CO S TALIS

T I M
N

UL
PEL

P E
U

S M TI
COSTALI

de DON DEFFENBAUGH
PENTICOSTALISMUL
Un manual pentru ora biblicã
pentru adulþi ºi tineri maturi
de Don Deffenbaugh

Tipãritã, tradusã ºi publicatã cu permisiunea lui Don Deffenbaugh

Aceastã carte este un cadou de la

Bisericile lui Cristos din România.

Ne este de vânzare.
,,Toate Bisericile lui Cristos vã trimit sãnãtate”
(Romani 16.16).

Drept de autor aparþine lui Don Deffenbaugh

© 1976
Prima tipare 1978
A doua tipare 1982
Verziunea în limba românã 2006

1
 Cuvânt înainte
Acest manual de „Penticostalism” are la bazã
studiul mai amplu al miºcãrii carismatice prezentat la
Biserica lui Hristos de pe Hillcrest, Neosho, Mo.
S.U.A., în primãvara si vara anului 1975. Scopul nostru
atunci ºi acum este de a ajuta sã informãm oamenii în
ceea ce priveºte înþelegerea ºi dezvoltarea istoricã a
acestei miºcãri care câºtigã din ce în ce mai mult teren
în Bisericã ºi nu numai.

Scriind acest material, nu se emit pretenþii de

originalitate. Autorul este recunoscãtor unei armate de
oameni care au scris pe aceastã temã. Unde a fost
posibil, autorii s-au bucurat de creditul nostru. Rugãm
sã consultaþi Bibliografia.

2
 CONÞINUTUL
SECÞIUNEA ÎNTÂI - Penticostalismul, Atât vechi ºi nou
1. Penticostalismul (vechi)
2. Neo-Penticostalismul (nou)
3. Doctrina neo-penticostalã
4. Cine poate vorbi în limbi?

SECÞIUNEA A DOUA - DUHUL SFÂNT

5. Duhul Sfânt ca persoanã ºi membru al familiei divine
6. Duhul ºi Cuvântul
7. Duhul în convertire ºi sfinþire
8. Botezul în Duhul Sfânt
9. Daruri ale Duhului
10. Vorbirea în limbi
11. Duhul Sfânt ºi creªtinul din zilele noastre

SECÞIUNEA A TREIA - CONCLUZII

12. Consecinþele Penticostalismului
13. Nu schimba Cuvântul lui Dumnezeu pentru sentimente umane!

3
 CUVÂNT CÃTRE ÎNVÃÞÃTOR
Aceastã carte a fost conceputã ca manual pentru adulþi
ºi tineri maturi. Cartea conþine suficientã flexibilitate pentru ca
învãþãtorul sã poatã folosi materialul pentru lecþii dupã cum
doreºte. Existã posibilitatea de a face lecturarea anticipat,
urmând ca apoi sã fie dezbãtut materialul ºi sã se rãspundã la
întrebãrile din clasã sau se poate alege ca materialul sã fie citit
în clasã ca apoi sã fie discutat pe mãsurã ce apar întrebãrile ºi în
timp ce materialul este proaspãt în mintea cursanþilor. Când
acest material a fost prezentat pentru prima datã, a fost
prezentat ca un curs (prelegere) cu perioade de 15 - 20 minute
pentru întrebãri ºi dezbateri.

Secþiunea 1 din aceastã carte este conceput sã

familiarizeze cursanþii cu evoluþia istoricã a
Penticostalismului ºi cu preceptele acestuia. Secþiunea 2 îºi
propune sã analizeze ceea ce Biblia are a ne spune despre
Sfântul Duh ºi lucrarea Sa, în felul acesta venind în ajutorul
cursantului în a-ºi rãspunde în privinþa preceptelor
Penticostalismului. În secþiunea 3 sunt prezentate o sumã de
concluzii.

Din cauza naturii acestui subiect, trebuie ca învãþãtorul

sã posede reale calitãþi pentru prezentarea subiectului în faþa
clasei. Cel care predã acest subiect trebuie sã fie un caracter
creºtin, bine ancorat în Scripturi ºi care sã posede abilitatea de
a arãta clar diferenþele dintre adevãr ºi eroare.

Pe tot parcursul cãrþii se fac referiri la materiale

suplimentare de consultat.

4
 PARTEA ÎNTÂI

PENTICOSTALISMUL (ATÂT VECHI CÂT ªI NOU)

5
 LECÞIA ÎNTÂI
PENTICOSTALISMUL (VECHI)
INTRODUCERE
În ultimii ani, s-a manifestat o mare creºtere a
interesului pentru Duhul Sfânt ºi lucrarea Lui. De
fapt acest interes ºi-a avut începuturile la trecerea
dintre secole când Charles Parham ºi alþii au început
sã punã accent pe ideea cã botezul în Duhul Sfânt ºi
darurile Duhului sunt disponibile astãzi. Dar inainte
de toate, sã începem lecþia noastrã ºi sã examinãm
Penticostalismul din punct de vedere istoric ºi
doctrinal.
PENTICOSTALISMUL ÎN ISTORIE
John Wesley, fondatorul Metodismului, a fost
ºi tatãl spiritual ºi intelectual al miºcãrilor moderne
de Sfinþenie ºi Penticostalism. Wesley a pus mare
accent pe experienþã religioasã conºtientã iar Walker
spune cu privire la predica lui, „În predica lui la fel ca
in cea a lui Whitefield, erau frecvente manifestãrile
remarcabile ale emoþiilor trupeºti. Barbaþi ºi femei au
plâns, au leºinat, au fost cuprinºi de convulsii.
„Pentru ambii predicatori acestea pãreau a fi
lucrarea Duhului lui Dumnezeu sau rezistenþa
vizibilã a diavolului. Sunt însoþirile frecvente ale
marilor trãiri religioase printre cei neºtiutori ºi cei
nestãpâniþi, iar dezaprobarea cu care au fost priviþi
explicã mult opoziþia cu care aceºti predicatori s-au
confruntat din partea clericilor de rând.” A History
of the Christian Church, Williston Walker, p.514.
Wesley a spus ca cei mântuiþi prin
autocercetare atentã, disciplina evlavioasã ºi
devotamentul metodic precum ºi prin evitarea
dorinþelor lumeºti pot duce o viaþã de victorie asupra
pãcatului. Aceasta perfecþiune, ne învaþa Wesley,
poate fi obþinutã de îndata ca „o a doua lucrare a
harului”.
Organizaþia Asociaþiei Naþionale a Sfinþeniei
in 1867 a fost o încercare de a reînvia interesul pentru
învaþatura ºi practica sfinþeniei, iniþial în cadrul
bisericilor Metodiste, dar ºi în alte grupãri
Protestante.
Aceste asociaþii de sfinþenie n-au reuºit sã
influenþeze permanent Biserica Metodista ºi dupa ce
aceºti susþinãtori au fost denunþaþi de Biserica
Metodista, in 1894 au început sã formeze confesiuni
d e v o t a t e t e o l o g i e i l o r. A s c e n s i u n e a
Penticostalismului modern a început numai dupa ce
Biserica Metodista a respins genul entuziast de
experienþã religioasã promovatã si practicatã de
fondatorul ei.
Charles F. Parham este cunoscut ca pãrintele
miºcãrii moderne Penticostale. În cadrul Manualului
Bisericii Unite Penticostale, începuturile acestei
miºcãri sunt prezentate astfel: „În ultimele 21 de zile
ale secolului al nouãsprezecelea, un grup de
predicatori evlavioºi ºi inimoºi ºi lucrãtorii creºtini
de la Colegiul Biblic Bethel, din Topeka, Kansas au
þinut post, rugându-se cu pioºenie pentru o revãrsare
mare a Sfântului Duh, care spre fericita lor suprizã, a
pogorat asupra lor la primele ore ale dimineþii zilei de
1 ianuarie 1900. Oamenii s-au auzit vorbind în alte
limbi, Duhul Sfânt dându-le glas aºa cum se
întâmplase în ziua Cincizecimii din anul 30 d. Cr.”
Manual United Pentecostal Chuch, 1960, p. 1 din
Prefaþã. Fireºte, acest eveniment este privit ca un
reper important de la începutul miºcãrii Penticostale
moderne în America.
În 1905 Parham a înfiinþat ªcoala Biblicã din
Houston, Texas. Unul dintre elevii lui Parham a fost
W. J. Seymour, un predicator de culoare din Biserica
Sfinþeniei. Seymour a organizat întruniri într-o casã
din strada N. Bonnie Brae nr. 214, Los Angeles,
California unde se spune cã 7 oameni au primit
botezul Sfântului Duh în ziua de 9 aprilie 1906.
Întrunirile au fost mutate în strada Azusa nr. 312, Los
Angeles, care ulterior a devenit celebra Azusa Street
Mission. Aceste întruniri au durat zi ºi noapte timp de
trei ani.
„Predicatorii ºi evangheliºtii s-au adunat în
Los Angeles, provenind din fiecare secþiune din
Statele Unite ºi Canada, iar misionarii s-au întors de
pe meleaguri strãine pentru a cunoaºte cât mai multe
despre aceastã nouã experienþã. Mulþi dintre cei
veniþi au fost curând pãtrunºi de Duhul Sfânt. De aici
s-a rãspândit pretutindeni în lume, pãtrunzând chiar
în întunericul pãgân din India, Africa, China ºi
Insulele de peste mãri...” Manual United
Pentecostal Church, 1960, p. 1 din Prefaþã.
Curând divizarea ºi-a fãcut loc în rândurile
lor. Aceasta a apãrut din cauza unei controverse
iscatã în legãturã cu dovada necesarã pentru a arãta
cã cineva fusese botezat în Duhul Sfânt.
Penticostalii, urmând învãþãturile lui Parham ºi
Seymour, susþin cã vorbirea în alte limbi a împlinit
aceastã cerinþã a dovezii. Cei care au refuzat sã
accepte aceastã interpretare au continuat miºcarea
sfinþeniei lui Palmer ºi Inskip.
În realitate, pe atunci, miºcarea Penticostalã
a început ca o aripã mai emoþionalã ºi
experiementalã din punct de vedere teologic a
miºcãrii sfinþeniei. Gruparea Adunarea lui
6
Dumnezeu a luat fiinþa în 1914 ca rezultat al
respingerii faptului cã lucrarea a doua a harului a
adus desãvârºirea Creºtinã pentru credincioºi.
„Adunãrile Penticostale ale Lumii” (de culoare) si
„Biserica Penticostalã Unitã” (albã) s-au rupt de
„Adunãrile lui Dumnezeu” (infantile) cu privire la
botezul doar în „numele lui Isus”. A urmat o
succesiune de divizãri din 1920 pânã în 1930 din
cauza conflictelor dintre personalitãþi. A fost Aimee
Semple McPherson ºi Foursquare Church (Biserica
Pãtratã), A. J. Thomlinson ºi the Church of God of
Prophecy (Biserica lui Dumnezeu a Profeþiei) ºi
Florence Drawfird ºi Open Bible Standard
Churches (Bisericile Standard ale Bibliei Deschise).
În ultimii ani, aceastã miºcare a produs unele
personalitãþi destul de bine cunoscute. Asa A. Allen
a fost perceput ca un vindecãtor modern ºi ca model
de inspiraþie pentru predicatorii tineri. El a fost
rector al Colegiului Biblic din Valea Miracolelor din
Arizona dar a murit ca alcoolic în 1970. Poate Oral
Roberts este cea mai binecunoscutã personalitate
produsã de aceºtia. Acesta, împreuna cu R. O.
Corvin, au fondat Universitatea Oral Roberts din
Tulsa. Cu toate acestea in 1968, Oral Roberts a
trecut la Biserica Metodistã. În septembrie 1972 i s-
a conferit titlul de „Primul Profesor Universitar cu
Rang de Preºedinte al Duhului Sfânt”. ªi-a câºtigat
numele de „cea mai mare personalitate a Sfântului
Duh din lume”.
SCURT REZUMAT
AL ÎNVÃÞÃTURII PENTICOSTALE
Aproape toate confesiunile penticostale ºi
grupurile sfinþeniei ne învaþã cã Biblia este Cuvântul
inspirat al lui Dumnezeu ºi conþinutul acesteia este
revelaþia divinã ºi infailibilã. ,,Este regula
infailibilã a credinþei ºi a purtãrii ºi este superioara
conºtiinþei ºi raþiunii, dar nu contrara acesteia din
urmã.”
Majoritatea penticostalilor aderã la doctrina
Trinitãþii dar trebuie sã ne aducem aminte cã una
dintre cele mai timpurii controverse dintre ei a fost
despre doctrina Trinitãþii când unii predicatori
penticostali au declarat cã botezul în Trinitate a fost
invalidat ºi au recomandat rebotezul „numai în
numele lui Isus.”
Convertirea la penticostalism este
,,transformarea miraculoasã care are loc în sufletul
ºi viaþa pãcãtosului în momentul în care acesta se
pocãieºte ºi îºi declarã credinþa sincerã în Isus
Cristos ca Mântuitorul sãu.”
Toþi penticostalii cred în doctrina botezului
în Duh. Cu toate acestea, ei sunt divizaþi în privinþa
a ceea ce constituie semnul botezului în Duh. Unii
argumenteazã cã vorbirea în limbi este semnul, unii
7
spun cã purificarea (sfinþirea) este semnul iar alþii
afirmã cã dragostea este semnul.
Ceea ce însoþeºte botezul Duhului este
vorbirea în limbi, vindecarea miraculoasã a
bolnavilor, putera asupra demonilor, etc. Timpul ºi
spaþiul nu ne permit o discuþie cuprinzãtoare despre
subiecte ca predicãtori de partea femeiascã, spãlarea
picioarelor cu Cina Domnului ca un act al închinãrii,
folosirea instrumentelor mecanice în închinare,
sãlaºluirea directã a Duhului în inima oamenilor cu
îndrumare, conducere ºi direcþie independente de
cuvântul lui Dumnezeu, de premilenialism, etc.
LISTÃ PARÞIALÃ
A GRUPURILOR PENTICOSTALE
Walter J. Hollenweger, autorul lucrãrii The
Pentecostals, spune cã a numãrat treizeci de
diferite Biserici ale lui Dumnezeu în SUA ºi cam
douã sute de confesiuni penticostale în SUA aºa cã
va fi imposibil pentru noi sã facem o listã a tuturor
acestora. Urmeazã o listã parþialã:
1. Assemblies of God (Adunãrile lui
Dumnezeu)
2. Biserica lui Dumnezeu (apostolicã)
3. Biserica originarã a lui Dumnezeu, Inc.
4. Biserica lui Dumnezeu (Anderson, Ind.)
5. Biserica lui Dumnezeu (ziua a ºaptea)
6. Biserica lui Dumnezeu ºi Sfinþii lui Cristos
7. Biserica lui Dumnezeu aºa cum e
organizatã de Cristos
8. Biserica lui Dumnezeu prin Credinþã, Inc.
9. Biserica lui Dumnezeu în Cristos
10.Biserica Nazarineanã
11.Biserica penticostalã a Calvarului, Inc.
12.Assemblies (Adunãrile) misionare din Elim
13.Assemblies penticostale ale lumii, Inc.
14.Biserica penticostalã a sfinþeniei botezatã în
foc
15.Biserica baptistã ºi penticostalã care crede
în voinþã liberã
16.Biserica sfinþeniei penticostale
17.Biserica unitã penticostalã, Inc.
18.Biserica internaþionalã a Evangheliei
pãtratã
CONCLUZII
Aceºti oameni au fost întâmpînaþi ºi învinºi
în discuþiile publice de fraþii noºtri (din Bisericile lui
Cristos) în mod repetat. A fost dezbaterea între
Nichols ºi Weaver care este o discuþie despre botezul
Duhului Sfânt, miracole, botezul în apã ºi spãlarea
picioarelor în Bisericã; dezbaterea între Wallace ºi
Vaughn care este o discuþie despre botezul numai în
numele lui Isus; dezbaterea între Porter ºi Dugger
care discutã învãþãtura specificã Bisericii lui b. _____________________________.
Dumnezeu (ziua a ºaptea); ºi mai recent dezbaterea c. _____________________________.
dintre Woods ºi Hicks care discutã Divinitatea, d. _____________________________.
botezul în numele lui Isus Cristos, botezul în Duhul e. _____________________________.
Sfânt ºi miracolele.
Alte cãrþi care vor fi de ajutor pe aceastã temã 2. Menþioneazã cinci doctrine importante
sunt Modern Divine Healing de Waymon D. Miller, susþinute de penticostali care nu sunt biblice.
Miracles Yesterday and Today Real and Menþionaþi pe scurt motivele.
Counterfeit de Benj. Warfield, The Holy Spirit, His a. _____________________________.
Personality, Nature, and Works de H. Leo Boles, b. _____________________________.
The Spirit and the Word de Z. T. Sweeney, ºi c. _____________________________.
Lectures on the Holy Spirit de Gus Nichols. d. _____________________________.
e. _____________________________.
REZUMAT
Completaþi spaþiile libere NOTE
1. Pãrintele spiritual ºi intelectual al miºcãrilor
moderne ale sfinþeniei ºi penticostale este
__________ __________.
2. Miºcarea modernã penticostalã a început la data
de __________ __________.
3. Miºcarea modernã penticostalã a început în
__________ __________ (oraºul, statul).
4. Probabil cel mai bine cunoscut personaj produs
de miºcarea penticostalã este __________
__________.
5. __________ __________ este pãrintele miºcãrii
moderne penticostale.
6. Grupul Adunarea lui Dumnezeu s-a înfiinþat ca
rezultat al negãrii __________ __________
__________ a adus desãvârºirea creºtinã
credinciosului.
7. Biserica unitã penticostalã s-a desprins din
Adunãrile lui Dumnezeu despre __________
__________.

Adevãrat sau Fals

1. _____ A _____ F Este adevãrat cã penticostalii
resping faptul cã Biblia este cuvântul inspirat al
lui Dumnezeu.
2. _____ A _____ F John Wesley a negat o
experienþã religioasã de tip entuziasticã.
3. _____ A _____ F Asa A. Allen s-a dovedit a fi un
model pentru predicatorii penticostali.
4. _____ A _____ F Penticostalii sunt uniþi prin
doctrina Trinitãþii.
5. _____ A _____ F Sunt cam douã sute de
confesiuni penticostali în SUA.
6. _____ A _____ F Penticostalii trebuie sã se
teamã pentru cã doctrina lor nu a fost dezminþitã
de predicatorii Evangheliei în dezbateri publice.

Menþionaþi
1. Menþioneazã cinci doctrine importante susþinute
de penticostali.
a. _____________________________.

