Revistã a Uniunii Scriitorilor din România • Apare lunar la Craiova • Nr.

2 (1280) • 2023
• Fondatã în 1905 • Serie nouã • 24 de pagini • 2 lei

Revistã de culturã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

 In memoriam Dumitru Radu Popescu
(19 august 1935 – 2 ianuarie 2023)
Revistã editatã de
Uniunea Scriitorilor
din România
P rozator, dramaturg, poet ºi
eseist, Dumitru Radu Popescu este
una din marile personalitãþi ale literaturii
ºi Fundaþia Ramuri
române postbelice.
A fost redactor-ºef la Tribuna clujeanã
Redacþia: din 1970, apoi la Contemporanul din 1980, în
Gabriel COªOVEANU fine, la România literarã din 1988.
(redactor-ºef) Preºedinte al Uniunii Scriitorilor din
Gabriela GHEORGHIªOR România (1981 – 1989).
(redactor-ºef adjunct)
Membru al Academiei Române din 1997.
În 1958 a debutat cu volumul de proze
Gabriel NEDELEA
scurte intitulat Fuga, urmat, an de an, de
(redactor)
numeroase altele, majoritatea romane ºi piese
Valentin BAZÃ-VERDE de teatru, pentru care a primit premii impor-
(redactor) tante, între care Marele Premiu al Uniunii
Mihaela IOVAN Scriitorilor din România.
(secretar general de redacþie) I-au fost consacrate articole, studii ºi
monografii critice, semnate de toatã floarea
cea vestitã a criticii literare româneºti. Opere
Redactori asociaþi:
ale lui au intrat în manualele ºcolare. Piesele
Cãtãlin DAVIDESCU
de teatru au fost puse în scenã de regizori
Victor OLARU renumiþi, în distribuþii greu de uitat,
bucurându-se de un mare succes.
Cristian PÃTRêCONIU
Romancier puternic, Dumitru Radu
Marcel VOINEA Popescu este autorul unei fresce excepþionale
a satului românesc postbelic, zugrãvit în
(concepþia graficã)
culori întunecate, potrivite împrejurãrilor
sociale ºi morale, în care un realism faulkne-
Colegiul revistei:
rian se împleteºte cu o teribilã imaginaþie a
rãului, luminatã rareori de pete de speranþã.
Protagoniºtii sunt fie purtãtorii nobili ai unor
cutume strãvechi, fie fiinþe malefice care
distrug satul tradiþional. Bãtãlia între bine ºi
rãu nu se terminã niciodatã în romanele
scriitorului ºi, deºi rãul prevaleazã de fiecare
datã, binele nu se lasã niciodatã cu totul
învins. Esenþa romanelor este moralã. Dar
romancierul este totdeauna obiectiv, chiar ºi
în viziunea lui hiperbolicã sau parodicã
asupra unei realitãþi confuze, indescifrabile,
tragice ºi comice totodatã. Acest din urmã
aliaj dã naºtere unui original umor negru.
Lista operelor lui Dumitru Radu Popescu
este urmãtoarea:
Fuga, 1958; Zilele sãptãmînii, 1959; Fata
de la miazãzi, 1964; Vara oltenilor, 1964
(primul roman); Somnul pãmîntului,
1965; Dor, 1966; Duios Anastasia trecea,
1967; F, 1969; Prea mic pentru un rãzboi atît
de mare, 1969; Aceºti îngeri triºti, 1970 (prima
piesã de teatru); Ploaia albã, 1971; Cei doi din
dreptul Þebei, 1973; Piticul din grãdina de
varã, 1973; Vânãtoarea regalã, 1973; Cãruþa
cu mere, 1974; O bere pentru calul meu, 1974;
Teatru, 1974; Împãratul norilor, 1976; Ploile
de dincolo de vreme, 1976; Virgule, 1978
(eseuri); Viaþa ºi opera lui Tiron B., vol.
I; Iepurele ºchiop, 1980, vol. II; Podul de
gheaþã, 1982; Leul albastru, 1981; Cîinele de
fosfor, 1982; 9, 1984; Rezervaþia de
pelicani, 1983; Galaxia Grama, 1984; Oraºul
îngerilor, 1985; Teatru, I-II, 1985-1987; Moara
de pulbere, 1989; Dragostea e ca ºi-o râie, 1994;
Dumnezeu în bucãtãrie, 1994; Mireasa cu
gene false, 1994; Truman Capote ºi Nicolae
Þic, 1995; Paolo ºi Francesca ºi al treispreze-
celea apostol, 1995; Complexul Ofeliei, 1998; B.
Stoker ºi contele Dracula, 1998; Actori la
Curtea prinþului Hamlet, 1999; Sãptãmâna de
miere, 1999; Dudul lui Shakespeare,
2000; Falca lui Cain, 2001; Cãlugãrul Filippo
Lippi ºi cãlugãriþa Lucrezia Buti, 2001; Puºca
lui Caragiale, 2002; Cucul de fier sau grãdarea
raiului, 2004; Sãptãmâna cu 1001 de nopþi,
2004; ªtefan cel Mare, 2005; Nopþile sãptã-
mânii, 2005; Domnul Fluture ºi doamna
Fluture sau Paradisul, 2006; Un elefant se
legãna pe o pânzã de pãianjen, 2007; Diavolul
aproximativ sau ora de metafizicã, 2008;
Întoarcerea tatãlui risipitor, 2008; Epistola
cãtre englezi, 2009; Pastorul saºilor, 2010; Ope-
re, 2010.

Dan CRISTEA
In memoriam George Banu 1999); Notre Théâtre. La Cerisaie (Actes Sud,
1999); Les Cités du Théâtre d’Art. De
Stanislavski à Strehler (Editions Théâtrales,
Gabriel DIMISIANU

Adrian POPESCU
Nicolae PRELIPCEANU
Mihai ªORA
Adresa revistei:
Str. Olteþ , Bloc IJK Parter, Craiova
Tel.:0351.461.797Fax.: 0251/41.44.14;
O.P. 1, C.P. 208 (pentru corespondenþã)
www.revistaramuri.ro
e-mail: ramuri_2005@yahoo.com
Administraþia:Calea Victoriei nr. 133, BUCUREªTI;
Tel.: 021/21.27.993
Conform prevederilor Statutului,
Uniunea Scriitorilor din România
nu este responsabilã pentru politica
editorialã a publicaþiei ºi nici pentru
conþinutul materialelor publicate.
Apare cu sprijinul
financiar
al Ministerului Culturii
ºi Identitãþii Naþionale
Revista „Ramuri“ este membrã A.R.I.E.L.
Tiparul:
Imprimeria Editurii AIUS
RAMURI / ISSN 1220-6342
Tehnoredactarea revistei:
Adrian CRISTEA
Abonamentele se pot încheia prin
MANPRES
office@manpres.ro
Tel./Fax: +40 213 146 339
U niunea Scriitorilor din România
anunþã cu profundã tristeþe
încetarea din viaþã a teatrologului George
„Biþã” Banu.
Critic, eseist, profesor universitar de
studii teatrale, George Banu s-a nãscut la 22
iunie 1943, la Buzãu ºi a studiat la Institutul
de Artã Teatralã ºi Cinematograficã „I. L.
Caragiale”din Bucureºti, secþia de Teatrologie
– Filmologie.
S-a stabilit în Franþa în anul 1973, a fost
profesor de teatrologie la Sorbona, dar a
predat ºi în Belgia, la Universitatea Louvain
la Neuve.
A fost preºedinte al Asociaþiei
Internaþionale a Criticilor de Teatru (1994-
2001) ºi director al Academiei Experimentale
de Teatru (1991-2000). Din martie 2013 a
devenit membru de onoare al Academiei
Române ºi a fost membru al UNITER. A
primit numeroase distincþii ºi premii, fiind
Cavaler Des Arts et des Lettres (1989), distins
cu Palmes académiques, Cavaler al Meritului
Naþional, Ofiþer al Ordre des Arts et des
Lettres.
George Banu a fost Doctor Honoris
Causa al mai multor universitãþi europene,
iar din anul 2006, al Universitãþii Naþionale
de Artã Teatralã ºi Cinematograficã „I. L.
Caragiale”, Bucureºti.
În anul 2012, a primit Premiul Special al
Festivalului Internaþional Shakespeare.
Scrierile sale au fost publicate de cele
mai mari edituri pariziene ºi traduse în
numeroase limbi.
George Banu a susþinut un doctorat în
esteticã la Universitatea Bucureºti, cu teza
„Modurile comunicãrii teatrale în secolul
XX” (1973), apoi un doctorat cu teza
„L’Orient et le nouveau utopique (Brecht,
Meyerhold, Eisenstein)”, susþinut în 1978 la
Universitatea Paris III, ºi un doctorat de stat
în Franþa: „Pratiques de la mémoire dans
l‘art de la mise en scène au XXe siècle”,
susþinut în 1987 la Universitatea Paris III.
Din vasta sa operã, pot fi amintite lucrãri
de referinþã precum: Teatrul memoriei; Roºu
ºi aur: teatrul spectatorului; Actorul pe calea
fãrã de urmã: zile de teatru în Japonia; Ultimul
sfert de secol teatral; Peter Brook. Spre teatrul
formelor simple; De la moartea copilului la
uciderea copilului – Teatru ºi sculpturã; Scena
supravegheatã. De la Shakespeare la
Genet; Spatele omului: picturã ºi tea-
tru; Repetiþiile – Teatrul Reînnoit în Secolul
Regiei; Teatrul de artã sau forma ºi viaþa,
Nemira; Reformele teatrului în secolul
reînnoirii, Nemira; Parisul personal.
Autobiografie urbanã; Nocturne; Iubire ºi
neiubire de teatru; Monologurile neîmplini-
rii; Scena modernã. Mitologii ºi minia-
turi; Japonia, Imperiul teatrului, precum ºi
numeroase volume în limba francezã: Bertolt
Brecht ou le petit contre le grand (Paris,
Aubier Montaigne, 1981); Le Théâtre, sortie
de secours (Aubier, 1984); L’acteur qui ne
revient pas. Journées de théâtre au
Japon (Aubier, 1986, Folio, 1993); Mémoires du
Théâtre (Actes Sud, 1987 Babel); Le Rouge et
l’Or, une poétique du théâtre à
l’italienne (Flammarion 1989); Opéra, théâtre:
une mémoire imaginaire (Paris, L’Herne,
1990); Le théâtre, ou l’instant habité (Paris,
L’Herne, 1993); Genet à Chatila (Arles, Actes
Sud, 1994); Avec Brecht (Actes Sud,
2000); Les Voyages du comédien (Gallimard,
Collection Pratique du Théâtre, 2012); Amour
et désamour du théâtre (Arles, Actes Sud,
2013); La porte au coeur de l’intime (Arles,
2015).
De-a lungul existenþei sale, George Banu
a fost un neobosit promotor al artei teatrale,
participant activ la manifestãri teatrale pe
toate meridianele, un iubitor al artei scenice
pe care a slujit-o cu o energie exemplarã.
Prin dispariþia lui George Banu, teatrul
românesc ºi universal suferã o dureroasã,
ireparabilã pierdere.
Calendar al
scriitorilor din Filiala
Craiova a USR
Marian Victor Buciu, critic ºi istoric
literar, prozator, 04.02.1954
Dinu Eleodor, poet, 05.02.1950
Victor Olaru, traducãtor, 09.02.1953
Elena Buznã, prozator, 15.02.1938
George Popescu, poet, eseist,
traducãtor, 20.02.1948
Gelu Birãu, poet, 20.02.1955
Nicolae Panea, eseist, critic ºi istoric
literar, 22.02.1961
Dumitru Andreca, poet, prozator,
22.02.1949
Dan Eugen Dumitrescu, prozator,
25.02.1943
Nicolae Bãbãlãu, prozator, 26.02.1946
Lelia Trocan, eseist, critic literar,
traducãtor, 26.02.1948
Aurelian Zisu, poet, critic ºi istoric
literar, eseist, 26.02.1956

Nr. 2 • 2023
2
 editorial
Gândire de-a dreptul retro: ce
de Gabriel Coºoveanu
credeam, unii, cã e umanismul

O biºnuiam sã pun eticheta „orwellianã situaþie” cam pe

orice anomalie din viaþa sub comunism. ªi prilejuri erau
duium. Acum judec, poate apãsat autocritic: era un comentariu
„literar” la realitãþi dure, atroce. Au fost oameni care, exasperaþi,
ºi-au dat foc, alþii au sfidat autoritãþile ºi au ajuns în închisori,
distruºi, atât ei, cât ºi familiile lor. În fond, în fapt, distrus a fost
sufletul omenesc, ºi, pentru asta, ar trebui interogat, mai cu
tragere de inimã, Karl Marx, ca ºi discipolii sãi. Cei mai mulþi
dintre ei nici nu l-au citit, habar n-au ce-i cu acel Capital, dar,
dacã te-ai nãscut înciudat pe lume, aplici dume din manualul
urii. Cui i se pare cã exagerez, aduc argumente, aºa, în treacãt,
pentru cã, cine e intrigat de mesaj, va fora despre apocalipsa cu
faþã umanã. În Manifestul Partidului Comunist, Marx ºi Engels
afirmau, între alte „principii”egalitariste, bune de frecþii la piciorul
unui olog, cã „proprietatea e rodul unui furt”. Sãdirea
principiului, de tip mincinos, comunistoid, funcþioneazã pervers.
Îmbogãþiþii de azi vitupereazã Occidentul „corupt” ºi îºi trimit
copiii la studii acolo.
Problema, una veritabilã, dupã mine, e cã îl putem invoca pe
Orwell ºi la mare distanþã de cãderea Zidului Berlinului.Ziditorii
de absurd n-au pierit odatã cu acea condamnare a unui regim
criminal, chiar ai zice cã au prosperat. Mi-am fãcut iluzii, cum
îºi face orice om normal, pardon, banal, cã 1989 ne va schimba
vieþile. Aparent, aºa a fost. S-a terminat cu statutul de profesor
navetist, cu temerea cã o poþi pãþi rãu dacã asculþi Europa Liberã
sau Vocea Americii, cu izolarea menitã sã te þinã departe de
„iadul” capitalist, ca pe un om de cavernã. Cu amendamentul cã
respectivul om de cavernã nu e incriminabil, în niciun fel, dupã
cum nu poþi fi criticat pentru motivul cã, sã zicem, generic, þânc
fiind, cãdeai des în fund ºi nu înþelegeai neam lumea adulþilor.
Cu adevãrat abominabil mi se pare cel care te re-aduce la stadiul
de infans, ºi nu la aspectul de fiinþã failibilã, întrebãtoare, mereu
miratã, la graniþa cu ridicolul (din perspectiva maturului, se
înþelege), ci de entitate nevertebratã, cãreia îi trebuie setate
scopurile. Pentru a reduce salubru discursul, vorbim – secretul
lui Polichinelle! – despre Political Corectness. Da, vorbim prea
des, aproape maniacal, despre acest subiect, însã nu te poate
lãsa indiferent escalada obiectului.
Cum sã nu simþi nevoia sã-l citezi pe Alexandru Cãlinescu
care (fãrã a fi el masochist sau mizantrop, cã, dimpotrivã, e om
îndrãgostit de viaþã) citeºte, observãm, mereu, despre o boalã
cumplitã, vãzutã, de mulþi, ca ideologie în regulã, chiar
regulatoare. De curând, cum ne dã de ºtire într-o publicaþie din
oraºul sãu natal, a citit cartea lui Jean-François Braun-
stein, Religia woke (Editura Grasset, 2022).Devii atent imediat,
oricât ai fi de plictisit de morbiditãþile cotidiene. Sau, cel puþin,
aºa simte profesorul care semneazã aceste rânduri, ºi vede, nu
neapãrat în amfiteatrul universitar, ci ºi pe stradã, vrând-
nevrând, ce „idei” ingereazã tinerii. Aºadar, spicuim, cu
sentimentul, aproape vinovat, cã rãspândim, precum o groazã
de oficine (încã o datã, pardon!), alte veºti rele: „În California,
un profesor de endocrinologie a fost obligat sã se scuze fiindcã
a vorbit despre «femei însãrcinate», ceea ce era discriminatoriu
faþã de bãrbaþii trans deveniþi femei. Asociaþia medicalã britanicã
recomandã folosirea formulei «persoanã însãrcinatã» în loc de
«femeie însãrcinatã». Se va vorbi de «pãrinte ce dã naºtere» în
loc de «mama», de «alãptare la torace» în loc de «alãptare la
sân», de «lapte parental» în loc de «lapte uman». În bugetul pe
2022 al administraþiei Biden, «mamele» sunt înlocuite cu
«persoane care dau naºtere». S-a propus, de asemenea, drept
înlocuitor pentru «femeie» formula «corp cu vagin». ªi aºa mai
departe, într-o escaladã a aberaþiilor ºi a absurditãþilor”.
A fost o vreme în care credeam, eu ºi câþiva prieteni, cã
repertorierea relelor lumii a cam luat formã gravisimã, alertantã,
prin opul lui Allan Bloom, The Closing of the American Mind. ªi-
aºa, se poate zice cã e o scriere cam veche. Totuºi, prezenteiºtii
noºtri atât de vocali n-ar califica, la fel, Societatea deschisã ºi
duºmanii ei, unde Karl Popper face, fãrã sã ºtie persoana,
arheologia mentalitãþii unuia ca Putin? Constatãm cã visele
noastre urâte, despre care spuneam Vade retro, Satana!, deºi
acele „vise”ar merita predate în ºcoalã, precum Arhipelagul Gulag,
Întuneric la amiazã sau Fenomenul Piteºti. Cine s-a gândit la
formele de manipulare a omului, bietul de el, „bunul sãlbatic”,
virgin la blestemãþii ideologice, îi are, oricum, în bagajul
bibliografic minimal pe Soljeniþân, Koestler ori Ierunca. Ce au ei
în comun? Atât de simplu: descrierea nopþii minþii.
E motivul care-l mânã în luptã pe Al. Cãlinescu: „Militanþii
woke au iluzia, noteazã Braunstein, cã vor nega realitatea prin
limbaj. E un fenomen tipic gândirii magice, primitive. Demersul
lor este profund anti-ºtiinþific, amintind de aiurelile pe care le
profesa un fals savant sovietic, Lîsenko, mult îndrãgit de Stalin.
Se urmãreºte, obsedant, «devirilizarea» («demasculinizarea»)
ºi «decolonizarea» ºtiinþelor, inclusiv a matematicilor (a cãror
învãþare ar þine de «privilegiul alb», fapt pentru care trebuie
inventate «matematicile echitabile»). Se considerã cã istoria
occidentalã a fost întotdeauna rasistã ºi cã societatea actualã
suferã de «rasism sistemic», albii fiind în mod structural rasiºti,
iar persoanele de culoare fiind în mod fatal oprimate. Aplicarea,
în orice raþionament ºi în orice analizã, a schemei intersecþionale
(rasã, clasã, gen) e semnul unei pauperitãþi jalnice a gândirii ºi
al unui dogmatism fioros. Oricât de pesimist ar fi, la capãtul
briliantelor sale consideraþii, Jean-François Braunstein socoteºte
cã singura formã de rezistenþã este sã spunem «nu» tuturor
ideilor woke aberante ºi abjecte. E ºi unica ºansã, oricât de micã,
de a depãºi aceastã gravã crizã spiritualã”.
Da, unii am spune „nu”. Unii. O minimalã interogaþie, însã,
dã în ceva dramatic: cei care identificã criza ºi, eventual, se
alerteazã pe tema asta, sunt departe de un numãr civil critic,
respectiv, acela care sã facã o ºtire. Deocamdatã, o ºtire este, de
regulã, catastrofistã, cu rãniþi, cu morþi, nicidecum cu decedaþii,
chit cã pe picioare, de pe urma woke-ului.
Cãlin Vlasie
Codex Mhozh
(fragmente)
[eºti laptopul meu – te deschid]
eºti laptopul meu – te deschid
ori de câte ori strãzile pline de oameni
huruie în capul meu
cum s-ar deºerta bena unei basculante
[în spaþiul meu nu este nevoie]
în spaþiul meu nu este nevoie
de o cheie de la Mhozh
ºi nici de o parolã puternicã
pentru a te ascunde mai bine

[pe internet messenger]

pe internet messenger
dimineþile par a fi o reluare
ºi dupã ce îþi bei cafeaua
te arunci în plinã ficþiune

[elihé! elihé! tastatura-i amorþitã]

elihé! elihé! tastatura-i amorþitã
degetele bat tobe înþepenite
difuzorul ne sparge timpanele
dar noi ne ascundem sub taste

[poate e toamnã]
poate e toamnã
abia se zãreºte cerul ºi trupurile sunt mai mici
nu ºtiu cine a blurat grãdina
ºi cine trage linii roºiatice peste frasini ºi fagi

[corbii ºi-au fãcut cuib în ceaþã]

corbii ºi-au fãcut cuib în ceaþã
desprinºi din crengile nucilor
ca niºte praºtii negre
care aruncã bucãþi din sufletul meu

3 Nr. 2 • 2023
 laptopul
de hârtie Literatura pentru copii
de Cãtãlin Pavel ºi pentru copil

N u o sã vedeþi niciodatã pe strãzi o

demonstraþie în sprijinul literaturii
pentru copii. ªi totuºi, importanþa ei este egalã
cu cea a temelor politice majore. Pentru cã ceea
ce citesc copiii este covorul pe care vor cãlca toatã
viaþa ºi cerul pe care îl vor avea deasupra capului.
Calitatea cãrþilor care, fãrã sã-þi dai seama, te
formeazã la vârsta asta este printre lucrurile
direct responsabile, cred, de capacitatea adulþilor
de mai târziu de a locui bine în propria viaþã –
de a ºti cui sã-ºi încredinþeze iubirea, cum sã-ºi
pãstreze prietenii, cum sã încaseze lovituri. Di-
rect responsabile, de asemenea, ca ei sã fie lansaþi
de mici pe orbita corectã care poate fi descrisã
cam aºa: cu cât eºti mai bucuros, cu atât eºti mai
bun, ºi cu cât eºti mai bun, cu atât eºti mai
bucuros.
Pentru ca ceva sã te formeze, trebuie sã te
angajeze aproape total. Povestea dintr-o carte
trebuie, deci, în primul rând, sã te cucereascã.
Ce-i drept, copilul abia aºteaptã sã fie cucerit,
dar soldãþeii lui se opun totuºi foarte activ
imitaþiei, mofturilor, prafului în ochi (fie el ºi de
stele). Tot formatoare ºi cuceritoare sunt ºi
ilustraþiile acestor cãrþi, fãrã de care literatura
primilor ani de citit pierde unul dintre cele douã
braþe magice cu care îmbrãþiºeazã copiii. În
ilustratorul-grãdinar meritã deci investit tot
atâta cât în grãdinã. ªi, pe lângã toate astea, aº
zice cã în mai mare mãsurã decât în cazul cãrþilor
pentru oameni mari, o bunã parte din ce citesc
copiii e esenþial sã fi fost scris direct în limba lor.
ªtiu cã literatura e, prin definiþie, universalã, ºi
cã în România vor domina întotdeauna tra-
ducerile. Dar literatura pentru copii trebuie totuºi
gânditã altfel: nu e deloc uºor sã muþi dintr-o
culturã într-alta nãzbâtiile socio-lingvistice cu
totul ºi cu totul aparte ale cãrþilor pentru copii.
Cu alte cuvinte, copilãria nu e bine sã fie integral
de import. Sã existe neapãrat, în aceastã hranã,
ºi ceva crescut în peisajul propriu, copt în limba
de aici, într-o altã copilãrie (de viitor scriitor)
petrecutã în þara asta. Nu-i aºa cã aþi citit, un pic
mai demult, marile romane de aventuri ale
literaturii pentru copii de limbã englezã, francezã
sau germanã, dar vã amintiþi, cu propria lor
muzicã, volumele lui Radu Tudoran, Constantin
Chiriþã, Alexandru Mitru sau ale Anei Blandiana?
Oferiþi-le acum copiilor nu doar Harry Potter, ci
ºi – sau mai ales – pe scriitorii noºtri de azi,
începând cu Florin Bican. Cumpãraþi-le cãrþi
scrise anume pentru ei de Alex Moldovan,
Carmen Tiderle,Adina Popescu, Corina Dascãlu,
Adina Rosetti ºi alþii, de care am vorbit cu alte
ocazii. ªi iatã, acum, în sfârºit!, a apãrut ºi cartea
Ioanei Pârvulescu, la Humanitas Junior, cu
ilustraþii de Irina Dobrescu.
Invizibilii este o grãdinã de carte! ªi nu e o
carte pentru copii, în general, ci exact pentru
copilul care o citeºte. Multã lume aºtepta debutul
Ioanei Pârvulescu în literatura pentru cei mici.
Romanele ei deja clasice, mai ales Inocenþii ºi
Prevestirea, au o fineþe pe care azi n-o mai gãseºti,
dacã pot sã zic aºa despre fineþe, sã dai cu tunul.
O simþi nu numai în personajele-copii din
volumele de pânã acum, ci în toate firidele
lumilor pe care le construieºte. (Cã veni vorba, în
Invizibilii, personajul e definit ca „un om pe care
trebuie sã-l îmbrãþiºezi strâns cu gândul, nu cu
braþele”.) Tot rar la marii scriitori, care se vor
adesea ursuzi sau tragici, este ºi optimismul
Ioanei Pârvulescu, poate inevitabil la cineva care
percepe atât de acut frumuseþea lumii, indiferent
cum ar fi aceastã frumuseþe drapatã în melan-
colie. E vorba, în ansamblu, de extraordinarul
umanism pe care îl respirã aceste cãrþi ale
contemplãrii surâzãtoare a mãreþiei ºi poate mai
ales a mãrunþimii vieþii. (Inclusiv a violenþei ei,
care nu face decât pânã la urmã sã scoatã la
luminã tocmai puterea fragilitãþii noastre,
aidoma celei a unei sculpturi cinetice de Calder.)
Era deci firesc sã ne închipuim cã într-o zi vom
citi ºi literatura pentru copii a Ioanei Pârvulescu
– ºi e o bucurie azi s-o citim. Una dintre bucuriile
despre care ziceam la început cã ne fac mai buni.
Copiii sunt oamenii pe care pãrem
condamnaþi sã îi înþelegem cel mai puþin. Este
unul dintre neajunsurile supreme ale minþilor
noastre. Cãci am fost noi înºine copii – ba unii
dintre noi, cã o meritau sau nu, au mai ºi avut
copii, aºa, pentru cã pãreau în primejdie sã uite
despre ce e vorba – ºi, totuºi, la nimic nu ne
repezim, ca oameni serioºi ce suntem, cu mai
multã convingere ca la sertarul cu stereotipuri
despre copii. Or, în Invizibilii chiar e vorba de
copii adevãraþi, nu de aceste proiecþii funcþionã-
reºti ale adulþilor despre ei. E una dintre cãrþile
care au „multe vârste deodatã”, o carte pe care o
va citi toatã lumea din familie, pe care apoi pisica
i-o va citi câinelui, care va ajunge în cele din urmã
la vecini ºi mai departe la vecinii vecinilor, adicã
la mine, care promit sã v-o înapoiez. E vorba
acolo de o fetiþã care trãieºte într-o lume în care
„nimeni nu mai are rãbdare cu nimeni” ºi care
învaþã sã citeascã trecând – trecând literalmente
(mai mult nu pot destãinui) – prin marile cãrþi
Ioana Pârvulescu, Invizibilii, Ilustraþii de
ale literaturii pentru copii, pe care cititorul-
Irina Dobrescu, Bucureºti, Editura
pãrinte le va recunoaºte la rândul lui cu o
Humanitas, Colecþia Junior, 2022
binefãcãtoare nostalgie. Fetiþa din Invizibilii nu
trãieºte într-o lume idealã („la noi în familie,
laudele vin mereu cu o criticã”), ºi, atunci când în adâncul sufletului, neserioºi (iar pe cei care
facem noi cunoºtinþã cu ea, cititul îi este încã o recenzeazã aºa ceva, ce sã mai spunem). În
ceremonie inaccesibilã (în vreme ce gemenii din realitate însã, aceºti scriitori ºi aceste scriitoare
carte„cereau mereu câte un exemplar din aceeaºi sunt la fel de importanþi pentru sãnãtatea ºi
carte ºi dãdeau pagina deodatã”). Tocmai de frumuseþea copilului ca doctorii. Vã las, aºadar,
aceea, ea nu e o marionetã, un copil de betealã, ci cu o parte din „codul secret al Invizibililor”, aºa
un copil viu, care pânã la sfârºitul aventurii va cum ni l-a dat Ioana Pârvulescu, dar previn
învãþa sã citeascã, ºi, alãturi de ea, vom mai învãþa cititorul cã, dupã ce va deschide, zâmbind deja,
ºi noi o datã sã citim. Totul devine simplu într-o aceastã carte, trebuie sã fie pregãtit „pentru
carte în care cititorul va avea mereu drept absolut oricine ºi orice ºi altele”:
compagnon de voyage umorul calin al autoarei,
„Când citeºti un personaj, ºi personajul te
care râde întotdeauna cu oamenii ºi niciodatã
de ei. citeºte pe tine.
Mi-a fost ºi mie puþin teamã sã scriu acest Oamenii le seamãnã mult cãrþilor ºi ar trebui
text („dacã n-aº fi stabilit de la început cã nu mi- citiþi cu grijã. Nu le sãriþi paginile.
e fricã, mi-ar fi fost”, cum spune Laura, mica O carte bunã îþi face bucurie, indiferent de
eroinã a Invizibililor). Literatura pentru copii tristeþea ei.
pare sã fie consideratã de toatã lumea minorã. Cãrþile bune nu te mint ºi nici tu nu le poþi
Iar pe adulþii care scriu aºa ceva îi considerãm, minþi.”

In memoriam Adam Puslojic

F iliala Bucureºti – Poezie a Uniunii Scri
itorilor din România anunþã cu
profundã tristeþe dispariþia dintre noi a
poetului ºi traducãtorului sârb Adam
Puslojic (11 martie 1943 – 31 decembrie 2022),
autor a numeroase opere ºi în limba românã.
Adam Puslojic a fost membru al Uniunii
Scriitorilor din România (Filiala Iaºi), membru
de onoare al Academiei Române (din 1995) ºi
unul dintre fondatorii miºcãrii poetice
klokotrizam.
Dupã absolvirea studiilor de filologie ale
Universitãþii din Belgrad, Adam Puslojic a
debutat, în 1967, cu volumul de poezii Postoji
Zemlja (Existã pãmântul).
S-a fãcut remarcat ca un foarte bun
traducãtor de literaturã românã contempo-
ranã.
A fost un prieten apropiat ºi traducãtor în
sârbã al lui Nichita Stãnescu ºi al altor scriitori
români, fiind prezent adesea la manifestãri
literare în România.
În limba românã, a publicat volu-
mele: Plâng, nu plâng (1991), Adaos (1999),
Versuri din mers (2003), Trimitor la
vise (2005), Tãcere lustruitã (2006), Asimetria
durerii (2009), Exaltare din abis, Inscripþii
abrupte, Culmea (2016).
A primit Premiul pentru contribuþia la
cultura naþionalã, Premiul„Ivo Andric”– Ope-
ra Omnia (2014), Premiul pentru traducerea
ºi promovarea operei eminesciene, ediþia 2020,
decernat anual de Memorialul Ipoteºti,Premiul
Festivalului Internaþional „Tudor Arghezi” de
la Târgu-Jiu ºi alte distincþii.
Prin dispariþia lui Adam Puslojic, lumea
literarã din Serbia ºi din România suferã o
ireparabilã pierdere.

