Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GEORGE ROMAN
GIMNASTICA ÎN ŞCOALĂ
TÂRGOVIŞTE - 2011
Pagina 1 din 143
CUPRINS:
1. Gimnastica constituie unul din cele mai importante mijloace ale educaţiei
fizice. Ea dispune de o teorie proprie, de mijloace şi forme specifice de organizare şi de
o metodică proprie a procesului de predare.
10. Prin mijloacele sale, gimnastica determină însuşirea tehnicii de bază a oricăror
mişcări.
Planul frontal împarte corpul într-o parte anterioară şi una posterioară. Mişcări
posibile: pas lateral spre stânga sau spre dreapta, îndoirea trunchiului lateral spre stânga
sau spre dreapta, ridicarea braţelor lateral, etc.
Planul sagital este perpendicular pe planul frontal şi împarte corpul într-o parte
stângă şi una dreaptă. Mişcări posibile: pas înainte sau înapoi, îndoirea trunchiului
înainte sau înapoi, balansări de braţe înainte şi înapoi, etc.
Planul orizontal este perpendicular pe cele două planuri prezentate şi împarte
corpul într-o parte superioară şi una inferioară. Mişcări posibile sunt: rotări de trunchi,
răsucirea trunchiului, întoarceri de diferite grade, etc.
Axul longitudinal este linia imaginară care străbate corpul de la creştet la călcâie.
Exemple de mişcări: întoarceri spre stânga sau dreapta, piruete, etc.
Axul transversal este linia imaginară care uneşte cele două puncte acromiale ale
articulaţiei scapulo-humerale. Exemple de mişcări: rostogolire înainte sau înapoi, salt
înainte sau înapoi, etc.
Axul sagital sau antero-posterior este linia imaginară care străpunge corpul din
partea anterioară spre cea posterioară. Exemple de mişcări pot fi: roata laterală, salt
lateral, etc.
Se iau în considerare:
axul principal al aparatului;
axul transversal al executantului;
orientarea corpului faţă de aparat: facial, dorsal sau costal;
locul faţă de aparat: la capăt, la mijloc, interior, exterior.
Pagina 9 din 143
Pornind de la aceste considerente, ne întâlnim cu două situaţii principale:
Poziţia longitudinală. Vorbim despre această situaţie atunci când axul principal
al aparatului şi axul transversal al executantului se găsesc în poziţii paralele. În acest caz
în funcţie de orientarea corpului avem:
facial longitudinal;
dorsal longitudinal;
costal dreapta longitudinal;
costal stânga longitudinal.
stând;
pe genunchi;
aşezat;
culcat;
atârnat;
sprijinit.
2.1.1. Stând
Caracteristici:
Este o poziţie bipedă, ortostatică;
Greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare;
Picioarele sunt apropiate şi întinse, călcâiele lipite, vârfurile depărtate la
aproximativ o lăţime de talpă;
Trunchiul este menţinut drept, abdomenul supt, toracele uşor ridicat, umerii pe
aceeaşi linie;
Capul se ţine drept, bărbia uşor ridicată, privirea înainte;
Braţele sunt întinse, lipite de corp, palmele de asemenea, întinse, degetele
apropiate şi în contact cu partea lateral-externă a coapselor. Poziţia „stând” din
gimnastică este estetică şi fiziologică. Exersată sistematic, are influenţă pozitivă
asupra formării ţinutei corecte şi efecte corective asupra atitudinilor vicioase ale
corpului.
d e f
g h i j k
l m n o
Caracteristici:
Picioarele sunt îndoite din articulaţia genunchilor în unghi drept;
Contactul pe suprafaţa de reazem se realizează cu genunchii, cu partea anterioară
a gambelor şi cu regiunea superioară a labelor;
Picioarele sunt apropiate, călcâiele lipite, vârfurile întinse;
Segmentul vertical (de la cap la gambe) are o ţinută dreaptă, similară cu cea a
poziţiei „ stând”.
a b c d
e f g h
Caracteristici:
În această poziţie corpul formează două segmente, unul vertical de la creştet la
şezut, şi altul orizontal de la şezută la călcâie;
Sprijinul corpului are loc pe bazin şi regiunea posterioară a picioarelor;
Capul, trunchiul, spatele, umerii păstrează aceeaşi atitudine ca în poziţia „stând”;
Braţele sunt situate lângă corp şi uşor îndoite din coate;
Palmele, având degetele apropiate şi întinse, sunt aşezate pe suprafaţa de reazem,
alături de şezută.
a b c d
e f g
h. Aşezat echer;
i. Aşezat echer depărtat;
j. Aşezat sprijinit costal dreapta
h i j
Pagina 14 din 143
2.1.4. Culcat
Caracteristici:
În gimnastică şcolară poziţia de culcat este clinostatică, cu faţa în sus;
Corpul este întins, cu partea sa dorsală în contact aproape total cu suprafaţa de
reazem;
Picioarele sunt apropiate şi întinse cu vârfurile unite. Braţele sunt întinse, lipite de
corp, degetele apropiate.
a b c
d. Culcat dorsal cu corpul răsturnat îndoit;
e. Culcat facial cu picioarele depărtate;
f. Culcat facial cu un picior ridicat înapoi;
d e f
g. Culcat costal stânga;
h. Culcat costal stânga cu piciorul drept ridicat lateral;
i. Culcat costal cu picioarele depărtate în plan antero-posterior.
g h i
Pagina 15 din 143
2.1.5. Atârnat
Caracteristici:
Este o poziţie suspendată a corpului, susţinută de un aparat sau o instalaţie în
majoritatea cazurilor cu ajutorul prizei mâinilor;
Centrul general de greutate al corpului se găseşte sub punctul de apucare (sau de
agăţare);
În această postură corpul se găseşte într-o poziţie de echilibru stabil;
Umerii se găsesc sub nivelul apucării;
Braţele, trunchiul şi picioarele apropiate sunt complet întinse;
În funcţie de poziţia corpului în spaţiu deosebim: atârnat pe verticală, atârnat pe
orizontală şi atârnat răsturnat.
a b c
d e f
g h i
a b c
d. Atârnat stând costal; dreapta la scara fixă, piciorul stâng ridicat lateral, mâna
stânga pe şold;
e. Atârnat stând facial, cu corpul îndoit la scara fixă.
d e
Exemple:
a. Atârnat pe bara înaltă, sprijinit pe bara joasă la paralele inegale;
b. Atârnat sprijinit la scara fixă cu corpul pe orizontală.
a b
Exemple:
a. Atârnat pe bara înaltă, la paralele inegale, culcat facial pe bara joasă;
b. Atârnat pe bara înaltă, la paralele inegale, culcat dorsal pe bara joasă;
c. Atârnat la scara fixă, culcat dorsal pe lada de gimnastică
a b c
2.1.6. Sprijin
Caracteristici:
Executantul se găseşte cu toată greutatea corpului susţinută numai în braţe;
Centrul general de greutate al corpului se găseşte de obicei deasupra punctelor de
sprijin;
Umerii se află, de asemenea, deasupra punctelor de reazem;
Braţele sunt întinse pe lângă corp, spatele drept şi umerii împinşi în jos;
Picioarele sunt întinse şi apropiate;
Corpul este drept, capul uşor ridicat;
Pagina 18 din 143
În această poziţie corpul executantului se găseşte în echilibru instabil.
a b c
d e f
g h i
a b c d
e f g
e f g h
a b c
d e f
j k l
Poziţiile capului:
aplecat înainte;
aplecat înapoi (extensie);
aplecat lateral spre stânga;
aplecat lateral spre dreapta;
răsucit spre stânga;
răsucit spre dreapta;
aplecat şi răsucit;
răsucit şi aplecat.
Mişcările capului:
aplecare înainte;
aplecare înapoi;
aplecare spre stânga;
aplecare spre dreapta;
răsucire spre stânga;
răsucire spre dreapta;
rotare spre stânga;
rotare spre dreapta;
balansare laterală.
a b c d
a b c d
e. braţele înapoi-jos;
f. braţele înapoi-sus;
g. braţele pe diagonală.
e f g
a b c d
e. braţele înapoi-jos;
f. braţele înapoi-sus;
g. braţele pe diagonală.
e f g
a b c d
a b
c d e
a b c d
e f g
a b
c d e
Poziţiile trunchiului:
a. drept;
b. aplecat la 45º;
c. aplecat la 90º;
a b c
d. îndoit înainte;
e. îndoit lateral spre stânga;
f. îndoit lateral spre dreapta;
g. îndoit înapoi (în extensie);
d e f g
h i j
k. răsucit - aplecat;
l. îndoit - răsucit;
m. răsucit - îndoit.
k l m
Pagina 27 din 143
Mişcările trunchiului:
aplecare (numai înainte);
îndoire: înainte, lateral spre stânga, lateral spre dreapta şi înapoi (extensie);
răsucire: spre dreapta şi spre stânga;
ridicare;
coborâre;
rotare;
aplecare cu răsucire;
îndoire cu răsucire;
răsucire cu aplecare;
răsucire cu îndoire;
val;
balansare.