8
 LECÞIA A DOUÃ
NEO-PENTICOSTALISMUL
INTRODUCERE
Referindu-se la cel mai recent interes în
penticostalism trei cuvinte sunt in mod obiºnuit
folosite: 1.) neo-penticostalism; 2.) carismatic; 3.)
glosalalia. ,,Neo-penticostalism” înseamnã pur ºi
simplu penticostalismul nou. ,,Carismatic” provine
de la cuvântul grec ,,carisma” ºi aºa cum e folosit aici
se referã la darurile supranaturale dãruite creºtinilor
din Noul Testament (1 Corinteni 12.4, 9, 28, 30, 31).
Cuvântul ,,glosalalia” provine de la ,,glossa” ºi este
tradus prin cuvântul ,,limba” ºi se referã la darul
supranatural de a vorbi într-un limbaj fãrã sã-l fi
studiat (Fapte 2.4-13). În aceastã lecþie sã analizãm
neo-penticostalism, din punct de vedere istoric ºi
doctrinar.
NEO-PENTICOSTALISMUL
DIN PUNCT DE VEDERE ISTORIC
În 1960 s-a remarcat un nou val de interes în
glosalalia, de data aceasta depãºind limitele sectante
ale episcopalienilor, luteranilor, metodiºtilor,
presbiterienilor (reformaþi), catolicilor ºi ale altor
confesiuni. Evenimentul care pãrea ca a determinat
mai mult ca orice apariþia acestei miºcãri, s-a
petrecut la Van Nuys, California, la 3 aprilie 1960,
când Dennis Benett, Rectorul Bisericii Episcopale
Sf. Marcu, a anunþat congregaþia de 2.000 de oameni
cã a vorbit în limbi. Pânã la 1964 aproape fiecare
organizaþie mare protestantã avusese episoade
implicând declaraþii de pretinsã glosalalie.
,,Cea mai bine cunoscutã ºi una dintre
primele întâlniri carismatice a fost þinutã în Biserica
prezbiterianã unitã din Upper Octoraro,
Pennsylvania, la periferia ruralã a Philadelphiei…”
Saturday Evening Post, 16 mai 1964. Aceste
adunãri au atras sute de oameni crescând de la 8 la
200 sau 300, incluzând predicatori de la metodiºti,
presbiteriani, baptiºti, menoniþi, quakeri, ºi
episcopalieni. Scopul principal al acestora era de a
aduce slavã lui Dumnezeu dar, pe parcursul
întâlnirii, a fost consemnatã ºi vindecarea prin
credinþã.
Articolul de mai sus din publicaþia Post oferã
urmãtoarele informaþii: ,,În epoca Creºtinã rostirea
rugãciunilor în limbi s-a repetat la anumite intervale
în timp fãrã ca aceasta sã afecteze masele mai
devreme de începuturile acestui secol. Susþinãtorii
acesteia au fost de îndatã eliminaþi din biserici ca
dupã aceasta sã se înfiinþeze biserici penticostale.
9
Timp de 50 de ani au rãmas aproape exclusiv în
posesia bisericilor penticostale, care ºi-au atras
credincioºi cu precãdere din rândul straturilor de jos,
din punct de vedere economic, social ºi educaþional
ale populaþiei.
,,Totuºi, unul dintre cele mai ciudate aspecte
ale revenirii curente, este modul în care glosolalia a
sãrit din cadrul ei proletar penticostal. Depãºind
cadrul bisericilor pentru clasa mijlocie aceasta ºi-a
fãcut apariþia în rândul aristocraþiei din comuniunile
creºtine biserica episcopalianã impunãtoare ºi
decorativã ai cãrei membri provin din cele mai înalte
grupuri economice, sociale ºi educaþionale.
,,Glosolalia prin urmare a fãcut un arc de la
un pol la altul peste întregul orizont protestant.
Ulterior rezultatele s-au revãrsat peste metodiºti,
baptiºti, luterani, presbiteriani ºi congregaþionaliºti,
precum ºi în multe confesiuni mai mici. Astãzi
reprezintã un sector larg din prostestantismul
american.
,,Dupã Dr. Stanley C. Plog, psiholog la
Universitatea din California, care a chestionat mai
mult de 350 de membri ale miºcãrii, include mai
mult de 40 de confesiuni distincte, deºi cele mai mari
grupuri sunt episcopalieni, baptiºti ºi presbiteriani
(câte 11 la sutã din fiecare). Acesta a constatat cã
veniturile acestora sunt cuprinse între $100 pânã la
mai mult de $1.600 pe lunã, iar nivelele educaþionale
au variat de la 3 ani de ºcoalã pânã la învãþãmântul
superior.”
S-au evidenþiat, prin urmare, cel puþin douã
diferinþe observabile între vechiul penticostalism ºi
neo-penticostalism. 1.) Vechiul penticostalism a
fost limitat la corpurile penticostale ale sfinþeniei iar
neo-penticostalismul depãseºte liniile ºi limitele
sectante. 2.) În timp ce straturile economice
inferioare ale societãþii in mod tradiþional au
dominat rândurile penticostalismului, miºcarea
prezentã cuprinde pãturile mai bogate ºi chiar
oameni cu educaþie superioarã.
De o mare semnificaþie în miºcarea prezentã
au fost eforturile lui David J. DuPlessis ºi Full
Gospel Businessmen's Fellowship International.
FGBMFI este o idee a lui Demos Shakarian, un
fermier bogat din California ºi Oral Roberts. Ei
organizeazã întâlniri în sãli de dans mari în toatã þara.
,,Mãrturiile” lor ºi întâlnirile cu grupuri mici sunt
concepute pentru a face ca oameni sã creadã în
penticostalism. Reiese la ora actualã cã FGBMFI
este marea forþã din spatele neo-penticostalismului.
Ar fi frumos sã studiem aceastã miºcare ºi
sã credem cã Biserica Domnului n-a fost niciodatã
afectatã de ea, dar nu este cazul. Din ce in ce mai
mult aflãm despre cei care au ,,restudiat” aceste
subiecte ºi au sfârºit în a se integra în aceastã
miºcare.
În 1971 în cartea The Acts of the Holy Spirit
in the Church of Christ Today (Faptele Duhului
Sfânt în Biserica lui Hristos de astãzi) cu dreptul de
autor aparþinând lui Full Gospel Businessmen's
Fellowship International aflãm de dezicerea unor
personalitãþi ca Ben Franklin, Dean Dennis, Pat
Boone, Forrest H. Wells, Dwyatt Gantt ºi alþii. De
atunci încoace ºi mai mulþi i-au urmat. De fapt,
aceastã miºcare ne-a afectat mult mai mult decât unii
vor sã admitã.
CREDINÞELE NEO-PENTICOSTALIMULUI
Caracteristica comunã care îi uneºte pe neo-
penticostali, chiar dacã provin dintr-o secþiune
transversalã a confesionalismului, este credinþa cã
botezul în Duhul Sfânt este pentru cei de astãzi.
Dean Dennis descrie botezul în Duhul Sfânt
astfel: ,,în sãptãmâna în care am petrecut o zi plinã ºî
frumoasã cu Pat ºi Shirley (Boone), am participat la un
studiu al Bibliei, condus într-o casã din Huntington
Beach, California. Cam 50 de persoane erau prezenþe
în acea searã, reprezintând toate vârstele. Dupã un
studiu de douã ore ºi jumãtate a primelor douã capitole
ale Evangehliei dupã Ioan, unii dintre tineri ºi-au dat
mãrturiile. Ce bucurie a fost sã aud din partea lor
miracolele vii. ,Da, vieþile lor au fost transformate ca
ºi cum ar fi fost în primul secol. Tineri înrobiþi de
farmecul satanic al drogurilor, transformaþi de puterea
lui Isus Cristos.' Studiul meu al Cuvântului lui
Dumnezeu a fost confirmat de miracolele din secolul
al douãzecelea. Sosise timpul pentru mine sã fac un
pas înainte în credinþa mea ºi sã-L întâlnesc pe Isus
Cristos ca Botezãtorul meu (Fapte 1.4-8). În jurul
miezului nopþii, dupã un serviciu lung de rugãciune ºi
studiul Bibliei, L-am rugat pe Domnul sã mã boteze în
Duhul Sfânt. Am vrut ca Isus sã fie nu numai Domnul
vieþii mele, ci sã mã umple într-un mod glorios cu
Duhul. El aºa a fãcut. A fost ca o ungere cu foc lichid
din cap pana în picioare. De atunci încoace slujba mea
ca predicator s-a schimbat într-un serviciu viu în
slujba lui Isus Cristos. Viaþa mea nu mai era goalã sau
neînplinitã. Am trãit o dragoste care depãºeºte orice
descriere. Barierele care existau între membrii
apropiaþi ai familiei ºi prietenii mei au fost rupte.
Acum îmi doream tot ceea ce Dumnezeu a avut de
dat… Dupã cinci zile de post ºi rugãciune, L-am rugat
pe Domnul pentru aceastã nouã dimensiune întru slava
Lui. Dupã aceea m-a binecuvântat cu un limbaj de
rugãciune ºi L-am slãvit în limbajul meu nou timp de o
orã ºi jumãtate!”
10
Existã o serie de cãrþi disponibile acum de
la neo-penticostali care oferã tehnici recomandate
pentru a fi botezat în Duhul Sfânt. Printre acestea
se numãrã ºi The Holy Spirit and You de Dennis
ºi Rita Bennett, episcopalieni.
Mai întâi, ei susþin cã trebuie sã-L primeºti
pe Isus ca Mântuitorul tãu. Dã-þi seama cã eºti
pierdut ºi mergi greºit ºi fi gata sã mergi pe calea
lui Dumnezeu. Recunoaºte cã te-ai înºelat ºi
roagã-L pe Tatãl sã-þi ridice vina ºi pãcatul prin
sângele lui Isus. Roagã-L pe Isus Cristos,
Singurul Fiu al lui Dumnezeu, sã vinã în viaþa ta ºi
sã-þi fie Mântuitorul ºi Domnul. Sã crezi cã El a
venit în momentul în care L-ai rugat.
Mulþumeºte-L pentru cã te-a mântuit ºi þi-a dat o
noua viaþã.
În al doilea rând, Duhul Sfânt acum vine
ca sã sãlãºluiascã personal în tine. În al treilea
rând, trebuie sã renunþi la orice cult cãruia i-ai
aparþinut. În al patrulea rând, dã-þi seama cã
botezul în Duhul Sfânt este disponibil pentru tine.
,,Dacã te rogi singur ca sã primeºti pe Duhul Sfânt,
spune aceastã rugãciune, sau dacã altcineva se
roagã cu tine, ei vor spune o rugãciune
asemãnãtoare pentru tine: ,Tatãl ceresc, îþi
mulþumesc cã sunt sub protejarea sângelui preþios
al lui Isus care m-a curãþit de tot pãcatul. Dragã
Doamne Isus, te rog sã mã botezi în Duhul Sfânt,
ºi lasã-mã sã-L laud pe Dumnezeu într-un nou
limbaj peste limitele intelectului meu. Îþi
mulþumesc, Doamne, eu cred cã faci acest lucru
chiar acum. În numele lui Isus, mã rog.'“
Rita Bennett vorbeºte despre ,,ABC-urile”
de a primi: a) Roagã-L (ask) pe Isus sã te boteze în
Duhul Sfânt. b) Crede (believe) cã primeºti în
momentul în care te rogi. c) Mãrturieºte
(confess) cu buzele tale în noul limbaj pe care
Domnul este gata sã þi-l dea. Familia Bennett
spune: ,,Suntem convinºi, din Scripturi ºi dupã ce
ne-am rugat impreuna cu mii de oameni sã
primim botezul Duhului Sfânt în ultimii 10 ani ºi
mai mulþi, cã nu existã nici un credincios care nu
poate vorbi în limbi, dacã el sau ea este pregãtit(ã)
corespunzãtor ºi cu adevãrat gata sã se încreadã în
Domnul.”
În al cincilea rând, atunci primeºti darurile
Duhului Sfânt cum ar fi limbajul ºi tãlmãcirea
limbilor, profeþia, tãmãduirea ºi miracolele,
credinþã ºi discernãmântul duhurilor.
CONCLUZII
ªi eu sunt convins cã atunci când oamenii
sunt învãþaþi corespunzãtor ºi fãcuþi sã creadã
cã botezul în Duhul Sfânt este disponibil pentru ei
astãzi, ei trãiesc glosolalia pretinsã. Sã-ºi dea
seama totuºi, cã astfel de oameni trebuie ,,învãþaþi
corespunzãtor” ºi ,,fãcuþi sã creadã”. Numai cei care
au o dorinþã pentru ceva altfel decât ,,aºa zice
Domnul” sunt supuºi la aceasta.
Când o persoanã este convinsã cã Scripturile
sunt atotsuficiente ºi autoritare astfel de lucruri ca o
camerã slab luminatã cu un cerc mic de oameni
condus de o persoanã spunând, ,,Domnul este în
prezenþa ta …goleºte-te de toate celelalte gânduri
…lasã-þi toate neliniºtea sã iasã din tine…deschide-þi
gura, ºi el îþi va da vorbire…” nu apela la el.
penticostali este credinþa cã botezul Duhului
Sfânt este pentru astãzi.
5. _____ A _____ F Deºi familia Bennett ne
învaþã eronat cu privire la botezul Duhului Sfânt,
ei ne învaþã adevãrul despre ceea ce este necesar
sã facã un creºtin.
6. _____ A _____ F Calitatea de atotsuficienþã
a Scripturilor neagã nevoia de a vorbi în limbi
astãzi.
CU PROPRIILE TALE CUVINTE

REZUMAT Cu propriile tale cuvinte explicã de ce crezi cã

Defineºte miºcarea neo-penticostalã este o forþã atât de
1. Neo-penticostalism semnificativã în lumea religioasã de astãzi.
2. Carismatic
3. Glosolalia ______________________________________

Menþionaþi ______________________________________

1. Menþionaþi cel puþin douã diferinþe mari dintre ______________________________________

vechea miºcare penticostalã ºi neo-penticostalism.
a. _____________________________. ______________________________________
b. _____________________________.
NOTE
2. Menþionaþi cele trei lucruri pe care Rita Bennett
spune cã sunt necesare pentru a primi botezul Duhului
Sfânt.
a. _____________________________.
b. _____________________________.
c. _____________________________.

3. Daþi cel puþin douã motive pe care le credeþi

necesare pentru a trãi aºa-zisa vorbire în limbi.
a. _____________________________.
b. _____________________________.

4. Menþionaþi ºapte persoane religoase care au

întâmpinat greutãþi cu miºcarea neo-penticostalã.
a. _____________________________.
b. _____________________________.
c. _____________________________.
d. _____________________________.
e. _____________________________.
f. _____________________________.
g. _____________________________.

Adevãrat ºi fals
1. _____ A _____ F Literele FGBMFI sunt o
abreviere pentru Full Gospel Businessmen's
Fellowship International.
2. _____ A _____ F Neo-penticostalismul
cuprinde mai mult de 40 de confesiuni separate.
3. _____ A _____ F Miºcarea neo-penticostalã n-a
afecat pe membri Bisericii lui Hristos.
4. _____ A _____ F Legãtura care îi uneºte pe neo-

