CURS 2

Noţiuni generale şi caracterele specifice asigurărilor maritime.

1. Noţiunea, funcţiile, obiectul şi caracterele asigurărilor maritime.

Problema asigurării, în general, în zilele noastre, este abordată, după caz,

sub aspect juridic, economic sau financiar. Evident noi ne vom referi la
aspectul juridic al asigurărilor şi în deosebi, la acelea din transportul
maritim.
Evidenţiind asigurarea maritimă este necesar să accentuăm legătura ei cu
asigurarea în general. Asigurarea maritimă este strâns legată de volumul şi
structura traficului maritim internaţional, precum şi de dimensiunile şi
componenţa flotei comerciale, care leagă producătorii de consumatorii situaţi
la distanţe mari. Asigurarea maritimă oferă protecţie navelor comerciale de
tot felul, precum şi încărcăturilor acestora, favorizează dezvoltarea
transporturilor pe mare şi contribuie la lărgirea schimburilor comerciale şi a
colaborării economice internaţionale.
Asigurarea maritimă poate fi definită ca un acord de voinţă între
asigurator şi asigurat, în care asiguratul este neapărat o persoană fizică sau
juridică ce are în proprietate un vas maritim, sau o încărcătură (marfă) ce va
fi transportată pe acest vas. În cadrul acestui acord asiguratorul oferă
asiguratului protecţia pentru riscurile ce şi le-a asumat.
Obiectul asigurărilor maritime îl constituie:
1.contractul de asigurare cargo, prin intermediul căruia se asigură mărfurile;
2. contractul de asigurare corp navă şi maşini.
Transportul maritim este unul din elementele esenţiale ale unei poliţe de
asigurare, de aceea este important că acesta să se precizeze cu minuţiozitate,
evidenţiindu-se denumirea călători, tipul navei, vechimea şi clasa de
înregistrare.
Stabilirea şi înscrierea riscurilor contra cărora asiguratul înţelege să se
asigure şi pe care asiguratorul şi le preia este poate cel mai important
element al asigurării, deoarece de acesta depinde faptul dacă asiguratul va
suferi sau nu daune sau pierderi.
Abordarea asigurărilor maritime sub aspectul dreptului economic este o
latură a asigurărilor care este indisolubil legată de necesitatea constituirii
unui fond de resurse financiare destinat acoperirii pagubelor provocate de
anumite evenimente.
Fondul de asigurare se formează pe baza sumelor de bani (prime de asigurare
sau contribuţii pe care le achită persoanele fizice şi juridice interesate în
înlăturarea pagubelor pe care ar urma să le suporte dacă s-ar produce
anumite evenimente). Cei interesaţi apelează la asigurare ca modalitate de
protejare împotriva pericolului (riscului) care îi ameninţă numai dacă prima
de asigurare pe care ar trebui să o achite este îndeajuns de redusă
comparativ cu mărimea pagubei pe care ar urma să o suporte dacă s-ar
produce fenomenul respectiv.
2. Avaria în cadrul asigurărilor maritime.
Asigurarea maritimă ca ramură a asigurărilor de bunuri protejează navele
maritime şi fluviale, celelalte ambarcaţiuni şi instalaţii folosite în porturi
precum şi încărcătura acestora împotriva unui complex de riscuri. Aici se au
în vedere o multitudine de riscuri care pot surveni în timpul operăriinavelor
(încărcare-descărcare-transbordare) precum şi în timpul transportului,
respectiv al staţionărilor intermediare. Riscurile care se au în vedere pot fi
provocate de forţă majoră: uragan, furtună, incendiuş. a., aici intrând de
asemenea naufragiul navei dintr-un anume motiv, eşuarea navei, ciocnirea
dintre două nave (abordaj) precum şi ciocnirea navei cu un corp fix plutitor
altul decât o navă (coliziune).
Avaria comună se caracterizează prin aceea că paguba sau cheltuiala
extraordinară a fost făcută de comandant în mod intenţionat şi raţional
pentru salvarea de la pericolul care le ameninţa interesele celor care
participau la expediţia maritimă.
Pentru ca o pagubă sau cheltuială să fie acceptată ca avarie comună ea
trebuie să îndeplineascăcumulativ următoarele condiţii:
a) paguba (sacrificiul) sau cheltuiala extraordinară să fie rezultatul unei
acţiuni întreprinse cu intenţie de către comandant, iar măsura luată să fie
raţională;
b) acţiunea să aibă drept scop salvarea de la o primejdie comună a navei, a
încărcăturii acesteia.
Sacrificiul să fie neapărat necesar, prin el urmărindu-se salvarea de la pericol
a proprietăţii aflate în primejdie.
c) sacrificiul să fie real, adică să nu fie vorba de aruncarea peste bord a unor
obiecte considerate ca pierdute şi lipsite de valoare;
d) acţiunea să aibă loc într-o situaţie excepţională, iar nu în condiţii normale
de navigabilitate;
e) sacrificarea voluntară a unei părţi din averea aflată în pericol, cheltuielile
de salvare, ca şi toatecheltuielile care intră în avaria comună, se suportă atât
de bunurile salvate, cât şi de cele sacrificate, în mod proporţional cu valoarea
lor netă, la data şi la locul unde expediţia maritimă s-a încheiat.

