UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA

ANUL I SEMESTRUL II

Utilizarea radiatiilor ionizante pentru conservarea

patrimoniului cultural

REFERAT

PROF. INDRUMATOR:
Prof.Dr. Biolog Violeta Boruz

Student :
Coman (Barbu) Ioana-Madalina
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA
ANUL I SEMESTRUL II

Utilizarea radiatiilor ionizante pentru conservarea patrimoniului cultural

Conservarea patrimoniului cultural este foarte important pentru generatiile

viitoare.Muzeele de azi au devenit institutii foarte importante nu numai pentru cultura,
ci si pentru turism ,economie si identitate nationala.
Studierea si pastrarea in cele mai bune conditii a obiectelor de arta si a altor
artefacte de patrimoniu cutural a devenit o prioritate . Aplicarea metodelor stiintifice
de conservare pentru materialele artistice si arheologice are o traditie indelungata,iar
institutiile abilitate, au promovat utilizarea tehnicilor stiintifice de catre curatorii
muzeelor si cercetatorii din domeniul patrimoniului cultural.
Tehnicile bazate pe radiatii ionizante sunt acum recunoscute ca instrumente
importante pentru examinarea , caracterizarea si analiza obiectelor de arta sau a
altor artefacte ale patrimoniului cultural si a materialelor componente ale acestora.
Conservarea artefactelor de patrimoniu cultural , este o provocare serioasa ,
deoarece o varietate de factori , cum ar fi conditiile de depozitare
necorespunzatoare, schimbarile climatice sau adversitati precum inundatiie, duc la
deteriorarea sau pierderea patrimoniului cultural in toata lumea .
Pentru tratarea si restaurarea artefactelor patrimoniului cultural au fost dezvoltate
atat metode chimice cat si fizice.
Metodele chimice pot lasa in artefactul tratat substante chimice nedorite , iar multe
metode fizice clasice folosesc conditii extreme , care nu sunt adecvate pentru
anumite tipuri de materiale. Eforturile programelor de cercetare nationale si
internationale dedicate dezvoltarii metodologiilor armonizate pentru tratamenrul cu
radiatii au condus la acceptarea tehnologiei cu radiatii pentru tratarea artefactelor
patrimoniului cultural , iar A.I.E.A a initiat mai multe proiecte pentru a sprijini
aplicarea tehnicilor nucleare in cercetarea patrimoniului cultural .
Sterilizare prin iradiere
Efectul biocid al iradierii nu este o noutate. El a fost observat pentru prima oară și
chiar folosit pentru tratamentul micozelor la începutul secolului al XX-lea, imediat
după descoperirea radioactivității naturale. Dar iradierea pe scară largă, industrială,
în scopul sterilizării dispozitivelor medicale este folosită abia de câteva decenii. în
prealabil a fost necesară o maturizare a echipamentelor și procedeelor de lucru.
Utilizarea industrială este în creștere. Sterilizarea prin iradiere este folosită din ce în
ce mai frecvent, ca metodă de sterilizare finală (în ambalajul ce ajunge la utilizator),
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA
ANUL I SEMESTRUL II

printre altele și pentru că este alternativa recomandată de Farmacopoea Europeană .

