ANATOMIA TUBULUI DIGESTIV: aparatul digestiv este format din

tractul digestiv si din glandele anexe. Tractul digestiv cuprinde cavitatea

bucala, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire si intestinul gros.
Esofagul este un conduct musculo-membranos prin care trec alimentele
din faringe in stomac. Are 4 portiuni: cervicala; toracica; diafragmatica;
abdominala. Lungimea totala este 25 cm, cea mai lunga fiind portiunea
toracica. Structura: pornind de la interior spre exterior: mucoasa are
anexate glandele esofagiene si glandele cardiace ce secreta mucus
pentru usurarea alunecarii bolului alimentar; tunica submucoasa; tunica
musculara alcatuita din fibre longitudinale si circulare; adventicea este
formata din tesut conjunctiv lax, ce ii permite esofagului sa-si modifice
dimensiunile in timpul deglutitiei. Stomacul este portiunea cea mai
dilatata a tubului digestiv situata intre esofag, cu care comunica prin
orificiul cardia, si duoden, cu care comunica prin orificiul piloric. La adult
capacitatea stomacului este intre 1200-1600 cm2 si are o lungime de 25
cm. Forma, dimensiunile si asezarea stomacului depind de mai multi
factori: tip constitutional; varsta; “grad de umplere”; starea de
contractie/relaxare a peretilor gastrici; pozitia corpului. La indivizii normo
stenici, in ortostatism, forma stomacului este de litera “J”, avand o
portiune verticala mai lunga si una orizontala; separatia dintre cele doua

este scizura angulara. Portiunea verticala este formata din: partea

cardica cuprinde in interiorul ei orificiul cardic; fundul stomacului (fornix)
care corespunde radiologic pungii cu aer; corpul stomacului care este
separat de fornix printr-o linie orizontala ce trece prin cardia; inferior tine
pana la un plan vertical ce trece prin scizura ampulara. Portiunea
orizontala este portiunea pilor si are 2 segmente: antrul piloric (mai
dilatat); canalul piloric (se continua cu pilorul, portiunea terminala a
stomacului si care contine sfincterul piloric). Stomacul prezinta 2 orificii, 2
pereti (anterior si posterior), 2 margini-dreapta (mica curbura) si stanga
(marea curbura). Structura stomacului de la exterior spre interior:
a).Seroasa este reprezentata de peritoneul visceral. b).Musculatura
contine fibre longitudinale, circulare, oblice; constituie aparatul motor al
stomacului care realizeaza depozitarea alimentelor ingerate,
amestecarea lor cu sugul gastricchimul gastric, golirea lenta
“intermitenta” a chimului din stomac in duoden. Pe masura ce alimentele
ajung in stomac, acesta se destinde si se adapteaza continutului sau
functie de tonicitate (peristaltica). Stomacul mai prezinta miscari
peristaltice caracteristice portiunii pilorice. Ele sunt produse de fibrele
circulare care se contracta si se relaxeaza succesiv. c).Submucoasa
este formata din tesut conjunctiv in care exista vase si terminatii

nervoase. d).Mucoasa este principala componenta morfologica si

functionala a peretelui stomacal. Este alcatuita din tesut epitelial (cu
functie de protectie prin secretia de mucus) si tesut glandular. Este
aparatul secretor al stomacului. Functiile mucoasei: secretie externa de
suc gastric, care are in componenta pepsina; este secretat de glandele
corpului si fundului stomacului; secrtie interna prin secretie de gastrina,
serotonina, enteroglucagon; resorbtie pentru apa, R-OH, cofeina,
nicotina; protectie (aparare) prin secretie de mucus, care impiedica
autodigestia mucoasei. Intestinul subtire se intinde de la pilor pana la
valva ileo-cecala. Este lung de 5-6 m. are 3 portiuni: Duodenul: este
partea fixa a intestinului subtire; are forma de potcoava (cadrul
duodenal); in concavitatea potcoavei exista capul pancreasului. Are 4
portiuni: superioara (bulbul duodenal); descendenta; orizontala;
ascendenta. Structura: tunica seroasa este reprezentata de peritoneu
(inveleste doar portiunea superioara a duodenului); tunica musculara cu
fibre longitudinale si circulare; tunica submucoasa; tunica mucoasa este
o componenta esentiala datorita functiei de absorbtie. Jejunul. Ileonul.
Intestinul gros are lungimea de circa 1,5-1,6 m. Incepe din fosa iliaca
dreapta cu segmentele: cecul cu apendicele anexat; colonul cu alte 4
portiuni: ascendent; transversal; descendent; sigmoid; rect. Configuratia

externa: teniile musculare: 3 benzi musculare longitudinale; haustrele:

portiuni bombate spre exterior, separate intre ele prin santurile
transverse; apendicele epiploce: ciucuri de grasime inserati la nivelul
teniilor. Structura: seroasa reprezentata de peritoneu; musculara cu fibre
longitudinale si circulare; miscarile periostaltice sunt lente, slabe; de 2-3
ori/zi se desfasoara miscari periostaltice in masa; mucoasa nu mai
prezinta vilozitati intestinale; secreta mucus cu rol de lubrifiere si
alunecare a bolului fecal. La nivelul colonului se realizeaza reabsorbtia
de apa si electroliti (Na, Cl), secretia unor electroliti (K), sinteza de
vitamina B.
COLON IRITABIL CU PREDOMINANTA CONSTIPATIONALA
(constipatie spastica): consta in contractia exagerata a fibrelor musculare
din musculatura proprie a colonului pe anumite segmente ale sale. Este
cea mai frecventa dintre afectiunile tubului digestiv (13-30%). Femeile
sunt mai des afectate (2/1), mai frecvent la 20-40 de ani. Etiologie:
factori incriminati: componentele ereditare si familiale; inflamatii
intestinale (enterocolite infectioase); alimentatie saraca in fibre vegetale;
factori care pot fi diferentiati la femei (situatii conflictuale, probleme
familiale, surmenaj intelectual) si la barbati (probleme profesionale);
modul de viata neregulat si nefiziologic (alimentatie nerationala,

sedentar, abuz de alcool, munca intelectuala fara pauze). Tablou clinic:

Constipatie insotita de dureri abdominale, meteorism, balonari
dureroase. Scaunul este dureros, sub forma de excremente de oaie sau
creion. Uneori scaunul se poate elimina cu mucus. In formele severe
poate aparea sange in fecale (fisuri anale sau hemoragii). Dureri
abdominale: difuze; sunt pe traseul colonului, in special pe cec, sigmoid,
cele 2 unghiuri ale colonului. Caracterul durerii variaza de la senzatia de
arsura, greutate-colica violenta. Durerile de la nivelul flexurilor pot iradia
in spate, in hemitorace. Alteori durerea poate simula o suferinta
apendiculara, colecistica, anexiala. Durerea apare diminuata si dispare
in cursul activitatii cotidiene; este exceptata in timpul noptii (rara);
dispare sau se amelioreaza in vacante; dispare dupa defecatie sau dupa
eliminarea de gaze. Durerea poate fi insotita de greata, varsaturi,
eruptatii. Starea generala a bolnavului este buna. Examenul obiectiv:
prin palparea anumitor segmente ale colonului, in special pe sigmoid;
sunt consistente, spastice si dureroase. Evolutia este cronica,
intermitenta, cu perioade de acalmie, care alterneaza cu cele dureroase.
Diagnosticul se pune pe baza examenului radiologic (scaderea calibrului
pe un anumit segment al colonului, hipertonie cu haustre adanci si
frecvente). Tratamentul este complex: igieno-dietetic: cu evitarea
 2

alimentelor care baloneaza (varza, ridichi, cartofi, legume), grasimilor (in

special cele prajite), ciocolatei, fructelor crude in cantitati mari (nuci,
citrice)se indica alimente bogate in fibre (tarate de grau).
Medicamentos: antispastice, anxiolitice (daca este cazul). Reeducarea
defecatiei (la ora regulata). Psihoterapie. Tratament kinetic.
CONSTIPATIA CRONICA ATONA se caracterizeaza prin lipsa completa
de activitate motorie a musculaturii proprii a colonului, atat la nivelul
fibrelor circulare, cat si la nivelul celor longitudinale. Constipatia: criterii
de definitie-intervalul dintre scaune; greutatea si volumul fecalelor.
Constipatia inseamna scaune putine, de consistenta dura, cu volum mic,
expulzie cu efort sau incomplet. Constipatia se considera atunci cand
frecventa scaunelor este sub 3 pe saptamana. Constipatia cronica exista
la 30% din populatie. Constipatia cronica poate fi primara (de sine
statatoare sau habituala) si secundara (cand exista un simptom in cadrul
altor afectiuni-diabet, diskinezii biliare hipotone, hipotiroidism, stenoze
tumorale ale colonului). Constipatia habituala poate avea mai multe
cauze: sedentarism; repaus prelungit la pat; alimentatie saraca in vibre
vegetale; folosirea frecventa si fara discernamant a laxativelor;
stapanirea volitionala a reflexului de defecare; obiceiuri alimentare
gresite. Tabloul clinic: istoricul constipatiei incepe in copilarie sau la