Exemple:
Stând (poziţia fundamentală), depărtat, braţele lateral (poziţii derivate).
Aşezat, picioarele îndoite şi depărtate, braţul stâng înainte, mâna dreapta pe şold.
Exemple:
Ridicarea (a) braţelor (b) prin înainte (c) sus (d).
Balansarea piciorului înainte până la orizontală.
Îndoirea trunchiului spre stânga.
Exemple:
Pas lateral stânga cu aplecarea trunchiului înainte şi ridicarea braţelor lateral;
4 1 2 3 +
2X +(2X)
4 1 2 3
Exerciţiul II: Stând, depărtat, braţele sus:
1. extensia trunchiului;
2. îndoirea trunchiului cu aşezarea palmelor pe sol;
3. îndoirea trunchiului spre stânga, mâini pe şolduri;
4. idem 3 spre dreapta.
1 2 3 +(4)
7
6
5
4
3
2
1
Corpul executantului se reprezintă prin desen liniar privit din faţă, din profil sau
din spate, în funcţie de cum este mai sugestiv. Aceeaşi poziţie reprezentată din
faţă sau lateral nu înseamnă că s-a efectuat o întoarcere acest lucru se
materializează prin semne speciale distincte;
Capul văzut din faţă este reprezentat printr-un cerc, din spate cercul este umplut,
iar din profil direcţia de orientare este reprezentată printr-o linioară în mijlocul
circumferinţei cercului.
Exemple pentru desenarea corpului privit din faţă:
Exemple:
a. Stând: - pas lateral cu piciorul stâng în stând depărtat;
b. Stând: - pas înainte cu piciorul stâng în stând depărtat sagital;
c. Stând: - balansarea braţelor prin înainte sus;
d. Stând: - pas lateral şi îndoirea piciorul stâng în stând fandat cu balansarea
braţelor lateral;
a b c d
o O
90 180
Exemple:
a. Stând: - întoarcere 180 de grade spre stânga;
b. Stând: - întoarcere 90 de grade spre stânga şi trecere în sprijin ghemuit;
c. Stând, genunchii uşor îndoiţi, braţele înapoi jos: - săritură dreaptă cu balansarea
braţelor prin înainte sus şi întoarcere 360 de grade în poziţia iniţială.
o o o
180 90 360
a b c
Exemple:
a. Stând, depărtat, mâini pe şolduri: - fandare laterală spre stânga, cu arcuire;
b. Stând , braţele sus: - îndoirea picioarelor,cu arcuire şi rotarea braţelor înainte;
c. Atârnat stând facial la scara fixă: îndoirea cu arcuire a corpului din articulaţiile
coxo-femurale.
a b c
Exemple:
a. Stând, depărtat, braţele sus: bătaia palmelor sus;
b. Sprijin culcat facial: impuls din braţe şi bătaia palmelor;
c. Aşezat, sprijin înapoi, picioarele ridicate la 30°: bătaia gleznelor.
a b c
a b c
7. Semiluna (sau semicercul deschis spre partea de sus) indică priza de jos.
8. Semnul ,,+” deasupra liniei solului se scrie atunci când mişcarea se execută
numai cu segmentul drept sau întoarcerea se realizează spre dreapta.
Exemple:
a. Stând: - ridicarea piciorului drept înainte până la orizontală cu îndoirea braţelor,
mâini pe şold;
b. Stând, depărtat, braţele lateral: - întoarcere de 90° spre dreapta în stând.
a b
1. Cifrele scrise sub linia solului exprimă timpii în care sunt realizate mişcările.
1, 2 1,3 2
Exemple:
a. Stând:
1. trecere în sprijin ghemuit;
2. prin săritură înapoi trecere în sprijin culcat facial cu picioarele depărtate;
3. săritura înainte în sprijin ghemuit;
4. ridicare în stând.
4 1,3 2
b. Stând:
1. aplecarea trunchiului înainte cu îndoirea braţelor, mâini pe şolduri;
2. îndoirea trunchiului cu întinderea braţelor, mâinile pe sol;
3. trecere în sprijin ghemuit;
4. întinderea picioarelor cu revenire la T2;
5. revenire la T1;
6. revenire în poziţia iniţială.
6 1,5 2,4 3
Pagina 38 din 143
2. Reprezintă o mişcare executată în tempo lent şi durează mai mult de un
timp.
1-2 1-3
Exemple:
a. Aşezat, braţele sus:
1-2 trecere în culcat dorsal, braţele sus;
3-4 ridicarea trunchiului şi revenire în P.I.
3-4 1-2
4 1-3
3. Semnul „x” semnifică repetarea mişcării (ex: arcuiri, bătăi din palme etc.)
2X 3X
Exemple:
a. Stând, braţele sus:
1,2 îndoirea trunchiului înainte de 2x;
3 trecere în sprijin ghemuit;
4 ridicare în stând.
2x 3
Pagina 39 din 143
b. Aşezat, sprijin înapoi:
1 ridicarea bazinului şi întinderea corpului în sprijin culcat dorsal;
2,3 îndoirea şi arcuirea genunchilor de 2x;
4 revenire în P.I.
4 1 2x
2-3 1-2
Exemple:
a. Culcat dorsal, braţele lateral:
1 ridicare în aşezat echer;
2-3 menţinerea poziţiei (pauză de mişcare);
4 revenire în poziţia iniţială.
4 1, 2-3
b. Stând:
1-2 ridicarea piciorului stâng înainte şi a braţelor sus;
3 menţinerea poziţiei;
4 revenire în P.I.
4 1-2, 3
Exemple:
a. Stând, braţele sus:
1,2,3 aplecarea trunchiului înainte, cu arcuire de 3x şi coborârea braţelor lateral;
4 îndoirea trunchiului, palmele pe sol şi întinderea corpului în stând cu
braţele sus.
3x
4
b. Stând:
1 balansarea piciorului stâng şi a braţelor lateral cu trecere în stând fandat pe
piciorul stâng, mâini pe şold;
2 revenire în stând.
2
1
+(3)
Exemple:
a. Sprijin ghemuit:
1 ridicare în stând pe piciorul drept cu balansarea piciorului stâng înainte şi
bătaia palmelor sub genunchi;
Pagina 41 din 143
2 coborârea piciorului stâng şi ridicarea braţelor în stând cu braţele sus;
3 idem T1 dar cu piciorul drept;
4 revenire la P.I.
4 1, +(3) 2
4 1, +(3) 2
Exemple:
a. Stând:
1 pas lateral cu piciorul stâng, ridicarea braţelor lateral;
2 aplecarea trunchiului înainte;
3 idem T1;
4 revenire în P.I.
5-8 idem 1- 4 pe partea opusă (cu piciorul drept).
b. Stând:
1 balansarea piciorului stâng şi a braţelor lateral;
2 trecere în stând fandat pe piciorul stâng, îndoirea braţelor, mâini pe şold;
3 idem T1;
4 revenire în P.I.
5-8 idem T 1-4 pornind cu piciorul drept.
+
4 1,3 2
2X 4X
Exemple:
a. Stând:
1 aplecarea trunchiului înainte, ridicarea braţelor lateral;
2 îndoirea trunchiului coborârea palmelor pe sol;
3 idem T1;
4 revenire în P.I.
4x
4 1,3 2
5X
3-4, 7-8 1-2 5-6
+4X
Exemple:
a. Sprijin culcat facial:
1 întoarcere 180° spre stânga în sprijin culcat dorsal;
2 întoarcere 180° tot spre stânga în sprijin culcat facial;
3 îndoirea braţelor;
4 întinderea braţelor;
5-8 idem T1-4 cu întoarcere în direcţia opusă.
0
180
0
180
+ 4x
2, 4 1 3
b. Stând pe genunchi:
1 întinderea piciorului stâng lateral, ridicarea braţelor sus;
2 îndoirea şi răsucirea trunchiului spre stânga, mâinile ating vârful piciorului
3 idem T1;
4 revenire în PI.
5-8 idem T1-4 pe partea opusă pornind cu piciorul drept. 4x
+ 4x
4 1, 3 2
„Ele constituie unul din mijloacele gimnasticii de bază şi sunt formate dintr-o
mare varietate de mişcări create de oameni în scopul dezvoltării armonioase a
organismului din punct de vedere morfologic şi funcţional, şi pentru perfecţionarea
posibilităţilor lui de mişcare” (Mărcuţ, P., Cucu, B., 2005, p. 46).