Nr. 2 • 2023
4
 rãzleþe
de Gheorghe Grigurcu
Dezordinea e binevenitã (3)
O radea: o ranã pururi deschisã, adâncitã
în ultimul an. Mutându-mã acolo, peste
nu multã vreme, definitiv, oare o voi resimþi
astfel în continuare?
* majoritatea lor „maturi”, încât senectutea,
Senectute. Încã „nu depui armele”, dar, mã
rog, despre ce arme ar mai putea fi vorba acum?
* câteva ore fade, ar veni una cu un profesor
La orizont, bivolii enormi ai norilor, cu
musculaturã letargicã.
* Realul pur este coincident cu prezentul pur.
„Dostoievski pãtrunde în universul interior
al lui Raskolnicov; el gândeºte, simte, suferã cu
ucigaºul, reînvie cu el. ªi dã curs astfel marelui
Acesta eºti tu. (…) Aceastã operã, calificatã
deseori drept roman poliþist, este de fapt opusul
acestuia. Romanul poliþist fascineazã pentru
cã în el omul este prigonit; aceastã prigoanã,
aflarea vicleniilor lui, învingerea lui în jungla
metropolei formeazã pãrþi din Marea
Vânãtoare. Dostoievski ne conduce cu un etaj
mai jos; aici ucigaºul apare ca propriul sãu
prigonitor, dar ºi ca propriul sãu învingãtor.
Toate acestea ne privesc mult mai tare” (Ernst
Jünger).
* la aºa ceva? Decât, poate, Doamne ajutã!”
Regreþi, dar ce nu regreþi? Pânã ºi micile
neregularitãþi ale potecii din curte pe care între
timp s-a turnat asfalt. Poteca nu mai e aceeaºi,
fie ºi cu modestul coeficient cu care nici tu,
amintindu-þi de ale vieþii, nu mai eºti de la o zi
la alta acelaºi.
* confuziei lor, nu mai micã decât al expresiei
Obscenitatea: un materialism imaginativ.
* *
Durere moralã, la un moment dat aidoma
unui foc ce se stinge treptat. Poþi rãmâne cu
nostalgia ei.
* *
„Cocoºul Carl din orãºelul Ocean Springs,
din statul american Mississippi, a fost condus
pe ultimul drum de aproape toþi cei 18.000 de
locuitori. Pasãrea a fost numitã drept «stâlpul
comunitãþii» fiind lãsatã liberã sã hãlãduie pe
strãzi. Carl a fost rãpit la 24 aprilie, la ora 3.30
noaptea, de pe una din bãncuþele unde obiºnuia
sã doarmã. De o femeie ºi de un grup de bãrbaþi.
Femeia a fost identificatã ca fiind Kendra
Shaffer, de 35 de ani, care lucreazã ca ofiþer în
cadrul Departamentului de Corecþie. Ea a
aruncat cadavrul cocoºului 15 minute mai
târziu într-o parcare. Comunitatea din Ocean
Springs a deschis proces împotriva femeii ºi
intenþioneazã sã convingã judecãtorul sã-i dea
pedeapsã maximã pentru cã «toatã lumea îl
considera pe Carl ca fiind o fiinþã umanã».
Cocoºul a avut un sicriu comandat special în
valoare de 500 $” (Click, 2022).
*
Dezordinea e binevenitã atunci când nu
ºtim ce sã facem cu ordinea.
* din lume (circa 1000 m), nu tu rachete
„Exploatarea omului de cãtre om?” Dar cea
a scriptorului care se exploateazã inclement pe
sine însuºi?
*
Atâta amar de vreme te-ai simþit „necopt”,
mãsurat cu suspiciune de oamenii din jur, în
odatã confirmatã calendaristic, îþi oferã o
satisfacþie proaspãtã. Ca ºi cum, elev fiind, dupã
atractiv.
* cãzãtoare” ºi „Din punctul de vedere-al aerului,/
Trecutul ºi viitorul, timpuri îndatorate ficþiunii.
*
„Gheorghe Turda, cântãreþ ºi general de
brigadã în rezervã, profeþea acum vreo douã
sãptãmâni: «Pãrerea mea despre acest rãzboi e
cã în Sãptãmâna Mare, de Paºte se va finaliza.
Pentru cã Putin este un credincios. El deja s-a
compromis în faþa lumii. Nu ºtiu dacã îºi va
cere chiar scuze, dar o sã opreascã acest rãzboi
în Sãptãmâna Mare. Va fi ca o înfrângere, dar
pentru cã la el primeazã credinþa, o sã
demonstreze lumii prin asta cã e un ortodox
convins». Nu mai avem mult pânã în
Sãptãmâna Mare ºi oare ce s-ar putea comenta
(Dilema veche, 2022).
* o mai amintesc: „La steaua care-a rãsãrit/ E-o
O prejudecatã, cea de-a considera
lapidaritatea în sine ca o expresie a claritãþii. În
fapt suntem înconjuraþi azi de o proliferare
scandaloasã de abrevieri, de un dezmãþ al
pletorice.
Senectute. A nu mai „iubi viaþa”, înseamnã
a renunþa. Dar dupã ce ai renunþat, iubeºti viaþa
din nou tocmai din aceastã pricinã, corectiv.
Scrisul: o euharistie mireanã.
semnal(e)
Prelipceanu
Punctul de vedere
D in 1964, când a apãrut volumul de
poeme al lui Nichita Stãnescu, intitulat
O viziune a sentimentelor, mi-a mai rãmas un
început: „Din punctul de vedere-al copacilor,/
soarele-i o dungã de cãldurã...”. Azi caut ºi cele-
lalte puncte de vedere din poemul lui Nichita,
intitulat Laudã omului. Le gãsesc. Iatã-le: „Din
punctul de vedere-al pietrelor,/ soarele-i o piatrã
soarele-i un aer plin de pãsãri”.
Dar, oare, mã întreb de-atunci, modificându-
mi mereu întrebarea, din punctul meu de vedere
cum e – a, nu soarele – ci tot restul? Dar, oare,
punctul meu de vedere chiar existã, nu cumva
e un punct de vedere trecãtor, dar comun cu al
celorlalþi muritori care trãiesc la un moment
dat pe pãmânt?
Filozofie la preþ minim, îmi ºopteºte cineva.
ªi atunci mã întorc spre o poezie de Mihai
Eminescu, pe care o recita destul de corect o
femeie cãreia trebuia sã-i dai un ban mãcar
pentru memorie, cãci recita, cu minime
adaptãri, ºi Luceafãrul (100 de strofe!), în
troleibuzul 70, ºi La steaua. Probabil cã unii ºi-
cale-atât de lungã/ Cã mii de ani i-au trebuit/
Luminii sã ne-ajungã.// Poate demult s-a stins
în drum,/ În depãrtãri albastre,/ Iar raza ei
abia acum/ Luci vederii noastre.//Icoana stelei
ce-a murit/ Încet pe cer se suie:/ Era pe când
nu s-a zãrit,/ Azi o vedem, ºi nu e.”
Iar noi, cei de peste vreo sutã ºi cinzeci de
ani de la scrierea acestei poezii, încã ne mai
uitãm la cer, noaptea, atunci când suntem
undeva unde stelele se vãd, crezând în realitatea
5 Nr. 2 • 2023
de Nicolae
prezentã, contemporanã cu noi, a ceea ce vedem.
Cãci, în mintea noastrã cea de toate zilele,
universul e încremenit, ca o hartã, astfel încât
ceea ce ni se pare cã este chiar este. Ceea ce
vedem chiar este... Din punctul nostru de
vedere, universul existã ºi e aºa cum îl vedem
noi, acum, în al nu ºtiu câtelea an al vieþilor
noastre. Pãi ce punct de vedere e ãsta, domnule?,
s-ar întreba vreun Moromete filozof.
Ceea ce vedem noi va fi existat, poate,
înaintea apariþiei omului pe Pãmânt, poate
chiar înainte de apariþia dinozaurilor, cãci
milioanele de ani-luminã, la care nimeni nu stã
sã se mai gândeascã astãzi, sunt pentru
Domnul Univers cum sunt clipele pentru noi.
Vezi ºi pomenitul mai sus Luceafãr, de o sutã de
strofe.
Aºadar, punctul nostru de vedere, invizibil
nouã în mai toate clipele vieþii ºi rãsãrind doar
foarte rar, cu te miri ce prilej, acest punct de
vedere e îngropat undeva în..., în ce? În creierul
nostru, sau în vreun trecut care ni se pare încã
prezent.
Cãscãm gura la stele, în rarele clipe de azi
când acestea, douã-trei, mai pot fi vãzute,
neînceþoºate de smoguri, ºi credem cã vedem
ceva contemporan cu noi. Cãlãtoria în trecut e
tema unor cãrþi, filme, ficþiunea ficþiunii cu
toatele, dar cãlãtoria într-un trecut fabulos, mult
dinainte de existenþa noastrã, o poþi face ºi
singur, în realitate, doar ridicând ochii cãtre
vreo stea, cãzãtoare sau nu, ºi iatã-te (-ne) în
ochi cu peisaje stelare de-acum milioane de ani-
luminã. În fond, în trecutul dinainte de noi.
Asta da cãlãtorie în trecut. Înspãimântãtor, nu?
Sã ameþeºti ºi nimic mai mult.
Dar ºtiþi ce? Mai înspãimântãtor mi
se pare cã dacã niºte locuitori ai altor
stele, foarte-foarte îndepãrtate, privesc
Pãmântul, ei vãd ceva care încã e abia
în formare, sau când era format, dar
oamenii, adicã noi, nu apãruserã(m)
încã. ªi asta în timp ce noi credem cã
existãm ºi, mai ales, cã fãrã noi nu se
poate...
Dar ceea ce nu s-a întrebat Nichita
Stãnescu în poezia lui este cum se vãd
cele de pe-aici, de pe Pãmânt, din
punctul de vedere al Soarelui. Din
punctul de vedere al Soarelui, oare, vom
fi existând sau nici mãcar urmele
noastre cât de vagi nu mai sunt pe
Pãmânt? Nu catedrale, nu piramide, nu
Colosseum, nu cel mai înalt zgârie-nori
supersonice ºi nu tu zboruri spre
Cosmosul Apropiat...
 idei & istorii
de Mihai Ghiþulescu
P ublicarea Jurnalului lui Ion Raþiu este
un efort editorial rar întâlnit. În cinci
ani, au apãrut cinci volume, acoperind aproape
patru decenii ºi însumând aproape 4000 de
pagini. Determinarea urmaºilor, domnii Indrei
ºi Nicolae Raþiu, ºi a editorului, harnicul ºi abilul
istoric Stejãrel Olaru, este remarcabilã – asta
pentru a nu folosi alte cuvinte, mai preþioase,
dar pe deplin meritate.
Am aºteptat fiecare volum aºa cum aºtept
câte un sezon nou dintr-un serial care m-a
prins, dar, de la început, m-am gândit la acela
în care va fi vorba (ºi) despre momentul iunie
1978, când Ceauºeºtii s-au plimbat în caleaºcã,
alãturi de Regina Elisabeta a II-a. Avem
publicate destule mãrturii, mai mult sau mai
puþin credibile, toate din tabãra musafirilor.
Voiam sã vãd ºi perspectiva de dincolo de
gardurile poliþiei sau, cum zic englezii, crowd
control barriers. Atunci, Raþiu a protestat în
stradã, alãturi de câþiva apropiaþi. E, sã
recunoaºtem, o acþiune care nu prea cadreazã
cu imaginea sa de perfect gentleman, deºi, dacã
citim printre rândurile Jurnalului, simþim
uneori colericul camuflat flegmatic.
Voi pune, deci, finalul în faþã! Vizita de stat
a conducãtorilor României, despre care se
vorbea de la începutul anilor ’70 (vezi volumul
anterior), este destul de slab reflectatã la vremea
ei. Pe 19 octombrie 1977, Raþiu nota:„Se anunþã
cã Ceauºescu va veni la Londra în vizitã de
stat... [Florin] Cucoº îmi telefoneazã. El e pentru
organizarea unei manifestaþii cu acea ocazie”
(p. 595). Mai aflãm cã, în ianuarie 1978, la
ºedinþa asociaþiei românilor (ACARDA), „nu
luãm nicio decizie în ceea ce priveºte acþiunea
cu ocazia vizitei lui Ceauºescu la Londra” (p.
647), deloc surprinzãtor dupã ce ne-am
familiarizat cu modul de aflare în treabã al
celor care spuneau cã activeazã pentru „cauza
româneascã”. În perioada urmãtoare, la diverse
întâlniri, s-au mai vehiculat planuri comic-
irealizabile, culminând cu „o coloanã de
refugiaþi, cu steaguri ºi pancarte care sã
manifesteze” (p. 674). Era deja în mai, cu o
lunã înainte de vizitã, când unul dintre
Nr. 2 • 2023
nenumãraþii turnãtori ai DIE care se învârteau
pe lângã Raþiu „dorea sã pompeze, sã afle ce
vom face când vine Ceauºescu”. Dacã ar fi aflat,
securiºtii ar fi stat mai liniºtiþi: „Bineînþeles,
nu i-am spus, în primul rând, pentru cã încã
n-am decis ce vom face” (p. 695). Cu câteva zile
înainte de eveniment, a notat „activitate febrilã
pentru venirea lui Ceauºescu” (p. 710), fãrã
detalii. În ziua sosirii, Raþiu ºi familia sa au
ajuns la locul de întâlnire, unde au gãsit douã
persoane, între care nu se afla ºi cel care
„trebuia sã vinã cu pancarta”. „Teribil de
dezamãgit, accept situaþia, cãci n-aveam
încotro... Ai noºtri au strigat «Ce cauþi aici,
criminalule?». Dar s-a pierdut în gãlãgia
caracteristicã acestor ocazii” (p. 713). În seara
recepþiei de la Claridge’s, nu s-au strâns mult
mai mulþi, dar mãcar au avut câteva pancarte
smart-funny: „Communist at 16, King at 61”,
„1984 alive in Romania since 1948” º.a. Numai
cã autoritãþile „au adus un autobuz enorm,
verde, ºi l-au oprit în aºa fel încât sã ne
ascundã complet... Neavând alt fel de a-mi
exprima opinia, am trecut peste bariera de fier
ºi am încercat sã trec pe lângã autobuz. N-a
fost chip; trei poliþiºti m-au luat în braþe, m-
au bruftuluit ºi împins... M-au arestat apoi ºi
m-au dus la poliþie” (p. 716). L-au eliberat în
aceeaºi searã ºi, pânã la urmã, dupã proces, a
rãmas nepedepsit. Evident, au existat relatãri
în presã, contribuind la imaginea anticomu-
nistã a eroului nostru, chiar dacã nu au avut
urmãri pe termen scurt ºi mediu. De ce nu a
acordat Raþiu mai mult spaþiu acestui
eveniment? Nu îndrãznesc sã speculez.
Îndrãznesc însã sã afirm cã e una dintre marile
realizãri ale „activitãþii sale româneºti”, alãturi
de cartea Contemporary Romania (1975), a
cãrei poveste e prezentatã pe larg, de
publicarea, vreme de decenii, a buletinului Free
Romanian Press ºi... chiar de paginile acestui
Jurnal. Sã observãm cã sunt realizãri
individuale!
În rest, vorba ceea,„n-ai cu cine”! Întreaga
agitaþie a lui Ion Raþiu, pentru realizarea
unitãþii exilului românesc, nu a dus la nimic.
6
Ion Raþiu. Deºertãciunea
deºertãciunilor...
Cei mai mulþi dintre „exilaþii” cu care ºi-a
pierdut vremea erau simpli bãgãtori în seamã
ºi aflãtori în treabã, care îl þineau din treabã. ªi
din cea personalã (afaceri, familie), ºi din cea
„româneascã”, în care s-a dovedit mai eficient
de unul singur.
Cumva, lui Raþiu i se poate reproºa cã a
fost idealist, cumplit de idealist. Ceilalþi, cu care
a colaborat, corespondat, polemizat, nu voiau,
de fapt, nimic în „activitatea româneascã”, în
afarã de a-ºi da importanþã, de a li se recu-
noaºte merite ºi, eventual, de a ciupi câte ceva
– vezi marea problemã a Fondului Naþional
Român, constituit în Elveþia în timpul
rãzboiului ºi controlat dupã de fostul diplo-
mat Al. G. Cretzianu. Era sã uit de nevoia de
material pentru notele informative pe care le
trimiteau la Bucureºti. În aceastã privinþã, e
Ion Raþiu, Jurnal, vol. V: Strãdanii
zadarnice pentru unitatea exilului (1974-
1978), prefaþã de Nicolae C. Raþiu, studiu
introductiv, note ºi ediþie de Stejãrel Olaru,
Editura Corint, Bucureºti, 2022, 864 p.
remarcabil Silviu Crãciunaº („Victor”), care nu
avea neapãrat nevoie de informaþii, pentru cã
putea sã le inventeze.
Pe sute de pagini, avem consemnat uriaºul
consum de nervi (nu pot sã nu mã gândesc ºi
la nervii editorului) ºi de resurse pentru a
ajunge la o organizare mondialã a exilului
românesc, dupã desfiinþarea Comitetului
Naþional Român, care, oricum, existase doar
cu numele. Cine sã fie ºeful? Sã fie cu legionarii
– Raþiu era dispus sã îi accepte doar individual,
nu ca miºcare – sau fãrã? Pe bazã de partide
sau nu? Personaje precum Nicolae Penescu ori
George Serdici s-au afirmat doar jonglând cu
aceste subiecte, iar Raþiu nu s-a putut þine
deoparte, deºi unii îi spuneau cã mulþi dintre
cei plecaþi din þarã „dispreþuiesc ciorovãielile
dintre români” (p. 361), cã „e un joc toatã
aceastã comicãrie de-a partidele” (p. 631).
Autorul Jurnalului s-a implicat în toatã
„luptã” – care, evident, nu avea sã ducã nicãieri
–, în condiþiile în care avea dificultãþi financiare
ºi familiale. În scris, s-a concentrat asupra
„treburilor româneºti”, dar nu le-a putut
înãbuºi cu totul nici pe cele „lumeºti”. Ele ies,
din când în când la ivealã – poate în momentele
cele mai dificile –, apoi sunt lãsate în ceaþã. Un
cititor cât de cât atent nu poate sã nu rãmânã
fãrã curiozitãþi privind delicata, ºi i-aº zice
mixta, „problemã” Gaby Bentinck. „Am avut
un an dezastruos din punct de vedere finan-
ciar”, scria în mai 1975 (p. 221), revenind, dupã
câteva luni, cu „e greu sã vãd elementul pozitiv
în viaþa mea personalã” (p. 266). În acelaºi timp,
îl preocupa „afirmarea culturii ºi etosului
românesc în aceastã perioadã de mare încer-
care pentru naþiune” (p. 265), pentru a nu reþine
alte efuziuni patriotice, mai patetice. Totuºi, era
conºtient de „reacþia omului de rând suspicios
pe oricine îi vorbeºte de patriotism” (p. 525).
La puþini oameni se poate vedea un
asemenea amestec de realism ºi de naivitate.
κi conºtientiza vanitãþile. Încerca sã ºi le
reprime sau sã le gãseascã alibiuri. Intuia cã
unele lucruri sunt imposibile ºi, totuºi, le încerca
încrezãtor. Era impresionat, cel puþin la început,
de unii oameni. Îi mirosea destul de bine, dar
parcã nu putea sã îºi accepte intuiþiile ºi sã îi
îndepãrteze sau, mãcar, sã îi trateze cu sufi-
cientã prudenþã. O mare gafã, în formã
continuatã, a fost Crãciunaº-„Victor”. Apoi, au
apãrut în peisaj ºi fiica ºi ginerele acestuia,
profitori-turnãtori, amatori cu pretenþii de
profesioniºti. Pe cel din urmã, Raþiu îl gãsea,
„evident, un mare patriot”, ºi îl dorea,„cât mai
curând, în comitetul ACARDA” (p. 459). De când
a intrat în scenã ilf-ºi-petrovianul, cu pretenþii
mateine, domn Astaloº, am râs ºi m-am întrebat
cât va dura pânã la o complicaþie. Dupã doi
ani ºi jumãtate ºi cam 400 de pagini, aflãm cã
„Astaloº mã urmãreºte”. Încerca o combinaþie
politicã între Raþiu ºi legionari ºi voia ºi un
oarecare împrumut. „Dar, dacã-i fac acest
împrumut, sunt sigur cã-l voi pierde ca prieten
ºi cã voi pierde ºi banii. Asta pentru cã mi s-a
întâmplat la fel, fãrã excepþie, toatã viaþa mea”
(p. 536). Totuºi, i-a dat ºi, pânã la sfârºitul
volumului, nu i-a vãzut înapoi.
Fiind fascinat de Ion Raþiu, mã întreb dacã
eu aº fi reuºit sã îi intru în graþii. Cred cã m-ar
fi gãsit „interesant” – cuvânt pentru care avea
o predilecþie. Mi-ar fi plãcut sã-i ajung atât de
apropiat încât sã îl pot întreba: „Nene Iancule,
ce cauþi matale printre ipochimenii ãºtia?”. Chit
cã ar fi pãrut o acþiune securistã de influenþare
ºi nu ar fi reuºit sã îl tempereze, cum nu au
reuºit nici încercãrile familiei! „Indrei îmi spune
cã toate aceste acþiuni politice îl fac sã
zâmbeascã”, iar Elisabeth – superb personaj,
în discreþia sa – îi vorbea despre „un fel de
satisfacþie de «martiraj»”. Reacþia: „evident, ei
nu înþeleg nevoia de a te opune, pe faþã, tiraniei
pistolului” (p. 328). Mai târziu, dupã mai multe
experienþe dificile, admitea cã Elisabeth „poate
are parþial dreptate” când, vãzându-l „tot
timpul încruntat ºi nefericit” (p. 623), îi vorbea
de riscul autodistrugerii fãrã rost. Continua
însã în acelaºi stil. Aºtept volumele urmãtoare...
 focus
de Cristian Pãtrãºconiu
a. Jonathan Harris este profesor de istorie a
Bizanþului la University of London.În limba românã,
istoricul acesta extraordinar are (deja) patru cãrþi
traduse. Cea mai recentã: Sfârºitul Bizanþului.
ã. Toate cele patru volume sunt publicate, într-
o iniþiativã editorialã atipicã ºi în condiþii grafice de
zile mari, de Baroque Books and Arts. Înainte de
Sfârºitul Bizanþului,de acelaºi autor,au mai apãrut:
Introducere în istoria Bizanþului, Bizanþ. O lume
pierdutã ºi Constantinopol. Capitala Bizanþului.
â. „Jonathan Harris reviziteazã istoria Bizan-
þului dintr-o perspectivã nouã ºi poate nu în-
tâmplãtor extrem de actualã. Imperiul din rãsãritul
Europei a fost excepþional de longeviv. Care sã fie
explicaþia? – se întreabã istoricul englez. Peste
Constantinopol au venit valuri de populaþii, de
multe ori puternice ºi agresive, cu armate capabile
sã distrugã orice împotrivire. ªi se pare cã soluþia
salvatoare a fost de cele mai multe ori abila trans-
formare a duºmanilor în aliaþi ºi apoi integrarea
lor în imperiu”, spun, cu temei, editorii lui J. Harris
în limba românã.
b. O scurtã parantezã, dar semnificativã: la
Baroque Books and Arts existã ºi alte titluri care
recupereazã – dincolo de narativele înguste, unele
încãrcate de resentiment ideologic – istoria
adevãratã, generoasã, amplã, complexã a Bizanþului.
ªi anume,în colecþia„Savoir-Vivre Imperial”.
c. O colecþie în care e vorba despre „artã ºi
arhitecturã somptuoasã, istorie socialã, politicã,
militarã, culturalã, religioasã ºi artisticã, mit ºi
legendã, istorie ºi poveste, îngeri ºi sfinþi, palate,
biserici, grãdini, împãraþi ºi împãrãtese, zarafi,
diplomaþi, clarvãzãtori ºi eunuci, uluire ºi invidie,
comerþ, monede ºi taxe, fortificaþii ºi apeducte,
rãzboaie, uneltiri, victorii, înfrângeri ºi protecþie
divinã. Savoir-vivre Imperial, între Orient ºi Occi-
dent, o colecþie a spiritului absolut, a miracolelor,a
grandorii ºi a desãvârºirii, într-o realitate vibrantã,
cosmopolitã ºi dinamicã”.
d. Sã scoatem în evidenþã ºi discreþia exemplarã,
dar mai ales competenþa extraordinarã a celui care
traduce de regulã cãrþile din aceastã colecþie – ºi pe
multe altele, de fapt –, autor al unei mari opere de
traducere: Mihai Moroiu.
e. Povestea sfârºitului Bizanþului, (ne) spune J.
Harris, a fost (ºi încã este!) dificil de relatat pentru
cã, dincolo de adevãrul faptic despre ceea ce s-a
întâmplat (el însuºi, imposibil de reconstituit în
detalii mici!), multe dintre formulele narative
despre acest interval istoric au cãutat sã eroizeze
ºi/ sau au folosit des un registru al compasiunii. O
mare temã deschisã,aºadar,ºi încã foarte complicatã
– inclusiv de pe urma exceselor care vin din partea
opusã, dintr-un exces de spirit critic ºi dintr-o
pornire de a minimaliza sau chiar de a caricaturiza
ceea ce a fost atunci.
f.„Pânã astãzi existã percepþia cã bizantinii au
fost într-un fel oarecare deficitari sau laºi în reacþia
lor faþã de ameninþarea otomanã. Este o pãrere
indusã în parte de fascinaþia durabilã exercitatã
de cruciade”,noteazã,ºi pasajul acesta poate fi citit
ºi în chip de avertisment, J. Harris.
g. Linia de mijloc a analizei despre declinul ºi,
în cele din urmã, despre sfârºitul (instituþional) al
Bizanþului impune, e de pãrere istoricul britanic, o
atenþie specialã acordatã dimensiunii politice a
conflictelor din Evul Mediu târziu. Nu o izolare a
factorului dogmatic, dar nici o supradimensionare
a acestuia.
h.Pentru cã,noteazã Harris,„este purul adevãr
cã veleitãþile politice, mai mult decât dogma, au
fost cauza celor mai multe rãzboaie din Evul Mediu
târziu”.
i. 1453 este unul din anii de cotiturã ai istoriei
cunoscute a omenirii. Mai precis, data de 29 mai
1453, atunci când, evenimentul e epocal, e con-
semnatã „cãderea Constantinopolului”. În acea zi,
o zi de marþi, dupã un asediu prelungit – ºi încã (ºi
pe bunã dreptate!) mult studiat de istoricii militari
– capitala Imperiului Bizantin este cuceritã de forþele
Imperiului Otoman, strãlucit conduse de sultanul
Mahomed al II-lea.
î. Ca o patã de culoare: istoricii consemneazã
cã reuºita lui Mahomed al II-lea (sau Mehmet al
II-lea, cum mai este el cunoscut) a fost a 13-a
tentativã de a doborî Constantinopolul iniþiatã de
otomani.
j. J.Harris nu începe de acolo, de la mijloc de
secol 15, când spune povestea despre Sfârºitul
Bizanþului. Dã cu jumãtate de secol înapoi, cel puþin
cu jumãtate de fapt, cursorul istoriei. Merge ºi reface
istoria cu minuþiozitate ºi geniu de povestitor, pe
urmele lui Ioan alV-lea Paleolog ºi ale fiului acestuia,
Manuel al II-lea. Ioan al V-lea Paleolog e cel care
semneazã un tratat de vasalitate cu noua putere
„emergentã”din zonã,cu otomanii lui Murad.Fiul
lui Ioan al V-lea Paleolog e pus, pentru mai mulþi
ani, la colþ de fiul – aprig – al lui Murad, Baiazid
Întâiul. În 1402, dupã (8) ani de blocadã ºi asediu,
Constantinopul e aproape îngenuncheat. Dar va
cãdea, cum ºtim acum, peste 50 de ani. Baiazid –
„Fulgerul” – calculeazã greºit ºi ajunge, înfrânt
(va muri în 1403), în cuºtile temutului Timur-
Lenk, geniu militar asitic, marele stãpân al
Samarkandului.
k.Vasalitatea faþã de otomani pe care o girase
Ioan alV-lea Paleolog marcase deja,decisiv,Imperiul
Bizantin. Urmare a acestui fapt, „Bizanþul se
transformase cu adevãrat într-un imperiu din
umbrã”.
l. Imperiu din umbrã – cu alte cuvinte, ceva de
acest gen:„o instituþie curioasã, plinã de contraste
ºi de contradicþii. Pãstra conceptul politic de imperiu
universal creºtin, cu toate cã teritoriul pe care îl
controla în mod fizic era minuscul. Capitala lui era
plinã de monumente în amintirea bogãþiei ºi
mãreþiei sale de odinioarã, însã majoritatea celor
care o locuiau, inclusiv împãratul, trãiau într-o
sãrãcie amarã”.
m. Pagina 215: „...în acest al doilea rãgaz,
bizantinii s-au ocupat cu ceea ce fuseserã obiºnuiþi
de zeci de ani: testau într-ascuns limitele tratatului
din 1424 ºi continuau vechea dezbatere din jurul
latinilor ºi a turcilor otomani”.
n. Fraza de mai sus este ca o „punere-în-abis”
despre marile linii (minus una anume, pe care o
voi menþiona imediat mai jos) care au dominat ºi
care dominã, cu nuanþe, naraþiunea istoricã despre
declinul din ultimele decenii al Bizanþului (oficial-
instituþional) ºi, în cele din urmã, despre cãderea
acestuia, odatã cu punctul de mare cotiturã istoricã
– 29 mai 1453.
Alfabet. Bizanþ. Dupã Bizanþ
o. Ceea ce lipseºte din acest inventar care dã
seama de (de)cãderea Bizanþului e linia de discurs
despre ultimii conducãtori ai Imperiului: ºi anume,
pe mai multe generaþii,familia lãrgitã a Paleologilor.
J. Harris reface iþele – uneori foarte complicate ale
relaþiilor politice între (mai ales) bãrbaþii Paleologi
care au avut un cuvânt de spus în ultimele decenii
ale Bizanþului ºi, fie ºi numai în aceastã direcþie
(deºi, pentru cine citeºte cartea, e evident cã nu
numai), avem o saga de zile mari în acest volum. O
saga despre politicã ºi decadenþã, cu Constantin al
XI-lea ca ultim împãrat al Constantinopolului
(mort,pe metereze,în ziua asediului decisiv,din 29
mai 1453).
p. Altfel, între marile cauze ale sfârºitului
Bizanþului, e obligatoriu de repertoriat natura ºi
istoria relaþiilor cu „latinii” (Roma, Papa, Britania,
Jonathan Harris, Sfârºitul Bizanþului,
Traducere de Mihai Moroiu, Colecþia
„Savoir-Vivre Imperial”, Bucureºti,
Editura Baroque Books & Arts, 2022
veneþienii, genovezii) – povestea despre partida
prounionistã ºi cea antiunionistã este, ea însãºi,
fabuloasã ºi este greu de decelat, pentru acea datã
ºi în lumina datelor care ne-au parvenit,cât e„joc”
dogmatic ºi cât e „joc” politic, de orientare în
contextul unei istorii care are, în acele decenii, un
interval de mare acceleraþie.
q. Însã probabil cã„dosarul”otoman e,pentru
contextul acelor decenii, cel mai complicat. Evident
cã J.Harris îl ºtie foarte bine ºi îl povesteºte cu mare
artã. E – ceea ce avem aici, în Sfârºitul Bizanþului –
nicidecum o „poveste” în alb ºi negru, ci o istorie a
unor nuanþe care pun o luminã sensibil diferitã în
legãturã cu ceea ce ºtim, destul de convenþional,
despre aceastã mare temã (care, între altele, priveºte,
prin ricoºeu, ºi þara noastrã).
r. ªi totuºi, apropo de acest mãreþ, magnific, cu
totul ieºit din comun joc geopolitic (dar ºi, nu poate
fi niciun dubiu serios, cu o imensã mizã religioasã),
Mahomed al II-lea, a doua zi dupã ce Constantino-
polul e cãzut, merge într-o bisericã: ºi anume, în cea
mai mare bisericã. În Hagia Sofia.
s. Iatã cum descrie, ºi cât de plastic, J. Harris:
„când a ajuns, a descãlecat, s-a înclinat pânã la
7 Nr. 2 • 2023
pãmânt ºi ºi-a presãrat o mânã de þãrânã pe tur-
ban, gest de umilinþã înaintea lui Allah, adevãratul
biruitor. Apoi a intrat în catedralã ºi a pus un
muezin sã se urce în amvon ºi sã vesteascã de acolo
cã nu existã altã divinitate în afarã de Allah ºi
Mahomed este profetul Lui”.
º. Dupã sceneta menitã sã anuleze sau mãcar
sã risipeascã eventuale aluzii la vreo formã de hybris,
urmeazã din nou ºi din nou politicã, geopoliticã,
represalii, regrupãri, jocuri sângeroase în cascadã
ºi consolidarea unui mare fapt istoric – cãderea
Constantinopolului nu e încã (de tot) sfârºitul
Bizanþului, dar este un accelerator de istorie ieºit
din comun.
t. Dacã ar fi sã fie comparatã cu un fluture,
Constantinopolul ar fi, în epocã, egal cu întregul
corp al fluturelui – s-a spus.ªi pe bunã dreptate! (J.
Harris dã numeroase indicaþii de ordin simbolic ºi
strategic care vor argumenta, abundent, aceastã
comparaþie uluitoare ºi foarte puternicã).
þ. Prin urmare, ºi cãderea sa – cãderea
Constantinopolului – e echivalentã cãderii, dintr-
un fluture întreg, a corpului acestuia. Aºadar,
ocuparea Constantinopolului de cãtre turci, pun
la/ pe pãmânt „aripile”Imperiului bizantin.
u. În Mediterana, (mai) mereu – ºi pânã de
curând – Constantinopolul era marele jucãtor.Cine
va stãpâni acel teritoriu – cu un amplasament
geopolitic ieºit din comun (un amplasament
declinat religios, de asemenea) – va fi stãpânul
lumii pânã acum câteva secole: ºi, chiar ºi acum,
dacã nu stãpân, în orice caz ºi incontestabil, un
mare jucãtor.
v. O poveste din marea poveste despre sfârºitul
Bizanþului – cu note tragice – e ºi aceea cu privire
la fuga din calea otomanilor. Pentru Imperiul Ro-
man de Rãsãrit, anul 1453 e referinþa de rãscruce
în chestiunea dispariþiei sale. Dar el nu cade dintr-
odatã, într-o zi sau în câteva zile. Re-compunerea
acestei zone dureazã mulþi ani sub influenþa majorã
a otomanilor – dacã nu cumva zeci de ani.
w. Existã, firesc, ºi iniþiative de împotrivire, cu
jocuri politice, de negociere dintre cele mai sofisticate
– unora le-am putea spune, cu sensul uºor
depreciativ de astãzi,„orientale”.
x. De asemenea, e în picioare pentru un timp –
ºi e alimentatã constant – ideea unei alte cruciade
antiotomane.Însã,„dupã cum s-a dovedit,tot acest
efort a fost zadarnic, deoarece mai toatã retorica
rãzboiului cruciat care bântuia în Europa nu a
avut vreo consecinþã”.
y.„Dacã tragem o linie, deºi imperiul nu a fost
capabil sã înfrunte forþele colosale pornite împotriva
lui, religia, arta ºi limba Bizanþului au demonstrat
o rezistenþã remarcabilã. Secole de-a rândul dupã
cãderea Constantinopolului, aceste comori
supravieþuitoare s-au pãstrat profund în supuºii
vorbitori de greacã ai sultanului otoman, care se
considerau mai degrabã„romei”,având sentimen-
tul identitãþii lor distincte ºi speranþa cã un împãrat
creºtin va veni din nou, într-o bunã zi, sã domneascã
la Constantinopol”. Nu a fost sã (mai) fie!
z. „Cei care nu au trecut niciodatã prin
asemenea vremuri,ar trebui sã nu le judece aspru”
– aºa se încheie cartea aceasta a lui J. Harris. Dar,
adãugãm noi, nici nu ar trebui sã îºi refuze datoria
de a ºi le aminti.
 RamuRock
Dumitru Ungureanu
D e câte ori mã plictisesc sã ascult muzicã
elaboratã ºi dichisitã ca proza unui
autor fantezist, apelez la antidotul cu funcþio-
nare implacabilã: punk. Punk-rock. Am ºi câteva
trupe „de suflet”: Joy Division, Sex Pistols, Stran-
glers, Toy Dolls. Energia dezlãnþuitã a punkerilor
mã izbeºte de fiecare datã cu aceeaºi vigoare
catharticã, în ciuda faptului cã se ascunde sub
þoala unor armonii fãrã noimã, scoase de trei
instrumente dezacordate, mânuite cu urã de niºte
indivizi aproape afoni. Cascada versurilor
zbierate de vocalist e deturnatã parcã, la vedere,
din arta dicteului automat, invenþia dadaiºtilor
de-acum un secol. Iar miºcarea scenicã a
„performerilor” seamãnã cu ºedinþele de exorci-
zare a demonilor, minus morga ºi costumaþia
preoþilor de toate religiile. Se ºtie cã violenþa, la
nivelul populaþiei frustrate, este o modalitate de
acþiune ce rezolvã sau nu probleme sociale. La
nivel individual, este conduitã agresivã cu
finalitate distructivã, de pedepsire sau transfor-
mare a oponentului, nu rareori descoperit de
combatant în propriul sine, dupã îndelungi
piruete existenþiale. Miºcarea punk englezã din
perioada 1975-1980 a avut – se ºtie clar – o
motivaþie economicã, dar ºi o greu de stãpânit
dorinþã de (auto)distrugere, cu manifestãri
imprevizibile, regãsite, bunãoarã, pânã ºi-ntr-un
Cãrþi ºi autori în selecþia
Ion Cristofor, Laureat al norilor, Cluj-Napoca,
Editura ªcoala Ardeleanã, 2022
V olumul Laureat al norilor,de Ion Cristofor,
este o antologie apãrutã la editura ªcoala
Ardeleanã,sub egida Bibliotecii Judeþene Octavian
Goga, în anul 2022, cu ocazia aniversãrii celor 70
de ani ai autorului. Cartea, de peste 600 de pagini,
deosebitã ºi ca realizare materialã, face parte din
Colecþia „Echinocþiu”, coordonatã de Horia
Bãdescu, Ion Pop ºi Eugen Uricariu, conceptul
grafic aparþinându-i lui Ovidiu Vãidean.Pe coperta
I este o imagine realizatã de Maria Pal, ea însãºi
poetã ºi pictoriþã, intitulatã Omul din nori. Cartea
conþine texte publicate între anii 1982 ºi 2021,
selectate din volumele În odãile frigului (1982),
Nr. 2 • 2023
Întunecat, decadent, nihilist
thriller de P.D. James – A Taste for Death (1986),
al cãrui titlu aminteºte rockerilor iubitori de
lecturã de câteva trupe celebre cândva.
Celebritatea de moment a fost principalul
scop, cultivat ºi urmãrit insistent de „creierul”
care a pus în scenã fenomenul Sex Pistols ºi a
realizat o fabuloasã Great Rock’n’Roll Swindle
(film din 1980). Malcolm McLaren era un tip
din generaþia precedentã, aripa detestaþilor mods,
care detesta, la rândul sãu, pe rivalii hippies.
Biografia ºi isprãvile sale îl plaseazã, fãrã dubiu,
în avangarda artelor ultimului sfert de veac al
mileniului trecut. Filmul scris ºi regizat de Julien
Temple (punker suficient de educat, în ciuda
exmatriculãrilor din diferite ºcoli) e un
mockumentar care ºi-a depãºit condiþia de ciudã-
þenie ºi are statutul de „operã-cult” pentru cine a
reuºit sã-i descifreze mecanismul ficþional. Nu-i
un succes de public, deºi se ocupã de cea mai
spectaculoasã ºi productivã (financiar vorbind,
raportat la perioada de activitate) trupã de rock:
Sex Pistols. Ideea din titlu a fost exprimatã de
muzicianul Lonnie Donegan, interpret considerat
„regele skiffle” la vremea lui, a cãrui influenþã
creativã e recunoscutã de„urmaºi”precum Mark
Knopfler, Rory Gallagher sau Brian May. Temple
ºi McLaren au scos în evidenþã uºurinþa cu care,
la jumãtatea deceniului opt, un tip isteþ, plin de
Solitudinea învolburatã a poetului
Cina pe mare (1988), Marsyas (2001), Casa cu un
singur perete (2004), Sãrbãtoare la ospiciu (2004),
O cuºcã pentru poet (2007), Angore et taedio
(2009), Cine a dat foc Romei (2010), Geamantanul
de sticlã/ The glass Suitcase (2011), Orchestra de
jazz (2012), Gramofonul de pãmânt (2014), Nopþi
de jazz/ Nuits de jazz (2015),Cronica stelelor (2017),
Vida de reserva/ Viaþa de rezervã (2017), Poeme
canibale (2021). Aproape 100 de pagini sunt dedi-
cate referinþelor critice despre poezia lui Ion
Cristofor, printre care nominalizez câteva, sub
semnãtura lui Nicolae Manolescu,Adrian Marino,
Gheoghe Grigurcu, Irina Petraº, Rãzvan Voncu,
Gabriela Gheorghiºor, Horia Gârbea, Ioan
Moldovan, Mircea Bârsilã.
Primul poem inclus în antologie reprezintã
un manifest liric, din care deducem condiþia
creatorului de artã, cel despre care autorul face
urmãtoarea confesiune:„Tãcut cobori în vâltoare/
Cu o povarã de infime cuvinte/ Dar sângele tãu
rãmâne aici închipuind un trandafir/ În patria
mai presus de orice”. Pretextul zãpezii, ca imagine
nu doar a puritãþii, ci ºi a frigului interior, prezent
în primul text citat, revine ºi în urmãtorul, pentru
a puncta, metaforic, ideea noncomunicãrii ºi, im-
plicit, a solitudinii poetului:„o, dacã fluturele cap-
de-mort/ pe faþa mea s-ar aºeza acum/ [...] sub
zãpada ce cade indiferentã la cuvintele mele/ [...]
singurãtatea poetului aºezându-se pe tronul de
foc”. În poemele lui Cristofor, lumina ia diferite
forme,este fulger,flacãrã,stele lãtrãtoare, vin auriu,
fãclie în care lumineazã pãrul iubitei, fitil fosforescent
etc. În antitezã cu imaginile vizual-sonore ale
8
idei trãsnite, puþin escroc ºi puþin cinstit, putea
strânge o grãmadã semnificativã de bani,
folosind mass-media pentru a ºoca ipocrizia
burghezã, aºa cum, de altfel, majoritatea
artiºtilor autentici a fãcut-o de-a lungul istoriei
occidentale. Tot mass-media a rãspândit eti-
chete ca „întunecat, decadent, nihilist” despre
punkeri, asumate doar de neofiþi. Modalitatea
cea mai uºoarã de a scandaliza societãþile
creºtine? Expunerea sexualitãþii. Nu putea lipsi
din panoplia mijloacelor întrebuinþate de
McLaren, care îi recrutase pe Sex Pistols dintre
prietenii nelipsiþi ai magazinului de lenjerie sexy
sado-maso, deþinut împreunã cu partenera sa,
Vivianne.
Generaþia punk din þãrile anglo-saxone,
crescutã în umbra celor precedente, dorea tot
ce câºtigaserã acelea, fãrã sã aibã rãbdarea
învãþãturii temeinice. „I want it all, and I want
now!” a fost slogan punk, devenit clasic dupã
ce trupa Queen l-a preluat într-o piesã.
Sentimentul predominant al generaþiei parþial
brutalizate ºi oprimate de pãrinþi vitregi sau
degradaþi moral a fost de excludere din
umanitate. Replica? „Dacã vouã nu vã pasã de
mine, de ce mi-ar pãsa mie de ceea ce credeþi
voi cã e bine?” Furia demolatoare ºi complacerea
în mizerie, comportamente judecate ca
luminii, apare umbra, simbol al încertitudinii sau
al morþii, în curgerea inexorabilã a timpului, unde
pare sã domine anotimpul toamna, cu belºugul
sãu de frunze uscate: „Frunze cãdeau, pesemne
era toamnã/ ªi stelele foºneau din cer abia/
Arginturile lor bolnave seara/ Prin aerul bolnav le
treiera” (Luminã grea) sau „Curând trâmbiþele
apusului vor pietrifica/ nomazii nori/ ºi umbrele
pe obrazul tãu pietrificate vor fi” (Poem provin-
cial). Într-o interogaþie retoricã, poetul simte nevoia
unei clarificãri a legãturii dintre fiinþa umanã ºi
sacrul reprezentat de înger: „Ce pãsãri nocturne
devorã insomnia ta îngere acum/ Ce stingere
vestesc lãmpile tale orbitoare/ Ce rãsãrit
privegheazã?” (Marea).
Poemul care dã titlul primului volum,În odãile
frigului, se încadreazã în seria artelor poetice,
multe, în aceastã antologie, ºi mizeazã pe stãrile
controversate prin care trece un artist, de la
spaimã pânã la repulsie, aproape deloc extaz:
„pãrãseºte acest lupanar al cuvintelor/ în care
rãsunã tamburinele spaimei/ scârbit de taifasul
himerelor”. Ion Cristofor vrea sã transmitã mesajul
cã poezia, ca toate artele, de altfel, este un fel de
stomac veºnic nesãtul, în care trebuie mereu împins
câte ceva,pânã ce viaþa se terminã:„poezia domnul
meu e doar o maimuþã albastrã/ [...] înºfacã
înfometatã tot ceea ce i se întinde printre gratii/
nu scuipã nu muºcã/ [...] viaþa e o mutare pe care
moartea ne-o dã în plic” (Un plic).
Dragostea, deºi sentiment întemeietor al
cuplului, capãtã uneori aspecte terifiante, puteri
distructive, ca în poemul Zãpada pe o culme, din
periculoase oriunde, au venit la pachet. Dar ºi
suferinþa celor mai mulþi punkeri, ºi moartea
câtorva dintre ei, ofrande pentru împlinirea
destinului ºi intrarea în legendã. Gloria e un
monstru care înghite mult ºi pe nemestecate.
La Sex Pistols, cel mai însetat de glorie a fost
Sid Vicious. A murit la 21 de ani, supradrogat,
dupã o viaþã ca a unui pilot kamikaze, cum spunea
un prieten. Prietenia ºi dragostea au fost prezenþe
permanente între aspiraþiile punkerilor. Destule
mãrturii, din epocã ºi ulterioare, le atestã cu uimire,
cu umor, cu ironie muºcãtoare, cu sarcasm vul-
gar, cu lipsã de condescendenþã ucigãtoare sau
cu fair play tipic englezesc, rece ºi precis ca tãietura
de lamã.
Mi-am amintit de toate astea vãzând mini-
serialul Pistols (2022), 6 episoade regizate de
Danny Boyle, dupã autobiografia Lonely Boy,
semnatã de Steve Jones, chitaristul care nu ºtia
sã citeascã, amãnunt ce nu l-a împiedicat sã
compunã melodii, sã cânte ºi solo, ºi bas, sã joace
în filme, sã ajungã legendar. ªi sã fie erou de film
pe canalul TV Disney+...
care citez: „Braþele ei în jurul gâtului tãu/ se
rãsuceau ca pitonul/ ca marele zid de piatrã al
Chinei”. Îndrãgostiþii nu se plimbã prin grãdinile
Edenului, ci prin grãdina cu crini, deºi, paradoxal,
imaginea este asociatã unui spectru temporal în
care crinii nu mai sunt în floare, cãci e vorba de
luna septembrie, dar, dupã cum mãrturiseºte Ion
Cristofor, în acelaºi poem, „Era pesemne într-o
altã viaþã”. Aproape ritualic, descoperim în poemele
autorului imaginea cãderii frunzelor, menitã sã
incumbe sentimentul morþii apropiate:„Zi tulbure/
ca un surâs schiþat de cãlãi/ pe eºafod/ ºi frunzele
cad/ ca o sentinþã la moarte” (ªi frunzele).
Poetul ia în derâdere, declarativ, cutumele
regimului comunist, ºcoala îndoctrinatã, ateismul
impus: „Ajuns acasã i-am comunicat vestea/ plin
de entuziasm bunicului meu/ care se ruga,
retrograd,/ pe rogojina roasã din colþ/ tovarãºa
profesoarã ne-a spus Dumnezeu nu existã/ A
continuat netulburat sã se roage/ când a terminat
m-a întrebat/ Dar ouã la alimentarã existã/ dar
carne în mãcelãrie existã/ dar unt...”.
Ion Cristofor se confeseazã: „În ceasul acesta
mi-am dat seama cã poezia nu seveºte la nimic/
Cã versurile pentru care bucuros mi-aº fi dat viaþa
în tinereþe/ Nu sunt decât un trist apendice al
singurãtãþii” (Un pumn de cuvinte). Nu îl putem
contrazice, stãrile sinelui sunt absolut particulare,
dar poezia conþinutã în aceastã antologie ar putea
funcþiona ca un remediu pentru singurãtatea
celorlalþi, a cititorilor, de aceea volumul meritã
toatã atenþia.
• Gela Enea
 Care a fost cea mai frumoasã carte cititã în 2022? (II)
Christian Crãciun - scriitor
Cartea despre care vreau sã scriu aici este
una de poezie, cu atât mai mult cu cât autorul
este un filozof de formaþie. Pornesc de la douã
premise: 1. Se scrie foarte multã poezie în
România, ºi, prin legea numerelor mari, multã
este foarte bunã, dar, în oglindã, 2. Se citeºte tot
mai puþinã poezie, la limitã ajungem sã avem
mai mulþi poeþi decât cititori de poezie. Acest
scurt preambul vrea sã scoatã în evidenþã forþa
unui volum stingher prin poeticã ºi mizã cul-
tural-esteticã în acest peisaj: Cele douã capete
ale tãcerii de Vianu Mureºan (editura Eikon).
Autorul este, spuneam, filozof, recent i-a fost
republicatã masiva tezã de doctorat despre
etica lui Lévinas, despre care sper sã ia
cunoºtinþã publicul avizat în 2023, fiind una
dintre cele mai bune lucrãri la nivel european
despre marele gânditor francez al secolului al
XX-lea. Vianu Mureºan are deja o operã: mai
multe volume de eseuri, un roman excepþional,
Nebunul lui Dumnezeu, o masivã culegere de
recenzii literare ºi filozofice, alte culegeri de
poeme.
Avem în acest volum o poezie amplã, gravã,
despre fundamentele fiinþei, solemnã ºi
celebrând, ca într-o liturghie, adevãrul. ªi
trecând cu abilitate de la un registru poetic la
altul. Poemul introductiv, Preambul, apãsat
polemic ºi cu funcþie evidentã de artã poeticã,
pune clar accentele. Adresarea la persoana a
doua, tonul asumat de „lecþie”, de instrucþiuni
despre ce este poezia, e menit sã-l facã de la
început antipatic, fixând o ºtachetã neobiºnuitã
în estetica poeticã actualã („cãci inteligenþa care
conteazã nu e a creierului tãu, a/ minþii tale,/ ci
inteligenþa culturii aºa-zis fundamentale”). Cine
mai apreciazã azi o poezie dupã „inteligenþa
culturalã” care îi este armãtura? Poemul trebuie
citit în întregime pentru a-i pricepe ironia ºi
miza. Este o poezie „tare”, cum sunt conceptele
sau valorile tari. Tonul didactic ºi apoftegmatic
din primul poem nu mai apare, în faldurile
ample ale volumului se desfãºoarã o ceremonie
a spusului, a tãcerii ºi a imaginii, cu ton de odã
clasicã, dar cu ardenþã romanticã ºi spaþiu
imaginar decisiv al modernitãþii. Poeticul este
definit substanþial ca epifanie (Îngerul). Pentru
cã este presupus permanent un înalt, un
dincolo, din care coboarã/ se aratã un sens.
Poezia are pentru Vianu Mureºan un rost
metafizic absolut, este o purificare, o soterio-
logie: „cum poate sã fie salvat/ ceea ce nu e
numit/ ºi cum poþi îndrepta/ cãtre o fiinþã a
adevãrului/ ceea ce ºi-a pierdut istoria?”.
Vitraliul este un splendid poem, care face
pandant cu primul, despre limbaj ºi sinesteziile
prin care avem acces la divin: „cuvântul începe
acolo/ unde se destramã trena singurãtãþii/
limba nu va distinge niciodatã/ chipul lucrului
de umbra/ ce-i slujeºte drept icoanã/ þipãtul o
smulge din sine”. Parcã îl citim pe Hölderlin
prin ochii lui Heidegger. Fulgere de imagini
pãtrund pânã în mãduva poeticului: „Atenþia
ta fixase lumina pe piersici”; „se aude ploaia
nopþii pe pielea copilului”; „sarea se-ntinde pe
rochia miresei lãsatã-n urmã de ape”; „într-
adevãr, existã în frumuseþe o neputinþã ca-n
îngeri”, „ca materia de veche mi-e oboseala”;
„pe toate distanþele vântului/ se-ntinde pãrul
Anchetã realizatã de Simona Preda
lor ca mãtasea”; „oasele se coc lin sub aripi de
aer”; „îmi vine sã-l numesc prieten/ ºi pe cel de
care nu mi-a fost dor”; „aveai ochii plini de
anotimpul târziu”. Sunt poeme cu desfãºurare
amplã, o sfidare la adresa esteticii „poveriste”,
a poeziei ca „mecanism exhibator”, biograficul
e fireºte prezent, impactul realitãþii e puternic
(poemele despre singurãtatea ºi pustiul din
pandemie, de exemplu, sau moartea unui
câine), poezia e despre lume, dar adaugã de
fiecare datã ceva esenþial lumii.
Dimensiunea religioasã a volumului este
una dintre cele mai profunde ºi mai autentice
din punct de vedere estetic din poezia noastrã.
Psalmii dinspre final ar merita o analizã aparte.
Sau tema Învierii care apare, de exemplu, într-
un poem despre forsythia, Ploaia de aur, în care
este vorba despre noaptea de Înviere: „– atunci
primãvara/ a þinut o singurã noapte/ cei care
citesc poemul forsythia/ spun cã este vorba de
noaptea Învierii”. Trauma la care fac trimitere
aceste poeme este sãrbãtoarea Învierii din anul
2020. Cea în care lumea a fost obligatã sã stea
închisã în casã, lipsind la întâlnirea cu morþii
neamului. Poetul foloseºte ceea ce aº numi o
tehnicã a diafanizãrii, percepe cu acuitate aura
simbolicã a lucrurilor ºi gesturilor. Poezia sa
încercã sã regãseascã un fel de puritate origi-
narã de raportare la realitate, divinitate ºi limbaj.
κi cautã ºi descoperã o mirare faþã de tot ceea
ce existã, mirare din care purced, iatã, nu numai
filozofia, ci ºi poezia. Este o poezie deloc psiho-
logicã, fundamental meditativã. ªi interogativã,
sunt frecvente pasajele terminate cu întrebarea
care suspendã certitudinea înºelãtoare a
materialitãþii ºi a timpului.
Acest mod, rar întâlnit azi, de cultivare a
poemului ca o continuã celebrare (parcã vezi
gesturile întemeietoare aferente) este o anam-
nezã a rosturilor originare ale poeziei. Vianu
Mureºan este tocmai prin asta un autor de o
modernitate esenþialã, care ne aratã nu zgura
cotidianului, ci flacãra lui. Un imperativ îl
ghideazã: „mediteazã ºi cântã/ cântã de bine”.
Apolinic prin voinþã ºi oracular prin stil, el se
lasã în voia logosului vizionar: „vãd oameni
care ronþãie mãduva nimicului ºi foamea îºi/
sporesc/ poate cã nimic/ poate cã nimic/ nu îi
va mai sãtura de acum înainte”. Un volum de o
seriozitate (în sensul lui Kierkegaard) profundã,
o faþã a poeziei care ne aduce aminte de rosturile
ei esenþiale. De aceea, o soliditate de temelie.
Alina Gherasim - scriitoare
O întrebare intimã, rãscolitoare. Au fost
desigur mai multe cãrþi, situate în paliere diferite.
ªi fiecare text în parte a deschis o uºã spre o
lume bine definitã. Sã-þi aduci aminte de o carte
bunã e ca ºi cum þi-ai aminti de un prieten alãturi
de care ai petrecut clipe frumoase. Am stat un
moment sã mã gândesc ºi s-a ivit din memorie o
carte ce m-a marcat profund. Este vorba despre
Transfigurarea timpului în lumina tradiþiei
ortodoxe, autor Olivier Clément, editura
Spandugino.
Cartea începe cu un motto din Apocalipsa
Sfântului Ioan. „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi
ºi Cel de pe urmã, ºi Cel ce sunt Viu” (Apoc. 1,
17-18). Un început halucinant. „Nu te teme!”.
Mai ales în ziua de azi, în care frica încolþeºte la
fiecare pas, în care evenimentelor exterioare le
corespund tot atâtea îngrijorãri ºi tulburãri
sufleteºti. Sã nu te temi, în timpul ce þi-a fost
dat. E o invitaþie la schimbarea gândirii.
Aceasta este o carte pe care am citit-o cu
creionul în mânã. O carte plinã de formulãri
exacte, extrem de inspirate, venite din ordinea
adevãratã a lucrurilor, enunþuri clare, de
netãgãduit. M-am gândit la timpul ce ne-a fost
dat, cel în care trãim acum, aici, împreunã (aºa
a fost sã fie). Cartea lui Olivier Clément este un
reper spiritual pentru mine. O carte ce înºiruie
ºi ordoneazã darurile ce ne-au fost oferite gra-
tuit de cãtre Dumnezeu, pentru care se poate
rãspunde prin recunoºtinþã ca mod de viaþã.
Olivier Clément pune accent pe istorie ca
teofanie. Ceea ce situeazã timpul istoric într-un
cadru înalt în care ºi „cãderile” capãtã o semni-
ficaþie aparte. În care, aºa cum spune autorul,
poate sã se împlineascã „dorul dupã o iubire
mai tare decât moartea”. ªi mai departe:
„Timpul Bisericii este Duhul înaintând în taina
inimilor, este rãbdarea lui Dumnezeu, Care încã
îºi drãmuieºte manifestarea iubirii faþã de
omenire pentru ca focul acestei iubiri, atunci
când prezenþa Sa se va dezvãlui pe deplin, sã
nu ardã, ci sã restaureze.”
Am terminat de citit aceastã carte cu gândul
de a o reîncepe ºi de a împãrtãºi ideile cuprinse
în ea. ªi cu certitudinea cã, aºa cum zice autorul,
„comuniunea este structura însãºi a persoa-
nei”.
Horia Vicenþiu Pãtraºcu - scriitor
Pier Vincenzo Piazza, Homo biologicus. Cum
explicã biologia natura umanã (traducere de
Ines Simionescu, Editura Humanitas, 2022) este
cea mai frumoasã carte pentru cã vorbeºte, din
interiorul biologiei, despre libertate, despre o
nãzuinþã spre libertate existentã în sânul vieþii
înseºi, pe care o împãrtãºim, în grade diferite,
toþi cei care participãm la aceastã „afacere fãrã
costuri acoperite”, cum definea viaþa Arthur
Schopenhauer. De la plante la animale, cu toþii
pare cã încercãm sã ne eliberãm, conºtient sau
9 Nr. 2 • 2023
mai puþin conºtient, de împovãrãtoarele legi
ale fizicii. De la Hegel, Bergson ºi Teillhard de
Chardin nu mulþi au mai pus libertatea ca pe o
„motivaþie” intrinsecã miºcãrii biologice înseºi.
ªi, de altfel, lucrurile capãtã un sens deplin dacã
ne gândim cã homeostazia este scopul oricãrei
fiinþe vii, atingerea echilibrului între nevoile
interne ºi resursele externe. Acest principiu al
homeostaziei nu poate fi realizat decât prin
activarea unor sisteme diferite, ba chiar contra-
dictorii, endostaza ºi exostaza, funcþie de accesi-
bilitatea, respectiv, raritatea resurselor. Para-