pubertate. Simtpome: dureri abdominale mai ales pe traseul colonului

stang; balonari; senzatie de greutate sau de plenitudine abdominala sau
de evacuare incompleta a scaunului; gust rau in gura. Simptome
generale: cefalee; inapetenta; scaun dur, fragmentat, uneori cu striuri
sangvine; oboseala; scaderea capacitatii de atentie si de concentrare.
Diagnosticul se face doar dupa inlaturarea unei constipatii secundare
altor boli. Se face examenul clinic si paraclinic complet (rectoscopie,
colonoscopie, examen radiologic). Regimul alimentar trebuie sa fie bogat
in fibre alimentare (substante de balast-celuloza) care stimuleaza
activitatea intestinala: paine integrala si graham; fructe crude sau fierte
(exceptie-gutui, afine; indicate-prune uscate, struguri, smochine,
curmale; bananele sunt bune pentru constipatie si diaree); miere; lapte
batut; zeama de varza; grasimi proaspete neprajite (ulei, unt); lichide in
cantitate mare. Se recomanda un pahar de apa la temperatura camerei
pe stomacul gol dimineata sau un pahar de suc de fructe.
DEFICIENTELE ABDOMENULUI: se produc prin modificari de forma
si/sau de tonus muscular. Abdomen marit de volum (balonat):
Abdomenul marit global rezulta prin cresterea dimensiunilor in plan
sagital si frontal. Cauza este scaderea tonusului muscular abdominal.
Examenul obiectiv: cresterea dimensiunii longitudinale (distanta dintre

apendicele xifoid si simfiza pubiana); cresterea dimensiunii circulare

(perimetrul abdominal). Abdomenul marit partial rezulta prin cresterea
dimensiunilor in plan sagital sau frontal. Marirea abdomenului in plan
sagital poate afecta: etajul superior (supraombilical): prin acumulare de
gaze in stomac si colon; etajul mijlociu (ombilical); etajul inferior
(subombilical): cauze-anteversia bazinului; staza la nivelul viscerelor
abdominale. Uneori abdomenul poate fi strangulat in regiunea ombilicala
si dilatat supra si subombilicalabdomen in clepsidra. Marirea
abdomenului in plan frontal este secundara hipotoniei peretelui
abdominal abdomen de batracian (dilatat pe flancuri). Abdomen gras:
cauze: depuneri excesive de tesut adipos la nivelul peretelui si in
cavitatea abdominala; depuneri le pot fi uniforme sau sub forma de cute,
colac, sort; atonia musculaturii peretelui si ptoza viscerelor abdominale.
Abdomen concav: apare frecvent la copiii inalti cu spate plan si torace
plat. Abdomen asimetric: se produce din cauza parezei, paraliziei,
hipotoniei musculare a musculaturii peretelui abdominal dupa
poliomielita, deviatii scoliotice grave cu interesarea coloanei vertebrale
lombare. Abdomenul asimetric apare secundar unor procese aderentiale
sau cicatrici postoperatorii in sfera digestiva sau genitala. Se insoteste
de tulburari functionale ale viscerelor. Abdomen lung si ingust: apare

frecvent la fete in perioada pubertatii, atunci cand se produce ingustarea

taliei si latirea bazinului. Abdomen cu puncte sau zone slabe: poate fi
constitutional sau dobandit. Puncte slabe constitutionale: linia alba;
orificiul ombilical; inghinal. Puncte slabe dobandite: prin sectiuni
chirurgicale ale peretelui abdominal; prin traumatisme (rupturi
accidentale)eventratii. Tratamentul herniilor si eventratiilor este
chirurgical. Dupa tratamentul chirurgical se face gimnastica abdominala
pentru refacerea tonusului peretelui (cu respectarea principiilor
progresivitatii). Se mai face si masaj pentru prevenirea cicatricilor
cheloide si pentru recuperarea elasticitatii tesuturilor. Laparatomie-
deschiderea cavitatii abdominale.
DISKINEZIILE BILIARE: caile biliare sunt intra hepatice si extrahepatice.
Caile biliare extrahepatice: calea biliara principala (ductul hepatic) ce se
continua cu canalul coledoc, ambele formand canalul hepato-coledoc;
aparatul diverticular reprezentat de vezica biliara si de canalul cistic.
Ductul hepatic ia nastere din unirea canalului hepatic drept si stang.
Coledocul continua canalul hepatic, iar limita dintre acestea este data de
deschiderea cisticului in calea biliara principala. Coledocul fuzioneaza in
peretele duodenal cu canalul pancreatic, amandoua deschizandu-se in
duoden prin ampula hepato-pancreatica. Canalul cistic leaga vezica

biliara de calea biliara principala, prin el bila ajungand in vezica biliara in

intervalul dintre mese si se scurge inapoi in coledoc intre mese. Vezica
biliara (colecist) este un rezervor unde bila se acumuleaza intre mese.
Este situata pe fata viscerala a ficatului si are o capacitate de 50-60 cm3.
are 3 portiuni: fundul vezicii biliare: este rotunjit; in functie de umplere
depaseste marginea inferioara a ficatului, luand contact cu peretele
abdominal anterior; corpul vezicii biliare; colul vezicii biliare. Structura
cailor biliare extrahepatice: canelele hepatocoledoc si cistic au la interior
o tunica mucoasa, in care exista glande ce secreta mucus cu rol de a
proteja mucoasa impotriva actiunii bilei. La exterior se gaseste tunica
musculara. Vezica biliara are la exterior tunica seroasa, la mijloc tunica
musculara si la interior tunica mucoasa, cu glande care secreta mucus.
Bila este secretata continuu de catre ficat si ajunge prin hepatocoledoc in
vezica biliara, unde se concentreaza. Contine: pigmenti biliari (bilirubina);
saruri biliare (rol de emulsionare a grasimilor); colesterol. Controlul
evacuarii bilei se face pe cale nervoasa si pe cale umorala (prin
colecistokinina). Diskineziile bilei sunt sindroame biliare caracterizate
prin perturbari motorii ale vezicii biliare si ale caii biliare principale si sunt
tulburari functionale care nu au substrat anatomic localizat evident.
Etiologia este variata. Cauze: afectiuni ale viscerelor de vecinatate (ulcer
 3