Datorită diversităţii foarte mari, de-a lungul anilor, aceste exerciţii au fost
cunoscute sub denumiri diferite, ca: exerciţii de dezvoltare fizică armonioasă,
exerciţii de pregătire fizică, exerciţii pentru prelucrarea analitică şi selectivă a
aparatului locomotor, exerciţii analitice etc.
Toate aceste denumiri ne demonstrează caracterul larg şi aplicabilitatea foarte
variată a acestor exerciţii.
Noţiunea de dezvoltare fizică cuprinde atât procesul de creştere, cât şi de
dezvoltare.
Creşterea reprezintă un proces de amplificare şi acumulare cantitativă, de sporire
în greutate, volum, diametru, lungime etc.
Dezvoltarea presupune adaptarea şi perfecţionarea calitativă a tuturor sistemelor
şi organelor, de îmbunătăţire a indicilor funcţionali ai acestora.
Sunt mişcări construite, de o foarte mare varietate, atât din punct de vedere al
influenţei, cât şi din punct de vedere al formei de execuţie.
Fiind exerciţii create, posibilitatea de a modifica structura mişcărilor şi a
particularităţilor efortului solicitat sunt nelimitate.
Exerciţiile de dezvoltare fizică sunt analitice, executate cu diferite segmente ale
corpului, liber şi cu îngreunări.
Fiind mişcări analitice, influenţează selectiv capacitatea de contracţie şi relaxare a
fiecărui lanţ muscular în parte, măresc mobilitatea articulaţiilor, supleţea şi
elasticitatea musculaturii segmentelor.
Ele dezvoltă o serie de aptitudini psiho-motrice, cum sunt: viteza de reacţie,
coordonarea, orientarea spaţială şi de timp, etc.
Solicitând concentrarea atenţiei, spiritul de observaţie, memoria motrică, simţul
disciplinei şi ordinii, influenţează în mod favorabil latura psihică a executantului.
Permit gradarea precisă a efortului, atât din punct de vedere al volumului, cât şi al
complexităţii.
Literatura de specialitate prezintă mai multe criterii, în scop didactic. Cele mai
cunoscute criterii sunt:
Criteriul formei de practicare
exerciţii libere;
exerciţii cu partener (în perechi şi grup);
exerciţii cu obiecte;
exerciţii cu şi la aparate speciale.
Criteriul influenţei asupra organismului
exerciţii care stimulează tonicitatea şi troficitatea musculaturii;
exerciţii pentru dezvoltarea analitică a musculaturii segmentelor;
exerciţii pentru îmbunătăţirea funcţiei vitale;
exerciţii care formează ţinuta corectă prin întărirea reflexului de postură.
După complexitatea mişcărilor efectuate
exerciţii simple;
exerciţii compuse;
exerciţii complexe.
Criteriul anatomic
exerciţii pentru cap şi gât;
exerciţii pentru braţe şi centura scapulo- humerală;
exerciţii pentru trunchi (abdomen, spate, părţi laterale);
exerciţii pentru membrele inferioare.
Criteriul activităţii musculare
exerciţii pentru dezvoltarea forţei musculare;
exerciţii pentru dezvoltarea elasticităţii musculare şi a mobilităţii articulare;
exerciţii cu caracter de relaxare.
Pagina 46 din 143
5.4. CARACTERISTICILE ACTIVITĂŢII MUSCULARE
Caracteristici:
scurtarea fibrelor musculare;
apropierea şi depărtarea segmentelor osoase între origine şi inserţie;
reprezintă forma cea mai naturală pentru dezvoltarea forţei;
presupune o alternare înlănţuită a contracţiei cu relaxarea;
se asigură cele mai bune condiţii de nutriţie a muşchilor activi;
se creează posibilităţi de odihnă în timpul activităţii datorită alternării contracţiei
cu relaxarea.
Caracteristici:
creşterea tensiunii interne fără modificarea lungimii fibrei musculare;
în articulaţie nu se produce mişcare;
localizarea precisă a efortului;
nu se educă motricitatea.
a b c d e
Amplitudinea este una dintre componentele de bază ale mişcării, care exprimă
drumul parcurs de corp sau segmentele sale între două repere.
Realizarea amplitudinii maxime este asigurată de capacitatea de relaxare şi
întindere musculară, cât şi de gradul de mobilitate articulară.
Între elasticitate musculară şi mobilitate articulară există o legătură strânsă, în
care rolul elasticităţii este determinant.
Dezvoltarea acestor capacităţi, la un nivel optim, influenţează pozitiv însuşirea şi
executarea în condiţii eficiente a unui număr însemnat de procedee tehnice din
gimnastică (podul, sfoara, răsturnări lente,etc.)
Criterii de clasificare
1. După felul realizării:
Mobilitate activă - realizată exclusiv prin activitatea musculară proprie şi
poate fi: dinamică sau statică;
Mobilitate pasivă - realizată cu sprijinul partenerului sau altei forţe externe,
de asemenea, poate fi: dinamică sau statică.
2. În funcţie de planurile în care se realizează mişcarea:
mobilitate în plan frontal;
mobilitate în plan sagital;
mobilitate în plan orizontal.
3. În funcţie de regimul de lucru a agoniştilor:
izotonic;
izometric.
4. În funcţie de genul de mişcare permis de articulaţie:
în flexie;
în extensie;
în răsucire;
Pagina 50 din 143
în rotare;
în anteducţie sau retroducţie, etc.
Mijloace utilizate:
balansări cu arcuiri;
arcuiri cu menţinere;
întinderi şi menţineri pasive;
rotări;
îndoiri, răsuciri, extensii;
stretching prelungit, etc.
Mişcări specifice:
flexie înainte;
extensie înapoi;
răsucire spre stânga şi dreapta;
rotare spre stânga şi dreapta;
flexie cu răsucire;
extensie cu răsucire;
înclinarea capului spre stânga şi dreapta etc.
Exemple de exerciţii:
P.I. Stând depărtat, mâini pe şolduri:
1 îndoirea gâtului înainte;
2 extensia capului;
3 răsucirea capului spre stânga;
4 răsucirea capului spre dreapta.
1 2 3 +(4)
+
2x
2x 2x
2x 2x
3-4 1-2
P.I. Sprijin culcat dorsal:
1 îndoirea braţelor;
2-3 menţinerea poziţiei;
4 întinderea braţelor şi revenire în P.I.
4 1, 2-3
P.I. Sprijin culcat facial:
1,2 săltări din braţe de 2x;
3 săltare cu bătaie din palme;
4 revenire în sprijin culcat facial;
5 îndoirea braţelor;
6,7 menţinerea poziţiei;
8 întinderea braţelor.
4, 8 2x 3 5, 6-7
6 1, 5 2 3 4
+
4 1-3
4 1-2, 3
Exemple de exerciţii pentru abdomen cu caracter de forţă:
Aşezat:
1 ridicarea picioarelor la 45 de grade şi depărtarea lor, braţele lateral;
2-3 menţinerea poziţiei;
4 revenire în P.I.
4 1, 2-3
4 1, 3 2
Culcat dorsal:
1 ridicarea picioarelor la 90 de grade;
2 ridicarea bazinului şi trecerea picioarelor peste cap, vârfurile ating solul;
3-4 ridicarea şi coborârea picioarelor în P.I.
3-4 1 2
6.3.2. Exerciţii pentru spate
Mişcări specifice:
îndoirea trunchiului înainte;
răsucire cu îndoirea trunchiului înainte;
aplecarea trunchiului înainte;
din culcat facial ridicarea picioarelor înapoi;
exerciţii specifice din sprijin culcat dorsal.
4 2x 3
+
4 3x
+
4 1, +(3) 2
4 1, 2-3
+
4 2x, +(3)
+
4 3x
+
2 1
Exemple de exerciţii cu caracter de forţă:
Culcat facial, cu picioarele depărtate, braţele îndoite, sprijin pe palme:
1 răsucirea trunchiului spre dreapta cu întinderea braţului stâng şi ridicarea
braţului drept lateral sus;
2 revenire în P.I.;
3-4 idem 1-2 pe partea opusă
+
2 1
3-4 1-2
Pagina 61 din 143
Sprijin culcat costal stânga:
1-2 ridicarea piciorului stâng lateral şi a braţului drept sus;
3-4 revenire în P.I.
Exerciţiul se repetă şi pe partea opusă.
3-4 1-2
Sprijin culcat costal stânga, mâna dreaptă pe şold:
1-8 păşire cu picioarele sub formă de cerc, cu deplasare înainte.
Exerciţiul se repetă pornind şi din sprijin culcat costal dreapta.
1-8
6.4. EXERCIŢII PENTRU PICIOARE
+
4 1 2 3
+
4 3x
Culcat dorsal, braţele sus:
1,2,3 ridicarea şi tragerea piciorului stâng spre piept, de 3x, apucat de
gambă;
4 revenire în P.I.;
5-8 idem 1-4 cu piciorul drept.
