ȘCOALA POSTLICEALĂ “SF.

Theodor“
CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR

PROFESIONALE

COORDONATOR: Elena

ABSOLVENT:
Lipenschi E. Sabina-Maria

CONSTANTA
2023

1
 ȘCOALA POSTLICEALĂ “SF. Theodor“
CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU TUSE

CONVULSIVA

COORDONATOR: Elena

ABSOLVENT:
Lipenschi E. Sabina-Maria

CONSTANTA
2023

2
Cuprins

Capitolul I – Noţiuni generale despre tusea convulsivă....................................1

1.1. Sistemul respirator..................................................................................1
1.1.1. Anatomia arborelui traheo-bronşic...................................................5
1.1.2. Fiziologia respiraţiei.......................................................................10
1.2. Tusea convulsivă...................................................................................15
1.2.1. Definiţie..........................................................................................16
1.2.2. Prevalenţă.......................................................................................16
1.2.3. Epidemiologie................................................................................17
1.2.4. Etiologie.........................................................................................19
1.2.5. Patogenie........................................................................................20
1.2.6. Diagnostic clinic.............................................................................23
1.2.7. Diagnostic paraclinic......................................................................24
1.2.8. Diagnostic diferenţial.....................................................................24
1.2.9. Complicaţii.....................................................................................25
1.2.10. Profilaxie......................................................................................26
1.2.11. Tratament......................................................................................27

CAP. II INGRIJIRI GENERALE DE NURSING

● Definitia nursing-ului……………………………………………....................
 Definitea
nursei………………………………………………….....................
 Rolul
nursei…………………………………………………………………….
 Functiile
nursei…………………………………………………………………

3
 Competentele
nursei………………………………………………...................
 Codul de etica profesionala si de ontologie medicala
……………....................
 Notiuni generale despre nevoile fundamentale ale fiintei umane
………………
 Rolul AMG in evaluarea si satisfacerea nevoilor
fundamentale………………..
 Procesul de
ingrijire……………………………………………………………..
 Rolul AMG in ingrijirea
copilului……………………………………………….
 Rolul AMG in ingrijirea pacientului cu Tuse Convulsină
………………………………..
 Educatia pentru sanatate…………………………………………………..
……..

CAP. III PREZENTARE CAZURI

 CAZUL I
…………………………………………………………......................
 CAZUL II
………………………………………………………….....................
 CAZUL III
………………………………………………………........................

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................
.........

4
Capitolul I – Noţiuni generale despre tusea convulsivă

1.1. Sistemul respirator

Fig. 1 – Sistemul respirator

5
 Plamanii sunt principalul component al sistemului respirator, alaturi de o
intreaga retea de organe si nervi. 
Plamanii sunt organe moi, cu aspect buretos si au o culoare roz-gri,
putand deveni negriciosi de la fumat dar chiar si la nefumatori din cauza aerului
poluat. Plamanul drept este subdivizat in trei lobi, pe cand cel stang doar in doi.
Pleura acopera suprafata plamanilor si interiorul peretelui toracic. Aceasta este o
membrana care contine o pelicula de lichid lubrifiant (surfactant) intre cele doua
foite care o alcatuiesc. 
Sistemul respirator este alcatuit din cai respiratorii superioare,
inferioare, unitatea respiratorie, cutia toracica, diafragmul si structurile
subdiafragmatice. 
Sistemul respirator are ca principala functie schimbul de gaze. Alaturi de
aceasta, el mai indeplineste urmatoarele roluri: generarea vocii, conditionarea
aerului, echilibrul acido-bazic, mirosul. 
Respiratia implica: ventilatie (inspir, expir), schimb gazos si utilizarea
oxigenului (in respiratia celulara) . 
Pentru a putea investiga ventilatia pulmonara este necesara
cunoasterea volumelor si capacitatilor pulmonare: 
- CPT (capacitatea pulmonara totala) 
- CVF (capacitate vitala fortata) 
- CV (capactiate vitala) 
- VR (volum rezidual) 
- CI (c capacitate inspiratorie)
- CRF (capacitate reziduala functionala) 
- VEMS (volum expirator maxim pe secunda) 
- VIR (volum inspirator de rezerva) 
- VC (volum curent) 
- VER (volum expirator de rezerva) 

6
 Structural, sistemului repirator i se descriu:
1. o portiune de conducere alcatuita din cavitate nazala, nasofaringe,
faringe, trahee, bronhii, bronhiole si bronhiole terminale. 
Epiteliul respirator este alcatuit din cinci tipuri de celule dupa cum
urmeaza: celule bazale, celule in perie, celule cilindrice ciliate, celule
caliciforma si celule endocrine (cu granule mici/ Kulchitsky) . 
a) Cavitatea nazala
- este impartita in vestibulul nazal si cavitatea nazala propriu-zisa, acestea
fiind delimitate de limen nasi. 
- peretele superior (tavanul) este reprezentat de lama cribriforma (ciuruita)
a etmoidului. 
- peretele inferior (planseul) este alcatuit din palatul moale si palatul dur
-peretele lateral contine cele trei cornete nazale (superior, mijlociu,
inferior), cele trei meaturi nazale (superior, mijlociu, inferior) si recesul
sfenoetmoidal. 
b) Faringe
- este impartit in naso-faringe, oro-faringe si laringo- faringe
c) Trahee
- din punct de vedere histologic, cuprinde trei straturi: adeventitia,
submucoasa si mucoasa. 
- tunica externa descrie o parte cartilaginoasa si una membranoasa
d) Arborele bronsic reprezentat de bronhiile primare, bronhii lobare,
bronhiole, bronhiole terminale si bronhiole respiratorii. 
- in bronhiolele terminale si cele respiratorii se gasesc celule Clara, care
sunt un tip celular neciliat care secreta componenta glicoproteica a
urfactantului. 
2. o portiune respiratorie propriu-zisa:

7
 a) ducte alveolare
b) saci alveolari
c) alveole: acestea sunt in numar de aproximativ 300 de milioane, au
forma poliedrica si aspect de „fagure de miere”. Se distring doua tipuri celulare,
in functie se rolul acestora si morfologie:
- alveole de tip I, avand rol structural
- alveole de tip II, avand rolul de a secreta surfactant
Bariera alveolo-capilara este formata din urmatoarele elemente:
- surfactant
- apa
- peretele alveolar (pneumocitele de tip I) 
- membrana bazala a peretelui alveolar
- membrana bazala a peretelui capilar
- peretele capilar (avand epiteliu simplu scumaos) 
Fortele de recul sunt deosebit de importante in fiziologia respiratiei.
Astfel de forte sunt reprezentate de:
- cutia toracica (foita parietala a pleurei) 
- plamanii (foita viscerala a pleurei) 
- volumul de repaus elastic al cutiei toracice
- volumul de repaus elastic al plamanilor
-inegalitatea vidullui pleural (la plamanul vertical, clinostatism) . 
Un alt indice important este complianta: toracica, pulmonara, statica,
dinamica, specifica. Ideea este ca aceasta complianta scade sau creste in diferite
patologii (scade in boli restrictive si creste in boli obstructive) . 
Un alt indice este distributia rezistentei in caile aeriene, astfel:
- in caile respiratorii superioare este de 80%, curgerea fiind turbulenta
- in caile respiratorii inferioare este de 20 %, curgerea fiind laminara. 

8
 Toti acesti indici au formule exacte de calcul si sunt deosebit de
importanti pentru investigarea funcionarii fiziologice a sistemului respirator. 
In reglarea respiratiei este implicat SNC, la nivelul caruia se gaseste centrul
respirator dar si hormoni precum progesteronul (in sarcina) sau eritropoetina cu
efect asupra receptorilor periferici.

1.1.1. Anatomia arborelui traheo-bronşic

Arborele traheobronsic este reprezentat de trahee si bronhii. Traheea
este un organ tubular aflat in continuarea laringelui de la nivelul vertebrei C6
pana la T4, unde se imparte in cele doua bronhii principale. 
Anatomie/ structura
Traheea are o lungime de aproximativ 10-12 cm si calibrul de 1,6-2 cm.
Traheei i se descrie un segment cervical si unul toracal. 
Traheea are un schelet fibrocartilaginos care este format din 15-20
de inele cartilaginoase incomplete posterior. Acestea cartilaje sunt unite intre ele
prin intermediul unor ligamente fibroelastice si fibre musculare netede. 
Ligamentul are rolul de a preveni supradistensia lumenului traheei iar fibrele
musculare au rolul de a regla calibrul luminal. 
La exterior se descrie o adventitie alcatuita din tesut conjunctiv iar la
interior o mucoasa alcatuita din epiteliu cilindric ciliat. Lamina propria prezinta
cartilajele hialine, inelare dar si numeroase glande seromucoase. 
Contractia fasciculului muscular si ingustarea luminala consecutiva intervin in
reflexul de tuse. In urma contractiei fasciculului muscular se reduce calibrul
traheei si creste velocitatea aerului expirat, favorizand eliminarea particulelor
straine din lumen. 

9
 Fig. 2 – Traheea

Traheea se divide in doua bronhii principale care intra in plamani la

nivelul hilului pulmonar. Impreuna cu arterele, venele si vasele
limfatice corespunzatoare fiecarui plaman, bronhiile formeaza radacina
pulmonara. 

10
 Intrapulmonar, bronhiile se ramifica in trei bronhii (in plamanul drept)
respectiv doua bronhii (plamanul stang). Aceste bronhii sunt corespunzatoare
lobilor pulmonari si se numesc bronhii lobare. La randul lor, acestea se tot
ramifica, ramurile terminale numindu-se bronhiole. Acestea corespund lobulilor
pulmonari si se ramifica intralobular, formand un numar de 507 bronhiole
terminale. 
Lobulii pulmonari sunt structuri cu aspect piramidal, avand varful
orientat catre hilul pulmonar. Fiecare lobul are la periferie un sept alcatuit din
tesut conjunctiv, care insa la adult nu este complet, neexistand astfel o perfecta
delimitare a lobulilor pulmonari. 

Fig. 3 – Lobulii pulmonari

11
 Din punctul de vedere al mucoasei, bronhiile principale sunt foarte
asemanatoare cu traheea, insa pe masura ce bronhiile se ramifica, structura se
simplifica. Aceasta trecere este insa progresiva, lenta. 
Fiecarei bronhii principale i se descrie un numar de 9-12 diviziuni
dihotomice. Pe parcursul ramficarii, diametrul bronsic se reduce treptat,
ajungand pana la o valoare de 5 mm. 
Cartilajele bronsice sunt mai neregulate decat cele traheale si inconjoara
complet lumenul bronsic (la nivelul bronhiilor cu lumen mare). Odata cu
reducerea diametrului bronhiilor, inelele cartilaginoase sunt inlocuite cu placi
cartilaginoase izolate sau insule de cartilaj hialin. 
Lamina propria contine o multitudine de fibre elastice si glande mucoase si
seroase. De asemenea se remarca prezenta limfocitelor atat la nivelul laminei
propria cat si printre celulele epiteliale. 
Bronhiolele sunt cai aeriene intralobulare care au diametrul mai mic de 5
mm. Acestea nu prezinta nici cartilaje nici glande in structura mucoasei. Contin
insa celule caliciforme iar bronhiolele terminale contin celule Clarea care secreta
proteine care protejeaza epiteliul bronsic impotriva actiunii agentilor oxidanti si
a inflamatiei. 
Bronhiolele respiratorii sunt rezultatul divizarii bronhiolelor terminale.
Mucoasa acestora se aseamana perfect cu cea a bronhiolelor terminale, singura
diferenta fiind ca peretele bronhiolelor respiratorii este intrerupt de alveole, la
nivelul carora se produce schimbul gazos. Epiteliul acestora contine celule Clara
dar si alveolocite de tip I in jurul orificiilor alveolare. 
Ductele alveolare apar ca urmare a cresterii numarului de alveole in
portiunea distala a bronhiolelor respiratorii. Acestea sunt invelite de celule
pavimentoase alveolare. La nivelul laminei propria din vecinatatea orificiilor
alveolare se descrie prezenta unei retele de fibre musculare netede. 
Ductele alveolare au orificii prin intermediul carora comunica cu sacii alveolari.

12
Fig. 4 – Structura arborelui traheo-bronsic

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie)

Segmentul cervical al traheei vine in raport:
- anterior cu istmul glandei tiroide, muschii infrahioidieni si tegumentul
- posterior cu esofagul
- lateral cu artera carotida comuna, vena jugulara interna, lobii laterali ai
tiroidei si nervul vag 
Segmentul toracal este situat in mediastinul superior:

13
 - anterior are raport cu arcul aortei si ramurile acestuia, cu timusul si cu
sternul
- posterior are raport cu esofagul
- lateral are raport cu plamanii.

1.1.2. Fiziologia respiraţiei

Plamanii sunt responsabili in primul rand cu respiratia. Aceasta este
reprezentata de schimbul de oxigen si dioxid de carbon intre organism si mediul
exterior. 
Functional, respiratia a fost impartita in patru: 
1. Ventilatia pulmonara
Doi factori importanti influenteaza dimensiunea plamanilor: miscarile de
ridicare-coborare ale diafragmului si ridicarea-coborarea coastelor. Respiratia de
repaus se realizeaza prin miscrile diafragmului. 
Ridicarea grilajului costal duce la proiectarea anterioara a sternului,
indepartandu-l de coloana vertebrala, marind in acest fel diametrul antero-
posterior cu aproximativ 20 % in inspiratia maxima fata de expiratie. Ridicarea
grilajului costal se realizeaza cu ajutorul muschilor inspiratori iar coborarea
acestuia cu ajutorul muschilor expiratori. 
Presiunea pleurala este presiunea din cavitatea dintre pleura viscerala si
cea parietala. Aceasta este negativa din cauza unei succtiuni permanente la acest
nivel. 
Presiunea alveolara este in repaus echivalenta cu presiunea atmosferica,
insa pentru a permite intrarea aerului in plamani pe parcursul inspiratiei,
presiunea de la acest nivel trebuie sa fie negativa. Astfel ea ajunge la -1 cm H2O
pentru doua secunde necesare inspiratiei. 