doxal, cele douã sisteme de realizare a homeo-
staziei au ajuns sã-ºi inverseze scopurile natu-
rale atunci când au întemeiat moduri umane
de a fi, tipuri de societãþi. Astfel sistemul endo-
static al cãrui rost biologic este sã asigure
homeostazia în condiþiile unor resurse bogate
sau la îndemânã (precum apa: beau cât îmi
trebuie) este adoptat ºi extins inclusiv asupra
hranei de cãtre societãþile sãrace (deºi, în mod
normal, tocmai raritatea resursei activeazã
sistemul exostatic: mãnânc mai mult decât îmi
trebuie pentru a-mi asigura resurse pentru
perioadele în care hrana va lipsi). Invers,
societãþile bogate, precum cea actualã, consu-
meristã, aplicã sistemul exostatic: mâncãm mai
mult decât ne trebuie ºi avem nevoie, deºi
resursele de hranã sunt la îndemânã, ba chiar
excedentare.
Ei bine, între Homo exostaticus ºi Homo
endostaticus ar mai exista o posibilitate încã
insuficient exploratã, deºi, în fapt, majoritarã,
este vorba despre Homo interstaticus. Acest tip
de om este o variantã a adeptului unei salvãri
blânde, moderate, lipsite de radicalitatea
soluþiilor împãrtãºite de cele douã extreme aflate
într-un permanent conflict. Este acel om care
se poate bucura ºi de fericirea endostaticã, ºi
de cea exostaticã – a plãcerilor în plus, gratuite,
inutile, ex-cedentare sau chiar ex-centrice. Este
cel care înþelege cã omul este compus din aceste
douã sisteme complementare ºi cã, de cele mai
multe ori, ele conlucreazã în atingerea unui
obiectiv comun.
 Eseu
P oetul Nichita Stãnescu (1933-1983) este
unul dintre scriitorii importanþi ai
literaturii române postbelice. Nicolae Manolescu
considerã cã „este probabil cel mai original poet
român dupã al Doilea Rãzboi” ºi inconfundabil,
care a creat „o limbã poeticã la fel de liberã ºi de
încântãtoare cum e zborul pãsãrii în vãzduh”.
Mai mulþi critici literari ºi scriitori apreciazã
limba poeticã a lui Nichita Stãnescu, printre
care Alexandru Condeescu, Eugen Simion,
ªtefan Aug. Doinaº, Ion Pop º.a., care i-au relevat
printre altele amplitudinea, profunzimea ºi
intensitatea trãirii lirice, dar ºi originalitatea
inovaþiei lingvistice ºi poetice. Despre detractori,
numai de bine.
Este laureat al Premiului Herder ºi membru
post-mortem al Academiei Române. A fost ºi
un bun eseist ºi teoretician literar.
Am recitit volumul Poeme de dragoste. Fals
jurnal intim. Album Nichita Stãnescu, editat de
Academia Românã. Fundaþia Naþionalã pentru
ªtiinþã ºi Artã (2008), antologie ºi prefaþã de
Eugen Simion. O primã constatare generalã
despre Jurnalul sãu este aceea cã autorul celor
11 elegii rãmâne poet ºi în notaþiile din aceste
mãrturii esenþiale pentru cunoaºterea complexã
a sa.
M-am oprit mai atent la Jurnal pentru a
releva momente însemnate din existenþa intimã
a poetului ºi mai ales din sfera ideilor ºi teoriilor
sale originale despre poezie, despre procesul
creator, cât ºi despre unele aprecieri personale
asupra poeþilor timpului sãu ºi ai altor timpuri.
Chipul omului poet, Nichita Stãnescu, poate fi
creionat cel mai bine de propria privire în
oglinda sa interioarã. Iatã cum îºi expune, oxi-
moronic ºi alegoric, vederii ºi simþirii noastre
chipul care-l defineºte: „Din punct de vedere
moral, eu sunt un spirit religios fãrã religie, în
sensul cã cel mai bine ºi mai tensionat mã simt
în prezenþa rãului. Cel mai în miºcare ºi cel mai
stârnit mã simt în prezenþa durerii. Nu sunt un
om rãu ºi nici un om dureros, dar, într-un mod
ciudat, uneori propria mea fantezie îmi
înlocuieºte realitatea existenþialã. Pot sã stau în
faþa unui copac ºi sã ºi-l visez în acelaºi timp. ªi
prefer sã-l visez”.
Debutul însemnãrilor din acest jurnal definit
ca fals jurnal intim, pentru cã nu respectã
derularea lor zilnicã, cum ar pretinde sensul
termenului titular, ne avertizeazã sã-l citim cu
mintea ascuþitã ºi simþul treaz pentru a decripta
valorile scrierii sale lirice, metaforice, specifice
unui autor atât de original ºi de inventiv: „Când
starea mea de spirit se odihneºte în amplele
jilþuri ale substantivelor, atunci mã gândesc tot
la verbe, pentru cã verbele sunt memoria
substantivelor”.
Irepetabilul poet visa la posibilitatea creãrii
Nr. 2 • 2023
Nichita Stãnescu în confesionalul intim
unei „poezii pulsatorii”, care sã repete ritmul
inimii, al cãrui conþinut sã fie dezvãluit printr-
o „anumitã coordonare a punctelor lui de
intensitate”. Ceea ce a reuºit sã realizeze în bunã
parte poezia sa. El considerã, în trend transcen-
dental, într-un fel, cã „lumea poemului este mai
adevãratã decât convenþia lumii vãzute prin
simþuri”. Aceastã aserþiune reflexivã am putut-
o depista ºi în fragmentul de mai sus, în care
îºi face autoportretul. Se pare cã îi dau dreptate,
într-o oarecare mãsurã, Kant ºi
Aristotel, teoreticienii filozofiei
transcendentale.
Nichita Stãnescu defineºte
poezia în stilul sãu alegoric.
(Amintim cã G. Cãlinescu, în Prin-
cipii de esteticã, reneagã existenþa
unei definiþii a poeziei, susþinând
cã se pot elabora numai niºte
descrieri). Nichita aproximeazã cã
poezia este „o tensiune semanticã
spre un cuvânt”, considerând cã
existã trei grupuri genetice: 1.
fonetic, 2. morfologic, 3. sintactic.
Preferinþa sa se îndreaptã spre
criteriul sintactic, cel care se
aproprie mai mult de propria
esenþã majorã a poeziei. Despre
vers susþine inedit cã „nu este o
unitate poeticã, ci una de tehnicã
poeticã”. Încã o alegaþie demnã de
analizat profesionist.
Fiinþând prin cuvinte, pentru
Nichita, cuvintele sunt însãºi
existenþa noastrã, iar esenþa lor
este, declarã el esopic,„cu mult mai
misterioasã decât însuºi sensul lor”.
Nu este obligatoriu sã-l creditãm
pe poet cu titlul de mare filozof,
este suficient sã ne emoþionãm
odatã cu el de sensibilitatea intrinsecã a acestor
teorii care ne tuºeazã prin caracterul poetic al
exprimãrii reflexive. Anumite idei ale sale
implicã antrenarea unor dezbateri de specia-
litate, dar nu este acesta obiectul comentariilor
mele într-un spaþiu limitat, ci atragerea atenþiei
asupra unui poet important, uitat oarecum,
precum ºi alþii, ºi conturarea complementarã a
profilului sãu de gânditor, eseist ºi teoretician
literar.
Într-un dialog imaginar, Nichita Stãnescu
îºi exhibã ideile ºi convingerile de creator po-
etic ºi lingvistic asupra momentului naºterii
artei moderne, cu mult devansat, coincizând
cu apariþia poemului Ghilgameº ºi mai ales a
scenei revelatoare a descoperirii morþii lui
Enkidu de cãtre acesta. Conchide cã „e prima
reprezentare a omului care descoperã moar-
tea”, reprezentând „o posibilitate (elementarã)
de a defini modernitatea prozei”.
Jurnalul sãu, bine adjectivat ca intim, ne
oferã o radiografie remarcabilã asupra simþirii
ºi gândirii poetului atins de aripa genialitãþii
într-o mãsurã apreciabilã. Pentru el, literatura
nu se face prin justificãri apriori, ci numai dupã
ce este fãcutã „îºi poate gãsi ºi justificãri”.
„Foarte mulþi au încercat sã justifice geniul
eminescian prin viaþa sa. Ce eroare!” O dogmã
10
cunoscutã, dar bine subliniatã de el. Despre
Mioriþa susþine cã are o dimensiune funda-
mentalã ºi indispensabilã pentru poeþi, fiindcã
este în concepþia sa metaforicã: Matricea. Matca.
Regina, iar sunetul ei „e sunetul þâþei alãptând;
veghea ei este veghea celui care-ºi apãrã plodul”.
ªi nu este un cântec de pierdere, deoarece
pierderea ciobanului este „un act înstãpânit în
sufletul Pãmântului”. Acesta este adevãrul po-
etic al lui Nichita Stãnescu, exprimat în stilul lui
alegoric, dar nu e departe nicidecum de
adevãrul criticilor ºi teoreticienilor literari
despre aceastã capodoperã naþionalã anonimã.
Nici preþuita baladã Toma Alimoº nu este lipsitã
de atribute naþionale, pentru cã „ne-a învãþat
lupta”, iar fãrã miraculoasa vorbire poeticã,
„Eminescu n-ar fi existat”. Cârcotaºii pot avea
rezerve asupra entuziasmului naþional, nu
naþionalist, al poetului, dar e treaba lor sã dez-
brace poezia, literatura româneascã de
veºmintele ei patriotice, precum au fãcut-o
ideologii epocii de aur. Se pot lega de formã, de
valoarea esteticã, dar nu ºi de fond.
Însuºi poetul Nichita Stãnescu într-o
aserþiune corectã ºi expresivã susþine despre
critica literarã (despre cea veritabilã, desigur)
cã este „ideea de cititor ideal”, fiind indis-
pensabilã literaturii care fãrã ea ar fi „o lite-
raturã oarbã”. Aprobã calitatea dublã a criticii
literare, de act literar, dar ºi ºtiinþific, iar cele
douã entitãþi nu se exclud, ci se adaugã. El
conchide metaforic ºi ludic: „Cine se supãrã pe
oglindã, însemnã cã trãieºte la câmp”.
Reþin o autoapreciere criticã despre cartea
sa, 11 elegii, pe care o considerã „singura mea
carte trãitã”, fiindu-i greu s-o mai scrie ºi
întrebându-se metaforic dacã „mai þine în ea
inima de atunci?”. Considerã cã din acel mo-
ment ºi-a dobândit sentimentul scrisului.
Confesiune demnã de consemnat în herme-
neutica operei sale.
Sunt numeroase aserþiunile poetului despre
fenomenul literar în general ºi în particular,
care ar contribui la îmbogãþirea ºi reliefarea
expresivã a criticii ºi teoriei noastre literare.
Despre noþiunea de poet naþional, are în vedere
în principal valoarea esteticã a operei poetice:
„pentru mine nu e reprezentatã de Goga, ci de
Bacovia, nu în mod special de Coºbuc,
ci de Blaga, nu în mod special de
Vlahuþã, ci de Macedonski, nu în mod
special de Aron Cotruº, ci de Ion Barbu”.
Asta nu înseamnã cã pentru ceilalþi nu
are cuvinte de apreciere. Se confeseazã
asupra concepþiei sale greºite din
adolescenþã crezând cã poezia se
confundã cu forma. Considerã ulterior
cã formele sunt doar o igienã pentru
scriitor, de care trebuie sã te dispensezi
ca sã ajungi la „rodul vital al poeziei”.
Despre marii clasici are opinii vali-
date de conºtiinþa axiologiei literare.
Eminescu este „un aer pur, genuin, un
aer curat” ºi e greu sã respiri dupã el
fiindcã a devenit pentru noi toþi respi-
raþia pe care s-o transmitem nenãscu-
þilor. Iar Luceafãrul este „un poem al
neasemuirii, al unicitãþii”. La Caragiale
constatã inedit cã geometrizarea limbii
s-a produs „prin alegerea cu precãdere
a unui fond morfologic latin”, cum se
poate observa ºi în opera eminescianã.
Opinii originale exprimã Nichita
Stãnescu ºi despre alþi scriitori, oameni
de seamã români ºi strãini: Homer,
Rilke, Arghezi, Marin Preda, Anton
Pann, Pillat, Michelangelo, Kant, Tolstoi,
Vasile Pârvan, Tacit, Moisil, Rimbaud,
Goethe ºi alþii, în ordinea apariþiei în
jurnal.
Numeroase impresii intime despre varii
aspecte existenþiale ale omenirii gânditoare ºi
creatoare sunt exprimate concentrat în enunþu-
ri aforistice cu caracter apodictic: „Estetica este
expresia de vârf a conºtiinþei. A dãrui o floare,
uneori înseamnã mai mult decât a inventa o
metaforã. O carte cu mai multe dãdace riscã sã
moarã cu paginile netãiate. Valoarea nu
stârneºte totdeauna dragoste. A iubi, ca ºi
trecerea timpului, ne îndepãrteazã de lege. A
avea un prieten este mai vital decât a avea un
înger. Inteligenþa nu poate fi exclusã din miracol.
Greaca nu este o limbã universalã, greaca este o
limbã care a creat un univers. Frumosul este o
duminicã a stãrii morale. Sentimentul este forma
cea mai curatã a adevãrului. Sufletul este un
trib de unul singur ºi o piramidã fãrã nicio
piatrã. Poezia nu schimbã lumea. Poezia o
conservã. Poezia este mireasma florilor: aþi putea
afirma cã mireasma florilor uºureazã cuiva
ceva?”.
Sunt ºi aceste creaþii pietre pentru templul
sãu, aºa ca sã-l amintim pe Lucian Blaga, ºi sã-
i înãlþãm ºi lui Nichita Stãnescu statuia pe care
o meritã, ca bornã în orizontul uitãrii.
• Toma Grigorie
 cronica literarã
de Gabriela Gheorghiºor
G abriela Adameºteanu este astãzi ceea
ce s-ar putea numi „un clasic” în viaþã.
Are deja un loc bine definit în istoria literaturii
române postbelice, o serie de autor la o editurã
importantã (Polirom), cãrþile îi sunt traduse în
alte limbi ºi beneficiazã de o receptare criticã
pozitivã în strãinãtate. Din pãcate, nu ºtiu sã se
afle ºi prin vreun manual autohton de literaturã
pentru liceu. Am scris, cu altã ocazie, cã au-
toarea Dimineþii pierdute este o maestrã a realis-
mului psihologic ºi social. Poate cea mai preg-
nantã trãsãturã a scrisului Gabrielei Adameºtea-
nu o reprezintã naturaleþea. Nimic artificial,
tezist-moralizator sau contrafãcut prin Deus
ex machina nu apare în prozele sale, care ºi-au
pãstrat viabilitatea ºi prospeþimea.
O acutã senzaþie de viaþã te izbeºte ºi la
lectura celui mai recent roman, Voci la distanþã
(2022). Autoarea îºi pãstreazã formula consa-
cratã: micro-istorii realiste de familie, prin care
se contureazã ºi fundalul Istoriei mari a Româ-
niei ultimului secol. Deºi este o prozã a actuali-
tãþii imediate (anii pandemiei de coronavirus),
existã numeroase flash-back-uri în epoca
dictaturii comuniste. Letiþia Arcan (fostã
Branea), protagonista memorabilã din Drumul
egal al fiecãrei zile, Provizorat ºi Fontana di Trevi,
devine aici un personaj secundar. Naraþiunea
rãmâne polifonicã (titlul însuºi marcheazã poli-
fonia psihologicã ºi stilisticã), însã reflectorul
este Anda (Alexandra) Movilã, o prietenã re-
centã a Letiþiei (despre care ºtim deja din
Fontana di Trevi cã este kinetoterapeut într-un
sat din Franþa, iar în þarã revine doar pentru a-
ºi recupera moºtenirile familiei sau pentru a
lansa vreo carte). Doctoriþã pensionarã, vãduvã,
retrasã în vila dintr-o staþiune montanã, Anda
îºi omoarã timpul vorbind la telefon (inclusiv
pe WhatsApp sau Zoom). Cei doi copii sunt
expaþi, Liviu face taximetrie prin S.U.A., Delia
lucreazã ca medic într-o casã de bãtrâni, lângã
Sète, dar comunicarea cu ei scârþâie. Corina,
cea mai veche prietenã a Andei, este internatã
în spital, bolnavã de covid, unde se va stinge
curând. O vreme o are pe Letiþia, „prietena de
telefoane”, însã ºi aceasta va fi spitalizatã din
cauza virusului. Nemaiavând cu cine sã bâr-
feascã sau sã comenteze ºtirile ºi întâmplãrile
zilei, Anda se apucã sã scrie, ca potenþialã sursã
de inspiraþie pentru Letiþia, povestea Castelului
din urbe. Numai cã textul se umple cu divagaþii
ºi amintiri despre propria viaþã, despre familie,
despre prieteni ºi cunoºtinþe. Descrierile de
naturã, cu mãreþia poeticã, schimbãtoare ºi, to-
tuºi, imuabilã a crestelor munþilor, contrapunc-
teazã tensiunea interioarã a povestitoarei, aflatã
în starea de introspecþie ºi de rememorare a
unui trecut plin de rãni sufleteºti. Scrisul este o
formã de psihoterapie ºi de îmblânzire a
singurãtãþii.
Romanul familial este anunþat, sintetic ºi
semnificativ, de unul dintre motto-urile cãrþii:
„Toate familiile au straturi groase de tãceri
chinuite ºi suferinþe în sertarele frumoaselor
dulapuri de lenjerie…” (Philippe Claudel).
Biografia Andei ºi istoria familiei sale mustesc
de complexe, infidelitãþi, enigme, vinovãþii, în
general, de relaþii dificile, problematice între fraþi
sau între pãrinþi ºi copii. Douã evenimente
tragice se reþin cu deosebire: fuga peste Dunãre
a lui Alex, fratele geamãn al Andei, care ratase
intrarea la facultate (tema „frontieriºtilor” a fost
destul de puþin frecventatã în literatura
contemporanã, de pildã, în nuvela Jocul celor o
sutã de frunze de Varujan Vosganian, în Trilogia
Corso de Daniel Vighi ºi în Vântul, duhul,
suflarea de Andreea Rãsuceanu), ºi împuºcarea,
la Revoluþia din decembrie ’89, a lui Andu
Istorii nefardate
(medicul Alexandru Burcea), primul ei bãrbat,
trimis sã-l aducã pe Liviu acasã (junele fugise,
revoltat, sã „apere” Televiziunea). La acestea se
mai pot adãuga accidentul fatal al lui Robert,
unul dintre fiii vitregi, maladia incurabilã ºi
moartea mamei, Mimi Dragomir, apoi boala
degenerativã ºi decesul celui de-al doilea soþ,
Sandi Movilã. Din fragmentele de viaþã coti-
Gabriela Adameºteanu, Voci la distanþã,
Editura Polirom, Iaºi, 2022
dianã, din era Ceauºeºtilor ºi din nesfârºita
perioadã a tranziþiei spre democraþie, se închea-
gã un tablou al moravurilor ºi al mentalitãþilor
românilor, prinºi în vâltoarea supravieþuirilor
individuale: sistemul de pile, cunoºtinþe ºi relaþii,
ºpãgile pentru medici, turnãtoriile la Securitate,
avorturile ilegale, traficul de medicamente,
fatalismul în privinþa orânduirii politice, anec-
dotele despre membrii familiei Ceauºescu, teama
de „dosarul” pãtat, certificatele de falºi revolu-
þionari, mafia retrocedãrilor, fraudele cu fonduri
europene, românofobia emigraþilor, naþiona-
lismul de paradã, reinventarea capitalistã a
privilegiaþilor fostului regim (pentru care „viaþa
începe de mai multe ori”), intransigenþa unor
tineri care n-au cunoscut direct totalitarismul
etc. Anda înregistreazã ºi reproduce voci di-
verse, de la nomenclaturiºti importanþi (Corina
lucrase la Consiliul Legislativ, în comunism,
subalternã a socrului Andei, ulterior activase
politic în partidul moºtenitor al P.C.R.) sau
oameni ai Securitãþii (chelnerul Trif ºi nevasta
lui, Flori, Dorin Tatarcan, directorul spitalului
potentaþilor, ºeful Andei, pentru un timp) la
muncitori ca grãdinarul nostalgic Marinicã, ori
menajera Tincuþa, ori Petra, îngrijitoarea de la
o grãdiniþã. Povestea palatului acum ruinat,
construit de Cuza pentru amanta Maria Obre-
novici, din strada Domniþa Ralu (de lângã casa
pãrinteascã a Andei, închiriatã unui afterschool
privat) sau povestea castelului unei mari familii
11
boiereºti, din localitatea montanã deranjatã de
urºi, trimit la o istorie ºi mai îndepãrtatã.
Anda este o observatoare atentã ºi nemi-
loasã nu doar a realitãþilor social-politice, ci ºi a
celor psihologice. Iatã, de exemplu, modul
expresiv în care picteazã o cãsnicie veche,
trenând în virtutea ataºamentului îndelungat:
„Ca ºi alte cupluri, trãiau într-o «despãrþire de
fapt», se înþelegeau în privinþa treburilor
casnice, iar în rest, în nimic. Însã într-o cãsnicie
veche trupurile îmbãtrânesc împreunã, se su-
deazã între ele, iar când unul îºi doreºte o altã
tinereþe ºi încearcã sã se desprindã, carnea se
rupe ºi curge sânge” (p. 119). Remarcabilã este
ºi înþelegerea psihologiei scriitorilor, ca animale
de pradã, fiinþe tranzacþionale care urmãresc
nesmintit o himericã glorie: „Astea nu-s lucruri
care se pot povesti altcuiva. Mai ales unui
scriitor sau unei scriitoare – toþi fac la fel. Te
poþi încrede în ei cât te bazezi pe o pisicã, se
gândeºte Anda, cu ochii la misteriosul Alecu.
Pisica stã la pândã ºi atunci când toarce, n-
apuci sã realizezi c-a sãrit la pradã, doar o vezi
când apare, mândrã, cu pasãrea zbãtându-se,
încã vie, în gura ei. Stai de vorbã cu scriitorul,
pare cã nu vede, n-aude, plin numai de el. Dupã
un timp descoperi scena ºi te descoperi ºi pe
tine, personaj în cartea lui. Sau a ei. Ori gãseºti
ceva ce i-ai povestit, total schimbat, aºa cum îi
cerea montajul. Letiþia spune cã ºi ea a pãþit
asta cu o prietenã, dar existã prietenie în lumea
lor?// Anda nu crede. Toþi stau la pândã ºi
vâneazã, chiar dacã nu prea ºtiu ce. Letiþia se
plânge cã s-a lãsat de scris, cã are mintea seacã,
cã nu-i mai vine nicio idee, dar cine stã s-o
creadã? Azi s-a lãsat, ºi mâine, dacã prinde ceva
bun de pus pe piaþã, se rãzgândeºte. La cei ce
scriu, totul e de vânzare” (p. 126).
Romanul Gabrielei Adameºteanu prezintã
portretul din cioburi al unei Românii nefardate,
cu atâtea probleme nerezolvate (cazul ingine-
rului Ursu, morþii de la Revoluþie, victimele din
Piaþa Universitãþii). Fire cauzale nevãzute leagã
trecutul ceþos, dezgropat prin consemnarea
autobiograficã a protagonistei, de prezentul
unei lumi zbuciumate din care copiii pleacã, iar
pãrinþii rãmân neconsolaþi: „Asta e bãtrâneþea,
încet-încet nu mai poþi controla ce ai, ºi ceilalþi
încep sã te controleze pe tine. În timp ce te lasã
toate ºi toþi, fãrã sã vrei te întrebi ce-ai fãcut cu
viaþa ta. Te uiþi la unul, la altul, sã vezi cine iese
mai bine, care sunt învingãtorii, ºi te umpli de
venin, deºi toþi sunt la fel ca tine, cu un picior în
groapã” (pp. 105-106).
Voci la distanþã este, deopotrivã, un roman
al singurãtãþii ºi al memoriei. Unul tulburãtor.
Nu doar pandemia potenþeazã singurãtatea
bãtrâneþii (pe care Anda o priveºte cu o cruzime
cinicã), ci ºi exodul tinerilor în Occident, dramele
familiale împletindu-se cu traumele istorice ale
unei þãri (post)comuniste din Estul Europei.
Nr. 2 • 2023
 gambitul lecturii
de Gabriel Nedelea
Banchetele junimiste
În Direcþia nouã în poezia ºi proza românã,
Titu Maiorescu îi atrãgea atenþia tânãrului
Eminescu, uºor straniu, cã ar fi „reflexiv mai
peste marginile iertate”. Doar câteva rânduri mai
jos, aparent contradictoriu, îl aprecia însã pentru
„concepþia înaltã” ce rãzbãtea din poeziile sale.
Ce-i reproºa, de fapt, criticul? Citind întregul
comentariu, nu numai concluzia reþinutã în ge-
neral de închinãtorii la poetul naþional – „poet,
poet în toatã puterea cuvântului” –, romantismul
prea grav pare cã i-l imputa. Inclusiv ironia,
semnul luciditãþii, este instrumentatã, în Epigonii,
ca„antitezã foarte exageratã”, meteahnã cauzatã,
practic, de „blazarea în cuget”. (Sigur, Maiorescu
plãteºte cu aceastã ocazie ºi o poliþã, exempli-
ficând „exagerarea” prin Þichindeal ºi Heliade,
alãturarea celor doi fiind atent calculatã din
punct de vedere retoric, dar nedreaptã, din
perspectiva istoriei literare, pentru cel de-al doilea
scriitor.) Mai exact, primul critic modern ºi
modernizator din cultura românã acuza ºi, cel
mai probabil fãrã sã-ºi dea întrutotul seama,
prevestea (cu mijloace raþionale) asumarea orga-
nicã ºi în absolut de cãtre Eminescu a filosofiei
romantice, conveþionalizatã, manierizatã ºi
îmblânzitã (pentru a folosi termenul impus de
Virgil Nemoianu) de decenii bune în literaturile
vest-europene, inclusiv din motive de securitate
psihicã ºi existenþialã, în genere.
Nr. 2 • 2023
Dupã un secol ºi jumãtate de exegezã, uneori
absolut revelatoare, alteori de un ridicol fãrã
margini, orice încercare de a scrie despre Emi-
nescu ºi opera sa încã este pânditã de capcanele
mitologizãrii ºi, deopotrivã, de cele ale demisti-
ficãrii, dar ºi de crase generalizãri sau fanteziste
hiperinterpretãri. Simptomatologia beatificãrii
lui Eminescu a fost îndelung discutatã, însã
etatizarea sa – prin învãþãmânt ºi prin Ziua
Culturii Naþionale – solicitã o permanentã
vigilenþã criticã, greu încercatã de plictisul
provocat de nerozia reluãrii neobosite a temelor
ultraromantice ºi ultranaþionaliste sau doar naiv
ºi/ sau fantezist-hermeneutice. Contextualizãrile
periodice pe mai multe nivele, mai ales cã istoria
socialã (cu diferitele sale ramificaþii) cunoaºte o
extraordinarã dezvoltare, reprezintã una dintre
soluþiile pentru evitarea ºi ieºirea din aporiile
generate de atitudinile extreme, pe care le-am
amintit, fatalmente, dar igienic, în mod sintetic.
Eminescu nu a intrat la începutul anilor ‘70
din secolul al XIX-lea numai în canonul Criticelor
maioresciene, ci ºi în Junimea, o societate
întemeiatã spontan, din iniþiativa privatã a unor
tineri intelectuali care recunoºteau necesitatea
solidaritãþii ºi prieteniei prin culturã, în sensul
cel mai profund al acestui concept, adicã acela al
entuziasmului impersonal ºi al înfruntãrii
egoismului. Maiorescu afirmã acest crez în
articole precum Despre progresul adevãrului în
12
Eminescu ºi umorul junimist
judecarea lucrãrilor literare (1883), unde face o
încercare de descriere a ecosistemului cultural
în care se poate impune o idee realã ºi fecundã,
sau Comediile D-lui I. L. Caragiale (1885), în
care relevã în ce consistã moralitatea operei de
artã. Astfel, despre comediile lui Caragiale,
criticul zice: „singura moralitate ce se poate cere
de la ele este înfãþiºarea unor tipuri, simþãminte
ºi situaþii în adevãr omeneºti, cari prin
expunerea lor artisticã sã ne poatã transpune
în lumea închipuitã de autor ºi sã ne facã, prin
deºteptarea unor emoþiuni puternice, în cazul
de faþã a unei veselii, sã ne uitãm pe noi înºine
în interesele noastre personale ºi sã ne înãlþãm
la o privire curat obiectivã a operei produse”.
Atât artistul, cât ºi spectatorul, respectiv,
scriitorul ºi cititorul, trebuie sã fie „inspiraþi”,
creatorul pentru a produce o emoþie puternicã,
receptorul, pentru a fi „capabil de a primi o
impresie esteticã” sau o idee. Este o doctrinã a
altruismului posibil, în fond, numai într-o
„comuniune de idei” (expresie folositã de
Maiorescu în articolul despre Caragiale).
Acest tip de umanism, care presupunea o
viaþã socialã la propriu, cu un dialog continuu
pentru construirea sensului, precum ºi cu
petreceri ºi distracþie, avea sã i se „cearã” lui
Eminescu. Marele poet avea sã îndeplineascã
aceastã datorie, intrând în jocul social al Junimii,
fiind supus unor serioase cure de umor.
Încordarea ºi eforturile intelectuale pe care le
implicau scrierile literare, istorice, filosofice,
exegetice, tratatele de logicã, traducerile ºi
activitatea politicã erau dublate de crearea unui
spaþiu privat, cu ritualuri de detensionare psihicã,
împlinite în prelungirea lecturilor ºi a comenta-
riilor critice.
Apogeul acestor practici îl constituiau
Banchetele anuale ale Junimii,iniþiate de Maiorescu
încã din primii ani ai societãþii, descrise de
insiderul Iacob Negruzzi astfel: „Aºadar, se cetea
ºi în acele seri ca la Junimile ordinare întâi
estractele pentru «Dosarul Curiozitãþilor», apoi
poºta redacþiunii, apoi manuscriptele pentru
Convorbiri etc., dupã care se trecea la compoziþiile
fãcute ad-hoc; câteodatã se mai ceteau unele din
scrierile anilor trecuþi, fãcându-se mare haz, iar
apoi se începea mâncarea ºi berea, ceea ce negreºit
contribuia ºi mai mult la creºterea veseliei”
(Amintiri din Junimea). Deºi Vasile Pogor ºi
Maiorescu nu beau, ei intrau într-o stare analoagã
beþiei, dupã relatãri, într-atât de intense erau
momentele de umor. Punctul culminant îl
ofereau scrierile pregãtite anume, în registrul
comic, ce luau turnura a ceea ce înþelegem astãzi
prin roast, în care adesea era luat în vizor
intransigentul critic. Unul dintre Banchetele de
pominã a fost, pare-se, cel din 1876, cel mai
„nebun” dacã-i dãm crezare aceluiaºi Negruzzi, el
venind pe fondul cãderii guvernului Lascãr
Catargiu, din care fãcuserã parte Carp, Th. Rosetti
ºi Maiorescu. Întâmplarea s-a soldat nu numai
cu un atac la adresa foºtilor miniºtri, ci ºi cu o
repunere în discuþie a Noii direcþiuni, precum o
botezaserã adversarii politici de la Bucureºti, care
acum era din nou „prigonitã, ocãrâtã, huiduitã”.
Nu numai cã subiectul n-a fost tabu în cadrul
întâlnirii, ci a fost chiar tema scrierilor comice
din acel an, în care redactorul-ºef al Convorbirilor
ºi autorul Amintirilor din care am citat s-a întrecut
pe sine, scriind un întreg poem ironic la adresa
articolului manifest, care debuteazã cu strofa:
„Maiorescu blãstemat/ Cine dracul te-a-ndemnat/
Într-o zi nefastã nouã/ Sã scorneºti Direcþia
nouã?/ Vai, acest cuvânt pocit/ Pe noi toþi ne-a
prãpãdit”. Apoi sunt dedicate strofe celor mai
afectaþi de aceastã întâmplare, între care ºi lui
Eminescu: „Eminescule, poete/ Umblai în
cabriolete/ Luni întregi, din sat în sat/ ªcolile de
inspectat./ Ca ‘nalt revizor ºcolar/ Stai în gazdã la
primar/ ºi cu primãriþele/ Îþi încurcai iþele./ Acum
cu ce te-ai ales?/ Cu un criminal proces/ Ce la
rãcoare va pune/ Noua ta direcþiune”. (Se face
trimitere aici la „procesul ce voia sã-i intenteze
Dim. Petrino, succesorul sãu ca bibliotecar, fiindcã
mai multe cãrþi ar fi lipsit”, o miºeleascã acþiune
împotriva poetului.) Finalul îl ia la þintã din nou
pe critic: „Dar în sfârºit la Senat/ Gârbovii s-au
supãrat/ ªi-ntr-o zi nitam-nisam/ Îþi trânti-un
vot de blam./ Oleoleo! Atunci cãzuºi/ Aºa jos cum
nu mai fuºi,/ De sughiþi cu amãrire/ Dupã vechea
fericire/ Când cãsuþa ta din Iaºi/ Pentru mãriri n-
o lãsaºi/ ªi nopþile în Centralã/ Pe ascuns dãdeai
nãvalã/ În loc sã te pregãteºti/ Ca acum de
Vãcãreºti!/ Spune Schopnhauriane/ Ce-s mãririle
umane?/ Vai, Noua-þi direcþiune/ Adunã pe noi
furtune,/ Dar ºi þie în sfârºit/ Pe nas acum þi-a
ieºit”. Din pãcate,„Dosarul Aniversãrilor” în care
se pãstrau toate aceste scrieri s-a pierdut la
petrecerea din 1873 ºi nu mai este menþionat un
al doilea. Însã scrierile corozive ale lui Creangã,
unul dintre cei doi performeri ai Banchetelor,
alãturi de Caragiani, trebuie citite în acest con-
text.
Nici dupã strãmutarea sa definitivã la
Bucureºti Maiorescu nu a lipsit de la Banchete
ºi, mai mult, „aducea cu el ºi alþi junimiºti”: „În
anul 1879, Maiorescu a venit cu ºase alþii deodatã,
între care cu I. L. Caragiale, care atunci a fãcut
întâia sa apariþie în Junimea ºi spre marea noas-
trã petrecere ne-a cetit aºa de bine piesa sa O
noapte furtunoasã, cã ne-am tãvãlit cu toþii de
râs”. George Panu relateazã, printre altele, ºi un
episod în care Maiorescu însuºi a încercat o
scriere umoristicã, fãrã sã aibã însã efectul
scontat, încât, unul dintre auditori ar fi sugerat:
„ – Hai sã ne gâdilãm unul pe altul ca sã putem
râde”. Maestrul pare-se cã dãduse greº, în aceastã
întreprindere, dar asta nu a afectat cu nimic
desfãºurarea serii, pentru cã acceptase cu
uºurinþã acest lucru, mai ales cã i-a urmat Vasile
Pogor, care a avut un succes nebun, cu o „temã
scabroasã, foarte scabroasã”. Olimpianul era cât
se poate de uman, bucurându-se din plin de
spiritul confraþilor sãi, conºtientizând rolul unei
astfel de supape. Se poate spune, cu toate riscurile
pedanteriei, cã era, printre altele, un act de
deromantizare a activitãþii intelectuale, de deso-
lemnizare a culturii, afirmându-i-se pe aceastã
cale ºi dimensiunea spectacularã. Era ºi un soi
de „sãrbãtoare a nebunilor”, fiindcã, una peste
alta, societatea junimistã era puternic ierarhizatã
ºi impusese ºi un cod intelectual riguros în
acþiunile pedagogice ºi în cele politice, asumate
sub diferite forme, cod vizibil, de pildã, în
pregãtirea ºi susþinerea Prelecþiunilor populare.
Curele de umor junimist
Eminescu a fost supus unor adevãrate cure
de umor junimist, nefiindu-i „iertatã” reflexi-
vitatea exageratã, dusã prea adesea pe culmi
romantice, unde aerul era prea rarefiat, prea
tare, tensiunile de acolo putând sã devinã
oricând fatale pentru minte. În „Dicþionarul
Junimii” plasat la finele Amintirilor lui Negruzzi
sunt câteva intrãri care nareazã cum era coborât
poetul din înaltele sfere în care-ºi ducea geni-
alitatea de zi cu zi. De pildã, pentru termenul
Cantabile se dã urmãtoarea explicaþie: „Poesii
cantabile s-au numit oarecare poesii lirice ale lui
Eminescu. Când poesii ale acestui autor se
declarau a fi cantabile, ele se puneau imediat în
muzicã de Junimea. Câþiva membri compuneau
orchestrul, alþii formau corul ºi cântarea generalã
urma cu vuiet, adesea spre necazul lui Eminescu,
dar totdeauna spre marea veselie a Junimii”. Nu
e greu de imaginat un astfel de episod, cu poetul
indignat de uºurãtatea interpretãrii celor
prezenþi. Însã aceea era „comunitatea de idei”,
nu întotdeauna ºi de gust, în care se regãsea,
totuºi, cel mai mult, asta datoritã comprehensi-
unii maioresciene. Pentru termenii corosiv,
corosivitate se atribuie sensul de „obscur, porcos,
porcãrie”, cu menþiunea cã „acest cuvinte s-au
luat din nãmolul de adjective abstracte ce
întrebuinþa Eminescu în discuþiile din Junimea”.
În aceeaºi ordine de idei, obiectiv, obiectivitate
sunt considerate „cuvinte aruncate adesea în
discuþiile Junimii,împreunã cu multe alte termene
filosofice, de M. Eminescu”, specificându-se cã
„Junimea fãcea mult haz de dânsele”.
Avea Eminescu umor? Discuþiile care pot
porni de la aceastã întrebare nu sunt deloc fu-
tile, iar contextualizãrile pe care le impune îl
coboarã de pe soclurile caraghioase, ce obtureazã,
de fapt, perspectivele critice pe care opera sa le
antreneazã. Sunt uºor de identificat pasajele de
aprigã ºi extraordinarã ironie, precum cele din
poemul inserat în nuvela Sãrmanul Dionis. Se
impun însã câteva distincþii pentru a putea
identifica secvenþele de umor pur, sã-i spunem
(nu brut pentru cã ar ºtirbi nivelul de elaborare
al acelor pasaje), adicã diferite de cele satirice,
care sunt canalizate ideologic, demonstrative ºi
vindicative, abundente, de altfel, în opera emi-
nescianã. ªtefan Cazimir, unul dintre exegeþii cei
mai sensibili la astfel de nuanþãri, un adevãrat
maestru al definirii ºi ilustrãrii lor, a subliniat cã
în timp ce „satiricul e un spirit absolut, avid de
perfecþiune, dezolat ºi împins în mizantropie de
faptul cã nu o aflã nicãieri”, „umoristul e un
spirit tolerant ºi sceptic, convins cã imperfecþi-
unile sunt inerente naturii umane, dispus, aºadar,
sã le recunoascã în el însuºi ºi sã le ierte celor din
jur” (în Umorul lui Eminescu, Expunere
prezentatã pe 22.10.1988 la inaugurarea
manifestãrilor dedicate centenarului morþii
poetului naþional). Mai exact,„satiricul judecã ºi
condamnã cu asprime, umoristul înþelege,
zâmbeºte ºi absolvã. Pentru el, veselia ºi tristeþea,
logicul ºi absurdul, grandiosul ºi umilul nu
reprezintã câmpuri închise, ci termeni plini de
mobilitate, într-o continuã ºi activã interferenþã”
(Ibidem). Ironia este atât unul dintre mijloacele
prin care se ajunge la umor, cât ºi o strategie a
satirei. Autoironia, când nu este prea amarã,
provoacã umorul igienic pe care îl cultivau, dupã
cum am vãzut, junimiºtii. Revenind la poemul
din Sãrmanul Dionis, prozã care reprezintã una
dintre culmile romantismului, Eminescu priveºte
în oglinzile grele ale ironiei ºi umorului: „Cum
nu sunt un ºoarec Doamne – mãcar totuºi are
blanã –/ Mi-aº mânca cãrþile mele – nici cã mi-
ar pãsa de ger.../ Mi-ar pãrea superbã, dulce o
bucatã din Homer,/ Un palat borta-n perete ºi
nevasta – o icoanã.// Pe pereþi cu colb, pe podul
cu lungi pânze de painjen/ Roiesc ploºniþele roºii,
de i-i drag sã te-uiþi la ele!/ Greu li-i de mindir de
paie ºi apoi din biata-mi piele/ Nici cã au ce sã
mai sugã. – Într-un roi mai de un stânjen// Au
ieºit la promenadã – ce petrecere gentilã!/
Ploºniþa ceea-i bãtrânã, cuvios în mers pãºeºte;/
Cela-i cavaler... e iute... oare ºtie franþuzeºte?/
Cea ce-ncunjurã mulþimea i-o romanticã copilã”.
Obiectul ironiei este aici chiar propriul
romantism, convenþiile sale ºi sursele livreºti, pe
care cautã sã le detensioneze. Versurile frizeazã
umorul, nu satira, fiindcã îºi acceptã condiþia,
privindu-se nu cu pateticã înduioºare, cât cu o
detaºare cu accente de uºoarã nebunie. Sunt greu
de întrevãzut limitele dintre delir literar ºi umor,
dar este cert cã stârneºte râsul, mai ales dacã
cititorul are în minte statuia Eminescului geniu.
Un umor mai lumesc, total neutru ideologic,
gãsim în publicisticã, mai recurent în primii ani.
Cel mai reprezentativ exemplu pe care l-am
identificat este cel din materialul Crezul beþivilor:
„Nu-i lipsitã de originalitate parodia crezului ce
o publicãm mai la vale ºi care-i demnã de vestitul
Leonat, a cãrui vorbiri cu haz au fãcut pe pãrinþii
noºtri sã râdã ºi sã petreacã cu cea vreme. Cine
din cei mai bãtrâni nu cunoºteau pe vestitul
Leonat din Longobarda.// Care se hrãnea cu
barda/ Om nu mare de staturã/ Dar fãcut spre
bãuturã” (în Publicisticã literarã, Editura
Humanitas, 2018). Eminescu face o serie de
trimiteri cu aceastã ocazie, la poetul popular
Vasile Aron (1770-1822), la „satira Vorbire în
versuri de glumã întrã Leonat beþivul, omul din
Longobarda, ºi întrã Dorofata, muierea sa (1815)”,
precum ºi la o tradiþie formatã din Anton Pann,
C. Negruzzi sau Ion Creangã „ºi oglindeºte o
atmosferã intelectualã «de-un admirabil bun
simþ ºi adesea cu mult har», prin care «nu se
corumpea fantezia oamenilor ºi nu li se vicia
judecata»”, dupã spusele poetului redate în nota
care însoþeºte articolul în ediþia citatã. Eminescu
reproduce întregul crez al beþivilor, de un umor
nebun, debutând cu „crez într-un cazan, tatãl al
mai multor vedre, fãcãtoriul vinului ºi al pelinului
ºi într-unul nãscut fiu al strugurelui […]”,
încheind cu „Aºteptãm ieºirea pãrului prin
cãciulã ºi a coatelor prin mintean ºi târnuirea
hãrþãgoºilor ce va sã vie dupã beþie”. Cât de
departe este aici Eminescu de deplângerea
„bisericii în ruinã” din Melancolie! Nu cred cã
este întâmplãtor cã acest articol apare în iunie
1876, anul în care s-a petrecut cel mai de pominã
la banchetul Junimii, þinut, totuºi, în mod
tradiþional toamna, dar probabil cã nici cel din
1875 nu fusese cu mult mai prejos.
13
Muºcãtoare ºi pline de umor sunt ºi ironiile
îndreptate împotriva unor Dl.A.Vlãdescu,„doc-
tor în drept, doctor în medicinã” care publicã, în
acelaºi 1876, cartea Cauzele crizei financiare în
România, în care îi scapã o serie de greºeli
geografice, pe care Eminescu le taxeazã printr-o
strofã(-epigramã):„O, Vest al României, regiune
infernalã,/ În care ruºi ºi unguri cu turci
amestecaþi/ Pândesc sã treacã Prutul, în oarde
adunaþi,/ De doctorul Vlãdescu de n-ar avea
sfialã”. (Confuziile îi aparþin, evident, nefericitului
autor „îndoctorat” cam ca astãzi.) Recurge la
astfel de critici umoristice ºi referinþe ºi în cazul
altor articole: Cum se jertfeºte un redactor, Numiri
la Universitatea din Cernãuþi (unde se apropie
mult de umorul de tip caragialesc), Literatura
din Botoºani sau în nota Shakespeare:„Între multe
nenorociri ce le va fi întâmpinat vestita lebãdã
din Avon putem numãra ºi traducerea în iambi
de cinci picioare pe care dl Adolf Stern, literat
din Bucureºti, au aplicat-o melancolicului Ham-
let. Cine va traduce însã pãsãreasca d-lui Stern
pe româneºte – asta-i întrebarea”. Exemplele sunt
multe, putându-se întocmi chiar o bunã antologie
cu ele. (În cuvântarea amintitã, ªtefan Cazimir
decupeazã mai ales momentele de umor ludic,
prezent inclusiv în poemele de dragoste,
observând cã acestea sunt unele dintre mijloacele
prin care Eminescu se sustrage romantismului).
Ele vor fi gãsite mai ales de neînchinãtorii la
mitul eminescian, de degustãtorii de Creangã ºi
Caragiale, de cei predispuºi ei înºiºi la banche-
tuialã junimistã.
Reflexiv mai peste marginile
iertate?
În esenþã, da, reflexiv mai peste marginile
iertate, cu momente de imanentã genialitate, însã
ºi cu pase de junimism total, profund ºi sublim
riguros, dar ºi de un umor reconfortant, anti-
septic. Citit mãcar din când în când ºi astfel,
Eminescu devine mai uman ºi, în consecinþã, mai
prietenos. Coborât din înaltul romantismului pe
care îl deprinsese, meºteºugãreºte ºi existenþial,
de la marii abisali germani ºi englezi, el se
regãseºte printre umanii ºi umaniºtii junimiºti,
în comunitatea lor de idei supuse probei
umorului cu regularitate. Panu vorbeºte în
Amintirile sale despre spiritul ºi cultul zeflemelei
la junimiºti. Dar nu lui trebuie sã i se dea ultimul
cuvânt, fiindcã este dintre cei care au trãdat
junimismul, contestând chiar pe Eminescu.
Maiorescu ºtia fãrã îndoialã binefacerile
deromantizãrii ºi le-a cultivat cum ºi cât a putut,
chemând la altruismul cultural.
Bibliografie:
Cazimir, ªtefan, Umorul lui Eminescu - http://
tgvliterara.blogspot.com/2013/03/calendar-stefan-
cazimir-umorul-lui.html
Eminescu, Mihai, Poezii, Selecþie, cronologie ºi note
de Cãtãlin Cioabã, Bucureºti, Editura Humanitas, 2014.
Eminescu, Mihai, Proza literarã, Selecþie, prefaþã ºi
note de Ioana Bot, Bucureºti, Editura Humanitas, 2022.
Eminescu, Mihai, Publicisticã literarã, Selecþie, note
ºi prefaþã de Cãtãlin Cioabã ºi Ioana Milicã, Bucureºti,
2018.
Maiorescu, Titu, Opere I. Critice, Ediþie îngrijitã,
cronologie, note ºi comentarii de D. Vatamaniuc, Studiu
introductiv de Eugen Simion, Bucureºti, Editura
Fundaþiei Naþionale pentru Artã ºi ªtiinþã, Editura
Univers Enciclopedic, 2005.
Negruzzi, Iacob, Amintiri din Junimea, Ediþie îngrijitã
ºi prefaþã de Ioana Pârvulescu, Bucureºti, Editura
Humanitas, 2011.
Panu, George, Amintiri de la Junimea din Iaºi, Ediþie
îngrijitã, prefaþã ºi tabel cronologic de Z. Ornea, Iaºi,
Editura Polirom, 2013.
Nr. 2 • 2023
 Dialoguri
Carol al II-lea rãmâne un
mare ctitor, un adevãrat
„Voievod al Culturii”
Interviu realizat de Simona Preda
– În primul rând vã felicit pentru aceastã
reuºitã – o biografie în cinci volume a lui Carol
al II-lea – care reprezintã o contribuþie esenþialã
pentru istoriografia româneascã ºi nu numai!
Când aþi început sã lucraþi la acest proiect?
– Vã mulþumesc pentru aprecieri, mai ales
cã ele vin din partea unui fin cunoscãtor al
perioadei istorice ºi al personajelor care se
regãsesc în monografia închinatã lui Carol al
II-lea. Proiectul de a redacta o biografie a acestui
personaj interesant ºi controversat al istoriei
noastre dateazã de peste douã decenii. În 1995,
când eram student al Facultãþii de Istorie a
Universitãþii din Bucureºti, am fost luat pãrtaº
– în calitate de coeditor – de cãtre profesorul
meu, Marcel-Dumitru Ciucã, eminentul
medievist ºi editor de documente, la editarea –
într-o ediþie în ºase volume – a Însemnãrilor
zilnice ale celui de-al doilea Carol de pe Tronul
României. Chiar luna aceasta, ianuarie 2023,
vom retipãri, la Editura Publisol, primul volum
al unei noi ediþii a jurnalului suveranului, izvor
preþios al istoriei noastre contemporane.Atunci,
în anii 1995-1998, studiind epoca ºi redactând
mii de fiºe biografice ale personajelor istorice
ce apãreau în jurnalul lui Carol al II-lea, mi-a
rãsãrit în minte ideea de a alcãtui cândva o
biografie – în trei volume, aºa gândeam în acea
vreme – a acestui rege atât de detestat de unii
ºi de admirat de alþii.
Adunând, timp de 25 de ani, cam tot ce se
putea despre epoca lui Carol al II-lea, ca
bibliografie (cãrþi, documente, fotografii, din
colecþii publice sau private), am putut începe
lucrul – în anul 2020 – la aceastã amplã
biografie (de 2.138 pagini), ritmul redactãrii ºi
scrierii ei fiind unul alert (doar ºapte luni, cu o
muncã de Sisif, aproape zi ºi noapte), dictat de
faptul cã volumele trebuiau sã aparã pânã la
finele anului (fiind declanºatã procedura
licitaþiei pentru tipãrirea lor) ºi cã o astfel de
ocazie nu putea fi ratatã. Primele patru volu-
me au apãrut în anul 2020, iar al cincilea în
anul urmãtor, satisfacþia reuºitei fiind deplinã.
Am avut aici ºi avantajul timpului folosit la
maximum, în vremea pandemiei de Covid, care
Nr. 2 • 2023
Narcis-Dorin
Ion
ne-a reþinut în casã ºi care s-a dovedit utilã
pentru astfel de întreprinderi livreºti. Trebuie
sã mai adaug cã tot în acea perioadã pandemicã
(ianuarie-aprilie 2020) am scris o carte despre
reºedinþa familiei Brãtianu de la ªtefãneºti
(judeþul Argeº), intitulatã Florica. Vatra
Brãtienilor, care redã documentat ºi bine ilustrat
(în 420 de pagini) istoria acestui conac atât de
legat de istoria modernã ºi contemporanã a
românilor, pe care am reuºit sã îl transformãm
în muzeu naþional, deschis spre vizitare în 24
mai 2020.
– De ce Carol al II-lea? Ce v-a atras, ce v-a
intrigat la aceastã personalitate a trecutului
nostru?
– Poate ºi pentru cã, dintre toþi regii
României, al doilea Carol a fost monarhul cel
mai hulit, începând cu legionarii, continuând
cu regimul Antonescu, cu cel comunist ºi nici
dupã 1990 situaþia nu pãrea a se schimba foarte
mult din acest punct de vedere. Fãrã îndoialã,
Carol al II-lea a fost un personaj complex ºi a
stârnit cele mai variate reacþii în vremea sa,
atât din cauza comportamentului sãu privat
(de multe ori bizar, excentric, de neînþeles
pentru cei mai mulþi, chiar ºi pentru propria-i
familie), cât ºi a acþiunilor sale politice, care au
dus la instaurarea regimului de autoritate
monarhicã, la desfiinþarea partidelor politice,
la crearea unui nou regim politic – în care regele
ºi colaboratorii sãi apropiaþi au crezut – ce
excludea pluripartidismul ºi democraþia
parlamentarã. Una dintre motivaþiile lãuntrice
ale redactãrii acestei ample biografii a fost sã
îmi explic – prin analiza a cât mai multe surse
documentare – ce a determinat acest compor-
tament care l-a fãcut pe Carol al II-lea atât de
controversat în epocã ºi decenii bune dupã
aceea. În anii comunismului au apãrut foarte
multe lucrãri de istorie dedicate epocii ºi
personalitãþii lui Carol al II-lea, notabile fiind
contribuþiile profesorului Ioan Scurtu, bazate
pe analiza documentelor de arhivã disponibile
la acea vreme. Dupã 1990, întreaga literaturã
memorialisticã ºi mulþimea de documente care
au fost editate în condiþiile libertãþii de
14
exprimare au adus o nouã luminã asupra epocii
interbelice, vãzutã ºi azi ca un reper funda-
mental – pe mai multe planuri – al istoriei
noastre contemporane. În condiþiile în care
chiar regimul comunist recunoºtea cã anul
1938 era un vârf al dezvoltãrii economice a
României interbelice ºi cã deceniul domniei lui
Carol al II-lea avusese realizãri notabile cel puþin
în domeniul dezvoltãrii culturii ºi civilizaþiei,
m-am gândit cã aceastã imagine nu se potrivea
deloc cu aceea care îl privea pe rege, vãzut ca
factorul negativ al epocii, ca cel care a distrus
regimul democratic ºi care a sfãrâmat
integritatea teritorialã a României Mari, ceea
ce nu este întru totul adevãrat. Pentru foarte
mulþi a fost cel mai simplu sã se refere la Carol
al II-lea ca la un personaj toxic, detestabil, al
istoriei noastre contemporane, un om ale cãrui
acþiuni au fost dictate de interese meschine ºi
mercantile, de un anturaj nefericit. Toþi aceºtia
nici nu au vrut sã analizeze ºi faptele pozitive
ale unei domnii de zece ani (ºi au fost destule,
dupã cum arãt în aceste volume), în care, evi-
dent, meritele nu sunt exclusiv ale regelui, ci ale
unei întregi clase politice, sociale, administra-
tive, care s-a dovedit cã a ºtiut sã urmãreascã
ºi sã realizeze un proiect de þarã, rezultatele
deceniului 1930-1940 nefiind puþine din acest
punct de vedere.
– Cum aþi gândit aceste volume ºi care a fost
cea mai mare provocare în realizarea lor?
– Provocãrile au fost multiple ºi, dupã douã
decenii de lecturi ºi analize ale documentelor
de epocã, am ales soluþia prezentãrii tuturor
mãrturiilor despre acest suveran, încercând,
sine ira et studio, sã prezint toate aspectele vieþii
ºi domniei sale, cu bune ºi cu rele, fãrã a-mi
propune o reabilitare a lui Carol al II-lea, cum
au fost tentaþi sã creadã unii dintre specialiºti
sau dintre cititorii pasionaþi ºi familiarizaþi cu
epoca interbelicã. De altfel, am gândit cã ultimul
rege al României Mari nu are nevoie de o
reabilitare, ci de o mai bunã cunoaºtere, or
aceasta nu se poate realiza decât prin
prezentarea unei palete cât mai largi de
documente ºi mãrturii, faptele sale trebuind
analizate în contextul epocii, în care factorii
interni ºi externi au jucat un rol esenþial.
Cum vã spuneam mai înainte, iniþial am
vrut sã scriu trei volume (nu ºtiu nici acum de
ce am ales, în anii studenþiei, aceastã cifrã!)
despre viaþa aventuroasã a acestui personaj
rocambolesc al Dinastiei române. Adunând un
vast material (cartea are peste 9.200 de note ºi
41 de pagini de bibliografie, cea mai mare parte
a acestor lucrãri fiind în biblioteca mea), am
ajuns, în cele din urmã, la cinci volume masive,
în redactarea cãrora provocarea majorã a fost
cum sã ordonez toatã aceastã informaþie astfel
încât povestea sã curgã fluent ºi sã nu fie o
povarã pentru viitorul cititor. Nu a fost simplu,
dar am optat pentru împãrþirea textului în mai
multe capitole, toate succedându-se, evident,
cronologic, dar urmãrind tematic viaþa regelui.
Astfel, cititorii vor regãsi în carte capitole
intitulate sugestiv: Regele jucãtor, Regele
constituþional, Regele orgolios, Regele dictator,
Regele detronat, Regele pribeag, Regele soldat,
Regele diplomat, Regele ctitor. Toate acestea
prezintã în detaliu activitatea regelui Carol al
II-lea ºi implicarea sa profundã în mai toate
domeniile vieþii social-politice din România
deceniului al patrulea al veacului trecut. În fond,
aºa cum am scris ºi în prefaþã, lucrarea se
doreºte a fi nu numai o biografie a regelui, dar
mai ales o frescã a societãþii româneºti din anii
1930-1940, o istorie a românilor în acest deceniu
la care încã facem referire cu admiraþie, pe
deplin justificatã în aspectele ei pozitive. Cãci
au fost ºi multe conotaþii negative ale acestei
domnii de zece ani, pe care nu numai cã nu le-
am evitat, dar le-am tratat cu o bogãþie de detalii
care fac ca aceste volume sã poatã fi consultate
ºi ca un fel de enciclopedie politicã, socialã ºi
culturalã a epocii. Evident cã farmecul este al
întregului ºi cititorii care au avut rãbdarea sã
parcurgã cele aproape 2.200 de pagini îmi vor
da dreptate, înþelegând aceastã frescã a
României interbelice.
O altã provocare a fost iconografia
volumelor, care provine din surse publice
(Muzeul Naþional Peleº, Arhivele Naþionale ale
României, Biblioteca Academiei Române,
Muzeul Naþional de Istorie a României, biblioteci
din þarã ºi din strãinãtate) sau private (distinºi
colecþionari particulari s-au asociat demersului
meu, oferind spre publicare fotografii inedite).
Fãrã cele peste 1.500 de ilustraþii – în marea lor
majoritate inedite: fotografii de epocã,
documente, hãrþi, presã – cele cinci volume
închinate lui Carol al II-lea ºi epocii sale ar fi
fost mai sãrace. Þin sã mulþumesc ºi pe aceastã
cale, în mod cu totul special, colegului ºi