11
 LECÞIA A TREIA
DOCTRINA NEO-PENTICOSTALÃ
INTRODUCERE
În lecþia a doua am început sã aruncãm o
privire asupra credinþelor neo-penticostalismului.
În acea lecþie observãm legãtura care le uneºte
credinþa cã botezul Duhului Sfânt este pentru cei de
astãzi. Aceastã lecþie va fi o continuare a lecþiei a
doua, analizând in continuare credinþele neo-
penticostalismului.
1. NEO-PENTICOSTALII CRED
CÃ DARURILE DUHULUI SUNT
DISPONIBILE ASTÃZI
Limbi ºi tãlmãcirea limbilor
Deºi se crede cã darurile limbilor ºi
tãlmãcirea acestora sunt disponibile astãzi, existã o
mare confuzie printre cei carismatici cu privire la
acestea.
Unii susþin cã limbile sunt un semn al
botezului în Duhul Sfânt. ,,Nu trebuie sã vorbeºti în
limbi pentru a fi mântuit. Nu trebuie sã vorbeºti în
limbi ca sã-L ai pe Duhul Sfânt în tine. Nu trebuie sã
vorbeºti în limbi ca sã ai momente de senzaþie de a fi
plin cu Duhul Sfânt, dar dacã vrei o revãrsare liberã
ºi deplinã care este botezul Duhului Sfânt, trebuie sã
speri sã aibã loc ca în Scripturã…" Bennett, The
Holy Spirit and You, pag. 65.
Alþii spun cã nu este adevãrat. ,,Vorbirea în
limbi este numai una dintre aceste experienþe.
Credem la fel ca Pavel cã toate aceste manifestãri ni
se dau pentru beneficiul nostru ºi cã este foarte
periculos pentru sãnãtatea spiritualã a unui individ
sã se concentreze asupra unui dar în mãsura în care
interesul în altele este micºorat" Hall, There's
More, pag. 89. În mod întâmplãtor, ºi Hall ºi
familia Bennett sunt episcopalieni. Vezi Speaking
with Tongues, Sherrill, paginile 80-81.
Unii spun cã limbile sunt un limbaj cunoscut
dar necunoscut de vorbitor; alþii spun cã este un
limbaj ceresc sau un limbaj pãmântesc necunoscut;
unii spun cã este o vorbire extaticã, un limbaj de
rugãciune, etc.
Unii declarã cã sunt menite sã fie folosite
numai în slava particularã, alþii spun cã este de folos
nu numai în slava particularã ci ºi în slujbe publice.
,,Prin darul limbilor ºi tãlmãcire Dumnezeu ar vorbi
celor necredicioºi ºi/sau credincioºilor," Bennett.
,,Limbajul ar fi un limbaj cunoscut pentru cel
necredincios cu Dumnezeu vorbindu-i direct,"
Bennett. ,,Limbajul nu ar fi un limbaj cunoscut, dar
impactul puternic al mesajului în limbi, însoþit de
12
tãlmãcire, ar vorbi celui necredincios, ºi sã fie un
semn pentru el," Bennett. ,,Darul limbilor ar fi
rugãciune publicã cãtre Dumnezeu", Bennett.
,,Orice credincios botezat în Duhul Sfânt poate ºi
trebuie sã vorbeascã zilnic în limbi în rugãciunile
lor, nu toþi nu vor utiliza darul limbilor într-o
întrunire publicã," Bennett.
Aceste citate pe care tocmai le-aþi citit aratã
confuzia din mintea unui carismatic cu privire la
aceastã temã importantã. Se pare cã un om condus
de Duhul Sfânt poate fi mai precis decât ,,Limbajul
ar fi o limbã CUNOSCUTÃ…" ,,Limbajul nu ar fi o
limbã cunoscutã…"
Precum ºi în Biserica din Corint, marele
accent printre carismatici este pe limbi ºi tãlmãcirea
limbilor. Nu existã nici o îndoialã în mintea mea cã
este o experienþã adevãratã denumitã de carismatici
,,vorbirea în limbi" dar întrebarea este: ,,Este ceea ce
Biblia numeºte vorbirea în limbi?" Este foarte
evident cã un om trebuie pregãtit de el însuºi ºi de
alþii pentru aceastã experienþã ºi tocmai aceastã
pregãtire mã face sã cred cã poate fi explicatã din
punct de vedere psihologic. Mai mult despre aceasta
în lecþia a patra.
Profeþia
Nu se acordã prea mult timp profeþiei printre
carismatici. Motivul acestui lucru poate fi vãzut în
citatul care urmeazã: ,,Pânã în prezent, la
majoritatea întâlnirilor carismatice existau mai
multe servicii pentru credincioºi prin darurile de
limbi ºi de tãlmãciri decât prin darul profeþiei. Un
motiv pentru acest lucru este faptul cã se pare cã se
cere mai multã credinþã pentru a vorbi direct în
profeþie, decât pentru ca un om sã vorbeascã în limbi
ºi un altul sã interpreteze. Vorbirea în limbi este un
dar mai uºor de adus decât profeþia tocmai pentru cã
limbajul este necunoscut pentru vorbitor ºi prin
urmare el sau ea nu se teme sã vorbeascã greºit ceva,
iar interpretarea este de obicei adusã de o altã
persoanã. Totuºi persoana care proroceºte trebuie sã
poarte întreaga responsabilitate," Bennett.
Dacã profeþia este un dar supranatural iar
vorbirea în limbi ºi tãlmãcirea sunt daruri
supranaturale, de ce ar fi mai dificil pentru Duhul lui
Dumnezeu sã aducã una decât cealaltã? Nu cumva
se admite cã nu sunt deloc supranaturale?
Profeþia este definitã ca o revelaþie de voinþã
divinã ºi desigur una dintre consecinþele profeþiei de
astazi va fi o negare a faptului cã Biblia este o
revelaþie completã de voinþã divinã (Iuda 3; 2
Timotei 3.16-17).
 Tãmãduiri ºi minuni
,,Darurile de tãmãduire sunt pentru
vindecarea supranaturalã a rãnilor, a handicapurilor
ºi a bolilor fãrã ajutorul mijloacelor naturale sau a
abilitãþilor umane," Bennett. ,,Punerea mâinilor"
este asociatã cu acest dar. ,,Punerea mâinilor" de
obicei înseamnã atingerea capului celui bolnav cu
una sau cu amândouã mâini în vreme ce te rogi."
,,Prin aceasta se oferã un ,punct de contact'
pentru cel bolnav pentru a-ºi da drumul credinþei aºa
cum spune Oral Roberts," Bennett. (Din acest citat
te rog sã-þi dai seama de influenþa pe care o au vechii
penticostali asupra gândirii neo-penticostalilor).
Minunile sunt discutate aºa cum urmeazã:
,,Nu este întotdeauna uºor sã tragem o linie distinctã
între darul de a face minuni ºi darul de a face
tãmãduiri. Se pare cã ,tãmãduirea' trebuie sã
includã acele fapte sau puteri care implicã
vindecarea unei stãri din trupul uman viu (sau trupul
unui animal, pentru cã vindecarea poate avea loc ºi
la animale prin rugãciune). ,,Alte evenimente pot fi
luate în considerare ca minuni," Bennett.
Credinþa
Credinþa este definitã ca un dar miraculos
dat instantaneu dupã botezul în Duhul Sfânt. Neo-
penticostalii cred cã darul credinþei poate face
minuni, de fapt este aproape întotdeauna legat de
minuni.
Discernãmântul duhurilor
,,Prin darul de discernãmânt al duhurilor,
credinciosului i se îngãduie sã cunoascã îndatã ce
anume motiveazã o persoanã sau o situaþie,"
Bennett. ,,Discernãmântul duhurilor este un fel de
dar de ,poliþie', pentru a feri duºmanul sã creeze
necazuri serioase în pãrtãºie." ,,ªi, apoi, vrãjmaºul
poate trimite oameni într-o întâlnire anume pentru a
o deranja cu manifestãri false," Bennett.
Cuvântul cunoaºterii
ºi cuvântul înþelepciunii
O astfel de cunoaºtere este definitã de ei ca
revelaþia supranaturalã a faptelor: trecute, prezente
sau viitoare care nu au fost învãþate prin eforturile
minþii naturale. Bennett spune cu privire la acest
dar: ,,Este bine sã-l aºtepti cu rãbdare ºi sã nu te
grãbeºti nepregãtit dacã primeºti cunoaºterea
supranaturalã. Aºteaptã pânã îþi spune Dumnezeu
ce sã faci cu ea."
Se spune cã înþelepciunea este aplicarea
supranaturalã a cunoaºterii.
Scopul botezului
în Duhul Sfânt
Deseori ne-am întrebat, ,,De ce carismaticii
13
susþin un botez al Duhului Sfânt astãzi?" Ca rãspuns
la aceastã întrebare am gãsit urmãtoarele rãspunsuri.
1.) Pentru a primi un dar sau mai multe daruri de la
Duhul Sfânt. 2.) Pentru a înfãptui o mai strânsã
comunicare cu Dumnezeu ºi de a trãi lucruri care
aprofundeazã dãruirea ºi devotamentul cãtre Cristos.
Pat Boone, Dr. Balaam's Talking Mule, pag. 34. 3.)
Pentru cã Cuvântul lui Dumnezeu fãrã directa
influenþã a Duhului Sfânt asupra mentalului unei
persoane este fãrã putere. Boone, pag. 143. 4.)
Pentru cã Cuvântul lui Dumnezeu mai are nevoie de
confirmare. Boone, pag. 103. 5.) Pentru cã mai este
în continuare nevoie de revelaþie a adevãrului.
Boone, pag. 147. 6.) Duhul Sfânt li se dã creºtinilor
pentru a-i pregãti pentru serviciul creºtin. Boone,
pag. 151. (Influenþa penticostalismului vechi asupra
neo-penticostalilor trebuie din nou observatã.
Punctul 6 este o învãþãturã importantã a
penticostalismului). 7.) Duhul este dat pentru a
conduce pe creºtin într-o manierã directã separatã ºi
distinctã de Cuvânt. Boone, pag. 140.
Deºi este respins în dezbatere, conducerea
directã ºi lucrarea Duhului Sfânt este aºezatã mai sus
de învãþãturile Bibliei. Boone, pag. 32. Ori de câte
ori experienþa umanã ºi Biblia nu sunt de acord,
experienþa umanã este prioritarã. Boone luptã
continuu pentru cunoaºtere ºi experienþã. Este
interesant de notat schimbarea subtilã pe care o face
de la conceptul biblic al cunoaºterii plus supunerea la
cunoaºtere plus experienþã. Boone, pag. 98-99.
2. NEO-PENTICOSTALII
SUNT ECUMENICI
Ei pun accentul pe ceea ce cred ei cã
Dumnezeu face cu individul referitor la relaþia pe
care cineva o are cu bisericã. Este ceea ce face
Dumnezeu cu fiecare individ care conteazã. Boone
spune: ,,De-a lungul evangheliilor care relateazã
viaþa ºi serviciul pãmântesc a lui Isus existã o
dovadã copleºitoare cã Dumnezeu trateazã oamenii
într-o varietate de moduri."
,,Astfel, când cineva îmi spune cã este creºtin
ºi Îl iubeºte pe Isus ºi L-a ascultat ºi în viaþa sa aratã
dovezi de Cristos, eu cred cã trebuie sã-i dau
beneficiul îndoielii deºi pot sã nu fiu de acord cu el
despre doctrinã," Boone. Ceea ce face acest lucru,
desigur, este a ignora complet importanþa trupului
lui Cristos ºi învãþãtura Noului Testament cu privire
la modul în care cineva se face un membru al lui.
Unii carismatici cum ar fi Boone luptã pentru
unire prin diversitate. El spune cã fiecare om are
dreptul la o interpretare proprie a Scripturilor.
Paginile 53-57. El crede cã temelia pentru
fraternitate este credinþa în Isus ºi mãrturisirea cã El
este domn (pag. 73) ºi cã singura bazã pentru
excomunicare este pãcatul senzual ºi sexual ºi
respingerea situaþiei de a fi Fiul lui Isus, pag. 50. La
scrierea acestei cãrþi Boone este un membru al
Bisericii pe Calea în Van Nuys, California, ºi
serveºte ca presbiter acolo.
Problema de pãrtãºie este tratatã într-o
varietate de moduri de carismatici. Unii au propriile
lor întâlniri de-a lungul sãptâmânii ºi dupã acea merg
la slujbele lor normale de duminicã. Alþii au douã
slujbe la bisericã: una pentru carismatici ºi alta
pentru restul. Aceastã aranjare se pare a fi
predominantã acolo unde predicatorul este
carismatic. Unii se leapãdã pur ºi simplu de vechea
lor bisericã ºi formeazã o alta sau trec la o bisericã
veche penticostalã.
CONCLUZII
O privire asupra atitudinii reale a neo-
penticostalilor faþã de ei înºiºi ºi faþã de alþii, precum
darurile pe care ei susþin cã le posedã, este vãzutã
într-un articol în ediþia din 28 februarie 1975 a
publicaþiei Christianity Today scris de Mr. J. Grant
Swank, Jr., predicatorul unei biserici nazaritene. El
spune cã ,,a încercat totul ca sã realizeze un climat de
pãrtãºie creºtinã ºi închinare care va gãzdui atât pe
cei care vorbesc în limbi cât ºi cei ce nu vorbesc."
Experienþa a dezvãluit cinci lucruri despre
aceºti oameni. În primul rând, au apãrut cu
,,zâmbete, strângere de mâini ºi slave cãtre Domnul."
Nu dupã mult timp ºi-au arãtat complexul lor de
,,superioritate spiritualã." În al doilea rând, nu s-au
strãduit sã ducã o viaþã devotatã ºi au refuzat
disciplina. În al treilea rând, au arãtat o atitudine de a
fi imposibil de învãþat. În al patrulea rând, mai
curând au divizat biserica decât sã o uneascã. Au
cauzat probleme cu insistenþa lor cã ,,unirea ºi
situaþia de a fi unul sã se bazeze numai pe
perspectivele ºi practicile lor, pe propria lor
interpretare a Scripturilor." În al cincilea rând, ei sunt
cei care schimbã uºor biserici.
REZUMAT
Adevãrat sau fals
1. _____ A _____ F Neo-penticostalii nu cred cã
darurile Duhului sunt disponibile astãzi.
2. _____ A _____ F Asemenea cu Biserica din
Corint, la carismatici se pune mare accent pe
vindecare ºi minuni
3. _____ A _____ F Carismaticii sunt pe deplin
de acord cu privire la folosirea darurilor de limbi.
4. _____ A _____ F Mult timp se acordã profeþiei
dintre carismatici.
5. _____ A _____ F A avea astãzi darul de
profeþie este o respingere a calitãþii de a fi a tot
suficient de Cuvântul lui Dumnezeu.
14
6. _____ A _____ F Darul de discernãmântul
duhurilor nu e definit pentru a însemna puterea de a
pune la încercare pe acei învãþãtori care afirmã cã se
trag din Dumnezeu.
7. _____ A _____ F Carismaticii susþin cã
vindecarea miraculoasã este pentru animale precum
ºi pentru oameni.
Menþionaþi
1. Menþionaþi ºapte motive pentru care
carismaticii luptã pentru botezul Duhului Sfânt astãzi.
a. _____________________________
b. _____________________________
c. _____________________________
d. _____________________________
e. _____________________________
f. _____________________________
g. _____________________________
2. Oferiþi cinci indicaþii ale atitudinii adevãrate ale
penticostalilor faþã de ei înºiºi, de alþi ºi de daruri pe
care ei susþin cã le posedã.
a. _____________________________
b. _____________________________
c. _____________________________
d. _____________________________
e. _____________________________
Discuþie
1. Care este diferenþa între concepþia biblicã de
cunoaºtere plus supunere ºi concepþia carismaticã de
cunoaºtere plus experienþã?
2. Ce se înþelege prin sintagma ,,unire prin
diversitate" atunci când e folositã de oameni ca
Boone?
3. Va fi mai greu pentru Duhul Sfânt sã aºeze darul
profeþiei decât darurile de vorbire în limbi ºi
tãlmãcirea de limbi? De ce?
NOTE
 LECÞIA A PATRA
CINE POATE VORBI ÎN LIMBI?
INTRODUCERE
În aceastã lecþie ne propunem sã aruncãm o
privire la felul de om care probabil va face parte din
miºcãrea neo-penticostalã. Devine în curând foarte
evident pentru cel care analizeazã miºcãrea cã nu
orice persoanã poate vorbi în limbi. Acest lucru se
vede în faptul cã o persoanã nu trebuie numai sã fie
învãþatã sã primeascã botezul în Duhul Sfânt, ci
trebuie sã aibã ºi anumite calitãþi sau caracteristici
de bazã..
Acestã laturã particularã a studiului a primit
o analizã meticuloasã din partea celor calificaþi sã
facã acest lucru. Mult material preþios pe aceastã
temã se aflã în cartea The Psychology of Speaking
in Tongues de John P. Kildahl. Aº sugera ca fiecare
persoanã interesatã de aceastã temã sã aibã aceastã
carte. Domnul dr. Kildahl, un psihoterapeut, a
realizat interviuri temeinice cu cei care vorbesc în
limbi de peste zece ani. A fost sponsorizat la început
de Biserica luteranã Americanã ºi mai târziu de
Institutul naþional de sãnãtate mintalã. Domnul dr.
Kildahl a cãlãtorit în toatã þara, ascultându-i pe cei
care vorbesc în limbi, descriidu-le practica,
înregistrându-le vorbirile ºi observându-le mediile
sociale.
Lucrarea domnului dr. Kildahl va servi ca
bazã pentru majoritatea lucrurilor care sunt spuse în
aceastã lecþie.
I. CEL CARE VORBEªTE ÎN LIMBI
ESTE DEPENDENT DE ªI SUPUS
UNEI PERSOANE COMPETENTE
,,Diferinþa principalã dintre cei care vorbesc
în limbi ºi cei care nu vorbesc în limbi a fost cã
glosolaliºtii au dezvoltat relaþii profunde de
încredere ºi respect faþã de persoanele competente
care i-au introdus în practica de glosolalie” pag. 50.
,,N-a fost vorbirea în limbi care a dus la
sentimentul mare de euforie pe care-l încearcã aceºti
oameni. Mai degrabã a fost supunerea faþã de
autoritatea conducãtorului ºi sentimentul de
acceptare care a urmat acestei supuneri” pag. 51.
,,În interviurile noastre cu oamenii care au
vorbit odinioarã în limbi ºi sunt acum indiferenþi cu
privire la aceastã experienþã, cauza comunã în
fiecare caz a fost o neînþelegere cu conducãtorul
grupului care vorbeºte în limbi” pag. 53.
15
II. CEL CARE VORBEªTE ÎN LIMBI
TREBUIE SÃ FIE CAPABIL DE A PUNE
PROPRIUL DISCURS ªI EMOÞIILE
ÎN PLAN SECUNDAR
,,Subordonarea profundã faþã de o persoanã
competentã autoritarã solicitatã pentru a învãþa sã
vorbeascã în limbi implicã un fel de regresiune de
vorbire” pag. 53.
,,Supunerea împlicã ºi regresiunea
emoþionalã” pag. 53.
III. CEL CARE VORBEªTE ÎN LIMBI
TREBUIE SÃ ARATE O UªURINÞÃ
ÎN CAPACITATEA DE HIPNOZEI
,,Abilitatea de a se supune mentorului este o
variabilã de personalitate care trece peste toate
tipurile obiºnuite de personalitate normalã… Aceastã
capacitate aratã aceleaºi trãsãturi generale precum ºi
capacitatea de hipnozã” pag. 54.
,,Capacitatea de hipnozã presupune ca
subiectul sã fie destul de sigur ca sã se dea altcuiva ºi
sã-ºi punã soarta în mânile acestuia. Unii oameni nu
sunt capabili de a dezvolta acest fel de relaþie de
încredere ºi prin urmare nu pot fi hipnotizaþi” pag. 54.
,,Este teza noastrã cã capacitatea de hipnozã
constituie un sine qua non al experienþei de
glosolalie. Dacã cineva poate fi hipnotizat atunci el
este în stare în condiþii corespunzãtoare sã înveþe sã
vorbeascã în limbi” pag. 54.
IV. CEL CARE VORBEªTE ÎN LIMBI
DE OBICEI A AVUT O CRIZÃ ÎN VIAÞÃ
,,Domnul dr. Paul Qualben a aflat din
interviuri minuþioase cã mai mult de 85 la sutã din cei
care vorbesc în limbi au trecut printr-o crizã bine
definitã de anxietate înainte de a vorbi în limbi.
Neliniºtea lor a fost cauzatã de dificultãþi conjugale,
probleme financiare, boli ºi depresie generalã.
Câteodatã criza a fost de naturã eticã sau religioasã ºi
a implicat grija pentru valori spirituale, vinovãþie ºi
înþelesul esenþei ºi scopul vieþii” pag. 57.
Experienþa însãºi de a vorbi în limbi deseori
serveºte ca crizã. ,,Nesiguranþa cu privire la ce se va
întâmpla, sentimentul înfiorãtor cã ,poate mi se va
întâmpla mie' sau ,trebuie sã mi se întâmple' s-au
combinat pentru a produce o tensiune nervoasã ceea
ce reprezintã o situaþie de crizã prin ea insãºi” pag.
59.
 intrat în sistem” pag. 61.
V. CEL CARE VORBEªTE ÎN LIMBI DE Unul care vorbeºte în limbi a spus: ,,O
OBICEI ARATÃ UN NIVEL SCÃZUT DE persoanã care nu vorbeºte în limbi nu poate explica
STABILITATE EMOÞIONALÃ ce înseamnã glosolalia decât poate o persoanã
neconvertitã analiza ce se întâmplã într-o convertire
,,La fel ca în alte experienþe, unde se adevãratã la Cristos.”
foloseºte glosolalia este deseori o reflectare de
maturitate emoþionalã. În cercetarea noastrã, VIII. CEI CARE VORBESC ÎN LIMBI
persoanele cu un nivel scãzut de stabilitate AU SENTIMENTUL INUTILITÃÞII
emoþionalã au avut tendinþa de a fi extremi în
afirmaþia lor despre beneficiile glosolaliei” pag. 59. IX. CEI CARE VORBESC ÎN LIMBI
,,La concluzionarea cercetãrii noastre s-a ÎI IUBESC PE CEI DIN PROPRIUL
constatat cã cu cât personalitatea a fost mai mult LOR GRUP DAR ΪI ARATà DISPREÞUL
integratã, cu atât mai modestã a fost cu privire la FAÞÃ DE CEI CARE NU VORBESC
confirmarea ºi practica glosolaliei. Cei care au ÎN LIMBI ªI FAÞÃ DE CEI CARE
afirmat cã au rezolvat virtual aproape fiecare NU-ªI ARATÃ INTERESUL
problemã cu care s-au luptat prin intermediul ÎN A SE ALÃTURA GRUPULUI LOR
glosolaliei au fost de obicei fundamental imaturi”
pag. 60. ,,Non-glosolaliºti au fost fãcuþi deseori sã se
simtã inferiori în prezenþa unui vorbitor în limbi, care
VI. CEL CARE VORBEªTE ÎN LIMBI de obicei au atras atenþia asupra subiectului
ARE O PRIVIRE ,,MECANICISTICÔ realizãrilor lui” pag. 69.
A LUI DUMNEZEU SAU A DUHULUI Deasemenea, Kildahl aratã faptul cã cel care
SFÂNT vorbeºte în limbi pare sã aibã nevoie de cineva (care
nu vorbeºte în limbi) asupra cãruia sã-ºi poatã vãrsa
,,Toþi cei care vorbesc în limbi au avut o mânia.
anumitã noþiune magicã a ceea ce a însemnat
glosolalia. Termenul magic a fost definit de X. CEL CARE VORBEªTE ÎN LIMBI
credinþã cã Dumnezeu sau Duhul Sfânt a controlat ARE O ÎNCLINAÞIE PENTRU
sau a condus vieþile credincioºilor într-o manierã DRAMATIZARE
mecanicisticã. De exemplu o persoanã din grupul
de glosolalia s-a rugat, ,Dumnezeule, fã-mã o ,,Un alt fenomen de grup care s-a arãtat
pãpuºã.' El a crezut aproape literalmente cã printre glosalaliºti a fost tendinþa spre o manifestare
Dumnezeu va trage o sfoarã ºi el ca o pãpuºã va teatralã, dramaticã” pag. 71.
rãspunde” paginile 60-61. Din nou Kildahl aratã cã dacã conducãtorul
,,O femeie ne-a spus cã atunci când nu putea este exibiþionistic, discipolii sunt la fel; dacã
gãsi foarfecele, se ruga în limbi, îºi închidea ochii conducãtorul este liniºtit ºi rezervat la fel sunt ºi
stând în mijlocul camerei ºi se rotea rapid de câteva adepþii.
ori pânã a simþit cã se opreºte. În orice direcþie în
care a privit când s-a oprit a fost direcþia în care XI. CEL CARE VORBEªTE ÎN LIMBI
Domnul a dorit sã meargã ca sã-ºi gãseascã TREBUIE SÃ FIE PREOCUPAÞI
foarfecele. Atunci când a fost întrebatã dacã metoda DE VORBIREA ÎN LIMBI
aceasta a dat greº vreodatã, ea a rãspuns cã dacã n-a
gãsit foarfecele în direcþia în care a mers, a însemnat ,,A fost foarte greu pentru cei care au trecut
cã ,Domnul îmi spunea sã fac altceva acolo unde m- prin experienþa aceasta sã nu dea acestei experienþe
a condus El'” pag. 61. un loc central în viaþã ºi sã nu-ºi petreacã timpul
încercând sã o înþeleagã” pag. 72.
VII. CEL CARE VORBEªTE ÎN LIMBI Kildahl observã cã foarte puþini dintre cei
SIMTE CÃ EXPERIENÞA NU POATE FI care vorbesc în limbi pot pãstra tãcerea despre
EXPLICATÃ ÎN CADRUL LUMII SALE experienþa lor ºi cã majoritatea se fac ,,vânzãtori” ai
NORMALE acesteia.

,,…cei care vorbeau n-au încercat sã

conceptualizeze sau sã o înþeleagã în cadrul lumii
lor obiºnuite, de fapt, au afirmat cã nu poate fi
validatã de alte persoane, mai ales de cineva care n-a

16
 XII. CONCLUZIA DOMNULUI
DR. KILDAHL
,,Vorbirea în limbi nu mi se aratã ca ceva
foarte spiritual unic dupã multe experienþe de
urmãrire a oamenilor. Am observat aceeaºi rutinã
oriunde am fost: 1.) o întâlnire consacratã intensei
concentrãri asupra vorbirii în limbi, urmatã de 2.) o
atmosferã de înaltã sugestibilitate la cuvintele
conducãtorului care vorbeºte în limbi, dupã care 3.)
Începãtorul este capabil de a scoate sunetele pe care
este învãþat sã le scoatã. Este acelaºi procedeu pe
care-l foloseºte un hipnotizator competent. La fel ca
hipnotizatorul, conducãtorul care vorbeºte în limbi
are succes cu unii subiecþi ºi cu alþi nu. Am ajuns la
concluzia cã vorbirea în limbi este un fenomen
erudit.”
Completeazã spaþiile libere
1. ,,Am ajuns la concluzia cã vorbirea în limbi este
un fenomen __________.”
2. ,,Vorbirea în limbi nu mi se aratã foarte
__________…”
3. ,,Domnul dr. Paul Qualben a constatat prin
interviuri conduse atent cã mai mult de __________
din cei care vorbesc în limbi au trecut printr-o crizã
definitã ca crizã de anxietate.
4. ,,Ne-a apãrut la încheierea cercetãrii noastre cã
cu cât personalitatea este mai mult integratã, cu atât
mai mult __________ a fost el atât în __________ cât
ºi __________ de glosalalie.”
5. Termenul magic a fost definit de credinþa cã
Dumnezeu sau Duhul Sfânt __________ ºi
__________ vieþile credincioºilor într-un mod
__________.

CONCLUZII Menþionaþi
1. Scrieþi cele trei motive date de domnul dr.
În timp ce încheiem aceastã secþiune a Kildahl pentru care a ajuns concluzia cã vorbirea în
studiului nostru, îmi permit sã observ mijloacele limbi este un fenomen erudit.
prin care miºcarea îºi gãseºte calea în Bisericã. a. _____________________________
Cercetarea mea în chestiune m-a dus la Full Gospel b. _____________________________
Business Men's Fellowship International c. _____________________________
(FGBMFI). În întâlnirile lor, ei au un predicator,
mãrturii ºi se despart în grupuri mai mici unde 2. Scrieþi zece lucruri care pot servi ca o crizã
oamenii sunt îndemnaþi sã primeascã botezul pentru cel care vorbeºte în limbi.
Duhului Sfânt. Dupã ce au participat la întâlnirile a. _____________________________
FGBMFI-ului, cei convertiþi aºeazã grupurile b. _____________________________
pentru rugãciune, grupurile pentru studiu, sesiuni de c. _____________________________
întâmpinare, etc. în propriile lor comunitãþi în d. _____________________________
scopul de a împãrtãºi experienþa lor nouã cu ceilalþi. e. _____________________________
Aceste întâlniri, in general, sunt pentru toate f. _____________________________
grupurile religioase ºi sunt carismatice. Deci g. _____________________________
fenomenul îºi face drum în rândurile noastre. Nu h. _____________________________
susþin cã acesta este singurul mod în care ea se i. _____________________________
întinde dar pare cã este cel mai influent. j. _____________________________

REZUMAT Proiect special

Adevãrat sau fals Cine îºi face timp ºi se va strãdui pentru a lua
1. _____ A ______ F Vorbirea în limbi cere un interviu unui vorbitor în limbi ºi sã-l prezinte la
supunerea faþã de un personaj autoritar competent. clasã? În special vezi dacã poþi descoperi în interviu
2. _____ A ______ F Cel care vorbeºte în limbi, unele aspecte discutate în aceastã lecþie.
in general, a trecut printr-o crizã în viaþã.
3. _____ A ______ F Cel care vorbeºte în limbi NOTE
de obicei se gândeºte foarte puþin la vorbirea în
limbi ºi în general pãstreazã în el însuºi subiectul.
4. _____ A ______ F Cei care vorbesc în limbi
susþin cã cei care n-au vorbit niciodatã în limbi nu
pot discerne dacã altcineva a vorbit în limbi.
5. _____ A ______ F Glosalaliºtii se simt
superiori faþã de non-glosalaliºti.