14
 Complianta pulmonara reprezinta masura in care plamanii cresc in volum
pentru fiecare unitate de crestere a presiunii transpulmonare. Valoarea
compliantei totale la adult este de aproximativ 200 ml/cm H2O. 
Fortele elastice pulmonare sunt cele responsabile de diferentele aparute pe
curba compliantei inspiratorii si expiratorii. Aceste forte sunt: 
- fortele elastice ale tesutului pulmonar 
- fortele elastice produse de tensiunea superficiala a lichidului care
tapeteaza in interior peretii alveolari. 
Plamanii sunt bogati in colagen si elastina. Fibrele de elastina se intind in
volume pulmonare mici si medii si fibrele de colagen au rolul de a preveni
supradistensia la volume pulmonare mari. 
Forta de tensiune superficiala apare ca urmare a existentei unor forte
manifestate la interfata dintre doua stari de agregare (de exemplu lichid si gaz).
Aceste forte au tendinta de a micsora suprafata de contact. aceste forte se
formeaza si la nivel alveolar, intrucat suprafta alveolelor este acoperita de lichid,
iar interiorul acestora contine aer. In acest fel aerul alveolar are tendinta de a iesi
din alveole, iar ele sa se colabeze. Acest fenomen este regasit in toate spatiile
aeriene pulmonare deci efectul general este aparitia fortei de tensiune
superficiala. 
Contractia musculaturii inspiratorii are loc in inspir pentru respiratia de
repaus, expirul fiind un proces pasiv, aparut ca urmare a reculului elastic al
plamanilor si al structurilor elastice din cutia toracica. In concluzie, muschii
respiratori efectueaza lucru mecanic doar pentru inspir in aceasta situatie. Lucrul
mecanic poate fi sistematizat in trei fractiuni: 
- necesara pentru expansionarea plamanilor impotriva fortelor elastice
proprii, ceea ce poarta denumirea de travaliu compliant sau lucru mecanic
elastic. 

15
 - necesara pentru depasirea vascozitatii pulmonare si a structurilor
peretelui toracic, numita lucru mecanic al rezistentei tisulare 
- necesara pentru depasirea rezistentei opusa de caile aeriene in momentul
trecerii aerului in interiorul plamanilor, denumita lucru mecanic al rezistentei
cailor aeriene. 
Expansiunea pulmonara poate fi investigata prin intermediul volumelor
pulmonare: 
a) Volumul curent: aproximativ 500 ml, reprezinta volumul de aer inspirat
si expirat pe parcursul unei respiratii normale 
b) Volumul inspirator de rezerva: aproximativ 3.000 ml, reprezinta
volumul suplimentar de aer care poate fi inspirat peste volumul curent 
c) Volumul expirator de rezerva: aproximativ 1.100 ml, reprezinta
volumul de aer care poate fi expirat in urma unei expiratii fortate dupa expirarea
unui volum curent 
d) Volum rezidual: aproximativ 1.200 ml, reprezinta volumul de aer
ramas in plamani dupa o expiratie fortata. 
Suma a doua sau mai multe volume pulmonare formeaza capacitatile
pulmonare: 
a) Capacitatea inspiratorie: aproximativ 3500 ml, reprezinta suma dintre
volumul curent si volumul inspirator de rezerva 
b) Capacitatea reziduala functionala, aproximativ 2.300 ml, este egala cu
suma dintre volumul expirator de rezerva si volumul rezidual 
c) Capacitatea vitala: aproximativ 4.600 ml, este suma dintre volumul
inspirator de rezerva, volumul expirator de rezerva si volumul curent 
d) Capacitatea pulmonara totala, aproximativ 5.800 ml, este egala cu suma
dintre capacitatea vitala si volumul rezidual. 

16
 Atat volumele cat si capacitatile pulmonare sunt cu 20-25 % mai mici la
femei comparativ cu barbatii si mai mari la atleti comparativ cu oamenii care nu
practica sport. 
Acestea volume (cu exceptia celui rezidual) se masoara spirometric. In
ceea ce priveste volumul rezidual si capacitatile pulmonare se folosesc metoda
dilutiei si tehnica pletismografica. 
Volumul respirator pe minut: are o valoare de aproximativ 6 l/ min si este
produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie si reprezinta cantitatea
totala de aer deplasata in arborele respirator. 

2. Difuziunea oxigenului si dioxidului de carbon intre alveole si sange

Difuziunea reprezinta miscarea moleculelor de gaz unele printre altele.
Din cinetica acestor molecle rezulta energia necesara difuziunii. 
Rata difuziunii gazelor respiratorii este direct proportionala cu presiunea
exercitata de fiecare gaz, care poarta denumirea de presiune partiala a gazelor. 
Odata patruns in caile respiratorii, aerul este umidifiat. Concentratia
gazelor in aerul alveolar difera foarte mult de cea din aerul atmosferic: aerul
alveolar este inlocuit partial cu aer atmosferic la fiecare respiratie, din aerul
alveolar se extrage permanent oxigenul si se primeste permanent dioxid de
carbon de la plamani. 
Membrana respiratorie este formata din endoteliu capilar, interstitiu
pulmonar, epiteliu alveolar si surfactant. Rata difuziunii gazelor prin membrana
respiratorie este influentata de anumiti factori: 
- presiunea partiala a gazului in alveola 
- presiunea partiala a gazului in capilarul pulmonar 
- dimensiunile membranei respiratorii 
- coeficientul de difuziune a gazului. 

17
 Difuziunea oxigenului se realizeaza din aerul alveolar spre sangele din
capilarele pulmonare, pentru ca presiunea partiala a oxigenului in aerul alveolar
este de 100 mm Hg pe cand in sangele din capilarele pumonare este de 40 mm
Hg. 
Difuziunea dioxidului de carbon se realizeaza dinspre sangele din
capilarele pulmonare spre alveole, intrucat presiunea sangelui din capilarele
pulmonare este de 46 mm Hg pe cand aerul alveolar are 40 mm Hg. 

3. Transportul oxigenului si dioxidului de carbon prin sange si

lichidele organismului spre si de la celule
a) Oxigenul, odata dizolvat in plasma capilarelor pulmonare, difuzeaza in
eritrocite la nivelul carora se combina cu ionii de fier, formand oxihemoglobina.
Sangele arterial transporta 20 ml oxigen/dl, dintre care 98,5% e transportat de
hemoglobina, restul fiind dizolvat in plasma. Cantitatea de oxigen care se leaga
de hemoglobina depinde de presiunea partiala a oxigenului. 
b) Dioxidul de carbon difuzeaza din celule in capilare, in acest fel
determinand cresterea presiunii sale partiale in sangele venos cu aproximativ 5-6
mm Hg fata de sangele arterial. Dioxidul de carbon este transportat in plasma: 
- dizolvat in plasma (aproximativ 5%) 
sub forma de carbaminohemoglobina (5%) 
- sub forma de bicarbonat plasmatic (90%). 

4. Reglarea respiratiei este realizata de sistemul nervos central

De aici pleaca stimuli prin intermediul nervilor somatici catre muschii
respiratori. 
Ritmul involuntar al respiratiei este sub controlul bulbului rahidian. 
Centrii pontini modifica activitatea centrilor respiratori bulbari: centrul
apneustic determina cresterea duratei inspiratiei, iar centrul pneumotaxic

18
controlează punctul de intrerupere al pantei inspiratorii, limitand astfel
inspiratia.

1.2. Tusea convulsivă

Tuesea convulsivă (pertussis sau tusea măgărească) reprezinta o infectie

acuta, de origine bacteriana, a cailor respiratorii. Se asociaza cu accese de tuse
caracteristica (pun in pericol viata sugarilor) si, datorita ratei ridicate de
contagiozitate, afecteaza toate persoanele fara imunitate specifica, atat copiii cat
si adultii. 
Tusea convulsiva este declansata de bacterii imobile (Bordella pertussis),
care produc toxina pertusis.
Tusea convulsiva apare mai ales toamna si iarna, transmiterea facandu-se
prin intermediul picaturilor Flügge. Pe langa simptomele generale de boala,
caracteristice sunt accesele de tuse spasmodica si durata lunga de evolutie a
infectiei (cateva saptamani). 
Intre complicatiile posibile se numara apneea la copii si pneumonia, care
ii poate afecta si pe adulti. Datorita faptului ca tratamentul se incepe de obicei
prea tarziu, administrarea antibioticelor nu influenteaza durata si amploarea
acceselor de tuse. Antibioticele pot contribui insa la intreruperea lantului
infectios.
Pentru a preveni tusea convulsiva se recomanda vaccinarea. In cazul
tinerilor vaccinarea se va repeta pentru a preintampina aparitia tusei convulsive
la varsta adulta.
Depasirea unui episod de tuse convulsivă asigura o imunitate durabila
(cativa ani), dar nu pentru toata viata. Dupa o imbolnavire naturala, pacientul
dobandeste o imunitate de patru pana la douazeci de ani, pe cand vaccinarea este
eficienta intre patru si doisprezece ani. De aceea, se recomanda ca tinerii si

19
adultii insuficient protejati sa isi reinnoiasca la timp vaccinul, mai ales daca au
contact cu sugari, copiii mici sau daca lucreaza cu femei insarcinate sau care isi
doresc sa ramana gravide.

1.2.1. Definiţie
Tusea convulsivă (pertussis) este o boală infecţioasă acuta a arborelui
respirator, cauzata de bacteria Bordetella pertussis. Afectiunea se manifesta
prin ,,tuse violenta’’, de unde si denumirea de pertussis. Mai este denumita
si ,,boala celor 100 de zile’’, datorita caracterului sau cronicizant.

Fig. 6 – Bacteria Bordetella pertussis

20
 1.2.2. Prevalenţă
Din punct de vedere clinic, boala prezinta tuse persistenta (peste 2
saptamani) si reprize de tuse cu debut si disparitie brusca. Cazurile severe sunt
acompaniate de vărsături si convulsii. Febra apare mai ales atunci cand se
instaleaza o suprainfectie (infectie data de un alt patogen decat cel aflat in
discutie). Tusea convulsiva este foarte contagioasa fiind plasata in primele 10
cauze de deces la nivel global, prin boala infectioasa. In ultimii 20 de ani s-a
constatat o reactivare a focarelor infectioase, datorita neglijarii programelor de
vaccinare.

1.2.3. Epidemiologie
Pertussis este o boala foarte contagioasa, ratele de atac fiind cuprinse intre
90-l00% la contactii neimunizati dintr-o familie. Transmiterea
microorganismului este mediata prin expunerea la picaturile respiratorii
expulzate in numar mare de indivizii simptomatici.Inainte de introducerea
ccinului pertussis la sfarsitul anilor 1940, in Statele Unite erau raportate anual
intre 115.000-270.000 cazuri (incidenta medie 150 de cazuri/100.000 persoane
pe an). Epidemiile de pertussis apareau la 3-4 ani, fara caracteristici sezoniere
semnificative. In perioada 1940-l948, pertussis a determinat mai multe decese la
copii decat difteria, poliomielita, rujeola, meningita si scarlatina la un loc.
Incidenta tusei convulsive a scazut de 100-l50 de ori dupa introducerea
ccinului universal celular integral, iar ratele de mortalitate scad chiar mai mult,
in primul rand ca rezultat al imbunatatirii supravegherii medicale. intreruperea
sau restrangerea utilizarii ccinarii pertussis s-a asociat cu reaparitia rapida a tusei
convulsive in Marea Britanie, Suedia si Japonia, in Statele Unite, incidenta tusei
convulsive a avut un minim la mijlocul anilor \'70, cu 1010 cazuri raportate in
1976, si a crescut ulterior, prezentand rfuri in 1983, 1986, 1990 si 1993. in

21
perioada 1992-l994, au fost raportate Centrelor de Control si Profilaxie a Bolilor
(CDC) un total de 15286 de cazuri de tuse convulsi. Din aceste cazuri raportate,
41% au fost la sugari (copii < 1 an), iar 78% din decesele prin tuse convulsi s-au
inregistrat tot la sugari. Rata totala a fatalitatii a fost de 0,2%, dar la sugarii < 6
luni ea a ajuns la 0,6%. Dintre copin intre 7 luni - 4 ani care s-au imbolnavit de
tuse convulsi, aproximativ jumatate nu au primit numarul corespunzator de doze
de ccin pentru grupa lor de vârstă.
Persoanele peste 20 de ani au reprezentat 11 % din cazurile de tuse
convulsi raportate intre 1992-l994. Totusi, studiile epidemiologice sugereaza ca
incidenta actuala a tusei convulsive la aceste persoane este mult mai mare decat
loarea estimata pe baza cazurilor raportate pasiv la CDC. Studiile serologice
arata ca 12-30% de episoade de tuse paroxistica persistenta (de ex., episoade cu
durata mai mare de 2 saptamani) la adulti sanatosi, sunt date de pertusis. intr-un
studiu recent de seropre-lenta, incidenta tusei convulsive printre adultii din
S.U.A. a fost estimata a fi de 176 cazuri/100.000 persoane pe an - de 500-l000
de ori mai mare decat in studiile care se bazau pe cazurile raportate.
Epidemiile mari de pertussis care apar in scoli, crese, spitale, institutii
indica transmisibilitatea crescuta a acestui microorganism la adolescentii
susceptibili si la populatia adulta. Mai mult, studii amanuntite asupra contactilor
din familie au aratat ca, in timp ce 40-80% din membrii familiei prezinta do
serologice de infectie, doar o treime pana la jumatate din aceste infectii au fost
simptomatice clinic. Tusea convulsi simptomatica nediagnosticata la adulti este
recunoscuta acum a fi o importanta sursa de transmitere la sugari si la copii, si
un mecanism de perpetuare a bolii in randul populatiei.
Studiile din timpul epidemiilor de tuse convulsi sugereaza ca protectia
imunologica indusa de ccinul celular total scade rapid. Contactii copiilor
infectati par sa reziste la colonizarea tranzitorie si la seroconversie timp de 2 ani
de la ultima lor ccinare, dezvolta tranzitor o colonizare asimptomatica sau cu

22
simptome minime si seroconversie la 3-5 ani, si prezinta tuse prelungita dupa 6-
l2 ani (frecvent insotita de alte simptome de tuse convulsi). Vaccinul celular
total nu ofera protectie peste 12 ani de la imunizare. Desi s-a crezut odata ca
tusea convulsi ofera protectie pe toata durata vietii, studii recente arata ca adultii
care au avut tuse convulsi inainte redevin susceptibili pentru boala dupa 20 de
ani. intr-ader, procentul de adulti cu tuse convulsi in Germania, unde majoritatea
adultilor sunt imuni ca rezultat al infectiei naturale, este asemanator cu cel din
Statele Unite (133 cazuri/100.000 locuitori pe an).

