Fișă de lucru, bacalaureat

1. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

În adevăr, se auzise a doua oară, timidă, tremurătoare, soneria.
— Deschide, fată, deschide! Ce laşi să aştepte! zise Lina tihnit.
La uşă era Mini, care plecase de acasă nedumerită bine asupra adresei celei noi a prietenilor Rim şi căutase puţin
până să descopere tăbliţa strălucitoare a Linei: "Dr. Lina Rim — Mamoş". Mini atinsese cu precauţiuni portiţa
grilajului vopsit proaspăt şi urcase scara necunoscută cu acea emoţie pe care o poate da o scară urcată pentru întâia
oară. Se oprise în faţa uşei mari cu geamuri galbene, creţe ca o foaie de celuloid gofrat, şi care nu-i plăceau, apoi
sunase cu acea sfiiciune pe care o ai în faţa unei uşi cu geamuri galbene, îndărătul căreia se găsesc oameni abia
strămutaţi. Aştepta acum cu o uşoară spaimă ce vibra în ea ca şi soneria.
Hortensia Papadat-Bengescu - Concert din muzică de Bach

Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului în raport cu universul diegetic, viziunea lui
asupra lumii.
În textul-fragmentar ,,Concert din muzică de Bach’’ scris de Hortensia Papadat Bengescu perspectiva narativă este
una obiectivă, întrucât narațiunea este heterodiegetică fiind scrisă la persoana a III-a, așa cum reiese din indicii
morfologici: verbe la persoana a IIII-a ,,urcase’’, ,,se oprise’’, aștepta’’, ,,sunase’’ și pronumele ,,ea’’ și ,,-i’’ .
Datorită perspectivei narative obiective, naratorul, prin omnisciență, are acces la toate straturile universului narativ,
atât la gândurile și la ideile personajelor. Naratorul o prezintă pe Mini, care ajunge la casa prietenilor Rim și, în
ciuda incertitudinii, sună la ușă. Lina îi cere să deschidă, iar Mini își aduce aminte de adresa nouă și de plăcuța cu
numele Linei. Cu prudență, Mini atinge poarta recent vopsită și urcă scara necunoscută cu emoție. Stă în fața ușii
mari, cu geamuri galbene, care îi displac. Sună cu precauție, simțind teama vibrând în ea ca și soneria. Așteaptă cu o
ușoară spaimă, conștientă că cei dinăuntru sunt abia strămutați.
Perspectiva obiectivă din textul dat presupune un narator obiectiv, care știe mai mult decât personajele și redă
evenimentele fără să se implice afectiv. Prin urmare, în textul ,,Concert din muzică de Bach’’, naratorul este unul
omniscient și omniprezent, textul având focalizare zero și viziune ,,din spate’’.

2. Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidenţiind relația dintre ideea poetică și
mijloacele artistice:
Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpurilor:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.
Mihai Eminescu – Numai poetul

Poezia ,,Numai poetul’’, scrisă de Mihai Eminescu, este un text liric în care se exprimă, în mod direct,
idei/sentimente de nostalgie, de regret, în legătură cu/generate de trecerea timpului. Tema poeziei este condiția
artistului, care se îmbină armonios cu trecerea ireversibilă a timpului: ,,Numai poetul, /Ca păsări ce zboară/Deasupra
valurilor’’.
Discursul liric este unul obiectiv și reiese din utilizarea verbelor la persoana a III-a: ,,zboară’’, ,,trece’’, ,,se-ntrec’’ și
pronumele ,,el’’, iar eul liric se află în ipostază de creator/artist, transmițând sentimente regret, de nostalgie și de
aprecierea pentru artistul din lume, așa cum reiese din versurile ,,Numai poetul, .../Trece peste nemărginirea
timpurilor’’ .
Relația dintre ideea efemerității lumii se găsește într-o strânsă concordanță cu textul, care este dominat de
expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor de stil și a imaginilor artistice. Astfel,
metafora: ,,Lumea toată-i trecătoare" , evidențiază ideea că lumea este comparată cu un flux continuu și efemer,
sugerând caracterul unic al vieții umane. Comparația: ,,Ca un suflet le pătrunde" se atribuie unor elemente naturale
calități și acțiuni umane, arătând faptul că universul are o viață proprie, iar ,,Ca păsări ce zboară/ Deasupra valurilor"
imagine vizuală, prin intermediul căreia poetul ilustrează libertatea și transcenderea artistului față de limitele
timpului și a spațiului. Imagini vizuale, care sunt și metafore ,,În ramurile gândului" și ,,În sfintele lunci" sugerează
că poetul se desprinde de realitatea palpabilă și se îndreaptă către sfera ideilor și a inspirației, unde întâlnește alte
păsări-poete într-o competiție a cântecului.
Aceste figuri de stil și imagini artistice contribuie la exprimarea ideilor despre efemeritatea lumii și despre poezie ca
un mijloc de transcendere și de acces la eternitatea gândurilor și a frumuseții.

3. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în

fragmentul dat.
M-am uitat la tata, care avea și el părul ondulat pieptănat pe spate, ceea ce scotea la iveală o frunte înaltă, la fel și
tatăl verilor mei, doar că al lui era drept. Așa purtaseră toți tinerii cândva. […] Aveam ce face, iarna, ordinea celor
șapte biblioteci ale familiilor, repartizate pe etaje, dintre care numai una de știință (medicină, chimie, matematică),
era tulburată mai des, fiecare își alegea ce-i plăcea.
N-am văzut pe nimeni din casă citind cu atâta poftă ca tata. Cum avea un ban, cum își lua sau ne lua o carte, pe care
o deschidea de parcă ar fi vrut să se mute cu totul acolo, înăuntru. Nici nu mă auzea, dacă-i vorbeam când citea. Tata
avea la îndemână un Larousse* în care mă punea să caut cuvinte franțuzești, chiar înainte de a ști limba asta, mi le
spunea pe litere, și așa franceza s-a amestecat încetul cu încetul între cuvintele mele. Mergeam uneori cu el la
librărie să vadă ultimele noutăți. La câteva zile după ce Tanti mi-a povestit despre prima ei excursie pe zăpadă, m-
am îmbolnăvit de gripă. Făcusem febră mare, care nu-mi trecea și transpiram de parcă urcasem și eu pe jos, în fustă
lungă, până la cabana Postăvaru. Mama m-a „doftoricit” eficient, cum învățase, ca fiică de medic, că trebuie să facă,
însă tata mi-a adus, pe post de medicament, o carte mare și groasă – cu multe desene și poezii și fragmente din cărți
de copii pentru oamenii mari –, pe al cărei cotor scria, cu un scris clar, de mână, Antologia inocenței. Am citit din ea
zilnic, toată iarna, și nu m-am mai despărțit de ea niciodată, oriunde am mai locuit.
Ioana Pârvulescu, Inocenții

Tata, personajul din textul ,,Inocenții’’ de Ioana Pârvulescu, este exponentul veritabil al unor vremuri în care părinții
erau primele modele ale copiilor în ceea ce privește actul lecturii și stimularea plăcerii de a citi.
Din punctul de vedere al influenței sale, tatăl este un personaj actant, deoarece prin acțiunile lui, influențează, în mod
pregnant, destinul personajului-narator.
Portretul său este acela al unui părinte preocupat de cultura copiilor săi, pe care îi călăuzește pe drumul cunoașterii
prin oferirea diferitelor cărți. Bun pedagog, el înțelege importanța cultivării vocabularului unui copil și își îndrumă
fiica spre descoperirea de noi cuvinte, prin utilizarea dicționarului.
Portretul său fizic este realizat prin caracterizarea directă: tatăl are părul ondulat, pieptănat pe spate, dezvăluind o
frunte înaltă, ceea ce conform antropologilor, ar putea sugera inteligența: ,,M-am uitat la tata, care avea și el părul
ondulat, pieptănat pe spate, ceea ce scotea la iveală o frunte înaltă, la fel și tatăl verilor mei, doar că al lui era drept.’’
Comportamentul său pune în valoare puterea exemplului personal, de natură să ducă la o conduită pozitivă din partea
fiicei sale. Citind des, tatăl devine un adevărat model pentru fiica sa, care tinde să îi imite comportamentul.
Prin caracterizarea indirectă reiese pasiunea sa pentru lectură, care îl determină să își cheltuiască ultimii bani pentru
o nouă carte. Pentru el, actul lecturii presupune intrarea într-o stare de grație, identificarea totală cu cartea: ,,o
deschidea de parcă ar fi vrut să se mute cu totul acolo, înăuntru. Nici nu mă auzea, dacă-i vorbeam când citea.’’
Părând interesat mai degrabă de avuția spirituală decât de cea materială, tatăl din ,,Inocenții’’reușește să le inoculeze
copiilor săi plăcerea de a citi și, astfel, să descopere lumea prin experiența lecturii.