17
PARTEA A DOUA

DUHUL SFÂNT

18
 LECÞIA A CINCEA
DUHUL SFÂNT CA PERSOANÃ ºI MEMBRU
AL FAMILIEI DIVINE
INTRODUCERE
Se pare cã nici un subiect din toatã Biblia nu
este mai neînþeles decât subiectul Duhului Sfânt.
Gândeºte-te numai la marele numãr de teorii false
care au fost constituite în jurul Duhului Sfânt ºi al
lucrãrii Lui, atât în justificare cât ºi în sanctificare.
Totuºi, asta nu înseamnã cã Biblia însãºi nu ni se
adreseazã cu claritate asupra subiectului. Ce se pare
sã se fi întâmplat este cã mulþi oameni cu intenþii
bune au lãsat mai curând ca învãþãtura falsã a
religioniºtilor antici sã fie ghidul lor în loc de Biblie.
De exemplu, ideea unei acþionãri directe a
Duhului Sfânt în convertire ne duce înapoi la
Augustin ºi mai înainte. Augustin ne-a învãþat cã
dat fiind cã omul s-a nãscut total vicios, se cere o
acþiune directã a Duhului Sfânt asupra inimii omului
pentru a elibera ,,voinþa înrobitã pentru a alege ceea
ce Îl mulþumeºte pe Dumnezeu” Walker, History of
the Christian Church, pag. 182.
Ideea unei directe intervenþii a Duhului
Sfânt în sanctificare poate fi de asemenea semnalatã
la învãþãtorii din Biserica romano-catolicã. Atunci
când reformatorii ºi-au început lucrarea, au pãstrat
pur ºi simplu multe din acele lucruri pe care le-au
învãþãt de la cãrturarii catolici. Inconºtient, de-a
lungul anilor, oamenii au pãstrat aceste tradiþii fãrã o
consideraþie potrivitã a învãþãturilor din Noul
Testament.
Trebuie sã þinem minte cã singura noastrã
sursã de încredere de informare referitor la Duhul
Sfânt este Biblia. El este menþionat în douãzeci ºi
trei de cãrþi ale Vechiului Testament ºi existã 264 de
referiri la Duhul Sfânt în Noul Testament.
Aceastã lecþie este menitã sã trateze faptul
cã Duhul Sfânt este o persoanã ºi astfel este o parte a
familiei divine.
PERSOANA DUHULUI SFÂNT
Multã neînþelegere cu privire la Duhul Sfânt
astãzi se datoreazã faptului cã El nu este vãzut ca o
persoanã activã în toate aspectele specifice unei
personalitãþi. Nu avem nici o problemã înþelegând
cã Dumnezeu este o persoanã ºi cã Cristos este o
persoanã. Deci, de ce trebuie sã avem dificultate
înþelegând cã ºi Duhul Sfânt este o persoanã?
O dovadã a personalitãþii Duhului Sfânt este
cã referinþa cãtre El este întotdeauna la genul
masculin ºi cu pronume personal masculin. Ioan
14.26 spune: ,,Dar mângîietorul, adicã Duhul Sfânt,
pe care-L va trimite Tatãl, în Numele Meu, vã va
19
învãþa toate lucrurile, ºi vã va aduce aminte de tot ce
v-am spus Eu.” ,,Când va veni mângîietorul, Duhul
adevãrului, are sã vã cãlãuzeascã în tot adevãrul; cãci
El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, ºi
vã va descoperi lucrurile viitoare” (Ioan 16.13).
Prin urmare, El este, nu un ,,el” glorificat,
doar o forþã de influenþã vagã si impersonalã sau
mintea sau natura lui Dumnezeu ºi a lui Cristos ci o
personalitate distinctã cu trãsãturile unei persoane
divine.
O altã dovadã de personalitate a Duhului
Sfânt sunt trãsãturile care urmeazã, care pot fi
caracteristice numai unei persoane: 1.) El vorbeºte (1
Timotei 4.1); 2.) El învaþã (Ioan 14.26); 3.) El
conduce (Ioan 16.13); 4.) El poate fi întristat (Efeseni
4.30); 5.) El poate fi împotrivit (Fapte 7.51); 6.) El
poate fi minþit (Fapte 5.3); 7.) El poate fi batjocorit
(Evrei 10.29); 8.) El poate fi hulit (Matei 12.31-32);
9) El are minte (Romani 8.27); 10) El are cunoaºtere
(1 Corinteni 2.11); 11.) El are voinþã (1 Corinteni
12.11).
Un studiu atent al lucrãrilor The Spirit and
the Word de Z. T. Sweeney, paginile 35-42 ºi The
Holy Spirit, His Personality, Nature, Works de H.
Leo Boles, paginile 27-33, va fi potrivit la momentul
actual.
NUMELE DATE DUHULUI SFÂNT
Sunt cel puþin zece nume date Duhului Sfânt
în Scripturi. Aceste nume sunt dupã cum urmeazã:
1.) Duhul (Fapte 2.4); 2.) Duhul cel bun (Neemia
9.20); 3.) Duhul Sfânt al lui Dumnezeu (Efeseni
4.30) (1 Petru 4.14); 4.) Duhul slavei (1 Petru 4.14);
5.) Duhul harului (Evrei 10.29); 6.) Duhul Meu (Ioel
2.28); 7.) Duhul fãgãduit (Efeseni 1.13); 8.) Duhul
adevãrului (Ioan 14.17); 9.) Duhul Domnului (Isaia
11.2); 10.) Duhul cel Sfânt (1 Tesaloniceni 4.8).
Din cauza faptului cã versiunea Regelui
James a Bibliei deseori se referã la El ca Sfânta
Fantoma (Holy Ghost), unii au tras concluzia greºitã
cã El este o ,,fantomã” în loc de o persoanã spiritualã.
El nu este misterios ºi înspãimânãtor ca o ,,fantomã”
ci este o persoanã ºi acþioneazã sub toate aspectele ca
o individualitate.
Nici nu este neobiºnuit sã gãseºti oameni
înþelegând greºit ºi drept urmare sã foloseascã greºit
cuvântul ,,mângâietor” din Noul Testament. Acest
cuvânt a fost folosit într-un tribunal al justiþiei pentru
a desemna un asistent juridic, un consilier pentru
apãrare si un avocat. Vine spune cu privire la acest
cuvânt: ,,Atunci, în general cineva care pledeazã
cauza altcuiva, un mijlocitor, avocat, precum ºi în 1 REZUMAT
Ioan 2.1, despre Domnul Isus” Expository Adevãrat sau fals
Dictionary of New Testament Words, pag. 208. 1. _____ A _____ F Singura sursã de încredere de
Un studiu atent în Ioan 14.26 aratã cã Isus le-a informaþii cu privire la Duhul Sfânt este Biblia.
promis apostolilor ca ,,Mângâietorul” sã-i înveþe 2. _____ A _____ F Duhul Sfânt este o
toate lucrurile ºi pentru a le aduce aminte acele personalitate distinctã cu trãsãturile unei persoane
lucruri pe care îi învãþase deja. În lipsa divine.
Mântuitorului învãþator, Duhul κi va continua 3. _____ A _____ F Multã neînþelegere a Duhului
lucrarea; adicã, El va continua sã le reveleze Sfânt astãzi se datoreazã faptului cã el nu este vãzut
adevãrul Evangheliei ºi sã le aducã aminte de ca o persoanã ºi o fiinþã activã în toate felurile
lucrurile pe care Isus îi învãþase deja. Duhul va servi specifice unei personalitãþi.
acum ca ,,consilierul” apostolilor cu Tatãl în locul 4. _____ A _____ F Cuvântul ,,mângâietor”
Mântuitorului. înseamnã ,,consilier”.
5. _____ A _____ F Sunt trei care aduc mãrturie
DUHUL SFÂNT CA PARTE în cer.
A FAMILIEI DIVINE 6. _____ A _____ F Existã 264 de referiri la
Duhul Sfânt în Noul Testament.
Duhul Sfânt este una dintre cele trei
persoane din familia lui Dumnezeu. Este Menþionaþi
Dumnezeu, Tatãl (Galateni 1.4) (Romani 1.7). Este 1. Oferiþi douã dovezi de personalitate a Duhului
Dumnezeu, Fiul (Ioan 1.1-14). Este Dumnezeu, Sfânt.
Duhul Sfânt (Fapte 5.1-4). În versetul trei din Fapte a. _____________________________
5 se spune cã Anania L-a minþit pe Duhul Sfânt. În b. _____________________________
versetul patru se spune cã Anania L-a minþit pe
Dumnezeu. Urmeazã, prin urmare, cã Duhul Sfânt 2. Menþionaþi cinci denumiri date Duhului Sfânt.
se spune cã este Dumnezeu. a. _____________________________
În Matei 28.18-20 ni se spune sã fim botezaþi b. _____________________________
,,în” numele Tatãlui, al Fiului ºi al Duhului Sfânt. c. _____________________________
Singurul Duh, singurul Domn ºi singurul d. _____________________________
Dumnezeu din Efeseni 4.4-6 adunaþi împreunã fac e. _____________________________
cele trei persoane ale dumnezeirii (Coloseni 2.9).
În 2 Corinteni 13.14 cele trei persoane ale Dovediþi
familiei divine sunt de asemenea menþionate. 1. Dovediþi cã Duhul Sfânt este una dintre cele
Sunt trei care mãrturisesc în cer (1 Ioan 5.7). trei persoane din familia lui Dumnezeu.
Desigur nu putem ºti tot despre familia
divinã dar putem ºti aceste lucruri pentru cã ni se 2. Dovediþi cã Duhul Sfânt se spune cã este
reveleazã în Cuvânt. Eu vreau întra-adevãr sã ºtiu Dumnezeu.
mult mai multe despre familia lui Dumnezeu dar tot
ce putem face la momentul actual este de a specula ºi 3. Dovediþi cã Duhul Sfânt nu este un ,,el”
trebuie sã ne aducem aminte cã speculaþia este cauza glorificat, doar o influenþã, o forþã impersonalã ºi
majoritãþii problemelor noastre de astãzi în ceea ce vagã, sau mintea sau firea lui Dumnezeu ºi a lui
priveºte acest subiect. Cristos.

CONCLUZII Care?
1. Care trebuiau sã fi fost responsabilitãþile
Faptul cã Cristos este o persoanã nu e greu Duhului Sfânt aºa cum se relateazã în Ioan 16.13?
de înþeles pentru cã El a venit pe pãmânt, revelându- a. ______________________________
ni-L pe Tatãl. Faptul cã Dumnezeu este o persoanã b. ______________________________
nu e greu de înþeles cãci Cristos L-a revelat ca o
persoanã. De ce atunci trebuie sã avem probleme în 2. Care trebuiau sã fi fost responsabilitãþile
ceea ce priveºte Duhul Sfânt ca fiind o persoanã? Duhului Sfânt aºa cum se relateazã în Ioan 15.26?
Înþelegând aceastã idee crucialã ne va ajuta sã a. _____________________________
înþelegem ºi sã apreciem modul în care El lucreazã b. _____________________________
în convertire ºi sanctificare.

20
NOTE

21
 LECÞIA A ºASEA
DUHUL ªI CUVÂNTUL
INTRODUCERE
Nici un studiu al acestui subiect nu va fi
complet fãrã a privi la relaþia Duhului cu Cuvântul.
De fapt, orice teorie a lucrãrii Duhului în convertire
sau sanctificare care ignorã Cuvântul scris nu poate
fi adevãratã datoritã acelei relaþii apropiate care
existã între Duh ºi Cuvânt. Cuvântul lui Dumnezeu
ne-a venit prin Duhul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2),
este ,,sabia Duhului Sfânt” (Efeseni 6.17), ºi este
instrumentul pe care îl foloseºte Duhul în a apela la
mintea omului.
În aceastã lecþie vom observa în mod special
lucrarea Duhului Sfânt în revelaþie deoarece în
legãturã cu Penticostalismul trebuie sã tratãm ºi
revelaþiile de ultimã orã în forma actului de a vorbi
în limbi ºi de interpretare a acestora, despre
predicatori conduºi de Duh, profeþie, semne ºi
minuni, etc.
Dacã astfel ar exista astãzi, ar contrazice
fãrã îndoialã ceea ce ne învaþã Pavel în 2 Timotei
3.14-17 cu privire la faptul cã evanghelia este
atotsuficientã. Autorul inspirat spune cã Scripturile
vor face un om ,,desãvãrºit” (versetul 17). Mai
departe, aratã cã Scripturile va face omul ,,cu totul
destoinic pentru orice lucrare bunã” (versetul 17).
Deoarece Scripturile vor face un om ,,desãvârºit” ºi
îl vor face un om ,,cu totul” destoinic pentru orice
lucrare bunã, nu este absolut nici o nevoie de astfel
de lucruri cum ar fi limbile, profeþiile, etc. astãzi. A
afirma aºa ceva este a contrazice Cartea plinã cu
Duh. Am încredere totalã în Cuvântul scris, ºi tu?
SCRIPTURILE SUNT
DE ORIGINÃ DIVINÃ
În 2 Petru 1.20-21, Petru declarã faptul cã
Duhul Sfânt ,,au mânat” pe scriitori. Vine spune cu
privire la cuvântul ,,mânat”: ,,semnificând cã au fost
,purtaþi', sau îndemnaþi de puterea Duhului Sfânt,
nepurtându-se conform propriilor voinþe sau doar
exprimându-ºi propriile gândirile, dar exprimând
mintea lui Dumnezeu în cuvinte date ºi servite de
El”.
Fratele Guy N. Woods spune cu privire la
chestiunea aceasta, ,,a fi purtat asemenea unei nave
cu vântul în spate. Profeþii sunt declaraþi astfel ca
fiind instrumente pasive în mâna lui Dumnezeu,
fiind conduºi în ceea ce au scris de Duhul Sfânt.” A
Commentary on the New Testament Epistles.
Vol. VII, pag. 162. Cu adevãrat, Scripturile sunt
lucrarea Duhului Sfânt (1 Corinteni 2.9-13).
22
De mare interes faþã de cei care încearcã sã-I
mulþumeascã Creatorului este tehnica Lui în a ne da
Scripturile. Conform lui Pavel, El ªi-a pus Duhul în
niºte bãrbaþi aleºi numiþi apostoli ºi profeþi (Efeseni
3.5), Duhul le-a revelat voinþa lui Dumnezeu
(Efeseni 3.5) ºi i-a inspirat (2 Timotei 3.16), fãcându-
i infailibili în primirea Cuvântului ºi în a-l da altora.
Cele douã procedeuri pe care le-a folosit
Dumnezeu în a ne da Cartea Lui sunt ,,revelaþie” ºi
,,inspiraþie”. Cuvântul ,,revelaþie” implicã acordarea
informaþiei ºi cuvântul ,,inspiraþie” este procesul pe
care l-a folosit Duhul Sfânt pentru a-ªi pãstra
Cuvântul fãrã greºealã sau contraziceri. Rezultatul a
fost o carte infailibilã.
Aceºti bãrbaþi inspiraþi, aleºi de Dumnezeu,
le-au revelat oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu.
Asta nu înseamnã, totuºi, cã ei înºiºi au înþeles
totdeauna sensul complet al Cuvântului (1 Petru 1.9-
12) ºi nici nu înseamnã cã au fost infailibili în purtare
în viaþa lor personalã (Galateni 2.11). Ceea ce
înseamnã cã Cuvântul pe care l-au revelat a fost
pãstrat fãrã greºeli.
DUHUL SFÂNT A REVELAT NUMAI UN
SINGUR MESAJ AL MÂNTUIRII PRIN
BÃRBAÞI INSPIRAÞI ªI NU ESTE NICI UN
ALT MESAJ AL DUHULUI SFÂNT SÃ FIE
PRIMIT ASTÃZI
Moise a fost cel care a avertizat: ,,Sã n-
adãugaþi nimic la cele ce vã poruncesc eu ºi sã nu
scãdeþi nimic din ele; ci sã pãziþi poruncile
Domnului, Dumnezeului vostru, aºa cum vi le dau
eu” (Deuteronom 4.2; vezi ºi Deuteronom 12.32).
Pavel a afirmat cã Evanghelia pe care a
predicat-o este de origine divinã ºi el a spus cã o
anatemã sã se abatã pe orice om sau înger care o va
perverti (Galateni 1.11-12; Galateni 1.6-9).
Scripturile se încheie cu aceastã avertizare
finalã: ,,Mãrturisesc oricui aude cuvintele
proorociei din cartea aceasta cã, dacã va adãuga
cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adãuga urgiile
scrise în cartea aceasta. ªi dacã scoate cineva ceva
din cuvintele cãrþii acestei proorociri, îi va scoate
Dumnezeu partea lui de la pomul vieþii ºi din cetatea
Sfântã, scrise în cartea aceasta” (Apocalipsa 22.18-
19).
SCRIPTURILE SUNT PERMANENTE
ªI DE DURATÃ
Atunci când Cristos a dat sarcina denumitã
,,cea mare”, El a spus ca lucrarea lor sã fie
permanentã ºi de duratã când El a declarat: ,,ªi iatã
cã Eu sunt cu voi …pânã la sfârºitul veacului…”
(Matei 28.20).
Iuda spune foarte clar cã ,,credinþa” a fost
datã sfinþilor odatã pentru totdeauna (Iuda 1-3).
,,Credinþa” este miezul credinþei sau cea care este
crezutã ºi se referã la mesajul evangheliei. Acel
mesaj al evangheliei, spune Iuda, a fost ,,dat
sfinþilor odatã pentru totdeauna”. Deci, Scripturile
sunt revelaþia finalã a lui Dumnezeu cãtre om ºi
afirmaþia revelaþiilor moderne trebuie sã fie falsã.
CONCLUZII
Sã ne aducem aminte cã nici o persoanã
pãtrunsã de Duhul Sfânt nu poate contrazice
Scripturile pãtrunse de Duhul Sfânt pentru cã
Duhul Sfânt, marele revelator de adevãr, nu se
contrazice. Ca aºa-ziºii bãrbaþi pãtrunºi de Duhul
Sfânt sã afirme revelaþii moderne înseamnã sã
contrazicã Scripturile pãtrunse de Duh. Noi
tragem concluzia prin urmare, cã nu sunt revelaþii
moderne ale Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.
REZUMAT
Completaþi spaþiile libere
1. ,,Fiindcã mai întâi de toate, sã ºtiþi cã nici o
_______________ din Scripturã nu se
interpreteazã _______________. Cãci nici o
_______________ n-a fost adusã prin
_______________ _______________; ci
oamenii au vorbit de la Dumnezeu,
_______________ de _______________
_______________.”
2. ,,care n-a fost fãcutã cunoscut fiilor
oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost
_______________ acum sfinþilor
_______________ ºi _______________ ai lui
Hristos, prin _______________.”
3. ,,Prea iubiþilor, pe când cãutam cu tot
dinadinsul sã vã _______________ despre
mântuirea noastrã _______________, m-am vãzut
silit sã vã scriu ca sã vã _______________ sã
_______________ pentru _______________,
care a fost datã _______________ odatã pentru
_______________.”
4. ,, _______________ Scriptura este datã de
_______________ de Dumnezeu ºi este de folos
ca sã _______________, sã _______________, sã
_______________, sã _______________
_______________ în neprihãnire, pentru ca omul
lui Dumnezeu sã fie _______________ ºi cu totul
_______________ pentru orice lucrare bunã.”
23
Menþionaþi
1. În legãturã cu Penticostalismul, trebuie sã
tratãm revelaþiile moderne în forma de:
a. _____________________________
b. _____________________________
c. _____________________________
d. _____________________________
2. Scripturile sunt ,,de folos pentru:”
a. _____________________________
b. _____________________________
c. _____________________________
d. _____________________________
3. Menþioneazã douã pasaje din Vechiul
Testament ºi douã pasaje din Noul Testament care
aratã cã nu este un alt mesaj al Duhului Sfânt care sã
fie primit astãzi.
a. _____________________________
b. _____________________________
c. _____________________________
d. _____________________________
4. Aratã cele douã procedeuri prin care
Scripturile ne sunt prezentate.
a. _____________________________
b. _____________________________
Definiþi
1. Mânat _________________________
2. Revelaþie _______________________
3. Inspiraþie _______________________
4. Infailibil ________________________
5. Absolut (Acest cuvânt n-a fost folosit în
aceastã lecþie dar trebuie înþeles în legãturã cu
aceasta) ______________________________
6. Verbal (Acest cuvânt n-a fost folosit în aceastã
lecþie dar trebuie înþeles în legãturã cu aceasta)
______________________________
7. ,,Credinþa” (Iuda 3) ________________
Adevãrat sau fals
1. _____ A _____ F Iuda afirmã foarte clar cã
,,credinþa” a fost datã sfinþilor odatã pentru
totdeauna.
2. _____ A _____ F Iosua a fost cel care a
avertizat: ,,Sã n-adãugaþi nimic la cele ce vã
poruncesc eu.”
3. _____ A _____ F Autorii Bibliei înºiºi au
înþeles totdeauna înþelesul de plin al Cuvântului.
4. _____ A _____ F Inspiraþie implicã furnizarea
informaþiei.
5. _____ A _____ F Revelaþia este procesul pe
care l-a folosit Duhul Sfînt ca sã-ªi pãstreze
Cuvântul fãrã greºealã sau contrazicere
 Explicaþi

Explicã inspiraþie verbalã absolutã.