 1.2.4. Etiologie
Microbiologie
Bordetella pertussis a fost izolata prima data pe medii de cultura, in anul
1900. Microorganismul provoaca boala doar la om. Genul cuprinde si alte specii
de bacterii care determina o forma mai usoara de boala la om, sau infectii
oportuniste.
Bordetella pertussis este un cocobacil gram-negativ, de dimensiuni mici,
imobil si cu crestere lenta in mediile de cultura. Poate fi cultivat doar pe medii
speciale, la 36 grade Celsius.
Doar B.pertussis este capabil de a produce toxina pertussis. Acest 
patogen poseda mecanisme enzimatice complexe care ii asigura supravietuirea
in conditii extreme de mediu sau in spatiul intracelular, unde va fi protejat de
sistemul imunitar al gazdei.
Agenti patogeni
Cauza care declanseaza tusea convulsiva este reprezentata in general de o
infectie cu bacteria Bordetella Pertussis. Aceasta bacterie se inmulteste pe
mucoasele respiratorii si elibereaza o toxina specifica-pertusis- care declaseaza
simptomatologia bolii. Pe langa distrugerea mucoaselor, sistemul imunitar este
slabit, iar tesuturile alaturate deteriorate. Infectia cu Bordetella parapertusis

23
poate duce la manifestari clinice similare celor din tusea magareasca, dar care
evolueaza mai putin grav si pe o perioada mai scurta de timp.
Dupa un episod de tuse convulsiva depasit, bolnavul castiga o imunitate
de durata (cativa ani), dar nu pentru toata viata, astfel incat se recomanda ca
adultii - mai ales cei care intra in contact cu sugari sau copii - sa repete
vaccinarea.
Calea de transmitere
Riscul de contagiozitate este cel mai mare la sfarsitul perioadei de
incubatie si incepe sa scada treptat dupa a sasea saptamana de boala.
Transmiterea se face prin intermediul picaturilor Fluegge, adica prin: tuse,
strănut, sarut si folosirea in comun a tacamurilor. Virulenta agentului patogen
este foarte mare: aproximativ 8 persoane din cele care iau contact cu bolnavul
vor contracta boala.
Perioada de incubatie
Perioada de incubatie pentru tusea convulsiva, adica intervalul dintre
momentul infectarii si debutul simptomatologiei, este in general de 21 de zile.

1.2.5. Patogenie
Infectia se transmite pe cale aeriana. Dupa invadarea tractului respirator,
bacteria se ataseaza la nivelul celulelor epiteliale ciliate, provoaca leziuni locale
si induce tuse. Tusea determina expulzarea de particule mici, infectante, care vor
imbolnavi alti contacti.
B. pertussis dispune de o serie de ,,factori de virulenta’’ ce vor contribui
la realizarea procesului infectios:
-fimbriile (prelungirile) de pe suprafata bacteriei mediaza aderenta la
celulele epiteliale.
-hemaglutinina filamentoasa (proteina de suprafata) implicata in aderenta
la celulele ciliate, permite bacteriei supravietuirea si multiplicarea intracelulara.

24
 -citotoxina traheala: produce leziuni locale si favorizeaza absorbtia in
circulatie a toxinei pertussis.
-toxina pertusis: are efect toxic celular, determina aparitia efectelor
biologice (limfocitoza, cresterea secretiei de insulina, sensibilizarea la histamina
si serotonina, precum si o productie crescuta de anticorpi IgG si IgE).
  Mecanismul de aparitie al tusei paroxistice nu a fost inca pe deplin
lamurit.
Pertusis este o boala extrem de contagioasa, afectand in principal
persoanele neimunizate prin vaccinare. Vaccinul a fost introdus in uz abia in
anul 1940; in urmatorul deceniu boala a facut mai multe victime decat decesele
provocate de difterie, scarlatina si meningita la un loc. Intreruperea ulterioara a
programelor de vaccinare a condus in unele tari la reaparitia epidemiilor de tuse
convuslivă (Suedia, Japonia). De obicei, epidemiile de pertussis izbugnesc  in
institutii precum: scoli, spitale, afectand mai ales adolescentii. Omiterea
diagnosticului de tuse convulsiva la un pacient simptomatic, va conduce la
perpetuarea bolii in colectivitate. 
Vaccinul utilizat pentru combaterea epidemiilor induce protectie, dar de
scurta durata. Indivizii care nu au fost bolnavi niciodata de tuse convulsiva,
devin susceptibili de a  dezvolta infectia dupa varsta de 20 de ani.
Manifestari clinice
Afectiunea se cronicizeaza, evoluand pe o durate medie de cinci
saptamani. Perioada de incubatie este de 7-10 zile. Simptomatologia prezinta trei
stadii: cataral, paroxistic si de convalescenta.
Tabloul clinic pentru tusea magareasca se poate delimita, in functie de
evolutia simptomelor, in trei stadii. Evolutia totala a bolii dureaza de la cateva
saptamani pana la cateva luni. In cazul tinerilor si al adultilor simptomele tipice
din tusea convulsiva pot sa lipseasca, singura manifestare fiind tusea cronica.

25
 Stadiul cataral
Stadiul cataral dureaza intre una si doua saptamani. Simptomele tipice
care apar in aceasta faza pot fi confundate usor cu cele din răceală:
- Stranut;
- Guturai (rinoree);
- Raguseala;
- Febra usoara;
- Tuse usoara care evolueaza treptat spre tuse spasmodica;
- Uneori conjunctivită;
Stadiul convulsiv (paroxistic)
Acest stadiu dureaza intre trei si sase saptamani. Simptomele tipice sunt:
- Accesele de tuse caracteristica (spasmodica);
- Expectoratie vascoasa;
- Vomă;
- Agravarea nocturana a simptomelor;
- Rareori febra;
In 50 % dintre cazuri apare respiratia grea, cu senzatie de sufocare.
Prezenta febrei indica o suprainfectie bacteriana. Simptomatologia este mai
putin grava in cazul tinerilor si al adultilor.
Stadiul paroxistic cu o durata de 3-6 saptamani; manifestat prin: tuse
paroxistica (apare si dispare brusc), puternica si repetitiva; accesele de tuse apar
in timpul unui singur expir; in formele severe de tuse se produce distensia
venelor jugulare, protruzia globilor oculari (ochii proemina din orbite) si cianoza
(albastrirea tegumentul datorita hipoxiei). Dupa tuse, urmeaza expectoratia cu
secretii vascoase. Stimulii puternici din mediul extern (zgomot) pot declansa
accesul de tuse. Frecventa de aparitie a acceselor de tuse este in medie de 16/ 24
de ore, cu tulburarea somnului nocturn. In pertussis, efortul de tuse se poate

26
insoti de varsatură. In lipsa suprainfectiei bacteriene, febra este absenta. Stadiul
paroxistic predispune la aparitia complicatiilor tusei convulsive.
Stadiul de convalescenta
Stadiul de convalescenta se caracterizeaza prin remiterea progresiva a
simptomelor intr-un interval de sase pana la zece saptamani.
Stadiul de convalescenta: perioada finala de boala, in care tusea diminua
in intensitate (tuse reziduala) si dispare complet abia dupa cateva luni. Tusea
paroxistica reapare daca intre timp, se produce o suprainfectie respiratorie de
etiologie virala sau bacteriana.
Analizele de laborator vor evidentia cresterea considerabila a numarului
de limfocite, mai ales la copii mici care nu prezinta imunitate antitoxica.
Evolutie
Evolutia tusei convulsive dureaza mai multe saptamani si chiar luni. In
cazul sugarilor tusea magareasca se poate asocia cu manifestari clinice severe.
Cu toate ca accesele de tuse sunt mai putin grave, exista risc de oprire a
respiratiei (apnee). In primul an de viata pot sa apara urmatoarele complicatii:
- pneumonie;
- otită medir;
- dilatari patologice ale unor segmente din arborele bronsic
(bronseictazii);
- Inflamarea cerebelului cu crize convulsive;

1.2.6. Diagnostic clinic

Diagnosticul de tuse convulsiva se pune de cele mai multe ori pe baza
atacurilor caracteristice de tuse. Prezenta bacteriei Bordetella pertussis poate fi
evidentiata in stadiul initial al infectiei cu ajutorul unui exudat faringian si al
unei proceduri de colorare. Realizarea unei culturi de Bordetella dureaza doar
cateva zile si este foarte specifica.

27
 In cele mai multe cazuri, contextul epidemiologic sugereaza diagnosticul
de pertussis. Pacientul prezinta in antecedente contact cu o sursa umana
infectanta.
Clinic, se constata prezenta acceselor de tuse paroxistica, cu o durata mai
mare de doua saptamani.

1.2.7. Diagnostic paraclinic

Urmeaza confirmarea diagnosticului prin examene de laborator. Tipic,
cocobacilul poate fi izolat in culturile din tamponament nazofaringian.
Recoltarea se face cu ajutorul unui tampon de tifon care se insera, pana la
umezire, in fiecare narina. Ulterior, cu ajutorul tamponului se face insamantarea
mediului de cultura. In mod uzual, culturile din secretiile nazofaringiene sunt
pozitive in mai mult de jumatate din cazuri.
Un alt mijloc de diagnostic il reprezinta detectarea ADN-ului bacterian in
secretiile nazale, prin utilizarea  reactiei de polimerizare in lant: PCR; metoda
este eficienta mai ales daca pacientul a primit anterior tratament cu antibiotice.
Testele serologice pentru diagnostic, sunt disponibile in mod curent
pentru pacientii cu tuse mai veche de doua saptamani. Analizele
imunoenzimatice (ELISA) pot detecta anticorpii IgA si IgG din serul
pacinetului, indreptati impotriva toxinei pertussis.
Analizele biochimice ale sangelui indica: cresterea numarului de leucocite
si limfocite cu VSH normal. Radiografia toracopulmonara in complicatii,
prezinta o imagine de condensare pulmonara.

1.2.8. Diagnostic diferenţial

Aspectul prelungit (peste 2 saptamani) al tusei paroxistice, care este
acompaniata de reprize si de limfocitoza, este foarte specific pentru B. pertussis.
B. parapertussis determina in mod tipic o boala respiratorie mai usoara si nu

28
asociaza limfocitoza. Desi sunt specii distincte, B. pertussis si B. parapertussis
sunt ocazional asociate epidemiologie. Au fost izolate de la aceiasi pacienti
succesiv sau simultan. Desi unele virusuri, cum ar fi virusul sincitial respirator si
adenovirusuri, au fost izolate de la pacienti cu tuse convulsi clinica (cu sau fara
izolarea B. pertussis), totusi nu exista do clare ca aceste virusuri determina
singure sindromul pertussis complet, cu reprize de tuse si limfocitoza.
Diagnosticul diferential, infectios si neinfectios, al tusei prelungite,
neinsotita de zgomot inspirator si de limfocitoza (forma caracteristica a tusei
convulsive la adolescenti si adulti), este foarte larg. Infectii respiratorii acute pot
produce si virusul gripal, adenovirusurile, Mycoplasmapneumoniae, Chlamydia
pneumoniae si bacterii piogene cum ar fi S. pneumoniae. in general, diagnosticul
de tuse convulsi trebuie luat in considerare cand un individ prezinta tuse
inexplicabila durand de mai mult de 2 saptamani, prezinta paroxisme severe de
tuse indiferent de durata lor, sau a avut tuse sau alte simptome respiratorii
superioare, indiferent de durata lor, dupa contactul cu un pacient cu tuse
convulsi.

1.2.9. Complicaţii
Tusea convulsiva poate provoca complicatii mecanice, respiratorii,
nervoase si din sfera O.R.L..
Cea mai de temut complicatie respiratorie este pneumonia, secunda 
suprainfectiei cu Strptococcus pneumoniae sau Haemophilus influenzae; apare
mai frecvent la sugari; sugarii pot dezvolta o pneumonie primara cu B. Pertussis.
Alte complicatii respiratorii: atelectazie, emfizem, apnee spastica.
Ca si complicatii neurologice apare encefalopatia (generata de hipoxia
cerebrala si efectele neurotoxice directe) si convulsiile. Encefalopatia se
manifesta prin: somnolenţă, febra, agitatie, convulsii.

29
 Complicatii mecanice, datorate efortului exagerat de tuse:pneumotoray,
hernii inghinale (prin cresterea presiunii intraabdominale), hemoragii cerebeale.
Complicatii din sfera O.R.L.: otitele si sinuzitele maxilare sau frontale.

