Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Mingea de foc
Mă prinsese amurgul în valea satului și-ntindeam pasul s-ajung acasă pe lumină. Nu era
chip, fiindcă mai aveam o bucată bună de străbătut, iar puterile se-nmuiaseră. Trecuseră anii, ca
zilele împărătești, căci tot ce-i frumos se duce ca gândul, și mă-ntovărășeam binișor cu neputința,
fiindcă totu-i vremelnic, nimic permanent.
Călcam cu grijă prin bolovănișul care-mi ieșea în cale, îmi potriveam talpa pe loc neted și
drept, iar umbrele colțuroase ale locului mă atenționau asemenea unor indicatoare pietonale, care
nu trebuiau ignorate.
Și-am ținut calea înainte, fără să mă abat la stânga sau la dreapta, nici măcar o palmă, și-mi
duceam gândurile, adunate în sacul timpului, ca pe cea mai valoroasă comoară, căci acolo se
ascundeau, deopotrivă, frumosul și urâtul, prieteni de nădejde ori disperare.
Scoteam din loc în loc, drept partener de drum, câte un gând pribeag, și-l smotoceam pe
toate părțile, extrăgând din el bucata de lumină pentru a-mi ușura călătoria. Îl simțeam cum mă-
nvăluie în mrejele sale și-mi șoptește că mai este vreme de călătorit, iar timpul nu e decât o
dimensiune perversă și, dacă nu-i dejucăm planurile, rămânem ca bâlbâitu-n gară, care, până să
precizeze destinația, privește descumpănit după trenul care șuieră victorios prin gările aproape
pustii, odinioară locuri mult așteptate pentru întâlniri și îmbrățișări tandre, sărutări pasionale!
Și-aș fi tot mers, fără să bag în seamă țipătul firelor de iarbă, care mijeau spre lumina
solară, dacă ochiul de apă, ivit de după niște tufișuri, nu mi-ar fi atras atenția. M-am oprit
numaidecât, pășind ca teleghidată spre o moviliță de pământ ce mi se înfățișa asemenea unui tron,
peste care era aruncată o mantie de catifea verde. Părea că mă așteaptă! I-am zâmbit și i-am
mulțumit pentru primirea fastuoasă, la care nu gândisem.
Dusesem în mersul meu, fără să observ, mingea de foc, mare și rotundă, gogonată și trufașă.
Împrăștia în jurul său culori mirifice, îmbrăcând bolta cerească în voaluri fine de alb și bleu, de roz-
lila și, pe alocuri, vineții, ce răspândeau trăiri unice, nostalgii incurabile.
3
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
M-am așezat pe tronul de iarbă crudă și-am privit minunea reflectată în ochiul de apă. Două
mingi îndrăznețe, de-un roșu sălbatic, se priveau ca în oglindă. Una întreagă și semeață, triumfătoare
în măreția sa, conștientă de importanța și menirea cu care fusese înzestrată, alta culcată în ochiul de
apă și dornică de recunoaștere.
Era Soarele care-și marca trecerea spre liniștea nopții, era Astrul cerului și nădejdea
pământenilor, sursa viețuirii. Și cât de frumos împărățea cerul și pământul!
Îmi ridicam și plecam alene capul, când sus - când jos, și priveam cu nesaț strălucirea
naturii. Magice frumuseți! Splendori ale sufletului, negrăite și neprihănite.
Nu, nu erai cu mine! Erai departe, departe de lumea în care eu mă zbăteam, chiar dacă în
acele clipe mă bucram de cel mai frumos dar al lui aprilie. Și mi-a fost suficient doar gândul să-l
îndrept către noi, cei de odinioară, și-o parte din tine mi s-a alăturat.
Veneai agale și ușor preocupat, iar la vederea minunii ai căpătat o fărâmă din noblețea
corpului ceresc și zâmbetul șăgalnic ți-a încărcat chipul. Aveai nevoie de baia de lumină! Și ochii îți
râdeau! Doamne, cât de frumos erai!
Bucuria revederii și culorile admirabile ale împrejurimilor te-au înseninat, punând stăpânire
pe tine. Și te-ai întins pe covorul fermecător al tronului, încercând să privești discul de foc. Era
imposibil! Cine ar fi cutezat să ridice prea mult ochii spre măreția lui? Era prea strălucitor și prea
puternic, era stăpânul de azi, de ieri și dintotdeauna, era magicianul lumii, spre care nu-ți era permis
să zăbovești prea mult.
Ți-ai așezat capul pe genunchii mei și-ai murmurat: Lumină ești și viață deopotrivă/ Căldura
inimii din piept și dor/ Tu, cerc de foc și lacrimă curată/ Aprins-ai azi văpaia, sărutul și amorul/ Și
m-ai adus în brațe, pe pat cu dalbe flori! Tu, iartă-mă, iubito, sosit-am prea târziu/ Iar drumul nostru
tainic se-nchide în tăceri/ Așa cum Astrul lumii se-ascunde după nor!
Ți-am cuprins capul între mâinile-mi tremurânde și-am căutat s-alung tristețea din ochii tăi.
Știam ce urmează, știam că viața este uneori nedreaptă, dar cine eram noi, de fapt, și cu ce drept am
fi devenit judecători ai existenței noastre?
E mult de-atunci! E mult! ai glăsuit când magia mingii de foc se stingea, apoi ai continuat pe
același ton calm, dar convingător: Și nimic nu s-a stins în sufletul meu. M-ai întrebat adesea ce-ai
însemnat tu pentru mine și de fiecare dată am ocolit răspunsul... Te-am lăsat să-mi descoperi
singură sentimentele tăinuite. Știam că nu-i de-ajuns, știam că aveam nevoie și de cuvinte, de
încărcătura lor energetică și de informația care lucrează până în adânc. Știam, dar tăceam.
Conștient tăceam. Acum, azi, în amurgul unei alte zile, îți spun: ai fost marea bucurie a existenței
mele, iar brațele mele sunt prea mici ca să poată cuprinde iubirea pe care ți-o port... E mult de-
atunci, dar exist și exiști! Ce ești? Aceeași bucurie cu care am fost binecuvântat, același om pe care
am îndrăznit să-l țin la piept atâta vreme și să nu mă satur niciodată de-atâta răsfăț sentimental.
Uneori am încercat să te urăsc, alteori să te ignor, dar niciodată n-am putut sta departe de tine.
4
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
De ce toate acestea? Fiindcă am ajuns prea târziu! Uneori, acel ”niciodată nu e prea
târziu”, e prea târziu! Iar tu înțelegi!
Și m-ai îmbrățișat, cum numai tu știai s-o faci. La pieptul tău lumea din jur se făcea
nevăzută. Nici n-aveam nevoie de ea, nici tu, nici eu! Ridicând privirile spre cer, doar urmele
firave ale mingii de foc se mai zăreau. Intrase în conul de umbră al norilor, ducând cu el și-
mbrățișarea noastră. În taina sfântă a Astrului ceresc ne-am unit mâinile, ridicându-ne din tronul
acoperit cu mantia smaraldului, și-am plecat laolaltă. Unde? Fiecare în direcția lui, dar niciodată
singuri!