_________________________________________
_________________________________________
_________________________________________
_________________________________________

NOTE

24
 LECÞIA A ªAPTEA
DUHUL ÎN CONVERTIRE ªI SFINÞIRE
INTRODUCERE
Existã atât de multe teorii false despre Duh
Sfânt încât este aproape imposibil sã le analizãm pe
toate. Totuºi, o eroare fundamentalã, acceptatã
foarte mult în lumea religioasã este aceea cã Duhul
Sfânt lucreazã direct în convertire ºi sfinþire.
Ca exemplu al acestei erori notãm Living
Bible, 1 Corinteni 2.14, ,,Dar omul care nu este
creºtin nu poate înþelege ºi nu poate accepta aceste
gândiri de la Dumnezeu, pe care ni le învaþã Duhul
Sfânt, îi sunã prostesc, pentru cã numai cei care Îl au
pe Duhul Sfânt în ei pot înþelege ceea ce vrea sã
spunã Duhul Sfânt. Alþii nu pot înþelege pur ºi
simplu.” Aceastã viziune ne învaþã cã alãturi de
Cuvânt trebuie sã fie o intervenþie directã a Duhului
Sfânt asupra pãcãtosului.
Aceastã lecþie este conceputã sã arate cã
Duhul Sfânt lucreazã asupra inimii creºtinului, aºa
cum lucreazã asupra inimii pãcãtosului, prin
Cuvântul lui Dumnezeu.
TEMELIA POZIÞIEI CÃ DUHUL SFÂNT
TREBUIE SÃ LUCREZE DIRECT ASUPRA
INIMII PÃCÃTOSULUI ESTE DOCTRINA
DE DEPRAVARE TOTALÃ INERENTÃ
Teoria susþine: Pãcãtosul este depravat total
inerent pânã în mãsura în care nu poate gândi un
gând bun sau face o faptã bunã, dar este predispus la
tot ce e rãu ºi cã se aflã în opoziþie cu tot ce este bun,
însemnând de fapt cã dacã ar fi vreodatã mântuit va
necesita o lucrare directã a Duhului Sfânt asupra
inimii lui.
Ceea ce urmeazã sunt o serie de obiecþii
scripturale la doctrina de depravare totalã inerentã:
1.) Pãcãtosul devine pasiv la convertire, pe când
Biblia ne învaþã cã el este activ (Matei 7.21; Fapte
2.40).
2.) Actul de predicare a Evangheliei a devenit
inutil, pe când Biblia ne învaþã cã aceasta este
absolut necesarã (1 Corinteni 1.21; Tit 1.3; Marcu
16.15-16; 1 Corinteni 9.16).
3.) Face din Dumnezeu un pãrtinitor (Fapte
10.34-35).
4.) Distruge responsabilitatea omului ºi face pe
Dumnezeu responsabil pentru situaþia noastrã
pierdutã, pe când, Biblia ne învaþã cã fiecare individ
este responsabil pentru condiþia lui pierdutã (Matei
16.24; Matei 25.31-46).
5.) Anuleazã sarcina Bisericii, acea sarcinã fiind
25
declaraþia Evangheliei (1 Timotei 3.15; Efeseni 3.10-
11).
6.) Respinge trãsãtura de a totsuficienþã a
Cuvântului (2 Timotei 3.16-17) (2 Petru 1.3) (Ioan
16.13) (Iuda 3).
7.) Este în opoziþie directã cu faptul cã nu este nici
un exemplu de acþionare directã a Duhului Sfânt
asupra inimii pãcãtosului în cartea convertirilor
(Faptele Apostolilor).
BIBLIA NE ÎNVAÞÃ CÃ DUHUL SFÂNT
LUCREAZÃ PRIN CUVÂNT ÎN
CONVERTIRE
Studiind Ioan 16.7-13 ºi îndeplinirile din
Fapte 2.41 putem vedea uºor cum lucreazã Duhul
Sfânt în convertire. Ioan 16.7 conþine promisiunea
de a trimite pe Duhul Sfânt; Fapte 2.1-4 este
îndeplinirea. Ioan 16.8 afirmã cã atunci când El vine
El va mustra, va dovedi pe vinovaþi, va converti pe
pãcãtos; Fapte 2.37 este îndeplinirea. Ioan 16.13
spune cã Duhul κi va realiza lucrarea prin cuvinte;
Fapte 2.4, 37 este îndeplinirea.
În fiecare caz de convertire, fãrã excepþie,
evanghelia a fost predicatã. (vezi Fapte 8.26-40;
Fapte 10.6; Fapte 18.28, º. a.m.d.)
Pavel spune în Romani 1.16 cã evanghelia
este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire.
Este Cuvântul care: 1.) ne face liberi (Ioan
8.32); 2.) ne mântuie (Iacov 1.21); 3.) ne sfinþeºte
(Ioan 17.17); 4.) ne învioareazã (Psalmul 19.7), este
sãmânþa împãrãþiei (Luca 8.11; 1 Petru 1.21).
Duhul Sfânt nu lucreazã direct asupra inimii
pãcãtosului în convertire.
BIBILIA NE ÎNVAÞÃ ªI CÃ DUHUL SFÂNT
LUCREAZÃ PRIN CUVÂNT ÎN SFINÞIRE
Cuvântul ,,a sfinþi” în Noul Testament
înseamnã a aºeza deoparte sau a sfinþi o persoanã în
serviciul lui Dumnezeu. A fost folosit în Vechiul
Testament în legãturã cu ziua de sabat, cort, mobile ºi
echipamentele cortului, preoþii, etc. Toate acestea au
fost aºezate deoparte pentru un scop special. În Noul
Testament îºi pãstreazã acest sens de a aºeza deoparte
în serviciul lui Dumnezeu.
Cuvântul ,,a sfinþi” înseamnã pur ºi simplu cã
creºtinul a fost aºezat deoparte pentru serviciul lui
Dumnezeu.
Cuvântul ,,sfânt” denotã pe cei care au fost
aºezaþi deoparte sau ,,sfinþiþi” (1 Corinteni 1.2)
(Romani 1.7).
Toþi creºtinii se consacrã serviciului lui
Dumnezeu ºi sunt, în limbajul scriptural, sfinþiþi la
acel serviciu sau fãcuþi sfinþi.
Cum sunt creºtinii sfinþiþi? Nu se face
printr-o lucrare directã a Duhului Sfânt! Cineva nu
gãseºte în Noul Testament nici mãcar un exemplu al
actului Duhului Sfânt de a lucra direct asupra inimii
pãcãtosului. ªi nici nu poþi gãsi un exemplu de
creºtin sfinþit printr-o operaþie directã a Duhului
Sfânt. Singura afirmaþie într-o atare situaþie este
pãrerea umanã fãrã nici o poruncã sau un exemplu în
tot Cuvântul lui Dumnezeu.
Sfinþirea din Noul Testament este ceva ce se
cautã ºi se obþine prin înfãptuirea voinþei lui
Dumnezeu. Este adevãrat cã Duhul Sfânt sfinþeºte
(Romani 15.16). Trebuie ca noi, prin urmare, sã
tragem concluzia cã El face acest lucru direct? Nu!
Scripturile relevã clar cã El realizeazã aceasta prin
instrumentul Lui, Cuvântul.
Isus s-a rugat Tatãlui sã-i sfinþeascã pe
discipoli prin cuvântul adevãrului (Ioan 17.17-19).
Suntem chemaþi ºi sfinþiþi prin evanghelie (2
Tesaloniceni 2.13-14).
Cuvântul este instrumentul actului de
sfinþire ºi de mântuire (Efeseni 5.26).
Sfinþirea este folositã cu douã înþelesuri
diferite în Noul Testament cu referire la creºtin.
Cineva este sfinþit, consacrat lui Dumnezeu, fãcut
sfânt ca un copil al lui Dumnezeu, un sfânt, în
momentul mântuirii lui (1 Corinteni 1.2; 1 Corinteni
6.9-11). Existã deasemenea un ,,progres în evoluþia
creºtinã care poate fi definitã sfinþire ºi este înþeleasã
ca o realizare progresivã care tinde spre desãvârºire”
William Woodson, Freed-Hardeman College
Lectures, 1973; pag. 459. (cf. Filipeni 3.12; Filipeni
3.15-16; Evrei 6.1). ,,Dezvoltarea acestei evoluþii
rezultã din actului de a lãsa Cuvântul lui Dumnezeu,
aºa cum a fost dat deja, sã insufle cuiva sã
promoveze pe cineva în ,sfinþirea pânã la capãt' (2
Corinteni 7.1); fiind sfinþit ,pe deplin' (1
Tesaloniceni 5.23).” ,,Creºtinul trebuie sã ,se curãþe'
de fãrãdelegi ºi sã urmeze neprihãnirea, credinþa,
dragostea, pacea ºi fiecare lucrare bunã ca el sã fie
,sfinþit, sã corespundã folosului Stãpânului sãu' (2
Timotei 2.19-22)” Woodson.
CONCLUZII
Una dintre cele mai mari nevoii în Biserica
de astãzi este de a se întoarce la învãþãturile din Noul ,,sfinþenire” este folosit în Noul Testament.
Testament pe subiectul convertirii ºi sfinþenirii. Sã
ne aducem aminte cã suntem convertiþi ascultând ºi
supunându-ne Cuvântului lui Dumnezeu. Suntem
deasemenea sfinþiþi când ascultãm ºi ne supunem
Cuvântului lui Dumnezeu.
26
REZUMAT
Defineºte
1. Sfânt ______________________________
2. A sfinþi ____________________________
3. Depravarea totalã inerentã_____________
__________________________________
4. Convertire _________________________
5. Arãta _____________________________
Specificaþi
1. Specificaþi exemplul din ,,Living Bible” care
aratã credinþa acceptatã cã Duhul Sfânt lucreazã
direct în convertire.
_________________________________
_________________________________
2. Specificaþi cinci obiecþii la teoria de depravare
totalã inerentã:
a. ______________________________
b. ______________________________
c. ______________________________
d. ______________________________
e. ______________________________
Adevãrat sau Fals
1. _____ A _____ F În majoritatea cazurilor de
convertire evanghelia a fost propovãduitã.
2. _____ A _____ F Duhul Sfânt nu lucreazã
direct asupra inimii pãcãtosului în convertire.
3. _____ A _____ F Numai un creºtin foarte
special se poate chema un sfânt.
4. _____ A _____ F Sfinþenirea din Noul
Testament este ceva ce se cautã ºi se obþine prin
îndeplinirea voinþei lui Dumnezeu.
5. _____ A _____ F Uneori evanghelia este
puterea lui Dumnezeu de a mântui.
6. _____ A _____ F Cuvântul ne mântuie.
7. _____ A _____ F Suntem sfinþiþi prin adevãr.
8. _____ A _____ F Sunt câteva exemple de
acþionare directã a Duhului Sfânt asupra inimii
pãcãtosului în cartea Faptele Apostolilor.
9. _____ A _____ F Putem gãsi cel puþin un
exemplu de creºtin fiind sfinþit printr-o acþionare
directã a Duhului Sfânt.
10. _____ A _____ F În Ioan 16.8 se afirmã cã
atunci când Duhul va veni, El va mustra pãcãtosul, îi
va dovedi vinovãþia sau îl va converti pe pãcãtos.
Explicaþi
Explicaþi cele douã înþelesuri în care cuvântul
_________________________________
_________________________________
_________________________________
_________________________________
NOTE

27
 LECÞIA A OPTA
BOTEZUL ÎN DUHUL SFÂNT
INTRODUCERE
Un adevãr care în curând se prezintã în
studiul despre Duhul Sfânt este cã El s-a manifestat
în diferite moduri ºi ªi-a dat puterea în mãsuri
diferite cãtre oameni diferiþi în epoci diferite.
Uneori învãþãtori ºi autori se referã la acest fapt cã
ideea cã Duhul Sfânt se dã în mãsuri. Ceea ce vor sã
spunã este cã puterea Lui sau influenþa Lui se dã în
mãsuri.
În Ioan 3.34 citim cã Duhului Sfânt i se dã
lui Cristos fãrã mãsurã. Un astfel de limbaj ne aratã
faptul cã este de fapt scriptural sã vorbeºti despre
mãsurile Duhului. Era mãsura botezului dãruitã
apostolilor ºi familiei lui Corneliu (Fapte 1.5; Fapte
2.1-4; Fapte 10.11). A fost mãsura darurilor în
Biserica apostolicã (1 Corinteni 12.14). Existã
mãsura sãlãºluirii astãzi pentru copilul lui
Dumnezeu (Galateni 4.6; 1 Corinteni 3.16).
Este scopul acestei lecþii de a studia mãsura
botezului în Duhul Sfânt.
BOTEZUL DUHULUI SFÂNT A FOST O
PROMISIUNE ªI NICIODATÃ O PORUNCÃ
Cuvântul ,,a boteza” în legãturã cu Duhul
Sfânt poartã ideea, deºi exprimatã figurat, de
cantitate de Duh Sfânt datã ºi primitã în acest caz.
Este o mãsurã mare ºi largã; iar cei care au primit
aceastã mãsurã au fost copleºiþi sau cufundaþi în
puterea Duhului Sfânt.
Promisiunea de botez în Duhul Sfânt a fost
o chestiune de profeþie. Ioel a spus: ,,Dupã aceea
voi turna Duhul Meu peste orice fãpturã; fiii ºi
fiicele voastre vor prooroci, bãtrânii voºtri vor visa
visuri, ºi tinerii voºtri vor avea vedenii. Chiar ºi
peste robi ºi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în
zilele acelea” (Ioel 2.28-29).
Aceastã promisiune a fost fãcutã atât de
Ioan botezãtorul (Matei 3.11) cât ºi de Isus (Fapte
1.5). Sunt oameni care afirmã cã botezul Duhului
Sfânt este pentru toþi creºtinii dacã avem în vedere
afirmaþia din Ioel 2.28: ,,voi turna Duhul Meu
peste orice fãpturã…”. Referindu-se la aceastã
problemã, Guy N. Woods spune, ,,Aceastã
promisiune a fost, ni se aduce aminte de cei care
susþin punctele de vedere pe care le dezminþim
aici, ,pentru orice fãpturã': noi, cei de astãzi,
suntem o parte a, ,oricãrei fãpturi', prin urmare,
promisiunea ne învãluie ºi, de fapt pe toþi care sunt
,orice fãpturã'. Orice care se dovedeºte prea mult,
se dovedeºte a fi nimic. Animalele ºi pasãrile,
28
vitele ºi dobitoacele sunt o parte a oricãrei fãpturi (1
Corinteni 15.39). Deci trebuie sã tragem concluzia
cã lumea animalelor ºi toate creaturile inferioare
sunt deasemenea supuse promisiunii? ,Toatã
carnea umanã', ni se spune. Pãgânii care nu au auzit
niciodatã despre Cristos? Necredincioºii care nu
cred în El? Oamenii corupþi ºi nesimþiþi care Îl
blestemã? Sigur cã nu. Deci, se va vedea uºor de
oricare persoana gânditoare cã afirmaþia profetului
ºi, prin urmare, îndeplinirea ei este limitatã ºi, aºa
cum vom observa mai târziu, a fost menitã doar
pentru a indica representanþii ,oricãrei fãpturi'
(iudei ºi neiudei, cuprinzând întreaga omenire), în
primirea Duhului, cã promisiunea este îndeplinitã”
Gospel Advocate 16 iunie, 1966, ,,The Baptism of
the Holy Spirit”. pag. 373.
Nici unei persoane din Noul Testament nu i
s-a poruncit sã fie botezatã în Duhul Sfânt, mai
degrabã a fost o promisiune ºi acea promisiune a
fost îndeplinitã (Ioel 2; Fapte 2; Fapte 10-11).
,,Botezul Duhului Sfânt n-a fost o poruncã; ci o
promisiune, ºi botezul focului este o ameninþare.
Nu te poþi supune unei promisiuni ºi nici unei
ameninþãri. Te bucuri de promisiuni ºi te supui
poruncilor. Aºa cã prieteni, atunci când citeºti
despre oameni cãrora li s-a poruncit sã fie botezaþi,
poþi fi foarte sigur cã botezul poruncit a fost botezul
apei, pentru cã botezul apei este singurul botez
poruncit” R. N. Hogan, Sermons By Hogan, pag.
102-103.
BOTEZUL DUHULUI SFÂNT ÎN
OPOZIÞIE CU BOTEZUL APEI
1. Botezul în apã este pentru ,,toate neamurile” ºi
se cere de ,,orice fãpturã” (Matei 28.19; Marcu
16.15-16). Botezul Duhului Sfânt n-a fost pentru
toþi oamenii (Ioan 14.17).
2. Botezul în apã este o poruncã (Matei 28.19;
Fapte 10.47-48). Botezul Duhului Sfânt a fost o
promisiune (Fapte 1.2-5).
3. Botezul în apã este un act de ascultare, un act
al omului (Fapte 2.38). Botezul Duhului Sfânt a
fost un act al Domnului, nu un act al omului (Fapte
1.5).
4. Botezul în apã este administrat de oameni
(Matei 28.19). Botezul Duhului Sfânt a fost
administrat de Domnul (Matei 3.11; Ioan 1.33).
5. Botezul în apã este o condiþie de mântuire
cãtre cei pierduþi (1 Petru 3.20-21). Botezul
Duhului Sfânt avea de-a face cu revelaþia ºi
întârirea Cuvântului (Ioan 16.13; Evrei 2.4).
 6. Botezul în apã este ,,în numele” Tatãlui, al
Fiului ºi al Duhului Sfânt (Matei 28.19). Botezul
Duhului Sfânt n-a fost în nici un nume (Matei
3.11).
7. Botezul în apã pune cineva ,,în Cristos”
(Romani 6.3-4). Botezul Duhului Sfânt a venit
dupã ce apostolii erau deja în Cristos, ºi erau
îndemnaþi sã ,,rãmânã” în El (Ioan 15.1-6; Fapte
2.1-4). În cazul lui Corneliu a venit înainte de
botezul în apã ca un ,,semn” cã neiudeii au fost ºi
supuºii evangheliei (Fapte 10-11; 1 Corinteni
14.22).
8. Botezul în apã trebuie sã continuã în
iconomia lui Dumnezeu ,,în toate zilele, pânã la
sfârºitul veacului” (Matei 28.19-20). Nu este nici
o promisiune de botezul Duhului Sfânt pe partea
aceasta a Efesenii 4.4-5.
9. Poþi asculta porunca Domnului sã fii botezat
în apã (Fapte 2.38). Dar acum nu este nimic de
fãcut de oricine ca sã obþinã scriptural botezul
Duhului Sfânt, pentru cã este acum ,,un singur
botez” (Efeseni 4.5). Ãsta este un punct critical la
care cade afirmaþia pentru botezul Duhului Sfânt
pentru astãzi. Fiindcã este acum numai ,,un
singur” botez (Efeseni 4.5) urmeazã cã acel singur
botez trebuie sã fie sau botezul sarcinii mare
(botezul din Matei 28 ºi Marcu botezul în apã) sau
botezul Duhului Sfânt. Cãci botezul sarcinii mare
trebuie sã continuã în iconomia lui Dumnezeu ,,în
toate zilele” pânã la sfârºitul lumii (Matei 28.19-
20) ºi este ,,spre” iertarea pãcatelor (Fapte 2.38),
trebuie sã tragem concluzia cã botezul Duhului
Sfânt nu este disponibil pentru omul de astãzi.
DUHUL SFÂNT PROMIS APOSTOLILOR
Ioan capitolele 14-16 conþin o relatare a
unui discurs în particular între Cristos ºi cei
doisprezece. Se apropia încheierea slujbii Lui ºi a
promis, ,,ªi Eu voi ruga pe Tatãl, ºi El vã va da un
alt mângîietor, care sã rãmânã cu voi în veac”.
Acest mângâietor a fost promis numai celor
doisprezece ca sã înlocuiascã conducãtorul care se
pregãtea sã se despartã de ei.
O citire atentã a Faptelor 1-2 cu atenþia
îndreptatã asupra substantivelor ºi pronumelor
aratã cã Duhul Sfânt li s-a promis apostolilor ºi a
coborât, cu aceastã ocazie, numai peste apostoli.
Acum citeºte cu atenþie Matei 3.11 ºi Fapte 1.1-5.
Dupã ce ai citit aceste pasaje citeºte apoi Fapte 1.26
ºi Fapte 2.1-4, ignorând împãrþirea capitolelor.
Aceasta ne aratã cã în ocazia aceasta, Duhul Sfânt a
pogorât numai peste apostoli ºi nu peste cei 120 sau
peste mulþime.
29
SCOPUL ACTULUI APOSTOLILOR FIIND
BOTEZAÞI ÎN DUHUL SFÂNT
1. Pentru a fi împuterniciþi (Fapte 1.8; Luca
24.49).
2. Pentru a fi mângâietorul lor (Ioan 14.16). El
trebuie sã-i ajute. El trebuia sã le pledeze cauza.
3. Pentru a întãri prin ei Cuvântul (Evrei 2.3-4).
4. Pentru a le învãþa toate lucrurile (Ioan 14.26).
5. Pentru a le conduce în tot adevãrul (Ioan
16.13).
6. Pentru a le arãta lucrurile care vor veni (Ioan
16.13).
7. Pentru a-i da posibilitatea sã-ºi punã mâinile
asupra altora, pentru a da puterea miraculoasã a
Duhului Sfânt în Biserica apostolicã (Fapte 8.18).
8. Pentru a le da cheile împãrãþiei (Matei 16.18).
9. Pentru a le da posibilitatea sã fie martori (Luca
24.48-49).
10. Pentru a-i ajuta sã biruie împiedicarea
limbajelor (Fapte 2.1-14).
11. Pentru a-i inspira (1 Petru 1.12; 2 Timotei
3.16-17).
CAZUL LUI CORNELIU
În Faptele 10-11 se raporteazã convertirea
familiei lui Corneliu. În acest caz unic de convertire
,,Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca ºi peste noi la
început” (Fapte 11.15). Aceasta i-a adus aminte lui
Petru de promisiunea Domnului în Fapte 1.5: ,,Cãci
Ioan a botezat cu apã, dar voi, nu dupã multe zile,
veþi fi botezaþi cu Duhul Sfânt” (Fapte 11.17).
Este foarte evident din Fapte 10.47-48 cã
botezul Duhului Sfânt n-a mântuit familia lui
Corneliu pentru cã a fost poruncitã sã fie botezatã
în numele Domnului. Faptul cã Duhul Sfânt a
coborât înainte ca ei sã fi auzit evanghelia prezintã o
problemã mare pentru cei care afirmã cã botezul
Duhului Sfânt este pentru cei care sunt deja botezaþi
în apã. Aici ordinea este inversã. Acest punct
dovedeºte din nou cã afirmaþia pentru botezul
Duhului Sfânt pentru astãzi este falsã.
Duhul Sfânt a venit în ocazia aceasta pentru
a mãrturisi de faptul cã neiudeii pot fi mântuiþi dacã
se supun evangheliei asemenea cu toatã lumea.
Iudeii au fost atât de prejudecaþi împotriva
neiudeilor încât nu se gândeau la ei ca primitorii
evangheliei. S-a cerut un miracol pentru a rupe
aceastã barierã mare ºi pentru a începe predica
evangheliei cãtre lumea neiudeilor (Fapte 10.34-35;
Fapte 11.18).
CONCLUZII
Ultimul caz raportat al botezului Duhului
Sfânt a fost în 41 d. Cr., primul caz în 33 d. Cr. Pavel
a spus în 64 d. Cr.: ,,Este un singur Domn, o singurã
credinþã, un singur botez.” Pe vremea când Pavel a
scris Efeseni 4.5, botezul Duhului Sfânt ºi-a servit
scopul în: 1.) a conduce ºi a instrui pe apostoli,
pregãtindu-i pentru lucrarea lor a vieþii (Fapte 2);
2.) în a întãri faptul cã evanghelia este atât pentru
iudei cât ºi pentru neiudei (Fapte 10-11).
,,Singurul” botez pentru astãzi este botezul în apã
spre iertarea pãcatelor (1 Petru 3.21; Matei 28.19;
Fapte 10.48).
REZUMAT
Adevãrat sau fals
1. _____ A _____ F Botezul Duhului Sfânt este
o poruncã.
2. _____ A _____ F Botezul în apã este o
promisiune.
3. _____ A _____ F Fraza ,,orice fãpturã” din
Ioel 2.28 este o indicaþie cã botezul Duhului Sfânt
este pentru astãzi.
4. _____ A _____ F Botezul Duhului Sfânt este
pentru ,,toate neamurile”.
5. _____ A _____ F Botezul Duhului Sfânt a
fost înfãptuit de om.
6. _____ A _____ F Botezul în apã trebuie sã
continuã în iconomia lui Dumnezeu ,,în toate
zilele”.
7. _____ A _____ F Este un singur botez acum.
___________________________________
3. Definiþi cuvântul ,,mângâietor” aºa cum este
folosit în Ioan 14.26.
___________________________________
4. Definiþi cuvântul ,,a întãri”.
___________________________________
5. Definiþi cuvântul ,,martori” aºa cum e folosit
în Luca 24.48-49.
___________________________________
Discutaþi
1. Discutaþi cele douã cazuri raportate ale
botezului Duhului Sfânt în Noul Testament ºi scopul
fiecãrui botez.
2. Discutaþi diferinþa dintre ,,plini de Duh”
(Efeseni 5.18-19; Coloseni 3.15-16) ºi de a fi
botezaþi în Duhul Sfânt (Fapte 2.10-11).
NOTE

