Sistemul organizatoric

Sistemul organizatoric
 Organizarea procesualã constã în stabilirea principalelor
categorii de muncã, a proceselor necesare realizãrii ansamblului
de obiective ale organizatiei. Rezultatul organizãrii îl reprezintã,
în principal funcţiunile, activitãţile, atribuţiile şi sarcinile
 Organizarea structuralã constã în gruparea funcţiunilor,
activitãţilor, atribuţiilor şi sarcinilor, în funcţie de anumite criterii,
şi repartizarea acestora, în scopul realizãrii lor, în subdiviziuni
organizatorice pe grupuri şi persoane în vederea asigurãrii unor
condiţii cât mai bune pentru îndeplinirea obiectivelor
organizatiei. Rezultatul organizãrii structurale îl reprezintã
structura organizatoricã
ORGANIZAREA PROCESUALÃ
 Obiectivele reprezintã caracterizãri
cantitative şi/sau calitative ale scopurilor
urmãrite de firmã.
Tipuri de obiective
 Obiective fundamentale - exprimã principalele scopuri urmãrite
de o organizaţie în ansamblul sãu
 Obiective derivate de gradul I, care se deduc nemijlocit din
obiectivele fundamentale, a cãror realizare implicã o parte
apreciabilã din procesele de muncã desfãşurate în unitate
 Obiective derivate de gradul II, ce se deduc direct din
obiectivele derivate de gradul I, caracterizate printr-o definire
mai concretã şi prin implicarea în realizarea lor a unor procese
de muncã restrânse, de regulã cu aceleaşi caracteristici
esenţiale
 Obiective specifice, ce sintetizeazã mobilurile sau
utilitatea unor lucrãri sau acţiuni care contribuie la
realizarea obiectivelor derivate
 Obiective individuale, care concretizeazã
obiectivele specifice la nivelul persoanelor
 Funcţiunea reprezintã ansamblul proceselor de muncã
omogene, asemãnãtoare sau complementare, care contribuie la
realizarea aceluiaşi sau aceloraşi obiective derivate de gradul I
 Activitatea reprezintă ansamblul proceselor omogene sau
înrudite ce concurã nemijlocit la realizarea aceloraşi obiective
derivate de gradul II
 Atribuţia reprezintă un proces de muncã precis conturat, care
se executã periodic şi uneori continuu, ce implicã cunoştinţe
specializate şi concurã la realizarea unui obiectiv specific
 Sarcina reprezintã o componentã de bazã a unui proces de
muncã complex sau un proces de muncã simplu ce contribuie la
realizarea unui obiectiv individual, care, de regulã, se atribuie
spre realizare unei singure persoane
Funcţiunile organizaţiei
 Funcţiunea de cercetare-dezvoltare se desemneazã
ansamblul activitãţilor desfãşurate în organizuaţie prin care se
concepe şi se implementeazã progresul ştiinţifico-tehnic
 Activitãţi principale: previzionare, concepţie tehnicã
şi organizare
 Funcţiunea comercialã încorporeazã ansamblul proceselor de
cunoaştere a cererii şi ofertei pieţei, de procurare nemijlocitã a
materiilor prime, materialelor, echipamentelor de producţie etc.
necesare desfãşurãrii producţiei organizaţiei şi de vânzare a
produselor, semifabricatelor şi seviciilor acesteia
 Activitãţi principale: aprovizionarea, vânzarea şi
marketingul
 Funcţiunea de producţie: ansamblul proceselor de muncã din
cadrul întreprinderii prin care se transformã obiectele muncii în
produse finite, semifabricate şi servicii şi se creeazã nemijlocit
condiţiile tehnico-materiale, organizatorice şi de deservire
necesare desfãşurãrii fabricaţiei în bune condiţii
 Activitãţi principale: programarea, lansarea şi
urmãrirea producţiei; fabricaţia sau exploatarea;
controlul tehnic de calitate; întreţinerea şi repararea
utilajelor; producţia auxiliarã de energie, aburi etc.
 Funcţiunea financiar-contabilã cuprinde ansamblul
activitãţilor prin care se asigurã resursele financiare
necesare atingerii obiectivelor organizatiei, precum şi
evidenţa valoricã a mişcãrii întregului sãu patrimoniu
 Activitãţi principale: financiarã,
contabilitatea şi controlul financiar de gestiune
 Funcţiunea de personal reprezintă
ansamblul proceselor din cadrul societãţii
comerciale sau regiei autonome prin care se
asigurã resursele umane necesare, precum şi
utilizarea, dezvoltarea şi motivarea acestora
Activitãţi principale:
 previzionarea necesarului de personal;
 formarea personalului;
 selecţionarea personalului;
 încadrarea personalului;
 evaluarea personalului;
 motivarea personalului;
 perfecţionarea personalului;
 promovarea personalului;
 protecţia salariaţilor (potecţia muncii şi protecţia
socialã)
Organizarea structuralã
 Structura organizatoricã reprezintã
ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor
organizatorice astfel constituite încât sã
asigure premisele organizatorice în vederea
stabilirii şi realizãrii obiectivelor previzionate
Componentele structurii organizaţionale