gastro-duodenal; duodenite; colopatii; afectiuni ginecologice); tulburari

endocrine (hiperfoliculinemie; menopauza; tetania); distonii
neurovegetative. Afectiunile predomina la femei, fie dupa sarcina, fie in
cadrul sindromului premenstrual sau a menopauzei. Intre 40-50 de ani
este cel mai frecvent. Diskineziile biliare determina tulburari de evacuare
a bilei prin modificari ale tonusului si motilitatii vezicii biliare sau prin
tulburari functionale ale sfincterelor arborelui biliar. Tulburarile de
evacuare ale bilei determina stazainflamatii si litiaza biliara.
Clasificare: afectiuni ale vezicii biliare: diskinezii biliare hipertone si
diskinezii biliare hipotone; afectiuni ale caii biliare principale: diskinezii
biliare ale canalului hepatic si diskinezii biliare ale coledocului. Diskinezia
biliara hipertona (vezica biliara iritabila) se caracterizeaza prin
hipercontractia vezicii ce duce la evacuarea rapida a continutului
acesteia. Cauza este hiperexcitatia vagala. Tabloul clinic: a).Dureri in
hipocondrul drept, care se accentueaza postprandial (mai ales daca
pranzul a continut alimente colecistokinetice-grasimi, ciocolata, cafea,
oua). b).Scaune diareice. c).Greturi si varsaturi biliare (amare).
d).Migrene. Tratamentul: regim alimentar din care se exclud alimentele
colecistokinetice; tratament medicamentos: antispatice si sedative;
kinetoterapie: masaj calmant si tehnici de psihorelaxare. Diskinezia
biliara hipotona se caracterizeaza

prin scaderea tonusului si a motilitatii vezicii biliareduce la dilatarea

vezicii. Trebuie diferentiata de colecistatonia secundara produsa de un
obstacol la nivelul cailor biliare. Volumul vezicii biliare este crescut,
fundul acesteia depasind marginea anterioara a ficatului. Cauze:
dezechilibre neuro-vegetative. Tabloul clinic: Jena sau greutate in
hipocondrul drept si epigastru. Gust amar. Greturi si varsaturi biliare.
Tratamentul: a).Regim alimentar bogat in alimente colecistokinetice
(smantana, unt); mesele in cantitati mici si repetate pentru a stimula
permanent secretia bilei; sunt indicate cure cu ape minerale
colecistokinetice si colereticee (stimuleaza secretia de bila); se pot folosi
ape gazoase, ulei de porumb sau de masline pe stomacul gol dimineata.
b).Medicamentos: medicamente colecistokinetice. c).Kinetoterapie:
gimnastica medicala cu obiective-tonifierea musculaturii peretelui
abdominal, stimularea motilitatii vezicii biliare, combaterea dereglarilor
neuro-vegetative. Se insista pe exercitii de gimnastica abdominala si
exercitii de respiratie diafragmatica cu bun efect colecistokinetic.
Exercitiile de gimnastica se vor executa mai ales din decubit lateral drept
(este postura de drenaj biliar); se mai face masaj cu rol stimulant si
evacuant-neteziri din hipocondrul stang in cel drept si framantat.
GASTROPATIILE FUNCTIONALE sunt suferinte legate de actul

alimentar, pacientii neprezentand leziuni organice evidente pe

radiografie. Au urmatoarele caracteristici: se accentueaza simptomele
digestive in conditii de solicitari fizice si psihice crescute; se amelioreaza
simptomatologia in stare de destindere, concedii, vacante. Gastropatiile
functionale pot aparea aparent autonom, dar si ca manifestari in cadrul
unor boli neurologice, metabolice, endocrine, toxice…Se sistematizeaza
in: gastropatii functionale secretorii; gastropatii functionale motorii;
gastropatii functionale mixte. Gastropatiile functionale secretorii:
Hipoclorhidia este prima forma de gastropatii functionale secretorii si
rezulta aproape intotdeauna din atrofia mucoasei gastrice. Caracterul
functional (reversibil) poate fi de origine psihogena (stari depresive, stari
melancolice), endocrina (hipotiroidie, insuficienta suprarenaliana) si
nutritionala (carente de Fe si vitamine). Hipoclorhidia se depisteaza prin
chimism gastric cu gastrina sintetica ce deceleaza valoarea Ph-ului
gastric de repaus si stimulat de alimente. In mod normal Ph-ul gastric
este 5,5 si se vorbeste de hipoclorhidie la Ph mai mare de 5,5.
Hiperclorhidia este a 2-a forma de gastropatii functionale secretorii.
Aceasta era etichetata drept o boala ulceroasa insuficient clarificata. Se
intalneste frecvent la cei cu antecedente ulceroase. Simptomele apar in
legatura cu factorii excitanti ai secretiei gastrice: consum de alcool in
 4