MAMEI
N-am scris nicicând de tine, mamă,
N-am scris nimic şi-o fi păcat,
Dar plânsu-m-am la crucea rece
Şi vânt de iarnă-am adunat.
Pagina:Angela Burtea/Foto:internet
5
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Plouă...
Mi-e frig, ridic umerii, caut buzunarele
să-mi ascund degetele. Simt brațul ploii,
mă mângâie, mă cuprinde, își lasă
pletele fluide peste singurătatea din
mine, îi număr picăturile una câte una,
doar ropotul din pașii ei mai dau
târcoale clipelor trecânde, cad în
adâncul tăcerilor în timp ce pașii devin
stăpânii mișcărilor mele, ducându-mă pe
faleză, chipul marii își destramă
nepăsătoare valurile, lovindu-le cu
putere de pietrele tăcute, simt acel
zbucium intern, necontenit, marea e
tristă, se aruncă în brațele stâncilor
crescânde, ce-i răpesc suflarea...După Mi-e sufletul pustiu, ploaia-și găsește
saltul său extrem, marea-și lasă făptura cuib în așteptările mele alunecând încet-
spre pântecul pământului, se lasă grea, ncet, luând figura făpturii mele,
cu ochii o mângâi, îi doresc liniștea, o modelându-se ușor. Strigătul din mine nu
veau suavă și dulce... Sunt intermediară mai are glas, cine l-aude? Și cine-ar vrea
între ploaie și mare, leg cerul de pământ să-l știe? Când e singur nici pământul
cu un sărut, mi-e dor de mare, să-i ascult nu-l simte, triste cuvinte, să nu vă-
suflarea, șoaptele sale, să-mi atingă ntristeze pe voi când le ve-ți citi, voi nu
privirea, doar ea mă face dulce, de ce știți ce culoare are iubirea! Sunteți
oare? Mi-e frig! Tălpile-mi continuă să- moderni, eu... rămasă la cea mai fragedă
mi ducă făptura peste ambiția mării ce gandire...imi duc pașii pe faleza cuprinsă
se-nalță din nou pe faleză.Suntem una – de mare, ploaia nu mă pierde din ochi
ploaia, marea și eu....dar uneori mă simt chiar dacă am zis-o că sunt abandonată,
abandonată chiar și de umbra-mi, ne mai am zărit ochii mării, are pleoapele trase
vorbind de mare ce și-a-ntors spatele – nu-nțeleg de ce se ascunde? Ploaia
privind la blondul zilei, ea ziua, tinându- cerne...mi-e frig în suflet, mi-ascund
se de două bărci, in una având rădăcină, palmele în buzunare, pașii mă duc pe
in a doua găsind lumină, marea le faleză unde marea-si lasă urma, stâncile
leagănă cu durere sau...cu cea mai dulce se miră, tâcute mă privesc, zărindu-mi
plăcere, de un' să știu? silueta contopită cu ploaia.
6
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
De ce străine? Nu mă goni din ochii tăi iubire!
De Maria Tomița Corini De Maria Tomița Corini
Nu mă goni
De ce să-mi spui, tu,
Din ochii tăi iubire!
cel venit
Lasă-mă să mă opresc
că trebuie să gândesc ca tine?
La poarta soarelui tău.
de ce să-mi spui tu
Roabă-ți devin,
de unde neamul îmi vine?
Cu mine fă ce vrei,
de ce să mă-nveți
Nu mă lăsa să rătăcesc Foto:internet
dacă ziua e ziuă?
În geana apusului greu.
de ce să-mi bați tu
Rogu-m-aș la tine
la mine-n casă,
Ca și la Dumnezeu
în piuă?
Ai grijă de mine,
Tu ai venit aici.
Te rog!
fii bine venit!
Îți sărut picioarele
respectul vine de la mine
De vrei.
poate mai greu dar vorbesc ca și tine,
Tu...
dar tu, de ani de zile mănânci pâine
Culege-mă din faldurile furtunii,
și nu poți vorbi ca și mine!
Căci strivită sunt mereu.
oare tu mă respecți?
Nu știi
Tot eu trebuie să ies la tribună
Cât mi-e de greu...
Și dintr-o mie dacă unul nu știe limba română
Cu mine ușor nu-ți va fi,
din respect mă-ntorc și vorbesc limbă străină
N-o să mi-o spui
vezi ce-am făcut?
Și nu voi ști.
dacă pe cei nouă sute nouăzeci și nouă
Zâmbindu-mi doar
nu i-am întrebat
Voi înțelege,că totul e bine.
și ei au tăcut
Ai răbdare,
poate n-au înțeles ce vroiam să-ți spun ție
Ai răbdare cu mine,
dar m-au lăsat
Te rog!
nu ai înțeles?
Vreau să devin umbra visului tău,
Din respectul pentru tine!
Dar nu cutez și tu știi bine.
tu străine, respectă-te pe tine
De aceea mă port ca un copil
și-nvață limba celui ce din sudoarea lui
muncită îți dă pâine, Așteptând să-mi întinzi o mână...
dar dacă crezi că sunt prea dură cu tine Îmi vei fi poarta soarelui
i-ați pașaportul, gentuța și avionul Mereu,
și mergi în țări străine Chiar dacă nu ți-am spus -
acolo vei vedea dacă băștinașii vor vrea să Vreau în zori să o deschid eu
vorbească ca tine Și tot eu
tocmai atunci mă vei înțelege pe mine. Să o închid
La apus!
7
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Sărută-mă iubite
Cu viața, căci se știe
Iubite tu ești totul!
Rămâne-va cuvântul
Un templu-n poezie!
8
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Cu dragostea nu se glumește,
dar umoru-n ea trăiește!
EPIgrame !
Populară
Te aştept, bădiţă, iar;
De-al meu soţ să n-ai habar.
Că de pică neaşteptat,
Mai găsesc un loc... sub pat.
Măiestrie
Domnişoara e cu şcoală, În faţa profesorului
Se descurcă bine-n viaţă Studenta-şi achită restanţa
Şi mi-i dă la socoteală În alianţă cu natura.
Pe bărbaţi când o agaţă. Foloase-aduse circumstanţa
De-ndată ce deschise gura.
Dibăcie
Pentru mamă-i mititică, Unuia în rezervă
Pentru noi e fată mare, Fiind soldat şi el cândva,
Când se-achită fără frică Mai împuşca din arma sa,
Pe la litoral... la mare. Şi azi ar vrea s-o mai ridice,
Dar duce lipsă de alice.
Cu...punga goală
Cum văzu şi el femeia Nostalgică
Se porni la o idilă, În tinereţe zi şi noapte,
Dar respinsă-i fu ideia, Eram harnic, mai ţin minte,
Când i-a spus că-i de feştilă. Şi azi nevasta-mi cere fapte,
Dar le fac doar prin cuvinte.
