Seminar 1

1. Cum se realizau asigurarile in anii1500/1600?

In acea perioada era dificil de gasit asiguratori si de aceea comerciantii si

proprietarii de nave au inceput sa se intalneasca in anumite locuri publice si unde
plasau in schimbul unei prime, riscul altor comercianti. Fiecare dintre acestia
acoperea doar o mica parte din valoarea expusa riscurilor unei expeditii maritime si
in cazul in care aceasta se pierdea platea proprietarului o despagubire proportionala
cu partea de risc acceptata. marea problema era aceea ca nu exista garantia ca cel
care a acceptat n risc avea si puterea financiara de a acoperi eventualele pierderi.

2. Prezentati pe scurt aparitia Lloyds

Lloyds Coffe House era una dintre multele cafenele din Londra in anii 1670 in care
se faceau asigurari maritime. Edward Lloyds a inteles mai bine decat alti
comercianti cat de importante sunt serizitatea si puterea financiara. Pentru a furniza
mai multe informatii clientilor sai Lloyds Coffe House a publicat doua ziare
( "Lloyds News" si mai apoi Lloyds List), a încurajat asocierea subscriitorilor, a
amenajat un “rostroom” într-un colţ al cafenelei sale, de unde un baiat, numit “The
Kidney”, anunţa clienţii despre evenimentele importante din lume şi despre
scufundarea navelor. Dupa o scurta perioada in care asigurarile puteau fi efectuate
doar de
Corporaţia Lloyd’s a fost recunoscută, printr-o lege a parlamentului britanic în
1871 şi are 2128 de membrii (www.lloyds.com) împărţiţi în 75 de sindicate.

3. De ce era de preferat ca asigurarile sa se faca prin intermediul Lloyds' in

detrimenetulasigurarilor efectuate prin intermediul companiilor de asigurare

Raspunderea Lloyds e nelimitata in comparatie cu cea a companiilor de asigurare.

4. Care este procedura de efectuare a asigurarii pe piata Lloyds?

Atunci când un armator cumpără o navă sau trebuie să-şi reînoiască asigurarea, sau
când un proprietar de marfă doreşte ca bunurile sale să fie asigurate pentru voiajul
următor, el cere brokerului său să efectueze asigurarea. Brokerul pregăteşte o
''notă'', aceasta este un document ce furnizează o descriere a obiectului de asigurat,
ce cuprinde detalii referitoare la localizarea riscului în spaţiu şi timp, valoarea
obiectului şi alte informaţii relevante privind riscul, după care contactează un
asigurator, cunoscut al acelei categorii de risc. De la acesta primeşte:

- o cotaţie a primei de asigurare;

- procentul de risc pe care asiguratorul este pregătit să-l acopere.

Dacă, aşa cum se întâmplă de obicei, asiguratorul acoperă numai un procent

din risc, brokerul trebuie să finalizeze acoperirea prin prezentarea notei către alţi
asiguratori, care vor evalua riscul, în conditiile primei şi procentului acceptat de
primul asigurator, înainte de a face propriile lor propuneri.

În momentul în care brokerul a reuşit plasarea întregului risc, el trimite o

notă clientului său, care este armator sau proprietar de marfă, pentru confirmare şi
pregăteşte documentaţia pentru finalizarea tranzacţiei. Contractul de asigurare este
încheiat între cele două părţi contractante: asiguratorul (cel care preia riscul) şi
asiguratul (de cele mai multe ori acesta este fie armatorul, fie proprietarul
mărfurilor). Brokerul de asigurare maritimă este intermediarul profesionist şi el nu
este parte a contractului de asigurare, ci doar acţionează ca agent al asiguratului.

5. De ce este recomandat ca un asigurat sa fie reprezentat de un broker in relatia cu

asiguratorii?
Brokerul cunoaste mai bine piata si de asemenea datorita volumului mare de
asigurariplasate poate obtine cotatii mai bune decat un armator individual. de
asemenea datorita relatiei mai stranse pe care o are brokerul cu asiguratorii acesta
poate face presiuni pentru a plata daunelor in cazul in care el considera ca
proprietarul este indreptatit la despagubire.

6. De ce conturile anuale ale sindicatelor raman deschise pentru o perioada de 3

ani?

Având în vedere că este aprope imposibil ca toate litigiile să fie rezolvate în anul în
care se produc, pe piaţa Lloyd’s se foloseşte ''metoda celor trei ani'', conform căreia
conturile de profit şi pierdere ale sindicatelor rămân deschise timp de trei ani. Este
obligatoriu ca în fiecare an sindicatele să prezinte toate conturile spre audit
financiar, scopul acestei operaţiuni fiind acela de a evalua profiturile şi pierderile
anuale ale asiguratorilor şi a se stabili astflel solvabilitatea fiecărui sindicat. Dacă
în opinia auditorilor sindicatul este insolvabil şi nu există suficiente fonduri pentru
a acoperi toate obligaţiile asumate, acesta trebuie să-şi îmbunătăţească situaţia
financiară până la un anumit standard acceptabil sau să se retragă din activitatea de
asigurare.