 Structura managerialã poate fi definitã ca ansamblul

managerilor de nivel superior şi al subdiviziunilor organizatorice
prin ale cãror decizii şi acţiuni se asigurã condiţiile manageriale,
economice, tehnice şi de personal necesare desfãşurãrii
activitãţii compartimentelor de producţie
 Structura de producţie, este alcãtuitã din totalitatea
subdiviziunilor organizatorice ale organizatiei, în cadrul cãrora
se desfãşoarã activitãţile operaţionale, în principal de producţie
Componentele structurii
organizatorice
 Postul reprezintã cea mai simplã subdiviziune
organizatoricã a organizatiei ce poate fi
definit ca ansamblul obiectivelor, sarcinilor,
competenţelor şi responsabilitãţilor care, în
mod regulat, revin spre exercitare unui
salariat al organizaţiei
 Funcţia - totalitatea posturilor care prezintã
aceleaşi caracteristici principale formeazã
 Ponderea ierarhicã reprezintã numãrul de
salariaţi conduşi nemijlocit de un manager
 Compartimentul reprezintã ansamblul persoanelor
ce efectueazã munci omogene şi/sau
complementare, de regulã pe acelaşi amplasament,
care contribuie la realizarea aceloraşi obiective
derivate şi sunt subordonate nemijlocit aceluiaşi
manager
 Nivelul ierarhic - o altã componentã principalã a
structurii organizatorice - este format din totalitatea
subdiviziunilor organizatorice situate la aceeaşi
distanţã ierarhicã de adunarea generalã a acţionarilor
sau de proprietarul unic al organizaţiei
 Relaţiile organizatorice formale reprezintã
raporturile dintre subdiviziunile organizatorice
(posturi, compartimente etc.) instituite prin
reglementãri organizatorice oficiale
Tipuri de relaţii organizatorice formale

 de autoritate
 ierarhice
 funcţionale
 de stat major
 de cooperare
 de control
 de reprezentare
Organigrama poate fi definitã ca reprezentarea graficã a
structurii organizatorice cu ajutorul anumitor simboluri şi
pe baza unor reguli specifice
 Organigramele:
 parţiale
 generale
Documente organizatorice

 Regulamentului de organizare şi funcţionare

 Descrierile de funcţii
 Fişa postului
Organizarea informalã - ansamblul formaţiunilor şI
interacţiunilor umane cu caracter organizatoric, care apar
spontan şi natural între componenţii sãi

 Elementul de bazã al organizãrii informale îl

reprezintã grupa informalã, care poate fi definitã ca
un grup de persoane conturat în mod spontan, care
urmãresc un scop comun
 Produs

Domenii Geografică
sau
funcţiuni

Structuri
organizatorice

Familială Matriceală

Reţea