exces, cafea, condimente iritante, grasimi prajite, bauturi reci. Un alt

factor sunt starile de suprasolicitare si tensiune nervoasa si de
asemenea consumul de medicamente “ulcerogene” (antiinflamatoare
nesteroidine). Simptomele sunt reprezentate de eruptatii, pirozis
(senzatia de arsura), greata, varsaturi. Episoadele dispectice sunt de
scurta durata si survin neregulat (nu au ritmicitatea si periodicitatea din
ulcer). Pe radiografie si endoscopie nu sunt semne de leziune ulceroasa.
Acuzele cedeaza de obicei spontan sau prin luarea unor masuri igieno-
dietetice sau uneori sunt necesare medicamente antiacide sau sedative.
Gastropatiile functionale motorii (diskinezii gastrice): Diskineziile gastrice
limitate la nivelul sfincterelor: Cardiospasmul este contractia excesiva a
sfincterului esofagian inferior. Acuzele clinice sunt durere retrosternala la
deglutitie si uneori senzatie de oprire a alimentelor solide sau lichide la
acest nivel. Pilorospasmul reprezinta contractia prelungita a sfincterului
piloric cu intarzierea evacuarii gastrice. Clinic se manifesta prin varsaturi
alimentare postprandiale si durere cu caracter contractil spontan
reversibil. Apare mai ales la fetele tinere in contextul unei labilitati psihice
si endocrino-vegetative, posibil ca reactie la emotii negative si stari
emotionale. Tratament: regim igieno-dietetic, psihoterapie, iar
medicamentos se face pentru stimularea contractiei fibrelor musculare

netede ale tubului digestiv. Tratamentul prin mijloace kinetice are

urmatoarele obiective: relaxarea musculaturii peretelui abdominal si
relaxarea psihica generala. Mijloacele kinetice sunt masajul, gimnastica
medicala si tehnici de psihoreglare (Jacobson si Schultz). Masajul consta
in neteziri usoare: pentru cardiospasm in sens longitudinal pornind din
epigastru si pana la furculita sternala; pentru pilorospasm netezirile se
fac in epigastru in sens invers acelor de ceasornic. In aceleasi zone
topografice se mai fac in scop relaxator vibratii fine si prelungite.
Gimnastica medicala este putin eficienta, deoarece scaderea presiunii
intraabdominale este greu de realizat prin alte mijloace kinetice in afara
masajului. Diskineziile gastrice extinse: Hipertonia gastrica.Hipotonia
gastrica mai este numita in forma ei severa si gastropareza idiopatica.
Simptomele sunt senzatie de plenitudine postprandiala, satietate
prelungita si disconfort digestiv. Apare mai ales la persoanele cu ptoza
gastrica (in general femeile si batranii). Ptoza gastrica sau alte
visceroptoze abdominale sunt consecinta a mai multor fenomene:
scaderea tonusului si a elasticitatii peretelui abdominal; scaderea functiei
de aspiratie intratoracica si a mobilitatii diafragmului; scaderea rapida a
tesutului adipos intraabdominal cu rol de sustinere; cresterea dimensiunii
unor viscere; sarcinile prelungite; sedentarismul; tipul constitutional

longilin; activitati desfasurate in ortostatism prelungit la care se adauga

asocierea trepidatilor prelungite; activitati in ortostatism si cu inclinarea
anterioara a trunchiului care suprasolicita tesutul musculo-aponevrotic
abdominal. Tratamentul este complex si va consta in tratament igieno-
dietetic (inlaturarea cauzelor favorizante), regim alimentar de crutare a
stomacului, tratament medicamentos care sa stimuleze motilitatea
viscerelor (Motiliu). Tratamentul prin gimnastica medicala are
urmatoarele obiective: tonifierea musculaturii peretelui abdominal si
cresterea tonusului musculaturii gastrice. Sedinta de gimnastica
medicala se va structura astfel: o parte introductiva in care se vor
executa miscari active libere cu membrele si trunchiul, punandu-se
accent pe reeducarea atitudinii corporale si o parte propriu-zisa in care
se va pune accent pe gimnastica abdominala. Gastropatiile functionale
mixte reprezinta o asociere de tulburari functionale secretorii si motorii
fara modificari patologice la investigatiile paraclinice. In practica se mai
numesc si dispepsii nonulceroase.Clinic apar dureri epigastrice
nesistematizate in raport cu mesele, greata, pirozis, balonari
postprandiale, apetit redus. Tratamentul consta in regim igieno-dietetic
 5