1.2.10. Profilaxie
Singura metoda eficienta de a preveni tusea magareasca o constituie
vaccinarea specifica. Pentru diminuarea riscului de infectare se recomanda
evitarea contactului cu persoanele infectate.
Vaccinarea
Imunizarea de baza impotriva tusei convulsive se face in mai multe faze. 
Prima vaccinare si prima repetare a vaccinului se fac de regula odata cu vaccinul
impotriva tetanosului si al difteriei.
- Prima vaccinare: se face de fiecare data la varsta de doua, trei si
patru saptamani.
- A doua vaccinare: se face in intervalul de varsta unsprezece-
paisprezece ani.
- Prima repetare a vaccinului: la varsta de cinci-sase ani;
- A doua repetare a vaccinului: in intervalul de varsta noua-
saptesprezece ani.
Uneori se recomanda repetarea vaccinului si in cazul adultilor, deoarece
imunitatea oferita de vaccin nu dureaza mai mult de doisprezece ani. Aceasta
recomandare ii vizeaza in mod special pe adultii care intra in contact strans cu
sugari sau copii mici.
Toti contactii individului bolnav, vaccinati sau nevaccinati, vor fi tratati
profilactic cu eritromicina. Eritromicina utilizata prompt, limiteaza raspandirea
infectiei in colectivitate.

30
 Imunizarea copiilor se face cu trivaccinul DTP ce contine: B.pertussis
omorat, anatoxina tetanica si anatoxina difterica. Initial se administraza trei doze
la interval de doua luni, urmate de revaccinare la 1,5 ani si la 6 ani.
In prima saptamana dupa vaccinarea cu DTP au fost semnalate o serie de
cazuri de encefalopatie acuta in randul copiilor; encefalopatia secundara
vaccinarii poate conduce la boala neurologica si deces.
Varianta vaccinului DTP ce contine ce contine celula integrala, poate
determina in unele cazuri, inflamatie locala si febra. Foarte rar pot apare reeactii
severe: plans persistent, convulsii sau şoc anafialctic.
In concluzie, tusea convulsiva este foarte contagioasa; boala se
raspandeste pe cale aeriana, prin contact direct sau daca in camera respectiva a
respirat un indivit simptomatic. Accesele de tuse paroxistica favorizeaza aparitia
de aerosoli expulzati din tractul respirator, care raspandesc microbul pe un areal
variabil. Existenta unui caz de infectie recomanda tratarea profilactica a tuturor
contactilor acelei persoane, pentru a preintampina declansarea unei epidemii.
B.pertussis afecteaza doar omul. Pentru eradicarea lui este necesara
respectarea programului de imunizari.

1.2.11. Tratament
Tratamentul tusei convulsive se bazeaza in primul rand pe antibiotice.
Odata ce a avut loc infectarea cu bacteria Bordetella pertussis, declansarea bolii
nu mai poate fi impiedicata. Antibioticele nu actioneaza asupra
simptomatologiei, insa intrerupt lantul infectios si favorizeaza vindecarea. Cu
cat administrarea antibioticului se face mai devreme, cu atat mai rapid si mai
simplu evolueaza procesul de vindecare.
Se administreaza in mod special eritromicina si cotrimoxazol. Sugarii in
stare grava sunt tratati stationar deoarece nu pot expectora singuri sputa, ea
trebuind sa fie aspirata.

31
 La domiciliu se pot folosi urmatoarele masuri pentru ameliorarea
simptomelor:
- Bolnavul ar trebui sa bea cat mai multa apa, pentru a favoriza
dizolvarea sputei la nivel pulmonar si expectorarea sa;
- Avand in vedere faptul ca atacurile de tuse apar in special noaptea,
se recomanda asigurarea unui grad optim de umezeala a camerei si o
temperatura scazuta ( se pot agata in camera batiste ude, de exemplu);
Tratamentul consta in aplicarea a trei categorii de masuri terapeutice:
1. Tratamentul cu antibiotice 
Antibioterapia urmareste distrugerea cocobacilului B. Pertussis ce
colonizeaza tractul respirator. Se utilizeaza eritromicina, maxim 2 grame/zi,
timp de 14 zile. Eritromicina amelioreaza simptomatologia si diminua
severitatea bolii, daca terapia este initiata in primele doua saptamani de la
debutul tusei. Se mai pot utiliza antibiotice ca: azitromicina (macrolid),
claritromicina sau trimetoprim-sulfametoxazolul. In istoria medicala a fost
raportat un singur caz de rezistenta la eritromicina, aparuta la un sugar.

2. Tratamentul de sustinere
Sugarii prezinta cel mai mare risc de complicatii si deces in urma infectiei
cu B.pertussis. Sugarii si persoanele varstnice vor fi spitalizate. Tratamentul de
sustinere se realizeaza prin aspirarea secretiilor nazale si traheale, administrarea
suplimentara de oxigen si asigurarea nutritiei hipercalorice (eventual parenteral).
Antitusivele nu au efect de combatere a tusei convulsive.

3. Izolarea pacientilor spitalizati

Tusea convulsiva este foarte contagioasa; se transmite prin aerosoli
(picaturi de dimensiuni mici) expulzati de pacient in timpul acceselor de tuse.
Personalul medical de ingrijire va recurge la masuri suplimentare de protectie

32
impotriva infectarii cu B.pertussis: purtarea de masca chirurgicala in timpul
contactului apropiat cu individul bolnav. Pacientii vor fi izolati pentru o
perioada de cinci zile de la inceperea tratamentului cu eritromicina.

33
Capitolul II - Noţiuni generale de nursing
Rolul Asistentului Medical internarea pacientului cu Tuse Convulsiva.

Primirea bolnavelor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei reprezintă un

moment hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavelor.Atitudinea asistentei
trebuie să fie principală şi tovărăşească faţă de bolnave independent de starea
lor socială.Din potrivă ea trebuie să acorde o mai mare atenţie tocmai a celor
bolnave care necesită, fie prin gravitatea bolilor, fie prin gradul lor mai scăzut
de cultură, o preocupare mai atentă şi mai sistematică.
Bolnavul adus în secţie va fi dirijat într-unul dintre saloane.Repartizarea lui va
fi în funcţie de boală, gravitatea bolii şi strarea în care se găseşte, tinând seama
atât de interesele bolnavului nou internat, cât şi de interesele altor
bolnavi.Bolnavi inconştienti , comatoase, cu excitaţii psihomotorii, cele cu
incontinenţă de materii fecale şi urină, precum şi cele suspecte de boli
infecţioase vor fi repartizate în rezerve.
Pacienti var fi condusi de asistentă în salon unde li se va arăta patul.Cu această
ocazie, asistenta îi va prezenta colegi de cameră creând de la bun început o
atmosferă caldă între bolnavi vechi şi cea nou intrată.
Scopul spitalizării bolnavelor, în majoritatea cazurilor este vindecarea.Pentru a
realiza acest lucru trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de
apărare şi regenerare a organismului şi scoaterii lui de sub eventualele
influenţe nocive ale mediului înconjurător.Funcţiile întregului organism sunt
controlate de scoarţa cerebrală.Activitatea sistemului nervos central realizează
unitatea indisolubilă a organismului, precum şi legăturile lui cu mediul
înconjurător, prin excitaţiile pornite de la terminaţii nervoase intero şi
exteroreceptive, precum şi prin răspunsurile lui.
Excitaţiile pornite din mediul înconjurător pot acţiona defavorabil asupra
sistemului nervos central, atât prin numărul, cât şi prin calitatea lor, ceea ce
duce la suprasolicitarea şi epuizarea celulelor corticale.Acestea la rândul lor
eliberează centrele subcorticale de controlul scoarţei cerebrale, dând naştere la
cele mai variate tulburări în funcţiile organismului, care cu timpul pot duce la
determinări anatomopatoligice.
Regimul terapeutic de protecţie are scopul de a izola bolnavi de condiţiile
negative ale mediului înconjurător, care ar putea traumatiza, suprasolicita sau
epuiza scoarţa cerebrală şi de a forma un anturaj plăcut cu acţiune favorabilă
asupra sistemului nervos central şi deci asupra organismului.
Multi bolnavi suportă cu greu chiar şi faptul că sunt internate în spital.Condiţiile
de mediu de aici le creează o oarecare tensiune nervoasă.
Rolul Asistentului Medical in asigurarea conditiilor de spitalizare
34
Spitalul cuprinde urmatoarele parti componente functionale :
- serviciul de primire unde incepe pregatirea psihica a pacientului. El este
primit cu zambetul pe buze şi cu cuvinte de incurajare, esentiala fiind cucerirea
increderii bolnavului în profesionalismul cadrelor sanitare. Pacientii vor fi
dezbracati şi examinati. La nevoie pacientul este ajutat de asistenta şi asezat în
pozitia necesara examinarii.
- prelucrari sanitare - aici se face deparazitarea şi imbaierea bolnavului,
după care acesta va fi imbracat în lenjerie curata şi condusa pe sectia cu paturi
- sectia cu paturi este partea componenta a spitalului inzestrata cu paturi
şi sala de tratamente, unde se asigura asistenta corespunzatoare a bolnavilor
spitalizati.
După ce medicul hotaraste internarea bolnavului, asistentul completeaza
biletul de internare, foaia de observatie şi trece datele pacientului în registrul
de internari.
Bolnavul este condus de asistent în salonul prealabil hotarat de catre medic.
Salonul se alege în functie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea şi stadiul
bolii) şi sex. Asistentul conduce bolnavul în salon, il ajuta sa-şi aranjeze
obiectele personale în noptiera şi sa se instaleze comod şi în pozitia indicata de
medic în pat.
Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara a sectiei
precum şi indicatiile medicului referitoare la alimentatie, pozitie indicata daca
este cazul şi scopul
acestuia. Asemenea i se explica necesitatea şi modul recoltari de produse
biologice şi patologice în vederea efectuarii analizelor de laborator indicate de
medic.
Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii şi vindecarii bolii.
Pentru a crea un mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de
stres este indicat ca saloanele sa aiba o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o
temperatura de 18-20°C sa fie curate, linistite şi bine aerisite cu aer umidificat.
Asistentul va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la
blocul alimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara inca în prima
zi de internare. Bolnavilor l-i se acorda o pregatire preoperatorie şi
postoperatorie în vederea asigurarii conditiilor optime necesare interventiei şi
a procesului de vindecare precum şi pentru evitarea unor complicatii grave şi
nedorite.
Asistentul observa şi este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea,
greutatea, varsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor, faciesul şi starea
psihica a bolnavului. Ea va urmarii necesitatile pacientului, manifestarile de
dependenta în vederea satisfacerii acestora.

35
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale şi patologice ale
pacientului precum şi bolile care au influenta asupra anesteziei şi interventiei
(afectiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.)

Rolul Asistentului Medicalin asigurarea conditiilor igienice bolnavilor

internati in:
Pregatirea patului şi accesoriului.
Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa
satisfaca atat cerintele de confort a pacientului, cât şi ale personalului de
ingrijire. Trebuie sa-i permita pacientului sa se poata misca în voie, sa nu-i
limiteze miscarile, sa poata la nevoie sa coboare din pat, sa poate sta în pozitie
sezand, sprijinindu-şi picioarele comod de podea. Patul trebuie sa permita ca
asistenta sa poata efectua tehnicile de ingrijire, investigatie şi tratament cât
mai comod. Patul trebuie sa fie usor de manipulat şi curatat, prevazut cu rotite,
dispozitiv de ridicare şi la nevoie aparatoare.
Patul va fi acoperit cu un cearsaf, musama şi aleza. Pacientului i se ofera doua
perne şi o patura din lana moale, usor de intretinut. Lenjeria trebuie sa fie din
bumbac cu cât mai putine cusaturi. Cearsaful trebuie sa fie destul de mare
pentru a intra sub saltea.
Schimbarea lenjeriei de pat.
- Pregatirea patului fara pacient : pentru schimbarea lenjeriei de pat
avem nevoie de cearsaf simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-doua
paturi, doua perne. După ce se indeparteaza noptiera de pe langa pat se aseaza
un scaun cu spatar la capatul patului. Pe scaun se aseaza, în ordinea
intrebuintarii, lenjeria curata, pernele, patura, impaturite corect. Cearsaful se
aseaza la mijlocul saltelei; se desface şi se intinde o parte a cearsafului spre
capataiul patului, cealalta spre capatul opus. Cearsaful se introduce adanc sub
saltea la ambele capete. Se executa coltul apoi se introduce sub saltea toata
partea laterala a cearsafului. Se intinde bine cearsaful sa nu prezinte cute. Daca
este nevoie se aseaza musamaua şi se acopera cu aleza.Pernele se introduc în
fetele de perna curate şi se aseaza pe pat.
- Schimbarea lenjeriei cu pacientul în pat se efectueaza atunci cand
starea pacientului nu permite ridicarea acestuia din pat. Aceasta manevra se
executa de obicei dimineata, inainte de curatenie, după masurarea
temperaturii, luarea pulsului şi toaleta pacientului, dar la nevoie se executa de
mai multe ori pe zi. În functie de starea pacientului lenjeria se poate schimba în
lungime sau în latimea patului.

