1.

1 Apariţia asigurării maritime

Asigurarea maritimă este cea mai veche formă de asigurare şi pentru câteva secole a fost
singura formă de asigurare. Izvoarele istorice plasează începutul asigurării maritime în Italia în prima
parte a secolului al XIII-lea de unde s-a împrăştiat încet, dar sigur, în alte zone ale Europei, fiind
atestată documentar pentru prima dată, în Anglia, în 1547. Asiguratorii erau comercianţi sau chiar
proprietari de nave care, în schimbul unei sume de bani, se obligau să platească o parte din paguba
suferită de proprietarul mărfurilor sau al navei în cazul în care acestea se pierdeau. Astfel pentru a
asigura o marfă cu o valoare de 1000 lire sterline, proprietarul mărfurilor trebuia să gasească un
număr de persoane disponibile a prelua o parte din riscurile la care acesta se expunea şi uzual aceştia
acceptau să acopere 50 sau 100 de Lire. În cazul în care marfa se pierdea proprietarul marfurilor
trebuia să gasescă persoanele care au subscris şi să-şi recupereze de la aceştia partea, pe care fiecare
dintre ei s-a obligat să o plătească.

Deoarece asiguratorii erau destul de greu de găsit a devenit mult mai confortabil ca aceştia să
se întâlnească într-un anumit loc şi astfel să poată fi şi găsiti cu uşurinţă. În anul 1566 a fost construită,
în Londra, o bursă (Royal Exchange) după modelul bursei din Antwerp, ca loc de intilnire pentru
comercianti. În anii 1680 s-au produs evenimente majore în istoria asigurărilor şi anume începuturile
asigurarii contra incendiilor şi apariţia Lloyd’s. Asigurarea împotriva incendiilor a aparut ca urmare
pagubelor foarte mari produse de incendiile din acea perioadă. Cel de-al doilea eveniment a fost unul
de o importanţă majoră pentru piaţa asigurărilor maritime si merita să i se acorde o atenţie mai mare.

1.2 Apariţia, dezvoltarea şi decăderea Lloyd’s

În perioda regelui Charles al II – lea numărul cafenelelor a sporit continuu, în Londra,

ajungând în 1688 la circa 300. Cele mai multe dintre ele aveau o clientelă specializată, una dintre ele
fiind Lloyd’s Coffee House condusă de către Eduard Lloyd, un barbat de circa 40 de ani, cunoscut
pentru seriozitatea şi puterea sa financiară. Înca de la început el s-a orientat catre domeniul maritim
profitând şi de faptul că în numai 28 de ani numărul de nave din flota engleză s-a dublat.

În 1691, Lloyd’s Coffee House s-a mutat pe strada Lombard, cât mai aproape de centrul
financiar al orasului unde a rămas pentru 8 ani. În 1696 a inceput să publice Lloyd’s News, un ziar
7
modest care cuprindea cele mai noi informatii din domeniul maritim, care însa nu a rezistat decât
pentru câteva luni. Lloyd’s a devenit de asemenea un loc în care se efectuau licitaţii pentru vânzarea
navelor şi a altor bunuri. Eduard Lloyd a murit în 1713, probabil fără a fi conştient de prestigiul pe
care numele său îl va dobândi în timp, prin asocierea cu asigurarea maritimă, lasând cafeneauna
ginerelui său William Newton.

În 1734 a început să se publice un nou ziar intitulat Lloyd’s List, ziar în care majoritatea
informaţiilor erau furnizate de numeroşii corespondenti locali din diferite porturi ale lumii. Trebuie
menţionat ca la acea vreme mai exista destule cafenele in care se desfasurau activitati de asigurare,
dar Lloyd a realizat rapid avantajul pe care ţi-l dă o reputaţie solidă si de aceea a încurajat asocierea
subscriitorilor în cafeneaua sa, a amenajat un “rostroom” într-un colt al cafenelei sale, de unde un
baiat, numit “The Kidney”, anunta clientii despre evenimentele importante din lume şi despre
scufundarea navelor.

Asigurarea maritimă nu era chiar un domeniu foarte profitabil în acea perioadă, în 1693 au
fost înregistrate pierderi fără precedent, aproximativ un milion de lire sterline, ca urmare a pierderii
a aproximativ 100 de nave aflate într-un convoi şi aceste pierderi au condus mulţi asiguratori la
faliment. Câţiva ani mai târziu odată cu pierderea unei nave, s-a descoperit ca brokerul ce s-a ocupat
de asigurare a inventat două nume pe care le-a trecut pe poliţa de asigurare. Aceste practici incorecte
şi falimentul unor asiguratori a condus, în ciuda protestelor brokerilor, armatorilor sau
comercianţilor, la înfinţarea în 1720 a două companii de asigurare London Assurance şi Royal
Exchange Assurance şi la interzicerea drepturilor altor, companii de a efectua asigurări, însă s-a
renunţat în scurt timp la această procedură.

