Cum se realizează educaţia tehnologică în învăţământul primar?

Viitorul nu se așteaptă la fel cum se așteaptă un tren.

Viitorul se construiește sau viitorul noi îl construim.”
( Bermanus)

Educația tehnologică este o disciplină integrată, care conține noțiuni și cunoștințe din
diferite discipline școlare. Ea contribuie în mod direct la aplicarea lor în practică, în scopul
creării de către elevi a unui mediu material și estetic, o lume a obiectelor utile și frumoase
care-l înconjoară și-l servesc. Tehnologia este o componentă importantă a culturii
contemporane, care interacționează puternic cu toate celelalte. Includerea culturii tehnologice
în cultura generală constiutie un argument puternic în favoarea educației tehnologice și relevă
relația strânsă dintre educația tehnologică și cea intelectuală.
Însușirea principiilor tehnologice de confecționare manuală a diferitelor obiecte
stimulează creativitatea și mobilizează diferite centre ale organismului spre mișcare, renovare.
Modulele ariei curriculare dau posibilitate ca pedagogul să propună subiecte și elevilor
cu dizabilitați fizice și psihice.
Despre faptul că lecțiile de educație tehnologică contribuie la dezvoltare creativității
elevilor putem judeca și din competențele formate elevilor la aceste lecții și anume:
• Lărgirea orizontului de cunoștințe la elevi prin cunoașterea lumii material și
spirituale.
• Stimularea potențialului lor creativ și a meșteșugului.
• Formarea de deprinderi și capacități de lucru, care le-ar permite să îndrăgească
anumite genuri de activitate meșteșugărească.
În procesul predării activităţilor practice, prescolarii şi şcolarii îşi însuşesc unele
cunoştinţe şi îşi formează priceperi şi deprinderi simple de muncă, de la noţiuni elementare
privind felurite materiale de lucru şi proprietăţile acestora pînă la instrumente de lucru şi
modul lor de întrebuinţare.
a) Priceperea este capacitatea de a efectua în mod conştient diferite acţiuni, cu o
anumită uşurinţă, în condiţii variabile. Activitatea se desfăşoară astfel conştient,
gîndirea şi atenţia participînd activ. Ceea ce caracterizează priceperea, este
posibilitatea realizării unei acţiuni, în condiţii variabile, în funcţie de scopul
propus, în cazul abilităţilor practice, de obiectul ce se execută.
 b) Deprinderile sunt elemete automatizate ale activităţii. La aceste lecţii, preşcolarii

şi şcolarii îşi formează deprinderi ca: îndoirea, decuparea, împletirea etc. Aceste
acţiuni presupun un complex de mişcări, efectuate într-o anumită succesiune. În
formarea deprinderilor există mai multe etape:

 Unificarea acţiunilor parţiale în acţiuni globale.

Ex.: luarea colţului hîrtiei, ridicarea lui şi aşezarea peste colţul opus. Aceste acţiuni se
execută de elevi separat, apoi prin exerciții, se realizează unificarea acestor mişcări într-o
acţiune unitară, ce se desfăşoară uniform.
 Eliminarea mişcărilor şi acţiunilor de prisos.
Astfel, datorită unificării mişcărilor parţiale într-o acţiune globală şi înlăturarea
mişcării de prisos, operaţiunea de execuţie devine mai ordonată, mai rapidă si cu un consum
mic de energie.
 Înlocuirea controlului vizual cu cel tactil.

Pentru a facilita procesul formării deprinderilor, este necesar să se respecte anumite

