MODIFICĂRI FIZIOLOGICE

VÂRSTNIC III A
 RESPIRATOR
ANATOMIA SISTEMULUI RESPIRATOR

Sistemul respirator este alcătuit din:

- căi respiratorii

- plămâni

1. Căile respiratorii sunt de doua tipuri:

a. - căi extrapulmonare,reprezentate de:

* cavitate nazală

* faringe

* laringe

* trahee

* bronhii principale

b. -căi intrapulmonare,care rezulta din ramificarea celor doua bronhii principale în interiorul plămânilor,formand arborele
bronșic.
MODIFICĂRI FIZIOLOGICE

-reducerea suprafeței de schimb alveolare și creșterea volumului căilor aeriene intrapulmonare în

detrimentul volumului total alveolar

-scad capacitatea vitală,VEMS, crește volumul rezidual

-căile aeriene se dilată și epiteliul este alterat structural și funcțional

-creșterea diametrului antero-posterior al toracelui și reducerea mobilității toracelui

-reducerea reflexului de tuse și a mișcărilor căilor respiratorii

-scăderea elasticității cutiei toracice,datorită rigidizării coastei

● Intervenții autonome ale asistentei medicale

Asistenta medicală va educa pacienții care fumează să renunțe la fumat, știind că scăderea
funcției respiratorii e mai importantă la fumători
-va prezenta care sunt factorii de uzură: funcționarea continuă și atmosfera poluată
-explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului;
- să facă exerciţii respiratorii, exerciţii de mers, de relaxare
-șă aibă posturi adecvate, care să favorizeze respiraţia;
- să poarte vestimentaţie care să nu împiedice mişcările respiratorii;
-aerisească camera şi locuinţa în mod repetat, constant;
-să se preocupe de crearea unui mediu ambiant care să aibă temperatura, umiditatea,
luminozitatea în limite normale
● Intervenții delegate ale asistentei medicale

-administrarea tratamentelor prescrise de către medic

-Medicație antalgică și pentru facilitarea respirației

-oxigenoterapie

-vitaminoterapie
CARDIOVASCULAR
ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR
Sistemul circulator sau cardiovascular asigură circulația sângelui și a limfei din organism.
Sistemul circulator este format din:

❖ inima – forța motrice a sistemului cardiovascular

❖ arterele – conductele de distribuție
❖ venele – rezervoarele de sânge
❖ arteriole, metarteriole, capilare, venule – microcirculația
❖ teritorul vascular – la nivelul căruia au loc schimburile de substanțe și gaze.

Se îndeplinesc astfel funcții majore și vitale:

➔ distribuirea oxigenului și a substanțelor nutritive în organism;

➔ colectarea produșilor tisulari de catabolism pentru a fi excretati
 MODIFICĂRILE FIZIOLOGICE
-reducerea dimensiunilor inimii, distensia venelor apărând varice

-hipertrofie ventriculară stângă, a atriului drept

-reducerea lucrului mecanic al inimii

-reducerea lumenului vascular

-reducerea contractilității miocardului, rigidizarea pericardului, îngroșarea endocardului

-reducerea reîntoarcerii venoase, extremități reci

-ischemie(reducerea capacității inimii de a utiliza oxigen) , reducerea permeabilității capilare

-reducerea la cei peste 60 ani a circulației coronariene cu aproximativ 35%

-cifoza și scolioza determină deplasarea inimii

-reducerea perfuziei organelor: perfuzia renală scade cu până la 50%, perfuzia cerebrală scade cu 20%,
scad perfuzia organelor interne și cea cutanată
 INTERVENȚII AUTONOME
-monitorizarea Ta
-evaluarea calității extremităților: edeme, venectazii, senzație de picioare reci, mâini reci
-așezarea pacientului în poziție ortostatică
-evitarea eforturilor fizice deosebite
-repaus cu picioarele întinse la orizontală
-combaterea constipației
-evaluarea zilnică a greutății
-se noteaza zilnic in FO datele consemnate
 INTERVENȚII DELEGATE
-EKG