(de crutare-excluderea ciorbelor si supelor de carne, a bauturilor

gazoase, a dulciurilor concentrate si a cruditatilor); tratamentul

medicamentos consta in antiacide (Fanotidina, Ranotidina); psihoterapie;

gimnastica medicala consta in exercitii active generale, gimnastica
abdominala, gimnastica respiratorie.
GIMNASTICA ABDOMINALA consta din exercitii de trunchi si/sau
exercitii de membre inferioare, care produc contractii izotonice si
izometrice ale musculaturii peretelui abdominal. Gimnastica abdominala
influenteaza functiile organelor digestive, deoarece orientarea fibrelor
musculare din peretele abdominal corespunde orientarii fibrelor din
peretii organelor abdominale: sensul fibrelor muschilor drepti corespunde
fibrelor longitudinale din viscere; sensul fibrelor muschilor oblici
corespunde fibrelor oblice din viscere; sensul fibrelor muschiului
transvers corespunde fibrelor circulare din viscere. Musculatura
abdominala lucreaza astfel sinergic cu musculatura tubului digestiv.
Exercitii statice: contractii izometrice realizate prin: a).exercitii de trunchi
pe membre inferioare: din decubit dorsal sau din asezat cu membrele
inferioare extinse se flecteaza trunchiul; b).exercitii de membre inferioare
pe trunchi: din decubit dorsal, din stand sau din atarnat-flexii alternative
sau simultane ale soldurilor cu genunchii flectati sau extinsi; c).exercitii
de cap pe trunchi: din decubit dorsal, flexia capului astfel incat sa isi
poata privi picioarele; d).exercitii complexe: contractiile izometrice se pot

localiza strict pe fiecare din fibrele muschilor abdominali: pe fibrele

verticale: din stand-flexia trunchiului; “echilibrul fesier” (echer); din
decubit dorsal-flexia capului; pe fibrele oblice: decubit dorsal, cu
membrele inferioare flectate din sold si extinse din genunchi-se executa
ABD membrelor inferioare si mentinerea lor in aceasta pozitie; asezat, cu
bazinul fixat de catre kinetoterapeut-se executa inclinari laterale cu
opunere de rezistenta la nivelul umerilor; pe fibrele transverse: se
realizeaza prin mentinerea pozitiei de patrupedie prin greutatea
viscerelor abdominale. Exercitii dinamice: se pot executa din toate
pozitiile fundamentale si derivate. Eficienta maxima o are pozitia de
decubit dorsal, in care valoarea unghiului intre trunchi si membre este
intre 30-500. Se pot executa liber sau cu rezistenta. Obiective: prevenirea
sau tratarea tulburarilor de tonus muscular; dezvoltarea sau
compensarea functiilor digestive si chiar genitale; imbunatatirea
circulatiei si nutritiei tesuturilor. Indicatii: tulburari de tranzit (constipatii);
ulcer gastro-duodenal; gastrite; dischinezii biliare. Contraindicatii:
inflamatii acute abdominale-apendicita, anexita, peritonita, gastrita; orice
tumora neoplazica in sfera abdominala; hemoragii.
IMPARTIREA TOPOGRAFICA A ABDOMENULUI: regiunile abdominale
sunt regiuni conventionale de suprafata ale peretilor antero-

laterali abdominali si fata de ele se raporteaza asezarea normala si

proiectia la suprafata a viscerelor abdominale. Sunt 9 regiuni situate in 3
etaje abdominale: superior, mijlociu si inferior. Ele sunt delimitate de 2
linii orizontale (una care uneste extremitatile anterioare ale perechii 10
costale si alta care uneste cele 2 spine iliace antero-superioare) si 2 linii
verticale (sunt prelungiri ale liniilor medio-claviculare). Etajul superior are
3 portiuni: hipocondrul drept; epigastrul; hipocondrul stang. Etajul
mijlociu are 3 portiuni: flancul drept; regiunea ombilicala (mezogastrul);
flancul stang. Etajul inferior are 3 portiuni: fosa iliaca dreapta;
hipogastrul; fosa iliaca stanga. Proiectia stomacului: epigastrul si
hipocondrul stang. Superior-linia orizontala ce trece prin spatiul 5
intercostal stang. Inferior-linia orizontala ce trece prin marginea inferioara
a coastei 10. Lateral-planul tangential la peretele lateral stang al
toracelui. Proiectia ficatului: hipocondrul drept si epigastrul. Superior-
spatiul 5 intercostal drept. Inferior-arcul costal drept. In epigastru
marginea inferioara se afla pe linia ce reprezinta bisectoarea unghiului
format de arcul costal drept si linia bicostala. Proiectia pancreasului:
hipocondrul stang si epigastrul. Superior-linia ce trece prin extremitatea
anterioara a coastei 8. Inferior-linia ca trece la 3-4 cm deasupra
ombilicului. In partea dreapta-linia verticala la 3-4 cm de linia mediana. In

