PLEONASM. CATEGORIILE SEMANTICE.

CONFUZII PARONIMICE

Pleonasmul  greşeală de exprimare care constă în alăturarea unor cuvinte cu acelaşi sens sau
cu sensuri asemănătoare.
 caligrafie frumoasă, a înainta înainte, a prefera mai mult, a urma în continuare, a conlucra
împreună, a convieţui împreună, extrem de sublim, sărbătorirea aniversării, brusc şi
deodată, mai superior etc.

Unele pleonasme sunt acceptate cu scopul de a evidenţia o idee: cât vezi cu ochii, a îngheţa de
frig etc.

Sinonimele  cuvinte cu formă diferită şi sens asemănător.

Antonimele  cuvinte cu formă diferite şi sens opus.

Sensul propriu al cuvintelor reprezintă sensul cel mai comun şi cunoscut al unui cuvânt.
Sens propriu de bază  Dan şi-a rupt piciorul când a jucat fotbal.
Sensul propriu secundar  Piciorul scaunului s-a rupt în timp ce stătea Cornel pe el.
Sens figurat  Ionuţ a dat cu piciorul în baltă tocmai în ultimul moment al testului.

Omonimele  cuvinte cu aceeaşi formă şi sens total diferit.

Omofonele  cuvinte care se scriu diferit, dar se citesc/pronunţă la fel. (ne-am/neam, m-ai/mai)
Omografele  cuvinte care se scriu la fel, dar se citesc/pronunţă diferit. (veselă, torturi)

Cuvintele polisemnatice  cuvinte cu aceeaşi formă şi înţelesuri mai mult sau mai puţin
apropiate.

a face  El face bine.

El face un bine unui bătrân.
Mama face de mâncare.
Sora mea face tema la istorie.
Mama face curăţenie.
Firma aceea face un teren de fotbal.
Ei fac desene foarte frumoase.
Ei fac cumpărături pentru petrecerea de mâine seară.
Tata face munca unui om care este plecat.
El face bani mulţi vânzând maşini.
Bunica mea face un ilic.

Paronimele  cuvinte foarte asemănătoare ca formă şi înţeles diferit. (temporar/temporal,

complement/compliment).
Confuzia paronimică este o greşeală care constă în utilizarea unui cuvânt în locul paronimului
său.