-monitorizarea tulburărilor de ritm, de conducere

-administrarea tratamentului: vasodilatatoare, nitroglicerină, antihipertensiv, diuretice

-administrarea oxigenului
 Sistemul digestiv si nutritie

Sistemul digestiv cuprinde totalitatea organelor care asigura :

-digestia alimentelor

-absorbtia nutrimentelor si

- eliminarea resturilor nedigerate

Nutritia ,hranirea sau alimentarea reprezinta furnizarea de materiale

(hrana) ceruta de organism si celule sa ramana in viata .In domeniul stiintei si medicinei umane
,nutritia este stiinta sau practica consumarii si utilizarii alimentelor.In spital,nutritia se poate
referi la cerintele alimentare ale pacientului ,inclusiv la solutiile nutritionale livrate prin
intermediul unui tub IV (INTRAVENOS) sau IG(INTRAGASTRIC).

Nutritia este un factor important al sanatatii fizice ,al functiei cognitive ,a vitalitatii,a
calitatii vietii si a longevitatii.
 ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV

Sistemul digestiv este alcatuit din :

-Tub digestiv care cuprinde:- cavitate bucala

-faringe

-esofag

-stomac

-intestin subtire(duoden,jejun,ileon)

-intestin gros(-cecum-prezinta o mica prelungire =apendice vermiform

-colon-ascendent,tranversal,descendent si sigmoid

-rect- se deschide la exterior prin anus ).

-Glande anexe : -glande salivare -sunt 3 perechi :-sublinguale ,submandibulare si parotide .Acestea secreta saliva

-ficat- acesta secreta bila ,care intre mese se depoziteaza in vezica biliara .

-pancreas - este o glanda mixta ,partea exocrina secreta sucul pancreatic si care se varsa in
duoden.
Modificari fiziologice
● Scaderea capacitatii de metabolizare
● scaderea secretiilor digestive:salivara ,gastrica
● Reducerea ariei de absorbtie
● La nivelul intestinului gros mucoasa se atrofiaza ,scade peristaltismul intestinal
● Scaderea capacitatii de a depista gustul alimentelor
● Cresterea concentratiei colesterolului in bila
● Scaderea secretiilor enzimelor digestive
● Afectarea interventiei tubului digestiv ,determinand constipatie ,incontinenta
● Reducerea tonusului musculaturii abdominale ,pelvine ,determinand dificultati in defecatie
● Scaderea peristaltismului esofagian cu aparitia refluxului.
● Scaderea necesarului de calorii(efort fizic mai redus).
● Alterarea dentitiei reduce capacitatea de a tritura alimentele.
 Interventii autonome ale asistentei medicale :

-Evaluarea aportului de alimente,a capacitatii de a-si alege alimentele

-Recunoasterea cauzelor malnutritiei: * neglijarea nevoilor ,dieta dezechilibrata ,aport caloric foarte
mic,
* izolare sociala ,saracie
* boli psihice (confuzie ,alcoolism ,droguri ce pot interfera cu
absorbtia si digestia alimentelor
* modificari ale tractului gastro-intestinal
-Cunoasterea corelatiei medicament-alimentatie
-Evaluarea simptomelor digestive -anorexie,greata ,voma ,dispepsie,disfagie
-Evaluarea necesarului caloric zilnic,a greutatii
Educa batranii sa manance cantitati mici de mancare dar in numar mare
-Educa batranii sa stea in pozitie semisezanda dupa masa
Educa batranii sa nu se grabeasca atunci cand mananca .
Interventii delegate ale asistentei medicale

-Aceasta *administreaza vitamine,saruri minerale

*administreaza tratamentul prescris de medic

*in cazuri extreme alimenteaza batranii pe cale artificiala .