Conştientizare
Când în curte dau de fete, Perfecţionare
Doar privesc de sus în jos, Biblioteca l-a-nvăţat
Căci ajuns la dalbe plete S-aibă-o viaţă mai uşoară,
Numai ochii au folos. Dar şi mai multe a luat
…De la bibliotecară.
Decepţie
Frumoasă-i doamna, n-ai ce zice, Pe-o viaţă
O mai admir seară de seară, E mândru după-nsurătoare
Şi mi-aşi dori-o ca să-mi pice, Şi admirat de-ntregul sat,
Dar ce folos din apă chioară? Dar nu-i nimica de mirare,
Căci este bine încălţat.
9
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Foto:internet
FLUTURELE
Un fluture zboară
Deasupra oamenilor,
Face câteva rotocoale
Şi se aşează pe creştetul
Unui cap cu părul vopsit,
Crezând că-i o floare mirositoare.
Sărmanul fluture:
Cât o să mai trăiască?
Va mai trăi,
Doar e –început de primăvară.
10
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
PE OSPEŢE
Am venit pe ospeţe,
(Deşi-i absurd să spun pe ospeţe)
La ţară, la mama acasă,
Şi-o văd în grădină
În arşiţă de soare,
C-o mână se ţine de inimă,
Cu cealaltă sapa o ţine.
Dar nu-i pasă de sine,
Ci de pământul uscat
Şi de roada de mâine.
Îi şterg broboanele de sudoare
AL MAMEI DULCE CUVÂNT De pe frunte şi de pe faţa cu riduri.
O sărut pe obraz
Şi-i iau mâna, citindu-i în palmă
Oricând şi oriunde te vei afla – Copilăria mea,
Al mamei dulce cuvânt te învaţă, Viaţa mea de jumătate de veac.
Ce sfaturi utile ţie să-ţi dea, Îmi văd casa părintească
Ca bine să-ţi fie în viaţă. Şi-ntreg satul natal,
Oricând şi oriunde te vei afla – Şi mama plânge de bucurie,
Cu al mamei dulce şi sacru cuvânt, Şi pământul soarbe lacrimile ei,
Drum bun în viaţă să ştii: vei avea Şi prinde la viaţă şi el,
Şi-n lume crez îţi va fi şi descânt. Şi prinde la viaţă şi fructul, şi planta,
Oricând şi oriunde te vei afla – Şi-n jur miroase a verdeaţă,
Ca un om bun şi bine aşezat, A aer proaspăt, curat.
Vei fi ocrotit şi de vorba cea rea Cât e de bine pământului,
Cu al mamei dulce cuvânt fermecat. Când sunt mamele noastre cu el,
Oricând şi oriunde te vei afla – Când este în stăpânirea mamelor noastre.
Un lucru să ai deci în seamă: Dar ce va fi mâine cu el?
Ca pe-o cruce la gât măreţ vei purta Cu acest pământ fără mamă?
Sfântul cuvânt cu numele Mamă! Foto:internet
DE DOR
Când de Ţară-mi este dor,
Eu la mama mă gândesc;
Când de limbă-mi este dor,
Eu la mama mă gândesc;
Când de cânt îmi este dor,
Eu la mama mă gândesc;
Când şi mie-mi este greu,
Tot la mama mă gândesc.
Ţara, limba, cântu-i mama
Şi la ea eu mă gândesc!
11
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
12
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
constând în cântări specifice cultului ortodox: ”, „Şi noi la Ilinca”, ”, „Unde-auz cucul
polieleuri, axioane, doxologii. În acelaşi timp, cântând” sau„Sub poale de codru verde”.
predă lecţii de muzică maicilor de la mănăstirile Etnomuzicolog Gheorghe Ciobanu descrie
„Dintr-un Lemn” şi „Surupatele”, care erau însuşirea lui Anton Pann de a lega muzica de text
încântate de glasul său deosebit. Din opera ca o preocupare a acestuia de a considera muzica
muzicală bisericească a lui Anton Pann un limbaj prin care omul poate comunica
amintim: Noul Docsastar, Bazul teoretic şi semenilor, sentimentele, ideile, trăirile sale.
practic al muzicii bisericesti sau Gramatica Aflat sub influenţa folclorului balcanic, dar
melodică, Heruvico-Chinonicar, Paresimier, si oriental, Anton Pann devine popular prin
Noul Anastasima-tar. polivalenţa sa lingvistică, fiind un corespondent
Precum personajul Rică Venturiano din local al muzicii de largă inspiraţie europeană,
piesa de teatru „O noapte furtunoasă” , are o aflată la graniţa dintre balcanism si spiritualitate
aventură galantă cu Anica, nepoata stareţei de la orientală. Unele, cum ar fi «Sub poale de codru
Mănăstirea dintr-un lemn cu care fuge la Braşov, verde» şi «Unde-auz cucul cântând» îşi dezvăluie
ea fiind travestită în flăcău. Acest concubinaj a originea ţărănească. Altele se dovedesc a fi create
durat 10 ani, fiind întrerupt de influenţele rudelor la oraş, de către compozitori ai timpului, legaţi de
fetei si sub porunca bisericii. Din această relaţie cântecul popular, probabil chiar lăutari. Piese că
au rezultat doi copii : Gheorghiţă, mort la o vârstă «Bordeiaş, bordei, bordei», «Nu mai poci de
fragedă, şi Ţinea. ostenit» şi «Până când nu te iubeam» vădesc o
În 1828 se întoarce în Bucureşti după puternică influenţă a muzicii orientale. Prezenţa
încetarea colaborării cu Episcopia Râmnicului. unor cântece cu influenţe atât de diferite în
Aici Anton Pann îşi manifestă talentul colecţia lui Anton Pann atestă existenţa unor
interpretativ, de cobzar iscusit, cântând în diverse bogate curente muzicale diverse ca provenienţă .
tarafuri ale perioadei, notabil fiind cel al lui
Năstase Ochialbi. În acest taraf este activ câteva
luni, ziua fiind cantor la şcoala de pe Podul Christmas, F.S., citat în Papadima, Ovidiu - "Viaţa
Mogoşoaiei, iar noaptea lăutar. În 1830 este socială a Bucureştilor în prima jumătate a secolului al
numit profesor la Şcoala Naţională de Muzică. XIX-lea şi folclorul bucureştean", în Studii şi cercetări de
istorie literară şi folclor, nr. 3-4, an VIII, Bucureşti, 1959,
Îmbinând motivele muzicale cu p. 446.