prietenului dr. Cornel-Constantin Ilie, director
adjunct al Muzeului Naþional de Istorie a
României, care a realizat, cu o rãbdare de
benedictin, macheta inspiratã a acestei ample
lucrãri, care este, în fond, o carte de istorie, bogat
ilustratã ºi prezentatã sub forma unui album
de artã.
– M-aº opri la momentul 1930 – cât din
speranþele românilor au avut ecou, dat fiind cã,
aºa cum menþionaþi ºi în prefaþã, românii l-au
aºteptat cu bucurie nedisimulatã?
– Ca sã înþelegem mai bine momentul 8
iunie 1930, trebuie sã ne întoarcem în timp cu
aproape cinci ani, când, în decembrie 1925,
principele moºtenitor Carol renunþa pentru a
treia oarã la Tron, ºi de data aceasta decizia sa
fiind luatã sub influenþa unei femei care i-a
marcat viaþa: Elena Lupescu. Legalizatã prin
actul de la 4 ianuarie 1926 – care prevedea cã
micul principe Mihai, fiul lui Carol ºi al
principesei Elena a Greciei, va deveni moºteni-
torul Tronului ºi, în situaþia în care va fi rege
înainte de majorat, va fi ajutat de o Regenþã –
renunþarea principelui Carol la prerogativele
sale va fi urmatã de un exil în Franþa (la Paris
ºi Coësmes), atent supravegheat de organele
de poliþie, la cererea premierului Ion I. C.
Brãtianu. Situaþia se va schimba radical odatã
cu moartea regelui Ferdinand I (20 iulie 1927)
ºi a lui Ionel Brãtianu (24 noiembrie 1927), când
bãtãlia politicã între Partidul Naþional Liberal
– aflat la putere, prin guvernul condus de
Vintilã Brãtianu – ºi formaþiunile din opoziþie
(Partidul Naþional Þãrãnesc, condus de Iuliu
Maniu, ºi Partidul Poporului, condus de
generalul Alexandru Averescu) va include ca
armã de luptã chiar pe fostul principe Carol
(acum cetãþeanul Carol Caraiman), atras în
aceste dispute ºi dornic de a reveni în þarã
pentru a-ºi revendica moºtenirea la care
renunþase.
În anii 1927-1930 a fost limpede pentru
oamenii politici cã Regenþa – formatã din
patriarhul Miron Cristea, principele Nicolae ºi
Gheorghe Buzdugan, preºedintele Înaltei Curþi
de Casaþie ºi Justiþie, înlocuit cu Constantin
Sãrãþeanu, omul lui Iuliu Maniu – nu funcþiona
aproape deloc ca autoritate administrativã
supremã a statului. De aceea, prim-ministrul
Iuliu Maniu a încurajat revenirea în þarã a
fostului principe moºtenitor, crezând cã îl va
putea coordona ºi cã acesta va respecta
condiþiile impuse de liderul naþional-þãrãnist,
între care douã s-au dovedit a fi de neacceptat
pentru viitorul rege: renunþarea la Elena
Lupescu ºi refacerea cãsãtoriei cu principesa
Elena a Greciei, mama regelui Mihai I, care
divorþase de fostul soþ. Din pãcate pentru
Maniu, regele Carol al II-lea s-a dovedit a fi un
monarh care dorea sã se implice profund în
conducerea statului (a ºi fãcut-o, cu asupra de
mãsurã!) ºi nu accepta un rol decorativ, aºa
cum ºi-au imaginat oamenii politici ai epocii,
care nu au ezitat sã aclame venirea lui în þarã ºi
proclamarea ca rege. Ceremonie care a avut loc
în 8 iunie 1930, în Parlament, în timp ce la
guvernare se afla Partidul Naþional Þãrãnesc,
iar prim-ministru era George Mironescu,
pentru un mandat foarte scurt, deoarece Iuliu
Maniu s-a prevalat de faptul cã jurase credinþã
regelui Mihai I ºi nu ar fi putut gira politic
detronarea sa.
Carol a fost vãzut ca o mare speranþã nu
numai de cãtre clasa politicã a vremii ºi am
redat în carte, pe ore ºi pe zile, desfãºurarea
evenimentelor de la începutul lui iunie 1930 ºi
graba cu care toþi oamenii politici au alergat
spre Palatul Cotroceni pentru a-ºi depune
omagiile în faþa noului suveran. Regele a fost
aºteptat cu mare interes ºi de cãtre armata
românã, anumiþi ofiþeri având un rol activ în
revenirea sa în þarã ºi instalarea pe Tron, aici
principele Nicolae, fratele sãu, fiindu-i de mare
ajutor în acea vreme. Populaþia, la rândul ei,
aºtepta un conducãtor adevãrat pe Tronul
României aflate în plinã crizã economicã, cu
speranþa cã fiul cel mare al regelui Ferdinand I
va putea pune ordine în þarã ºi va redresa
situaþia economico-financiarã a românilor.
Aºadar, a fost o serie de factori care a concurat
negreºit la reuºita revenirii pe Tron a principelui
Carol, în care românii ºi-au pus mari speranþe,
pe care, în parte, regele le-a ºi onorat cum se
cuvine.
– Ce a avut vizionar regele Carol al II-lea?
– Fãrã îndoialã, dupã ce am studiat atât de
detaliat epoca, pot afirma cã regele Carol al II-
lea a fost un monarh cu viziune, care a dorit
sincer dezvoltarea þãrii sale la un înalt nivel de
civilizaþie. A fãcut-o încã din tinereþe, când a
înfiinþat Fundaþia Culturalã „Principele Carol”,
transformatã în timpul domniei în Fundaþia
pentru Literaturã ºi Artã „Regele Carol al II-
lea”, ambele fundaþii având un rol esenþial în
dezvoltarea culturii naþionale, aºa cum nu mai
fusese pânã atunci. Regele a dorit ridicarea
nivelului de civilizaþie al lumii rurale ºi, pe acest
tãrâm, s-a întâlnit ºi a colaborat admirabil cu
Dimitrie Gusti, fondatorul cercetãrilor sociale
ºi al Muzeului Satului Românesc, înfiinþat ca
rezultat al muncii echipelor sociale trimise în
teritoriu. Cãminele culturale clãdite în satele
României, cãrþile publicate de Fundaþiile Re-
gale în milioane de exemplare, dezvoltarea
infrastructurii în toate provinciile þãrii,
construirea unor monumente emblematice în
marile oraºe ale Româ-
niei – toate acestea
vãdesc o viziune regalã ºi
urmãrirea atentã a unui
proiect de þarã, ale cãrui
rezultate concrete le mai
putem admira ºi astãzi în
multe localitãþi urbane
sau rurale. Spre deose-
bire de înaintaºii ºi de
urmaºul sãu la Tron,
Carol al II-lea a fost suve-
ranul cel mai implicat, în
mod direct, în guverna-
rea þãrii, acesta purtând
zilnic discuþii cu miniºtrii
(cu care dezbãtea proble-
mele curente ºi proiectele
de legi), cu ºefii armatei,
cu liderii politici, cu oa-
menii de culturã. A avut,
nu de puþine ori, iniþiative
personale a cãror înde-
plinire o urmãrea cu
grijã, dornic fiind sã lase
o urmã în istoria þãrii,
ceea ce a ºi reuºit.
– Care a fost cea mai mare realizare a sa din
timpul domniei?
– Dezvoltarea culturalã a României la un
nivel neegalat pânã astãzi, în toate domeniile
creaþiei, cred cã este cea mai mare realizare a
lui Carol al II-lea ºi de aceea i-am dedicat un
spaþiu larg (cca. 400 de pagini) în volumul al
cincilea al lucrãrii, într-un capitol intitulat
Regele ctitor. Pentru cã, oricât s-ar supãra
detractorii sãi, Carol al II-lea rãmâne un mare
ctitor, un adevãrat „Voievod al Culturii”, cum a
fost supranumit în epocã, un om cu o vocaþie
culturalã lãuntricã, ce l-a determinat sã sprijine
permanent cultura ºi pe creatorii sãi, de la
Nicolae Iorga sau Grigore Antipa, pânã la
Dimitrie Gusti ori Lucian Blaga.
– Care consideraþi cã este chestiunea
reprobabilã care i se reproºeazã?
– Ar fi mai multe: comportamentul din viaþa
privatã, din tinereþe, renunþãrile la Tron, pentru
iubirile sale pãtimaºe, caracterul duplicitar,
instaurarea regimului de autoritate monarhicã
(cãci nu putem vorbi despre o adevãratã
dictaturã în perioada 1938-1940), lupta politicã
în care a folosit ºi mãsuri dure împotriva
legionarilor (în carte le-am numit: terorismul
de stat), sfãrâmarea integritãþii teritoriale a
României Mari (dar aici nu este vina regelui, ci
a puternicilor vremii, Hitler ºi Stalin, care au
decis astfel, în 1940, pentru þara noastrã).
– Din sursele pe care le-aþi studiat, din
jurnalul sãu, corespondenþe, mãrturii ale
contemporanilor, reiese cã regele Carol al II-lea
a fost un patriot în adevãratul sens al
cuvântului?
– Fãrã îndoialã cã a fost un patriot. ªi aici l-
aº cita pe unul dintre colaboratorii sãi apropiaþi,
Mihail Manoilescu, care l-a cunoscut atât de
bine: „Carol era un om care iubea aceastã
Românie, cum n-au iubit-o mulþi dintre cei mai
buni români; suferea pentru orice atingere de
prestigiu a ei; avea ambiþii mari ºi visa la o
promovare europeanã a poporului nostru, cum
nu mai avusese parte în istoria lui”.
– Cât l-a costat influenþa Elenei Lupescu?
– Enorm, în epocã ºi în posteritate. În epocã,
prin grija Elenei Lupescu, regele a fost înconjurat
de mult hulita camarilã regalã, alcãtuitã din
mari bancheri ºi industriaºi (Aristide Blank,
Max Auschnitt, Nicolae Malaxa, Nicolae
Tabacovici), oameni politici (Mihail Mano-
ilescu), ziariºti (Nae Ionescu), la care se adaugã
oamenii de casã ai regelui: Puiu Dumitrescu,
Gabriel Marinescu, Felix Wieder sau Ernest
Urdãreanu. Arghirofil fãrã limitã, regele nu a
putut trãi fãrã aceºti oameni (deºi pe unii i-a
îndepãrtat), aceºtia asigurându-i resursele cu
care va duce ºi în ultimul exil (1940-1953) o
viaþã lipsitã de griji. În posteritate, istoricii nu
au cãutat sã înþeleagã iubirea lui Carol al II-lea
pentru Elena Lupescu, evidenþiind în lucrãri
speciale rolul nefast pe care aceastã camarilã l-
15
Dialoguri
a jucat în timpul domniei sale.
– Ce ºi-ar fi dorit Carol al II-lea pentru Ro-
mânia ºi nu a reuºit sã facã?
– Pãstrarea graniþelor României Mari,
pentru apãrarea cãrora realizase un amplu
plan de înarmare ºi de dotare a armatei, dar
factorul extern a fost decisiv în 1940 ºi regele a
plãtit cu domnia sfãrâmarea integritãþii
noastre teritoriale.
– În afarã de Elena Lupescu, cine l-a
influenþat cel mai mult?
– Ernest Urdãreanu, fãrã îndoialã, ºi aici
este un lucru straniu pe care am încercat sã îl
lãmuresc în carte: relaþia dintre rege, ºambe-
lanul sãu ºi Elena Lupescu. Triada aceasta a
condus România în partea a doua a domniei
sale, atingând punctul culminant în anii 1939-
1940. Pânã atunci, Carol al II-lea ascultase de
sfaturile oamenilor politici de vazã, de la
Alexandru Vaida Voevod ºi Constantin
Argetoianu, la Gheorghe Tãtãrescu sau Armand
Cãlinescu, omul cu care suveranul a colaborat
cel mai bine ºi a cãrui pierdere l-a dezorientat
complet.
– Ce consideraþi cã ar fi trebuit sã se facã în
România pentru acest rege ºi nu s-a fãcut?
– O pomenire mai adecvatã, fãrã urã ºi
pãrtinire. A fost un rege ctitor al Bucureºtiului,
care nu are nici mãcar un nume de stradã sau
o statuie în oraºul care îi datoreazã atât de
mult din punct de vedere edilitar.
– A fost, într-adevãr, un „Voievod al culturii”?
– A fost, în mod cert, un „Voievod al Cul-
turii” ºi un al doilea „Brâncoveanu al culturii
române”. Dintre toþi conducãtorii României, fie
ei regi sau preºedinþi, Carol al II-lea a fost liderul
cel mai implicat în dezvoltarea culturii, pe toate
palierele, realizãrile epocii sale rãmânând pânã
astãzi inegalabile pietre de hotar în istoria
noastrã. Vin aici doar cu un exemplu: gândiþi-
vã cã nici pânã acum, la peste opt decenii de la
finele domniei sale, spiritualitatea româneascã
nu a mai putut redacta o Enciclopedie a
României, aºa cum au iniþiat-o, în 1938, regele
Carol al II-lea ºi Dimitrie Gusti.
– Cum ar trebui, în mod firesc, sã ne
raportãm la regele Carol al II-lea?
– Ca la unul dintre marii noºtri regi, dacã
avem rãbdare sã înþelegem epoca ºi realizãrile
sale în doar zece ani de domnie.
– Dacã ar fi sã îl caracterizaþi într-o frazã:
Carol al II-lea a fost un rege...
O pot face într-un cuvânt: vizionar.
– Cui consideraþi dumneavoastrã cã se
adreseazã aceste volume – repet, pentru care vã
felicit – ºi care, dincolo de documentarea
admirabilã, beneficiazã de fotografii ºi de o
graficã de excepþie?
– Tuturor iubitorilor istoriei noastre. Din
lectura lor, cred cã vor descoperi aici o lume
fabuloasã, care a construit o þarã, în vremuri
deloc uºoare.
Nr. 2 • 2023
 Prozã
„Plouã în Medio-Monte dinspre Dealul
Minelor.Vreau sã merg în piaþa de legume”,îºi spune
Iutka Slezinger, o roºcatã ciufulitã ºi grãsuþã.
Ajunsã în dreptul primãriei oraºului,Iutka intrã
la Ice Flame. Sã aºtepte oprirea ploii.„La o cafea la
Ice Flame, adicã la Mãrie ºi Ion, cafenea cu terasã în
centrul oraºului”, îºi mai spune Iutka intrînd în
local.
Se aºazã la masã lîngã Astrida ªindreºtean,
fosta ei colegã de ºcoalã generalã ºi post-licealã.
„‘Neaþa. Fac sport de dimineaþã, alerg, de-aia-s
ciufulitã,Astrida”, zice Iutka, cerând o cafea.
Astrida tace.
„Pãrerea ta, cã vãd cã ai caracter ºi experienþã
de viaþã”, zice Iutka. „Adicã, dacã alerg scap de
kilogramele în plus?”,întreabã Iutka Slezinger.
„Pãrerea mea e cã nu eºti grasã,Iutka.Eºti cum
trebuie”,zice Astrida.
„Încerc sã fiu puternicã… dar sã facã dragoste
ºi apoi sã mã facã-n toate formele… adicã dupã...
Ce respect sã mai am eu faþã de mine? Mai bine-mi
dã o palmã, un pumn, ceva…”, ofteazã Iutka,
miºcându-ºi bucile pe scaunul lat care n-o încape.
„E strigãtor la cer”, zice Astrida.
„Adicã-s datã la o parte?”, întreabã Iutka.
„Adicã-i o mârlãnie ºi-un mârlan”,zice Astrida.
„Tu ai suflet.Aºa-i.Mereu l-am iertat.Nu treceau
cinci minute ºi eram la poarta lui. Sau ca ºi cãþeaua
dupã… înþelegi?”,zice ºi Iutka.
„Strigãtor la cer”, zice Astrida sorbind din ceaºca
de cafea.
„Plouã, plouã ºi vreau sã merg în piaþa de le-
gume”,zice Iutka.
„Eºti datã la o parte?”, întreabã Astrida.
„De unde?”, întreabã Iutka. „Prietenul ãsta al
meu n-are casã ºi pe masã n-are nimic. Pentru el
cumpãr legumele. În fine, sunt o romanticã, o
sensibilã ºi domesticã,Astrida”,zice Iutka.
„La mine-i mai simplu, Iutka. Stau cu pãrinþii.
Mama se strâmbã permanent. Acuma am venit la
cafea cã face pe bolnava. Nora ei, cumnatã-mea
cum ar veni, se pricepe la fãcut copii, are doi cu
frate-meu”,zice Astrida.
„Mulþumesc,Astrida,îmi face bine sã te-ascult.
De obicei, binele-i rar, omul sau eu primim rãu
pentru fapte bune, ºi-i fãcut în toate felurile de parcã
l-ar bate Dumnezeu zilnic. Oare de ce-i aºa?”, întreabã
Iutka.
„Cred cã te-ai îndrãgostit, Iutka”, rãspunde
Astrida.
„Cu siguranþã aºa-i, m-am îndrãgostit. Ai
dreptate.Numai atunci poþi suporta tot,accepþi tot,
eºti ca oarbã, slutã ºi mutã. Sau îs turcã ºi nu-nþeleg
cã nu mã vrea în viaþa lui. Mi-a tot demonstrat ºi eu
mã þin de capul lui. Stã la frate-meu, îi grijeºte casa,
i-i cumnat. Cã Allende, aºa-i zice, e frate cu cumnatã-
mea. ªi ieri au venit din Milano cu botezul nepotului
meu.Au venit acasã, dar o farfurie pentru mine n-
a fost. Gata! Am scris în camera mea cã ies, merg la
piaþã, cumpãr legume ºi-mi vãd de-ale mele. Dacã-
i convine,bine.Dacã nu,e ºi mai bine,Astrida.Adicã,
n-o las pe cumnata asta a mea sã-mi poarte de
grijã. E problema ei. Zice c-o invidiez. N-am ce invidia,
Astrida. Are doi copii, e mãritatã, eu n-am grijile ei.
Ce sã invidiez? Am iubit.Iubesc,am ce-mbrãca,am
unde sta, am ce mânca. Ce sã invidiez? Mãritatã
Nr. 2 • 2023
La cafeneaua Ice Flame din
Medio-Monte
nu-s, nici nu mã grãbesc. Numai femeile deºtepte
nu fac pasul ãsta. Hahaha! E foarte greu sã gãseºti
înþelegere din partea cuiva azi”, încheie Iutka.
„Cred cã eºti tare îndrãgostitã, Iutka”, zice
Astrida ºi mai cere o cafea.
„Au fãcut botezul ºi nu m-au chemat. Mama
m-a fãcut grasã”, mai zice Iutka.
„Nu eºti.Adicã, grasã nu eºti, Iutka, cum e mai
bine aºa arãþi”, zice Astrida.
„ªi eu mã simt singurã. Am ºi eu un frate
însurat, are douã fete. Nu dã nici un telefon de la el
din Irlanda. Dacã rãmân fãrã mamã ºi fãrã tatã,
nimãnui nu-i mai pasã de persoana altuia, înþelegi?”,
întreabã Astrida.
„E aproape ca la mine”, rãspunde Iutka.
„Va veni o vreme când voi rãmâne a nimãnui,
Iutka. Casa va fi goalã. Sper ca într-o zi sã se-
ndrãgosteascã de mine careva ºi sã facem o familie.
S-avem vorbe bune între noi, s-avem alinare, sã nu
mai avem prietene care-s cunoºtinþe false, cu purtãri
false ori invidioase.ªi eu îs foarte domesticã,Iutka,
exact ca tine, ºi foarte romanticã. N-am numai de
oferit. Când te-ascult pe tine, aici, la Ice Flame, parcã
m-aud pe mine”, zice Astrida.
„Ieri, la o prietenã, nu-þi zic numele cã o cunoºti,
se discuta numai despre grase, vorbea rãutatea din
gloabele alea. Aºa cã le-am lãsat ºi-am plecat, cã-s
frumoasã ºi deºteaptã ºi de treabã”, zice Iutka.
„ªi eu îs foarte romanticã ºi numai de suferit
am din pricina asta. Io zic sã nu ne pierdem cu
firea. Nu se meritã”, zice Astrida.
„Sã facem exact ce simþim, sã nu ne fie fricã de
nimic, de ce sã ne temem, cã bine ºi foarte bine ne va
fi. În sfârºit, de ieri au venit ai mei din staþiune, de la
Borsec. Mama ºi tata. Mai bine. Rãmân eu cu mine
în camera mea.Ei în gospodãria lor.Bine cã-l am ºi
pe prietenu’ ãsta, pe Allende, Astrida. Sper sã mã
iubeascã. La frate-meu ºi la cumnatã, însã, am avut
o primire de cãcat. Asta cred cã m-a fãcut tristã”,
zice Iutka.
„Sã nu-þi laºi prietenu’, pe Allende, cã n-are
viitor,Iutka”.
„Frate-meu zice cã o s-ajung cu Allende,
cumnatu-so, boschetarã. Îi un cretin ºi-un nesimþit.
E drept c-am fost jignitã de Allende, Astrida, de
prietenul meu, ºi tot eu l-am sunat. De vineri nu l-
am mai vãzut ºi azi e marþi. Mai bine sã fiu bunã,
chiar dacã el mã face proastã ºi fraierã”.
„Al meu, Iutka, când face din astea, zice cã se
simte rãu. El greºeºte. Nu eu. Pe mine m-a fãcut o
singurã datã proastã, ceea ce nu sunt. I-am spus:
«Desideriu, cine vorbeºte aºa cu mine-i un dobitoc».
Mi-a spus: «Astrido, aºa-i dragostea». I-am spus:
«Eu nu jignesc, Desideriu, nu-mi stã-n caracter.
Atotputernicul vede tot. În mâinile Lui e viaþa
noastrã». Mi-a spus: «Aveþi dreptate, domniºoarã
Astrida». ªi l-am iertat. Am mers la el, i-am arãtat
cã-s doamnã. «Aºa-i iubirea nebunã», i-am spus”,
zice Astrida ªindreºtean.
„Imediat merg la piaþa de legume din Medio-
Monte, Astrida. Oamenii-s rãi. Chiar fraþi dacã sunt.
Pãcat cã-i aºa. Ce se va schimba în Medio-Monte
pentru noi, tinerii ºi tinerele de azi? Fãrã viitor. Noi
douã, ca iobagii. Vrei sã-þi cumperi o casã, nu se
poate.Tineretu’-i mort,Astrida.Banul vorbeºte peste
tot. Al meu zice cã-s nebunã cã vorbesc aºa. Dar tu
16
Marian Ilea
mã-nþelegi.Sã-þi arãt”,zice Iutka ºi scoate din poºeta
roºie o pozã:„Uite,am fost la relaxare în Gold Plaza,
ºi am o pozã. Îs ca o balenã frumoasã. Dar o balenã
ucigaºã ºi tristã de-atâta nepãsare. Îs tânãrã, suntem
tinere, Astrida. Pe-o bãtrânã n-o ia nimeni în
seamã”,mai zice Iutka.
Astrida þine fotografia cu Iutka spre lumina
care vine de la bar.Priveºte.Tace.„Ce zici,Astrido?”,
întreabã Iutka.„Dacã eºti inimoasã,ai de suferit.Nu
te-ai îngrãºat deloc,Iutka.Aºa eºti tu.ªi-acuma vine
câte unul sã-þi inducã creierul în eroare. Cã eºti
grasã. Eu, de exemplu, sunt frumoasã aºa cum
sunt, nu conteazã pãrerea nimãnui. Numai a mea.
Sãnãtoase sã fim. Asta sã ne fie problema. Sã nu ne
lãsãm înjosite ºi sã mulþumim Atotputernicului cã
suntem aºa cum suntem. Doamne, ajutã, Iutka!”,
zice Astrida.
„Ai dreptate.Mulþumesc,Astrida.E treaba mea
ce cred, stãrile mele sunt ale mele. Aºa sunt. Cine
vrea sã-nþeleagã, înþelege. Recunosc cã am ºi greºeli.
Eu nu mã fac de ruºine numai în ochii unui rãu
intenþionat. Nu bag în samã aºa ceva. ªi gata”, zice
Iutka.
„Eºti inteligentã ºi cu caracter,încã de pe vremea
când eram colege la ºcoala post-licealã”, zice Astrida.
„Cuvintele ucid, Astrida, m-am gândit sã-i
interzic lui Allende sã mai vorbeascã. Sã-l pun sã
latre. Exact ca un câine. De parcã l-aº fi gãsit pe
stradã, abandonat, ºi sã-l duc din când în când la
veterinar sã-mi spunã câþi ani are. Aºa ar fi foarte
inteligent ºi mi-ar da energie. I-aº spune Allende
Bucsi ºi l-aº purta cu mine-n lesã, prin Medio-
Monte”.
„Exact,Iutka.Numai cuvintele ucid”,ziceAstrida.
„Persoanele negative trebuie ignorate sau puse sã
latre. A fi bun e treaba mea ce cred cã-nseamnã”,
spune Astrida, în timp ce Iutka a mai cerut o cafea
de la Mãrie ºi Ion.„Cu lapte dublu”, a zis Iutka cãtre
bãrmãniþã.
„Mi-a trimis în laptop un film porno, cu virus.
Nu l-am deschis. Nu-l deschid. Nu fac eu ce vrea
Allende Bucsi. Mai bine-l pun sã latre. Ce ºtiu eu
despre viruºii ãºtia din laptop? Nimic. Sigur cã era
ceva erotic. Cã aºa mi-a apãrut pe ecran. Despre
sex. N-a vrut sã recunoascã. Dar cine sã mi-l trimitã,
dacã nu Allende? «Dar cum o ajuns acest video,
Allende?», i-am spus. «La mine pe ecran». «Habar
n-am», mi-a rãspuns.Atunci am fost la Gold.Mi-ai
vãzut poza.«Nu te pui cu o balenã ucigaºã,Allende».
ªi i-am cumpãrat un ham, din ãla pentru câini.
«Dacã nu ºtii ce faci, poftim hamul ºi pune-þi-l pe
bot,Allende», aºa i-am spus,Astrido”.
„ªi…?”, întreabã Astrida curioasã.
„Ce ºtiu io? Nimic n-a mai zis. ªi-o luat hamul
ºi-o plecat. Absolut nimic n-a mai vorbit. Cât tupeu!
Dar, aºa cum mã cunoºti, dupã cinci minute l-am
iertat. Dupã alte cinci minute am fost la el la poartã.
Nu merita. Dar io, ca ºi cãþeaua, þi-am mai spus.
Dupã el ºi hamul lui. E strigãtor la cer aºa ceva,
Astrida”, zice Iutka.„E inuman. A fost aici în bar ºi
m-a vãzut cu tine ºi-a plecat. Io am dat sã mã ridic
sã plec, ca ºi cãþeaua dupã…, Astrida. Noroc cu
tine”,zice Iutka.
„Nu meritã, Iutka. Ai fãcut bine, pentru o
îndrãgostitã”, zice Astrida.
„Pur ºi simplu indiferent, rãutãcios. În loc sã
vinã sã mã pupe, sã mã aprecieze, sã mã-ntâmpine
cu cãldurã pe ploaia asta, ca un zero barat o privit
ºi-o plecat”,zice Iutka.
„ªi-o sã aibã tupeul sã te sune, Iutka”, zice
Astrida.
„Nu mai vorbesc cu o asemenea brutã.Fãcând
numai bine, unde mi-i stima ºi respectul? Cine se
crede,acest Bucsi Allende?”,zice Iutka.
„Da, exact. Trebuie sã fii puternicã. L-am vãzut
ºi eu prin fereastrã. Bucsi Allende zici cã-l cheamã?”,
întreabã Astrida.
„Nu. Aºa-i zic de când i-am dat hamul”, zice
Iutka.
„Era Melendre, Ion Melendre”, rãspunde
Astrida.
„Da, exact. Îl cunoºti ºi tu. Dar sã faci dragoste
cu el ºi sã te facã-n toatã forma ºi dupã aia sã facã
tot el pe nevinovatul, e ca un bolnav printre noi cele
sãnãtoase, Astrida. Sau chiar îºi bate joc în ultimul
hal. Mai are tupeul sã mã sune dupã ce m-a supãrat
ºi m-a fãcut în toatã forma sau formele. Sã meargã
la altele,Allende Bucsi ãsta”, zice Iutka.
„Melendre Ion, aºa-l cheamã”, zice Astrida.
„Mã rog, alte femei care-s vagaboande au
pretenþii, sã-l înveþe minte. ªi io sã am parte de-aºa
un tratament. E bolnav, sãracul”, zice Iutka.
„Sau chiar îºi bate joc”, completeazã Astrida.
„Când îs cu el, mã trimite-acasã, zice sã-mi vãd
de viaþa mea, mã jigneºte,mã scuipã, mã sunã.Nu-
s obiect, nu-i normal aºa ceva, nu-i în regulã, aºa mi
se pare mie. Nu mai accept de mult aºa un
comportament. Mã ia când ºi cum vrea. Da’ trece.
Atâta poate. Cã de ce i-am dat douã palme? Pãi,
dac-a vorbit aºa urât, ce sã fac? Sã stau ºi sã-l ascult?
Normal cã i-am tras douã. Mi-au cedat nervii,
Astrida. Da’ trece. Aºa m-a enervat cu felul ãsta
neruºinat al lui. Am fugit dupã ce i-am dat alea
douã palme. I-am zis: «Uite, mã Bucsi, meriþi sã mã
þii minte.Sã nu-þi mai baþi joc de mine».Ruºine! Nu
te consuma.Da’-þi picã prost la suflet.Mai ales dacã
þii la Allende Bucsi, sau Melendre Ion, cum zici tu. Îl
doare. Ce educaþie poate avea? Cuvintele ce mi le-a
adresat m-au jignit. De aceea-i mai bine sã latre. Sã
aibã ham-ham-ham. El e un monstru. Nu eu, cum
mi-a zis. ªi are patruzeci de ani. N-are rost sã mã
consum,sã mã macin cu asemenea brutã,Astrida”,
zice Iutka.
„Care dã dovadã de-aºa lipsã de creºtere trebuie
pedepsit. Te-a jignit, Iutka. N-are scrupule. Tu nu
eºti demnã sã te trateze ca pe-o cârpã, eºti colega
mea din post-licealã”, zice Astrida.
„ªi-apoi vorbele urâte ºi caracterul josnic”, zice
Iutka.
„Da, aºa-i. Dar eºti îndrãgostitã, Iutka”.
„Nu mai plouã”, zice Iutka. „Merg în piaþa de
legume, Astrida. ªi-apoi la fãcut de mâncare pentru
Allende Bucsi. Legume cu ciocãnele de pui. Astea-i
plac, astea i le fac”, mai zice Iutka, dupã ce se ridicã
din barul Ice Flame. Îi salutã pe Mãrie ºi pe Ion ºi se
pregãteºte sã treacã peste drumul naþional, pe lângã
primãria din Medio-Monte, pânã în târgul sau piaþa
de alimente a oraºului.
Astrida a rãmas singurã la masã. Mai cere o
cafea ºi se gândeºte la prietena ei Iutka.Printre nori,
soarele îºi face drum printre turnurile bisericii
romano-catolice din Medio-Monte.

