„N-am fost bucuros, am fost copleșit, pentru că eu n-aș fi făcut publică această slujbă de

încheiere a sărbătorii Paștilor dacă nu eram solicitat de credincioși. Ei au spus: ce să facem?

Am rămas cu tristețea că am fost departe de Biserică, de Hristos Cel Înviat; n-am luat Lumina
direct de la slujitori, ca altă dată! Și toate acestea erau posibile doar prin această slujbă care
este după rânduială: nu-i creată de mine, nu-i inventată de mine, ci doar am făcut-o solemnă
ca să recuperăm ziua de Paști și, pentru că totdeauna Paștile sunt noaptea, am făcut și
încheierea sărbătorii Paștilor tot noaptea, fără să calc vreo rânduială canonică sau
bisericească. (...) E obligatoriu să facem slujba asta a Odovaniei, nu e opțional! Dar unii o fac
fără credincioși sau n-o fac. Nu vreau să judec pe nimeni, dar dacă fac ceea ce spune Biserica
- și am precizat că avem Tipicul pe un an întreg, rânduiala de slujbe, exact m-am uitat, ceea
ce a venit de la Patriarhie, aceea am respectat și am făcut -, deci sunt în armonie cu Patriarhia
Ortodoxă Română, doar că am pus ora la miezul nopții, când nu este interzis nici în timpul
anului, și, iată, am adus o bucurie credincioșilor, o nădejde, s-au simțit și ei mai aproape de
Învierea Domnului, de Lumina pe care o doreau atât de mult. Și dacă facem ceea ce spune
Dumnezeu și rânduiala Bisericii, nu trebuie să ne reproșăm. Totdeauna la un lucru pozitiv
există împotriviri. (...) Și, sigur, tot ceea ce este împotriva rânduielii lui Dumnezeu vine de la
Cel-Viclean”, a explicat ÎPS Teodosie.

Întrebat cum a întâmpinat reacțiile ostile din spațiul mediatic și luările de poziție care cereau
pedepsirea sa, Arhiepiscopul Tomisului a răspuns că are conștiința împăcată deoarece și-a
făcut datoria față de credincioși.

„Putea să fie și arestare, rămâneam la fel de vesel și optimist, pentru că am venit în mijlocul
credincioșilor care m-au chemat. Și nu poți să-i refuzi pe creștini!”, a subliniat ierarhul de la
Constanța.
 
În predica rostită la slujba Odovaniei Învierii Domnului, ÎPS Teodosie reiterase miercuri
caracterul recuperator al acestui demers liturgic față de Paștile anului 2020 când, din cauza
restricțiilor din starea de urgență, credincioșii au fost privați de toate aspectele indispensabile
vieții duhovnicești și, mai ales, de posibilitatea de a lua parte la cea mai mare sărbătoare a
creștinătății.

