Test de autoevaluare la Unitatea de Învăţare nr.

1
1. Cum se realizau asigurarile in anii 1500/1600?
2. Prezentati pe scurt aparitia Lloyds.

Rezumate, concluzii, răspunsuri şi comentarii la

întrebările din testul de autoevaluare nr.1
1. In acea perioada era dificil de gasit asiguratori si de aceea
comerciantii si proprietarii de nave au inceput sa se intalneasca
in anumite locuri publice si unde plasau in schimbul unei prime,
riscul altor comercianti. Fiecare dintre acestia acoperea doar o
mica parte din valoarea expusa riscurilor unei expeditii
maritime si in cazul in care aceasta se pierdea platea
proprietarului o despagubire proportionala cu partea de risc
acceptata. marea problema era aceea ca nu exista garantia ca cel
care a acceptat n risc avea si puterea financiara de a acoperi
eventualele pierderi.
2. maritime. Edward Lloyds a inteles mai bine decat alti
comercianti cat de importante sunt serizitatea si puterea
financiara. Pentru a furniza mai multe informatii clientilor sai
Lloyds Coffe House a publicat doua ziare ( "Lloyds News" si
mai apoi Lloyds List), a încurajat asocierea subscriitorilor, a
amenajat un “rostroom” într-un colţ al cafenelei sale, de unde
un baiat, numit “The Kidney”, anunţa clienţii despre
evenimentele importante din lume şi despre scufundarea
navelor. Dupa o scurta perioada in care asigurarile puteau fi
efectuate doar de Corporaţia Lloyd’s a fost recunoscută, printr-
o lege a parlamentului britanic în 1871 şi are 2128 de membrii
(www.lloyds.com)împărţiţiîn75 de sindicate.

13
Unitatea de învăţare nr. 2
Efectuarea asigurării
– scurtă prezentare

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 2 sunt:

La sfarsitul acestei unitati, cursantul va fi capabil sa:
 Înţelegerea modalităţilor de efectuare a asigurării
 Înţelegerea diferenţelor dintre plasarea asigurărilorprin intermediul
pieţei Lloyds şi efectuarea asigurărilor prin intermediul unor
companii de navigaţie
 Cunoaşterea principalelor tipurii de avarii întâlnite în asigurarea
maritimă

Cuprins

1 Modalitatea de efectuare a asigurării

2 Pierderea sau avaria
3
4
Test de autoevaluare – unitatea de învăţare nr.2
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare nr.2
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 2

Instructiuni si timp mediu necesar de studiu: studentul va parcurge materialul pus la dispozitie, va
reprezenta si in mod individual elementele grafice prezentate si nu se va limita la o simpla
vizionare. Studiul individual aferent unitatii este acoperit in 2-3h.

14
 2.1 Modalitatea de efectuare a asigurării

Cu toate că nu există o obligaţie legală pentru a asigura nava sau marfa, mărimea capitalului
implicat şi enormele pierderi financiare care pot urma unui accident maritim, fac din neasigurarea
riscurilor un lucru imprudent.

Cu timpul s-au stabilit cîteva centre importante pe care se efectuază asigurări complexe, dintre
acestea piaţa londoneză este cea mai importantă, ea fiind urmată de pieţele din USA, Japonia, Franţa,
etc. Datorită faptului că cele mai multe asigurări maritime se plasează pe piaţa londoneză, cea mai
mare parte a problematicii discutate în acest capitol se bazează pe practica şi legislaţia engleză.

Un contract de asigurare maritima este acela prin care asiguratorul compenseaza pe asigurat,
în maniera şi proportiile care au fost stabilite, împotriva pierderilor ce rezultă din expediţia maritimă
ca urmare a unor pericole ale mării.

În categoria pericolelor mării pot fi incluse furtunile, cutremurele, incendiile, războaiele,

acţinule de piraterie, furturile, sechestrele, diverse restricţii, aruncarea peste bord a mărfii sau
instalaţiilor de pe punte şi alte pericole de acelaşi fel sau specificate expres în poliţa de asigurare.

Fiecare expediţie maritimă legală, poate fi subiect al unui contract de asigurare maritimă şi în
plus, pentru nava şi marfa asigurată, legea permite ca profiturile, navlurile, comisioanele, avansurile
acordate sau creditele, ce sunt expuse la riscuri prin expediţia maritimă, să fie acoperite prin
asigurare.

Este permisă intrarea într-un contract de asigurare maritimă numai acelora care au un ''interes
asigurabil''. Acest lucru este destinat reducerii speculaţiilor asupra rezultatului unui voiaj, practică ce
face ca toate contractele de asigurare maritimă încheiate fără a avea un interes asigurabil, să fie nule
şi ilegale.

Piaţa este caracterizata prin folosirea brokerilor, caror principală preocupare este a aceea de a găsi cea
mai bună acoperire a riscurilor clientilor lor. Atunci când un armator cumpără o navă sau trebuie să-şi
reînoiască asigurarea, sau când un proprietar de marfă doreşte ca bunurile sale să fie asigurate pentru voiajul
următor, el cere brokerului său să efectueze asigurarea. Brokerul pregăteşte o ''notă'', aceasta este un document
ce furnizează o descriere a obiectului de asigurat, ce cuprinde detalii referitoare la localizare riscului în spaţiu
şi timp, valoarea obiectului şi alte informaţii relevante privind riscul, după care contactează un asigurator,
cunoscut al acelei categorii de risc. De la acesta primeşte:

- o cotaţie a primei de asigurare;

- procentul de risc pe care asiguratorul este pregătit să-l acopere.

15