D e pe strada lor nu mai povesteºte aproape
nimeni.Au trecut dincolo.Unii la Domnul,
alþii în imperiile lumii. Tornelia are 95 de ani. A
fãcut de o lunã infarct. G, fiica ei, a trecut dincolo.
Pasiunea vieþii ei, a Torneliei, este jocul la loto. ªi
are douã polemici: cu ungurii ºi cu Bãsescu. Pe
Bãsescu nu l-a suportat, de când cu pensiile.
Prietena ei telefonicã cea mai bunã este unguroaicã.
Discutã în ungureºte ore în ºir. Mama-soacrã de
la Vâlcea,unguroaica de la Sighiºoara.De pe strada
lor nu mai povesteºte aproape nimeni. Au trecut
dincolo.Unii la Domnul,alþii la muncã.Tatãl soacrei
mele fusese soldat în armata austriacã, în Primul
Rãzboi Mondial. Când l-am cunoscut eu, dupã
anii ‘70, nu povestea, îºi pierduse minþile, când
soacra mea fusese arestatã. Se plimba prin curtea
casei de sub cetate ºi, ca tot soldatul român din
Imperiu, vorbea cu împãratul, îl certa în salturi,
spasmodic.
Mai vãzusem aºa ceva, un ºef de promoþie de
la matematicã, prin anii ‘80, tulburat, în ospiciul
doctorului Marinescu de la Sibiu, sau al doctorului
Munteanu, cel cu tratamentul prin insulinã. Dacã
nu-þi distrugea pancreasul, cu insulina, scãpai.
Nu scãpai nici dacã dorea sã-i povesteºti sub ºocul
cu insulina ceea ce numai tu ºtiai. Matematicianul,
în schimb, privea halucinant în vãzduh ºi rumega
idei. Cine a vãzut un animal înecat cu un mãr, mãr
luat din fugã, ºi cum priveºte, indecis, cu o
înfrângere uimitã, de sfârºit continuu, cum de s-
a întâmplat, ºi-ar putea imagina plimbarea
matematicianului ca o extincþie, extincþie a
bipolaritãþii. Fusese prins trecând Dunarea, având
în cortex inteligenþa ºi inteligenþele Institutului
unde lucra. L-am vãzut întins, leºinat, cu spume
(am tastat, spune) zimþate. La uºã aºtepta soþia
lui, cu Ade, cea cu cel mai zimþat pãr din lume.
Avea trei ani ºi alerga printre ei (unii, la rând, la
insulinã, alþii, 2, 3, la ºocuri), de se speriau
asistentele doctorului Munteanu. A luat apoi un
pepsi, din sticlele acelea mici, foarte mici. ªi s-a
aºezat pe un scaun, lângã bunicul ei, care venise
cu pere din grãdina lui.
Tatãl Torneliei avea alte miºcãri,exacte,directe,
virulente… Striga anii domniei împãratului, îi
dãdea onorul, fãcea turnirul prin curtea largã
pânã ajungea la nucul încrengit de timp, se
apropia de frunzele din coroana teºitã, gata sã le
mângâie, de parcã atingea ºuviþele vienezului.
Tresãrea, se întorcea, uimit, îºi relua acelaºi joc,
aceleaºi miºcãri în gol…
Oraºul cu cetatea medievalã era locuit de
români, saºi, unguri, evrei, romi.
În anii de dupã 1947, dupã naþionalizare,
comitetele Partidului Comunist Român, dar, mai
ales, nu de români, înecau în închisori elitele
neamului. Tornelia era tânãrã, frumoasã, cumplit
de clasic frumoasã, de Renaºtere, glacial de
memorabilã, izbãvire a naturii, în casa sergentului
imperial, neiubit de veneticii hududoaielor. Era
dreaptã ca visul despre împãrat al sergentului.
Ajunsese numai elevã la ªcoala de artã ºi meserii,
un fel de colegiu de astãzi, unde se învãþa carte ºi
comportament. Bezna, sub forma hududoaielor,
o urmãrea prin dosarul de cadre al tatãlui.
Curãþenia ºi curãþenia sufletului de aici o
învãþase, mai ales, Tornelia, în aºa fel încât, nu
mult dupã aceea, prin balta Brãilei, la stuf, în
Ion Predescu
De pe strada lor nu mai
povesteºte
aproape nimeni
claustrare, nu mânca niciodatã nimic din
mâncarea lor, numai ce-i trimitea tanti Viorica,
mama ei sau soacra. Mai târziu, când era
muncitoare la Nicovala, se îmbolnãvise de fiere ºi
fusese operatã. G. îi dãdea sã mãnânce cu lingura
ºi o vedea pe Tornelia speriatã, privind spre
castronul cu supã. Nu putea vorbi. Cãzuse acolo o
frunzã mãruntã ca un gândac. Mai sã-ºi dea ochii
peste cap, Tornelia.
Nãnuþu,soþul ei,n-o vizitase niciodatã.În ziua
când o luaserã, voiau sã-l ridice ºi pe el. Strigase
de speriase oraºul, sã-l lase sã-ºi creascã copilul.
Dormise în parc, în centrul oraºului, care, pânã
nu de mult, fusese la picioarele lui. Era ºef la spaþiul
locativ ºi al echipelor de colectivizare.
Nãnuþu luptase la Oarba de Mureº. Abia
scãpase, ascuns sub rãgãliile unui copac.
Schimbarea regimului îl aduce pe Nãnuþu în pole
position.Tânãr, frumos, înalt, absolvent al ªcolii de
meserii, este ales secretar de partid ºi trimis la
colectivizare. Aºa bãteau, beau, violau, în comisiile
colectivizãrii...
Atunci, moºul, cum ii ziceau, tatãl lui, îl
dezmoºtenise.
Bãtrânul, cu familia, venise la dictat, în
Sighiºoara, de la Odorhei. Încãrcaserã într-o cãruþã
ce au reuºit sã strângã ºi au plecat, noaptea, spre
Sighiºoara. S-au aºezat lângã vãrul Gambil. Au
primit pãmânt în lunca ªaeºului. Pãmânt ºi boi.
Munceau zi ºi noapte. Dimineaþa, moºul îºi lua
nevasta, pe tuºa Ioana, copiii ºi plecau pe luncã.
Cu cãruþa ºi boii, cu douã vaci ºi cu fericirile. Când
i-au luat comuniºtii pãmântul, a paralizat.
Tuºa Ioana l-a aºezat pe pat în faþa firidei, l-a
grijit cu împãrtãºania din forþa nacafalei, cu
sfârºitul din a fi fãrã sfârºit. Simþea ea, tuºa Ioana,
când se ruga dimineaþa, cã trebuie sã fie o ordine
a lumii bolborosind rugãciunea care-l face sã
trãiascã, sã pluteascã, pe cel condamnat la sens.
De pe firida lui interpreta lumea, pe Nãnuþu ºi pe
ªtefan, colonelul. Pe Nãnuþu îl boscorodea, dacã
punea de-o bãtaie, la Dinu, la cârciumã. ªtefan,
maiorul, ajuns colonel, ºeful garnizoanei Bodoc, îi
adusese un binoclu sã priveascã de pe firidã. Bã,
ªtefane, de pe binoclul ãsta, lumea se vede cu curu’,
bã. ªtefan se plângea tuºii Ioana, mama lui. Ce are
cu mine…? Tuºa nu-i rãspundea nimic, îºi
pregãtea boii de plecat pe câmpul Saeºului. Nu
privea nimic special, nici cerul, nici orizontul. Se
bucura de animale, de casã, de car. Nu-l citise pe
Marc Aureliu, dar ºtia cã toate faptele îºi au
originea de la Providenþã. Ceea ce contribuie la
rânduiala lumii este un bine pentru fiecare parte
a naturii. Un bine ºi în orizont, ºi în cer, în animale,
în oameni. Nu ºtia ceea ce spunea actriþa aceea
inteligentã despre o femeie expresivã. Are ochii
frumoºi ca de vacã, adãugând felineºte: în
mitologia indianã, vaca este animal sfânt. Simþea
însã de departe, ca DC-ul, frumuseþea animalelor
ei, când se puneau pe drum, þantoºe, cu ugerul
bãlãngãnind, spre pãmânturile cernoziom, ca
germinãrile din lunca lui Paul Goma.
Ceea ce nu înþelegea colonelul era altceva, din
lumea moºului ºi a tuºii: cum sã stai la masã, hã,
cu hududoiul, cum sã laºi rãul în lume, deºi filosoful
spunea cã trebuie sã îmblânzeºti rãul, sã vezi pânã
unde merge, sã-l laºi sã te epuizeze, sã te oboseascã,
nu poate trece de ceea ce face Domnul, iar dacã
mai aþipeºte, Domnul se trezeºte brusc, se sperie ºi
îndreaptã volanul lumii, cum fãcuse cu N., când
ajunsese în Bucureºti ºi aþipise la stop, nu înainte
de stop. Nelã nu mai conducea aºa, semi-treaz ºi
vorbea cu Dumnezeu, se gândea cã dacã i se
întâmplã lui ceva rãu, scapã Mihai, care mergea
mii de kilometri, obosit, obosit.
În balta Brãilei la stuf fusese dusã Tornelia,
unde îl vãzuse de departe pe doctorul Filipescu,
deþinut politic. Filipescu o iubise toatã viaþa pe
Tornelia. ªi ea ii dãduse viaþã. În stuful Brãilei,
Filipescu ºi lotul lui erau sã fie daþi dispãruþi.
Bordeiul în care stãteau era o cacialma. Tavanul
trebuia sã se surupe ºi sã-i îngroape de vii.
Infiltraþiile apei din Dunãre mãcinau zidurile
bordeiului, care se surpa ºi deþinuþii ajungeau în
Dunãre. O metodã normalã în acele locuri. Nu se
ºtie cum cea mai frumoasã dintre deþinutele de la
Tãrgºor îl salvase pe Filipescu. Nãnuþu aflase de la
Filipescu despre întâmplarea aceea cu nacafaua,
cu destinul. El n-o interpretase aºa. Pentru asta o
bãtuse toatã viaþa pe Tornelia. Tornelia avea cu ea
Biblia veche ºi o Biblie pe întrebãri ºi rãspunsuri.
Se aºeza pe un scãunel mic si citea. Pãstra Biblia
într-o cutiuþã în filigran, lucratã de vecinul ei, sasul
B. Shaw.
Tuºa Ioana þinea aurul în batistã, ºi-i spunea
Getei, floarea bunicii, ãsta e aurul tãu, când vine
Tornelia, îl dau ei, ºi-l descânta, neînþeles:„Aur, aur
ºi cercei/ Îþi dau fatã dacã vrei”. Tusa Ioana murise
cu trei luni înainte de-a veni Tornelia. Ica, mãtuºa
Getei, cea care o îngrijea pe mãtuºa ºi pe moºul,
luase aurul ºi nu i l-a dat niciodatã nepoatei.
Niciodatã. Într-o iarna grea, cu zãpada de peste
doi metri, Ica era pe la Vâlcea, pe la Geta. Trebuia
sã se întoarcã la Sighiºoara. Geta a luat-o prin
nãmeþii de pe Valea Oltului, cu vitezã de sprint ºi
fuleu ºi a întrebat-o despre aur. N-au mai vorbit
ani de zile, aproape toatã viaþa. Când sã treacã
dincolo, Ica a vrut sã lase casa nepotului ei vitreg.
N-a mai apucat.Vitregul (Dumnezeu nu s-a nãscut
întotdeauna în exil, oricum nu aþipeºte decât
rareori) n-a ajuns de la cârciumã la notar.
Mai târziu, când se întâmpla ceva rãu în casã,
Tornelia se aºeza pe scãunel ºi citea din cãrþile ei
de rugãciuni zile întregi ºi se gândea la pedeapsa
lui Dumnezeu..
Când groful roºu venea prin oraº, la vila de
pe Vârtej, chema câþiva dintre funcþionari sã joace
poker. Nãnuþu cânta romanþe, ungureºte ºi
româneºte,povestea direct despre Oarba de Mureº,
Neagoe, despre legi ºi Memorandum, Lototki,
bãtrânul, despre mãcelul din Est, Kenosi, despre
cum se cresc nutriile.
Torneliei îi furaserã banii din casa de la
magazinul din centru, unde era ºefã. Începuserã
rãzbunãrile, dupã anii 1955, 1956. I-au dat
condamnare pe viaþã. Înºelase partidul. Krover
era ºeful ei. Când a plecat din oraº spre hududoiul
de sub cetate, unde nebunii oraºului îºi împãrþeau
pomana, cu inteligenþii aceia, care îl interpretau
pe Vîsoski,Lovoski si Iovaskis (pe tatãl lui Lovoski,
venit din Basarabia, Nanuþu l-a ajutat, i-a dat
locuinþã, de la spaþiul locativ, ceea ce bãtrânul
Lovoski povestea des. Lovoski cel tãnar a scris o
tezã de doctorat despre cenzurã, a iubit-o toatã
viaþa pe I., dispãrutã în geamurile din vitrina
oraºului T.,fugind de la azilul oraºului,unde fusese
17
Prozã
internatã, sã-l caute pe A. Erau cea mai straniu,
apolinic, structuratã pereche de pe platoul de la
Lipova, unde Dan fãcuse armata - copilul ei,
superbul IT-ist cu pãrul cârlionþi, ºi cu accidentul
cerebral, fãptuit, la el, pentru care Dan Lovoski ºi-
a vândut casa, sã-l caute prin spitalele lumii, s-a
aºezat sub nucul din fundul grãdinii, pe care l-a
pãstrat din cea mai normalã casã, construitã de
cel mai harnic tehnician agronom, comunist, tatãl
lui), s-a mãrturisit: Tornelia n-a fost vinovatã.
Toatã viaþa,mama soacrã,când se gândea la soroc,
amintea asta. Krover a recunoscut cã n-am fost
vinovatã.
Pe mama soacrã a salvat-o tanti Viorica, cu
ochii ei albaºtri, mari, tociþi, apoi, de vreme, de
firele de borangic de la Târnava,unde þesea modele.
κi fãcea semnul crucii ºi spunea „Ticãlosul, arde-
l-ar focul”, fãrã sã continue altceva. Tanti Viorica
era elevã, la aceeaºi ªcoalã de meserii unde fusese
ºi Tornelia. O trimiseserã în casa grofului sã
aranjeze masa. A vãzut-o plângând, a întrebat-o
ce s-a întâmplat, tanti Viorica a cãzut în genunchi
ºi i-a spus. Avocatul n-a fãcut ce-a fãcut filosoful
cu iubita lui studentã. Nu i-a dat ºansa la
eternitatea poveºtii de dragoste într-o familie.
Atunci,onoarea era onoare,nu se postmodernise...
S-a culcat cu ea...
Tornelia a primit trei ani.
A trecut dincolo de câteva luni. A fãcut din
nou infarct. Abia mai ducea o propoziþie. La
Sighiºoara, unde rãmãsese câteva luni, în casa ei
(douã camere) ºi vila noastrã. Infarctul s-a repetat.
La spital îºi îmblânzea frica de-o viaþã ºi vorbea.
„Domnu’ doctor cheliosu’, mie sã nu-mi mai spui
cum mã simt, dacã mã simt mai bine. Eu mã
simþeam mai bine, pânã sã vin la tine.”
Mergea greu, exersa câte o frazã pentru a
începe din nou sã vorbeascã. Ieºea pe hol, sã o
aºtepte pe Geta, venind de la ºcoalã. Se apleca, cât
mai putea, din slãbiciunea trupului ºi puterea
sufletului, peste balustrada blocului sã o vadã
venind din hãu. Dintr-odatã, când suna telefonul,
un singur telefon la care putea vorbi, discuta natu-
ral, cu toatã energia, energia stilisticã. Se însufleþea
ºi spunea „Floarea mamii, floarea mamii”, ca
altãdatã soacra ei, numai cã nu cu soacra ei discuta.
I-a scãpat telefonul, într-un târziu, ºi a început sã-
l certe, aproape înecat, pe singurul care putea fi
certat. Dacã altãdatã tatãl ei îl certa pe împãratul,
pentru ea, Tornelia îl certa pe celãlalt Împãrat,
singurul, nu pentru ea, nu pentru Târgºor, s-a
împãcat ºi cu gândul despre cei de acolo, nu pentru
Nãnuþu, care n-o lãsase înainte de-a fi arestatã, o
închisese în casã, sã-ºi joace numerele la loto,
câºtigãtoare, dupã cum aflase a doua zi. Înainte
de-a pleca la spital, Nãnuþu i-a sãrutat mâna, nu
s-a mai întors. Ea i-a spus în gând, ah, Nãnuþe,
ochii mei verzi. Supãratã era, fiindcã bãiatul cu
zulufi nu-i putea spune, n-avea cum, despre care
repeta mereu cã nu-l puteai întâlni, nici dacã
mergeai în sandale de oþel, ce fac cele trei perechi
de albastru-verde, prea des ºi prea mult albastru
verde, în neamul lor, ºi atunci nu se ºtie când cerul
loveºte stãncile înalte.
A mai urmat un infarct ºi a trebuit pusã în
pamperºi, a strigat „eu nu trãiesc aºa”, ºi-a pus
mâna sub cap, s-a întors, ºi, cu grijile pe care le
lãsa, cu cealaltã mânã întoarsã tot pe sub cap, mi-
a fãcut semnul: La revedere! Câteva zile n-a bãut
decât apã...
Nr. 2 • 2023
 Prozã
D upã 1971 se reinstaurase cenzura
comunistã opacã, durã, intransigentã,
asiaticã, ºi numai în jurnalismul cultural se
puteau scrie ºi critica fapte ºi opere literare,
dacã jurnalistul avea argumente ºi spirit de
observaþie. În acest domeniu, cenzorii comuniºti
nu prea aveau acces. Aºa cã am ales acest
exerciþiu. N-am avut curajul atunci sã-mi pu-
blic articolele la revista Echinox, unde doar
studenþii din anii mai mari aveau trecere, sau
absolvenþii care încã nu abandonaserã genul
publicistic, ci m-am apropiat cu mai mult curaj
de revista Napoca universitarã, ocupându-mã
de critica de teatru, de film ºi de cronica de
carte.
Trebuie sã menþionez cã acel colectiv de
redacþie ad-hoc al Napocii universitare era mai
liber, mai jovial ºi mai îndrãzneþ. La Echinox,
unde conduceau colectivele de studenþi
profesorii: Ion Pop, Ion Vartic, Marian Papahagi,
de la Litere, sau Andrei Marga de la Filosofie,
scrierile erau serioase, îndelung cumpãnite, cu
teoretizãri greoaie, uneori, pentru cititorii de
rând. La noi, fiind o revistã nu neapãrat de
strictã specialitate culturalã, ci, mai degrabã,
fiinþând ca un magazin, cu secþie culturalã
lãrgitã, de ea rãspundea în acea vreme Constan-
tin Hîrlav, metodist la Casa de culturã a
studenþilor ºi o conducea efectiv Dorin Serghie,
de la Facultatea de Filosofie, la care colaborau
Gigi Olteanu (Purcea) cu un an mai mare,
Antonoaie Zepa Dan, Constantin Hiriza, Florin
Ardeleanu, de la aceeaºi facultate, ºi subsemna-
tul de la filologie. Dupã aceea au venit alþi
studenþi mai tineri, dar pe cei de mai sus mi-i
amintesc mai bine, lucrând împreunã chiar de
la începuturile colaborãrii la revista care ne-a
format.
Cu Gigi Olteanu petreceam, pe la înce-
puturile luãrii în serios a acestei îndeletniciri,
multe zile în bibliotecã, consultând colecþiile de
reviste culturale din þarã, pentru a descifra
conþinuturile ºi secretele acestui gen. Pe parcurs,
Antonoaie Zepa Dan publica bucãþi de prozã
umoristicã de mare impact, Constantin Hiriza,
publicisticã socialã strãbãtutã mereu de un fior
serios, metafizic, iar Florin Ardelean era
prozatorul prin excelenþã. Strãlucea în toate
genurile. Dorin Serghie era gazetarul hârºit în
muncile cu cenzura ºi, în secret, poet, însã
volumul sãu de versuri a apãrut târziu, din
pãcate, dupã moartea sa subitã, scos fiind de
foºtii prieteni, rãmaºi în Cluj.
Contaminarea cu genul publicisticii
culturale s-a produs atunci, iar dupã absolvire
am continuat sã public o lungã perioadã de
timp la revista care mã intimidase la început,
Echinox, apoi în ziarele judeþene de provincie,
pe unde am pribegit ºi unde am avut acces.
Dupã 1990 am continuat aceastã pasiune ºi ca
Nr. 2 • 2023
Geo Constantinescu
Student la Cluj
angajat (la secþia culturalã a ziarului Azi, 1991-
1993), ºi mai ales în calitate de colaborator la
revistele Ramuri, Scrisul Românesc, Mozaicul,
Contemporanul ºi Vatra Veche. Astãzi chiar,
dupã atâta vreme, aproape cã nu este lecturã
obiºnuitã a vreunei cãrþi sã nu simt îndemnul
lãuntric de a-mi exprima în scris pãrerile despre
ea. Totul a devenit o obiºnuinþã, un drog
nevinovat al minþii. ªi, iatã, cã unele dintre cãrþile
mele de criticã literarã s-au structurat pe astfel
de îndreptãri ale lecturii. ªi nu-mi pare rãu.
Încã mã mai bântuie, însã, coºmarurile trãite
înainte de 1990, cu acea cenzurã absurdã, mereu
ameninþãtoare ºi veºnic arbitrarã. Existau
numere îndrãzneþe ale revistei noastre, drepte
în judecarea realitãþii, care apãreau fãrã sã
atragã atenþia cerberilor culturii. Dar se
produceau uneori critici nedrepte, analize
absurde ale unor articole, în esenþã fãrã relief
polemic, însã care alertau prin cine ºtie ce aluzii
îndepãrtate forurile care ne îngãduiserã
exerciþiile publicistice... ªi, de aici, campanii
furibunde de cuminþire a scrisului nostru, a
observaþiilor, a spiritului critic.
Desigur, era greu sã nu observi la sfârºitul
acelui deceniu ºapte cum, dupã vizita „înþeleptu-
lui” conducãtor român, cel cu patru clase
elementare realizate efectiv, în China lui Mao
sau în Coreea lui Kim, toate marile „cuceriri”
economice se deteriorau, se gripau în faþa
realitãþii care înainta în evoluþia-i fireascã, iar
nivelul de trai în România devenea cu fiecare zi
ce trecea mai nesigur, mai dificil. Asta, în timp
ce textele publicaþiilor oficiale înãlþau cãtre cer
osanale „cuplului conducãtor”. Ori aceastã
schizofrenie generalã, dirijatã la modul absurd,
nu putea sã ne treacã cu vederea.
ªi, într-o zi, s-a produs inevitabilul...
Revista surorã, Echinox, a fost topitã. Se
publicase acolo un scenariu, al unui viitor film
clasic, cu titlul De ce trag clopotele, Miticã?
inspirat din opera lui Caragiale. Cu ce fusese
de vinã acel scenariu? Autorul lui, Lucian
Pintilie, fãcuse mult mai înainte un film inspirat
din realitatea zilelor acelea, Reconstituirea. Era
un film dur, dupã o nuvelã a lui Horia Pãtraºcu,
în care erau evidenþiate arbitrariul, bãdãrãnia
ºi duritatea justiþiei din România anului 1968.
Filmul fusese scos de pe ecrane, iar regizorului
i s-a „îngãduit” sã lucreze în strãinãtate, unde
s-a bucurat de succesul meritat. Revenirea în
þara mamã a regizorului rãtãcitor, cu un scena-
riu „clasic”, dar nicidecum conformist, i-a
deranjat pe rataþii supraveghetori ai culturii.
ªi au topit revista, cu tot ceea ce era gândit ºi
scris, pe lângã textul autorului incriminat.
Bineînþeles cã gestul acestora a creat
murmurãri, revolte, critici pertinente. Dar
Partidul nu avea vreme sã le rãspundã la modul
raþional. Tocmai atunci s-a vãzut ºi libertatea
18
expresiei cucerite de revista Napoca universi-
tarã, îndrãzneala cu care erau criticate unele
probleme din universitate ºi din þarã ºi ... hai ºi
cu ea la topit! Rumoare, vociferãri, imprecaþii.
Studenþii de la cãminul Avram Iancu din Cluj
s-au revoltat firesc împotriva „înþeleptelor” di-
rective ale Partidului. Noi, redactorii revistei, la
rândul nostru, ne-am reunit ºi ne-am luat
angajamentul sã nu cedãm presiunilor. Urgent
se convoacã ºedinþã a Asociaþiei studenþilor în
sala de meditaþie a cãminului. (Exact în locul
unde proletarii maghiari de la „Dermata”
uciseserã studenþii români, în vremurile încã
tulburi, de dupã izgonirea nemþilor ºi
hortyºtilor din þarã, în 1946!). Se convoacã toþi
studenþii, vine de la Partid o comisie, condusã
de „celebrul” profesor de marxism, Drondoe,
de la ASC noua preºedintã (cãreia i-am uitat
numele) ºi fostul ei ºef, Berce, promovat nu
demult în forurile superioare ale puterii. Ni se
citesc învinuirile, ni se anunþã pedepsele, iar
dacã nu ne recunoaºtem greºelile ºi nu ne vom
face „autocritica” demnã, curajoasã,„patrioticã”
vom fi exmatriculaþi cu toþii din universitate,
fãrã dreptul de a ne mai înscrie într-o altã
instituþie de învãþãmânt superior din România.
Atmosfera era grea, dar toþi eram îndârjiþi,
tremuram, voiam sã protestãm zgomotos,
bãrbãteºte, însã unora ne pierise curajul. Printre
aceºtia eram ºi eu, cel care pornisem din Câmpia
Olteniei, de la plug, bântuisem prin mediile
proletare amãgit de ideologia comunistã, ºi
tocmai aici cunoscusem cultura, binefacerile-i
pentru spirit ºi puterea ei de a schimba lumea.
Acum mã vedeam dintr-odatã exclus, aruncat
fãrã drept de apel la marginea societãþii... Oare
meritam aceasta? Nu! Nu! Nu! Aceastã negaþie
suna mereu în cugetul meu zdruncinat. ªi am
cedat. La fel ca cei mai mulþi dintre prietenii
mei. Nu puteam suporta desprinderea de pla-
centa conformismului ºi a iluziei cã vreodatã
ne vom putea expune ceea ce am învãþat cu
tãrie. Dar când va veni acea clipã?
Totuºi, am încercat sã pronunþ un discurs
dezlânat, gângav, vorbind despre gerontocraþia
politicã ºi culturalã din lume, fãrã sã fac vreo
aluzie la cea de la noi, dar nu eram ascultat,
citeam cu spaimã atavicã sãgeþile de urã a celor
de la masa oficialã ºi constatam înciudat cã nu
le puteam înfrunta...
– Te dezici de faptele pe care le-aþi pus la
cale împreunã înainte de a lãmuri noi lucrurile?
mã întreabã Drondoe, olteanul care pânã la
aceastã datã pãrea cã se bucura când mã întâl-
nea ºi abordam problemele provinciei noastre
de origine, iar acum, cu un glas nu prea hotãrât,
parcã mã implora sã nu fac gestul fatal, el ºtiind
sigur ce mã va aºtepta dupã aceasta. Poate chiar
tonul lui ºovãielnic, trãdând o oarecare
umanitate regãsitã în însãºi tinereþea ºi
inocenþa mea, a celui supus fãrã noimã
oprobiului de Partid, m-a determinat pe mine
sã ºovãi, sã mã împiedic ºi sã cad...
– Da, am rãspuns, cu o jumãtate de gurã,
convins fiind cã de atunci încolo fiinþa mea
moralã se va destructura, se va strâmba, la fel
ca a celor care au cedat ºi cedeazã în faþa forþei...
mereu ºi mereu...
– Nu, a rãspuns Stoichiþescu, studentul de
la Drept, originar din Gorjul lui Tudor. ªi
studentul negricios, cu trãsãturile feþei oþelite,
spatele drept ºi privirea clarã, ne-a arãtat
tuturor, torþionari ºi supuºi, cu o voce nealteratã,
sunãtoare, de cristal, cum cã în România este
dictaturã, cã puterea omului din fruntea ei se
bazeazã pe laºitatea noastrã ºi cã dacã noi toþi,
laºi ºi viteji, viteji ºi laºi, dacã am avea tãria sã-
i spunem direct; „nu, nu te mai vrem,
impostorule!” altul ar fi destinul României.
S-a lãsat tãcere peste salã. Privirile încãr-
cate de urã de la masa oficialã au început sã
pãleascã, cuvintele lui Stoichiþescu erau ºi ale
lor, dar ei erau îndrituiþi sau chiar siliþi sã nu le
recunoascã.
I-au spus într-un final sã stea jos, pentru
cã atitudinea lui insolentã va fi judecatã de
forurile superioare...
A mai avut loc un discurs formal, propa-
gandistic, fãrã nicio legãturã cu realitatea, din
partea oficialitãþilor, ºi s-au retras, victorioase,
iar noi ne-am împrãºtiat cu lacrimi în ochi ºi
cu conºtiinþa clarã a înfrângerii definitive. Acei
ochi de oþel ai lui Stoichiþescu privind în gol, eu
nu am mai avut curajul sã-i privesc, nici atunci,
nici dupã aceea, când luptãtorul, dovedindu-
se singurul bãrbat peste toþi ºi peste toate, s-a
vãzut nevoit sã renunþe la studii ºi sã-ºi câºtige
existenþa muncind cu greu în gara din Cluj, în
fiecare noapte, cãrând saci de ciment în vagoane,
sau de acolo în camioanele deºelate, care-i
transportau spre marile ºantiere ale patriei.
Poate cã ºi el se va fi întrebat, intrigat, de ce
noi, colegii lui cei zgomotoºi ºi guralivi „ºi de
nimic” (vorba poetului nepereche!), care ne-
am retras înfricoºaþi din faþa urgiei ºi l-am lãsat
singur, sã se lupte cu „rinocerii”, îl evitam discret.
ªi asta se întâmpla chiar ºi atunci când ne invita
„regeºte” la o bere sau la un mic, în vizitele-i de
la cãmin pentru a-ºi recupera notiþele din
materiile de specialitate, interzise ºi pierdute,
doar pentru sufletul lui. Dar lumea noastrã
conformistã, pieziºã ºi contorsionatã, a celor
care încã mai rãmãsesem... „universitari”, îºi
simþea, în prezenþa lui, semeaþã, verticalã,
dreaptã ºi mereu demnã ºi generoasã, mult mai
dureros ºi mai acut laºitatea, nesiguranþa ºi,
mai ales, decãderea ºi prãbuºirea moralã.
(Fragment din romanul Spirala, în curs de
apariþie)
 cronica de teatru
de Daniela Firescu
Domnul Iedeman din Austria:
ospãþul fãrã sfârºit