+
4 3x
Stând:
1,2,3 pas şi fandare înainte cu piciorul stâng, arcuire de 3x
4 pas înapoi cu piciorul stâng şi revenire în P.I.;
5-8 idem 1-4 cu piciorul drept.
+
4
8 3x 4 5, 6-7
Cuprind mişcările efectuate cu două sau mai multe segmente, simultan sau
succesiv, în direcţii şi planuri asemenea sau diferite. Posibilităţile de combinare a
acestora sunt nelimitate, iar efectele lor asupra organismului sunt mult sporite faţă de
cele simple şi permit economisire de timp.
La complexitatea şi dificultatea combinării exerciţiilor trebuie să ţinem cont de
pregătirea motrică şi psihică a elevilor. Sunt recomandate la clasele mai mari.
Se pot combina:
exerciţiile de braţe cu cele de trunchi;
Pagina 64 din 143
exerciţiile de braţe cu cele de picioare;
exerciţiile de trunchi cu cele de picioare;
exerciţiile de braţe, trunchi şi picioare, etc.
2x 2x 2x 2x
8 1, 7 2, 4, 6 3 +(5)
Stând:
1 depărtarea piciorului stâng în stând depărtat cu aplecarea trunchiului înainte
şi îndoirea braţelor, mâini pe şold;
2 îndoirea trunchiului înainte, întinderea braţelor, mâini pe sol;
3 ridicarea şi extensia trunchiului înapoi, braţele sus;
4 revenire în P.I.;
5-8 idem 1-4 pe partea opusă.
2, 8 1 3, 5, 7 4 6
4 1 2 3
1. Caracteristici
Aceste exerciţii au un caracter educativ - formativ, orientat spre: colaborare,
ajutor reciproc, întrecere directă.
În funcţie de scopul urmărit rolul partenerului poate fi:
ajutor direct;
punct de sprijin;
element de îngreuiere;
element de uşurare a mişcării;
element de dozare a efortului;
adversar;
obstacol;
element de întrecere.
2x 2x
+
4 1, 3 2
„A” aşezat, mâini la ceafă iar „B” în ghemuit şi ţine gleznele lui „A”:
Pagina 68 din 143
1-4 „A” coboară trunchiul în culcat dorsal;
5-8 ridicare în P.I.
5x
Se schimbă rolurile.
5X
5-8 1-4
3-4 1-2
e. Tracţiuni şi împingeri - de întrecere sub formă de joc - din diferite poziţii şi prize
iniţiale:
Stând faţă-n faţă, mâini pe umeri: Cine poate împinge partenerul dincolo
de o linie trasată pe sol?;
Stând faţă-n faţă, de mâini reciproc apucat: Cine poate trage partenerul
peste linia trasată pe sol între ei?;
Stând costal, apucat de mâna din interior: Acelaşi exerciţiu;
Stând spate-n spate: Acelaşi exerciţiu;
Stând pe un picior celălalt ridicat şi sau apucat: Sarcini asemănătoare ca şi
la exerciţiile anterioare;
Aşezat cu spatele lipit: Cine poate împinge colegul de pe loc?;
Aşezat, talpă-n talpă: Acelaşi exerciţiu.
„A” execută podul de jos, „B” în faţa lui, lângă sprijinul mâinilor, în stând
depărtat cu picioarele îndoite şi cu mâinile pe omoplaţii partenerului. „B” trage
umerii lui „A” înainte.
„A” în culcat dorsal cu picioarele depărtate şi îndoite, braţele înainte, „B” stând
depărtat sagital, mâinile sprijinite cu priza de jos pe genunchii lui „A”. Din
această poziţie „B” cu elan se ridică în stând pe umeri sau poate executa
răsturnare lentă înainte.
„A” şi „B” stând spate-n spate, braţele sus, „B” ţine încheietura lui „A”. „B” îl
ridică pe „A” în atârnat culcat pe spatele lui şi în continuare îl răstoarnă, iar „A”
execută răsturnare lentă înapoi.
Pagina 71 din 143
„A”şi „B” stând spate-n spate, braţele înainte:
1-4 trecere în ghemuit, cu spatele lipit;
5-8 ridicare în P.I.
Exerciţiul necesită sincronizare, conlucrare şi simţul echilibrului.
5-8 1-4
+
3-4 1-2
Indicaţii metodice:
Exerciţiile în perechi se vor preda după însuşirea exerciţiilor libere;
Exerciţiile să fie create, selecţionate, şi adaptate în conformitate cu
particularităţile de vârstă şi nivelul de pregătire al executanţilor;
În alcătuirea perechilor se va ţine cont de talia, greutatea, pregătirea motrică, forţa
şi chiar de unele caracteristici psihice ale executanţilor;
Descrierea exerciţiilor să fie clară şi concisă. În ea să fie inclusă poziţia iniţială a
fiecărui executant, prizele, denumirea mişcării, direcţia şi dacă este cazul timpii
exerciţiului;
Ţinând cont de faptul că, în cazul poziţiilor stând faţă-n faţă sau spate-n spate,
direcţia este diferită, se recomandă codificarea executanţilor în „A”şi „B” sau nr.
1 şi nr. 2 şi precizarea direcţiei de execuţie orientată faţă de anumite repere din
sală (vestiar, magazie, scara fixă, etc.).
+
a b c d
a b c
d e f
Caracteristici:
Bastoanele sunt confecţionate din lemn, fier sau material plastic, având
dimensiunile de la 100 cm la 120 cm, cu un diametru de 3 cm;
Exerciţiile sunt considerate relativ uşoare, dar foarte eficiente mai ales la
formarea ţinutei;
Utilizarea bastonului favorizează localizarea precisă a efectului la nivelul
segmentelor şi articulaţiilor;
Exerciţiile pot fi executate de pe loc, din toate poziţiile fundamentale şi derivatele
acestora, sau din deplasare (mers, alergare,sărituri);
Manevrarea corectă a bastonului presupune cunoaşterea poziţiilor acestuia faţă de
corp şi a prizelor.
Poziţiile bastonului:
bastonul pe orizontală;
bastonul pe verticală;
bastonul în poziţia înclinată (oblică).
Prize:
de sus;
de jos;
priză mixtă;
priză largă;
priză obişnuită;
priză îngustă;
priză răsucită, etc.
a b c
d e f g
6 1, 5 2, 4 3
+
2 1
c. Culcat dorsal, bastonul sus, apucat la lăţimea umerilor:
1 ridicarea picioarelor şi a trunchiului în aşezat echer;
2-3 menţinerea poziţiei;
4 revenire în P.I.
Pagina 77 din 143
4 1, 2-3
d. Stând faţă-n faţă, bastonul înainte jos, apucat de un baston:
1 trecere în ghemuit cu ridicarea bastonului înainte;
2 ridicare în poziţia iniţială.
2 1
+
2 1
c. Schimbă macazul!
Indicaţii metodice:
În timpul deplasării poziţia bastonului să fie identică pentru toţi executanţii;
Exerciţiile să se desfăşoare în formaţii de lucru bine precizate, având distanţe şi
intervale corespunzătoare între executanţi;
Pentru a utiliza o terminologie corectă poziţia bastonului şi priza folosită trebuie
neapărat precizată;
La început să se însuşească exerciţiile în care poziţia bastonului este orizontală,
urmate de cele în care bastonul este în poziţia verticală şi la urmă cele în care
bastonul este în poziţia oblică;
Exerciţiile cu bastonul să se folosească în mai multe verigi ale lecţiei fie cu
scopul pregătirii organismului pentru efort (veriga nr. 2), a influenţării selective a
aparatului locomotor (veriga nr. 3), fie cu scopul formării anumitor deprinderi sau
pentru dezvoltarea unor calităţi motrice ca: detentă, viteza de reacţie, îndemânare,
coordonare, şi nu în ultimul rând cu scopul prevenirii şi corectării unor deficienţe
fizice funcţionale.
Caracteristici:
În educaţia fizică şcolară exerciţiile cu mingea medicinală sunt folosite în mai
multe verigi ale lecţiei, cum sunt:
pregătirea organismului pentru efort (nr. 2);
Pagina 79 din 143
influenţarea selectivă a aparatului locomotor (nr. 3);
dezvoltarea vitezei şi îndemânării prin jocuri, ştafete, exerciţii în doi, etc.