Menþionaþi
1. Menþionaþi cel puþin ºapte scopuri pentru care
apostolii au fost botezaþi în Duhul Sfânt.
a. _______________________________
b. _______________________________
c. _______________________________
d. _______________________________
e. _______________________________
f. _______________________________
g. _______________________________

2. Specificaþi cinci aspecte contrastante

importante între botezul Duhului Sfânt ºi botezul în
apã.
a. _______________________________
b. _______________________________
c. _______________________________
d. _______________________________
e. _______________________________

Definiþi
1. Definiþi când este folosit cuvântul ,,botez” cu
Duhul Sfânt.
___________________________________

2. Definiþi cuvântul ,,mãsurã” aºa cum este

folosit în lecþia aceasta.

30
 LECÞIA A NOUA
DARURI ALE DUHULUI
INTRODUCERE
În ultima noastrã lecþie, am început prin a
observa cã Duhul Sfânt a dat din puterea Lui sau
influenþã în proporþii diferite cãtre oameni diferiþi în
epoci diferite.
Acest lucru se vede în faptul cã: 1) Duhul
Sfânt I s-a dat lui Cristos fãrã mãsurã (Ioan 3.34); 2)
Mãsura botezului li s-a dat apostolilor ºi casei lui
Corneliu (Fapte 1.5; 2.1-4; 10-11); 3) Existã mãsura
darurilor în Biserica apostolicã (1 Corinteni 12-14);
4) Existã mãsura de a sãlãºlui în creºtini astãzi
pentru copilul lui Dumnezeu (Galateni 4.6; 1
Corinteni 6.19).
În aceastã lecþie vom arunca o privire
generalã la darurile miraculoase iar în lecþia
urmãtoare ne vom concentra atenþia în mod specific
asupra vorbirii în limbi.
CELE NOUÃ DARURI MIRACULOASE
DIN BISERICA APOSTOLICÃ
În 1 Corinteni 12.4-11 citim despre multe ºi
diferite daruri date bisericii din Corint. Toate aceste
daruri tot au venit de la acelaºi Dumnezeu ºi au fost
menite pentru bunul comun al Bisericii.
Primul dar menþionat este ,,înþelepciunea”.
Pe când Biserica la începuturi se dezvolta era o mare
nevoie de consilieri cumpãtaþi, învãþãtori ºi
sfãtuitori pentru a ajuta la rezolvarea problemele,
multe dintre ele serioase, care pot sã aparã în cele
din urmã.
Un alt dar a fost ,,cunoaºterea”. Acest dar a
permis oamenilor sã spunã adevãrul ºi sã prezinte
faptele Evangheliei cu exactitate aºa cum au fost
revelate de apostoli ºi profeþi ºi a fost absolut
necesar pânã la desãvârºirea Noului Testament
(vezi Lectures on the Holy Spirit, Gus Nichols,
pag. 139).
,,Credinþa” este cel de al treilea dar pe listã.
Aceasta n-a fost credinþa care mântuie cerutã
fiecãruia dintre oameni, care vine din a auzi
cuvântul (Romani 10.17), ci o credinþã specialã
miraculoasã, posedatã numai de puþini.
Semnificaþia cuvântului ,,altuia” este cã nu toþi
oamenii posedau acest dar.
Au fost ºi ,,darurile tãmãduirii”. Erau acei
oameni din Biserica din Noul Testament care puteau
vindeca miraculos pe cei bolnavi ºi este interesant
de notat cã unii bãtrâni din Biserica apostolicã
aveau acest dar (Iacov 5.14-15).
Erau ºi cei care puteau face extrordinare ºi
31
neobiºnuite feluri de miracole. Foarte interesant a
fost sã observ cã Isus ºi apostolii au demonstrat cel
puþin ºase domenii în care puterea miracolelor se
putea arãta. 1) Acestea demonstrau puterea asupra
naturii (Matei 8.23-27; 21.17-22). 2) Acestea
demonstrau puterea asupra bolilor (Matei 8.14-15).
3) Acestea demonstrau puterea asupra demonilor
(Matei 8.16); 4) Acestea demonstrau puterea asupra
lucrurilor fizice (Matei 14.25-33; Matei 17.27); 5)
Acestea demonstrau puterea asupra morþii (Matei
9.18-26; Fapte 9.36-43); 6) Erau deasemenea
miracole de judecatã (Fapte 5.1-11; 13.8-12).
Din motive ciudate avem biserici care
vorbesc în limbi, biserici care vindecã dar nu biserici
care opresc furtuni, biserici care plãtesc impozite sau
biserici de judecare a miracolelor. Vã puteþi imagina
cã cineva în zilele noastre cu puterea de a lovi
miraculos pe cineva orb sau de a omorî? Se pare cã
totuºi ideea de a fi consecvent, cere cã dacã vindecãm
pe cei bolnavi, vorbim în limbi, etc, cã vom orbi ºi
vom lovi pe cei ce ni se împotrivesc lucrãrii noastre.
În Biserica din Noul Testament a existat ºi
,,profeþie”. Un profet era literalmente cel ,,care
vorbeºte pentru ceilalþi.” Prin urmare, un profet al lui
Dumnezeu vorbeºte pentru Dumnezeu. Aceºti
oameni au fost inspiraþi, precum ºi apostolii (Efeseni
3.5). Profeþia în întâlniri congregaþionale a servit
drept un semn pentru credincios (1 Corinteni 14.22).
Motivul este cã congregaþia putea înþelege ceea ce se
învaþã ºi putea beneficia de aceasta (1 Corinteni
14.19).
În lipsa Cuvântului scris, a existat nevoia de a
pune la încercare pe acei învãþãþori care afirmau cã
veneau de la Dumnezeu; deci ,,deosebirea
duhurilor” (cf. ºi 1 Ioan 4.1). În Commentary of
Thessalonians, Corinthians, Galatians, Romans,
pag. 123, de McGarvey ºi Pendleton, citim, ,,…a fost
puterea de a recunoaºte diferinþa dintre discursurile
de inspiraþie autenticã ºi cele de un spirit demonic sau
uman neajutorat”.
Darul al optulea din aceasta listã este
,,felurite limbi”. Limbile nu erau un simplu extaz, ci
abilitatea de a vorbi într-un limbaj strãin care putea fi
tradus (Fapte 2). Încã odatã McGarvey ºi Pendleton
spun, ,,Capitolul al doilea din Cartea Faptelor ne
aratã ceea ce a fost, ºi Noul Testament nu explicã
niciodatã cã a fost altceva mai puþin sau diferit” pag.
163. În privinþa faptului cã majoritatea actelor de a
vorbi în limbi astãzi se face de femei, este interesant
de observat cã nu este nici un caz în Noul Testament
de femeie care sã vorbeascã în limbi. Dacã ar fi avut
un limbaj, nu l-ar fi putut folosi în întâlniri (1 Timotei
2.12). Vorbirea în limbi a servit drept semn faþã de
cei care n-au crezut (1 Corinteni 14.22).
Ultimul dar menþionat este ,,tãlmãcirea
limbilor”. Acest dar alãturi de darul de a vorbi în
limbi aratã cã avem de a face cu un limbaj care a fost
necunoscut vorbitorului dar a fost cunoscut de
altcineva. Pur ºi simplu nu este nici un mod de a
traduce limbajul fãrã sens pentru a avea sens. Darul
de a vorbi în limbi alãturi de darul de a traduce a fost
de mare folos în congregaþie atunci când au avut de a
face cu cei care nu vorbeau în acelaºi limbaj.
ACESTE DARURI AU FOST DATE
DE PUNEREA MÂINILOR APOSTOLILOR
O afirmaþie foarte clarã în aceastã chestiune
se aflã în Fapte 8.18: ,,Când a vãzut Simon cã Duhul
Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor,
le-a dat bani”. Deasemenea din acelaºi context
învãþãm cã bãrbaþi ca Filip nu puteau da darul
Duhului Sfânt punând mâinile, pentru cã, deºi el
avea puterea miraculoasã (Fapte 8.6-7), a fost
necesar pentru apostolii sã vinã de la Ierusalim
(Fapte 8.15) pentru a pune mâinile pe ei pentru ca ei
sã primeascã Duhul Sfânt (Fapte 8.17).
Veracitatea acestei idei se vede ºi în astfel de
pasaje ca Fapte 19.1-6; Romani 1.11 ºi 2 Timotei
1.5-6. În lipsa apostolilor nu putea fi pur ºi simplu
nici un dar spiritual. Prin urmare, atunci când
ultimul apostol a murit, a murit ºi ultimul pe care ºi-
au pus mâinile ºi atunci darurile miraculoase au
murit.
DARURILE SPIRITUALE S-AU OPRIT
Chiar dacã Franklin în Dezbaterea Franklin
- Woods spune: ,,Nu este nici o Scripturã, care în text
sã afirme cã aceasta a dispãrut,” lucrurile nu stau
aºa.
Un studiu amãnunþit al pasajului din 1
Corinteni 13.8-13 aratã cã darurile spirituale au
încetat. Aceastã discuþie este o parte a discuþiei
cuprinzãtoare a lui Pavel cu privire la darurile
spirituale (1 Corinteni 12.31; 14.1). Ceea ce se
spune despre dragoste în 1 Corinteni 13 are foarte
mult de a face cu darurile spirituale. Pavel
argumeneazã cã dragostea creºtinã este mai mare
decât astfel de daruri spirituale ca profeþia, limbile ºi
cunoaºterea. Motivul este cã aceste darurile
spirituale se vor sfârºi, vor înceta ºi vor avea sfârºit
dar dragostea nu va pieri niciodatã (versetul 8). Mai
departe, el aratã cã astfel de daruri erau numai în
parte (versetul 9). Apoi el aratã cã atunci când ,,va
veni ce este desãvârºit” darurile spirituale vor
înceta. Subiectul de-a lungul discuþiei acestea
fusese revelaþia ºi întârirea cuvântului lui
32
Dumnezeu prin profeþie, limbi, cunoaºtere, etc.
Fiecare dar menþionat are de-a face cu acel subiect.
Prin urmare, când revelaþia ,,perfectã” sau completã
a voii lui Dumnezeu va veni, atunci cea care este ,,în
parte” sau nedesãvârºitã se va sfârºi. Când Noul
Testament (cel care este desãvârºit) s-a terminat,
atunci darurile spirituale (care era în parte) s-au
sfârºit.
Un studiu al pasajului din Efeseni 4.8-13
deasemenea aratã cã darurile spirituale s-au sfârºit.
În versetul 12 scriitorul aratã scopul darurilor
spirituale ºi în versetul 13 el aratã durata acestor
daruri - ,,pânã vom ajunge toþi la unirea credinþei…”.
Vã rog sã observaþi cã n-a spus ,,uniþi în credinþã” ci
mai degrabã spune, ,,unirea credinþei”. ,,Credinþa”
este acel corp al credinþei (evanghelia) sau cel care
este crezut (Iuda 3; Galateni 1.23). Fiecare persoanã
a profeþit ,,în parte” (1 Corinteni 13.9) ºi prin urmare
când scrierile apostolilor ºi cele ale profeþilor
(Efeseni 3.5) au fost finalizate, atunci am ajuns la
,,unirea credinþei”.
CONCLUZII
Aceste daruri spirituale au servit drept
schelãrie în jurul Bisericii de început pânã întreaga
structurã putea fi ziditã. Dupã completarea actului
de zidire, schelãria de darurile spirituale a fost
îndepãrtatã. Prin urmare, toþi care susþin astfel de
daruri astãzi sunt ,,ca norii ºi vântul fãrã ploaie”
(Pildele lui Solomon 25.14).
REZUMAT
Menþioneazã
1. Menþioneazã cele nouã daruri spirituale care au
existat în Biserica apostolicã.
a. ______________________________
b. ______________________________
c. ______________________________
d. ______________________________
e. ______________________________
f. ______________________________
g. ______________________________
h. ______________________________
i. ______________________________
2. Menþioneazã scopul fiecãrui dar.
a. ______________________________
b. ______________________________
c. ______________________________
d. ______________________________
e. ______________________________
f. ______________________________
g. ______________________________
h. ______________________________
i. ______________________________
 3. Menþioneazã trei lucruri care s-au
întâmplatdarurilor spirituale.
a. ______________________________
b. ______________________________
c. ______________________________

Da sau Nu
1. Este dovada subiectivã (sentimentul cuiva)
dovada infailibilã? Argumentaþi-vã rãspunsul.

2. Este botezul în Duhul Sfânt pentru noi astãzi?

Argumentaþi-vã rãspunsul.

3. Avem apostoli astãzi?

4. Poate altcineva în loc de apostoli da altora

darurile spirituale?

Care?
1. Care trebuie sã fie dovada creºtinului pentru
actele lui în religie?
__________________________________

2. Care este ,,cel desãvârºit”?

__________________________________

3. Care a fost scopul darurilor spirituale conform

Efeseni 4.12?
__________________________________

4. 1 Corinteni 13.8-10 apare în mijlocul unei

discuþii asupra cãrui subiect?
__________________________________

Cum?
1. Cum au primit apostolii darurile lor ºi
abilitatea de a le da altora?
__________________________________

2. Cât trebuia sã dureze darurile spirituale dupã

Efeseni 4.13?
__________________________________

Gândiþi-vã
1. Ce dovadã oferã lucrãtorii ,,darurilor” în
sprijinul faptelor lor astãzi?

NOTE

33
 LECÞIA A ZECEA
VORBIREA ÎN LIMBI
INTRODUCERE
În ultima noastrã lecþie am aruncat o privire
generalã asupra mãsurii darurilor Duhului ºi în
aceastã lecþie ne propunem sã facem un studiu mai
atent a unuia dintre aceste daruri vorbirea în limbi.
În 1 Corinteni 14 Pavel aratã cã problema în
biserica din Corint a fost o dorinþã nesãnãtoasã de a
vorbi în limbi. El aratã cã profeþia este un dar
superior vorbirii în limbi (versetele 1-19). El
încheie spunând, ,,Astfel, deci, fraþilor, râvniþi dupã
proorocire, fãrã sã împiedicaþi vorbirea în alte
limbi” (versetul 39).
Este cam ciudat cã în miºcarea carismaticã
prezentã faptul cã se pune accent mai mult asupra
limbilor decât pe daruri ca profeþie. Bennett susþine
cã motivul pentru acest lucru este cã ,,vorbirea în
limbi este un dar mai uºor de adus decât profeþia mai
ales cã din cauza faptului cã limbajul este
necunoscut predicatorului ºi prin urmare el sau ea
nu se teme sã spunã lucrurile greºite, iar
interpretarea este de obicei realizatã de altcineva.
Totuºi omul care prooroceºte trebuie sã poarte
întreaga responsabilitate.” Aceasta echivalezã cu a
spune, cã darurile sunt date de Duh, cã Duhul poate
face mai uºor pe cineva sã vorbeascã în limbi decât
poate face ca cineva sã prooroceascã. Cine poate
crede acest lucru?
Ce spune Noul Testament despre vorbirea în
limbi?
REFERIRILE DIN SCRIPTURÃ
LA VORBIREA ÎN LIMBI
Cele ce urmeazã sunt referirile din Noul
Testament la acest subiect:
1. Este promisiunea la apostoli din Marcu 16.15-
20.
2. Apostolii au vorbit în limbi în ziua
Cincizecemii (Fapte 2.1-13).
3. Casa lui Corneliu a vorbit în limbi (Fapte
10.44-48; 11.15-18).
4. Cei doisprezece bãrbaþi din Efes au vorbit în
limbi (Fapte 19.6).
5. Unii membri din biserica din Corint au vorbit
în limbi (1 Corinteni 12-14).
Vorbirea în limbi, în privinþa a ceea ce spune
Raportul Sacru, n-a fost practicatã în vremurile
Vechiului Testament.
34
CE A FOST VORBIREA ÎN LIMBI?
Atunci când ne punem întrebarea, ce a fost
vorbirea în limbi?, ne întrebãm ce a fost vorbirea în
limbi în vremurile Noului Testament. Deci la primul
loc unde ne vom opri este la Faptele capitolul doi.
De fapt, acesta este raportul cel mai complet de
practicã care se gãseºte în Noul Testament. În
versetul patru învãþãm ceea ce au fãcut apostolii, ,,au
început sã vorbeascã în alte limbi”. Versetul ºase
explicã ceea ce au auzit audienþa, ,,fiecare îi auzea
vorbind în limba lui.” Nu avem nici un motiv pentru a
crede cã celealte ocazii din Noul Testament au fost
diferite faþã de acest caz. Dupã cum spune
McGarvey, ,,Capitolul al doilea al cãrþii Fapte ne
aratã ceea ce a fost, iar Noul Testament nu o explicã
niciodatã ca fiind altceva mai puþin sau diferit”.
Inserarea cuvântului ,,necunoscute” de
traducãtorii versiunii King James (în versetul 4)
înainte de cuvântul ,,limbi”, a produs o oarecare
confuzie despre aceastã idee. Aceasta nu are nici o
referire la vorbiri extatice, limbajul de rugãciune,
etc. Singurul mod în care a fost un limbaj
,,necunoscut” a fost cã limbajul a fost necunoscut
predicatorului.
Legãtura acestui dar cu interpretarea
limbajelor dovãdeºte odatã mai mult cã este un
limbaj uman. Cuvântul ,,tãlmãcire” atunci când este
folosit în legãturã cu vorbire este folosit cu referire la
limbajul uman. Numai un limbaj uman poate fi
tradus. Nu existã nici un mod de a traduce nonsensuri
dându-le sens.
VORBIREA ÎN LIMBI ESTE
CONFIRMATÃ DE ALÞI
Unii oameni foarte sinceri din cultura
drogurilor din zilele noastre susþin cã vorbirea în
limbi face parte din experienþa lor.
Vorbirea în limbi este deasemenea susþinutã
de unele religii pãgâne. În cartea lui Jividen,
Glossolalia From God or Man, acesta spune:
,,Numele zeilor s-au schimbat dar afirmaþile
adepþilor sunt aceleaºi între cultul antic al lui Apolo
ºi adepþii moderni ai glosolaliei. Amândoi afirmã cã
sunt posedaþi de Dumnezeu. Amândoi afirmã cã
Dumnezeu le controleazã coardele vocale. Amândoi
obþin aceastã stare în contextul devotamentului
religios. Amândoi au convingerea totalã în vorbirile
care vin dintr-o astfel de stare” pag. 43.
Cum poate determina cineva dacã afirmaþia
de vorbire în limbi este valabilã? Este sigur cã
afirmaþia în sine nu poate fi urmatã cãci mulþi în
creºtinism, unii în pagânism, ºi alþi din cultura
drogurilor susþin cã vorbesc în limbi. Toate aceste
afirmaþii evident nu pot fi adevãrate. Testul pentru
vorbitorul în limbi nu este afirmaþia lui ci o
realizare realã a darului din Noul Testament
sprijinitã de autoritatea Noului Testament.
Darul de a vorbi în limbi din Noul Testament
a fost un limbaj uman ºi dacã vorbitorii moderni au
acelaºi dar va fi o chestiune uºor de identificat. Tot
ce trebuie sã facem este sã luãm rostirile înregistrate
pe bandã cu vorbiri de glosolalia ºi sã le ducem la
experþii în limbi pentru identificare. Dar este aºa
cum spune Jividen: ,,S-a fãcut un numãr de studii
recente despre vorbirea în glosolalie, dar nici unul
nu indicã ideea cã vorbirea este un ,limbaj'
necunoscut vorbitorului” Glossolalia From God or
Man, pag. 45.
AFIRMAÞIA DE A VORBI ÎN LIMBI
ASTÃZI NU ESTE VALIDÃ
Primul motiv pentru care afirmaþia de a
vorbi în limbi astãzi nu este validã este cã experienþa
vorbirii în limbi, în zilele noastre, nu este egalã cu
practica din Noul Testament de a vorbi într-un
limbaj uman.
Cel de al doilea motiv cã afirmaþia de a vorbi
în limbi astãzi nu este validã este cã botezul în Duhul
Sfânt nu existã astãzi (Efeseni 4.5).
Cel de al treilea motiv cã afirmaþia de a vorbi
în limbi astãzi nu este validã este cã nu existã
punerea mâinilor apostolilor.
Cel de al patrulea motiv cã afirmaþia de a
vorbi în limbi astãzi nu este validã este din cauza
faptului cã Pavel spune cã acesta ºi alte daruri se vor
sfârºi (1 Corinteni 13.8-10; Efeseni 4.8-13).
CONCLUZII
Experienþa modernã de a vorbi în limbi nu
este la fel ca practica din Noul Testament ºi se
bazeazã mai curând pe sentimente umane ºi
mãrturie decât pe Cuvântul lui Dumnezeu. Precum
aratã ºi John P. Kildahl în cartea sa Psychology of
Speaking in Tongues fenomenul curent poate fi
explicat în mod psihilogic. Trebuie sã tragem
concluzia cã afirmaþia de a vorbi în limbi astãzi este
falsã ºi astfel nu poate fi acceptatã ºi nici toleratã de
creºtinul credincios.
REZUMAT
Adevãrat sau fals
1. _____ A _____ F Este adevãrat cã ar fi mai
uºor pentru Duhul Sfânt sã aducã darul de a vorbi în
limbi decât proorocie.
2. _____ A _____ F Cuvântul ,,necunoscut”
35
când este folosit cu cuvântul ,,limbi” înseamnã cã a
fost o vorbire extaticã, un limbaj de rugãciune, etc.
3. _____ A _____ F Când apostolii ,,au început sã
vorbeascã alte limbi” audienþa i-a auzit ,,vorbind în
limba lui”.
4. _____ A _____ F Vorbirea în limbi este
susþinutã de unele religii pãgâne.
5. _____ A _____ F Afirmaþia de a vorbi în limbi
este o dovadã validã de realizare a ei.
6. _____ A _____ F Nu poate exista nici o vorbire
în limbi astãzi sau nici un alt dar spiritual pentru
aceasta, pentru cã Pavel a spus cã astfel de daruri se
vor sfârºi.
Discutaþi
1. A pogorât Duhul Sfânt, în ziua Cincizecemii,
pe apostoli sau pe audienþã?
2. Ce semnificaþie are darul de ,,tãlmicire” în
legãturã cu vorbirea în limbi?
3. Argumenteazã de fapt Pavel în 1 Corinteni
13.8-10 cã darurile spirituale se vor sfârºi?
a. Trataþi cuvântul ,,se vor sfârºi”.
b. Trataþi cuvântul ,,vor înceta”.
c. Trataþi cuvântul ,,va avea sfârºit”.
d. Ce a fost ,,în parte”?
e. Fãrã a schimba subiecte discutate de Pavel, ce
a fost ,,desãvârºit”?
Completaþi spaþiile libere
1. ,,Este un singur Domn, o _______________
credinþã, un _______________ botez” (Efeseni 4.5).
2. ,,Când ºi-a pus _______________ mâinile
peste _______________, _______________
_______________ s-a pogorât peste ei, ºi vorbeau în
alte _______________, ºi _______________”
(Fapte 19.6).
3. , , C ã c i î i a u z e a u _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
_______________ ºi mãrind pe _______________”
(Fapte 10.46).
4. ,,ªi toþi s-au umplut de _______________
_______________, ºi au început sã vorbeascã în
_______________ _______________, dupã cum le
da _______________ sã vorbeascã” (Fapte 2.4).
5. , , ª i , c u m a m î n c e p u t s ã v o r b e s c ,
_______________ _______________S-a pogorât
peste _______________ ca ºi peste noi
_______________ _______________” (Fapte
11.15).
6. ,,Iatã semnele care vor însoþi pe cei ce vor
crede: în Numele Meu vor _______________
_______________; vor _______________ în
_______________ _______________” (Marcu
16.17).
7. ,,altuia, puterea sã facã _______________;
altuia, _______________; altuia,
_______________ _______________; altuia,
_______________ _______________; ºi altuia,
_______________ _______________” (1 Corinteni
12.10).