36
Lenjeria de pat se aseaza pe un scaun în ordinea prioritatii, impaturite în felul
urmator :
- patura şi cearsaful de sub patura se impaturesc fiecare în trei sub forma de
armonica
- aleza se ruleaza impreuna cu musamaua fie în latime, fie în lungime în functie
de metoda aleasa pentru schimbarea patului
- cearsaful se ruleaza în lungime / latime
Pacientul se informeaza asupra procedeului. Se linisteste şi se asigura ca
manopera va fi facuta cu blandete, ca nu va fi miscat inutil, ca manevrele nu-i
vor cauza dureri şi i se cere cooperarea.Se asigura intimitatea pacientului, un
mediu securizat, evitandu-se curentii de aer.
Atunci cand schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului pacientul va
fi intors în decubit lateral. Cele doua asistente se aseaza de o parte şi de alta a
patului. Asistenta din partea dreapta prinde pacientul cu mana dreapta în axila
dreapta, il ridica usor, iar mana stanga o introduce sub umerii lui, sprijinindu-i
capul pe antebrat. Apoi cu mana dreapta , retrasa de sub axila, trage usor
perna spre marginea patului, pacientul fiind de asemenea deplasat usor în
aceeasi directie.
Se aseaza apoi în dreptul genunchilor pacientului, introduce mana stanga
sub genunchii acestuia flectandu-I putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usor
gambele pe coapse. Din aceasta pozitie se intoarce pacientul în decubit lateral
drept, sprijinindu-l în regiunea omoplatilor şi a genunchilor. Pacientul se
mentine acoperit. Asistenta din partea stanga ruleaza cearsaful impreuna cu
musamaua şi aleza murdara până la spatele pacientului, sulul de lenjerie
murdara se afla în acel moment alaturi de sulul lenjeriei curate. Pe jumatatea
libera a patului se deruleaza cearsaful curat, musamaua şi aleza pregatita mai
inainte. Se intinde bine cearsaful curat pe jumatatea libera a patului şi se
aseaza o perna imbracata în fata de perna curata, apoi se aduce pacientul în
decubit dorsal cu multa blandete, sprijinindu-l în regiunea omoplatilor şi sub
genunchi. Pentru a introduce pacientul în decubit lateral stanga, asistenta din
partea stanga procedeaza la fel ca şi în cazul intoarcerii în decubit lateral drept :
prinde pacientul de axila stanga, il ridica usor, introduce mana dreapta sub
umerii lui, sprijina capul pe antebrat şi după aceeasi procedura intoarce
pacientul în decubit lateral stang aducandu-l dincolo de cele doua suluri de
lenjerie. Asistenta ruleaza mai departe, din partea dreapta, lenjeria murdara, o
indeparteaza, introducand-o în sacul de rufe murdare, apoi deruleaza lenjeria
curata şi o intinde bine, iar pacientul este readus în decubit dorsal, sprijinit de
cele doua asistente.
După acesta se efectueaza colturile. Patura de deasupra pacientului se
impatureste în trei şi se aseaza pe un scaun, pacientul ramane acoperit cu
37
cearsaful folosit până atunci. Peste aceasta asistenta aseaza cearsaful curat
impaturit anterior în trei, în forma de armonica astfel ca una din marginile
libere sa ajunga sub barbia pacientului. Colturile de sus ale cearsafului curat se
tin cu mana fie de catre pacient, fie de o alta persoana. Cele doua asistente,
care sunt de o parte şi de alta a patului, prind cu o mana colturile inferioare ale
cearsafului curat, iar cu cealalta mana colturile superioare ale cearsafului
murdar şi, printr-o miscare în directia picioarelor pacientului, indeparteaza
cearsaful murdar şi acopera, în aceeasi timp pacientul cu cearsaful curat. Se
aseaza patura peste cearsaf, rasfrangand marginea dinspre cap peste patura.
Se continua aranjarea patului , se pliaza patura cu cearsaful deasupra degetelor
de la picioarele pacientului.
Atunci cand pacientul poate fi asezat în pozitie sezand, schimbarea
lenjeriei se face în latimea patului. Procedura se efectueaza de asemenea, de
catre doua persoane : una sprijina pacientul, cealalta ruleaza lenjeria murdara,
aseaza şi deruleaza cearsaful curat.
După efectuarea fiecarei proceduri, asistenta trebuie sa se asigure ca
pacientul este asezat cât mai confortabil. În unele cazuri, aleza trebuie
schimbata de mai multe ori pe zi, fara sa fie nevoie de schimbarea cearsafului.
Rolul Asistentului Medical in asigurarea igienei generale si corporale.
Inaintea interventiei chirurgicale, bolnavul este capabil sa isi efectueze
singur igiena corporala. În seara zilei precedente interventiei se face o baie
generala a bolnavului şi se va pregati tubul digestiv pentru interventie prin
efectuarea unei clisme evacuatoare urmata de un dus. La pregatirea bolnavului
pentru actul operator se va acorda atentie deosebita cavitatii bucale mai ales la
cei care urmeaza sa fie intubati. Se pregateste tegumentul regiunii pe care se
va opera prin spalare cu apa şi sapun, degresare şi dezinfectare cu alcool. Daca
regiunea prezinta pilozitati acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.
Regiunea astfel pregatita va fi protejata cu un pansament steril. Se
indeparteaza bijuteriile bolnavului, proteza dentara daca exista. Bolnavul va fi
imbracat cu lenjerie curata, se verifica starea de curatenie în regiunile :
- inghinala
- ombilic
- axile
- spatii interdigitale
- unghiile
Bolnavul va fi dezbracat complet şi se va acoperii cu un cearsaf şi patura.
Se descopera progresiv numai partea care se va spala. Se stoarce bine buretele
sau manusa de baie pentru a nu se scurge apa în pat sau pe bolnav. Ordinea în
care se face toaleta este : spalat, clatit, uscat. Se sapuneste regiunea după care
se clateste ferm, dar fara brutalitate. Apa calda trebuie sa fie din abundenta, sa
38
fie schimbata ori de cate ori este nevoie. Se insista la pliuri sub sani, la maini, la
spatii interdigitale, la coate şi axile. Se mobilizeaza articulatiile în toata
amplitudinea lor şi se maseaza zonele predispuse escarelor.
La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu
musamaua şi aleza în functie de regiunea pe care o spalam. La toaleta pe
regiuni cu bolnavul în pat se va respecta urmatoarea succesiune :
- fata
- gat
- urechi
- brate şi maini
- parte anterioara torace
- abdomen
- fata anterioara coapse
Bolnavul va fi intors în decubit lateral şi se vor spala :
- spatele
- fesele
- fata posterioara a coapselor
Bolnavul se aduce din nou în decubit dorsal
- gambele şi picioarele
- organele genitale externe
- ingrijirea parului
- toaleta cavitatii bucale
Toaleta pe regiuni
Ingrijirea ochilor are ca scop indepartarea secretiilor şi prevenirea
infectiilor oculare . Materiale necesare :
- apa sau ser fiziologic
- tampon de tifon
- comprese
- manusi de baie
- prosop
- tavita renala
Bolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spala ochii cu ser
fiziologic, cu mana acoperita cu manusa. Secretiile se indeparteaza de la
comisura externa spre cea interna. La pacientii inconstienti secretiile oculare se
indeparteaza în mod regulat, se aplica comprese imbibate în ser fiziologic şi se
picura lacrimi artificiale în mod repetat.
Ingrijirea mucoasei nazale are ca scop : mentinerea permeabilitatii cailor
respiratorii superioare, prevenirea infectiilor nazale şi a leziunilor mucoasei
nazale în cazul în care pacientul prezinta sonda endo-nazala.
Materiale necesare:
39
- tampoane sterile montate pe bastonase
- ser fiziologic
- apa oxigenata diluata
- tavita renala
- manusi de protectie
Se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte. Se dezlipeste adezivul cu
care este lipita sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curata
fiecare cu cate un tampon umezit cu ser fiziologic, iar crustele se curata cu apa
oxigenata diluata. Se curata şi sonda, apoi se reintroduce şi se fixeaza. Se
supravegheaza functionalitatea sondei şi pacientul.
Rolul Asistentului Medical in toaleta aparatului sau organului afectat.
Schimbarea pozitiei bolnavului şi mobilizarea pacientului cu afectiunii
Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva , cu ajutorul asistentei. La
mobilizarea pacientului trebuie respectate unele principii :
- sunt necesare doua asistente
- prinderea pacientului se face precis şi sigur
- exercitiile se fac intotdeauna inainte de mese
- aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu exercitii de respiratie
- mobilizarea se incepe incet şi se continua în functie de raspunsul fizic al
pacientului
Scopul mobilizarii este miscarea pacientului în vederea prevenirii escarelor ce
pot sa apara din cauza imobilizarii şi pentru recastigarea independentei.
Schimbarea pozitiei pacientilor imobilizati se face din 2 în 2 ore, masandu-se
zonele de presiune predispuse escarelor. Mobilizarea precoce a pacientului
favorizeaza mentinerea mobilitatii articulare, normalizarea tonusului muscular
şi stimuleaza metabolismul. De asemenea favorizeaza circulatia sangelui,
prevenind tromboflebitele şi pneumoniile.
Bolnavii operati vor fi mobilizati precoce şi gradat. La inceput se va efectua
mobilizarea activa în pat inlaturandu-se astfel contractura peretelui abdominal.
Captarea eliminarilor
Scop : observarea caracterelor fiziologice şi patologice ale dejectiilor precum şi
descoperirea modificarilor lor patologice în vederea stabilirii diagnosticului
Captarea materiei fecale
Se separa patul de restul salonului cu paravan, se indeparteaza patura şi
cearsaful care acopera pacientul. Patul se protejeaza cu musamaua şi aleza.
Pacientul se dezbraca şi se introduce bazinetul cald sub zona sacrala apoi se
acopera cu invelitoarea. Se efectueaza toaleta regiunii perianale şi se
indeparteaza bazinetul cu atentie. După ce se acopera cu capacul se
indeparteaza din salon. Se imbraca pacientul, se reface patul. Salonul se

40
aeriseste şi se spala mainile pacientului. Scaunul acoperit se pastreaza pentru
vizita medicala în locuri special amenajate.
Captarea urinei
Servirea urinarelor se face în mod asemanator cu a bazinetelor. După utilizare
se golesc imediat, se spala la jet de apa calda şi se dezinfecteaza.
Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei; poate indica unele
diagnostice.
Captarea sputei
Se face în recipiente spalate, sterilizate, uscate şi în care se pune solutie lizol
3% sau fenol 2,5%, amestecata cu soda caustica. Atunci cand se recolteaza în
vederea unor analize de laborator nu se foloseste dezinfectant. Se instruieste
pacientul sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa foloseasca recipientul dat. I
se asigura scuipatori de rulaj pentru a se putea schimba la nevoie. După golire,
se spala cu apa rece, apoi cu apa calda, cu perii special tinute în solutie
dezinfectanta. Se sterilizeaza zilnic prin fierbere sau autoclavare.
Captarea varsaturilor
Pacientul se aseaza în functie de starea generala în pozitie sezand, decubit
dorsal cu capul intors intr-o parte, decubit lateral (pozitie de siguranta).
Lenjeria de pat se protejeaza cu musama şi aleza, iar pacientul cu un prosop în
jurul gatului. Proteza dentara mobila se indeparteaza unde este cazul şi se
ofera pacientului o tavita renala.
Se incurajeaza pacientul, i se ofera pahar cu apa sa-şi clateasca gura. I se ofera
cuburi de gheata, lichide reci în cantitati mici.
Varsatura se pastreaza pentru vizita medicala. Caracterul varsaturii şi frecventa
se noteaza în foaia de temperatura. Se spala şi se dezinfecteaza recipientele, se
pregatesc pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare.
Rolul Asistentului Medical in supravegherea functiilor vitale di vegetative.
Supravegherea functiilor vitale în hemoragiile masive se face din ora în ora.
Asistenta supravegheaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata,
cu salturi sau daca se face cu dificultate. Buna desfasurare a evolutiei
postoperatorii se urmareste după graficul temperaturii, al pulsului şi prin
inregistrarea tensiunii arteriale.
Respiratia
-se masoara în scopul evaluarii functiei respiratorii a pacientului, fiind indiciu al
evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat sunt :
- tipul respiratiei
- amplitudinea miscarilor respiratorii
- ritmul
- frecventa
41
Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de
temperatura.
Asistenta aseaza pacientul în decubit dorsal, fara a explica tehnica ce
urmeaza a fi executat. Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui şi
numara inspiratiile timp de un minut.
Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde la
doua respiratii. Valorile normale a respiratiei sunt :
- la nou-nascut 30-50 respiratii / minut
- la 2 ani 25-35 respiratii / minut
- la adulti 16-18 respiratii / minut
- la varstnici 15-25 respiratii / minut
Orice operat poate prezenta în primele zile după operatie o usoara ascensiune
termica (37,5-38°C). Aceasta curba este în descrestere incepand din a treia - a
patra zi. Daca aceasta descrestere nu se produce sau dimpotriva, temperatura
creste, explicatia consta de obicei intr-o infectie la nivelul plagii operatorii.
Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de
caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice. Masurarea temperaturii în
axila :
-se aseaza pacientul în decubit dorsal sau sezand. Se ridica bratul bolnavului, se
sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. Se aseaza termometrul cu
rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie bratul pe
trunchi cu bratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui. Termometrul se
mentine timp de zece minute. Masurarea temperaturii în cavitatea bucala : se
introduce termometrul în cavitatea bucala sub limba sau pa latura externa a
arcadei dentare. Pacientul este rugat sa inchida gura şi sa respire pe nas.
Termometrul se mentine cinci minute. În cazul masurarii temperaturii pe cale
rectala se lubrifiaza termometrul. Se aseaza pacientul în decubit lateral cu
membrele inferioare în semiflexie asigurandu-i intimitatea. Se introduce bulbul
termometrului în rect prin miscari de rotatie şi inaintare. Se mentine trei
minute.
După terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se
sterge cu o compresa şi se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala
termometrul, se scutura şi se introduce în recipientul cu solutie dezinfectanta
(cloramina 1%).
În foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra.
Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni
de grad.
Valorile normale a temperaturii :
- copil 36-37,8°C
- adult 36-37°C
42
 - varstnic 35-36°C
Pulsul
- trebuie sa urmeze curba temperaturii. Cu cât temperatura este mai mare cu
atat pulsul este mai accelerat, până la valoarea de 100 batai / minut dar daca
acest ritm se mentine şi în zilele urmatoare, bolnavul trebuie tinut sub
supraveghere permanenta.
Factori care influenteaza pulsul sunt : factori biologici (varsta, inaltimea,
greutatea, somnul, alimentatia, efortul fizic), factori psihologici (emotiile,
plansul, mania), factori sociali (mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la orice
artera accesibila palpatiei care poate fi comprimat pe un plan osos: radiala,
temporala superficiala, carotida, humerala, brahiala, femurala . În practica
curenta pulsul se ia la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix rosu. La luarea pulsului,
bolnavul trebuie sa fie în repaus fizic şi psihic cel putin 5-10 minute inainte de
numaratoare, intru-cât un efort sau o emotie oarecare în timpul sau inaintea
luarii pulsului ar putea modifica valorile reale. Bratul bolnavului trebuie sa fie
sprijinit, pentru ca musculatura antebratului sa se relaxeze. Se repereaza santul
radial pe extremitatea distala a antebratului, dam de un sant marginit de
tendoanele muschilor flexor radial al carpului şi brahioradial în profunzimea
caruia se gaseste artera radiala. Palparea pulsului se face cu varful degetelor
index, mediu şi inelar de la mana dreapta. După ce s-a reperat santul lui, se va
exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete
palpatoare, până la perceperea zvacuiturilor pline ale pulsului.
Fixarea degetelor se realizeaza cu ajutorul policelui, cu care se imbratiseaza
antebratul la nivelul respectiv.
Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii de
temperatura corespunde la patru pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt :
- la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut
- la copil mic 100-120 pulsatii / minut
- la adult 90-100 pulsatii / minut
- la varstnic 80-90 pulsatii / minut
Tensiunea arteriala
- trebuie controlata la toti bolnavii postoperator şi în special la cei hipertensivi.
Scaderea tensiunii arteriale asociata cu alte semne poate indica o complicatie
hemoragica.
Scopul masurarii tensiunii arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare
(forta de contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea şi calibrul
vaselor).
Materialele necesare sunt : aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu
mercur Riva Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata
43
şi alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului şi creion sau pix rosu
pentru insemnarea valorilor în foaia de temperatura.
Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale : auscultatoric şi
palpatoric.
Metoda auscultatorie : se explica pacientului tehnica şi i se asigura un repaus
fizic aproximativ 15 minute. Asistenta se spala pe maini, aplica manseta
pneumatica pe bratul pacientului sprijinit şi în extensie. Membrana
stetoscopului se fixeaza pe artera humerala, sub marginea inferioara a
mansetei. Se introduc olivele stetoscopului în urechi. Se pompeaza aer în
manseta pneumatica cu ajutorul perei de cauciuc până la disparitia zgomotelor
pulsatile. Aerul din manseta se decomprima usor prin deschiderea supapei,
până cand se percepe primul zgomot arterial, care prezinta valoarea tensiunii
arteriale maxime (sistolice). Se retine valoarea indicata de coloana de mercur
sau acul manometrului pentru a fi consemnata. Se continua decomprimarea,
zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se retine valoarea indicata de
coloana de mercur sau acul manometrului în momentul în care zgomotele
dispar acesta reprezentand tensiunea arteriala minima (diastolica). Se noteaza
pe foaia de temperatura valorile obtinute.
La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se
foloseste stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii.
Are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decât realitatea, palparea
pulsului periferic fiind posibila numai după reducerea accentuata a
compresiunii exterioare.
Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de
culoare rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de
mercur. Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se hasureaza spatiul
rezultat. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt :
- la copil intre 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg
- la copil intre 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg
- la copil şi la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg
- la adult 115/140-75/90 mmHg
- la varstnici >150/>90 mmHg
Urmarirea diurezei
- este importanta în vederea stabilirii bilantului hidric. Mai ales în cazul
hemoragiilor masive este importanta rehidratarea organismului. Pentru
masurarea diurezei urina se colecteaza pe 24 de ore în recipiente cilindrice,
gradate, cu gat larg, spalate şi clatite cu apa distilata. Colectarea se incepe
dimineata la o anumita ora şi se termina a doua zi la aceeasi ora. Pentru
prevenirea fermentatiei se vor adauga la urina cristale de timol. Diureza se
noteaza în foaia de temperatura prin hasurarea patratelelor corespunzatoare
44
cantitatii de urina şi zilei respective. Spatiul dintre doua linii orizontale a foii de
temperatura corespunde la 100 ml de urina. Cantitatea de urina eliminata în 24
de ore în mod normal este de aproximativ 1500 ml.