RENAL
ANATOMIA APARATULUI RENAL

Aparatul urinar se compune din:

-rinichi: așezați în cavitatea abdominală, retroperineal, în regiunea lombară, de o parte și de alta a
coloanei vertebrale
- caile de eliminare cuprind:
- bazinetul :este porțiunea superioară dilatată a ureterului alcatuita din trei calice mari,
fiecare din aceștia ramificandu-se în mai multe calice mici.
- uretere: Sunt două la număr, au aspect tubular, o lungime de aproximativ 10-12 cm
lungime. Sunt situate retroperitoneal, între pelvisul renal și vezica urinară.
- vezica urinară: Este organ musculo-cavitar, cu mare plasticitate, al cărei principal rol
este de a depozita urina.
- uretra: Este un conduct musculo-membranos care are ca rol principal transportul urinii
din vezica urinară către exterior.
 Manifestări fiziologice
-reducerea filtrării glomerulare, a capacității de secreție și resorbție tisulară
- reducerea parenchimului renal
-tendință de îngroșare a capsulei renale
-scăderea volumului și greutății rinichiului
-scăderea numărului și creșterea dimensiunii nefronului
-scleroza glomerulară
-scăderea capacității vezicii urinare- polakiurie
-scăderea tonusului muscular- incontinență
-hipertrofie de prostată.

Intervenții autonome
-cunoaşterea faptului că apare o incidență crescută a tulburărilor de micțiune

Intervenții delegate
-administrarea tratamentului prescris
IMUN
ANATOMIA SISTEMULUI IMUNITAR
Sistemul imunitar protejează organismul de afecțiuni sau de corpuri străine ce pot pune sănătatea în
pericol. Atunci când funcționează așa cum trebuie, sistemul imunitar identifică și apoi atacă virusurile,
bacteriile, paraziții sau orice alte corpuri străine, reușind să le diferențieze pe acestea de țesuturile
sănătoase ale organismului.
Sistemul imunitar este un sistem complex, alcătuit din mai multe elemente:
Timusul este localizată în zona sternului, între plămâni, și este activă până la pubertate, fiind cea care
produce celulele T, adică limfocitele T, care protejează organismul de virusuri și infecții.
Măduva osoasă contribuie și ea la imunitatea organismului. Aceasta produce globulele albe, adică
leucocitele, care protejează organismul de infecții și de corpuri străine care pot pune în pericol sănătatea.
Ganglionii limfatici produc și depozitează celulele care luptă cu infecțiile și cu boala. De aceea, atunci
când organismul este atacat de o infecție, acești ganglioni se inflamează, mărindu-și volumul.
Splina este cel mai mare organ al sistemului limfatic. Conține celule albe care luptă împotriva bolilor
infecțioase.
Amigdalele fac și ele parte din sistemul imunitar, fiind considerate, datorită poziționării lor, un gardian al
sănătății. Germenii care pătrund în organism prin cavitatea bucală sau nazală sunt detectați de amigdale,
care activează sistemul imunitar al organismului.
 Manifestări fiziologice
-scade eficiența imunologică= crește incidența infecțiilor,cancerului
-timusul începe să involueze după pubertate,dispărând la vârstnic
-reducerea toleranței la autocomponente= crește incidența bolilor autoimune
-scade difuziunea substanțelor și mobilitatea celulelor(macrofagele)-deficit al nutriției
celulelor și al proceselor de apărare.

Intervenții autonome
-recunoașterea manifestărilor de infecție, a modificărilor din cancere.

Intervenții delegate
-administrarea tratamentului prescris
SÂNGE
ANATOMIA SISTEMULUI SANGUIN
Sângele este un ţesut sub formă lichidă ce este alcătuit din:
• elementele figurate ale sângelui: Hematii;Trombocite; Leucocitele se împart în
limfocite, monocite, neutrofile, eozinofile, bazofile.
• plasmă: Plasma sanguină este un lichid transparent ce prezintă o culoare uşor
gălbuie
 Manifestări fiziologice:
-tendință de creștere a valorilor biochimice
-menținerea volumului plasmatic în contextul scăderii hidratării organismului
-dezechilibrele hidroelectrolitice și devierile de pH se corectează mai greu
-proteinele plasmatice sunt mai "areactive"
-lipidele cresc
-scăderea ușoară a hematiilor și hematocritului
- creșterea ușoară a sideremiei

Intervenții autonome:
-evaluarea culorii tegumentelor

Intervenții delegate:
-administrarea tratamentului prescris
 ENDOCRIN
Anatomie:
Sistemul endocrin este format din mai multe organe numite glande. Aceste glande se găsesc în tot
corpul, produc și secretă hormoni. Hormonii sunt substanțe chimice care coordonează diferite funcții în
organism, transmițând mesaje, prin sânge, către organe, mușchi și alte țesuturi.