NOTE

36
 LECÞIA UNSPREZECEA
DUHUL SFÂNT ªI CREªTINUL DIN ZILELE NOASTRE
INTRODUCERE
Acest domeniu special al studiului nostru a
suscitat multe controverse între noi ºi drept urmare
au apãrut o serie de probleme.
O atare problemã este cã unii studenþi iau
pasaje care conþin promisiuni cãtre apostoli sau
cãtre Biserica din primul secol ºi încearcã sã le
aplice astãzi. De exemplu, Duhul Sfânt li s-a promis
apostolilor ca un avocat (mângâietor) dar nici o
astfel de promisiune nu ni s-a fãcut nouã (Ioan 14-
16). Duhul Sfânt a dat temporar Bisericii din primul
secol darurile supranaturale în scopul de a revela ºi
de a întãri Cuvântul lui Dumnezeu pânã când
Biserica va primi Cuvântul desãvârºit (1 Corinteni
13.8-10). Nu avem nevoie de astfel de daruri astãzi
pentru cã avem voia desãvârºitã a lui Dumnezeu (2
Timotei 3.16-17).
O a doua problemã este cã unii studenþi ai
Bibliei resping complet faptul cã Duhul Sfânt este
activ în numele creºtinului astãzi. Aceasta respinge
pasaje foarte clare din Scripturi tratând aceastã
chestiune.
DUHUL SFÂNT SÃLêLUIEªTE
ÎN CREªTIN
Un studiu atent ale urmãtoarelor pasaje va fi
binevenit în acest punct:
1. Fapte 2.38
2. Romani 8.9
3. 1 Corinteni 6.19-20
4. Galateni 3.2
5. Galateni 4.6
6. 1 Ioan 3.24
Nu numai cã Biblia ne învaþã cã Duhul Sfânt
sãlãºluieºte în creºtin dar Bibilia ne mai învaþã cã
Dumnezeu sãlãºluieºte în creºtin (2 Corinteni 6.16).
Un studiu din 1 Ioan ne reveleazã cã El sãlãºuieºte în veracitãþii (Efeseni 4.30).
cei care-I pãstreazã poruncile (1 Ioan 3.23-24).
Dumnezeu sãlãºluieºte în acei creºtini care îºi
iubesc pe fraþii (1 Ioan 4.12-13). El sãlãºluieºte în
acei care mãrturisesc cã Isus este Fiul lui Dumnezeu
(1 Ioan 4.15). Tatãl nostru ceresc sãlãºluieºte în cei
care sãlãºluiesc în dragoste (1 Ioan 4.16). Doarece
Dumnezeu locuieºte în ceruri (Fapte 7.55-56) este
logic de crezut cã El sãlãºluieºte în sfinþi în mãsura
în care ei iubesc, se supun, se închinã ºi ,,umblã în
lumina” Cuvântului sãu (1 Ioan 1.7).
Noul Testament deasemenea ne învaþã cã
Cristos sãlãºluieºte în creºtin (Efeseni 3.17). Pentru activ în naºterea noastrã spiritualã. Noi am vãzut
cã El este acum pe tronul lui David la mâna dreaptã a deja în lecþia a ºaptea cã Duhul Sfânt lucreazã prin
37
lui Dumnezeu (Fapte 2.22-36), scriitorul cãrþii
Efeseni declarã cã El sãlãºluieºte în noi ,,prin
credinþã”.
Nu existã nici un motiv pentru a crede cã Duhul
Sfânt sãlãºluieºte în noi într-un sens diferit faþã de cel
al Tatãlui ºi al Fiului. Efeseni 5.18 îndeamnã: ,,fiþi
plini de Duh”. Coloseni 3.16 îndeamnã: ,,Cuvântul
lui Hristos sã locuiascã din belºug în voi” (Coloseni
3.16). Aºadar urmeazã cã a fi plini de Duh este a avea
cuvântul lui Cristos locuind din belºug în creºtin. În
timp ce facem aceastã observaþie, trebuie sã ne
reamintim cã Duhul nu trebuie confundat cu
Cuvântul lui Dumnezeu sau Cuvântul lui Dumnezeu
cu Duhul. Duhul dã Cuvântului viaþa (Ioan 6.63).
Cuvântul este ,,sabia” sau instrumentul folosit de
Duh atât în convertire cât ºi în sanctificare (Efeseni
6.17).
Într-un articolul ,,Partakers of His Spirit”
(,,Pãrtaºii ai Duhului Lui”) de James T. Amis în ediþia
7 mai, 1936, Christian Worker (Lucrãtorul creºtin)
citim: ,,,Cuvântul' lui Dumnezeu nu se spune cã este
Duhul Sfânt, ºi nu este; dar agentul Duhului în a
influenþa ºi în a conduce duhul omului este ,cuvântul
lui Dumnezeu'. Duhul este în cuvânt; cuvântul este
de la Duh; ºi atunci când omul îºi supune spiritul
Duhului Sfânt primind instrucþiunea Duhului prin
cuvânt, el este ,plin de Duh'; acesta devine ,un templu
al lui Dumnezeu' ºi Duhul lui Dumnezeu sãlãºluieste
în el'; Dumnezeu ,ne-a trimis Duhul Fiului Sãu' în
inimile noastre ºi ,Hristos sãlãºluieºte în inimile
voastre prin credinþã'.” ,,Duhul Sfânt merge cu
cuvântul, lucreazã prin cuvânt, conduce prin cuvânt,
sãlãºluieºte în cuvânt.”
Semnificaþia actului de a sãlãºlui al Duhului în
creºtin se vede în modurile urmãtoarele:
1. Este dovada faptului de a fi un fiu (Galateni
4.6).
2. Este sigiliu sau marca proprietarului ºi a
3. Este pecete sau arvunã a vieþii veºnice (2
Corinteni 1.22).
4. El ne desãvârseºte sanctificarea (2
Tesaloniceni 2.13).
5. Ajutã sã aducã fructele Duhului în vieþile
noastre (Galateni 5.22 º.u.).
DUHUL SFÂNT DEASEMENEA
LUCREAZÃ PENTRU CREªTIN
În Ioan 3.3-5 învãþãm cã Duhul Sfânt este
cuvânt în convertire. Petru spune cã suntem nãscuþi
din nou ,,prin Cuvântul lui Dumnezeu” (1 Petru
1.23).
Duhul Sfânt deasemenea mãrturiseºte
alãturi de duhul creºtinului cã el este un copil al lui
Dumnezeu (Romani 8.16). Din nou, nu este o
nevoie de o operaþie directã a Duhului Sfânt în
creºtin. Când viaþa creºtinului este conformã cu
voia revelatã a lui Dumnezeu, atunci el poate ºti cã
el este un copil al lui Dumnezeu.
Duhul face intervenþii pentru noi (Romani
8.26). Aceasta nu este o lucrare fãcutã în noi, sau
asupra noastrã, dar este ceva fãcut pentru noi
înaintea tronului lui Dumnezeu. Nu putem spune
cum El face acest lucru dar putem spune cã este
,,dupã voia lui Dumnezeu” (Romani 8.27).
Ultima treabã a Duhului pentru creºtin pe
care o menþioneazã cuvântul lui Dumnezeu este ,,va
învia ºi trupurile voastre muritoare” (Romani 8.11).
Acelaºi Duh care L-a înviat pe Isus din morþi ºi care
este totdeauna cu noi, supraveghindu-ne, nu ne va
lãsa niciodatã pânã ne va învia trupurile din moarte
ºi le transformã asemenea cu trupul glorificat al lui
Isus.
CONCLUZII
Trebuie sã tragem concluzia din studiul
nostru cã nu existã nici o îndrumare, nici un
îndreptare ºi indicaþie pentru creºtin separate ºi
distincte de Cuvânt, aºa cum nu este îndrumare,
îndreptare ºi indicaþie separatã ºi distinctã de
Cuvânt pentru pãcãtos. Prin aceasta nu
minimalizãm Duhul, ci amplificãm Cuvântul pe
care El l-a revelat ºi l-a inspirat.
REZUMAT
Adevãrat sau fals
1. _____ A _____ F Biblia ne învaþã cã
Dumnezeu sãlãºluieºte în creºtin.
2. _____ A _____ F Biblia ne învaþã cã Cristos
sãlãºluieºte în creºtin.
3. _____ A _____ F Biblia ne învaþã cã
experienþa cã Dumnezeu sãlãºluieºte în creºtin este
mai bine simþitã decât povestitã.
4. _____ A _____ F Biblia ne învaþã cã
experienþa cã Cristos sãlãºluieºte în creºtin este mai
bine simþitã decât povestitã.
5. _____ A _____ F Biblia ne învaþã cã
experienþa cã Duhul Sfânt sãlãºluieºte în creºtin este
mai bine simþitã decât povestitã.
6. _____ A _____ F Cristos sãlãºluieºte în noi
prin credinþã.
7. _____ A _____ F Dumnezeu sãlãºluieºte în
cei care Îi respectã poruncile.
8. _____ A _____ F Existã motive de a crede cã
38
Duhul Sfânt sãlãºluieºte în noi într-un sens diferit de
cel al Tatãlui ºi al Fiului.
9. _____ A _____ F A spune cã Duhul sãlãºluieºte
în creºtin prin Cuvânt înseamnã a micºora
importanþa Duhului.
10. _____ A _____ F Cuvântul este instrumentul
folosit de Duh atât în convertire cât ºi în sanctificare.
11. _____ A _____ F Duhul îndrumã, este un
îndreptar ºi indicã creºtinului în mod separat ºi
distinct fãrã de Cuvânt.
Menþioneazã
1. Menþioneazã ,,roadele Duhului:”
a. ______________________________
b. ______________________________
c. ______________________________
d. ______________________________
e. ______________________________
f. ______________________________
g. ______________________________
h. ______________________________
i. ______________________________
2. Menþioneazã cinci motive pentru care Duhul
sãlãºluieºte în creºtin:
a. ______________________________
______________________________
b. ______________________________
______________________________
c. ______________________________
______________________________
d. ______________________________
______________________________
e. ______________________________
______________________________
3. Menþioneazã cinci lucruri pe care le face Duhul
Sfânt pentru creºtin:
a. ______________________________
______________________________
b. ______________________________
______________________________
c. ______________________________
______________________________
d. ______________________________
______________________________
e. ______________________________
______________________________
Definiþi
1. Pecete ________________________
______________________________
2. Arvunã _______________________
______________________________
3. Mediere _______________________
______________________________
4. Mediator ______________________
______________________________

NOTE

39
SECÞIUNEA A TREIA

CONCLUZIILE

40
 LECÞIA A DOUASPREZECEA
CONSECINÞELE PENTICOSTALISMULUI
INTRODUCERE
Probabil cã dupã ce studiezi aceastã serie de
lecþii pânã în acest punct, îþi pui întrebarea, ,,Ce
diferinþã se face dacã o persoanã crede în daruri ale
Duhului pentru astãzi?” De-a lungul acestui studiu,
în repetate rânduri mi-am pus întrebarea aceasta,
considerând-o ca una dintre cele mai importante
întrebãri pe care cineva ºi-o poate pune în acest
moment.
Care sunt consecinþele Penticostalismului?
Pentru a da un rãspuns la întrebarea aceasta
am trecut din nou în revistã operele publicate ale
unor Penticostali ºi o atentã studiere a acestor cãrþi
reveleazã urmãtoarele rãspunsuri la întrebarea
noastrã:
ACESTA FACE CA CINEVA SÃ RESPINGÃ
CEEA CE SPUNE BIBLIA CU PRIVIRE LA
BOTEZUL DUHULUI SFÂNT:
Penticostalii sunt adepþii botezului în Duhul
Sfânt pentru astãzi, pe când, Biblia ne învaþã cã
existã un singur botez astãzi (Efeseni 4.5) ºi cã acel
singur botez este în apã spre iertarea pãcatelor
(Fapte 2.38; vezi din nou lecþia a opta).
ACESTA FACE CA CINEVA SÃ RESPINGÃ
CEEA CE SPUNE BIBLIA DESPRE PUNEREA
MÂINILOR APOSTOLILOR
Penticostalii susþin cã pentru ,,punerea
mâinilor” astãzi iar Biblia ne învaþã cã mãsura
darurilor din Biserica din primul secol a fost datã de
punerea mâinilor apostolilor (Fapte 8.18; Fapte
19.1-6; Romani 1.11; 2 Timotei 1.5-6) ºi a fost
limitatã lor. Atunci când ultimul apostol a murit, a
murit ºi ultimul pe care ºi-au pus mâinile, atunci
darurile spirituale au încetat (vezi din nou lecþia
noua).
ACESTA FACE CA CINEVA SÃ RESPINGÃ
ÎNVÃÞÃTURA LUI PAVEL CÃ DARURILE
MIRACULOASE VOR ÎNCETA CÂND NOUL
TESTAMENT VA FI REVELAT COMPLET
Cei care sunt implicaþi în miºcare nu se pot
OAMENILOR (1 Corinteni 13.8-10; vezi din nou
lecþia noua). gândi decât la vorbirea în limbi, botezul în Duhul
Sfânt, etc. Aceastã accentuare face ca cineva sã
ACESTA FACE CA O PERSOANÃ SÃ neglijeze orice altceva ºi prin urmare persoana
AFIRME CEEA CE NU POATE FACE devine neechilibratã din punct de vedere spiritual.
Penticostalii, atât cei vechi ºi cei noi, susþin
41
aceaºi putere ca cea avutã de Biserica din primul
secol cum ar fi: scoaterea demonilor, vorbirea în
limbi noi, luarea ºerpilor, bãutul otravei, vindecarea
bolnavilor, etc. Deºi, sub presiune, spre deosebire de
Biserica din Noul Testament, nici un singur semn
bona fide nu s-a fãcut.
ACESTA FACE CA CINEVA SÃ RESPINGÃ
PUTEREA CUVÂNTULUI SCRIS AL LUI
DUMNEZEU
Aºa cum cuvântul vorbit al lui Dumnezeu
este puternic, tot aºa este ºi cuvântul scris al lui
Dumnezeu. 1.) Este puterea lui Dumnezeu de a
mântui (Romani 1.16); 2.) ,,Este viu ºi lucrãtor, mai
tãietor decât orice sabie cu douã tãiºuri” (Evrei 4.12);
3.) Face credinþa (Romani 10.17); 4.) Are putere de a
mustra (Fapte 2.37); 5.) Are putere de a converti
(Psalmul 19.7); 6.) Are putere de a naºte (1 Petru
1.22-23); 7.) Are putere de a înviora (Efeseni 2.1); 8.)
Are putere de a împãciui (2 Corinteni 5.18-19); 9.)
Are putere de a curãþi (Ioan 15.3); 10.) Are putere de
a elibera (Ioan 8.32); 11.) Are putere de a da lumina
(Psalmul 119.105); 12.) Este capabil de a face
complet un om pentru fiecare lucrare bunã (2 Timotei
3.16-17); 13.) Este capabil de a mustra ºi de a corecta
(2 Timotei 3.16-17). Carismaticii susþin cã cuvântul
scris fãrã o acþiune directã a Duhului Sfânt este fãrã
putere.
ACESTA FACE CA CINEVA SÃ RESPINGÃ
FA P T U L C Ã S C R I P T U R I L E S U N T
ATOTSUFICIENTE (2 Timotei 3.16-17).
Aceasta se vede în faptul cã profeþia este una
dintre darurile spirituale ºi profeþia implicã revelaþia
adevãrului (Efeseni 3.1-7). Totuºi, în Noul
Testament se afirmã cã este revelaþia deplinã, finalã
ºi completã a voii lui Dumnezeu (Iuda 3; 2 Timotei
3.16-17).
A C E S TA FA C E C A C I N E VA S Ã F I E
NEECHILIBRAT DIN PUNCT DE VEDERE
SPIRITUAL
ACESTA FACE CA CINEVA SÃ FIE UMPLUT
DE AROGANÞA SPIRITUALÃ
Existã un anumit aer de superioritate
remarcat printre cei care au experimentat aºa-zisul
botez al Duhului faþã de cei care nu au avut astfel de
experienþã. Totuºi Biblia ne învaþã sã fim împotriva
mândriei în multe pasaje (vezi Pildele 6.17; Iacov
4.6).
ACESTA FACE CA CINEVA SÃ ACCEPTE
IDEEA CÃ EXISTÃ ÎNDRUMARE ªI A învãþa doctrina falsã este a merge în eroare
DIRECÞIE DIN PARTEA DUHULUI PENTRU (2 Timotei 3.7-9; 1 Timotei 6.3-6; 2 Petru 2). A
CREªTIN SEPARAT ªI DISTINCT DE merge în eroare înseamnã sã te pierzi (2 Petru 2.20-
CUVÂNT 22).
Aºa cum spune un glosalist: ,,Prin urmare,
dacã vrem cu adevãrat sã facem voia Domnului în
toate lucrurile, incluzind lucrurile complexe sau
spontane, devenim dependenþi de Duhul Sfânt, aºa
cum vrea Dumnezeu sã fim noi.” Aºa cum tocmai am
vãzut, Scripturile sunt capabile de a da toatã
îndrumare ºi direcþia necesarã oricãrei persoane,
incluzindu-l pe creºtin (2 Timotei 3.16-17).
SUSÞINÂND CÃ ESTE SPIRITUAL, ACESTA
CREAZÃ PROBLEMA PÃMÂNTEASCÃ DE
DEZBINARE
Adevãratul carismatic nu este satisfãcut
niciodatã sã-ºi pãstreze experienþa pentru el însuºi.
,,Credinþa” lui recent gãsitã trebuie împãrþitã cu
alþii. Aceastã ,,credinþa” recent gãsitã a fãcut
probleme oriunde a mers. Noul Testament ne învaþã
clar ceea ce trebuie fãcut cu cei care produc
dezbinare (Romani 16.17; Tit 3.10).
ÎN UNELE CAZURI EL A FÃCUT CA FOªTII
ADEPÞI SÃ RESPINGÃ RELIGIA
Cei care se implicã în aceastã miºcare în
general trãiesc sentimente înãlþãtoare ºi minunate,
mai ales la început. Dupã ce ,,noutatea” trece cu
timpul aceºtia nu mai trãiesc aceste sentimente.
Autorul însuºi ºtie cã cei care au trecut printr-o astfel
de deprimare pot respinge tot creºtinismul.
ACESTA FACE CA CINEVA SÃ-I URMEZE
SENTIMENTELE (EXPERIENÞE
SUBIECTIVE) ÎN LOC DE CUVÂNTUL LUI
DUMNEZEU (ADEVÃRUL OBIECTIV).
ACESTA FACE CA CINEVA SÃ DEVINÃ
ECUMENIC ªI SÃ-ªI ÎNTOARCÃ SPATELE
BISERICII PENTRU CARE A MURIT
DOMNUL
42
Încã o datã, carismaticul se implicã atât de
mult cu cel miraculos încât devine mai important
decât orice altceva. O astfel de preocupare îl apropie
de ceilalþi care cred acelaºi lucru, chiar dacã ar avea
legãturi sectante, ºi prin urmare respinge Biserica
Domnului nostru (Efeseni 5.25).
ACESTA FACE CA ÎN CELE DIN URMÃ
CINEVA SÃ-ªI PIERDÃ SUFLETUL
CONCLUZII
Având în vedere aceste consecinþe grave
vom încuraja fãrã îndoialã pe toþi sã rãmânã
credincioºi la cuvântul adevãrului. Dacã gãsim
printre noi pe cei care insistã pe o astfel de învãþãtura
falsã ºi nu se vor cãi de eroarea din calea lor, atunci
fraþii credincioºi nu au nici o alternativã decât sã-i
,,marcheze” ºi sã-i ,,evite”.
REZUMAT
Completaþi spaþiile libere
1. , , C ã c i m i e n u m i - e r u º i n e d e
_______________ lui _______________; fiindcã
ea este _______________ lui Dumnezeu pentru
mântuirea fiecãruia care _______________: întâi a
_______________, apoi a _______________ “
2. ,,Veþi _______________ _______________,
ºi _______________ vã va face slobozi”.
3. , , C ã c i _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ l u i
_______________ este viu ºi _______________,
mai _______________ decât orice sabie cu douã
tãiºuri: pãtrunde pânã acolo cã desparte
_______________ ºi _______________,
încheieturile ºi mãduva, _______________
_______________ ºi _______________ inimii.”
4. , , _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ T ã u e s t e o
_______________ pentru picioarele mele, ºi o
_______________ pe _______________ mea.”
5. ,, _______________ _______________ este
_______________, ºi _______________ sufletul”
6. ,,Iatã _______________ care vor însoþi pe cei
ce vor crede: în Numele Meu vor _______________
_______________; vor _______________ în
_______________ noi; vor lua în mânã
_______________; dacã vor _______________
ceva de _______________, nu-i va
_______________; îºi vor pune _______________
peste bolnavi, ºi bolnavii se vor _______________.”
 Menþionaþi
1. Menþionaþi zece lucruri pe care Cuvântul lui
Dumnezeu are puterea de a le face:
a. _____________________________
b. _____________________________
c. _____________________________
d. _____________________________
e. _____________________________
f. _____________________________
g. _____________________________
h. _____________________________
i. _____________________________
j. _____________________________