prelucrarea şi culegerea textelor, el realizează Sion, G.: Suvenire si contimpurane vol 2, Editura
pentru prima dată alăturarea celor două elemente Minerva, Bucureşti, 1973, pag 214-215;
ale muzicii, textul şi melodia. Astfel George Sion Ciobanu, Gh. : Anton Pann si Românirea Cântârilor
în proza memorialistica „Souvenire Bisericeşti studii de etnomuzicologie şi bizantinologie,
vol. 1, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor,
Contimpurane“ relatează despre minunatele Bucureşti, 1974, pag. 317-322
sărbători din casa unchiului său care era prieten
cu Anton Pann: „Un singur om era pe atunci în
Bucureşţi care mai cunoştea muzica orientală, (continuarea in numarul 4- aprilie)
profană şi religioasă ca unchiul; acesta era
Anton Pann, care se distingea prin aceea că el
ştia a scrie muzică şi mai ştia a compune cîntece
de lume care ajungeau populare." Printre
culegerile şi creaţiile muzicale ale sale se numără
numeroase „manele”, romanţe şi cântece de lume
printre care:„Bordeiaş, bordei, bordei”, „Inima
mi-e plină”, „Mugur, mugurel”, „Până când nu
te iubeam”, ”,„Nu mai poci de ostenit”, „Leliţă
săftiţă”, ”,
13
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1,Nr:3-martie 2018
mama Emoțiile Îmbrățișarea
lui Doina Miglezi se dedica Unicului Nichita
pe tata l-a ținut strâns
mama emoțiile te pot rănii Pentru a îmbrățișa un copac
și după moarte ele apar ca ecou al frumuseții lăsați
reținută de frica de-a înălța nu le poți ocolii păsările să-și facă loc în
aripile nu ai voie să o faci inimă lui
într-o colivie de carton din felii de suflet actorul se acestea cu aripile vor trasa
ferecată cu dăruiește cerul
obsesiile primăverii poetul se recompune dintre frunze și ploaie
udate publicul te iubește apoi o carte se strânge
de lacrimi actorule te rog nu murii pe la pieptul copacului, printre
în năframa scenă larvele
legată cu nori sufletul este nemuritor fluturilor tineri,
iubindu-l
mireasa se curăță pomul de toate
crengile uscate,
ca inima sa proaspătă să poată
prea tânără să iasă în stradă
primi în curățenie
să intre în alaiul
iubirea
purtat pe umeri de tânărul
doar ea se va auzi strigată
frustrat ce îmbracă fracul
de pe toate orbitele planetelor
fecioara ascunde în inimă
curățate în primăvară.
copilăria
pe mama ce-i poartă de grijă
și ascute așteptarea singur
pe sorțul de casă
plin de sughițul copilei În camera mea
ce scăpa păpușa șoarecii se ascundeau
să-și bea ciocolata printre jucării,
da din picioare stele de plastic și flori de
să ajungă la masă
cuvintele hârtie,
la pâinea aburindă ronțăind începutul de zi
la mâna tatei ce împărțea cuvintele ies din iarnă între mobila gri și inimă
bucate ca iarba pe care o desfăceau în lumină
astăzi plânge ziua de mâine în adierea vântului de în bucăți mici
n-o poate alunga primăvară cărându-le apoi în cuibul
își va lua la revedere de la sunt regăsite semințe cu porumbei bălțați
glastra din geam intrate într-un subconștient să-i învețe să zboare,
de la motanul ce toarce aglomerat cu credințe astfel mi se făcea frig și
slobodă va păși în brațele ploii dintr-un alt orizont temerar învățam să escaladez
să umple cărarea vieții cu sub aluviuni ale vârstelor cuvintele
prunci ce nu au dat în clocot
amenințate fiind de ignoranță Ovidiu Cristian Dinică
sau teamă
amestec nedecis ce poluează
emoția
14
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
IAR NINGE...
A CUI ?
BIETUL TRANDAFIR
Nu, nu mai întreb a cui e vina,
Poate doar vântul mi-ar răspunde, Uitat demult într-un sacou
Dar călător cum e, nu ar ghici pricina, împrumutase tot parfumul tău,
Zborului frânt, ce nu a dus niciunde. uscat și fără vlagă...nu mă mir,
ofta întruna, bietul trandafir!
Ce minte mârșavă a ascuns trădarea,
Stârnind deruta în suflet muritor, Și dacă tot am dat de el
Durerea pasului ce a greșit cărarea, și a fost ca un făcut ca să am parte,
Călcând rătăcitor, nisipul mișcător ? l-am scos, și nu mai este singurel,
fiindcă de azi, e semnul meu de carte!
E primăvară iar... dar câte oare au trecut?
Cu fiecare în parte, din suflet mi-s-a rupt, Încă mi-aduce aminte c-ai plecat,
A cui e vina, nici azi n-am deslușit, lăsându-mi amintire un sacou,
A mea că te iubesc, a ta ca n-ai iubit...! și un trandafir frumos ce s-a uscat,
ce-n ochii mei, va înflori din nou...!
Respiră !Cu fiecare fir de iarbă crudă, Pe o năframă neagră, buchete albe de narcise
Cu reavănul pământ si brebeneii toți, ca părul maicii ce la picioare le întinse...
Privește și respiră,știu că poți, Ce nor urât...! Mă doare și cuvântul
Ca vocea sufletului tău, să se audă...! privind narcise albe, împodobind pământul !
16
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
CE LUMINĂ !!
Cu zâmbet blând
întipărit pe față,
capul să-ți lași
pe umărul meu drept,
Pentr-un sărut,
îți dau cinci ani din viață,
să poți s-asculți
cum bate inima in piept...!
Pagină:Cornelia Diță/foto:internet
Foto:internet
17
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
GHIOCEL
18
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
GÂNDURI SĂRUTUL
TE CAUT O CLIPĂ
19
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
SOMNUL TABLOUL
Rămășițele dureroase
scoase la iveală
VISUL de falsitatea
vorbelor poleite
și a îmbrățișărilor
Mă cert cu ziua!
calde,
Când se ivește în zorii dimineții
la suprafață,
îmi nimicește visul nopții liniștite…
te preschimbă într-un om
rece și indiferent...
cănd zorile
condamnat apoi
îmi bat în geam jucăușe
că ai devenit acid!
te caut în vise deja răvășite
... şi vinul, păstrat în condiții
ai fost pe aici chiar acum!
corespunzătoare,
te-ai speriat de ziua care a sosit?
cu timpul devine mai bun
ești laș
și invers, devine oțet!
nu ai avut curajul
să-i spui
că vei rămâne până la sfărșit.
20
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Verde crud
Mi-a spălat ploaia grădina.
Plină-i azi cu verde crud.
Ciocnesc ades în poarta norului,
și-un pui de vânt se zbenguie în dud.
21
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Mă minte zarea
Ce se mai subțiază anii
și urlă clipele prin mine!
Un zâmbet pământean, știi bine,
face cât tot! Face…„toți banii”.
22
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Huma Vioară
Privesc cerul unde-ntoarce condorul. Sunt vioară fără glas,
Pribeagă-n schit se cizelează huma. Rătăcit în crâng de maluri,
Iubirea-i tăinuită în casa cu pridvorul,… Sunt arcușul răsfățat
unde lacrima timidă pleacă după muma. ruginit de-a vremii valuri.
Pe strada fără nume în dragoste de-o zi, Plouă-mă, Doamne!
taina luminii pătrunde-n catedrală. Udă-mi grădina!
Din inima grădinilor foarte târzii, Iartă-mă, Doamne!
lacrima zestrei e scut fără sfială. Bată-mă vina!