Rolul Asistentului Medical in alimentatia si hidratarea bolnavului.

Alementația va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii.
În perioada febrilǎ regimul hidro-zaharat, iar cand fenomenele deranjante-
dispar se va trece la o alimentaţie echilibratǎ.
În perioada febril regimul va fi compus din lichide (ceaiuri, lapte, suc de fructe)
sau alimente lichide (supǎ de legume cu orez şi griş).
Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte urmatoarele principii:
- înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului – cele necesare
cresterii ( la copii) sau cele necesare refaceri pierderilor, prin consum ( la
adulti ).
- asigurarea aportului de vitamine şi saruri mineralenecesare metabolismului
normal, cresterii (la copil ) şi celorlalte functii.
- favorizarea procesului de vindecare prin crutarea organelor bolnave;
alimentatia ratională poate influienta tabloul clinic, caracterul procesului
infectios (patologic) şi ritmul evolutiei acestuiea, devenind astfel un factor
terapeutic.
- prevenirea unei evolutii nefavorabile în bolile latente, transformarea bolilor
acute în cronice şi aparitia recidivelor.
- consolidarea rezultatelor terapeutice obtinute prin alte tratamente.
Ținand seama de aceste principii, regimul dietetic al pacientului trebuie
astfel alcatuit incat sa satisfacă atat necesitatile cantitative, cât şi pe cele
calitative ale organismului.

Rolul Asistentei Medicale in administrarea medicamentelor.

Reguli de administrare a medicamentelor
Se face la indicatia medicului cu respectarea unor reguli; se evita greselile care
pot avea efecte nedorite asupra pacientului, uneori efecte mortale.
ASISTENTUL:
-respecta medicamentul prescris de medic
- identifica medicamentul prescris după eticheta, forma de prezentare,
culoare, miros, consistena
- verifica calitatea medicamentelor, observand integritatea, culoarea
medicamentelor solide; sedimentarea, tulburarea, opalescenta
medicamentelor sub forma de solutie
- respecta caile de administrare prescrise de medic

45
 - respecta orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor pentru a se
mentine concentratia constanta în sange, avand în vedere timpul şi caile de
eliminare a medicamentelor
- respecta doza de medicament – doza unica şi daza/24h
- respecata somnul fiziologic al pacientului – organizeaza administrarea în
afara orelor de somn(se trezeste pacientul în cazul administrarii antibioticelor,
chimioterapicelor cu ore fixe de administrare)
- evita incompatibilitatile medicamentoase datorate asocierilor unor
solutii medicamentoase în aceasi seringa, în acelasi pahar
- seveste pacientul cu doza unica de medicament pentru administrarea
pe cale orala
- sespecta urmatorea succesiune în administrarea medicamentelor: pe
cale orala – solide, lichide, apoi injectii, după care administreaza ovule vaginale,
supozitoare
- informeaza pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce
priveste efectul urmarit şi efectele secundare
- anunta imediat medicul privind greselile produse în administrarea
medicamentelor legate de doza, calea şi tehnica de administrare
- administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane
- respecta masurile de asepsie, de igiena, pentru a preveni infectiile
intraspitalicesti.

Recoltarea produselor biologice şi patologice

Examinarile de laborator efectuate produselor biologice şi patologice
completeaza simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia şi eficacitatea
tratamentului aplicat, semnaleaza aparitia unor complicatii. Recoltarea
produselor este efectuata de asistenta în majoritatea cazurilor. Acesta trebuie
sa respecte orarul recoltarilor, sa cunoasca tehnicile corecte de recoltare a
diferitelor produse, sa completeze buletinul de analize, sa eticheteze produsul
rezultat pentru a evita inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce la
erori grave.
Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul sau în timpul
recoltarii şi comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi
pregatit printr-o dieta adecvata, repaus la pat şi asezarea lui în pozitia necesara
recoltarii.
Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea
produsului recoltat. Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incat
acestea sa ajunga la laborator cât mai repede şi în starea în care au fost
eliberate din organism. Exista o serie de examene de laborator efectuate

46
inaintea tuturor interventiilor chirurgicale indiferent de timpul avut la dispozitie
pentru pregatirea pacientului şi indiferent de starea sa generala .

Rolul Asistentului Medical in educatia pacientului cu Tuberculoza Urogenitala.

-recoltarea produselor de laborator.
-masurarea functiilor vitale.
-participarea la examinarea pacientului/pacientei.
-aplicarea tehnicilor.
-administrarea medicamentelor.
-satisfacerea tuturor nevoilor pacientei/pacientului.
-evitarea stresului si mentinerea indelungata a perioadei de repaus.
-consum de alimente bogate in proteine si glucide.
Fisa de evaluare
Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta nu
mai necesita o supraveghere permanenta şi poate continua tratamentul
prescris la domiciliu. Asistenta va pune la dispozitia medicului documentele
bolnavului necesare formularii epicrizei şi completarii biletului de iesire şi va
asigura alimentatia bolnavului până la externare.
Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea
grija ca bolnavul sa-şi primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului şi
sa aiba o imbracaminte corespunzatoare anotimpului.
Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite de la medic şi cuprinse în biletul de
iesire. Asistenta va conduce bolnavul la iesire unde il lasa în grija
apartinatorilor.

47
 CAZ NR. I
Interviu:
Bolnavul I.G . In varsat de 45 ani din Bacau , se prezinta impreuna cu sotia sa la Spitalul
Judetean Bacau in serviciul de Urgenta cu urmatoarele manifestari de dependenta:
- Tuse
- Febra
- Stare generala alterata
- Scadere ponderala
- Anxietate
Din relatarile pacientului si a sotiei sale aflam ca aceste probleme persista de cateva
saptamani si ca tratamaentul recomandat de catre medicul de familei nu a dat roade.
Pacientul timp deo saptamana a stat acasa, urmand tratamentul recomandat de catre medicul
de familie; In tot acest timp boala se agravase,tusea devenind din ce in ce mai agresiva.
Vazand ca tusea persista familia a decis sa se prezinte la serviciul de urgenta. Aici i-a
administrat oxigen pentru inbunatatirea resiratiei si am chemat medicul ortoped de garda.
Sosind medicul de garda,a constatatat starea pacientului destul de grava.
Pacientul este trimis in serviciul de radiologie,insotitde o asistente pentru efectuarea unei
radiografii.In urma acestei radiografii,medicul pune diagnosticul de Tuse Convulsiva si
hotaraste internarea pacientului pe sectia Medicala in vederea ingrijirilor specifice.
Mai aflam de la pacient ca mai are doi copii si locuieste in Bacau si este profesor de
matematica in cadrul unui Liceu din Bacau.
Din antecedente mai aflam ca ca a suferit o interventie chirurgicala la nivelul gatului si inca
una de Hernie de Disc. Pacientul fiind cu aceasta afectiune nu se poate descurca de aceea
toate nevoiile vor fi satisfacute cu ajutorul nostru.
Familia va fi anuntata de toate problemele pe care le are pacientul si vor fi informati despre
starea sa .

48
 PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI CU TUSE CONVULSIVĂ

Intervenţii
Diagnostic de nursing Obiective Evaluare
Autonome Delegate
Axietate din cauza -pacientul sa se integreze -favorizez adaptarea -la indicatia medicului îi -pacientul nu si-a
schimbarii mediului în noul mediu. pacientului la noul mediu; repartizez pacientului ameliorat anxietatea.
manifestata prin neliniste -identific impreună cu salonul.
si perceptie negativa pacientul cauza anxietatii;
asupra viitorului -furnizez explicatii foarte
clare si deschise asupra
ingrijirilor programate;
-ajut pacientul sa-si
recunoasca anxietatea;
-creez un climat de calm
si securitate;
-creez un climat de
înțelegere empatică;
-îl învăț tehnici de
relaxare
Respiratie ineficenta -pacientul sa nu mai -inainte de a incepe orice -la indicatia medicului voi -pacientul prezinta o
datorita: tuseasca si sa elimine tehnica ma voi spala pe administra : respiratie adegvata.
secretiile bronsice. maini,voi imbraca -oxigen prin

49
 Intervenţii
Diagnostic de nursing Obiective
Autonome
-tusei ,a edemului manusile,halatul si masca.
nucoasei bronsice cu -voi utiliza metode umede
broducere crescuta de de curatenie pentru
mucus. indepartarea prafului.
-voi sfatui pacientul sa-si
acopere nasul si gura cu o
batista atunci cand tuseste -
sau stranuta.
-voi invata pacientul sa
expectoreze in batista de
hartie de unica folosinta
sau in vase speciele.
Disconfort datorita: -pacientul sa nu prezinte: -voi aseza pacientul in
-febrei -febra pozitie comoda.
-transpiratii -tuse -voi administra
-tusei -oboseala pacientului lichide si
-oboselii medicatia.
Alterarea constantelor Verificarea constantelor. Pregatesc pacientul din
biologice manifestate prin punct de vedere psihic si
50
Evaluare
Delegate
oxigenoterapie pentru
imbunatatirea aportului de
oxigen.
-antitusive-Butamimirat
sirop-per, os -15 ml de
4ori/zi.
-la indicatia medicului voi -pacientul nu mai este
administra: obosit iar tusea si febra sa
-Ampicilina-fl-im/12 ore. diminuat.
-Bromhexina sirop-5ml
per os.
Recoltez analizele Rzultatul analizelor sunt
 Intervenţii
Diagnostic de nursing Obiective Evaluare
Autonome Delegate
cresterea infectiei in corp. fizic. indicate de medic: in limite normale:
Pregatesc materialele -Hb, Ht, TC, TS Hb:13,7g%
necesare . -Uree sangvina Ht:46%
Respect normele de -Glicemie TC:4min
protectie si evit -Examen urina TS:8min
suprainfectarea. -uree:0,28g%
-glicemia:9,8g%
-examen urina:absent
Alterarea functiilor vitale , Observ eventualele Pregatesc pacientuldin La indicatia medicului Pacientul prezinta valori
din cauza bolii monificari pentru a punc de vedere psihic si masor functiile vitale: normale:
manifestata prin valori interveni. fizic. -respiratie R:17r/min
patologice. -Imi pregatesc materialele -temperatura T:35,5grade C
necesare pentru efectuarea -puls, TA P:66b/min
masurarea functiilor -Notez in FO valorile TA:11,7mmHg
vitale. gasite.
Comunicare ineficienta cu -pacientul sa comunice cu -psihoterapie -pacientul este nelinistit si
cei din jur datorita cei din jur. -voi incerca sa linistesc nu comunica.
prognosticului grav al -inlaturarea depresiei. pacientul incurajandu-l ca
bolii si manifestata prin totul va fi bine si sa aiba
rabdate si incredere in

51
 Intervenţii
Diagnostic de nursing Obiective Evaluare
Autonome Delegate
inchidere in sine echipa medicala.

Izolare sociala din cauza -pacientul sa nu fie o sursa -voi informa pacientul si -pacientul este informat in
bolii. de infectie. familia despre boala sa si legatura cu boala sa.
despre riscul in care se pot
contamina persoanele
sanatoase.
-voi furniza informati
despre tranzmiterea
boli,prevenire si tratare.