(nr. 4);
învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea unor deprinderi motrice de bază şi
utilitar - aplicative (aruncări, sărituri, transport de obiecte) în veriga nr. 5;
dezvoltare calităţilor motrice (veriga nr. 6);
Sunt utilizate mingi de la 1- 5kg;
Exerciţiile cu mingea medicinală pot angrena în acţiune întregul sistem muscular
şi articular al executantului;
Ele contribuie, de asemenea, la dezvoltarea îndemânării, a coordonării
neuromusculare etc.;
Mingile sunt uşor de manevrat, pot fi utilizate din cele mai diversificate poziţii
iniţiale;
Mişcări specifice: ridicări şi coborâri, rulări, aruncări şi prinderi, sărituri peste,
etc.
Sistematizarea exerciţiilor:
Exerciţii efectuate din deplasare;
Exerciţii efectuate de pe loc;
Exerciţii executate în perechi;
Exerciţii în grup.
4 1 2 3
+
4 1, 2 3
a. „A” şi „B” stând depărtat, spate-n spate, „A” ţine mingea înainte jos:
1. îndoirea trunchiului înainte, „A” predă mingea, între picioare, lui „B”;
2. ridicarea şi extensia trunchiului „B” predă mingea sus, deasupra capului, lui
„A”.
1 2
b. Culcat facial, faţă-n faţă, braţele îndoite, mâinile apucă lateral mingea:
1. ridicarea trunchiului în extensie cu întinderea braţelor sus;
2-3. menţinerea poziţiei;
4. revenire în poziţia iniţială:
4 1, 2-3
c. „A” culcat dorsal, braţele sus, mingea între glezne, „B” în stând depărtat, lângă
capul lui „A”:
1. „A” ridică picioarele şi predă mingea lui „B”;
2. „A” coboară picioarele în culcat dorsal;
3. „A” ridică picioarele „B” aşează mingea înapoi între gleznele lui „A”;
4. „A” coboară picioarele, cu mingea între glezne, în P.I.
Indicaţii metodice:
Pentru buna desfăşurare a activităţii este nevoie de pregătirea unui număr
corespunzător de mingi;
Pentru prevenirea accidentelor exerciţiile se vor începe şi încheia la comandă;
În timpul explicaţiilor mingile se vor aşeza pe sol;
Greutatea mingilor, dificultatea şi dozarea exerciţiilor se vor adapta în funcţie de
vârsta, sexul şi pregătirea colectivului;
La prezentarea exerciţiilor poziţia şi priza mingii să fie precizată cu claritate;
În timpul exersării să ţinem cont de spaţiile corespunzătoare între executanţi.
Caracteristici:
Este un aparat de origine suedeză, confecţionat din lemn de diferite esenţe: frasin,
paltin, ulm;
Are dimensiuni variate: lungimea între 3 m şi 4,5 m, înălţimea între 30-33 cm, iar
lăţimea între 23-27 cm;
Partea inferioară este formată dintr-o bârnă, numită şi stinghie de legătură, cu o
lăţime de 10-12 cm;
Banca de gimnastică este un aparat multifuncţional, care permite executarea atât a
mişcărilor cu caracter de forţă, cât şi a celor cu caracter de întindere musculară;
Exerciţiile utilizând banca de gimnastică pot fi efectuate din diferite poziţii: stând
facial, dorsal, costal (longitudinal sau transversal), aşezat, culcat, sprijin culcat
dorsal sau facial (înalt sau adânc) etc.;
Exerciţiile executate la acest aparat au o mare diversitate, sunt accesibile, dacă
sunt conduse ştiinţific şi metodic, tuturor colectivelor, de la preşcolari la sportivi
de performanţă;
Banca de gimnastică poate fi utilizată pe tot parcursul lecţiei (mai puţin în prima
şi ultima verigă), fie pentru dezvoltarea fizică generală, fie cu scopul învăţării
unor deprinderi sau pentru dezvoltarea calităţilor motrice.
3-4 1-2
3-4 1-2
Exerciţii pentru abdomen:
3-4 1-2
3-4 1-2
4 1, 2-3
Aşezat longitudinal, sprijin înapoi, picioarele pe bancă:
1-2. ridicarea bazinului cu trecere în sprijin culcat dorsal;
3-4. revenire în P.I.
3-4 1-2
+
2 1
+
2x 3 4
3x 4
Pagina 87 din 143
Exerciţiu compus:
+
2, 4 1 3
Exerciţiile pot fi executate atât pe partea lată cât şi pe cea îngustă. Constituie un
foarte bun aparat pregătitor pentru unele procedee tehnice de la sol şi bârnă, cum sunt:
rostogolire înainte grupat;
rostogolire înapoi grupat;
rostogolire înainte sau înapoi cu picioarele depărtate;
cumpăna facială;
sfoara laterală sau sagitală (antero-posterioară);
roata laterală;
răsturnare lentă înainte sau înapoi;
roată întoarsă (rondad);
stând pe omoplaţi;
stând pe mâini,etc.
Stând depărtat, costal stânga, cu trunchiul îndoit şi răsucit spre stânga, mâna
stânga priza de jos pe marginea apropiată, mâna dreaptă priza de sus pe marginea
depărtată:
1. ridicarea băncii sus;
2. aşezarea băncii pe sol pe partea dreaptă;
3-4. idem 1-2 pe partea opusă.
+
1 2
4 1, 3 2
„Barza”: În timpul jocului băncile sunt aşezate pe mijlocul sălii. Elevii aleargă în
jurul sălii. La enunţarea cuvântului „barza”, executanţii se urcă pe bancă în stând pe un
picior, menţinând poziţia. La semnalul stabilit (bătaie din palme, fluier etc.) se va
continua alergarea. Cel care răspunde ultimul la semnal, cade de pe bancă sau atinge şi
cu al doilea picior acest aparat este eliminat din joc. Câştigă cel care rămâne ultimul în
joc. Jocul dezvoltă simţul echilibrului şi viteza de reacţie.
Alte jocuri:
Indicaţii metodice:
Aşezarea băncilor în sală se stabileşte în funcţie de: tema şi scopul urmărit,
situaţia de instruire în care ne aflăm, spaţiul avut la dispoziţie, numărul
executanţilor, numărul băncilor, etc.;
La o bancă pot lucra în acelaşi timp, în funcţie de vârstă, lungimea băncii,
tematică abordată, 4-6-8 elevi;
Aşezarea băncilor să se facă organizat, cu contribuţia întregii clase;
Ridicarea şi transportul băncilor trebuie învăţat în mod special. Se va insista în
mod deosebit asupra aşezării elevilor faţă de bancă, priza necesară, modul de
deplasare, punerea băncii la locul stabilit;
Pentru a împiedica alunecarea băncii în timpul lucrului, se recomandă punerea
executanţilor pe ambele părţi ale băncii la distanţe şi intervale egale pe toată
lungimea ei;
Demonstraţia exerciţiilor să se facă într-un loc cât mai vizibil şi anume - în faţa
colectivului sau pe o bancă din mijloc;
Exerciţiile care alcătuiesc complexul I.S.A.L. trebuie astfel selecţionate,
concepute, create şi organizate, încât să angreneze în efort, în mod gradat,
diferitele grupe musculare;
În cazul băncilor aşezate sub formă de plan înclinat, la partea ridicată a planului,
neapărat să fie pus cineva pentru asigurare;
În efectuarea exerciţiilor la, pe şi cu banca de gimnastică trebuie să se urmărească
execuţia corectă, respectând parametrii mişcărilor în vederea formării şi a ţinutei
corecte.
Caracteristici:
Este un aparat ca şi banca de gimnastică tot de origine suedeză;
Scara fixă are înălţimea de 2,5 m, lăţimea de 90 cm, iar distanţa dintre şipci este
de 15 cm;
Asigură condiţii optime pentru dezvoltarea tuturor grupelor musculare, în mod
special a celor care realizează poziţia din atârnat şi variantele sale;
Acest aparat ajută, în mare măsură, la formarea şi păstrarea ţinutei corecte şi
corectarea unor deficienţe fizice funcţionale ale coloanei;
Majoritatea exerciţiilor executate sunt cele individuale, dar pot fi realizate şi cu
partener, atât cu caracter de forţă, cât şi de întindere;
Exerciţiile la scara fixă pot fi combinate cu banca de gimnastică, lada pentru
sărituri sau cu utilizarea unor obiecte portative cum sunt: mingea medicinală,
bastonul de gimnastică, gantere, etc.;
Scara fixă este utilizată şi în metodologia de învăţare a unor elemente acrobatice,
ca de exemplu: podul de jos, podul de sus, cumpăna facială, stând pe cap, stând
pe mâini, îndreptare de pe cap, răsturnare lentă înapoi, răsturnare înainte etc.
3-4 1-2
3-4 1, 2
3-4 1-2
Atârnat dorsal:
1. ridicarea genunchilor la piept;
2-3. menţinerea poziţiei;
4. întinderea picioarelor în P.I.