Iluziile-mi îndulcesc zăpada Sunt pianul fără clape,
căzută pe un alb… nemângâiat. în deruta fără margini,
Se frânge cerul în miracolul iertării, unduiesc pe-a vremii ape,
Soarele-adevărului învinge-orice păcat. tot pictând prin viață pagini.
Plouă-mă, Doamne!
Udă-mi grădina!
Iartă-mă, Doamne!
Bată-mă vina!
23
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
CU MÂNA NOASTRĂ...
24
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Femeie
Mugurel Puşcaş
( Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova )
Foto:internet
25
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
26
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Elada
Foto:internet
27
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Testament
Cine ești tu, pribeagule, cel ce mă recunoști după bătaia aripii unui fluture?....
Cel ce-mi iartă orice culoare a florii în care m-am născut?
Nu pot să nu mă gândesc la tine acum, când iubirea ne-a hărăzit eternitatea
ascunsă între două veșnicii...
Când soarele devine darnic și dragostea noastră strălucește pe cer;
când stelele trezesc spre visare, visurile noatre devin realitate.
E vremea, necunoscutule, să te oprești să-ți măsori timpul
și să taci, precum tace orologiul între două lumi paralele.
Iar eu, salcia aplecată de vânt, să mă-nalț către cer și să-ți număr,
cu degetele frunzelor, razele soarelui și stelele,
ca-ntr-o permanentă căutare de a afla tainele nepătrunsului...
Pentru neuitare...
Lasă-ți inima pătrunsă de mugurii primei iubiri, descoperindu-ne în fiecare culoare
până la venirea iernii,
să nu ne mai doară cântecul păsării ucise în zbor
în timp ce-ncerca să salveze din văi un ultim ecou....
Și...să nu-ți fie teamă, călătorule, căci eu mereu te voi însoți:
voi fi prezentă în fiecare adiere de vânt care-ți va mângîia tâmpla obosită de timp;
voi exista în fiecare zâmbet ce-ți va fi oferit;
voi fi îmbrățișarea care te va liniști, când marea-ți va fi zbuciumată.
Mă vei recunoaște în fiecare lacrimă de iubire care-ți va fi împărtășită;
îmi vei simți fiecare atingere, când soarele te va încălzi cu razele lui;
mă vei putea vedea în fiecare noapte strălucind pe cerul iubirii noastre.
Da, iubirea mea te va cuprinde cu fiecare petală, într-o îmbrățișare eternă.
Etern.
Amintește-ți:
Luminii nu trebuie să-i fie teamă că și-a pierdut umbra;
ea -umbra- a devenit Lumina propriei sale Lumini.
PS.
Amintirile sunt amprenta eternității în inimile
noastre...
Tu, nepământeanule, vei rămâne o frumoasă eternitate!
28
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
REÎNVIEREA SALARIULUI
La o margine de ţintirim,
L-au îngropat argaţii democraţi,
I-au spus că-i bun, că-i mare,
Că are şanse să fie chiar european,
Dar îl ţineau cu apă şi cu zgrume...
29
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
PIŞOLCEA RECIDIVEAZĂ
Beţia-i fuse mod de viaţă, ani îndelungaţi,
Că se-mbăta pân’ se pişa pe el, spun vechi legende,
Spuse la ceas de scârbă şi lehamite de-aşa remember,
Bea de fugea şi-alcoolul din sticle, de pe tejghele,
Din raft de cârciumi scârbite de-aşa beţivi,
Căci el mergea la crâşmă mai des decât se urcă
O cârcioabă în blana câinelui gonit de-acasă,
Fugea alcoolul de mânca pământul, din pahare,
Că doar ştia ce-avea să i se-ntâmple
După ce-l bea slinosul beţivan:
Îl urina pe sub birouri, pe birouri,
În ceştile din care mai ’nainte băuse cu cheflii lui, cafeaua,
Se slobozea cu mare fală, şi înjura de toate cele,
Pe toţi, dar mai ales pe cei ce-l mai ajutaseră Foto:internet
Când îi fuse greu, să treacă, astfel, mai uşor prin viaţă,
Ori îi făcuseră un loc mai cald în sediul de partid.
Aşa făcea beţivul pehlivan, dar cel mai des
În proprii pantaloni se uşura, pe el, adică, şi zăcea sub ziduri,
Cu capul pe trotuar, pân’ mai spre dimineaţă,
Când îl trezeau, lătrându-l ca pe-un hoit, distinşii maidanezi.
30
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Nu ştie nici acum, bătrânul beţivan, să-mbătrânească,
Îl rod mai vechi ori mai reinventate râci,
Îi rod ficatul ca şi când trei şobolani se strecurară-n el,
Şi tot puiază, şi puiază, şi puiază,
Perpetuum mobile de molimă neomenească;
Trei şobolani – Alcoolul, Ura şi Frustrarea – ei sunt pitiţi acolo,
Ca într-o fabulă hepato-schizo-culturală.
Pişolcea, iată, recidivează neînfricat pe metereze şubrede,
Se crede Macedonul vremurilor noi, se crede un Voltaire
Mai mare chiar decât originalul, dar şi mai mult se crede
Drept-Judecătorul, Dumnezeul literelor şi al credinţelor în vers,
Şi spulberă în dreapta, şi spulberă în stânga, şi spulberă orice,
Oricând, chiar şi când nu spulberă ceva, el spulberă în gând,
Şi-şi face noi şi noi statui, umflate de virtuţi ce nu le are nima...
Amin şi zvâc!
Foto:internet
BANCURI CU BEȚIVI
Trei betivani stateau intr-un bar dintr-o gara.Trenul suna de plecare.Unul din ei zice:
-Mai avem timp de un rind.
Mai comanda ei un rind si pina sa-si dea seama, trenul porneste.Cei trei fug dupa el.Primul se
agata,il ajuta si pe al doilea sa se urce.Al treilea se opreste,isi trage rasuflarea si incepe sa rida in
hohote.Un om care trecea pe acolo il intreaba:
-De ce rizi omule!Urmatorul tren e abia la 4.
La care omul raspunde: -De fapt cei doi au venit sa ma conduca la gara!
Un tip beat mergea in patru labe pe trotuar. La un moment dat ii aluneca o mina si se
loveste cu capul de caldarim. Continua sa mearga in patru labe si din nou ii aluneca o mina si se
loveste la cap. Dupa inca doi metri de mers in patru labe da cu ochii de o pereche de picioare misto.
Ridica ochii si vede o fata care se uita scirbita la el.
-Ce faci, fa? o intreaba betivul.
-Fac trotuarul, raspunde fata jignita.
-Pai, fa-l dracului mai moale, ca ma doare capul.
31
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
A înflorit magnolia (1)
Când depărtarea a-nceput să doară,
în calendarul inimii, deschis,
ca floare de magnolie te-ai scris
şi ai urcat în mine primăvară.