7. Este corporatia Lloyds o companie de asigurare? Daca nu care este rolul ei in

procesul de plasare a riscurilor

Corporatia Lloyds nu este o companie de asigurare, ea este doar o companie ce

acorda suport logistic sindicatelor ce actioneaza pe piata Lloyds. Uneori corporatia
acorda si sprijin financiar anumitor sindicate aflate in dificultate fianciara pentru a
pastra nealterat prestigiul Lloyds. De asemenea Lloyds aste foarte activa in
furnizarea de informatii despre piata maritima pe care le vinde membrilor si altor
persoane interesante.
8. Ce intelegeti prin notiunea de asigurare retinuta?
Unele companii, ce au în proprietate nave sau transportă mari cantităţi de marfă,
folosesc un sistem de asigurare prin intermediul căruia cea mai mare parte a
primelor sunt renţinute în interiorul grupului de firme. Aceste companii înfiinţează
sau participă în mod semnificativ la înfiinţarea unor companii de asigurare prin
intermediul cărora îşi plasează riscurile. Riscul este trecut în sarcina companiei de
asigurare ca şi cum aceasta ar fi o companie independentă, în realitate aceasta este
cumva o metodă de autoasigurare.

9. Este obligatorie asigurarea?

Nu există obligaţii legale în ceea ce priveşte efectuare asigurării, cu excepţia
tancurilor petroliere de peste 2000 tdw ce sunt obligate să aibă asigurare împotriva
poluării

10. Care sunt riscurile la care se expune o companie ce nu isi asigura bunurile ?

In primul rand o companie care nu isi asigura raspunderea le poate pierde fara
posibilitatea de a obtine nici un fel de compensatii financiare. In al doilea rand in
cazul in care este vorba de o nava proprietarul navei poate deveni responsabil fata
de terte persoana in cazul in care nava este responsabila pentru producerea
evenimentului.

11. O pierdere poate fi:

- pierdere parţială (partial loss);

- pierdere totală reală (actual total loss);

- pierdere totală prezumată sau prin interpretare (constructive total loss).

12. Ce intelegeti prin notiunea de pierdere partiala?

Pierderea parţială este orice pierdere alta decât o pierdere totală. Se consideră că
este vorba de o pierdere parţială, atunci când daunele produse de un risc asigurat la
navă sau la marfă nu sunt atât de mari încât bunurile respective să fie considerate
pierdere totală.

13. Ce intelegeti prin notiunea de pierdere totala?

O navă este considerată pierdere totală reală, atunci când este complet distrusă,
este atât de grav avariată încât nu mai poate fi reparată sau dacă nu mai pot fi
procurate piese de schimb. Pierderea totală a unei nave poate fi provocată de
scufundare, distrugere prin incendiu sau dispariţia fără urme pe mare. În ceea ce
priveşte marfa se consideră că aceasta este o pierdere totală ca urmare a scufundării
navei sau a incendiului, deteriorării complete sau într-o asemenea măsură încât din
punct de vedere comercial ea să nu mai poată fi valorificată ca marfă.

14. Ce intelegeti prin notiunea de pierdere totala prin interpretare?

Pierderea totală prezumată sau prin interpretare, se caracterizează prin aceea că

nava există, poate fi salvată şi reparată, dar ea este atât de grav avariată încât
operaţiunile de salvare şi reparaţile, dacă s-ar efectua, ar necesita cheltuieli ce
depăşesc valoarea asigurată a navei. Se poate considera că este vorba de o pierdere
totală prin interpretare în următoarele cazuri:
- nava este abandonată în mod deliberat deoarece pierderea ei totală reală
pare inevitabilă;
- nava nu poate fi salvată de la o pierdere totală reală fără cheltuieli care ar
depăşi valoarea ei de asigurare sau în cazul în care aceasta este subevaluată,
valoarea ei comercială;

- atunci când nava este atât de avariată încât costul reparaţiilor ar depăşi
valoarea navei după reparaţie.

15. Ce se intampla in cazul in care valoarea reparatiilor unei nave este de 80 % din
valoarea de asigurare a unei nave?

În acest caz asiguratul are posibilitatea să opteze pentru una din următoarele două
soluţii:
- să considere pierderea ca fiind o avarie parţială şi să păstreze nava, primind
de la asiguratori cu titlu de despăgubire o sumă egală cu valoarea estimată a
pagubei;

- să abandoneze nava asiguratorilor, ca şi cum ar fi o pierdere totală reală şi

să primească, drept despăgubire valoarea asigurată.