Peste 260 milioane de m3 de produse, sunt sterilizate în fiecare an prin iradiere .
Trebuie subliniat de fiecare dată, că produsele iradiate, folosind radiații gama sau
fascicule de electroni cu energii mai mici de 10 MeV, nu devin radioactive.
Sterilizarea prin iradiere a dispozitivelor medicale este acum un proces industrial bine
definit și există un mare număr de cunoștințe despre tratamentul în sine. Relevante
sunt urmatoarele: – studiile academice concentrate asupra influenței iradierii asupra
organismelor vii, sunt atât de numeroase încât au condus la înființarea unui domeniu
științific numite radiobiologie; – din considerente practice au fost dedicate studii
intense calificării și testării materialelor expuse la radiații, cu deosebire materiale
plastice, polimeri naturali (bumbac), inscriptii și adezivi; acestea sunt componente de
bază ale dispozitivelor medicale și ale ambalajelor; – studiile de inginerie au dat
naștere mai multor tipuri de echipamente, urmărind optimizarea raportului
cost/beneficiu, îmbunătățirea randamentului de producție, a radioprotecției și a
fiabilității; – au fost elaborate ghiduri și standarde privind proiectarea, instalarea și
exploatarea în siguranță a echipamentelor, asigurarea și controlul calității
tratamentului și a produselor tratate.
Dezinfecția prin iradiere a artefactelor culturale La sfârșitul anilor 1950,
experimentele efectuate de Bletchly care a iradiat insecte xilofagice cu radiații
gamma, au probat că efectul biocid al radiațiilor ionizante poate fi folosit pentru a opri
biodeteriorarea artefactelor patrimoniului cultural . Între timp, iradierea tehnologică a
devenit o ramură industrială matură implicată în domenii economice vitale (industria
medicală, cea electrotehnică sau alimentară). Această situație a crescut încrederea
în utilizarea iradierii pentru decontaminarea artefactelor de patrimoniu. In anii 1970
au apărut în Europa două instalații dedicate conservării patrimoniului cultural: (a) un
iradiator implicat în programul „Nucléart”, inițiat la Grenoble, de către Comisariatul
pentru energie atomică a Franței (CEA), în cooperare cu instituțiile culturale din țară .
ADVANTAJELE TEHNICILOR CE UTILIZEAZĂ RADIAȚII
Conservarea patrimoniului cultural folosind tehnici cu radiații are avantaje specifice
și incontestabile față de procedurile clasice. Dezinfecția prin iradiere este sigură și
inofensivă. Aceste afirmații trebuie susținute și explicate mai detaliat, pentru a
contrabalansa suspiciunea publică față de domeniul nuclear în general. Domeniul
nuclear este vast. Este o eroare să judecăm armele nucleare cu aceeași măsură cu
care judecăm radiografia (care a îmbunătățit enorm diagnosticul medical),
radioterapia cu 60Co (una dintre puținele modalități de luptă împotriva cancerului)
sau sterilizarea prin iradiere (o metodă care a condus la dispozitive medicale
considerabil mai ieftine). Mai trebuie spus că nu există diferențe notabile între
sterilizarea dispozitivelor medicale sau tratamentul alimentelor și decontaminarea
artefactelor cu radiații ionizante. În toate cazurile, se utilizează aceleași echipamente
de iradiere și aceeași tehnologie. Diferențele sunt minore. Decontaminarea prin
iradiere se efectuează într-un spațiu bine delimitat de ziduri de protecție, proiectat
astfel încât accidentele să fie aproape imposibile și supravegheat permanent. Prin
proiectare, o astfel de instalație poate fi utilizată numai în condiții stricte de siguranță
pentru personalul ce o deservește, pentru populația neimplicată în activitatea
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA
ANUL I SEMESTRUL II

instalației, pentru mediu și pentru produsele tratate. Această tehnologie nu lasă nici
un reziduu în artefactul tratat și nu provoacă daune mediului. Artefactele nu devin
radioactive. Prin urmare, nu există nici un risc pentru conservatori/restauratori,
muzeografi sau funcționari ai muzeelor, vizitatori ori operatori ai instalațiilor de
iradiere și nu există riscuri pentru mediu.
Un avantaj important este eficacitatea. Aceasta se bazează pe două fapte: a) radiația
gamma pătrunde în orice material și este eficientă pe toată adâncimea de penetrare;
penetrarea depinde de densitatea materialului; b) efectul biocid este controlat de un
singur parametru de proces - doza absorbită. Aceasta poate fi calculată cu precizie,
livrată la o valoare cunoscută, măsurată și certificată. Decontaminarea prin iradiere
poate fi descrisă ca un proces care este eficient într-un mod inerent. Nu depinde de
materialul tratat. În toate celelalte tehnici de decontaminare, eficacitatea este
condiționată de difuzia unui gaz, a unui lichid sau a temperaturii și acestea depind de
tipul și structura materialului tratat. Mai există o consecință practică a penetrării
radiațiilor: artefactele pot fi iradiate fără a fi scoase din ambalaj sau din containerul
folosit pentru transport. Un alt avantaj este fiabilitatea tratamentului. Aceasta se
bazează pe faptul că eficiența decontaminării depinde numai de doza de iradiere, iar
aceasta depinde doar de parametrii masurabili – geometria de iradiere, densitatea
materialului iradiat și activitatea sursei de iradiere. Compoziția și structura artefactului
tratat nu influențează fiabilitatea. Este la fel pentru lemn, hârtie, piele, pergament,
textile etc, indiferent de stadiul de degradare a materialului. Doza poate fi calculată,
ceea ce permite proiectarea unui tratament și măsurată cu precizie, ceea ce permite
obtinerea de dovezi asupra efectuării tratamentului. Există standarde internaționale,
elaborate de Organizația Internațională de Standardizare (ISO), pentru toate
sistemele dozimetrice. În plus, instalațiile industriale de iradiere au obligația de a
asigura trasabilitatea sistemelor dozimetrice la un laborator internațional de referință.
Aceasta este o parte esențială a certificării sistemului de management al calității.
Doza poate fi calculată cu exactitate în diferite puncte ale obiectelor mari. Acest lucru
face iradierea obiectelor agabaritice, la fel de eficientă ca cea a obiectele mai mici.
Metodă de intervenție curativă, mai degrabă decât metoda preventivă,
decontaminarea prin iradiere este aplicabilă în situații de urgență. Instalațiile
industriale de iradiere tehnologică (concepute pentru sterilizare sau pentru
tratamentul alimentelor) sunt cele mai potrivite în astfel de cazuri.