Totalitarismul este un regim politic în care puterea aparţine unei singure persoane sau

unui grup restrâns de persoane, iar distanţa dintre stat şi societate este practic anulată, în sensul
că puterea controla viaţa fiecărui cetăţean.

În opinia mea, lectura poate fi considerată o formă de rezistenţă existenţială într-un

regim totalitar, în sensul în care oamenii găseau astfel o modalitate de evadare din realitatea
cotidiană, dar şi posibilitatea de a se opune manipulării ideologice.

În primul rând, lectura este o formă de rezistenţă deoarece constituia o evadare dintr-o
realitate care nu oferea alternative şi posibilităţi de dezvoltare şi evoluţie culturală sau spiritual.
De aceea, se crease un cult în jurul literaturii, care era privită ca un mod de salvare, de ridicare
deasupra vremurilor şi de purificare. Nu erau rare cărţile care se vindeau în sute de mii de

exemplare, mai ales romanele. Spre exemplu, romanul lui Marin Preda „Cel mai iubit dintre
pământeni” a fost una dintre cele mai vândute cărţi din perioada comunistă. Oamenii au luat cu
asalt librăriile, veneau la coadă la prima oră a dimineţii şi aşteptau zile în şir pentru pachetul de
cărţi care conţinea volumul. Se crede că din cauza acestei cărţi a şi fost asasinat pentru că autorul
a criticat subtil regimul prin opera sa.

În al doilea rând, lectura era o formă de rezistenţă pentru că îi ajuta pe oameni să se

menţină departe de orice formă de adeziune la cultul personalității, păzindu-şi cu strășnicie
puritatea artistică și intelectuală, fără a se opune direct regimului. Cărţile i-au ajutat pe oameni să
se detaşeze de politica uniformizantă a regimului comunist şi să îşi contruiască propria
personalitate, să-şi capete acea libertate interioară, care le dădea speranţa şi puterea de a rezista.
Spre exemplu, în fragmentul extras din „Lumi de cuvinte” de Sanda Cordoş autoarea îl citează
pe Vitalie Ciobanu care susţine că prin lectură a „căpătat vederea exterioară, necesară sustragerii
din ideologizarea comunistă, după cum prin lectură a ajuns la valori morale alternative”. Sanda
Cordoş evidenţiază şi ea faptul că în perioada comunistă funcţiile dominante ale lecturii au fost
cele de rezistenţă existenţială şi de eliberare interioară.

În concluzie, într-un regim totalitar, lectura a oferit şansa oamenilor de a evada din
realitatea deprimantă într-un univers în care omul putea găsi alternative, dar se putea şi regăsi,
salvându-şi spiritual.