condiţii:
 Necesitatea de a trezi interesul pentru deprinderea ce urmează a fi învăţată de
către elevi, de a motiva importanţa şi necesitatea însuşirii ei.
 Necesitatea de cunoaştere deplină a acţiunii, a modului de execuţii
 Necesitatea sesizării la timp a greşelilor, a greutăţilor, a complicaţiilor
pentru evitarea formării greşite a deprinderilor.
În conceptul lucrării accentul de bază se pune pe particularitățile genurilor de artă
populară. Pedagogii având libertatea deplină în alegerea temelor și proiectarea obiectivelor,
utilizând căile și metodele necesare de instruire în scopul dezvoltării unei atitudini creative
pentru obținerea reușitei școlare. Pedagogii selectează singuri subiectele din modulele
curriculare, stabilesc obiectivele, căile și tehnologiile de învățare, perfecționând continuu
procesul instructiv-educativ.
Prin intermediul activităților practice în sistemul de învățământ pedagogul contribuie
la implementarea realizărilor științifice în practică, educarea tinerei generații în baza valorilor
naționale. Atitudinea societății față de copii este un factor de o reală importanță în crearea
unei civilizații prospere. Cu cât acestă atitudine este mai umană, cu atât crește
responsabilitatea în investirea în potențialul noii generații.
De felul cum a fost copilăria omului depinde felul de a fi a cetățeanului, caracterul și
în ultima instanță destinul său. În același timp nu putem considera copilăria ca o pregătire în
totalitate pentru viața de adult, ci ca o parte valoroasă a vieții unui om. De aceea lucrul cu
copiii solicită nu doar o inimă bună și dragoste pentru ei, dar și un nivel de cultură înalt, o
pregătire de specialitate conform tuturor standardelor.
În ciclul primar, preșcolar există o multitudine de modalități de dezvoltare
multilaterală a personalității copiilor. Una dintre acestea este munca. Elevul trebuie să
conștientizeze importanța activității sau, rezultatul lui util și educativ.
Educația tehnologică este o disciplină de studiu de aceiași importanță pentru educația
elevilor ca și celelalte discipline ce se studiază în școală. Ansamblul de activități instructive
care îi pregătește pe copii pentru stăpânirea și dezvoltarea tehnicii care le relevă și cultivă
aptitudinile tehnice personale.
Este o competență a culturii generale moderne, o expresie a raportului omului modern
cu tehnologia. Se realizează pe parcursul întregii vieți, bazele ei fiind puse în procesul de
învățămînt organizat. Nu se duce la învățămîntul tehnic profesional și nici nu urmărește
profesionalizarea timpurie.
Apare ca disciplină de sine stătătoare în curriculum-ul educației preșcolare al școlii
primare și gimnaziale. Este o disciplină, o componentă a ariei curriculare- tehnologii,
parcurgând de-a lungul ciclurilor școlare principalele domenii ale tehnologiei contemporane. I
se rezervă și arii opționale precum și un loc mare în cadrul activităților extracurriculare.
În această activitate pilonul de bază este învățătorul. El îi învață pe elevi să-și exprime
gândurile prin imagini confecționate, îi introduce în universul culturii și artei. De aceea
spunem că pedagogul este cel care pregătește omul de mâine. El, mai mult ca oricare altul, are
datoria de a se integra în epoca sa și chiar de a o depăși, viitorul nu poate fi pregătit prin
încercări himerice. Nici una din problemele actuale nu trebuie sa-i fie străină: dacă viitorul
imediat se află în mâinile politicienilor, adevăratul viitor se află în mâinile educatorilor.
Cadrul didactic trebuie să fie o călăuză, care să-i dea fiecăruia dintre elevi un ajutor
efectiv și să vegheze la coacerea în ritm propriu a inteligentelor și inimilor.
Pedagogul trebuie să formeze tuturor copiilor capacitatea de a folosi cu inteligență
instrumentele muncii intelectuale și gândirea, să facă apel la resursele personalității în curs de
dezvoltare și sa știe să utilizeze toate aptitudinile și toate mijloacele de exprimare pentru a le
consolida.
 Profesiunea de pedagog cere celui ce o execută calități și capacități diverse. Mai întâi
dragostea de muncă și nu numai conștiința profesională concepută ca o datorie, ca
îndeplinirea strictă a unui contract, ci o anumită credință, un anumit entuziasm: să creadă în
ceea ce face, chiar dacă rezultatul se manifestă doar la o scadență îndepărtată; să se considere
ajutorul unui ideal nobil, al unei mari opere.
 ACTIVITATE PRACTICĂ

I. Tema : Buchet pentru bunica- decupare, îndoire, lipire

Clasa Pregătitoare
Obiective operaționale:
 Să decupeze după contur hârtie sau carton;
 Să realizeze îndoituri ale hârtiei pentru obținerea bazei buchetului de flori (tulpinile,
respectiv frunzele)
 Să lipească diferite ornamente, pentru înfrumusețarea buchetului de flori;
 Să lucreze corect, ordonat, păstrând curățenia la locul de muncă;
Metode şi procedee: conversaţia, explicația, demonstrația, exerciţiul, turulgaleriei.
Mijloace de învăţământ: hârtie colorată, perforator, foarfece, lipici, fluturi
(decupaje), flipchart, stimulente;

Învățătorul prezintă modelul realizat și dă exemple de flori ce înfloresc primăvara.

