a) Tratamentul prin masaj

În scolioze masajul se aplică manevre decontacturante (neteziri, fricțiuni,

vibrații) pe partea concavității curburii și manevre tonifiante (frământări,
tapotament) pe partea convexității curburii.
Prin termenul de masaj se înțelege o grupare sistematică și științifică de
manipulări executate manual asupra țesuturilor corpului uman, cu scopul de a
influența țesutul nervos, muscular si circulația generală.
Procedeele manuale-manevre sau manipulări de masaj, constă din mișcări
variate de alunecare a mâinilor la suprafața corpului și de presiune în profunzime,
de strângere și stoarcere a țesuturilor, de lovire ritmică pe părțile musculare, de
scurtare a segmentelor.
Procedeele de masaj se execute cu o anumita tehnică, după reguli metodice
bine stabilite, respectând toate condițiile de igienă și urmând cu strictețe indicațiile
sau contraindicațiile medicale.
Spațiul destinat tratamentului trebuie să fie curat, suficient de cald, aerisit și
dotat cu grup sanitar și dușuri. Muzica de relaxare (meloterapia) și aromoterapia
aduc un plus de armonie și înțelegere, optimizând component emoțională, mentală
și fizică a pacientului.
Tehnica masajului: masajul spatelui
Pacientul se așează pe masa de masaj în decubit ventral cu mâinile pe lângă
corp, iar maseurul îl acoperă cu un prosop lăsând descoperită doar zona care
urmează să fie masată.
Masajul spatelui începe cu manevre de neteziri lungi și lente, începute din
regiunea sacrată cu palmele, degetele întinse și continuate în sus pe mușchii
paravertebrali și mușchii dorsali, partea superioară a trapezilor ajungând în zona
cervicală iar după câteva manevre palmele se îndepărtează încet în sens lateral și
cu degetele depărtate între ele alunecă la început paralel cu coloana vertebrală, apoi
oblic, peste regiunea sacrată, regiunea lombara, regiunea dorsală, regiunea
cervicală și umeri.
 Figura nr.10 Masajul spatelui

Manevrele scurte, locale se execute pe segmente, de o parte sau de alta a

coloanei vertebrale: pe fese, pe regiunea lombară, pe flancuri, pe coaste, pe spațiul
interscapular, pe omoplați și umeri. Manevrele se pot executa cu o singură mână
sau cu ambele, simultan sau alternative.
Fricțiunea este o manevră specifică elementelor anatomice dintr-o articulație
(cartilaje, burse seroase, ligamente, tendoane) șanțurile intramusculare și originii
inserțiilor musculare. Are o acțiune de căpătare a elasticității tendoanelor și
ligamentelor și de relaxare a lor.