„Nu mai mergeþi la schi în Austria” era unul dintre mesajele Domnul Iedeman ibovnic ºi opþiunea pentru o identitate masculinã e programaticã,
ce apãreau frecvent pe reþelele de socializare în ultimele sãptã- pentru a oferi o mai mare vizibilitate comunitãþii LGBT & Queer
de: Thomas Perle
mâni, în valul de reacþii ºi propuneri de a boicota firmele austriece, ºi problemelor ei, toleranþa de suprafaþã. De altfel, spectacolul se
Teatrul Naþional Radu Stanca, Sibiu
replicã la decizia Austriei de a respinge aderarea României ºi deschide cu un remix à la Lady Gaga ºi e intonat un singur
Bulgariei la spaþiul Schengen. Pentru aceºti revoltaþi, ºi nu numai, • Regia: Dávid Paška cuvânt „tolerant, tole, tole, tolerant”. Vulnerabilitãþile sunt însã
existã varianta de a merge la teatru, la un spectacol care pune în • Scenografie: Julius Leon Seiler ale partenerului sãu, care îºi doreºte o relaþie completã, vizibilã,
context unele dintre cele mai sensibile conflicte sociale ºi • Dramaturgie: Thomas Perle care vrea sã fie acceptat, sã nu se teamã, însã Iedeman e inflexibil.
interculturale din România, din Europa centralã. Domnul • Costume: Maria Lena Poindl Dialogurile dintre cei doi sunt înregistrate. În faþa camerei,
Iedeman, aventura unui investitor austriac în România, rescriere • Muzica: Magor Bocsárdi Iedeman are scurte momente de sinceritate, pare cã dezuman-
a piesei lui Hugo von Hofmannstahl, Jedermann. Moartea unui • Asistentã regie: Pia Carla Ionescu – Liehn izarea lui nu e completã, dar ca sã poatã iubi pe cineva trebuie
om bogat, este un proiect în oglindã propus de Thomas Perle • Distribuþia: Fabiola Petri, Benedikt Haefner, Daniel sã se iubeascã pe sine, ºi aceastã întrebare/ provocare „ºi te
Teatrului Naþional Radu Stanca din Sibiu, Jedermann fiind un Plier, Johanna Adam, Daniel Bucher, Emõke Boldizsár, Ali iubeºti?” e respinsã, iar Iedeman se reîntoarce la soþie.
spectacol simbol al Festivalului de Teatru de la Salzburg, cum Deac, Teodora Sandu,Yannick Becker, ªtefan Tunsoiu, Ioana „Filmul” întâlnirilor dintre cei doi, proiectat pe ºura de fân,
este Faust pentru FITS ºi Sibiu. Cosma este aºezat în opoziþie cu discursul despre toleranþã – „tolerãm
Cum este transplantat Jedermann din Salzburg în Ocna o grãmadã”, despre normalitate – „normali suntem cu toþii, dar
• Foto TNRS: Dragos Dumitru
Sibiului? Sub semnul „realismului capitalist” de care vorbea Tho- unii sunt mai normali“. Întreaga structurã a spectacolului
Spectacol realizat cu sprijinul Institutului Goethe ºi
mas Ostermeier, cu o schimbare a numelui personajului central, cuprinde fragmente dintr-un decalog inversat, în care poruncile
ce atrage o schimbare de perspectivã, jedermann (fiecare) este Forumului Cultural Austriac divine sunt recitate ºi apoi încãlcate, o cale inversã, o îndepãrtare
transformat în iedeman, cu o intenþionatã suprapunere cu de imaginea paradisiacã, o poluare a imaginii pure a naturii
Dedeman, ºi Iedeman, personajul, are o identitate singularã, o soluþie prin care Dávid Paška, regizorul, reuºeºte sã prin creaþiile, himerele ºi nevrozele omului, între faptele „bune”
investitorul care vede potenþialul zonei ºi defriºeazã pãduri concentreze, sã armonizeze temele vechi ºi noi pe care Thomas ale lui Iedeman ºi crimele lui, între care ultima e cea mai grozavã,
pentru a face o pârtie de schi ca în Austria. Obsesia/ nucleul Perle, dramaturgul, le integreazã. Între crimele misterioase din lovitura în întuneric, „un act de bunãvoinþã” pentru a curma
dramatic nu mai este moartea, de altfel moartea ca personaj e pãdure, evenimente caritabile, discursuri, promisiuni, iubirea se suferinþele ibovnicului, victimã a unui atac în pãdure.
eliminatã, ci profitul, afacerea. Moartea e doar accident, insinueazã mai discret sau mai violent. Neliniºtea doamnei Cu Domul Iedeman asistãm la un ospãþ fãrã sfârºit, o masã
inconvenienþã în afacerea lui „Eu, vestul, am venit aici în þara Iedeman, refrenul care reapare în cele mai nepotrivite momente, când de biliard, când cavou, în scenografia plinã de resurse a lui
asta sã vã salvez“. Benedikt Haefner transmite toatã detaºarea în veselia generalã: „am trãit o moarte dureroasã, o moarte Julius Leon Seiler, ºi o senzaþie de disconfort se instaleazã, o
personajului, nu afirmarea superioritãþii, cât supunere totalã nedreaptã, o moarte naturalã, o moarte indiferentã”, reme- lecturã contemporanã durã. Iederman e fiecare (dintre noi) ºi
în relaþia cu angajaþii. „Da, da, domnule Iedeman!” e rãspunsul morarea morþii iubitului, un lung monolog de respingere- suntem confruntaþi cu moartea ºi cu ceva la fel de
în cor. Este introdus, în schimb, un personaj nou, doamna asumare a fragilitãþii, relevã o altã faþã a personajului, aproape înspãimântãtor, cu varianta noastrã cea mai rea, lipsitã de
Iedeman (soþia), rol ofertant construit parcã pentru Fabiola de nerecunoscut. O iubire ascunsã trãieºte ºi Iedeman, întâlniri umanitate. Finalul aduce o razã de luminã, revolta bufonului
Petri, care îi conferã forþã ºi sobrietate, singura pe poziþie de secrete cu unul din angajaþii lui, „animalul-om la vânãtoare” feminin care refuzã sã accepte, sã capituleze „Nu! Nu! rãmânem
egalitate cu Iedeman, împrumutând din indiferenþa lui uneori. mânat de instinct, dar atent la reputaþia lui. Substituþia iubitã- aici! Avem nevoie de un alt sfârºit!”.
ªi aceasta se poate verifica în discursul pe care ea, amfitrioana
galei de binefacere, îl susþine în faþa oaspeþilor. Pe un ton emfatic
repetã/ reia fraze despre datoria creºtinã de a strânge bani
pentru oameni ºi animale, în timp ce o bruscheazã pe tânãra
vãduvã cu trei copii, al cãrei soþ a intrat în pãdure ºi nu s-a mai
întors. Este un dublu performance, discursul soþiei amplificat
de falsul panegiric pe care îl cântã Iedeman, pe melodia lui
Édith Piaf, Non, je ne regrette rien, o odã a parvenirii tinerei
doamne, purã, „dar cu un plan”. Apare aici primul indiciu al
unei ambivalenþe a celor douã personaje principale. Transfor-
mãrile lui Thomas Perle sunt spectaculoase, personajele la fel,
dar distanþa între figura publicã ºi figura privatã uneori este
exageratã. Spovedania doamnei Iedeman e unul dintre aceste
momente, gândurile ei despre moarte, temerile sunt în contrast
cu povestea vãduvei.
Povestaºii/ paiaþele, personaje preluate din misterul creºtin
iniþial (Edermann apare menþionat în secolul al XV-lea în Anglia
sub denumirea Everyman), care introduc ºi comenteazã întâm-
plãrile, observã cum Iedeman „cântã frumuseþea pentru a
acoperi faptele urâte”. Numãrul celor morþi în pãdure creºte,
„mor ºi pãdurile”, dar ce conteazã este afacerea. O atitudine
echivocã are ºi preotul invitat la galã, predica lui despre sufletele-
pahare în care condamnã consumerismul, mall-urile ºi
internetul care au luat locul bisericii are efectul scontat ºi domnul
Iedeman decide sã fie botezat, dar nu oricum, ci în toate religiile.
Scena botezului în cheie parodicã devine pretext pentru un alt
act performativ, în care preotul, cuprins de patos, intoneazã Se
bastasse una canzone, imn al iubirii universale, iar doamna
Iedeman recitã o poezie de Hugo von Hofmannstahl, ocazie de
omagiu spontan pentru autorul piesei, al cãrui nume e
întâmpinat cu entuziasmul provocat de un rock star.
Momentele acestea de emoþie, de tensiune colectivã, în care
câþiva actori trec din poziþii individuale în cele de figuranþi, sunt