Se consideră glande endocrine următoarele organe: hipofiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele,

testiculul, ovarul, pancreasul insular, timusul, epifiza şi, la femei, temporar placenta.

Există şi alte organe care, în afara funcţiei lor principale, au şi celule cu rol endocrin: antrul piloric
secretă gastrina, duodenul secretă 6-8 hormoni cu rol în reglarea activităţii secretorii şi motorii a aparatului
digestiv, rinichiul secretă renina şi eritropoietina.
ENDOCRIN
Unii neuroni hipotalamici şi ai altor organe nervoase au şi activitate secretorie, proces numit
neurosecreţie, care reprezintă tot o funcţie endocrină.

Astfel, sistemul endocrin este conceput ca un sistem anatomofuncţional complex, controlat de

sistemul nervos, având rolul de a regla şi coordona pe cale umorală activitatea diferitelor organe pe care
le integrează în ansamblul funcţiilor organismului.

Principalul rol al glandelor endocrine constă în reglarea metabolismului celular.

ENDOCRIN

Modificări fiziologice:
● uscarea pielii și căderea părului;
● glandele endocrine scad în greutate și se atrofiază: → fibroza tiroidei; atrofierea paratiroidei;
degenerarea alveolară; obstrucția ductelor pancreasului;
● scăderea secreției hormonale: → T3; insulină; cortisol; aldosteron; progesteron; testosteron;
● scăderea clearence-lui unor hormoni: → renină; aldosteron; T3; T4; androgeni;
● creșterea secreției de STH;
● reducerea numărului de receptori pentru insulină;
● reducerea toleranței la glucoză;
● alterarea secreției de estrogeni determinând atrofie de uter, vagin, ovar;
● reducerea secreției de testosteron, determinând afectarea organelor genitale masculine și declinul
nivelului activității sexuale;
ENDOCRIN
Intervenții autonome ale A.M.:
● monitorizarea TA și a glicemiei;
● monitorizarea greutății și a stării psihice;
● asigurarea unei alimentații adecvate;
● sprijin psihic;
● educarea pacienților pentru a avea activități specifice vârstei;
● informarea pacienților asupra simptomelor de hipoglicemie sau hiperglicemie;
● control ginecologic/andrologic periodic;
● reducerea riscului de traumă;
● menținerea igienei;
ENDOCRIN
Intervenții delegate ale A.M.:
● administrarea tratamentului prescris de medic;
NERVOS
Sistemul nervos are rolul de a receptiona informatii din mediul extern si intern, de a le prelucra si de a elabora comenzi
motorii si secretorii, voluntare sau involuntare adecvate conditiilor din mediul inconjurator.

Din punct de vedere structural sistemul nervos poate fi impartit in:

1. Sistemul nervos central: encefal si maduva spinarii
2. Sistemul nervos periferic ce include:
a) componenta somatica:
-nervii spinali 31 perechi
-nervii cranieni 12 perechi: -senzoriali: olfactivi, optici, acustico-vestibular;
-motorii oculomotori,trohleari,abducensi,accesori ,hipoglosi;
-mixti: trigemeni, faciali, glosofaringieni, vagi.
b) componenta vegetativa: -sistem nervos vegetativ simpatic;
-sistem nervos parasimpatic
NERVOS
MODIFICĂRILE FIZIOLOGICE

-scade greutatea si volumul creierului (mai evident dupa 60 de ani)

-reducerea sinapselor neuronale, depopulare neuronala (cortex, cerebal)