Elevii încep să lucreze urmărind etapele de realizare, învățătorul îndrumându-i
permanent. demonstrează modul de realizare al buchetului de flori.
Pasul 1:Pentru realizarea frunzelor, respectiv a tulpinii (care, în cazul nostru se
identifică una cu cealaltă), avem nevoie de o bucată de hârtie verde. Se pliază pe lungimea ei,
exact la jumătate, apoi se taie fâșii egale, de circa 1 cm grosime. Pentru a ne ușura munca,
vom plia din nou hârtia la capătul deschis. Această linie imaginară ne va ajuta să știm până
unde trebuie să tăiem fâșiile (frunzele/tulpinile florilor din buchet). După ce terminăm de tăiat
toate fâșiile, vom strânge cele două capete ale hârtiei ca într-un cercule țmai mic, pentru a
forma buchețelul. Pentru a le fixa, vom folsi capsatorul sau lipici.
Pasul 2: Vom decupa apoi forme diferite de flori, pe care le vom lipi pe tulpinile deja
capsate.
Pasul 3: Pentru a orna frumos buchetul, vom decora cu fluturași colorați și fundițe.
 II. Tema: Copacul înflorit - Activitate de decupare și lipire
Clasa I
Obiective operaţionale:

 Să descrie materialele de lucru;

 Să decupeze după contur;
 Să lipească corect pe şablon;
 Să îmbine elementele pentru a obţine o imagine corespunzătoare realităţii;
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, aprecierea verbală, turul
galeriei;
Resurse materiale: lipici, foarfece, planşă, copaci, frunze, floricele, cartoane colorate,
coli colorate, cartonaşe, carioci;

Se prezintă lucrarea model. Li se cere elevilor să precizeze ce materiale s-au folosit

pentru realizarea acestei lucrări.

Explicarea şi demonstrarea tehnicii de lucru

 Decupăm copacul, frunzele şi floricelele după şablon;

 Lipim copacul în centrul fişei;
 Lipim frunzele şi floricelele pe copac ;
 III. Clasa a IV-a – Activități cu materiale sintetice (fire)

Accesoriile necesare activităților cu fire și materiale textile sunt următoarele: centimetru sau
panglică metrică, ace de cusut, ace cu gămălie, degetar, ață de însăilat, linie gradată, materiale
textile.

Produsul finit: Abajurul pentru veioză sau bec

Tehnici de lucru: bobinarea aței pe un suport

Materiale: fire, aracet, balon sau găletușă de plastic.

 Mod de realizare: -se utilizează un balon sau o găletusă din plastic;

- se aplică un start de aracet, apoi un strat din fire; iar un start din aracet, urmat de
un strat de fire (se repetă de 3-4 ori). După 24 de ore se scoate suportul sau se
sparge balonul și se poate picta.
Abajurul realizat pe găletușă se poate folosi nu numai la bec, dar și ca ambalaj decorativ la
ghivecele de flori.

Tutorial demonstrativ : https://www.youtube.com/watch?v=IUkbcSyinIo&t=231

Produs finit: Săculeț pentru perii sau accesorii

Tehnici de lucru: cusături utilitare

Materiale: un umeraș, un prosop mic, ață la culoarea prosopului.

 Mod de realizare:
- se îmbracă un umeraș cu una din laturile mici ale prosopului, prin îndoirea acestuia 3-4
centimetri, executându-se astfel un mic orificiu prin care se va introduce sârma cârligului de
la umeraș;

- se execută punctul înaintea acului sau în urma acului;

- cealaltă latură mică se îndoaie cam 20-30 cm și se coase pe margini pe același punct, având
grijă ca îndoitura să se facă pe dos, ca la întoarcerea buzunarului pe față să nu se vadă
cusătura. Dacă buzunarul este prea mare, se face o cusătură pe mijloc pentru a se obține 2
buzunare mai mici. Pe buzunare se pot lipi sau coase diferite decupaje (desene din alte
materiale).