partea stanga-linia verticala la 2 cm distanta de planul medio-clavicular

stang. Proiectia splinei: hipocondrul stang. Superior-coasta 9. Inferior-
coasta 11. Proiectia colonului si a intestinului subtire: cecul si apendicele:
fosa iliaca dreapta; colonul ascendent: flancul drept pana la unghiul
hepatic; unghiul hepatic: hipocondrul drept; colonul transvers: superior in
dreptul coastei 10, inferior in dreptul ombilicului; unghiul splenic: se afla
cu 4-5 cm mai sus decat unghiul hepatic; colonul ascendent:in
profunzimea flancului stang; in cadrul format de segmentele colonului se
afla ansele intestinale-regiunea ombilicala. Proiectia vezicii biliare:
hipocondrul drept. Fundul vezicii biliare se proiecteaza la intersectia
marginii laterale a dreptului abdominal cu arcul costal drept. Proiectia
apendicelui: fosa iliaca dreapta. Aici este punctul McBurney, care se afla
pe linia ce uneste ombilicul cu spina iliaca antero-superioara, la unirea
2/3 externe cu 1/3 interna.
TRATAMENTUL KINETIC IN COLOPATIILE FUNCTIONALE:
Colopatiile functionale include afectiuni colonice generate de tulburari ale
contractilitatii fibrelor musculare netede din structura intestinului gros.
Colopatiile functionale sunt de 2 feluri: constipatie cronica; colon iritabil
cu predominanta constipatiei (constipatie spastica). Obiectivele
tratamentului kinetic: tonifierea musculaturii peretelui abdominal;

stimularea activitatii motorii a colonului; reglarea activitatii sistemului

nervos vegetativ. Tratamentul kinetic: se realizeaza in ritm de 2 sedinte
pe saptamana. In primele 3 sedinte se efectueaza masaj, maxibustie,
gimnastica respiratorie. In saptamana a 4-a se face si gimnastica
abdominala. Masajul se efectueaza la nivelul plexului solar si la nivelul
planului dorsal al corpului (spate, regiunea sacro-lombara). Masajul
plexului solar se efectueaza cu fetele palmare ale mainilor (neteziri),
plecand de la unghiul xifoidian spre hipocondrul drept, stang si epigastru.
Daca toleranta subiectului permite se pot aplica frictiuni si framantat a
masei intestinale, insistand in fosa iliaca dreapta si stanga (zona
sigmoidiana). Masajul planului dorsal se adreseaza musculaturii
paravertebrale si consta din frictiuni circulare concentrice executate
ascendent de la sacru la C7 (se realizeaza dungi simetrice
paravertebrale) si se disperseaza astfel nodulii subcutanati, care se
palpeaza la acest nivel. Maxibustia consta in incalzirea punctelor
simptomatice cu betisoare de anadu; se aprinde capul betisorului si
atunci cand se inroseste se apropie de punctul cautat, la 2-3 cm de piele.
Durata de expunere variaza in functie de reactia cutanata a subiectului.
 6

(iritare). Contraindicatii: stari febrile; nu se practica in apropierea vaselor

sangvine sau pe pielea cu cicatrici. Puncte calde: a).Pe linia mediana a

abdomenului: RM4: la 3 cm sub ombilic (tonic al organismului); RM6: la

1,5 cm sub ombilic (balonare, naurastenic); RM8: in centrul ombilicului
(dureri abdominale si rau de inaltime); RM10: 2 cm sub ombilic (gastrite,
faza gastrica); RM12: la jumatatea distantei dintre ombilic si apendicele
xifoid (balonari, faza gastrica, gastralgii). b).Pe linia mediana a coloanei
vertebrale prin apofizele spinoase: V50: 3 cm de linia mediana pe
orizontala ce trece prin apofiza spinoasa a lui T 12 (constipatie, balonari,
gastralgii); V51: 3 cm de linia mediana pe orizontala ce trece prin apofiza
spinoasa a lui L1 (constipatie, durere epigastrica). Gimnastica
respiratorie: invatarea respiratiei abdominale, expiratiile profunde
actionand asupra intestinului subtire si a colonului, combatand staza
intestinala. Gimnastica abdominala: se vor alege succesiv pozitii de
decubit, patrupedie, asezat si stand. Se va adopta un ritm si se vor
alterna pozitiile joase si inalte, ceea ce va duce la stimularea miscarii
segmentare si de transport intestinal. Rezultatele apar dupa aproximativ
2 luni, interval in care se constata transformari ale morfologiei
abdominale si reaparitia tonusului abdominal.
TRATAMENTUL ULCERULUI GASTRIC SI DUODENAL: Tratamentul
kinetic se aplica numai in perioadele de remisiune. Obiectivele vor fi
sedarea sistemului nervos central, reglarea tonusului sistemului nervos