-dilatarea ventriculilor

-scade viteza de reactie neuro-musculara, se reduc reflexele osteo-tendinoase

-reducerea metabolismului celular

-scaderea nivelului de dopamina si aparitia bolii Parkinson

-alterarea transmisie neuronale la nivel periferic

- reducerea reflexelor tendinoase de la membrele superioare si inferioare

-cresterea timpului de revenire dupa stimulare

-treziri numeroase peste noapte, reducerea intensitatii somnului

-alterarea sistemului SNV: hipotensiune posturala, alterarea termoreglarii, functiei gastro-intestinale, incontinenta urinara si impotenta sexuala
la barbati.
NERVOS
INTERVENTII AUTONOME
*recunoașterea particularităților neuro-semiologice:
-atitudinea-determinată de afectarea coloanei vertebrale și modificările de poziție;
-ortostatism-mai dificil dacă stă cu picioarele lipite greu de menținut cu ochii deschisi;
-mersul-alterat,usoara spasticitate,instabilitate la intoarceri
-faciesul-mobil,expresiv și fix in Parkinson,hipermobil in coree
-forta musculara scade progresiv
-reflexe osteo-tendinoase diminuate
- reflexele cutanate abdominale și cremasterian diminuă până la dispariție
*evaluarea funcțiilor cognitive,capacitatea de a manca ,de a se odihni
*evaluarea gradului de confuzie
*evaluarea memoriei-memorie activa,pentru cele din trecut si memorie alterata pentru evenimente recente
*educarea pacientului să-și noteze datele într-o agendă zilnică
*sprijinirea capacității de a socializa
*încurajarea pacientului să citească ziare, cărți, să se uite la televizor
*reducerea izolării
NERVOS
INTERVENȚII DELEGATE
-administrarea tratamentului prescris

-pregatirea pentru investigatii si analize.

FUNCȚII SENZORIALE-ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE
Sistemul senzorial cuprinde organe care recepționează diferiți excitanți din mediul înconjurător, care sub
forma de impulsuri bioelectrice este transmis de la receptor pe traiectul nervilor la sistemul nervos central
care poate fi măduva spinării sau creierul. Receptorii sistemului senzorial se află în organe specializate
numite organe de simț sau analizatori ca: ochiul, nasul, , gura cu cavitatea bucală și pielea.

● OCHIUL: Analizatorul vizual este format dintr-un segment central (nervul optic, neuronii
talamocorticali, aria striată a lobului occipital) și segment periferic (globul ocular și anexele sale).
1. Globul ocular: alcătuit din 3 membrane

a.) Tumica externă- contruită din sclerotică posterior și corneea transparentă anterior;

b.) Tunica medie- coroida, corpul ciliar, irisul

c.)Tunica internă(retina)

Mediile refrigente sunt reprezentate de corneea transparentă, umoarea apoasă, cristalinul și corpul vitros.
Ele au rolul de a refracta razele de lumină.
ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE
2. Anexele ochiului:
a.) Anexe de mișcare: mușchii globului ocular;
b.)Anexe de protecție: sprâncene, pleoape, conjunctiva și aparatul lacrimal.
● URECHEA: Este organul cu funție acustic-vestibulară; Este formată din urechea externă
(pavilion și conduct auditiv extern); ureche medie( cavitatea pneumatică); urechea internă(
formată dintr-un sistem de încăperi- labirint osos, labirint membranos).
● CAVITATEA NAZALĂ: este despărțită de septul nazal în două cavități numite fose
nazale; cominică cu exteriorul prin nări și cu rinofaringele prin coane. În oasele vecine
foselor nazale sunt situate sinusurile paranazale- cavități pneumatice- cu rol de cutie de
rezonanță și de menținere constantă a temperaturii.
● LIMBA(organ al gustului): Receptorul gustativ este reprezentat de mugurii gustativi
alcătuiţi din celule de susţinere şi celule receptoare gustative prevăzute cu cili ce ies la
exteriorul limbii prin pori. Mai mulţi neuroni se grupează în papile gustative(ridicături la
suprafaţa limbii). Omul percepe 4 gusturi fundamentale: DULCE(vârful limbii);
AMAR(baza limbii); SĂRAT( marginea limbii); ACRU( pe margine, dar mai în spate).
 MODIFICĂRI FIZIOLOGICE
1. AUZ:
Perceperea dificilă a frecvențelor înalte;
Alterări ale: membranei timpanice, oaselor urechii medii, celulelor organului Corti;
Alterări la nivel de căi de conducere: celule gamglionare, fibre ale membrului auditiv sau a ariei
de proiecție auditivă cerebrală;
Creșterea producției de cerumen cu conținut mare de cheratină.
2. VĂZ:
Scade grăsimea periorbitală ce duce la retroproiecția ochiului în orbită;
Scade producția lacrimală, determinând uscarea corneei;
Se pierde din țesutul elastic al membranelor oculare, al pleoapei superioare și al sprâncenelor ce
poate duce la căderea pleoapelor și ocluzia câmpului vizual superior;
 MOFIFICĂRI FIZIOLOGICE
3. MIROS:

Scade numărul și sensibilitatea receptorilor olfactivi.

4. GUST:

· Scad numărul papilelor gustative și sensibilitatea lor;

· Scade secreția salivară și conținutul ei în amilază care inițiază procesul de digestie încă din
cavitatea bucală; aceste procese duc la diminuarea plăcerii de a mânca;

5. REFLEXE PROPIOCEPTIVE:

· La vârstnic este necesară o mai mare amplitudine a mișcării unghiulare în articulații pentru a
obține stimularea receptorilor propioceptivi.
INTERVENȚII AUTONOME ȘI DELEGATE
AUZ:

Asistenta medicală educă pacientul și aparținătorii să asigure un climat adecvat cu puține zgomote perturbatoare;

Informează pacientul că auzul este maxim ca acuitate și spectru de frecvențe la 10 ani și devine tot mai scăzut cu vârsta.

Asistenta administrează tratamentul prescris de medic;

La indicația medicului efectuează spălătura auriculară.

VĂZ

Asistenta medicală trebuie să îi explice pacientului că cele mai importante probleme la persoanele în vârstă sunt: glaucomul,
presbiopia.

Plasăm obiectele în câmpul vizual al pacientului.

Educăm pacientul să folosească culori și lumină adecvată.

Asistenta pregătește pacientul preoperator și postoperator;

La indicția medicului administrează tratamentul: midriatice, miotice și ochelari de vedere.

GUST:
În cazul unui regim desodat asistenta încurajează pacientul să folosească alte condimente in afara sării (ierburi).
Educăm pacientul privind alimentația.
Asistenta administrează tratamentul prescris.
MIROS:
Asistenta educă pacientul să-și folosească alte simțuri.
Educă pacientul să folosească sisteme de alrmă pentru fum.
Asistenta adiministrează medicamentația prescrisă.
REFLEXE PROPIOCEPTIVE:
Asistenta încurajează pacientul să efectueze în permanență mișcări.
Încurajează pacientul să aibă o viață activă (plimbări, excursii, dans.)
Asistenta administrează tratamentul prescris.
 TEGUMENT ȘI ANEXE
Tegumentul reprezintă un organ care constituie învelișul

corpului.

Pielea este un organ viu,cel mai mare al corpului omenesc,

nu o simplă membrană, de o mare importanță fiziologică

Pielea cuprinde trei straturi suprapuse: epidermul, dermul

și hipodermul, și formează, împreună cu anexele

(perii, părul, unghiile și glandele), tegumentul.