Atârnat dorsal:
1. ridicarea picioarelor înainte;
2. depărtarea picioarelor;
3. apropierea picioarelor;
4-5. menţinerea poziţiei;
6. îndoirea genunchilor la piept;
7. întinderea picioarelor;
8. coborârea picioarelor în poziţie iniţială.
8 1, 3, 4-5, 7 2 6
Culcat facial, braţele sus, picioarele agăţate între şipca a 2-a şi a 3-a:
1-2. ridicarea trunchiului înapoi şi coborârea braţelor lateral;
3-4. revenire în poziţie iniţială.
3-4 1-2
Atârnat facial:
1-2. ridicarea picioarelor înapoi;
3-4. coborârea picioarelor în P.I.
3-4 1-2
Stând costal stânga pe piciorul drept, stângul sprijinit pe scara fixă la nivelul
şoldului, mâini pe şold:
1,2,3. îndoirea trunchiului lateral spre stânga de 3x cu arcuire, şi balansarea
braţelor sus;
4. revenire în P.I.
Exerciţiul se repetă şi pe partea opusă.
4 3x
Sprijin culcat costal stânga înalt, mâna stângă sprijinită pe şipca a 6-a, cea dreaptă
pe şold:
1-2. îndoirea corpului din şolduri şi coborârea bazinului cât mai aproape de sol;
3-4. revenire în poziţia iniţială.
Exerciţiul se repetă şi pe partea opusă.
4 1, 3 2
+
4 1, 3 2
Aşezat, braţele sus, vârfurile picioarelor sprijinite între şipca a 2-a şi a 3-a:
1-2. îndoirea trunchiului înainte, mâinile ating vârfurile picioarelor;
3-4. ridicarea trunchiului şi revenire în P.I.;
5-6. coborârea trunchiului până la orizontală cu îndoirea braţelor, mâini pe şold;
7-8. ridicarea trunchiului şi întinderea braţelor sus în P.I.
Sprijin culcat facial pe bancă, picioarele sprijinite între şipca a 3-a şi a 4-a:
1-2. îndoirea braţelor, pieptul atinge banca;
3-4. întinderea braţelor în P.I.;
5-6. ridicarea bazinului;
7-8. revenire în P.I.
Culcat dorsal, picioarele sprijinite între şipca 1 şi 2, braţele sus, mingea ţinută în
mâini:
1-2. ridicarea trunchiului în aşezat, îndoirea braţelor şi coborârea mingii la ceafă;
3-4. coborârea trunchiului şi întinderea braţelor în P.I.
Culcat facial, picioarele sprijinite sub prima şipcă, braţele sus, mingea ţinută în
mâini:
1-2. ridicarea mingii înapoi sus;
3-4. coborârea mingii în P.I.
3-4 1-2
4 1, 2-3
Indicaţii metodice:
În alcătuirea exerciţiilor să se ţină cont de alternarea efortului din poziţia atârnat
cu cele de atârnat stând şi sprijin;
Exerciţiile la scara fixă să se alterneze obligatoriu cu cele libere de relaxare şi
respiraţie deoarece toracele lucrează blocat;
Organizarea exersării să se facă în funcţie de numărul elevilor din clasă (numărul
executanţilor) şi numărul scărilor fixe existente;
Dacă numărul elevilor este mai mare, atunci clasa poate fi organizată în formaţia
de lucru pe două sau trei linii;
Grupa (grupele) care aşteaptă să primească sarcini suplimentare;
Pentru a anula sau a înceta o acţiune, se comandă: „la loc comanda”, la care se
reia poziţia iniţială din care a început mişcarea sau se reia mişcarea din care s-a dat
comanda.
acţiuni pe loc;
acţiuni din deplasare;
acţiuni complexe;
formaţii, alcătuiri şi schimbări de formaţii;
deplasări în figuri.
Exemplu: Clasă (grupă), baza elevul (studentul) ........, în faţa mea, în linie pe un
rând - ADUNAREA!
Formaţia de deplasare este denumirea ce indică forma de organizare a
colectivului pentru diferite acţiuni de deplasare.
Ea poate fi alcătuită din unul sau mai multe şiruri, în funcţie de numărul
executanţilor, spaţiul de care dispunem etc.
1 2 1 2 1 2 1 2
1 1 1 1
2 2 2 2
1 2 3 1 2 3
1 1
2 2
3 3
- 3 6 - 3 6 - 3 6
3 3 3
6 6 6
- 3 6 9 - 3 6 9
3 3
6 6
9 9
1 1 1 1
2 2 2 2
3 3 3 3
4 4 4 4
5
1 1
2
3 3
1 1
3 3
2 2
3 3
4 4
1 1
2 2
3 3
4 4
1 1
2 2
4 4
5 5
1 1
2 2
3
4 4
5 5
1 1 1 1 1 1
2 2 2 2 2 2
1 1 1 1 1 1
2 2 2 2 2 2
1 1 1 1 1 1
2 2 2 2 2 2
CAPITOLUL 12.
Pagina 106 din 143
EXERCIŢII UTILITAR-APLICATIVE
12.1. CARACTERISTICI:
Sunt mişcări naturale ale omului şi apariţia lor se confundă cu însăşi apariţia
speciei umane;
Încă din primele luni copilul execută diferite mişcări naturale cum sunt: rularea
laterală, târârea, se dedică prin căţărare, aruncă obiectele din mână, îşi exprimă
bucuria prin sărituri de pe loc, etc.;
Aceste mişcări, de regulă, angrenează în efort un număr mare de grupe musculare
contribuind la dezvoltarea fizică generală şi multilaterală;
Contribuie, de asemenea, la dezvoltarea capacităţilor de mişcare necesare în viaţă
şi adaptarea lor la condiţii schimbătoare;
Ele constituie premiza de bază a mişcărilor mai complicate din diferite ramuri
sportive;
Dezvoltă calităţile motrice de bază, dar în acelaşi timp dezvoltă şi o serie de
calităţi psihice cum sunt: curajul, atenţia, spiritul de întrecere, sentimente
colective, creativitatea, etc.;
Toate aceste exerciţii pot fi aplicate sub formă de întrecere (sub formă
distractivă), în sală, aer liber în timpul programului şcolar sau cu ocazia unor
activităţi extracurriculare (excursii, drumeţii, turism etc.);
În lecţie de educaţie fizică cu aceste exerciţii ne vom întâlni în toate verigile
lecţiei.
Specifice gimnasticii:
căţărarea şi escaladarea;
târârea;
ridicarea şi transportarea de obiecte şi persoane;
Pagina 107 din 143
tracţiuni şi împingeri;
echilibrul.
Nespecifice gimnasticii:
12.2.1. Mersul:
Variante de mers:
Mers obişnuit;
Mersul gimnastic;
Mers cu schimbarea pasului;
Mers pe vârfuri, pe călcâie, pe partea internă sau externă a labei piciorului;
Mers fandat cu diferite mişcări de braţe;
Mers cu paşi încrucişaţi;
Mers lateral cu paşi adăugaţi;
Mers cu genunchii ridicaţi;
Mers cu balansarea picioarelor înainte, lateral sau înapoi;
Mers cu întoarceri succesive spre stânga sau spre dreapta;
Mers cu păşire peste sau pe obstacole, pe plan înclinat;
Mers pentru dezvoltarea simţului ritmului .
Exemple:
1-4. mers pe vârfuri, braţele sus;
5-8. mers ghemuit, braţele lateral sau
1-4. mers pe călcâie, mâini la ceafă;
5-8. mers cu paşi foarte mari.
12.2.2. Alergarea:
Pagina 108 din 143
Constituie un mijloc de deplasare mai rapid decât mersul;
Este un mijloc important de antrenare (angrenare) a aparatelor respirator şi
circulator;
Alergarea constituie cel mai important mijloc pentru dezvoltarea vitezei şi
rezistenţei;
Ea este prezentă în fiecare verigă a lecţiei;
Efortul poate fi dozat prin: modificarea procedeului de deplasare; schimbarea
vitezei de deplasare, modificarea distanţei de parcurs, etc.
Variante de alergare:
Alergare pe loc cu tempouri diferite;
Alergare pe loc cu genunchii sus;
Alergare pe loc cu pendularea gambei înapoi;
Alergare obişnuită;
Alergare cu genunchii sus;
Alergare laterală cu paşi adăugaţi;
Alergare laterală cu paşi încrucişaţi;
Alergare cu pendularea picioarelor întinse înainte, înapoi;
Alergare cu spatele spre direcţie;
Alergare cu întoarcere de 360° spre stânga şi spre dreapta;
Alergare pe plan înclinat;
Alergare printre obstacole;
Alergare cu păşire pe obstacole;
Alergare pentru dezvoltarea simţului ritmului.