vegetativ. Se vor executa exercitii simple executate lent, eventual

asistate, fara amplitudini mari pentru a evita cresterea motilitatii si
secretiei gastrice. Se va lucra din decubit dorsal, executandu-se miscari
active de flexie a capului pe trunchi si exercitii de membre inferioare pe
trunchi cu genunchii flectati sau extinsi, dar alternativ cu fiecare membru
inferior in parte.
ULCERUL GASTRIC SI DUODENAL: reprezinta un spectru de afectiuni
cu etiopatologie complexa, avand ca rezultat final autodigestia mucoasei
gastrice sau duodenale de catre secretia clorhidro-peptica. Afecteaza
10% din populatie, iar repartitia pe grade de varsta este diferita in functie
de localizare (ulcerul gastric este mai frecvent dupa 50 de ani, raportul
barbat-femeie este de 4/1; ulcerul duodenal apare intre 30-50 de ani,
raportul barbat-femeie fiind de 3/1). Etiopatogenie: boala rezulta din
dereglarea raportului normal dintre factorii de aparare si cei de
agresivitate ai mucoasei gastrice si duodenale. Factorii de aparare sunt
irigatia sangelui, bariera intacta a mucoasei datorata productiei normale
de mucus si a regenerarii epiteliale normale. Factorii agresivi sunt
hiperaciditatea si activitatea peptica crescuta, agresorii exogeni (AINS,
corticoizi), substantele endogene citotoxice (acizi biliari). Anatomia
patologica: cel mai frecvent leziunea ulceroasa este unica. Lipsa de

substanta intereseaza mucoasa, submucoasa si o parte din tunica

musculara. Daca leziunea depaseste peretele gastric sau duodenal si se
deschide in organele vecine (frecvent in pancreas) se produce ulcer
penetrant. Ulcerul gastric este localizat frecvent pe mica curbura. Ulcerul
duodenal este localizat frecvent in prima portiune a duodenului. Tablou
clinic: Durerea este principalul simptom. Caracteristici: sediul epigastric;
foame dureroasa, crampe, arsura, durere surda. Durerea este legata de
mese astfel: in ulcer gastric ea apare precoce postprandial (1-11/2 ore); in
ulcerul duodenal apare tardiv (2-4 ore). Durerea poate fi nocturna (mai
frecvent in ulcerul duodenal); cedeaza dupa consum alimentarmai
frecvent in ulcerul duodenal decat in cel gastric; nu exista legatura intre
intensitatea durerii si dimensiunile ulcerului; prezinta dependenta
sezoniera (primavara si toamna apar acutizari-ulcer duodenal). Pirozis.
Regurgitatii acide. Varsaturi acide si alimentare: sunt frecvente in ulcerul
duodenal cand continutul arata alimente consumate cu mai mult de 6 ore
inainteeste sugerata existenta unui obstacol piloric. Examenul obiectiv:
in ulcerul duodenal apare durere la palparea locala paraombilic dreapta;
in ulcerul gastric apare durere la palpare in epigastru spre stanga liniei
mediane, pe o arie mai intinsa. Examenul paraclinic: radiografie cu
BaSO4 (substanta de contrast)-apare nisa ulceroasa (o proeminenta pe

conturul figurii); endoscopie: avantaje-vizualizare buna; punctie biopsie;

poate evalua eficienta unui tratament corect; poate stabili evolutia
ulcerului spre cicatrizare sau spre complicatii. Evolutie: in cicluri de
episoade acute dureroase ce alterneaza cu perioadele de latenta. Dupa
o perioada activa de cateva saptamani, boala poate intra spontan in
perioada de acalmie, chiar si fara tratament medicamentos sau igieno-
dietetic. In ulcerul duodenal recurentele apar in primii 8-10 ani, apoi intra
in regresiune indelungata. In ulcerul gastric recurentele apar in special in
primii 2 ani. Mortalitatea este mai mare prin ulcer gastric datorita riscului
de cancer gastric. Complicatii: majore-hemoragie; perforatie; stenoza
pilorica; minore-gastrita sau duodenita de insotire; esofagita de reflex;
suferinte colecisto-biliare. Hemoragia digestiva superioara se poate
exterioriza prin hematemeza (varsatura cu sange, de obicei negru, “in
zat de cafea”-sangele a stagnat in stomac) sau prin melena (scaun cu
sange-este negru, lucios, cu aspect de pacura). Sursa hemoragiei poate
fi eroziunea arteriolelor din fundul sau marginile craterului ulceros sau
vasele mari din gastro-duoden. Tratamentul: inlaturam factorii precipitanti
ai crizei ulceroase (fumat, alcool, cafea, mese neregulate, droguri
ulcerogene). Masurile igieno-dietetice au rol in scurtarea crizei dureroase
si cicatrizarea leziunii: repaus la pat cand simptomatologia este foarte

zgomotoasa; asigurarea unui confort corespunzator; pranzuri cu volum

mic (crutare mecanica); crutare chimica (NU supe de carne, oase,
grasimi prajite, condimente puternice); se recomanda lapte, smantana,
frisca, paste fainoase, supe de zarzavat, branza proaspata de vaci.
Regimul trebuie distribuit in 5-6 pranzuri pe zi si nu se prelungeste mai
mult de 4-6 zile. Tratamentul medicamentos: administrare de antiacide,
antisecretorii gastrice, sedative. Apele alcaline si bicarbonate se pot bea
dupa recomandare-sa nu aiba si alte afectiuni si nu in perioade de
acutizare.
7