19 Nr. 2 • 2023
 RAMURA traducerilor

Viorica Gligor

Pierdere ºi regãsire

O varã italianã de Rebecca Serle este,

aparent, o carte de vacanþã, scrisã într-
un stil lejer ºi agreabil, contrar temei grave. Miezul
discursului narativ este alcãtuit din povestea de
dragoste ºi suferinþã a unei tinere care ºi-a pierdut
mama ºi, în acelaºi timp,„centrul de gravitaþie” ºi
rostul existenþei:„Încã nu pot concepe lumea fãrã
mama, nu-mi pot imagina cum va arãta fãrã ea
sau cine sunt în absenþa sa. […] Nu-mi imaginez
cum mã voi împãca vreodatã cu faptul cã, pur ºi
simplu, nu mai existã braþele ei calde ºi primitoare.
În care m-am simþit mereu acasã”.
Deºi are treizeci de ani ºi e cãsãtoritã, ipostaza
definitorie a lui Katy rãmâne cea filialã. De aceea,
odatã cu moartea fiinþei materne, nu mai ºtie cine
este, trãieºte o crizã identitarã. Preþ de ºase luni,
cât a îngrijit-o pe Carol, care suferea de o maladie
incurabilã, a fost constrânsã sã se familiarizeze cu
sentimentul inevitabilului, dar n-a reuºit. În
schimb, ºi-a analizat cu luciditate relaþia conjugalã
ºi a acceptat concluziile dramatice ale acestui bilanþ
afectiv:„De când s-a îmbolnãvit mama, m-am tot
gândit cât de realã e cãsnicia mea cu Eric. Decizia
de a-l pãrãsi avea mai puþin de-a face cu moartea
mamei ºi mai mult cu conºtientizarea faptului cã
suntem muritori. Ceea ce înseamnã cã am început
sã mã întreb dacã era cãsnicia în care voiam sã
mor, dacã era cãsnicia care voiam sã mã ajute sã
trec prin toate astea, prin boala mamei mele ºi
prin ceea ce, inevitabil, va veni dupã aceea”.
Drama lui Katy se consumã în singurãtate.
Cu toate cã îi este alãturi, Eric nu poate sã o
consoleze, sã-i aline nefericirea. Singurul gând care
o animã este cãlãtoria spre Coasta Amalfi, spre
„locul acela magic care apãrea aºa de intens în
amintirile”mamei.Împlinirea proiectului de suflet,
pentru care s-a pregãtit vreme îndelungatã, alãturi
de ea, este resimþitã drept singura ºansã de a o
regãsi pe femeia de altãdatã, îndrãgostitã
iremediabil de Positano.
Descoperirea acestui tãrâm de o frumuseþe
strãlucitoare îi conferã lui Katy mângâierea de a
cãlca pe urmele paºilor ei, de a cunoaºte ceea ce a
iubit ea: culorile ºi miresmele mãrii, splendoarea
apusurilor, eleganþa restaurantelor ºi a hotelurilor,
unde descoperã savoarea mâncãrurilor meridio-
nale ºi a vinurilor italieneºti; pitorescul porturilor,
al pieþelor,al magazinelor ºi tarabelor.Uneori,toate
acestea o apropie atât de mult de Carol, încât
durerea absenþei ei se estompeazã. Alteori, dorul
devine atât de sfâºietor, încât se revarsã în
lamentaþii: „Cum a putut sã-mi devinã indis-
pensabilã, sã fie o parte atât de mare din viaþa
mea, din inima mea, atât de întreþesutã cu tot ce
era, doar pentru ca apoi sã plece?”.
Aceste fluxuri ºi refluxuri afective îi destructu-
reazã percepþia realitãþii. Halucinatã, plonjeazã
într-o realitate magicã ºi întâlneºte o necunoscutã
care seamãnã izbitor cu versiunea mamei de la
treizeci de ani. Au acelaºi nume, aceeaºi profesie,
aceleaºi gesturi ºi atitudini… Revederea stã sub
zodia fantasticului. Planurile temporale fuzioneazã
misterios, prezentul ºi trecutul se suprapun. Katy
este profund bulversatã, îºi pune întrebãri
referitoare la propria percepþie a întâmplãrilor.
Dupã îndelungate frãmântãri ºi deliberãri
interioare, câºtigã certitudinea care îi sporeºte
freamãtul inimii:„Asta e mama mea. Mama mea
cea extraordinarã, cea uimitoare. Aici, acum, în
toatã gloria. Neatinsã, mã gândesc apoi, de nimic
din ce va veni”.
Între cele douã femei se leagã o prietenie tandrã
ºi ardentã. Fiica îºi regãseºte mama în varianta ei
tânãrã, liberã ºi fericitã. Aºa cum a fost în acea
varã italianã, petrecutã la Positano, în acel spaþiu
paradisiac. Alãturi de ea, cea de odinioarã, învaþã
sã se bucure, cu toatã fiinþa, de îmbrãþiºarea clipei
prezente. Sã se elibereze de orice inhibiþie, temere
sau constrângere, sã descopere cã viaþa poate fi o
„sãrbãtoare continuã”. Nesperata posibilitate de
a fi împreunã cu ea îi intensificã sensibilitatea faþã
de minunatele peisaje marine de pe Coasta Amalfi,
dar ºi fascinaþia faþã de Adam, americanul cha-
rismatic, a cãrui pasiune îi remodeleazã femini-
tatea ºi îi reveleazã iubirea romanticã.Povestea lor
rãmâne suspendatã în lumina de miere a unei
experienþe erotice dintr-o altã dimensiune
existenþialã.
Cãlãtoria în timp, pe care o parcurge Katy,
este una iniþiaticã. Are valoarea unui proces al
maturizãrii sentimentale, la capãtul cãruia aflã
adevãruri dureroase despre sine ºi despre Carol.
Învaþã lecþia acceptãrii propriei vulnerabilitãþi ºi
Rebecca Serle, O varã italianã, Traducere
din limba englezã de Alexandra Florescu,
Bucureºti, Editura Nemira, 2022
a imperfecþiunii materne.A asumãrii neputinþelor,
greºelilor,angoaselor,depersonalizãrilor,cãderilor
– trepte ale devenirii individuale.
În urma confruntãrii brutale cu pierderea
mamei, Katy a biruit durerea, deoarece a regãsit-
o într-o altã duratã, de naturã miraculoasã. În
care a descoperit cã frumuseþea vieþii constã tocmai
în fragilitatea ºi efemeritatea ei, cã adevãrata
dragoste nu moare, ci se îmbogãþeºte prin pãstra-
rea în suflet a celor mai preþioase amintiri.
Protagonista devine conºtientã de faptul cã
orice eveniment trãit, pe mãsurã ce este povestit,
se transformã în ficþiune ºi dobândeºte un plus
de semnificaþie: „ªi putem alege ce poveste sã
spunem: despre vieþile noastre, despre întâmplã-
rile ºi relaþiile noastre. Putem alege capitolele cãrora
sã le dãm un înþeles”.
O varã italianã de Rebecca Serle nu prezintã
profunzimi psihologice, iar scenariul narativ
asimileazã senzaþionalul ºi spectaculosul de o
manierã destul de superficialã. Totuºi, în ciuda
acestor limite artistice, romanul conþine o poveste
emoþionantã despre suferinþã, doliu ºi vindecare,
despre puterea fiinþei umane de a se regenera,
prin iubire, supravieþuind dezastrelor personale.

Cãrþi ºi autori în selecþia

Ion Maria: ontologizarea sinelui prin reificare

U n joc al contrariilor, dezvoltat în
manierã originalã, cu dezinvolturã,
discret ºi insinuant, într-un discurs frenetic,
impulsionat de sugestii post- ºi postmoderniste,
regãsim în volumul Marile secrete al lui Ion Maria.
Forþa poeticã a lumii sale auctoriale, intimistã ºi în
exces misterioasã, acut diferitã de imaginarul
redus la elementele sale arhetipale, cu legãturi
ombilicale de viziune ficþionalã cu paradigmele
consacrate în literatura contemporanã, derivã din
puterea cuvintelor de a varia realitãþi imanente. E
limpede, vãdind temeiul vocaþiei de înlãturare a
mãºtilor false, stihuitorul, devenind conºtient de
faptul cã fiinþeazã în limitele iniþiatice ale poeziei,
„sunt pe punctul de-a afla/ rostul meu în univers”
(ardere de tot), (tran)scrie lucid fiorul existenþial
al „textului lumii” care îºi distileazã sensul/
semnificarea în propria evanescenþã:„caut textul
esenþial textul/ pe care Dumnezeu l-a ascuns/ în
lume printre oameni/ îl simt este aici aproape/
încã nu avem ochi/ sã-l vedem/ caut sã-mi fac alþi
ochi/ altã privire/ privirea pietrei ori/ privirea ploii/
privirea oglinzii/ prin gaura cheii/ câteodatã
beþivii/ ºi uneori sfinþii/ citesc din acest text/ poeþii
doar îl pipãie/ ca orbii/ caut textul esenþial/ textul
secret/ cel care conþine toate adevãrurile/ bat
clopotul din mine/ cât pot de tare/ poate se vor
deschide porþile/ ori îngerul îmi va pune/ mâna
pe cap ºi îmi va ºopti/ textul/ ºtiu cã textul mã/ va
înghiþi/ ºi vã va înghiþi/ pe voi toþi/ oare nu asta/
ne dorim?” (textul esenþial).
Rãmâne ispititoare ideea lui Ion Maria cã „în
singurãtatea mea de foc/ voi regândi lumea/ de la
începuturi/ poate o voi face/ un pic mai bunã”
(noaptea de cristal), semn al înþelegerii absolute a
(în)scenãrii ontologice a creaþiei, mai ales când
constatã cã „între universuri nu existã bariere/
dar nici apropieri/ fiecare fiinþã existã/ doar în
imaginaþia/ celorlalte” (scrisoare din palatul de
varã) ºi cã rostirea poeticã este concretizatã prin
raportul dintre eu ºi lume: „asta este misiunea
noastrã/ sã spunem sã strigãm/ chiar dacã o
facem/ între-o fântânã fãrã apã/ valurile
strigãtului nostru/ se vor auzi cândva/ în eter/
vor fi mai puternice/ decât gravitaþia/ ele vor
înclina capetele/ încoronate ºi macii/ de pe câmp/
cândva vom fi în agartha/ cândva vom fi ºi noi
importanþi/ va fi prea târziu” (de veghe); sau: „e
crizã cuvintele noastre/ sunt fãrã preþ le dãm/
gratis numai sã fie/ iubite// printre paginile cãrþilor
de poezie/ sunt marile secrete/ alambicurile tarotul/
tablele de smarald/ claviculele blestemate/ tot ce
aþi vrut sã ºtiþi vreodatã/ doar trebuie/ sã gãsiþi
cartea potrivitã/ mai bine citiþi-le/ pe toate// poeþii
sunt marii magicieni/ scot universuri din joben/
ºi nu le pasã de cei care/ se întâlnesc prin hoteluri/
crezând cã ei conduc/ lumea/ o, universul nu este/
aºa cum cred ei cã este/ universul este doar aºa/
cum noi spunem/ cã este” (poeþii). Explorarea
programatic-obiectualizatã a multiplelor/
canonicelor teme ale liricii universale –
singurãtatea, extazul, lehamitea, sarcasmul, ironia,
teama, iubirea, neadevãrul, revolta etc. – reclamã,
la nivelul alter ego-urilor, o stihialã/ disimulatã/
ireductibilã stare de ipohondrie:„stau în neºtiinþa
mea ca/ sâmburele în fruct ºi tu/ eºti dincolo de
atlanticul/ cuvintelor eu sunt dincoace/ adormit
între-o corabie/ beatã// m-am uitat în oglindã/ ºi
nu mi-a plãcut/ ce am vãzut am vrut sã/ opresc
oglinda i-am scos/ ºtecherul din prizã chipul/ a
rãmas tot acolo dintr-o datã/ am trecut dincolo ºi
am vãzut/ lumea cu o mie de ochi/ ºi în ciuda
diavolului care/ bântuia pe ici pe acolo/ lumea era Ion Maria, Marile secrete, Bucureºti,
încã/ frumoasã” (un secret). Editura Inspirescu, 2021
Ion Maria, poet reflexiv, situat oarecum într-
un regim perpetuu de metaforizare, uºor în
imago-uri în miºcare. Sedus de aserþiunea
opoziþie cu paradigma celorlalþi poeþi ai generaþiei
dostoievskianã cã „frumuseþea va salva lumea” –
sale, ontologizeazã lumea prin reificarea ºi
a se vedea poemul stanþele de la dzyan –, poetul
propensiunea personajului liric cãtre un retorism
nostru confirmã o excelentã/ subtilã cunoaºtere a
paradoxal de ravisant, care „nu mai are timp sã
contrastelor:„peste lanul de grâu zboarã/ o mierlã
se joace/ de-a zeii/ s-ar juca doar de-a oamenii/ ºi
de parcã ar fi/ o secerãtoare/ grâul se lasã
de-a dragostea/ dar nu mai are timp” (evoluþii).
mângâiat/ de zborul ei ca ºi cum tu/ l-ai mângâia/
Viziunile insolite ale poetului,oglindind în chip
/ dragostea mea stã acum/ între-o piatrã ce va
fericit un sine obsedat de întrebãri ºi, implicit, de
crãpa/ producând o scânteie/ ce va da foc/
imperativul prozodic de a imagina, ludic, vãzutul
universului” (focul).
ºi nevãzutul lumii, îi relevã capacitatea de
sublimare simbolicã ºi punere în cuvânt a unor • Florian Copcea

Nr. 2 • 2023
20

Gabriela Nedelcu-Pãsãrin
A bdulrazak Gurnah, scriitor remarcabil
al literaturii engleze contemporane,
originar din Zanzibar ºi stabilit în Regatul Unit în
anii ‘60, a fost distins cu Premiul Nobel pentru
literaturã în anul 2021. Romanele sale au fost
apreciate de critica literarã ºi premiate, conturând
astfel imaginea unui prozator de succes. Paradise
(1994) a fost selectat pentru „Booker” ºi pentru
„Whitbread Prize”. Romanul By the Sea (2001) a
fost inclus pe lista scurtã pentru„Booker”ºi pentru
„Los Angeles Book Prize” ºi a primit Premiul RFI
„Témoin du Monde” în Franþa în 2007, iar
Desertation a fost pe lista scurtã la „Common-
wealth Writers’ Prize”.Argumentarea desemnãrii
lui Abdulrazak Gurnah pentru Premiul Nobel este
o expresivã caracterizare a genezei creaþiilor sale
literare: „pentru pãtrunderea sa fãrã compromi-
suri ºi plinã de compasiune în efectele colo-
nialismului ºi destinele refugiaþilor în golful dintre
culturi ºi continente”.
Stabilit în Regatul Unit ca refugiat în timpul
Revoluþiei din Zanzibar, Gurnah va cunoaºte
îndeaproape destine care au înfruntat vicisitudinile
unor vremuri istorice tulburi ºi care au lãsat urme
în viziunea asupra vieþii ºi a adaptãrii în condiþii
de crizã. Astfel este motivatã preferinþa pentru
alegerea ca teme narative a faptelor de violenþã ºi
a destinelor în cãutarea unui refugiu ca spaþiu de
locuit sau spaþiu spiritual. Este, în esenþã, chiar
viaþa scriitorului ºi universitarului britanic.
Conceperea profilurilor psihologice ale perso-
najelor sale se înscrie în ceea ce Edmund Husserl
Trãiri intenþionale
a numit „intenþionalitate”, deducþiile funda-
mentându-se pe intuiþia apodicticã sau pur
imanentã conºtiinþei.Aceasta este o contemplare
a esenþei. Metoda fenomenologicã (intenþional
analiticã sau intenþional geneticã) vizeazã
contemplarea esenþei. Reducþia fenomenologicã
este cea care pune în evidenþã obiectul
intenþional, în cazul naraþiunilor lui Gurnah,
„vieþile în derivã”. Conform concepþiei lui
Husserl conºtiinþa, transcendentalã, reflectã o
lume exterioarã, lume pe care o descoperã prin
intermediul „trãirii intenþionale”. Din aceastã
perspectivã, fenomenologia este preocupatã de
construcþia unei lumi. Perceperea unor fapte
reale înseamnã, în esenþã, perceperea esenþelor
acestor existenþe reale.
Este ceea ce Abdulrazak Gurnah a conceput
prin descrierea unor experienþe de viaþã, care
cumulate au constituit substanþa recentului
roman, Vieþi în derivã. „Trãirile intenþionale”
definite de Edmund Husserl sunt de regãsit în
fiecare destin descris aleator, dar cu un final
preconizat de autor.În aceasta rezidã intenþiona-
litatea bazatã pe trãirile intenþionale. La final,
reuºind sã construiascã aceastã lume a vieþilor
în derivã, Gurnah construieºte personaje
„instalate fenomenologic”, dezvãluind o lume
care îºi cautã refugiul în speranþã, aºteptare ºi
ipoteticã fericire.
Viaþa în derivã este conturatã de romancier
de la primele pagini, descriind viaþa lui Khalifa:
„Ducea o viaþã inutilã într-un oraº care nu era
cãminul lui, într-o þarã care pãrea sã fie mereu
în rãzboi, mai ales cã apãruserã zvonuri despre
o nouã rãscoalã în sud ºi în vest” (p. 19). Destinele
sunt cu evoluþii meandrice, sunt vizate contextele
de adaptabilitate ºi se verificã prin crearea de
suspence a unor limite ale adaptãrii, asumãrii
unui nou climat, culturã, cãmin, loc de trãit o
altã viaþã diferitã de cea anterioarã. Este o
permanentã provocare de a uita trecutul ºi,
totuºi, personajele sunt îndemnate sã se întoarcã
în aceste prime locuri ale vieþii ostracizate. Vor
descoperi cã pãrinþii au murit, cã nu mai au
legãturi cu locurile copilãriei, casele sunt
dãrãpãnate sau au fost înlocuite cu alte
construcþii, cã trecutul s-a irosit în amintiri triste.
Dominã sentimentul de tristeþe: nici de acest loc
nu se pot desprinde, nici în noul mediu nu se
simt acomodaþi. De aici viaþa în derivã.
Succint, romanul este construit în jurul a
douã personaje, care nu apar explicit a fi
principale, ci se construiesc din aluviunile
narative: Ilyas, copil, a fost rãpit de la pãrinþi de
cãtre trupele coloniale germane. Reîntoarcerea
dupã mulþi ani în satul sãu, dupã disperanta
despãrþire de familie ºi participarea la un rãzboi
contra propriului popor,va avea un efect dureros,
va fi o „trãire intenþionalã”, pentru cã aceste
sentimente au fost identificate de autor în pro-
pria existenþã, în timpul Revoluþiei din Zanzi-
bar. Gurnah construieºte o lume a acestor trãiri
la graniþa cu disperarea ºi deznãdejdea,
aducând-o în prim plan pe sora lui Ilyas, pe
Afiya, cea care va rãmâne ca profil al zbaterii în
durere fizicã ºi emoþionalã pânã la finalul
romanului. „În oglindã”, Gurnah construieºte
un al doilea destin, o nouã „viaþã în derivã”, pe
cea a lui Hamza, cel care va fi vândut (o des-
prindere la fel de brutalã de familie) ºi va ajunge
în trupele coloniale, sub protecþia, chiar exageratã
emoþional, a unui ofiþer. Se va întoarce în locul
unde a mai trãit, dar totul este schimbat, o
întâlneºte pe Afiya ºi se vor cãsãtori, dar ne-
împlinirile vor continua, viaþa lor va rãmâne în
derivã.
Sentimentul dominant este frica: „Te temi
de mine? Îmi place ca oamenii sã se teamã de
mine. Asta mã face puternic” – îi spune lui
Hamza ofiþerul despotic. Toate personajele trec
prin aceastã emoþie negativã, trãirea intenþionalã
sub acest spectru conduce la configurarea unei
atmosfere de teroare: teroarea rãzboiului,
atitudinea sãlbaticã a combatanþilor, teroarea
în mediul familial. Afiyei i se va rupe mâna,
pentru cã ºtie sã scrie, Hamza va fi schilodit de
ofiþer cu sabia, cele douã personaje cu infirmitãþi
se vor regãsi în iubire, dar debutul acestei relaþii
va fi un pãcat: se vor iubi în zilele Ramadanului
ºi de aici frica de a nu se afla ºi vor trãi cu frica
generatã de pãcat. Gurnah îºi creioneazã toate
personajele în clar-obscur: în traiectul lor
existenþial existã un dat generator de insecu-
ritate, coagularea stãrii de teamã se realizeazã
din povestirile vieþii lor. Romanul este un puzzle
al spaimei de necunoscut, episoadele narate sunt
„fisuri” în normalitate care conduc spre o
atmosferã tensionatã, nu are un apogeu, ci este
o pendulare între stãri de acalmie ºi teroare, iar
teama creºte în intensitate prin adãugarea încã
unei„vieþi în derivã”.
Tehnica acumulãrilor într-un crescendo al
21
RAMURA traducerilor
Abdulrazak Gurnah, Vieþi în derivã,
Traducere din limba englezã ºi note de Andreea
Nãstase, Editura Litera, Bucureºti, 2022
intenþionalitãþii este tehnica narativã exersatã de
scriitorul Abdulrazak Gurnah. În egalã mãsurã
este ºi tehnica punerii în contrapunct a unor
mentalitãþi tradiþionale. Este vizatã ºi teoria
motorilor animaþi, catalizarea resurselor fizice prin
expunerea la un climat de fricã. Empatia lectorului
faþã de personaje derivã ºi din aprecierea pentru
puterea lor de a trãi în acest mediu, din care nu
ºtiu dacã vor ieºi vreodatã. Este un vertij perma-
nent, la un al doilea nivel de receptare, primul
fiind acea lume construitã intenþional, definitã de
Husserl, în care Hamza „era îngrozit din clipa în
care deschidea ochii în zori, dar epuizarea îl aducea
într-o stare în care nu se mai temea ºi nu încerca
sã braveze, fiind detaºat de prezent ºi aºteptându-
ºi calm soarta. Alteori cãdea în ghearele disperãrii”
(p. 127). „Afiya nu mai era o fetiþã, ci o kijana,
domniºoarã, ºi începea sã înþeleagã nesfârºitele
resentimente care marcau vieþile izolate ale
femeilor” (p. 136). Iar Zanzibar, þara de obârºie a
scriitorului Gurnah,este definit ca loc unde„gãseai
orice boalã la care te puteai gândi, inclusiv pãcatul
ºi dezamãgirea” (p. 137). Intenþionalitatea în
redarea acestei lumi este o evidenþã, iar scriitorul
refugiat în Regatul Unit va repovesti aceastã lume
a fricii ºi dezamãgirii, un adevãr trãit, germene al
genezei acestui roman. Viaþa lui Hamza este
exemplarã pentru aceste vieþi în derivã: dat unui
negustor în contul datoriilor, pus sã lucreze fãrã
platã, tratat ca ºi cum ar fi fost proprietatea lui,
nemaisuportând a fugit la rãzboi, s-a reîntors în
oraºul unde trãise în copilãrie cu pãrinþii, dar nu
a mai gãsit pe nimeni cunoscut. Cu toatã aceastã
viaþã de „vândut”, ºi-a simþit trupul ºi spiritul
libere.
Pentru a rãmâne consecvent viziunii sale
intenþionale, Gurnah plaseazã la finalul romanului
povestea vieþii fiului care ºi-a urmat voluntar tatãl
în lagãrul de concentrare de la Sachsenhausen,
lângã Berlin, ºi care, dupã moartea tatãlui lui în
detenþie, a fost împuºcat pe când încerca sã
evadeze.Sunt vieþi în derivã descrise în clar-obscur,
cu accentuarea umbrelor generate de trãiri
intenþionale pentru a crea efecte de contrast
puternice.Aceastã derulare gradualã a destinelor
se constituie în adevãratã artã a naraþiunii ce
dominã ca efect prim o lume exterioarã, lume pe
care o descoperã prin intermediul „trãirii
intenþionale”. Din aceastã perspectivã, romanele
lui Abdulrazak Gurnah revendicã fenomenologia
prin construcþia unei lumi ºi perceperea esenþelor
acestor existenþe reale, vieþi în derivã, dintr-un
spaþiu în care a trãit ºi scriitorul ºi din care a
reuºit sã se desprindã, redând lumii „destinele
refugiaþilor în golful dintre culturi ºi continente”.
Nr. 2 • 2023
Meridianele textului
Avanpremierã editorialã