Somn inadecvat Pacientul sǎ prezinte somn S-a asigurat pacientului un Pacientul sǎ prezinte somn
liniştit, odihnitor. Sǎ mediu ambiant liniştit, liniştit, odihnitor. Sǎ
prezinte stare de confort plǎcut, odihnitor, cu o prezinte stare de confort
psihic. temperaturǎ constantǎ psihic.
între 18-20°C.

52
 Fişă tehnologică

TEHNICA PERFUZIEI

Perfuzia reprezintă introducerea pe cale intravenoasă, picătură cu picătură a soluţiilor

medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a organismului.
Introducerea lichidelor în venă se poate face direct prin canule metalice fixate în venă, prin
canule din material plastic introduce transcutanat prin lumenul acelor sau prin denudarea de
venă şi fixare în ea a unei canule, care poate rămâne pe loc câteva zile sau chiar săptămâni.
Pe cale intravenoasă pot fi administrate soluţii izotonice şi hipertonice – care nu se pot
administra pe altă cale injectabilă, deoarece sunt caustice pentru ţesuturi. Nu se introduc
soluţii uleioase deoarece produc embolie grasă.
Scopul perfuziei : 
1. hidratarea şi mineralizarea organismului în stări de dezechilibru hidro-mineral;
2. administrarea medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit;
3. în scop depurativ – diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici
microbieni;
4. completarea proteinelor sanguine în caz de hipo - şi disproteinemie;
5. pentru alimentaţia pe cale parenterală;
6. pentru perfizie de sânge. 
Materiale necesare:
- trusa pentru perfuzat soluţii ambalată steril;
- soluţii hidratante în sticle speciale închise cu dop de cauciuc şi armură metalică, sau
pungi originale de material plastic încalzite la temperatura corpului;
- garoul de cauciuc, tăviţa renală, o muşama sau o aleză, benzi de leucoplast pentru
fixarea acului sau canulei de tegumentul bolnavului;
- seringi de 5-10 ml, ace sterile, casoletă cu tampoane sterile, substanţe dezinfectante
sterile;
- stativ pentru fixarea flacoanelor. 

Etape şi timpi de execuţie:

1.Pregătirea materialelor şi instrumentelor 
- Spălare pe mâini.

53
 - Se scoate ceolofanul steril de pe flacon şi se dezinfectează dopul cu alcool.
- Se deschide trusa pentru perfuzat, se îndepărtează teaca protectoare de pe ac şi se
pătrunde cu el prin dop în flacon, închizându-se imediat sub ac tubul de aer.
- Se pătrunde cu tubul de aer în flacon prin dopul de cauciuc fără a atinge trocarul.
- Se suspendă flaconul pe suport, fixându-se tubul de aer la baza flaconului cu o bandă
de leucoplast.
- Se îndepărtează teaca protectoare de la capătul tubului.
- Se ridică deasupra nivelului substanţei medicamentoase din flacon şi se deschide uşor,
lăsând să curgă lichidul din dispozitivul de perfuzie – picuratorul fiind orizontal.
- Se coboară progresiv port-acul până când tubul se umple cu lichid, fiind eliminate
complet bulele de aer.
- Se ridică picuratorul în poziţie verticală şi se închide aparatul de perfuzie, rămânând
atârnat pe stativ.
2.Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului:
- Se anunţă bolnavul, se aşază în pat în decubit dorsal, comod cu antebraţul în extensie
şi pronaţie, aşezat pe un plan tare.
- Se pot utiliza venele de la plica cotului, cefalică sau bazilică, Venele maleolare.
- Pregătirea bolnavului trebuie făcută cu multă putere de convingere, datorită duratei
mai îndelungate a operaţiei şi menţinerii poziţiei corecte.
- Copiii mici vor fi imobilizaţi prin înfăşurarea într-un cearşaf.
3.Tehnica propriu-zisă:
- Se dezinfectează tegumentele cu alcool după aplicarea garoului la nivelul unirii treimii
inferioare cu cea mijlocie a braţului( deasupra plicii cotului). Se palpează locul pentru
puncţie, apoi se va mai dezinfecta încă o dată cu alcool. Se cere bolnavului să deschidă
şi închidă pumnul, rămânând cu el închis. Se fixează vena la 4-5 cm sub locul puncţiei
şi se exercită o compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine.
- Se întroduce acul în mijlocul venei în direcţia axului longitudinal al venei. Nu se
abordează niciodată vena din lateral şi nu se întroduce acul cu bizoul orientat în jos.
- Se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul – în direcţie oblică (unghi de 30
grade), apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul
înaintează în gol şi se continuă încă 1-2 cm în lumenul venei.
- Se verifică poziţia acului în venă prin aspirare. Se îndepărtează garoul şi se adaptează
amboul aparatului de perfuzie la ac.

54
 - Se deschide imediat prestubul pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se
reglează viteza de scurgere a lichidului de perfuzat la 60 picături/min sau mai puţin în
funcţie de necesităţi.
- Se fixează cu leucoplast acul şi o porţiune din tubul de perfuzie în vecinătatea acului –
la pielea bolnavului.
- În tot timpul perfuziei se va controla dacă scurgerea lichidului este continuă, căci în
caz de obstacol, sângele din venă refulează şi se coagulează în lumenul acului. În
cursul perfuziei cu ace metalice se poate întâmpla ca acul să-şi modifice poziţia în
urma mişcărilor involuntare ale bolnavului. Se opreşte scurgerea lichidului şi se ridică
pavilionul acului, fiind vorba de lipirea vârfului acului de peretele venos.
- Înlocuirea flaconului se face înainte ca acesta să se golească complet, pentru a evita
pătrunderea aerului în venă. Se închide prestubul şi se racordează aparatul de perfuzie
la noul flacon pregătit înainte. Se deschide imediat prestubul pentru a permite
lichidului să curgă, reglându-se viteza de scurgere.
- Înainte ca flaconul să se golească, se deschide prestubul, se exercită o presiune asupra
venei puncţionate cu un tampon îmbibat în alcool şi printr-o mişcare bruscă în direcţia
axului vasului se extrage acul din venă. Se aplică un pansament steril cu leucoplast.
- Spălarea pe mâini.
4.Ingrijirea bolnavului după tehnică:
Se supraveghează bolnavul atent până la terminarea flacoanelor de perfuzat.

5.Reorganizarea locului:
- Se strâng materialele folosite, aparatul de perfuzat se aruncă în recipiente speciale,
- Se notează în foaia de observaţie : data, cantitatea de lichid perfuzat şi numele celui
care a făcut perfuzia. 
Incidente şi accidente:
- întroducerea bruscă a unei mari cantităţi de lichide în circulaţie poate supraîncărca
vena, dând semne de insuficienţă circulatorie : dispnee, dureri precordiale. Se
întrerupe imediat curentul de lichid şi se continuă un ritm lent, după ce au dispărut
fenomenele supraîncărcării inimii.
- hiperhidratarea manifestată prin tuse, expectoraţie, nelinişte, polipnee, creşterea
tensiunii arteriale se combate prin reducerea la minimum a ritmului de hidratare,
administrarea de diuretice, cardiotonice.

55
- embolie gazoasă – prin pătrunderea de aer în cantitate mare în curentul circulator. Ea
se previne prin expulzarea aerului din tub înainte de întroducerea canulei în venă şi
întreruperea perfuziei înainte de a se goli din rezervă şi din tub.
- nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infecţia şi apariţia de frisoane.

56
 Fişă de evaluare finală

Pacientul B.B. sex masculin in varsta de 40 ani este adus de catre familie prezentand
manifestari dureroase retrosternale .S-a internat în secția Oncologie a Spitalului Județean de
Urgență Bacău cu diagnosticul de Neoplasm Esofagian pentru investigații și tratament de
specialitate.
Pe perioada internarii pacientul a fost supus examinarilor clinice si paraclinice și unui
tratament adecvat afecțiunii.
Pacientul prezintă o evoluție mai bună și se externează cu următoarele recomandări:
-Revenirea la control
-Respectarea tratamentului prescris
-Evitarea factorilor ce influenteaza evolutia bolii.
-Respectarea regimului alimentar.

57
 CAZ NR. II
Interviu:
Bolnavul I.B . In varsat de 40 ani din Bacau , se prezinta impreuna cu sotia sa la Spitalul
Judetean Bacau in serviciul de Urgenta cu urmatoarele manifestari de dependenta:
- Tuse
- Febra
- Stare generala alterata
- Scadere ponderala
- Anxietate
Din relatarile pacientului si a sotiei sale aflam ca aceste probleme persista de cateva
saptamani si ca tratamaentul recomandat de catre medicul de familei nu a dat roade.
Pacientul timp deo saptamana a stat acasa, urmand tratamentul recomandat de catre medicul
de familie; In tot acest timp boala se agravase,tusea devenind din ce in ce mai agresiva.
Vazand ca tusea persista familia a decis sa se prezinte la serviciul de urgenta. Aici i-a
administrat oxigen pentru inbunatatirea resiratiei si am chemat medicul de garda.
Sosind medicul de garda,a constatatat starea pacientului destul de grava.
Pacientul este trimis in serviciul de radiologie,insotitde o asistente pentru efectuarea unei
radiografii.In urma acestei radiografii,medicul pune diagnosticul de Tuse Convulsiva si
hotaraste internarea pacientului pe sectia Medicala in vederea ingrijirilor specifice.
Mai aflam de la pacient ca mai are doi copii si locuieste in Bacau este muncitor in cadrul
unei Fabrici de Unelte.
Din antecedente mai aflam ca ca a suferit o interventie chirurgicala la nivelul gatului si inca
una de Hernie de Disc. Pacientul fiind cu aceasta afectiune nu se poate descurca de aceea
toate nevoiile vor fi satisfacute cu ajutorul nostru.
Familia va fi anuntata de toate problemele pe care le are pacientul si vor fi informati despre
starea sa .

58
 PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI CU TUSE CONVULSIVĂ

Intervenţii
Diagnostic de nursing Obiective Evaluare
Autonome Delegate
Dificultate de a respira -pacientul sa respire pe -voi aseza pacientul Dificultate de a respira -pacientul sa respire pe
datorita : nas intr-o pozitie datorita : nas
-tusei -sa prezinte caile optima(semisezand). -tusei -sa prezinte caile
- edemul mucoasei respiratorii permeabile si -voi invata pacientul sa - edemul mucoasei respiratorii permeabile si
bronsice cu producere o buna respiratie. tuseasca si sa bronsice cu producere o buna respiratie.
crescuta de mucus. -diminuare dureri expectoreze . crescuta de mucus. -diminuare dureri
-pacientul sa nu devina o -voi avea grija in -pacientul sa nu devina o
sursa de infectie permanenta ca salonul sa sursa de infectie
fie ingrijit aerisit si curat.
-voi invata si educa
pacientul sa foloseasca
batista individuala de
unica folosinta si evitarea
imprastierilor secretiei
nazale in salon.
-voi recolta produse
pentru laborator
(exudat,secretii nazale,

59

Diagnostic de nursing
Alterarea constantelor
biologice manifestate prin
cresterea infectiei in corp.
Alterarea functiilor vitale , Observ eventualele
din cauza bolii
manifestata prin valori
patologice.
Dificultate de a se
imbraca si dezbraca
datorita stari pacientului.
Obiective
Verificarea constantelor.
monificari pentru a
interveni.
-pacientul sa isi satisfaca
nevoia de a se imbraca si
dezbraca.
Intervenţii
Evaluare
Autonome Delegate
expectoratie,sange).
Pregatesc pacientul din Alterarea constantelor Verificarea constantelor.
punct de vedere psihic si biologice manifestate prin
fizic. cresterea infectiei in corp.
Pregatesc materialele
necesare .
Respect normele de
protectie si evit
suprainfectarea.
Pregatesc pacientuldin Alterarea functiilor vitale , Observ eventualele
punc de vedere psihic si din cauza bolii monificari pentru a
fizic. manifestata prin valori interveni.
-Imi pregatesc materialele patologice.
necesare pentru efectuarea
masurarea functiilor
vitale.
-voi ajuta pacientul sa isi Dificultate de a se -pacientul sa isi satisfaca
satisfaca nevoia de a se imbraca si dezbraca nevoia de a se imbraca si
60
 Intervenţii
Diagnostic de nursing Obiective
Autonome
imbraca si dezbraca;
-voi schimba lenjeria de
pat de corp si pijamalele
de cate ori este nevoie.
Hipertermie -pacientul sa-si mentina -voi avea grija ca
temperatura corpului in pacientul sa aiba parte de
limite normale. un climat adegvat .
-pacientul sa aiba o stare -voi schimba pacientul
de bine. decate ori este nevoie si
voi combate febra prin
administrare de lichide .
Comunicare ineficienta cu -pacientul sa comunice cu -psihoterapie
cei din jur datorita cei din jur. -voi incerca sa linistesc
prognosticului grav al -inlaturarea depresiei. pacientul incurajandu-l ca
bolii si manifestata prin totul va fi bine si sa aiba
inchidere in sine. rabdate si incredere in
echipa medicala.
Imposibilitatea de a se -calmarea durerilor si -voi explica pacientului
proteja datorita axietatii indepartarea stari de importanta tehnicilor.
sau durerii provocate de -voi face masaj cu alcool
61
Delegate
datorita stari pacientului.
Hipertermie
Comunicare ineficienta cu
cei din jur datorita
prognosticului grav al
bolii si manifestata prin
inchidere in sine.
Imposibilitatea de a se
proteja datorita axietatii
sau durerii provocate de
Evaluare
dezbraca.
-pacientul sa-si mentina
temperatura corpului in
limite normale.
-pacientul sa aiba o stare
de bine.
-pacientul sa comunice cu
cei din jur.
-inlaturarea depresiei.
-calmarea durerilor si
indepartarea stari de