„Iată, dacă n-am început Paștile împreună, le-am sfârșit împreună. Important este că n-am
rămas fără Lumină, fără împărtășirea bucuriei Învierii. Sfânta Evanghelie ne spune: Până
când aveți Lumina, umblați în Lumină! Că vine întunericul și nu mai știm unde să mergem.
Și, iată, o lumină toată noaptea ne-a vegheat o stea. A stat tot timpul, a privit, ne-a însoțit în
această noapte și Dumnezeu ne-a dat mărturie că trebuia să facem slujba în această noapte,
pentru că o noapte mai liniștită și mai frumoasă de mult n-am avut. A fost noaptea de
încheiere a sărbătorii Învierii, care a fost o mângâiere pentru noi toți. Învierea este
sărbătoarea cea mai mare, fără Înviere nicio sărbătoare nu-și găsește sensul. Toate merg cu
razele lor, toate sărbătorile, și Nașterea, și Botezul, și Schimbarea la Față, toate merg către
sărbătoarea Învierii, care le dă cu adevărat biruință. De aceea și noi trebuie să fim părtași ai
sărbătorii Învierii, să credem și în învierea noastră și să ne pregătim să înviem întru Lumină și
nu întru întuneric. (...) Să rămâneți cu bucuria Învierii și s-o purtați în suflete! Cine nu-L
poartă pe Hristos Cel Înviat în suflet este sărman. Nu are cu ce să umble, este în primejdie în
orice vreme. Dacă-L purtăm pe Hristos cu noi, nimic nu ne poate vătăma. Hristos este viața
noastră, puterea noastră, nădejdea noastră și Învierea noastră. Vedeți cât de slabă este viața
aceasta pământească? Oricâte bucurii am gusta, după ele vin amărăciuni. Dar bucuria prin
care arvunim Viața cea Viitoare este o bucurie care ne dăm nădejde și trebuie să căutăm Viața
Viitoare, să nu cădem în moarte, adică în despărțirea de Dumnezeu și în iad. Cel mai ușor
este a ajunge în iad: cazi în virtutea legii inerției! Ca să urci și să urci spre cer îți trebuie efort,
îți trebuie credință, îți trebuie nădejde, îți trebuie statornicie în credință, în iubirea de
Dumnezeu, în rugăciune. Această statornicie trebuie să o avem. Iată, astăzi ne-am unit cu
Hristos și cu Lumina Învierii Sale! Să nu ne mai despărțim... Purtați-L pe Hristos în mintea
și-n inima dumneavoastră! Să nu vă despărțiți nici pentru o clipă, căci în clipa aceea vă
vânează Cel-Viclean și vă arată alte priveliști înșelătoare! Nu vă luați după cele trecătoare,
după cele înșelătoare! Țineți-vă de Lumina lui Hristos! Cu Lumina lui Hristos nu putem
ajunge decât la Hristos Însuși și Hristos ne împlinește întru totul. Viața aici pe pământ este și
scurtă, este și anevoioasă, pentru că are multe știrbiri și neîmpliniri și știm că se termină
repede. Dar cu viața de aici trăită în înțelepciune, în jertfă, în credință, în nădejde și-n
dragoste, în rugăciune continuă, ne arvunim Viața cea Veșnică. Această Viață Veșnică să o
căutăm, să o aflăm, să o trăim în mintea noastră, să trăim și sfârșitul vieții noastre în minte și
în inimă și Judecata particulară și, mai ales, Judecata cea din Urmă, care este definitivă!
Rugăm pe Hristos Cel Înviat să rămână mereu cu noi și noi să-L primim în inima noastră! Să
fie inima curată, pregătită, largă, iertătoare, bună, și în inima noastră să încapă și toți semenii
noștri! Să nu avem nici o supărare cu nimeni: cui ne face rău să-i facem bine! Răul nu se
biruiește cu rău; răul cu rău se înmulțește, se lățește. Răul se biruiește cu Binele. Să nu faceți
rău nimănui! Oricât rău v-ar face cineva, rugați-vă pentru el și faceți-i bine! Dacă faci mereu
bine, cu binele te întâlnești în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă faci rău celui ce-ți face rău, cu
răul te întâlnești în împărăția demonilor. Să fugim de împărăția întunericului și să rămânem în
Împărăția Luminii... Rămâneți cu Lumina lui Hristos și Lumina lui Hristos nu vă va duce
decât Sus, unde este bucurie, pace, dragoste și fericire. Acestei fericiri să ne învrednicească
Dumnezeu și pe noi toți și să ne întâlnim și să ne cunoaștem, că-n Ceruri oamenii se cunosc!
În iad nu se văd, se chinuie pe întuneric. Să rămânem în Lumină ca să ne vedem unii pe alții
și să ne cunoaștem unii pe alții și să avem bucurie și Viață Veșnică!”, a îndemnat ÎPS
Teodosie, miercuri, în predica rostită la finalul slujbei Odovaniei praznicului Învierii
Domnului. 

https://www.activenews.ro/stiri/IPS-Teodosie-despre-Odovania-praznicului-Invierii-
%E2%80%9EIata-am-inceput-Pastile-FARA-dumneavoastra-le-terminam-CU-
dumneavoastra-Aceasta-slujba-nu-i-creata-de-mine-ci-doar-am-facut-o-solemna-ca-sa-
recuperam-ziua-de-Pasti-161719