Gwen Strauss

Cele nouã femei de la Ravensbrück

O poveste adevãratã despre supravieþuire în Germania nazistã
(fragment)

Traducere din englezã de Justina Bandol

Colecþia „Raftul Denisei”, coordonatã de Denisa Comãnescu — Ei, haide! Spune-mi, te rog, cum o cheamã.
(c) Editura Humanitas Fiction, 2023 Hélène se bucurã când reapãru Ira. În spatele lui era un
cuplu de nemþi cu niºte valize. Pãreau nãuciþi. Bãrbatul încerca
sã vorbeascã calm, deºi era roºu la faþã ºi în mod vizibil furios.
G wen Strauss (n. 1963, Haiti) este o scriitoare americanã care actualmente trãieºte în Franþa, unde este
directoarea programului de rezidenþã artisticã gãzduit de Casa Dora Maar. Dupã studii în SUA, la Hamp-
shire College ºi Wheelock College, a cãlãtorit intens, a predat ºi a lucrat în domeniul editorial. Este autoarea unor
Soþia lui suspina ºi implora. Apucã disperatã de tunica lui Ira.
— Ce spun? o întrebã Harry pe Hélène.
multipremiate cãrþi pentru copii, precum ºi poetã, iar eseistica ºi proza sa scurtã au apãrut în publicaþii prestigioase — Spun cã nu au unde sã se ducã, îi rãspunse ea.
precum The New Republic, London Sunday Times ºi New England Review. Cele nouã priveau spectacolul perechii acestei, vizibil avute,
Bestsellerul internaþional Cele nouã femei de la Ravensbrück (The Nine, 2021) aduce la luminã, dupã mai mult care se ruga sã nu fie scoasã din casã.
de 75 de ani, povestea adevãratã a lui Hélène Podliasky, strãmãtuºa autoarei, ºi a felului în care aceasta ºi alte opt — Pãi, tu ai avut? o întrebã Ira pe Hélène. Voi aþi avut unde
prizoniere au reuºit sã evadeze în timpul unui marº al morþii din lagãrul de concentrare Ravensbrück, cel mai dur sã vã duceþi?
lagãr nazist rezervat femeilor, aflat pe teritoriu german. Hélène se uitã la el. În ochii lui vãzu ceva aprig.
Toate sub vârsta de 30 de ani ºi fãcând parte din Rezistenþa francezã, cele nouã femei au ajuns în lagãr fiindcã — Aici, rãspunse ea. Noi am încercat sã ajungem aici.
au organizat transporturi de arme, au adãpostit ºi ascuns paraºutiºti ai trupelor aliate, sau pentru cã au coordonat — Atunci intraþi! fãcu el semn cãtre uºã. E noua voastrã
comunicaþiile între celulele regionale de partizani, ori au înlesnit treceri ale graniþei în Spania ºi au salvat copii evrei. casã. O sã se descurce ei. útia doi fac pe disperaþii, dar am mai
Arestate, au fost interogate ºi torturate de Gestapo, apoi au fost deportate în Germania. Transferate dintr-un lagãr vãzut ºi noi câte ceva.
de concentrare într-altul, forþate sã plece într-un marº al morþii de la Ravensbrück, cele nouã ºi-au consolidat Lui Hélène i se pãru cã Ira e tentat sã spunã mai mult, dar
prietenia printr-un pact de supravieþuire, dar nu cu orice preþ – nu cu preþul dezumanizãrii. Incredibila lor fugã se stãpâneºte. Dãdu din cap, închipuindu-ºi cã ºi el, ca ele toate,
a durat zece zile teribile, timp în care au traversat liniile frontului celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial ºi au ajuns la „vãzuse câte ceva“.
Paris. Bazându-se pe surse istorice ºi pe relatãri directe, cartea lui Gwen Strauss este un omagiu emoþionant adus — Haideþi! le spuse ea celorlalte.
puterii umanitãþii ºi a prieteniei în cele mai întunecate vremuri ale istoriei. — Puteþi încuia uºa, le spuse Ira la despãrþire.
Hélène închise uºa dupã ele, iar femeile se uitarã unele la
„Oferind imagini cumplite ale vieþii în lagãrele de concentrare ºi din timpul marºurilor morþii, Gwen Strauss se altele. Erau uluite. Rãtãcirã prin casã: un pian, biblioteci pline
bazeazã, ca orice cercetãtor priceput, pe arhive ºi interviuri, dar, în calitate de poetã ºi povestitoare desãvârºitã, face cu cãrþi, covoare ºi lãmpi, perne pe scaune. Era aproape ca un
apel ºi la imaginaþia sa vibrantã pentru a descrie traumele emoþionale ºi fizice la care au fost supuse aceste tinere.“ decor de teatru, ca o punere în scenã. Între aceºti pereþi, în tot
(The Wall Street Journal) timpul cât ele fuseserã închise, oameni normali duseserã o viaþã
„O carte captivantã, frumos scrisã, despre rezilienþã, prietenie ºi supravieþuire. Povestea rezistenþei femeilor în normalã. Urcarã la etaj. Nicole deschise un ºifonier ºi Josée izbucni
timpul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial trebuie spusã, iar Cele nouã femei de la Ravensbrück reuºeºte acest lucru în plâns când vãzu toate hainele dinãuntru. Scoaserã rochii,
din plin.“ (Heather Morris) fuste, bluze. Mena întinse mai multe þinute pe pat, spunând:
— Asta e perfectã pentru Hélène. Iar asta verde se potriveºte
O rãºelul Colditz este dominat de o cetate veche de o mie
de ani. Zidurile ei exterioare sunt groase de doi metri,
iar stânca pe care stã se prãvãleºte douã sute cincizeci de metri
— Ira Abrams, spuse cãpitanul, întinzându-i mâna lui
Hélène.
Ei doi mergeau în frunte tãcuþi, dar între celelalte fete ºi
cu ochii lui Nicole...
Zinka gãsise camera de baie, mare, placatã cu gresie. Ea ºi
Guigui dãdurã imediat drumul la apã în cadã ºi începurã sã se
în apele râului Mulde. Nemþii organizaserã aici un lagãr pentru Harry ºi Reggie se porni o conversaþie veselã. Soldaþii erau stropeascã în joacã. Era ºi o bucatã de sãpun parfumat. Toatã
prizonieri de rãzboi importanþi, dintre ofiþerii Aliaþi care încântaþi sã discute cu tinere femei care nu reprezentau inamicul, lumea se îmbãie ºi apoi se îmbrãcã în haine curate. κi aruncarã
evadaserã în mod repetat din alte lagãre. În aprilie, castelul iar fetele erau ºi ele bucuroase sã stea de vorbã, cu toate cã zdrenþele vechi într-un colþ ºi jurarã sã le ardã.
fusese cucerit de americani, care îl foloseau acum ca sediu de începeau sã simtã epuizarea de dupã toate peripeþiile zilei. — Mena, o sã facem un foc frumos de tabãrã pentru tine,
stat-major. Orãºelul de la poalele lui era plin de maºini ºi de Arãtând spre o casã impresionantã cu douã etaje, Ira spuse: promise Josée.
soldaþi americani masivi ºi zgomotoºi care împãrþeau gumã, — Asta aratã bine. Aºteptaþi aici, doamnelor! — Eu vreau sã-mi pãstrez haina, zise Mena, scoþând-o din
þigãri ºi ciocolatã. Femeile au fost duse direct în curtea castelului, Soldaþii bãturã la uºã, dar nu mai aºteptarã sã li se deschisã. grãmadã ºi strângând-o la piept.
unde se întâlnirã cu comandatul american. Impresionat de Intrarã, în timp ce femeile aºteptau pe stradã. Alþi soldaþi le Se uitaserã, dar nu gãsiserã aproape nimic de mâncat în
povestea lor, el ordonã unui grup de trei soldaþi sã rechiziþioneze fãcurã cu mâna, zâmbind. Câþiva, aflând cã sunt franþuzoaice, bucãtãrie, aºa cã furã foarte bucuroase când, dupã câteva ore,
casa unui localnic. încercarã sã intre în vorbã cu ele. Bonjour, le spuserã cu accentul soldaþii se întoarserã.
— Cãpitan Abrams, gãseºte o casã frumoasã pentru lor intens american. Toþi fãrã excepþie le ofereau gumã de mestecat — Ne-am gândit cã poate vreþi niºte salatã de varzã. Vã e
doamne, spuse el, dând din cap ºi zâmbindu-i lui Hélène, care îl ºi þigãri. Unul avea un ghid de conversaþie. Încerca disperat sã foame?
impresionase deja cu abilitãþile ei lingvistice. lege o propoziþie ca sã discute cu Josée, pânã când Hélène îl Când Hélène le traduse, fetele izbucnirã în râs: iar întrebarea
Ele îi urmarã pe cãpitanul Abrams ºi pe cei doi soldaþi pânã întrebã într-o englezã curatã: asta. Soldaþii le escortarã la cantina lor militarã, care fusese
în centrul oraºului. Dupã ce se îndepãrtarã de biroul — Ce încerci sã-i spui? instalatã într-un restaurant local. Primirã o masã caldã, dar
comandantului, soldaþii vrurã sã afle numaidecât cum le cheamã — Ah! zâmbi el larg. Întreab-o, te rog, dacã nu vrea sã fie într-o cantitate mult mai mare decât ar fi fost ele în stare sã
ºi se prezentarã ºi ei. Aveau nume tipic americane: Harry, Reggie prietena mea. mãnânce. Din cauza asta se neliniºtirã: nu-ºi puteau imagina sã
ºi Ira. — Sigur nu vrea, rãspunse Hélène cu severitate. lase mâncare în farfurie.

Nr. 2 • 2023
22

Celor trei militari pe care-i cunoºteau deja li se alãturarã
alþii, ºi curând în jurul lor roiau o mulþime de soldaþi care le
bombardau cu întrebãri. Ira îºi încruciºã privirea cu a lui Hélène
ºi-ºi dãdu seama cã e copleºitã.
— Lãsaþi-le puþin sã respire! ordonã el.
— Suntem foarte obosite, îi explicã Hélène recunoscãtoare.
Ziua cea lungã le ajungea din urmã. Îi rugã pe Ira ºi pe cei doi
soldaþi de la început sã le conducã înapoi acasã. În noaptea
aceea ei promiserã sã stea de pazã la uºã, ºi cele nouã femei
dormirã laolaltã într-un pat mare, cu saltea de puf.
E greu de spus cât de mult au înþeles soldaþii americani din
Colditz prin ce trecuserã cele nouã. În primãvara lui 1945, soldaþi
americani din diferite unitãþi vãzuserã ºi eliberaserã diferite
lagãre. Pe mãsurã ce înaintau în Germania, descopereau pe
drumuri cadavre ale victimelor fãcute de marºurile morþii.
Informaþiile despre amploarea crimelor naziste se înmulþeau.
Cu aproape un an mai devreme, în iulie 1944, sovieticii fuseserã
primii care eliberaserã un lagãr: Majdanek de lângã Lublin, în
Polonia. Dar abia odatã cu eliberarea, tot de cãtre ei, în ianuarie
1945, a lagãrului de la Auschwitz, scara uciderilor sistematice
organizase de naziºti devenise evidentã. Cu toate cã lagãrul de
la Auschwitz fusese în cea mai mare parte evacuat, sovieticii au
gãsit acolo aproximativ ºase mii de deþinuþi emaciaþi ºi mãrturii
ample ale genocidului: peste 800 000 de seturi de îmbrãcãminte
femininã ºi aproape 6 500 de kilograme de pãr omenesc.
Cei doi soldaþi care le întâlniserã pe femei în drum spre
Colditz fãceau parte din Divizia 2 Infanterie, care aterizase pe
plaja Omaha din Normandia ºi înaintase, luptând, pânã în Belgia.
κi apãrase cu tenacitate poziþiile în timpul Ofensivei din Ardeni,
împiedicându-i pe nemþi sã ocupe din nou Belgia, iar în aprilie
descoperise masacrul de la Leipzig-Thekla. Exact aºa cum aveau
sã facã la Bergen-Belsen britanicii, care i-au silit pe gardienii SS
sã sape morminte ºi sã-i înmormânteze pe morþi, armata
americanã dãduse ordin primarului din Leipzig sã furnizeze
cosciuge, coroane de flori ºi echipe de gropari care sã sape
mormintele victimelor. O sutã de cetãþeni de vazã ai Leipzigului
fuseserã scoºi sã participe la înmormântãri.
Chiar ºi soldaþii cu experienþã, trecuþi prin bãtãliile de pe
plajele Normandiei ºi prin Ofensiva din Ardeni, fuseserã profund
ºocaþi sã descopere lagãrele. Armata 7 americanã eliberase
Dachau pe 29 aprilie. Colonelul William Q. Quinn avea sã scrie
ulterior: „Aici trupele noastre au întâlnit priveliºti, sunete ºi
duhori oribile, de necrezut, cruzimi atât de cumplite încât nu
pot fi cuprinse cu mintea unui om obiºnuit“.
În lagãre zãceau maldãre de leºuri. Unii deþinuþi abia erau în
stare sã meargã; alþii se târau în patru labe. La Buchenwald, un
bãrbat a fost salvat pentru cã ºi-a putut miºca puþin degetul
mic. Fusese pus într-o cãruþã de cadavre care urmau sã fie
înhumate într-o groapã comunã, când un soldat american a
vãzut cã miºcã un deget.
Soldaþii erau ºocaþi de tãcerea din jur. Cu toate cã mii de
oameni mureau peste tot în lagãr, nu se auzea aproape nici un
sunet. Descriau miasma fetidã, înfiorãtoare, a morþii care se
amplifica pe mãsurã ce înaintai pe teritoriul lagãrului ºi intrai
în barãcile întunecate. Mulþi deþinuþi erau pe jumãtate sau
complet goi ºi arãtau ca niºte schelete. Toþi se miºcau încet ca în
transã, ca niºte stafii. Cuvintele repetate cel mai des când soldaþii
încercau sã descrie ceea ce vãzuserã era „de necrezut“.
Deþinuþii încercau sã-i îmbrãþiºeze pe soldaþi ºi sã-i sãrute.
Plângeau. Le mulþumeau în ºoaptã. Soldaþii le dãdeau tot ce
aveau la ei de mâncare. Dar, pentru cã sistemul digestiv al
supravieþuitorilor nu putea face faþã unei hrane bogate în
substanþe nutritive, faptul cã au mâncat s-a întâmplat chiar sã-
i ucidã. Pentru cã erau plini de pãduchi, iar tifosul fãcea mii de
victime zilnic, personalul medical militar a trebuit sã-i radã din
nou în cap ºi sã le facã duº ca sã-i cureþe. Uneori asta îi traumatiza
încã o datã. Chiar ºi dupã eliberare, foºtii deþinuþi ascundeau
mâncare; asistentele medicale gãseau pâine sub perne.
Mulþi supravieþuitori au murit în decurs de câteva zile dupã
eliberare – cincisprezece mii numai la Bergen-Belsen. Unii se
agãþaserã de viaþã doar ca sã poatã trãi eliberarea, apoi cedaserã.
Existã relatãri despre familii care s-au grãbit sã soseascã la un
spital de campanie ºi au apucat doar sã-ºi ia adio de la ruda lor.
Logistica era copleºitoare. Epidemia de tifos însemna cã foºtii
deþinuþi trebuiau carantinaþi ºi trataþi. Trebuia pus în miºcare
uriaºul mecanism administrativ al repatrierii. Mai mult, dându-
ºi seama de anvergura crimelor împotriva umanitãþii sãvârºite
de nemþi, Aliaþii trebuiau sã strângã dovezi ºi sã-i prindã pe SS-
iºtii care fugeau, ca sã-i aducã în faþa justiþiei. ªi toate acestea în
timp ce rãzboiul era încã în desfãºurare.
Relatarea Zazei despre evadarea celor nouã tinere femei se
încheie cu momentul când soldaþii americani le gãsesc pe drumul
spre Colditz, pe 21 aprilie. În ultima ei propoziþie, ea declarã cã
au fost „nouã femei care n-au vrut sã moarã ºi care au luptat
împreunã sã se întoarcã la VIAÞÓ. Dar întoarcerea la viaþã avea
sã fie mai complicatã decât ºi-ar fi imaginat.
Au rãmas timp de o sãptãmânã în casa rechiziþionatã din
Colditz, mâncând mâncare caldã la cantina armatei americane
ºi îmbrãcându-se în haine curate. Hélène mi-a spus cã soldaþii
veneau des la ele – prea des pentru gustul lor –, întotdeauna cu
o sticlã de ºampanie la subraþ. Pãreau sã aibã o rezervã
nesfârºitã. Ea ºi Zaza se refugiau în camerele de sus. Mãtuºa
mea avea idei foarte stricte despre moralitate. ªi îmi închipui cã
a existat o separare între cele care erau încântate de atenþia
soldaþilor ºi cele care n-o apreciau atât de mult. Lon, de exemplu,
a rãmas toatã viaþa o admiratoare a americanilor în uniformã
care fumau, cu þigara în gurã – îºi amintea fãrã îndoialã de cei
care le eliberaserã. Se simþea profund recunoscãtoare soldaþilor
americani ºi în siguranþã alãturi de ei.
Au aflat cã organizaþia Crucii Roºii pregãteºte un tren spre
Paris pentru deportaþii care se întorceau în Franþa. Urmau sã
aºtepte câteva sãptãmâni pânã când transportul avea sã fie
definitivat. Între timp, dacã voiau sã facã parte din el, trebuiau
sã se ducã sã locuiascã în tabãra de refugiaþi a Crucii Roºii de
lângã Grimma.
În aceeaºi perioadã, în ultimele zile din aprilie 1945, naziºtii
pierdeau controlul asupra lagãrului de la Ravensbrück. Mare
parte din istoria lui a fost uitatã dupã rãzboi, pierdutã în spatele
Cortinei de Fier ºi remodelatã de naraþiunea sovieticã. Eliberarea
lagãrului a început pe 21 aprilie, chiar ziua în care cele nouã
femei traversau râul Mulde. Folke Bernadotte din Crucea Roºie
Suedezã a primit un mesaj de la Himmler, care era de acord sã
le elibereze pe femeile rãmase la Ravensbrück.
Diplomat suedez, vicepreºedinte al Crucii Roºii Suedeze ºi
nepot al regelui Gustav al V-lea al Suediei, Bernadotte negociase
salvarea multor deþinuþi din diferite lagãre. Iniþial, tratativele
acestea îi avuseserã în vedere doar pe scandinavi, dar treptat
cãpãtaserã amploare. În ultimele luni ale rãzboiului, din martie
pânã în mai 1945, cele mai dramatice salvãri au avut loc în
cadrul unor misiuni speciale cunoscute sub denumirea de
„Autobuzele albe“3 – operaþiuni logistice de anvergurã, care au
necesitat o echipã de aproape trei sute de persoane, douãzeci de
cadre medicale, autobuze sanitare, camioane, automobile,
motociclete, o bucãtãrie de campanie ºi provizii complete pentru
toatã expediþia, inclusiv hranã ºi benzinã, fiindcã nimic din toate
acestea nu se putea obþine în Germania.
Dar autobuzele nu puteau transporta decât în jur de o mie
de deþinuþi odatã. Când Himmler i-a spus lui Bernadotte cã
poate scoate toate femeile de la Ravensbrück, vreo cincisprezece
23
Meridianele textului
mii în total, a fost nevoie de o mobilizare rapidã ºi febrilã pentru
a obþine autobuze ºi a le trimite cât mai repede spre lagãr.
Himmler era disperat. Ultimul pai de care se agãþa era
negocierea unei pãci separate cu Aliaþii fãrã ºtirea lui Hitler.
Calculase cã, excluzându-i pe sovietici, poate miza pe credinþa
înrãdãcinatã în Occident cã fascismul reprezintã un pericol mai
mic decât comunismul. L-a rugat pe Bernadotte sã transmitã
acest mesaj guvernului suedez, care sã-l dea mai departe
generalului american Dwight Eisenhower. A cerut de asemenea
ca eliberãrile de deþinuþi sã nu fie dezvãluite presei, pentru cã,
dacã Hitler, izolat ºi tot mai paranoic, afla despre ele, ar fi ordonat
sã fie oprite.
Când ordinul lui Himmler a ajuns la el, Fritz Suhren,
comandantul de la Ravensbrück, a refuzat mai întâi sã-l exe-
cute. Cu toate cã sovieticii se apropiau rapid, Suhren a urmat
ordinele anterioare ale lui Hitler de a pãstra deþinutele în lagãr
ºi a le lichida pe toate la apropierea trupelor inamice.4 A continuat
deci gazãrile ºi execuþiile sistematice.
Între timp, membrii trupelor SS de la Ravensbrück se grãbeau
sã facã curãþenie – incinerau corpuri, incendiau toate evidenþele
lagãrului, curãþau barãcile ºi se descotoroseau de grãmezile de
cadavre, dar continuau sã le execute pe deþinutele bolnave ºi pe
cele marcate cu „NN“, Nacht und Nabel.
Crucea Roºie Suedezã a reuºit sã elibereze aproximativ ºapte
mii de femei de la Ravensbrück, dar Aliaþii n-au vrut sã promitã
cã poate trece în siguranþã prin zona de rãzboi. Douã dintre
transporturi au fost bombardate ºi aproximativ douãzeci ºi
cinci de deþinute ºi un ºofer au murit; numãrul exact al victimelor
nu se cunoaºte încã precis. La ultimul transport s-a produs
aproape o rãzmeriþã în rândul femeilor care încercau sã urce în
autobuz.
Chiar în timp ce Crucea Roºie elibera sute de deþinute, Suhren
ordona asasinarea altora – de cãtre plutoanele de execuþie, prin
otrãvire ºi în camere de gazare provizorii.
Trupele SS rãmase au jefuit Effektenkammer în care se
pãstrau toate bijuteriile ºi bunurile confiscate de la deþinute la
sosire. Au încãrcat cât au putut din bunurile de preþ, s-au
schimbat în haine civile ºi, în ultimele zile din aprilie, au fugit,
lãsând în urmã mii de femei grav bolnave.
Nr. 2 • 2023
 carnet plastic Preavangardã ºi Avangardã: un
de Cãtãlin Davidescu
studiu cu mizã internaþionalã

C ristian-Robert Velescu este de multã vreme unul dintre

cei mai respectaþi ºi reputaþi istorici de artã din România
care, neîmpãrtãºind complexele ºi inhibiþiile locale, s-a ocupat
de subiecte cu mizã universalã, având o vastã expertizã în o-
pera lui Constantin Brâncuºi ºi în domeniul Avangardei/lor
istorice. Cãrþile ºi studiile sale: Rodin, Meunier, Brâncuºi ºi cultura
clasicã (2016), Autour de l’atelier de Constantin Brancusi: chem-
ins des modernités, chemins des avant-gardes (2015), Avant-
gardes et modernités – Brancusi, Duchamp, Brauner, Voronca,
Tzara & comp. (2013), Victor Brauner d’après Duchamp sau
drumul pictorului cãtre un suprarealism „bine temperat” (2007),
Formã ºi semnificaþie în arta româneascã modernã – exemplul
lui Brâncuºi (2002), Concepte ale poeticii lui Constantin Brâncuºi
(1999), Brâncuºi alchimist (1996), pentru a enumera doar unele
dintre ele, notorii pentru rigoarea lor intelectualã, i-au conferit
un binemeritat prestigiu în cadrul breslei. De aceea, monu-
mentalul volum, recent apãrut la Editura Academiei Române,
Preavangardã ºi avangardã. Transformãri caleidoscopice în arta
începutului de secol XX. (O încercare de arheologie culturalã),
nu a fãcut decât sã stârneascã ºi mai mult interesul pentru
acest studiu de peste 500 de pagini, care propune o perspectivã
nouã asupra miºcãrilor de avangardã de la începutul secolului
al XX-lea. Temeiul teoretic al cãrþii este acela de a demonstra
black
„falansterian” la care a asistat ºi Filippo Tommaso Marinetti,
dar ºi sculptorul Constantin Brâncuºi. Viitorul corifeu al
Futurismului a ºtiut sã fructifice experienþa dobânditã aici,
pentru a-ºi crea propria ideologie. În ceea ce-l priveºte pe Tristan
Tzara însã, cred cã trebuie reconsiderate sursele de inspiraþie,
adicã cele futuriste, în sensul cã am putea sã îi adãugãm ºi
miºcarea, tot de tip falansterian, de la Monte Verita, de lângã
Ascona. Încã de la jumãtatea secolului al XIX-lea aici se instalase
o comunitate de artiºti, scriitori, filozofi, fizicieni, intelectuali cu
idei liberale sau chiar anarhiºti care promovau teoria „haosului
fertil”, intens gustatã ºi de dadaiºti. Iar dacã atitudinea culturalã
a celor de la Créteil îºi trãgea seva din concepþiile filozofice ale lui
Nietzsche ºi Bergson, activismul promovat de rezidenþii sau
vizitatorii de la Monte Verita îºi gãsesc, în bunã mãsurã, ideologia
în filozofia lui Carl Jung, în scrierile lui Hermann Hesse, Erich
Maria Remarque, dar ºi în creaþia vizualã sau scenicã a multor
artiºti care vor împãrtãºi, ulterior, ºi experienþa dadaistã. O
aprofundare a cercetãrii ºi în aceastã direcþie, cred cã va completa
fericit studiul atât de original al profesorului Velescu.
Analiza filologicã a manifestelor fondatoare este, aºa cum
am fost obiºnuiþi din studiile sale anterioare, o rafinatã punere
în discuþie, dar ºi în context, a fiecãrui text în parte, cu detalii ºi
accente care sã ofere o perspectivã nouã asupra momentului/
lor, fãrã însã ca aceasta sã parã ostentativã. Dimpotrivã, autorul
lasã cititorului impresia cã singur a ajuns la aceste concluzii ºi
cã el nu a fãcut decât sã prezinte, cât mai neutru, personalitãþi
sau întâmplãri mai puþin cunoscute.
În pofida unui anume didacticism, asumat datoritã
complexitãþii subiectului care, dacã nu ar fi fost acompaniat de
claritatea expunerii, ar fi fost dificil de urmãrit chiar ºi de cãtre
cititorii din zona de niºã, Cristian-Robert Velescu reuºeºte sã
realizeze o cercetare de valoare academicã, scrisã însã într-un
tipar stilistic colocvial, accesibil unui public larg. Sunt convins
cã un demers de o asemenea anvergurã, dacã ar fi tradus într-
o limbã de circulaþie internaþionalã, ar stârni interesul specia-
liºtilor din întreaga lume, dar, pânã atunci, cartea sa rãmâne cel
mai important studiu de pofil de la noi.

argumentat faptul cã, în pofida a ceea ce clamau corifeii avangar-

dei istorice (futuriºti, dadaiºti, suprarealiºti), afirmând cã
discursul lor este inedit, neavând niciun reper cultural ante-
rior, în realitate, aceste miºcãri s-au dezvoltat firesc, tocmai din
asimilarea inspiratã a unor fenomene ºi întâmplãri socio-
culturale existente la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul
secolului trecut. În egalã mãsurã, autorii textelor programatice:
Marinetti, Tzara ºi Breton ºi-au împrumutat ideile care, refor-
mulate, au trecut de la un manifest la altul, fãrã o recunoaºtere
a paternitãþii. Analizând cu abilitate ambianþa vieþii artistice
pariziene de la începutul secolului trecut, autorul identificã
momente, locuri, personaje, mãrturii care, datoritã influenþei
lor, au reuºit sã construiascã eºafodajul pe a cãrui structurã se
vor defini miºcãrile „fondatoare” ale avangardei istorice.
cyan

Cu distincþia ºi cu elocvenþa unui veritabil curs universitar,

profesorul Velescu structureazã ºi clarificã raportul dintre
modernitate ºi avangardã, cele douã concepte care au dominat
prima jumãtate a secolului al XX-lea, demonstrând cã ceea ce le
deosebeºte este tipul de raportare al acestora la fenomenul
tradiþiei. În acelaºi context, la fel de importante sunt ºi clarificãrile
în legãturã cu pre- ºi protoavangarda sau privitoare la modul
în care ideile novatoare ale epocii au circulat de la o miºcare la
alta, într-un flux cu „transformãri caleidoscopice”.
Volumul este structurat în patru capitole: „Evoluþii avangar-
diste aurorale. Appolinaire, Marinetti, Hugo Ball, Tzara & co.”,
„La izvoarele avangardei: L’Abbaye de Créteil”, „Ilustraþii”,
„Futurismul abaþial”, însoþit de o amplã „Bibliografie” ºi un
necesar „Indice de nume”, unele dintre aceste capitole putând
yellow

sã constituie câte un studiu în sine. Dupã cum este enunþat încã

din titlu, primul ºi cel mai consistent capitol (peste 300 de pagini),
cu numeroase subcapitole, aduce în discuþie contribuþia perso-
nalitãþilor artistice care au marcat apariþia ºi dezvoltarea avan-
gardei, insistând pe cea a poetului Guillaume Appolinaire, pe
care cercetãtorul îl considerã, argumentat, cel care, înaintea
celorlalþi, a intuit ºi promovat noua vibraþie culturalã europeanã,
motiv pentru care Francis Picabia afirma: „Dacã nu murea de
timpuriu, Appolinaire ar fi fost cu siguranþã Dada, aºa cum
Duchamp, cum eu însumi am fost”.
Analizând în detaliu manifestele celor trei corifei ai
avangardei istorice, autorul observã cu subtilitate similitudinea
conceptelor pe care aceºtia le-au prezentat drept radicale, în
magenta

sensul ruperii de trecut, de tradiþie ºi novatoare ca propunere

în peisajul cultural al epocii.
Cel de-al doilea capitol este un inedit proiect de arheologie
asupra germenilor care au stimulat miºcãrile avangardiste, în
mod punctual Futurismul. Cercetarea este dedicatã miºcãrii
iniþiatã în 1906 la Abaþia din Créteil, o grupare eterogenã de tip