Anexele cuprind fanerele (peri, par, unghii), foarte bogate in keratina; glandele sudoripare sau sudorale,
care secretă sudoarea; glandele sebacee secretă sebum, care formează o peliculă protectoare la suprafața
pielii.
TEGUMENT ȘI ANEXE
MODIFICĂRI FIZIOLOGICE ALE TEGUMENTELOR ȘI ANEXELOR
-suferă procese de regresie
-epidermul devine plat, pierzând papilele dermice și scade adeziunea epidermului la derm
-sunt afectate terminațiile nervoase libere, receptorii de durere, temperatură, tact și presiune
-dezorganizarea și regresia micilor vase și capilare tegumentare duc la scaderea aportului
lichidian și nutritiv și contribuie la subțierea părului și reducerea sudoratiei
-este obișnuită dehiscența plăgilor; reepitelizarea durează dublu la 75 de ani față de 25

INTERVENȚII DELEGATE:
-administrarea tratamentului prescris
TEGUMENT ȘI ANEXE
INTERVENȚII AUTONOME:

-terapia ce presupune absorbția substanțelor din tegument poate să nu fie la fel de eficientă la vârstnici
ca la tineri

-educarea varstnicului să știe că deoarece durerea și senzația termică sunt diminuate sesizează mai
greu pericolul și nici nu acționează în consecință

-la vârste foarte înaintate sensibilitatea dureroasă pare să crească, probabil datorită subțierii excesive a pielii
și asupra stimulării terminașiilor nervoase

–explicarea faptului că țesutul celular cutanat e redus și capacitatea lor de adaptare la frig e diminuată
 ȚESUTURI DE SUSȚINERE
ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE
Țesutul conjunctiv face legătura dintre diferitele organe ,precum și dintre componentele acestora.
Intra în alcătuirea oaselor, are rol trofic, depozitează grăsimi, intervine în apărarea organismului,în
fagocitoza. Este un țesut care asigura rezistenta organismului. Este alcătuit dintr-o substanță gelatinoasa
numita substanță fundamentală în care se află celule și fibre.Substanță fundamentală poate fi :moale,
semidură sau dură.
Țesutul conjunctiv se clasifica în:țesuturi conjunctive moi ,țesuturi conjunctive semidure, țesuturi
conjunctive dure.
Țesuturi conjunctive moi au structuri diferite și îndeplinesc o varietate de funcții: leagă între ele
diferite părți ale organelor, hrănesc alte țesuturi, oferă protecție mecanica,depozitează grăsimi, au rol în
imunitate.
Țesut conjunctiv semidur este un țesut elastic ,dar rezistent.Se mai numește țesut cartilaginos și
conține fibre în cantitate mare ,puține celule și substanță fundamentală,ea este impregnata cu săruri de
calciu și sodiu.
Țesut conjunctiv dur întra în alcătuirea oaselor. Are în substanță fundamentală o proteină, oseina
impregnata cu săruri minerale de calciu și fosfor.
Țesutul osos este format din lamelele osoase dispuse în două moduri:țesut osos compact și țesut
osos spongios.
 ȚESUTURI DE SUSȚINERE
Manifestări fiziologice:

- sistemul osos diminuă, crescând porozitatea

- la bărbați. involuția e lentă și regulată, la femei este mai importantă după 65 ani, iar
declinul este brusc
- scăderea capacității de formare a calusului
- reducerea lentă a vâscozitatii lichidului sinovial
- cifoză dorsală și hiperlordoză cervicală
- limitarea mobilității articulare
- uzura cartilagiilor
- cracmente la nivelul articulațiilor genunchiului
- talalgii,tendințe de picior plat
- atrofii musculare
 Manifestări fiziologice
- țesutul conjunctiv: crește densitatea fibrelor și scade substanța fundamentală și
hidratarea substanțelor în stare de gel
- țesutul osos are tendința de a pierde mineralele, mai mult la femei ca la bărbați și în
special după menopauză, sub influență hormonală( deficit de estrogen )
- scad fibrele elastice -> crește rigiditatea
- țesutul cartilaginos își pierde elasticitatea și conținutul apos
- sunt depozitate fibre care devin locuri predilecte pentru depozitarea calciului->
calcificări patologice ce apar la vârstnici
- aport de calciu , vitamine , alte săruri
Țesuturi de susținere