Exemple:
1-8. alergare cu genunchii sus;
9-16. alergare cu pendularea gambelor înapoi;
12.2.3. Săriturile:
Sistematizarea săriturilor:
După origine:
sărituri naturale;
sărituri create;
După modul de execuţie:
sărituri cu elan;
sărituri fără elan;
După deplasarea corpului în spaţiu:
sărituri în lungime;
sărituri în înălţime;
sărituri în adâncime;
Din punct de vedere didactic:
1. Sărituri executate pe sol în direcţii diferite - înainte, înapoi, lateral şi oblic;
2. Sărituri pe aparate sau obstacole;
3. Sărituri în adâncime;
4. Sărituri peste obstacole;
5. Sărituri combinate.
3. Sărituri în adâncime
Desprinderea se execută de pe un nivel mai înalt decât aterizarea. Atât bătaia cât
şi aterizarea se pot efectua pe două sau pe un picior.
Exemple:
Săritură în adâncime de pe bancă în sprijin ghemuit;
Din mers pe bancă săritură în adâncime şi aterizare în stînd cu picioarele uşor
îndoite;
Săritură de pe bancă în adâncime cu întoarcere de 180 grade spre stânga;
Săritură în adâncime de pe ladă cu diferite sarcini motrice - ghemuire, depărtarea
picioarelor, întoarceri de diferite grade în jurul axului longitudinal.
4. Sărituri combinate
Reprezintă legarea a cel puţin două procedee de sărituri amintite mai sus.
Exemple:
Săritură de pe doua picioare pe bancă, desprindere şi săritură în adâncime;
Alergare şi săritură peste bancă de gimnastică, desprindere de pe un picior şi
săritură pe bancă de gimnastică urmată de o altă săritură în adâncime.
Obiecte folosite:
mingi de diferite mărimi şi greutăţi;
cercuri;
bastoane;
măciuci,
bulgăre de zăpadă, etc.
Sistematizarea aruncărilor
aruncări la distanţă;
aruncări la ţintă, care poate fi: fixă, mişcătoare, cu apariţie spontană;
aruncări şi prinderi individuale, în perechi şi în grup.
Specifice gimnasticii:
12.2.5. Căţărarea şi escaladarea
Indicaţii metodice:
Căţărările să se înceapă cu formele mai simple şi accesibile tuturor copiilor, cum
sunt cele în atârnat combinat cu sprijin;
După coborârea de pe aparat să se introducă, obligatoriu, exerciţii de relaxare şi
respiraţie;
În cazul exerciţiilor din atârnat simplu se începe cu deplasările laterale, urmate de
deplasările în jos şi la urmă cele care se execută în sus (ca şi direcţie);
12.2.6. Târârea
d e f
g h i
j k l
12.2.7. Exerciţii de ridicare şi transport
Se împart în:
Exerciţii de ridicare şi transport de greutăţi;
Exerciţii de ridicare şi transport de persoane;
Indicaţii metodice:
Să se acorde o atenţie deosebită prizelor;
Partenerii să fie aproximativ egali în greutate, înălţime, forţă şi pregătire motrică;
Procedeele de ridicare şi transport să fie adaptate în funcţie de vârsta şi sexul
executanţilor.
Caracteristici:
Orice activitate fizică, fie ea statică sau dinamică, se realizează în sfera de atracţie
a forţei gravitaţionale din acest motiv trebuie păstrat în permanenţă echilibrul
corporal;
Literatura de specialitate precizează faptul că echilibrul se dezvoltă în mod
deosebit în timpul copilăriei şi al adolescenţei, de la 3 la 19 ani;
Capacitatea de echilibrare progresează mai accentuat între 9-12 ani;
Simţul echilibrului este dat de un ansamblu de impresii şi senzaţii furnizate de
analizatorii vestibulari, optici şi motor;
Condiţia necesară menţinerii echilibrului este ca C.G.G. să fie deasupra (sau
aproape deasupra) suprafeţei de sprijin (baza de susţinere);
Dacă luăm în considerare poziţia C.G.G. faţă de suprafaţa de sprijin putem avea
trei situaţii şi anume: echilibrul stabil, instabil şi indiferent;
Programa şcolară cuprinde o serie de elemente acrobatice specifice de echilibru
(cumpenele, stând pe cap, stând pe mâini, etc.)
Gradul de stabilitate este determinat de următorii factori:
mărimea poligonului de susţinere (baza de susţinere şi suprafaţa de sprijin);
poziţia centrului de greutate faţă de baza de susţinere;
distanţa dintre centrul de greutate al corpului şi suprafaţa de sprijin;
timpul menţinerii poziţiei.
Caracteristici
Podul şi sfoara sunt cele mai cunoscute elemente din această grupă.
Podul necesită o mobilitate optimă a coloanei vertebrale, a articulaţiilor scapulo-
humerale şi coxo-femurale şi solicită în mod deosebit musculatura părţii anterioare a
corpului.
Poziţiile iniţiale din care se poate executa podul sunt: culcat dorsal, stând depărtat
cu braţele sus, stând pe mâini şi stând pe cap.
Variante:
Podul de jos cu picioarele depărtate (a);
Podul de jos cu picioarele apropiate (b);
Podul de jos cu un picior ridicat (c);
Podul de jos cu un picior ridicat şi îndoit (d);
a b c d
e f
a b c d e
a b c
Alte variante:
Cumpăna înainte cu apucarea piciorului ridicat (a);
Cumpăna înainte cu trunchiul îndoit şi cu apucarea piciorului de sprijin (b);
Cumpăna înainte asimetrică (c);
Cumpăna pe un genunchi cu sprijin pe palme (d);
Cumpăna pe un genunchi fără sprijinul palmelor (e).
a b c d e
a b c d
Stând pe cap. Ridicarea corpului, în poziţia răsturnată, se realizează din elan sau
din forţă.
La executarea acestui element, baza de susţinere este formată din mâinile aşezate
pe sol la lăţimea umerilor şi partea superioară a frunţii. Capul şi mâinile formează un
triunghi echilateral.
Pentru menţinerea echilibrului verticala coborâtă din centrul de greutate trebuie să
cadă în centrul poligonului de susţinere.
Variante şi succesiunea metodică de învăţare:
Stând pe cap din sprijin ghemuit, cu elan (a);
Stând pe cap din sprijin ghemuit pe un picior, cu elan (b);
Stând pe cap din sprijin stând depărtat, cu elan (c);
Stând pe cap din sprijin stând depărtat, din forţă (d);
Stând pe cap din sprijin stând, cu picioarele întinse şi corpul îndoit, din forţă (e);
Stând pe cap din forţă, din sprijin culcat facial (f);
Stând pe cap din stând pe mâini (g).
a b c d e f g
a b
Alte variante:
Stând pe mâini din forţă cu corpul şi braţele îndoite;
Stând pe mâini din forţă cu corpul îndoit, braţele întinse;
Stând pe mâini cu corpul şi braţele întinse.
a b
a b c d
13.2.1. Rulări
Sunt rotări incomplete, mai mici de 360º, în care diferite părţi ale corpului vin în
mod succesiv în contact cu solul. Însuşirea corectă a rulărilor reprezintă baza de plecare
în învăţarea rostogolirilor.
Clasificare:
a. După direcţie:
înainte;
înapoi;
lateral.
b. După poziţia corpului:
cu corpul grupat;
cu corpul îndoit;
cu corpul întins.
Variante:
Rulare înainte şi înapoi
13.2.2. Rostogoliri
13.2.3. Răsturnări
Variante:
Roata laterală
13.2.4. Îndreptări
Variante:
Îndreptare de pe cap fără elan
13.2.5. Saltul
Variante:
Salt grupat înainte
CAPITOLUL 14.
SĂRITURILE CU SPRIJIN
Caracteristici:
În educaţia fizică şcolară, săriturile cu sprijin formează una dintre mijloacele cele
mai importante ale lecţiei de educaţie fizică;
Pagina 132 din 143
Angrenează în activitate, un număr mare de grupe musculare şi articulaţii;
Au o influenţă deosebită asupra dezvoltării calităţilor motrice de bază şi specifice;
Influenţează, de asemenea, o serie de aptitudini psihomotrice cum sunt:
coordonarea generală şi segmentară, orientarea spaţială, orientarea în timp şi
echilibrul;
Săriturile cu sprijin dezvoltă şi capacitatea de apreciere a poziţiei corpului şi
segmentelor sale în timpul zborului (simţul kinestezic);
Educă o serie de calităţi psihice şi volitive cum sunt: curajul, încrederea în forţele
proprii, voinţa, hotărârea şi autodepăşirea;
Toate săriturile cu sprijin, conţin elemente structurale comune, numite fazele
săriturilor: elanul, apelul pe trambulină şi bătaia, desprinderea şi zborul I,
sprijinul mâinilor (bătaia din braţe), zborul II şi aterizarea;
Aceste faze alcătuiesc un sistem, execuţia greşită a uneia influenţează negativ
asupra întregii sărituri;
Folosirea aparatelor, materialelor şi instalaţiilor ajutătoare în procesul instructiv-
educativ al săriturilor cu sprijin constituie o necesitate metodică de mare
importanţă;
În metodologia însuşirii fazelor se începe obligatoriu cu exerciţii specifice pentru
învăţarea aterizării;
O săritură cu sprijin durează aproximativ 6-10 secunde, din care săritura propriu-
zisă de la bătaie la aterizare nu necesită mai mult de 2-3 secunde;
Săriturile prin răsturnare - se caracterizează prin aceea că, în timpul celor două
zboruri, corpul efectuează o rotaţie completă, de 360º, în acelaşi sens, în jurul axului
transversal, cu trecere în momentul impulsului mâinilor prin poziţia de stând pe mâini.
