Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lloyds Coffe House era una dintre multele cafenele din Londra in anii 1670 in care
se faceau asigurari maritime. Edward Lloyds a inteles mai bine decat alti
comercianti cat de importante sunt serizitatea si puterea financiara. Pentru a furniza
mai multe informatii clientilor sai Lloyds Coffe House a publicat doua ziare
( "Lloyds News" si mai apoi Lloyds List), a încurajat asocierea subscriitorilor, a
amenajat un “rostroom” într-un colţ al cafenelei sale, de unde un baiat, numit “The
Kidney”, anunţa clienţii despre evenimentele importante din lume şi despre
scufundarea navelor. Dupa o scurta perioada in care asigurarile puteau fi efectuate
doar de
Corporaţia Lloyd’s a fost recunoscută, printr-o lege a parlamentului britanic în
1871 şi are 2128 de membrii (www.lloyds.com) împărţiţi în 75 de sindicate.
Atunci când un armator cumpără o navă sau trebuie să-şi reînoiască asigurarea, sau
când un proprietar de marfă doreşte ca bunurile sale să fie asigurate pentru voiajul
următor, el cere brokerului său să efectueze asigurarea. Brokerul pregăteşte o
''notă'', aceasta este un document ce furnizează o descriere a obiectului de asigurat,
ce cuprinde detalii referitoare la localizarea riscului în spaţiu şi timp, valoarea
obiectului şi alte informaţii relevante privind riscul, după care contactează un
asigurator, cunoscut al acelei categorii de risc. De la acesta primeşte:
Având în vedere că este aprope imposibil ca toate litigiile să fie rezolvate în anul în
care se produc, pe piaţa Lloyd’s se foloseşte ''metoda celor trei ani'', conform căreia
conturile de profit şi pierdere ale sindicatelor rămân deschise timp de trei ani. Este
obligatoriu ca în fiecare an sindicatele să prezinte toate conturile spre audit
financiar, scopul acestei operaţiuni fiind acela de a evalua profiturile şi pierderile
anuale ale asiguratorilor şi a se stabili astflel solvabilitatea fiecărui sindicat. Dacă
în opinia auditorilor sindicatul este insolvabil şi nu există suficiente fonduri pentru
a acoperi toate obligaţiile asumate, acesta trebuie să-şi îmbunătăţească situaţia
financiară până la un anumit standard acceptabil sau să se retragă din activitatea de
asigurare.
10. Care sunt riscurile la care se expune o companie ce nu isi asigura bunurile ?
In primul rand o companie care nu isi asigura raspunderea le poate pierde fara
posibilitatea de a obtine nici un fel de compensatii financiare. In al doilea rand in
cazul in care este vorba de o nava proprietarul navei poate deveni responsabil fata
de terte persoana in cazul in care nava este responsabila pentru producerea
evenimentului.
Pierderea parţială este orice pierdere alta decât o pierdere totală. Se consideră că
este vorba de o pierdere parţială, atunci când daunele produse de un risc asigurat la
navă sau la marfă nu sunt atât de mari încât bunurile respective să fie considerate
pierdere totală.
O navă este considerată pierdere totală reală, atunci când este complet distrusă,
este atât de grav avariată încât nu mai poate fi reparată sau dacă nu mai pot fi
procurate piese de schimb. Pierderea totală a unei nave poate fi provocată de
scufundare, distrugere prin incendiu sau dispariţia fără urme pe mare. În ceea ce
priveşte marfa se consideră că aceasta este o pierdere totală ca urmare a scufundării
navei sau a incendiului, deteriorării complete sau într-o asemenea măsură încât din
punct de vedere comercial ea să nu mai poată fi valorificată ca marfă.
- atunci când nava este atât de avariată încât costul reparaţiilor ar depăşi
valoarea navei după reparaţie.
15. Ce se intampla in cazul in care valoarea reparatiilor unei nave este de 80 % din
valoarea de asigurare a unei nave?
În acest caz asiguratul are posibilitatea să opteze pentru una din următoarele două
soluţii:
- să considere pierderea ca fiind o avarie parţială şi să păstreze nava, primind
de la asiguratori cu titlu de despăgubire o sumă egală cu valoarea estimată a
pagubei;