32
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
DUMINICA DORULUI . Azi am ieşit cu tava de jăratic când Luceafărul
de ziuă abia îşi mai stăpânea întredeschise
Marele fluviu DOR izvorăşte din inima pleoapele somnoroase, aveam multe păcate de
înfăptuit în această duminică. Era în ceruri linişte
Luceafărului, coboară pe aripile unei ciocârlii
şi pace ca înainte de facerea lumii, pământul
prin Defileul Albastru, întâlneşte - undeva dormea învăluit în surâsul visului pe care îl visa
între clipă şi veşnicie, stinghere - sufletele pe când nu era decât intenție la picioarele
noastre şi le mistuie în atotcuprinzătoarea-i tronului Ziditorului. Deodată, un Adevăr înalt a
albie. Face meandre prin Pădurile Neliniştii, început să incendieze fortificațiile întunericului şi
apoi curge tainic prin Câmpiile Întâmplării. În ciocârliile, toate ciocârliile lumii, singurele ființe
clipa în care o fată îi fură mireasma unui îngăduite să lucreze duminica, s-au înhămat la
caravana zorilor. Când o ciocârlie îşi umplea
nufăr, oglindeşte sub pleoapele ei Steaua
ciocul cu raze de soare şi îşi muia aripile în
Speranței, iar El aleargă să-şi culeagă liniştea albastră, o stea din candelabrul
izvoarele din cele mai înalte piscuri ale nemărginirii îşi lepăda cămaşa de noapte şi
Munților Adevărului. Ajuns acolo, deschide închidea pleoapele... Şi ciocârliile strigau din
larg brațele: Dragostea şi Prietenia. Dragostea înalt: ,, Treziți-vă ființe şi lucruri, cuvântătoarelor
străbate, spumegând, cascadele sărutului, iar şi necuvântătoarelor, treziți-vă oameni buni,
Prietenia curge lin printre colinele surâsului, bucurați-vă că v-am ridicat şi azi din cavoul
jumătății voastre de moarte, veniți de luați
închizând între undele lor de Lumină mirifica
Lumină!" Şi sudoarea lor ce picura fără contenire
Deltă a Fericirii. Apoi, când Timpul o aşternea peste lume covoare de rouă... Ca în
tâlhăreşte de toate minunile ei tangibile, fiecare dimineață de duminică, m-am îngropat în
Fericirea se refugiază iar în necurmata matcă tăcere, să-mi plâng morții mei care nu mai pot
a Dorului, lăcrimând pe aripile unei ciocârlii auzi de sub țărână chemarea ciocârliilor, apoi pe
ce se înalță prin Defileul Albastru către inima cei îngropați în uitare, pe al căror tărâm abia de
Luceafărului... La porțile cerului este un mai îndrăzneşte să țipe chiar şi cucuveaua... Mi-
am strigat bidiviul. Dar a venit doar un mânz
munte înalt; pe cărările Dorului, însetat de căruia abia îi mijeau aripile... ☆ Nu am avut cal,
sublim, hoinăresc către uşa lui Dumnezeu. şi am încălecat pe umbra lui. Gândurile au pus
Privirile mele statornicesc peste declinul biciul pe cuvinte împingându-le din pleasnă catre
necruțător al timpului clipa de aur. Clipa în profunzimile Adevărului. Am descălecat din
care sufletul îngenuncheat se întoarce spre amintire in adâncuri şi am făcut câțiva paşi... m-
sine. Dacă Dorul ar avea o unitate de măsură am oprit ca şi cum un pinten străin mi-ar fi
fulgerat nălucile gândului - ajunsesem la
mai presus de lacrimă şi dacă ar exista un
răscrucea Durerii. Cu sufletul îngenuncheat, mi-
aparat de măsurat suferința, acul indicator s-ar am schimbat piroanele din crucea inimii, numai
duce până la capăt. Îmi trebuie nouăzeci şi pentru a putea spune : Iată-mă! VAL RĂZEŞU
nouă de prieteni şi o Minune, să înalț prin
sufletele voastre o scară până la cer, să şterg
praful de pe Steaua Fericirii, pentru că nu
întotdeauna când Dorul-Dor mă cheamă pe
celălalt tărâm - al poveştilor noastre de
dragoste - aduce calul alb înaripat, deşi îl aud
nechezând sălbatic în lacrima ce nu vrea să se
Foto:internet
rostogolească dincolo de marginile sufletului.
33
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Acoperișuri Abrupte
e un soi de trăit cu acoperișuri abrupte,
nu supraviețuiește niciun coșar
și din acest motiv s-au închis
toate fabricile de superstiții
fabrica de 13, de pisici negre,
de dus gunoiul noaptea.
buzele tale,
într-o plimbare de seară pe buzele mele,
trezesc păduri sălbatice,
din palmele mele
izbucnește cerul,
din pieptul tău
crește un munte.
34
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Revista CONFLUENTE LITERARE
Editorialul Gorjeanul și Gorj Domino
Emisiuni radio de poezie:
Radio: Romantic, Bluegreen, Select, Poema, Enigma, Vis de
Taina.
35
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
FEMEIA IUBITĂ SE VREA
Atâtea se-ascund în cuvânt,
În simplul cuvânt, scump, Femeie,
Şi munca de zor la pământ,
Şi-n vatră arzânda scânteie,
Şi cântecul dulce, cuminte,
La leagănul pruncului drag,
Şi marea iubire, fierbinte,
Când soţu-şi aşteaptă pe prag.
36
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
EȘTI…
Eşti, pentru mine, APĂ de IZVOR,
În zi de vară, când chiar umbra frige
Şi prea-ncălzită-n soare arzător,
Fierbinte-i frunza verde ce m-atinge.
37
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Buna dimineata,
oriunde v-ati afla !
Bună dimineața primăvară
Te astept ca și când
Aș renaște prima oară
Cu gingăsia ghioceilor
Prinsă în păr și în suflet
Cu magia și inocența lor
Bună dimineața primavară
Bine ai sosit în sufletul meu
Înfrigurat, trist și obosit
Îți simt căldura dorului de viață
Iar ghioceii fragili și cristalini
Îmi mângâie inima și dorul
Iubirii de frumos și senin
Îmi bucură gândul și liniștea lui
Și-mi trimit vești cu raze de soare
Încălzind sentimentele
Învesmântate în sărbătoare
Primavară, bine ai venit Bagajul...
Hai să urăm tuturor
Un mărțisor de bun găsit Pregătește azi bagajul,
Cu sănătate si bucurie Unei vieți demult apuse,
Cu mult drag si fericire ! Nu te grăbi să-l arunci,
Găsive-i peste ani în el,
Taine multe și ascunse.
38
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Zborul inimii
O frunza in vant te simti acum,
Te lasi purtat , vrei doar sa zbori,
Sa te inalti mai sus de nori,
Dar cum sa poti uita un dor...
39
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
egida Uniunii scriitorilor, „Parnas21”, „Dor de
dor” şi „Confluenţe literare”, reviste on-line şi
„Negru pe alb”, „Apollon”, „Independenţa
Română
Volume editate:
41
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Apariţii în Proiectul de critică literară
FILOVERBA I, II, III şi FILOVERBA MAGNA, și
în antologiile:Vise târzii, Limba noastră Eminească,
Culegere antologică de poezie contemporană,Suflet
Nemuritor, Nemuritorii Cuvintelor, Iubirea dincolo
de vis,Antologia cenaclului poetic Schenk, şi în Așii
Cuvântului 50+5 , Caravana Prieteniei,Antologia
Poetică Vâlceană, Antologia Societății Anton Pann,
Ochi de lumină.