2. Menþionaþi mai jos care credeþi sã fie cele

mai grave cinci consecinþe ale Penticostalismului:
a. _____________________________
b. _____________________________
c. _____________________________
d. _____________________________
e. _____________________________

Adevãrat sau fals

1. _____ A _____ F Penticostalismul face ca
cineva sã aibã o accentuare potrivitã spiritualã.
2. _____ A _____ F Penticostalismul face ca
cineva sã accepte ideea cã existã îndrumare ºi
direcþie din partea Duhului pentru creºtin separatã
ºi distinctã de Cuvânt.
3. _____ A _____ F Afirmând cã este spiritual,
Penticostalismul face ca cineva sã fie spiritual.
4. _____ A _____ F Penticostalismul face pe
cineva sã iubeascã Biserica pentru care Domnul
nostru ºi-a dat viaþa.
5. _____ A _____ F Carismaticii se simt în
general superiori celorlalþi.
6. _____ A _____ F Învãþãtura lui Pavel cã
darurile miraculoase se vor sfârºi atunci când Noul
Testament va fi revelat complet este respinsã de
experienþa glosolalistului.

Definiþi ºi discutaþi
1. Experienþele subiective _______________
__________________________________
__________________________________
2. Adevãrul obiectiv ___________________
__________________________________
__________________________________

NOTE

43
 LECÞIA A TREISPREZECEA
NU SCHIMBA CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
PENTRU SENTIMENTE UMANE!
INTRODUCERE
Discutând despre Penticostalism cu adepþii
sãi cineva descoperã foarte devreme cã autoritatea
practicii lor este cu în realitate experienþa lor umanã
în loc de Scripturi.
Ceea ce se întâmplã de obicei este cã ei încep
argumentând pentru practica lor din Scripturi dar
când poziþia lor este respinsã atunci ei recurg la
experienþa sau experienþele lor ca dovadã.
Puteþi fi în dezacord cu ei cu privire la
Scripturi dar nu îndrãzniþi sã fiþi în dezacord cu
experienþele lor!
Pentru ei, nu existã pur ºi simplu nici o cale
pentru cel care n-a avut experienþa sã argumenteze
împotriva celui care a avut experienþa. Aºã cum un
glosolast spune: ,, O persoanã care nu vorbeºte în
limbi nu poate explica cea ce înseamnã glosalia
decât poate o persoanã neconvertitã analiza ceea ce
are loc într-o adevãratã convertire la Cristos.” În
realitate, atunci, ultima autoritate pentru carismatic
este experienþa umanã.
EXPERIENÞA UMANÃ
NU ESTE AUTORITATEA
Prostia omului urmând experienþa umanã
este bogat arãtatã în Cuvântul lui Dumnezeu.
Conform experienþei lui Iacov, Iosif era
mort, dar experienþa umanã l-a înºelat (Geneza
37.26-35). Fraþiii lui Iosif l-au vândut în sclavie ºi i-
au înmuiat haina în sângele unei capre, ºi au adus-o
tatãlui lor ºi au spus: ,,Iatã ce am gãsit! Vezi dacã
este haina fiului tãu sau nu”. Iacov a spus: ,,Este
haina fiului meu! O fiarã sãlbaticã l-a mâncat! Da,
Iosif a fost fãcut bucãþi!” ,,Toþi fiii ºi toate fiicele lui
au venit ca sã-l mângîie; dar el nu voia sã primeascã
nici o mângîiere, ci zicea: „Plângând mã voi pogorâ
la fiul meu în locuinþa morþilor.” ªi plângea astfel pe
fiul sãu.”
Conform experienþei lui Iacov, Iosif a fost cu
adevãrat mort, dar o experienþã emoþionalã îl înºela.
Sã nu facem aceaºi greºealã aºa cum a fãcut-o Iacov
bazându-ne speranþa pe o experienþã emoþionalã
subiectivã ci mai degrabã sã ne bazãm speranþa pe
promisiunile obiective ale lui Dumnezeu.
Conform gândului lui Naaman, Elisei
trebuia sã fi ieºit ºi sã-L cheme pe numele Domnului
ºi i-a fãcut cu mâna deasupra leproziei lui, dar
gândul lui uman a fost greºit (2 Regi 5.8-14).
Faptul cã cineva simte cã un anumit curs ar
trebui urmat nu reprezintã ºi dovada cã trebuie ca
44
într-adevãr sã facã acest lucru (Fapte 26.9-11).
Pavel a persecutat pe creºtini crezând cã fãcea voia
lui Dumnezeu. ,,Eu, ce-i drept, credeam cã trebuie sã
fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din
Nazaret”.
Nu este nici o îndoialã ci cã sute de oameni
sunt înºelaþi astãzi bazându-ºi religia în totalitate pe
experienþe emoþionale subiective.
Astfel existã o credinþã care vine prin
sentimente în loc sã vinã prin cuvântul lui Dumnezeu
(Romani 10.17).
Aceasta face ca o persoanã sã-ºi concentreze
în mod egoist atenþia asupra lui însuºi ºi a
experienþelor sale în loc sã se îndrepte asupra lui
Dumnezeu, asupra Cuvântului Lui, ºi a nevoielor
adevãrate ale celorlalþi.
Nu fi la fel ca celealte suflete dezamãgite din
judecatã care vor spune: ,,Mulþi Îmi vor zice în ziua
aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în
Numele Tãu? N-am scos noi draci în Numele Tãu?
ªi n-am fãcut noi multe minuni în Numele Tãu?”
Atunci le voi spune curat: „Niciodatã nu v-am
cunoscut; depãrtaþi-vã de la Mine, voi toþi care
lucraþi fãrãdelege” (Matei 7.22-23).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
ESTE AUTORITATEA
Cuvântul lui Dumnezeu este autoritatea
noastrã pentru cã trebuie sã avem autoritatea lui
Cristos pentru tot ce credem ºi practicãm în religie
(Coloseni 3.17).
Cuvântul lui Dumnezeu este autoritatea
noastrã pentru cã este ,,în adevãr …Cuvântul lui
Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2.13).
Cuvântul lui Dumnezeu este autoritatea
noastrã pentru cã este Cuvântul inspirat al lui
Dumnezeu (2 Timotei 3.16-17; 2 Petru 1.20-21).
Cuvântul lui Dumnezeu este autoritatea
noastrã pentru cã îl face pe omul lui Dumnezeu sã
fie desãvârºit ºi cu totul destoinic pentru orice
lucrare bunã (2 Timotei 3.16-17). El dã condiþii de
mântuire (Fapte 2.38). Aºeazã limitele pãrtãºiei
creºtine (1 Ioan 1.7). Avertizeazã împotriva
învãþãturii false ºi a învãþãtorilor falºi (Galateni 1.6-
9). Aparã împotriva pãcatului (1 Ioan 2.1). Aduce
veselie ºi pace în viaþa creºtinului devotat (Filipeni
4.4-8). Promite viaþa veºnica (Tit 1.2).
Cuvântul lui Dumnezeu este autoritatea
noastrã pentru cã ne va judeca în ultima zi (Ioan
12.48).
,,Lumea este plinã de nebuni, bãrbaþi ºi
femei care ignorã singura Carte care conþine schiþa
ºi busola pentru trãire ºi moarte. Biblia, înainte de
toate, ne spune despre Pilotul sufletelor noastre,
despre Rãscumpãrãtorul de pãcat, despre Cel care
este Calea, Adevãrul ºi Viaþã, despre singurul
Mântuitor al omenirii. Aceasta Carte ne oferã o
hartã a trecutului, a prezentului ºi a viitorului.
Numai astfel se poate înþelege istoria ºi se explicã
vestea de astãzi ºi se estimeazã evenimentele de
mâine. Cei care resping sau neglijeazã Cuvântul
sunt fãrã îndoialã nebuni, pentru cã ,Descoperirea
cuvintelor Tale dã luminã, dã pricepere celor fãrã
rãutate' (Psalmul 119.130)” L. Nelson Bell.
AUTORITATEA CUVÂNTULUI LUI
DUMNEZEU TREBUIE RESPECTATÃ
Cain a refuzat sã urmeze autoritatea
cuvântului lui Dumnezeu ºi stã ca o amintire asprã
pentru cei care vor îndrãzni sã nu urmeze pe deplin
voia Domnului (Geneza 4.1-16; Evrei 11.4).
Nadab ºi Abihu au murit pentru cã au
refuzat sã urmeze autoritatea Cuvântului lui
Dumnezeu (Leviticul 10.1-17).
Regele Saul a refuzat sã urmeze autoritatea
Cuvântului lui Dumnezeu ºi a plãtit un preþ mare (1
Samuel 15).
Tânãrul profet din 1 Regi 13 a ales sã creadã
într-o minciunã în loc sã creadã în Cuvântul lui
Dumnezeu ºi a fost ucis de un leu.
Regele Uzia a refuzat sã urmeze autoritatea
lui Dumnezeu ºi Dumnezeu l-a lovit cu leprã (2
Cronici 26).
CONCLUZII
Aºa cum este caracteristic pentru oamenii
lui Dumnezeu de-a lungul anilor sã continuãm sã
urmãm întrutotul cuvântul Domnului ºi sã lãsãm
speculaþiile ºi experienþiile emoþionale subiective
pentru cãrora nu le pasã de sufletele lor.
Cuvântul lui Dumnezeu este drept ºi tot
ceea ce diferã de el este greºit.
,,ªi dacã nu gãsiþi cu cale sã slujiþi
Domnului, alegeþi astãzi cui vreþi sã slujiþi: sau
dumnezeilor cãrora le slujeau pãrinþii voºtri
dincolo de Râu sau dumnezeilor Amoriþilor în a
cãror þarã locuiþi. cât despre mine, eu ºi casa mea
vom sluji Domnului” (Iosua 24.15). ªi acea slujire
va fi bazatã pe învãþãtura cuvântului Lui.
REZUMAT
Discutaþi
1. Discutaþi experienþa lui Iacov cu Iosif ºi fraþii
lui (Geneza 37.26-35). ________________
_______________________________________
45
_______________________________
________________________________________
2. Discutaþi sentimentele lui Pavel în timp ce i-a
persecutat pe creºtini (Fapte 26.9-11). ___
________________________________________
________________________________________
________________________________________
________________________________________
3. Discutaþi exemplul lui Cain de a refuza sã
urmeze autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu
(Geneza 4.1-16; Evrei 11.4): _________________
________________________________________
________________________________________
________________________________________
________________________________________
4. Discutaþi preþul plãtit de Regele Saul pentru
refuzul lui de a urma autoritatea Cuvântului lui
Dumnezeu (1 Samuel):______________________
______________________________________
_______________________________________
______________________________________
5. Discutaþi refuzul Regelui Uzia sã urmeze
autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu (2 Cronici
26):
______________________________________
______________________________________
______________________________________
______________________________________
Menþionaþi
1. Menþionaþi cinci pasjae care aratã cã Cuvântul
lui Dumnezeu este autoritatea:
a. ______________________________
b. ______________________________
c. ______________________________
d. ______________________________
e. ______________________________
2. Menþionaþi trei exemple biblice a faptului cã
autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie
respectatã:
a. ______________________________
b. ______________________________
c. ______________________________
Adevãrat sau fals
1. _____ A _____ F Puteþi sã nu fiþi de acord cu
carismaticii în ceea ce priveºte experienþele lor dar
nu îndrãzniþi sã nu fiþi de acord cu ei în ceea ce
priveºte Scripturile.
2. _____ A _____ F În realitate, atunci,
autoritatea finalã pentru glosolalist este Scriptura.
 3. _____ A _____ F Experienþa umanã nu este
autoritatea.
4. _____ A _____ F Autoritatea Cuvântului lui
Dumnezeu trebuie respectatã.
5. _____ A _____ F Cuvântul lui Dumnezeu
este autoritatea.
6. _____ A _____ F Cuvântul lui Dumnezeu
este autoritatea noastrã pentru cã este în acord cu
experienþele noastre.
7. _____ A _____ F Vor exista suflete
dezãmãgite în judecatã care au fãcut multe lucruri
minunate cum ar fi profeþia, scoaterea demonilor,
etc.
8. _____ A _____ F O religie bazatã tot pe
experienþe emoþionale subiective este o credinþã
care vine prin sentimente în loc de prin cuvântul lui
Dumnezeu.
9. _____ A _____ F O religie bazatã întrutotul
pe experienþe emoþionale subiective face ca o
persoanã sã se concentreze în mod egoist asupra sa
ºi a experienþelor sale.
10. _____ A _____ F Pentru carismatic
nu existã sub nici o formã ca cineva care nu a avut
experienþa lor sã argumenteze împotriva lor.

NOTE

46
 BIBLIOGRAFIE
Adams, James E. ,,Neo-Pentecostal Thrust:
Power of the Holy Spirit," St. Louis Post-Dispatch,
29 octombrie 1972.
Amis, James T. ,,Partakers of His Spirit,"
Christian Worker, 7 mai 1936.
Bennett, Dennis ºi Bennett, Rita. The Holy
Spirit and You. Plainfield: Logos International,
1971.
Boles, H. Leo. The Holy Spirit: His
Personality, Nature, Works. Nashville: Gospel
Advocate Co., 1942.
Boone, Pat. Dr. Balaam's Talking Mule. Van
Nuys: Son-Rise Books, 1974.
Brandt, Robert L. ,,How to Be Filled with the
Spirit." The Pentecostal Evangel. Special Outreach
Issue.
Brumback, Carl. ,,What Meaneth This?" A
Pentecostal Answer To a Pentecostal Question.
Springfield: Gospel Publishing House, 1947.
Cope, Anne. ,,Crowder College Group
Sponsors Gospel Crusade," Neosho Daily News.
Deutsch, Linda. ,,Parents Tell of Beliefs that
Led Them to Allow Son to Die," Joplin Globe, 4
septembrie 1973.
Frost, Robert. Set My Spirit Free. Plainfield:
Logos International, 1973.
Full Gospel Business Men's Fellowship
International. The Acts of the Holy Spirit In the
Church of Christ Today. Los Angels: 1971.
Gee, Donald. Now That You've Been
Baptized in the Spirit. Springfield: Gospel
Publishing House, 1972.
Hall, Robert Benjamin There's More.
Plainfield: Logos International, 1972.
Hogan, R. N. Sermons by Hogan. Austin:
Firm Foundation Publishing House, 1940.
Hollenweger, Walter J. The Pentecostals.
Minneapolis: Augsburg Publishing House, 1972.
Jensen, Jerry. Full Gospel Business Men's
Voice. Los Angeles: septembrie 1968.
Jividan, Jimmy. Glossolalia From God or
Men. Fort Worth: Star Bible Publications, 1971.
Kildahl, John P. The Psychology of Speaking
in Tongues. New York, Evanston, San Fransisco,
London: Harper and Row, 1972.
Meredith, J. Noel. ,,Pentecostalism," The
Church and Fellowship, Freed-Hardeman
College, 1974 Lectures, Freed-Hardeman College,
1974.
Miller, Waymond D. Modern Divine
Healing. Fort Worth: Miller Publishing Co., 1956.
McGarvey, J. W. ºi Pendleton, Philip Y.
47
Thessalonians, Corinthians, Galatians and
Romans. Cincinnati: The Standard Publishing
Foundation.
Nickel, Thomas R. Testimony. Rosemead:
1964.
Nolen, William A. M. D. ,,In Search of a
Miracle," McCalls, septembrie, 1974.
Nichols, Gus. Lectures on the Holy Spirit.
Plainview: Nichols Bros. Publishing Co., 1967.
Nichols-Weaver Debate, Nashville: Gospel
Advocate Co., 1944.
Phillips, McCandish. ,,And There Appeared To
Them Tongues of Fire," Saturday Evening Post, 16
mai 1964, 31-40.
Porter-Dugger Debate, Austin: Firm
Foundation Publishing House.
Ranaghan, Dorothy ºi Ranaghan, Kevin. As
the Spirit Leads Us. Paramus, New York, Toronto:
Paulist Press, 1971.
Schep, John A. Baptism in the Spirit
According to Scripture. Plainfield: Logos
International, 1972.
Sherrill, John L. They Speak With Other
Tongues. Old Tappan: Fleming H. Revell Co., 1964.
Simpson, A. B. The Holy Spirit Vol. 2
Harrisburg: Christian Publications, Inc.
Sweeney, Z. T. The Spirit and the Word.
Nashville: Gospel Advocate Co.
United Pentecostal Church. Manual. St.
Louis: Pentecostal Publishing House, 1960.
Vine, W. E. Expository Dictionary of New
Testament Words. Westwood: Fleming H. Revell
Co.
Wallace-Vaughn Debate, Oklahoma City:
Telegram Book Co., 1952.
Warfield, Benjamin B. Miracles: Yesterday
and Today True and False. Grand Rapids: Wm. B.
Eerdmans Publishing Co., 1954.
White, C. Bruce. ,,Tongue Speaking Speaks for
Itself." Berclair Beacon.
Woods, Guy N. A Commentary On the New
Testament Epistles Vol. VII. Nashville: Gospel
Advocate Co., 1966.
Woods-Franklin Debate 1974. Gadsden, Ala.:
Roberts & Son Publication., 1975.
Woods, Guy N. ,,Baptism of the Holy Spirit,"
Gospel Advocate, 16 iunie 1966.