Intervenții autonome
Intervenții autonome ale A.M.:
• Explicarea faptului că la vârstnici scade absorbția intestinală a calciului și vitaminei D,
iar slabă expunere la soare scade sinteza vitamina D în tegument;
• Explicarea faptului că la această vârstă se produce, mult mai ușor, fractura osoasă
spontană sau provocată și că trebuie să reducă acțiunea factorilor de risc;
• Educare pacientului să evite pozițiile vicioase, cu atât mai mult cu cât datorită tasărilor
vertebrale apare tendința de cifoză ;
• Cunoașterea factorilor de risc ai osteoporozei:
- menopauza, în special cea timpurie;
- istoricul familial;
- lipsa activității fizice;
- consumul de toxine, droguri, alcool, tutun;
- alimentația precară cu deficite de vitamina C, D, K.
Țesuturi de susținere

Intervenții delegate

Intervenții delegate ale A.M.:

• administrarea tratamentului prescris.
REPRODUCĂTOR
Anatomia sistemului reproducător
Sistemul reproducator al omului este format din :

-Organele genitale interne : gonadele - organe perechi care

produc celule sexuale (gametii) si caile de eliminare a gametilor;

-Organe genitale externe ;

-Glande anexe;

Sistemul reproducator feminin:

Ovarele (gonadele feminine)
-Localizate in abdomen;
-Au dubla functie: exocrina , prin producere ovulelor(la fiecare 28 de zile , incepand cu
pubertatea si pana la menopauza , ovarele produc alternativ un singur ovul -ovogeneza) si endocrina prin
producerea de estrogen si progesteron (hormonii sexuali femini).
Caile de eliminare a ovulelor:

-Trompele uterine;

-Uterul - Asigura cresterea si dezvoltarea viitorilor urmasi in perioada sarcinii;

-Vaginul - Organ copulator feminin.

Organele genitale externe - Vulva;

Glandele anexe

- Glandele mamare : produc lapte , necesar pentru hranirea copiilor dupa nastere.
 Anatomia sistemului reproducător

Sistemul reproducator masculin:

Organele genitale interne:
-Testicule (gonadele masculine)
*Sunt localizate in afara abdomenului , in scrot;
*Au dubla functie: exocrina prin producerea de spermatozoizi (spermatozoizii se
formeaza continuu , incepand cu pubertatea si pana la andropauza
-spermatogeneza ) si endocrina prin producerea de testosteron (hormonul sexual
masculin);
-Caile de eliminare a spermatozoizilor:

*Epidimul;

*Canalul deferent;

*Uretra(cale comuna cu sistemul excretor)

Organe genitale externe:

-Penisul - organ copulator masculin;

-Scrotul - adaposteste testiculele

Glandele anexe - Produc lichide care ajuta la hranirea si deplasarea spermatozoizilor ,

formand impreuna cu acestia lichidul seminal (sperma).
 Modificări fiziologice

● regresie hormonală
● reducerea mărimii ovarului, uterului, atrofie vaginală
● capacitatea reproductivă scade brusc în cazul femeilor și progresiv pentru bărbați
● glanda mamară se atrofiază și scade tonicitatea musculaturii, se reduce țesutul celular
subcutanat
● spermatogeneza se menține, ea încetinește și crește numărul anomaliilor genetice
● apar modificări variate, histologice, biochimice și funcționale ale prostatei ducând la
diverse patologii(adenomul de prostată)
● reducerea secrețiilor hormonale: dispariția principalelor surse de estrogen - dilatarea
vaselor de sânge și apariția bufeurilor
 Intervenții autonome

● lămurirea pacienților că sistemul reproducător este aflat direct sub influența regresiei
hormonale

-scade brusc capacitatea reproductivă a femeii și dispare odată cu menopauza,

premenopauza e caracterizată de scăderea fertilității și creșterea avorturilor spontane

- la bărbat scăderea capacității de reproducere este mai gradată ca la femei, unii

bărbați menținând o bună capacitate reproductivă chiar la vârste foarte înaintate

● încurajarea pacienților să se concentreze pe alte preocupări - pentru a reduce stresul indus

de modificările din activitatea sexuală.
 Intevenții delegate

● administrarea tratementului prescris