3. Tipuri de asigurari maritime

Poliţele de asigurare CASCO. Acestea pot fi: poliţe de călătorie (voyage

policy) pentru asigurarea navei pe o anumită călătorie-voiaj; poliţe de timp
(time policy) nava fiind asigurată pe un anumit timp, indiferent de voiaj;
poliţe mixte, în care nava fiind asigurată pentru o anumită călătorie continuă
să fie asigurată ulterior pe o perioadă de timp; poliţe de port (port policy)
pentru cazul când nava staţionează o perioadă mai mare într-un anumit port;
poliţe de construcţie (building policy) pentru perioade de construcţie.
O altă modalitate de asigurare maritimă denumită „CARGO" cuprinde
bunurile care facobiectul transportului extern şi se încheie pentru valoarea
bunurilor respective, inclusiv cheltuieli de transport, normale şi alte cheltuieli
asemănătoare. Asigurarea „CARGO" se încheie pentru despăgubirea daunelor
produse ca urmare directă a riscurilor întâmplătoare ale transportului.
Poliţele de asigurare CARGO pot fi: poliţe de abonament care dau dreptul
asiguratorului ca într-o anumită perioadă de timp stabilită să expedieze toate
mărfurile cu condiţia de a comunica asigurătorului toate transporturile
acoperite de poliţe şi implicit plata taxelor de asigurare; poliţe de asigurare
flotante ce au caracteristic faptul că asigurătorul stabileşte un plafon valoric
pentru care expediţiile de mărfuri se asigură în mod automat, valoarea
acestuia diminuându-se pe măsura efectuării transporturilor.
În cazul contractului de asigurare maritimă "CARGO" acesta prevede mai
multe clauze printre care enumerăm: clauza tuturor riscurilor (A.A.R. -
against all risks) - această clauză acoperind toate pierderile de şi/sau avariile
cauzate mărfurilor asigurate de toate riscurile la care mărfurile sunt expuse
pe timpul perioadei de asigurare;
- clauza de avarie particulară WPA (with particular average) - acoperă
pierderile de şi/sau avariile la marfa asigurată;
- clauza fără avarie particulară (F.P.A. - free of particular average).
Franşiza. În partea finală din contractul de asigurare se stabilesc franşizele
aplicabile pretenţiilor de despăgubire pentru răspunderile stabilite în această
regulă. Franşizele sunt stabilite în mod diferenţiat pentru despăgubirile
acordate pe baza anumitor puncte şi ele se deduc din cuantumul
despăgubirii.
În practica asigurărilor maritime se folosesc şi asigurările pentru riscuri
speciale din categoria celor excluse din poliţa obişnuită şi care se asigură la
cererea expresă a asiguratului, în schimbul unei prime corespunzătoare.
Dintre acestea cel mai des întâlnite sunt:
- Riscurile de război;
- Riscurile de grevă;
- Riscurile în legătură cu forţarea gheţii;
- Riscurile în legătură cu transportarea materialelor radioactive.
Asigurarea P.&.I.
Asigurarea P.&.I ce înseamnă –„ PROTECTION AND INDEMNITY CLUB” se
deosebeşte de protecţie oferită de societăţile de asigurare obişnuite. Protecţia
oferită este mutuală, adică membrii acestui club (diverşi armatori) sunt în
acelaşi timp şi asigurători şi asiguraţi. Fiecare membru al clubului contribuie
la acoperirea daunelor suferite de alţi membri ai clubului şi la rândul său
beneficiază de contribuţiile celorlalţi membri la acoperirea propriilor daune.
Asigurătorii în ramura maritimă pentru încărcături (CARGO) şi nave (CASCO)
sunt organizaţipe plan mondial în „Uniunea Internaţională a Asigurărilor
Maritime - I.U.I.M.", fiind o organizaţie internaţională profesională
nonguvernamentală, având ca scop reprezentarea intereselor asigurătorilor pe
plan mondial.