După direcţia de execuţie, săriturile prin răsturnare se împart în:
Pagina 133 din 143
Săritură cu răsturnare înainte prin stând pe mâini;
Săritură cu răsturnare laterală;
Săritură cu răsturnare înapoi prin stând pe mâini.
Caracteristici:
Elanul reprezintă modalitatea de realizare a vitezei orizontale a corpului necesară
trecerii peste aparat şi efectuării unor acţiuni tehnice specifice solicitate de
particularitatea săriturii;
Alergarea este liberă, cu corpul puţin înclinat înainte, iar proiecţia centrului de
greutate cade puţin înaintea punctelor de sprijin ale picioarelor;
Lungimea elanului se stabileşte în funcţie de caracteristicile tehnice şi dificultatea
săriturii, forma, înălţimea şi lungimea aparatului, capacităţile motrice şi psihice
ale executanţilor şi de stadiul de însuşire la care se găseşte săritura. Ea este
cuprinsă între 8-25 m;
Lungimea paşilor este ceva mai scurtă faţă de alergarea de viteză, genunchii uşor
ridicaţi, iar braţele se mişcă lângă corp uşor îndoite, coordonate cu acţiunea
picioarelor;
Viteza elanului creşte treptat spre aparat, executantul trebuind să atingă viteza
optimă cu trei - patru paşi înainte de bătaie;
În timpul elanului capul este uşor ridicat, cu privirea concentrată asupra
aparatului;
Poziţia corpului în finalul elanului trebuie să creeze condiţii favorabile efectuării
apelului pe trambulină şi bătăii, permiţând valorificarea componentelor vitezei
orizontale şi verticale şi asigurând un unghi de desprindere şi o viteză de zbor
necesară efectuării corecte a săriturii.
Caracteristici:
Pasul de apel reprezintă ultimul pas al elanului care leagă elanul de bătaie,
păstrând viteza orizontală;
Pasul de apel se efectuează de pe piciorul mai îndemânatic (mai puternic);
Lungimea pasului de apel este variabil şi este determinat de mai mulţi factori:
caracteristicile tehnice ale săriturii, vârsta, înălţimea, nivelul de pregătire a
executanţilor, caracteristicile trambulinei, etc., este cuprinsă între 1,5-2,5 m;
Traiectoria pasului de apel este foarte importantă în realizarea unei bătăi corecte
şi desprinderii optime de pe trambulină;
Caracteristici:
Zborul I reprezintă faza parcursă de la părăsirea trambulinei, până la sprijinul
mâinilor pe aparat;
În timpul zborului, corpul se menţine încordat cu braţele sus, umerii ridicaţi cu
privirea orientată înainte sus;
Pe măsura deplasării, corpul atinge o anumită înălţime, executantul trecând de la
o poziţie apropiată de verticală la una orizontală sau răsturnată;
În funcţie de particularităţile tehnice ale săriturii, în timpul zborului I, executantul
poate efectua diferite acţiuni de grupare, îndoire, întindere sau înşurubare;
Traiectoria zborului I (mai înaltă sau mai joasă) diferă în funcţie de tipul săriturii.
Caracteristici:
Pagina 135 din 143
Această fază determină calitatea execuţiei celui de-al dolea zbor şi realizarea
propriu-zisă a structurii caracteristice fiecărei sărituri;
Constituie ultimul moment în care încă se poate modifica traiectoria zborului;
Intensitatea impulsului determină înălţimea şi lungimea zborului al II-lea şi
implicit calitatea aterizării;
Braţele în timpul impulsului trebuie să fie întinse, în prelungirea corpului,
orientate în sus, iar musculatura întregului corp bine încordată;
La săriturile directe sprijinul mâinilor asigură schimbarea sensului de rotaţie a
corpului, iar la săriturile prin răsturnare, blocarea articulaţiilor permite un zbor II
mai înalt şi o rotaţie a corpului corespunzătoare;
Sprijinul mâinilor se poate împărţii în două faze: faza de comprimare - amortizare
şi faza de împingere propriu-zisă;
Împingere se realizează prin contracţia musculaturii centurii scapulare şi a
flexorilor palmei printr-o acţiune scurtă şi energică.
14.1.5. Zborul II
Caracteristici:
Reprezintă valorificarea celorlalte faze, materializarea tehnică şi desăvârşirea
structurală a întregii sărituri;
Această fază are două părţi: zborul propriu-zis şi pregătirea aterizării;
Amplitudinea traiectoriei creşte faţă de primul zbor;
Traiectoria C.G.G. este determinată de unghiul de atac al sprijinului şi
desprinderii, direcţia de desprindere, viteza corpului în momentul desprinderii şi
forţele externe care acţionează asupra executantului;
În funcţie de structura săriturii corpul executantului poate efectua mişcări de
grupare, întindere, depărtare de picioare, sau se execută diferite întoarceri în jurul
axei transversale, longitudinale sau a mai multor axe.
14.1.6. Aterizarea
Caracteristici:
Reprezintă ultima fază a săriturilor cu sprijin;
Aterizarea este foarte importantă deoarece de corecta ei execuţie depinde ultima
impresie pe care o lasă executantul în aprecierea săriturii;
Aterizarea este corect executată dacă picioarele iau contact cu suprafaţa de
aterizare pe vârfuri, cu musculatura încordată;
După atingerea solului cu vârfurile se trece pe toată talpa concomitant cu îndoirea
membrelor inferioare din articulaţiile genunchilor şi coxo-femurale;
Trunchiul rămâne drept, uşor înclinat înainte iar braţele oblic înainte sus, în
vederea menţinerii echilibrului;
Pagina 136 din 143
În cazul unor mici dezechilibrări corpul executantului împreună cu segmentele
sale caută prin mişcări uşoare de compensare să recapete echilibrul;
Aterizarea trebuie să fie sigură, elastică şi estetică;
În timpul aterizării, muşchii picioarelor sunt supuşi unor eforturi mari, care de
multe ori depăşesc greutatea executantului, în medie de 2-6 ori, în funcţie de
săritură;
Însuşirea particularităţilor tehnice ale aterizării şi formarea deprinderii de a
ateriza corect şi elastic se educă încă de la începuturile instruirii, chiar înainte de
executarea celor mai simple sărituri.
Realizarea la un înalt nivel a săriturilor cu sprijin este condiţionată de
executarea corectă a fiecărei faze. „Orice defecţiune, manifestată la nivelul uneia dintre
faze, se răsfrânge sub o anumită formă şi asupra celorlalte” (Covaci, N., 1977, p. 19).
1. Stând facial longitudinal la scara fixă, braţele înainte, mâinile sprijinite de scară
în dreptul umerilor: joc de gleznă pe loc.
2. Aceeaşi poziţie iniţială: alergare pe loc cu ridicarea genunchilor.
3. Stând depărtat antero-posterior: imitarea mişcării braţelor, ca la alergare, cât
mai degajat.
4. Joc de gleznă, pe loc, în tempo moderat.
5. Joc de gleznă, din deplasare, cu mărirea treptată a vitezei şi trecere în alergare.
6. Mers cu ridicarea înaltă a genunchilor.
7. Alergare cu genunchii sus.
8. Alergare cu pendularea gambelor înapoi.
9. Mers cu genunchii ridicaţi şi pendularea piciorului înainte.
10. Idem din alergare.
11. Alergare pe linie marcată pe sol (aşezarea picioarelor foarte aproape şi paralel
cu linia trasată).
12. Alergare pe semne desenate (5-10 semne). Distanţa între semne creşte
progresiv aproximativ cu 10cm.
13. Alergare peste obstacole mici (bastoane, corzi de sărit, mingi medicinale,
bănci de gimnastică).
14. Alergare 20-25m cu mărirea treptată a vitezei.
15. Alergare accelerată finalizată cu pasul sărit, lângă şi uşor lateral faţă de
aparatul de sărit.
Pagina 138 din 143
16. Idem cu pasul sărit peste un obstacol cu înălţime mică.
BIBLIOGRAFIE