1.3 Asigurarea maritimă în România

Unii autori consideră că cele mai vechi referiri cunoscute cu privire la instituţia asigurărilor
în România se întâlnesc în Regulamentul Organic1
Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane şi răspunderea civilă, desfăşurată
în România se întinde pe o perioadă de peste 120 ani, care poate fi împărţită în trei etape distincte: -
prima etapă a început în 1871 şi s-a încheiat în 1948; -cea de-a doua etapă este cuprinsă între anii
1949 şi 1990; -cea de-a treia etapă a început în 1991. În această perioadă de timp au fiinţat diverse
tipuri de organizaţii de asigurare având diferite forme de proprietate şi metode de conducere la fel de
diferite în funcţie de forma de orânduire socială.

1.3.1 Asigurările în perioada 1871-1949

8
 În această perioadă au luat fiinţă şi au funcţionat societăţi de asigurare private. În anul 1871,
prin Înaltul Decret Domnesc nr.699 din 13 martie a fost autorizată înfiinţarea primei societăţi
româneşti de asigurare "DACIA".

Până la această dată în România fiinţau agenţii ale unor societăţi de asigurare austriece,
italiene, engleze şi maghiare. Printre acestea se numărau: "ANKER", "OESTERREICHLSCHER
PHONIX", "VATER LANDISCHE WECHSELSEITE" - toate din Viena; "ASIGURAZIONI
GENERALF şi "AZIENDA ASSIGURATRICE' din Trieste, "LONDON INSURANCE CY",
"NORTH BRITICH & MERCANTILE" şi "GRESCHAM" din Londra; "ERSTE UNGARISCHE
VERSICHERUNG ANSTALT" din Budapesta.

La înfiinţare, "DACIA" avea un capital social de 3 milioane lei, iar printre fondatori şi membri
ai consiliului de administraţie se numărau personalităţi marcante ale vieţii politice, sociale şi
economice cum ar fi: B. Boerescu (ministru afacerilor externe), T.F. Negroponte, G.Gh. Cantacuzino,
Monelos Ghermani, Th. Mehedmţeanu, St. Ioanide, C. Deronssi, A. Holfon, U.C. Pommbacu şi
Alexandru Zisu. Doi ani mai târziu a luat fiinţă a doua societate de asigurări "ROMÂNIA", cu un
capital social de 2 milioane lei. Şi această societate s-a bucurat de sprijinul unor personalităţi ale
timpului: D. Grigore Ghica, Principele Al.B.Ştirbei, N. Kogălniceau ş.a.

În 1881 cele 2 societăţi "DACIA" şi "ROMÂNIA" au fuzionat şi au creat societatea "DACIA

- ROMÂNIA" care a devenit una din cele mai puternice societăţi de asigurare de la acea vreme din
România.

Apoi, în 1882, a luat fiinţă societatea de asigurări "NAŢIONALA", iar în 1897 la Brăila a
luat fiinţă societatea "GENERALA", fiind întemeiată de cercurile comerciale din Brăila şi Galaţi cu
aportul Băncii MARMOROSCH BANK & CO fiind specializată în asigurarea transporturilor
maritime, în special a celor cu cereale, Brăila fiind la acea vreme un centru important al bursei
cerealelor din Europa.

Ulterior au luat fiinţă mai multe societăţi de asigurare cum ar fi cea înfiinţată în 1923 la
Chişinău, denumită "VULTURUL", fondată de foştii membri ai secţiunii de asigurare a Centralei
Cooperativelor din Basarabia. Această societate a fost înfiinţată de 25 asociaţi, dintre care două
cooperative de credit, o cooperativă de consum şi 22 persoane fizice cu un capital social de 5,3
milioane lei.

În 1930 Oficiul de Control înfiinţat de Legea asigurărilor a verificat activitatea a 44 societăţi

naţionale şi două străine, din care 17 societăţi naţionale şi două străine au primit autorizaţie de
funcţionare. Multe societăţi de asigurare au fost reorganizate sau şi-au mutat sediul, cum a fost cazul
societăţii de asigurare cooperativă "VULTURUL" din Chişinău, care şi-a mutat sediul la Bucureşti.