Cărţi personale, lansate şi prezentate la
Târgurile Internaționale de carte BOOKFEST 2014,
BOOKFEST 2015, și la GAUDEAMUS
2014,2015,2016 și la târgurile din țară și străinătate!
Volumul de versuri SCRISORI CĂTRE EVA,
Editura SINGUR, 2014, volum premiat de editura
SINGUR, de Societatea Culturală Anton Pann şi de
Radio Unirea din Diaspora românească;SRISORI
CĂTRE EVA,2015; ÎNGERUL TIMPULUI, Editura
SINGUR, 2015; BALEIAJUL VIEȚII SAU
S-a născut pe 24 martie 1958 , în
comuna Mihăeşti ,Judeţul Vâlcea. A IMPEDANȚA SPAIMEI, 2016; IUBIRE CU GUST
lucrat în calitate de hidroenergetician la DE MARSALA în 2016.
Hidroelectrica. În curs de apariție volumul de versuri
Este unul din membri fondatori ai DINCOLO DE ÎNTUNERIC şi ELEFANTUL DIN
Societăţii Culturale Anton Pann. VITRINA DE CRISTAL.
Membru al Uniunii Scriitorilor Iniţiază şi participă în anii 2016 şi 2017 la
Europeni din Moldova.
proiectul Caravana Culturii, întâlniri cu scriitorii în
După anul 1989 a editat şi a colaborat la
publicaţiile: săptămânalul 7 zile şi 12 orașe din țară. Promovează scriitori la început de
Cotitdianul Actualitatea vâlceană. drum și scriitori consacrați în mediile literare pe care le
Numeroase participări la emisiuni TV şi frecventează!
Radio, locale și naționale. A primit premiul de excelență Ecreator, şi este
În prezent are colaborări cu: laureat pentru poezie cu mențiunea specială la
revistele: Singur, PopasuriCulturale Festivalul Ecreator, ediția a-II-a.
Româneşti, Poezia din Iași, Povestea Referințe critice a membrilor USR de la Mihai
vorbei, Qpoem, Confluențe literare, Antonescu, Doru Dăncuș Cornel Udrea, Florian
Ecreator, Poeții noștri, Rusidava Copcea, Ilorian Păunoiu etc. Referințe critice de la o
Culturală, Creneluri Sighişorene, serie de critici literari, cronicile lor au apărut în
Revista Cenaclul de la Păltiniş, revistele enumerate mai sus!
Revista internațională Cervantes,
Este participant activ şi invitat la lansări şi
Sintagme literare. Revista Nouă.
târguri de carte locale, naţionale şi internaţionale..
Publică cotidian în multe reviste
Participant la Ediţia a I-a Tabăra de Creaţie
online dar şi pe grupurile literare de
prestigiu! ECREATOR Călinești-Maramureș 2017.
42
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
ȘTIAȚI CĂ:
MASA TĂCERII
Foto:internet
Operele de artă care fac parte din Ansamblul sculptural „Calea Eroilor“, din Târgu Jiu, realizate de
marele artist Constantin Brâncuşi, nu mai pot fi atinse începând de pe 15 mai 2017. Este vorba de
Masa Tăcerii, scaunele de pe Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului şi două bănci din piatră de lângă
aceasta, precum şi de la Coloana fără de Sfârşit.
Citeste mai mult: adev.ro/opy08g
Masa Tăcerii a fost lucrată în piatră, calcar de Bampotoc, şi reprezintă simbolic masa de dinaintea
bătăliei la care urmau să participe ostaşii români. Scaunele din jurul mesei sunt în formă de
clepsidră, care măsoară simbolic timpul, şi sunt în număr de 12, amintind de numărul apostolilor.
Masa reprezintă şi un simbol al reunirii familiei şi al meditaţiei, dorinţa lui Brâncuşi fiind ca
lucrarea sa să determine renaşterea acestui vechi obicei străbun.
În partea de nord-vest a Mesei Tăcerii, operă a marelui sculptor Constantin Brâncuşi, se găsesc
două orificii. Misterul acestora a fost desluşit de un ilustru profesor de la Colegiul Naţional „Tudor
Vladimirescu“, care le-a mărturisit foştilor săi elevi că, la finalizarea lucrărilor la Ansamblul
monumental „Calea Eroilor“, autorităţile timpului au montat o tăbliţă explicativă pe care se
menţiona şi numele autorului.Nemultumit de acest gest ,scultorul a luat o dalta si un ciocan si a dat
jos aceasta placuta ramânând,in interiorul tabliei, piroanele.
Citeste mai mult: adev.ro/ogglmn
44
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
VERNISAJ DE EXCEPȚIE
LA PUCUIASA
Brâncuși spunea că „nu putem să-L ajungem
niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a
călători spre El rămâne important”. Astfel,
astăzi, 20 martie 2018, am avut ocazia de a
merge spre ceea ce este divin… prin artă.
Această ocazie ne-a fost oferită de sculptorul
Liviu Brezeanu, a cărui expoziție de grafică,
pastel și sculptură – Galeria „Prim” – a avut
vernisajul în holul Primăriei Pucioasa.
Instituția a găzduit mulți oameni de cultură sau
oameni interesați de artă, în toate formele ei.
45
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
Dan Sprinceană, viceprimarul orașului, Alin Nițescu, administratorul public al orașului, dar și Dan
Țopa, directorul Centrului Cultural European Pucioasa și Grigore Stan, pictor târgoviștean, au fost
alături de sculptorul pucioasean, exprimându-și admirația față de creația maestrului și bucuria față
de această reușită de a deschide o galerie de artă. Faptul că munca acestuia „a ridicat orașul” a fost
recunoscut și de colegii de la primărie, care, de asemenea, au fost prezenți.
„Cu un picior aici, cu unul în altă lume” (așa cum prezenta pictorul piteștean, prezent la vernisaj,
artistul), Liviu Brezeanu și-a prezentat creațiile, explicând totodată modul în care el și, în general,
sulptorul, creează. Mai mult, el mărturisește că a obținut sala „Constantin Brâncuși” de la Palatul
Parlamentului pentru o expoziție care va avea loc în toamnă. Abordând teme precum „familia” sau
„rugăciunea”, el transpune, prin operele sale de artă, însuși chipul plastic și tridimensional al
spiritului.
