
directii de studii ce s-ar putea face in privinta acestui subiect. Una dintre propuneri se
refera la modul in care este construit corpul ramei, si anume care parti sunt moi si care
sunt structure rigide, precum si raportul dintre ele, astfel incat sa se obtina o mai buna
intelegere a modului de distribuire a fortelor in corp precum si presiunea creata in diferite
parti ale sale, in vederea crearii respectivelor forte. Alte aspecte care ar mai putea
prezenta interes pentru bionica ar fi studierea compozitiei pielii in vederea sintetizarii unui
material similar, atat ca si rezistenta precum si elasticitate, sau studierea modului in care
rama isi incoarda corpul in vederea stabilirii unui flux sanguin, proces ce si-ar putea gasi
aplicabilitate in diverse domenii industrial legate de sisteme de racire si nu numai.
In incheiere, vreau sa subliniez inca o data importanta lumii nevertebratelor, avand
in vedere ca putem invata atat de multe de la un animal cu care suntem obisnuiti in viata
de zi cu zi, un animal banal de altfel, putem doar presupune cat de multe alte lucruri am
putea afla din multitudinea si diversitatea naturii cu care am fost imbucurati.
Bibliografie
1) Gheorghe Mohan, Biologie, Editura Corint, 2004
2) Sabin Valceanu, Bionica si tainele functionarii organismelor vii, Editura Ion
Creanga, Bucuresti, 1983
3) Tudor Opris, Bionica distractive, Editura Albatros, Bucuresti, 1981
4) Igor Mironovici Guberman, Bionica, Editura enciclopedica romana,
Bucuresti, 1973
5) P. T. Astasenkov, O stiinta noua – bionica, Editura stiintifica, Bucuresti,
1966
6) Richard Dawkins, Gena egoista, Editura publica, 2013
7) Zachiu Matic, Zoologia nevertebratelor, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1983
8) C. Bogoescu, Zoologie, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1986
9) Maria Suciu, Lucrari practice de zoologie, Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1981
10) M. Petrescu, Fizica, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1988