Arte vizuale și abilități practice - o nouă abordare în procesul de învățare

Disciplina Arte vizuale și abilități practice este situată la intersecția ariilor curriculare
Arte și Tehnologii, înscriindu-se în categoria disciplinelor abordate integral.
Această abordare subliniază nevoia abordării integrate a conținuturilor specifice
artelor plastic și cele ale abilităților practice, nevoie racordată la particularităţile de vârstă ale
elevilor şi idealul și finalitățile educației stipulate în Legea Educației Naționale.
Din domeniul artelor vizuale programa vizează expresia artistică prin pictură, desen,
grafică, modelaj, sculptură prin arte decorative,textile,arhitectura, fotografia și artele
spectacolului.
Componenta practică a disciplinei este reprezentată de realizarea manuală a anumitor
produse.
Prin realizarea lucrărilor practice, se aplică cunoştinţe şi se formează deprinderi în
scopul transformării, într-un oarecare mod, a realităţii, a stării de existenţă a lucrurilor şi
fenomenelor, în scopuri utile omului şi colectivităţii.
De aceea, elevii trebuie îndrumaţi să observe cu atenţie natura şi să sesizeze legătura
dintre tot ceea ce facem şi spaţiul care ne înconjoară.
Conform lui Gaston Bergher:,,există adesea, în prima copilărie, o prospețime a
imaginației, o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic, pe care savanții sau artiștii ajunși
la maturitate nu le pot găsi decât cu mare greutate ”, ceea ce înseamnă de fapt că însușiri de
preț ca inventivitatea, fantezia, creativitatea dobândite încă din copilărie trebuiesc valorificate
din plin, iar prin intermediul acestei discipline sunt valorificate instinctele naturale ale
copiilor.
Necesitatea acestei discipline în procesul de învățare atât pentru preșcolari, cât și
pentru școlari este foarte mare, procesul învățării desfășurându-se pe cele trei niveluri diferite
și interdependente: nivelul cognitiv, emoțional și comportamental;
Astfel, sunt urmărite, în principal:
- familiarizarea cu aspecte specifice disciplinei, care vin în întâmpinarea noutăţilor din
domeniile pedagogiei şi psihologiei copilului;
- conştientizarea atitudinilor ce însoţesc acţiunile practice şi exprimarea receptivităţii
faţă de diversitate şi schimbare;
- dobândirea unor abilităţi practice privind utilizarea la clasă a metodelor şi tehnicilor
ce pot influenţa creşterea calităţii actului didactic.

În cadrul acestei discipline pot fi urmărite următoarele competențe:

1. Cunoaşterea şi aprofundarea conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice
specifice disciplinei Arte vizuale și abilități practice- Educaţiei tehnologice; realizarea
corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;
2. Preocuparea pentru adecvarea procesului instructiv-educativ la nevoile fiecărui
individ –capacitatea de a descoperi nevoile/domeniile de dezvoltare ale fiecărui elev,
capacitatea de a adecva situaţiile de învăţare, conţinuturile şi materialele educaţionale
la caracteristicile individuale ale elevilor, de a încuraja abilităţile practice;
3. Evaluarea holistică a performanţelor- capacitatea de a adapta modul de evaluare la
dezvoltarea globală a elevului şi de a utiliza informaţiile evaluative pentru a proiecta activităţi
de predare-învăţare eficiente, în cadrul disciplinei;
4. Adaptarea la schimbare: capacitatea de a identifica schimbările din societate şi natura
lor(direcţii, tendinţe, calitate), a evalua acţiunile/practicile elevilor şi a sugera şi
implementa modificările necesare;
 5. Respectarea drepturilor elevilor şi manifestarea unei atitudini de sensibilitate faţă de
nevoile şi interesele lor; stimularea potenţialului fiecărui elev, dezvoltarea inteligenţei
practice şi a creativităţii;
6. proiectarea şi organizarea educaţiei dincolo de discipline, pornind de la provocări şi
realităţi ale vieţii contemporane (pregătirea pentru viaţă).
Potrivit noii viziuni asupra disciplinei Arte vizuale și abilități practice-Educație
tehnologică are în vedere valorificarea instinctelor naturale ale copiilor ca punct de plecare în
formarea de deprinderi de lucru eficiente și formarea de competențe.
Educația tehnologică (sub diferite denumiri) este prezentă în planurile cadru, ca
disciplină de studiu de la grădiniță până la liceu iar alături de Matematică și Științe este unul
dintre cele 8 domenii de competențe -cheie stabilite la nivelul Comisiei Europene.
Având aplicabilitate în viaţa de zi cu zi, cele trei discipline permit explicarea lumii
înconjurătoare şi oferă copilului cunoştinţele necesare pentru a acţiona asupra acesteia, în
funcţie de propriile nevoi şi dorinţe.
Conţinuturile oferă o paletă largă de activităţi prin care elevul îşi poate acoperi sfera de
interese, adaptându-se la resursele locale şi făcând în acelaşi timp corelarea cu obiectele de
studiu din celelalte arii curriculare.
Există câteva atu-uri care vin în sprijinul afirmaţiei că prin acest domeniu se formează
competenţe- cheie şi anume:
- copilul intră în contact cu o mare varietate de materiale (din natură şi prelucrate) şi
se asigură un motiv pentru folosirea acestora în moduri reale, în loc de a trece
prin exerciţii care nu au nici o semnificaţie, cu excepţia uneia simbolice îndepărtate
(cum ar fi nesfârşitele pagini cu liniuţe pe care le fac şcolarii de clasa I, în caietele tip);
- se face apel la promptitudinea simţurilor şi la ascuțimea observației
- se cere o imagine precisă a scopurilor ce trebuie atinse şi este nevoie de ingenuitate şi
de inventivitate în planificare;
- este necesară atenţia mărită şi responsabilitatea personală în execuţie;
- rezultatele se prezintă sub o formă atât de palpabilă, încât copilul poate fi
orientat să-şi aprecieze munca şi să-şi perfecţioneze etaloanele.
Programa școlară este concepută astfel încât să formeze elevilor competențe și în același
timp le oferă posibilitatea de a-și fixa un scop, de a-și selecta materiale și instrumente în
concordanță cu scopul urmări, de a-și elabora propriul model și plan de lucru, de a face
evaluarea/ autoevaluarea produselor realizate.
Disciplina se regăsește în planurile cadru atât în învățământul primar cât și în cel
gimnazial.
Planurile-cadru de învăţământ în vigoare cuprind Educaţia tehnologică ca disciplină de
trunchi comun atât în învăţământul primar(Tehnologii-Arte vizuale și abilități practice) cât şi
în cel gimnazial(Educație tehnologică și aplicații practice). Prin urmare, proiectarea
curriculumului acestei discipline pentru cele două etape de şcolaritate impune asigurarea
coerenţei orizontale şi verticale.
Din analiza conţinutului programei se desprind şi alte aspecte noi. Elevilor ar trebui să
li se ofere:
- posibilitatea de a-şi fixa un scop, o ţintă;
- răspunderea intelectuală pentru selectarea materialelor şi a instrumentelor
potrivite, în funcţie de scopul urmărit;
- ocazia de a-şi elabora propriul model şi plan de lucru;
- ocazia de a-şi vedea propriile erori şi de a-şi găsi
- modul de îndreptare, totul, desigur, în limitele capacităţilor fiecăruia.
Din punctul meu de vedere, această disciplină poate fi catalogată ca fiind printre
favorite atât în rândul preșcolarilor, cât și în rândul școlarilor, deoarece aceștia participă cu
mult interes la realizarea diferitelor lucrări practice, dând frâu liber imaginației, aducând
elemente noi, originale, ce le pot stârni sensibilitatea și gustul estetic și totodată le oferă
posibilitatea unei înțelegeri a noțiunilor teoretice și practice premergătoare unor științe
precum fizica, chimia,biologia, dar și desen, materii tehnice și aplicații practice.