Sursa: http://actual-media.ro/cultura/liviu-brezeanu-vernisaj-exceptie-pucioasa/
46
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
47
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
48
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
-Ambasadoare a Culturii Române –
Îndrăgostită de România şi oamenii săi, Elena Văcărescu va aduce importante servicii ţării pe care a
părăsit-o în urmă unui exil hotărât de Carol I. Elena Văcărescu, urmaşă a familiei Văcăreşti, este
nepoata este nepoata pe linie directă a lui Iancu Văcărescu („Familia din care scobor eu a fost
familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară”; „Mama mea aparţinea şi ea unei
vechi familii de boieri - Falcoianii - prezenţi în toate cronicele de altădată ale Valahiei”). S-a născut
în 21 septembrie 1864 la Bucureşti. Copilăria şi anii adolescenţei o apropie de locurile natale ale
părinţilor, unde se bucură de farmecul lumii ţărăneşti, care mai târziu va reprezenta unul din filonul
scrierilor sale şi din care i se va dezvolta iubirea de patrie. Tatăl său este Ion Văcărescu, fiul
poetului Iancu Văcărescu, pe care A. Odobescu l-a numit „unul din cei mai demni părinţi ai limbii
şi ai poeziei noastre”. Ion Văcărescu a fost ofiţer în armata română, cadru al gărzii domneşti în
timpul lui Alexandru Ioan Cuza, participant, cu gradul de colonel, la Războiul de Independenţă din
1877, ministru plenipotenţiar al României la Bruxelles şi Belgrad, pe timpul regelui Carol I.
Astfel, Elena a beneficiat de o solidă educaţie formată atât la moşia părinţilor sub
supravehgherea guvernantei particulare de origine engleză, dar şi în Franţa, la Sorbona, unde a
studiat literatura, filosofia, estetica, istoria, mitologia şi poetica. A debutat în 1886 cu volumul
„Chants d'Aurore” [Cântecul zorilor], sub auspiciile poeziei romantice şi parnasiene, sub influenţa
exercitată asupra sa de către Baudelaire şi Verlaine. Volumul elogiat de lumea culturală pariziană, a
fost distins, la propunerea lui Leconte de Lisle, cu premiul Academiei Franceze. Marii scriitori
francezi, ca Paul Bourger, Anatole France, Mistral, Marcel Proust, Paul Valery, Ana Brâncoveanu
de Noailles, au avut cuvinte de apreciere la adresa sa. Anul decisiv asupra evoluţiei vieţii sale este
1888 când a fost acceptată la curtea regală, fiindu-i apreciată atât educaţia şi frumuseţea, cât şi
originea familiei părinţilor săi. Regina Elisabeta, îndurerată de moartea unicei sale fiice, se apropie
de sufletul Elenei pe care o recomandă principelui moştenitor Ferdinand.
Presa literară din România, precum „Revista nouă”, dar şi „Revista modernă”, o include în
lista marilor autori precum Ion Heliade Rădulescu, Ion Ghica, Vasile Alecsandri, Alexandru
Odobescu. Are ocazia să colaboreze cu puternice personalităţi culturale ale României la publicaţia
„Foaia Ilustrată’’, care o apreciază şi o publică alături de Iulia Hasdeu. La revista „Ţară nouă” este
49
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:3-martie 2018
promovată constant, fiind remarcată de nume marcante ale literaturii române din acei ani: N.
Titulescu, Al. Davila, D. Anghel, A. D. Xenopol ş. a.
La Paris apar următoarele sale volume de versuri „Sufletul Împăcat” (1896), „Luciri şi
Flăcări” (1903) „Ţara Dorului” (1908), „Din somn trezită” (1914), „Ïn aurul serii” (1927). În 1912
drama lirică în două acte, „Cobzarul”, pe muzica lui Gabrielle Ferrari, a fost prima operă cu subiect
românesc cântată pe scena Operei din Paris.
răspunde peste ani testamentului literar lăsat moştenire de către ilustrul său înaintaş, Enăchiţă
Văcărescu:
naţiunii române”. Meritele artistice i-au fost recunoscute şi-n România, în 1925 fiind admisă
în Academia Română.
50
La vârsta de optzeci ani după încheierea războiului, a pledat încă pentru România ca
membră a delegaţiei române, la Conferinţa de pace de la Paris, în 1946, unde susţine cu demnitate
doleanţele poporului român. La 17 februarie 1947 în vârstă de 83 ani îşi împlineşte destinul, lăsând
prin testament o bună parte din averea familiei sale Academiei Române. A fost una din
reprezentantele de seamă ale culturii române şi demnă urmaşă a Văcăreştilor.
1.Peştera Bolii. Peştera Bolii este considerată una dintre cele mai spectaculoase atracţii turistice din zona Văii
Jiului. Se află la circa zece kilometri de Petroşani, la poalele cetăţii Băniţa şi ale Munţilor Retezatului şi Sebeşului.
2. Cetatea Băniţa. Cetatea dacică de la Băniţa, aflată în apropiere de Petroşani, a fost inclusă în patrimo-
niul UNESCO alături de celelalte patru foste aşezări antice din Munţii Orăştiei: Sarmizegetusa Regia, Blidaru, Luncani –
Piatra Roşie, Costeşti, Căpâlna.
3. Munţii Parâng. Munţii Parâng, la poalele cărora se află oraşele Petroşani şi Petrila, sunt cei mai mari ca su-
prafaţă dintre masivele muntoase ale ţării noastre şi principala atracţie turistică a amatorilor de excursii care ajung în Va-
lea Jiului. Munţii Parâng sunt traversaţi de cea mai înaltă şosea din România, Transalpina, care ajunge la altitudinea de
peste 2.000 de metri.
4. Straja Staţiunea. Straja din Masivul Vâlcan a devenit în ultimii ani una dintre cele mai importante atracţii
turistice din vestul ţării. Este vizitată în special iarna, de iubitorii de schi, iar pe timp de vară cei care ajung în Straja sunt
invitaţi la excursii pe potecile de munte care pornesc din zona de agrement, aflată pe munte, la 10 kilometri de Lupeni.
5. Pasul Vâlcan. Pasul Vâlcan, o veche trecătoare din Carpaţi, situată la altitudinea de peste 1600 de metri,
face legătura dintre Depresiunea Petroşani şi Oltenia. Zona a fost în trecut, până la construcţia şoselei prin Defileul Ji-
ului, o importantă cale de acces a Ţării Haţegului şi a Transilvaniei spre nordul Olteniei.
6. Cheile Buţii Cheile Buţii, una dintre porţile de intrare în Parcul Naţional Retezat, se află la circa 30 de
kilometri de Petroşani, pe DN66A, în vecinătatea oraşului Uricani.
8.Ţinutul momârlanilor . Cei care ajung în Valea Jiului trebuie să ştie că în această zonă trăieşte una din-
tre cele mai pitoreşti comunităţi rurale din România, cea a momârlanilor.
9. Cheile Jieţului. Cheile Jieţului reprezintă una din ariile protejate ale Văii Jiului, întinsă pe o suprafaţă de
zece hectare, în zona oraşului Petrila, pe râul Jieţ. Din Cheile Jieţului turiştii pot porni pe numeroase trasee montane,
unele foarte puţin umblate, în Masivul Parâng.
10. Mănăstirea Lainici. Cea mai importantă mănăstire din zona Văii Jiului este Lainici, un aşezământ al
călugărilor aflat la 25 de kilometri de Petroşani, în Defileul Jiului.
51
52