Produs finit: Șorțulețul

Tehnici de lucru: croire, cusături

Materiale: ață și material uni sau imprimat;

Mod de realizare:

- se iau ca tipare o coală de hârtie (30/20 cm) și încă o jumătate de coală;

- se execută tivurile pe marginr, adică se îndoaie o jumătate de centimetru de la margine, de 2

ori, și se coase cu punct oblic, dar cu grijă să se ia doar 1-2 fire din material, ca să nu se
cunoască pe față;

- se aplică și un buzunar, iar pentru bretele și cordon se coase câte o panglică sau fundă.

Produs finit: Cusături ornamentale

Materiale: fire de bumbac și material textil

Tehnica 1: Punctul de rămurică

Mod de realizare: - se întărește firul la capătul rândului ( 2 puncte în urma acului executate în
același loc);

- se scoate acul pe fața lucrului și se dă ața în stânga;

- se înfige acul la 6 fire mai jos de ața de cusut și se scoate în capătul acestui pas;

- se continuă la fel;

- seamănă cu un fir răsucit

Tehnica 2 : Punctul de lănțișor

Mod de realizare: - se face o buclă cu ața de cusut;

- se înfige acul în locul unde iese ața de cusut și se scoate la 4 fire în față, trecând acul prin
buclă, realizându-se astfel prima za de lănțițor;
- pentru a doua za și pentru celelalte, se infige acul în interiorul ultimei bucle (unde iese ața
de cusut după ce s-a făcut o buclă cu ață) și se scoate la patru fire în fața zalei, trecând acul
prin buclă. Se strânge ața.

Tehnica 3: Punctul românesc (cruciulița)

Mod de realizare: -se lucrează pe verticală, numărându-se 4 fire în jos și patru fire în lateral
stânga, se înfige acul și se scoate pe verticală la 4 fire, realizându-se prima linie oblică din
cruciuliță;

- se introduce acul în punctul oblic, opusul aței de cusut, și se coate acul la 8 fire în sus pe
verticală pregătind realizarea cruciuliței.

Produs finit: „ Băiatul gospodar ”

Materiale: pânză, mouline colorat, ață, ac;

Tehnici de lucru: tăiere, asamblare, cusături utilitare;

Mod de realizare: - se decupează desenele (o casă, flori, baiatul, un soare, casa, o baltă pentru
păsări etc);

- se așază pe o pânză pentru a realiza o compoziție;

- se conturează fiecare desen;

- se coase conturul cu punctul de rămurică;

- în loc de ochi se cos paiete, mărgele

Produs finit: Păpuși articulate- „Cățelul”

Materiale: 6 nasturi, materiale textile, câlți sau vată, ață la culoare și ac, sârmă,linie;

Tehnici de lucru: decupare, coasere, asamblare;

Mode de realizare:

- se decupează desenele întâi pe planșă apoi cu materiale textile mai mari cu 0.5 cm decât
șabloanele, astfel: corp , ochi, urechi (câte două bucăți); picioare și gură;

- se așază bucățile două câte două, față peste față și se tighelesc pe margine, lăsând câte un
orificiu mic pe unde se introduce vată. Se întoarce pe față și, după ce se umple cu vată, se
coase;

- picioarele se fixează pe o axă de sârmă introdusă prin corp, prin nasturi și apoi îndoită la
capete.
BIBLIOGRAFIE

 AMABILE,T.M, Creativitatea ca mod de viaţă, Ed. Ştiinţifică şi Tehnică, Bucureşti 1997

 CONSTANTIN,P, Culoare, artă, ambient – Editura Meridiane, 1979
 STAN,L, STAN, I, Abilităţi practice. Ghid metodologic clasele I-IV –Ed. Aramis, Bucureşti,
2002
 STOICA, A, Creativitatea elevilor, E.D.P, Bucureşti,1983
 ŞUŞALĂ,I , Estetica şi psihopedagogia desenului, culorii, compoziţiei, Ed. Sigma, Bucureşti,
2000