Cartea lui Mill este considerată o ”biblie” a liberalismului, promovând și

cultivând o civilizație morală. Totodată, această carte este și un semnal de alarmă

tras foarte deveme de Mill, împotriva conformismului.

Subiectul cărții este libertatea socială, intelectuală și de conștiință. Mill

pleacă de la premisa failibilității cunoașterii umane, iar liberalismul său nu se
bazează pe opțiuni strict politice, ci pe argumente tipice de ordin general:
argumente epistemologice, antropologice, existențiale si axiologice, de ontologie
socială si pedagogice.

Tema acestui eseu nu este aşa-numita Libertate a Voinţei, , ci este Libertatea

Civilă sau Socială : natura şi limitele puterii ce poate fi exercitată în mod legitim
de către societate asupra individului, iar lupta dintre Libertate şi Autoritate este cea
mai izbitoare trăsătură a acelor părţi din istorie cu care ne-am familiarizat mai
întâi, în special în istoria Greciei, Romei şi Angliei.

Mill apără cu desăvârșire libertatea de exprimare pe parcursul cărții sale.

Potrivit opiniei sale, societatea trebuie să respecte libertatea individului, iar omul
trebuie lăsat să trăiască așa cum își dorește, după propriile sale reguli.

Tototdată, Mill speră că a trecut vremea în care aveai nevoie de apărarea

libertății presei, ca o garanție împotriva conducerii tiranice sau corupte. Am ajuns
la ziua în care nu mai este nevoie de un argument care sa arate de ce nu trebuie să i
se permită conducerii să își impună părerile și să hotărască ce doctrine sunt
premise popoprului să audă.

Se spune că individualității trebuie să-i aparțină acea parte din viaţă care
interesează în principal individual, iar societăţii, acea partea care interesează în
principal societatea.