Diagnostic de nursing
anumite tehnicii (injectie
sau perfuzie).
Alimentatie inadegvata
prin deficit datorita stari
generale alterate
manifestata prin
inapetenta si scadere
ponderala.
Intervenţii
Obiective Evaluare
Autonome Delegate
anxietate. si talc. anumite tehnicii (injectie anxietate.
-voi schimba pozitia la sau perfuzie).
timpul stabilit.
-pacientul sa fie echilibrat -voi administra Alimentatie inadegvata -pacientul sa fie echilibrat
hidro electrolitic. pacientului cat mai multe prin deficit datorita stari hidro electrolitic.
lichide ,glucide si proteine generale alterate
pentru a acoperi pierderile manifestata prin
energetice. inapetenta si scadere
-voi asigura necesarul de ponderala.
vitamine si minerale -
asigurarea unei alimentatii
corespunzatoare prin:
-dieta hiper calorica,
echilibrata cu supliment
de vitamine;
-cresterea cantitatii de
lichide pentru fluidificarea
secretiilor.
62
 Fişă tehnologică
Măsurarea tensiunii arteriale

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor

arteriali.
Scop – descoperirea modificărilor morfo - funcţionale ale inimii şi vaselor.
Timpi de execuţie:
1. Pregătirea materialelor :
- pregătirea materialelor necesare;
- controlul şi verificarea instrumentelor şi aparatelor;
2. Pregătirea bolnavului:
- se informează bolnavul asupra scopului investigaţiei;
- se explică măsurile necesare pentru o măsurare corectă, 15 minute repaus înainte de
măsurare;
- efectuarea măsurării se face cel puţin după 3 ore de la servirea mesei.
3. Execuţia tehnicii:
- spălarea pe mâini cu apă şi săpun;
- aşezarea manometrului într-o poziţie vizibilă;
- aplicarea manşetei strâns pe braţul bolnavului sprijinit în extensie;
- cu mâna stângă se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea
inferioară a manşetei şi olivele în urechi;
- cu mâna dreaptă pompează aer în manşeta pneumatică cu para de cauciuc până la
dispariţia zgomotelor pulsatile;
- se priveşte manometrul, se decomprimă progresiv aerul din manşetă cu ajutorul
ventilului pompei de aer până când se aude zgomotul pulsului, se observă gradaţia din
manometrul dat de zgomotul tăcerii primei unde pulsatile;
- se memorează tensiunea maximă – sistolică şi minimă – diastolică;
- se îndepărtează manşeta de pe braţul bolnavului.
4. Reorganizarea locului de muncă:
- se aşează tensiometrul şi manometrul pe tava medicală;
- se aşează bolnavul comod;
- se dezinfectează stetoscopul cu tampon de vată cu alcool;
- se aşează în dulapul pentru instrumente şi materialele necesare.

63
5. Notarea cifrică:
- se notează în foia de temperatură cu culoare albastră, haşurat.
Metode de determinare: palpare şi ascultatorie.
Valorile normale ale tensiunii arteriale:
- valoarea maximă obţinută în timpul sistolei;
- valoarea minimă obţinută în timpul diastolei.

Tehnica palpatorie:
- nu se foloseşte stetoscopul;
- etapele tehnicii sunt aceleaşi;
- are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât realitatea, cât mai accesibilă
artera radială;
- se foloseşte şi metoda oscilometrică (realizată de un aparat oscilometru) în caz de
investigaţii speciale;
- manşeta pneumatică bine fixată pe braţul pacientului;
- manometru va fi aşezat la vedere;
- la indicaţia medicului se poate face măsurători comparative la ambele braţe.

64
 Evaluare finală

Pacientul I. B. sex masculin in varsta de 40 ani este adus de catre familie prezentand
urmatoarele manifestari :-tuse , scadere ponderala , anxietate ,stare generala alterata .S-a
internat în secția Medicala a Spitalului Județean de Urgență Bacău cu diagnosticul de Tuse
Convulsiva pentru investigații și tratament de specialitate.
Pe perioada internarii pacientul a fost supus examinarilor clinice si paraclinice și unui
tratament adecvat afecțiunii.
Pacientul prezintă o evoluție mai bună și se externează cu următoarele recomandări:
-Revenirea la control
-Respectarea tratamentului prescris
-Evitarea factorilor ce influenteaza evolutia bolii.
-Respectarea regimului alimentar.

65
 CAZ NR. III
Interviu:
Bolnavul O. V. In varsat de 10 ani din Bacau , se prezinta impreuna cu parinti sai la Spitalul
Judetean Bacau in serviciul de Urgenta cu urmatoarele manifestari de dependenta:
- Tuse
- Febra
- Stare generala alterata
- Scadere ponderala
- Anxietate
Din relatarile pacientului si afamiliei sale aflam ca aceste probleme persista de cateva
saptamani si ca tratamaentul recomandat de catre medicul de familei nu a dat roade.
Pacientul timp deo saptamana a stat acasa, urmand tratamentul recomandat de catre medicul
de familie; In tot acest timp boala se agravase,tusea devenind din ce in ce mai agresiva.
Vazand ca tusea persista familia a decis sa se prezinte la serviciul de urgenta. Aici i-a
administrat oxigen pentru inbunatatirea resiratiei si am chemat medicul ortoped de garda.
Sosind medicul de garda,a constatatat starea pacientului destul de grava.
Pacientul este trimis in serviciul de radiologie,insotitde o asistente pentru efectuarea unei
radiografii.In urma acestei radiografii,medicul pune diagnosticul de Tuse Convulsiva si
hotaraste internarea pacientului pe sectia Pediatrie in vederea ingrijirilor specifice.
Mai aflam de la pacient ca mai are doi fratii si locuieste in Bacau este elev in clasa a IV a.
Din antecedente mai aflam ca ca a suferit o interventie chirurgicala la nivelul gatului .
Pacientul fiind cu aceasta afectiune nu se poate descurca de aceea toate nevoiile vor fi
satisfacute cu ajutorul nostru.
Familia va fi anuntata de toate problemele pe care le are pacientul si vor fi informati despre
starea sa de sanatate.

66
 PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI CU TUSE CONVULSIVĂ

Intervenţii
Diagnostic de nursing Obiective Evaluare
Autonome Delegate
Axietate din cauza -pacientul sa se integreze -favorizez adaptarea -pacientul sa se integreze
schimbarii mediului în noul mediu. pacientului la noul mediu; în noul mediu.
manifestata prin neliniste -identific impreună cu
si perceptie negativa pacientul cauza anxietatii;
asupra viitorului. -furnizez explicatii foarte
clare si deschise asupra
ingrijirilor programate;
-ajut pacientul sa-si
recunoasca anxietatea;
-creez un climat de calm
si securitate;
-creez un climat de
înțelegere empatică;
-îl învăț tehnici de
relaxare
Alimentatie inadegvata -pacientul sa fie alimentat -voi antrena pacientul sa -pacientul sa fie alimentat
prin deficit manifestata corespunzator si sa manance. corespunzator si sa
prin scadere ponderala si primeasca aportul de -voi asigura aportul de primeasca aportul de

67
 Intervenţii
Diagnostic de nursing Obiective Evaluare
Autonome Delegate
inapetenta. vitamine si minerale vitamine si minerale. vitamine si minerale
corespunzatoare corpului -voi asigura aportul de corespunzatoare corpului
sau. lichide prin fructe; sau.
lapte;ciaiuri;compoturi si
sucuri.
-il voi alimenta cu
alimente bogate in calorii:
-lapte ; branzeturi;carne ;
oua;
Dificultate de a dormi -pacientul sa bineficieze -voi incerca sa ii calmez -pacientul sa bineficieze
datorita tusei si dispneei de un somn corespunzator tusea si favorizarea de un somn corespunzator
manifestata prin treziri cantitativ si calitativ. expectoratiei. cantitativ si calitativ.
nocturne fregvente. -voi asigura un
microclimat
corespunzator, voi asigura
pacientului o
pozitie(semisezand)
favorizanta respiratiei si
voi imbunatati aportul de

68

Diagnostic de nursing
Dificultate de a se
imbraca si dezbraca
datorita stari pacientului.
Imposibilitatea de a se
proteja datorita axietatii
sau durerii provocate de
anumite tehnicii (injectie
sau perfuzie).
Comunicare ineficienta cu
cei din jur datorita
prognosticului grav al
bolii si manifestata prin
inchidere in sine
Obiective
-pacientul sa isi satisfaca
nevoia de a se imbraca si
dezbraca.
-calmarea durerilor si
indepartarea stari de
anxietate.
-pacientul sa comunice cu
cei din jur.
-inlaturarea depresiei.
Intervenţii
Autonome
oxigen.
-voi ajuta pacientul sa isi
satisfaca nevoia de a se
imbraca si dezbraca;
-voi schimba lenjeria de
pat de corp si pijamalele
de cate ori este nevoie.
-voi explica pacientului
importanta tehnicilor.
-voi face masaj cu alcool
si talc.
-voi schimba pozitia la
timpul stabilit.
-psihoterapie
-voi incerca sa linistesc
pacientul incurajandu-l ca
totul va fi bine si sa aiba
rabdate si incredere in
echipa medicala.
69
Delegate
-la indicatia medicului voi
administra :
-1f algocalmin IM
-5ml butamirat sirpo per
os.
-cefotaxim 1fl IM
Evaluare
-pacientul sa isi satisfaca
nevoia de a se imbraca si
dezbraca.
-calmarea durerilor si
indepartarea stari de
anxietate.
-pacientul sa comunice cu
cei din jur.
-inlaturarea depresiei.

Diagnostic de nursing
Dificultate de a se deplasa
datorita febrei, oboselii si
slabiciunii.
Intervenţii
Obiective Evaluare
Autonome Delegate
-voi combate febra cu Dificultate de a se deplasa
-disparitia oboselii si a ajutorul lichidelor calde si datorita febrei, oboselii si
slabiciunii. voi gasi o pozitie cat mai slabiciunii.
comoda pentru pacient
pentru a se putea odihni.
70
 Evaluare finală

Fişă tehnologică
Injecţia intramusculară

Injecţia musculară introduce substanţa medicamentoasă adânc în ţesutul muscular.

Această cale de administrare permite o acţiune rapidă prin absorbţia în circulaţia sistemică.
Administrarea intramusculară este aleasă atunci când pacientul nu poate înghiţi medicaţie
orală, când este prea iritanta gastric.
  Deoarece ţesutul muscular are mai putini senzori nervoşi permite administrarea de
substanţe iritante.
  Locul de injectare trebuie ales cu multa grijă, se va face şi în funcţie de constituţia
fizică a pacientului. Se evită zonele cu edeme, iritaţii, semne din naştere, echimoze.
Injecţiile intramusculare sunt contraindicate pacienţilor care prezintă tulburări ale
mecanismelor de coagulare, după terapii antitrombotice, în timpul unui infarct miocardic.
 Injecţia intramusculara se efectuează prin tehnica sterilă.
 
Materiale necesare: 
• medicaţia prescrisă de medic comparată cu cea ridicată de la farmacie
• seruri pentru dizolvat
• seringă
• ac
• mânuşi
• comprese
• paduri alcoolizate
  Medicaţia prescrisă trebuie sa fie sterilă. Seringa şi acul trebuie alese adecvat
(pentru injecţia  intramusculară acul trebuie sa fie mai lung , în funcţie de ţesutul adipos al
pacientului, de locul ales pentru injecţie, şi cu un calibru potrivit pentru vascozitatea
substanţei de injectat).
 Pregătirea echipamentului:
 • se verifică medicaţia prescrisa ca data de expirare, coloraţie , aspect
• se testează pacientul sa nu fie alergic , în special înaintea administrării primei doze

70
• dacă medicaţia este în fiola, aceasta se dezinfectează, se sparge şi se trage doza indicată,
scoţând aerul din seringa. Apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare
intramusculara
• dacă medicamentul este în flacon sub forma de pudra, se dezinfectează capacul de
cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicată, se scoate aerul şi se schimba  acul
cu cel pentru injecţia intramusculara
• tehnica de extragere a substanţei dintr-un flacon este următoarea: se dezinfectează
capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, trăgând de piston, aceea
cantitate echivalentă cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataşează apoi la acul din
flacon şi se introduce aerul, se întoarce flaconul şi  seringa se va umple singura cu
cantitatea necesara
• alegerea locului de injectare în injecţia intramusculara trebuie făcut cu grija. Acest loc
poate fi muşchiul deltoid (se poate localiza foarte uşor pe partea laterala a braţului, în linie
cu axila), muşchiul dorsogluteal ( poate fi uşor localizat împărţind imaginar fesa cu
ajutorul unei cruci, rezultând patru cadrane. Cadranul superior şi exterior este muşchiul
căutat), muşchiul ventrogluteal (poate fi localizat prin linia imaginara ce trece prin
extremitatea superioara a sântului interfesier) şi muşchiul de pe faţa antero-externă a
coapsei(vastus lateralis).
 Administrarea:
 se confirmă identitatea pacientului
 se explică procedura pacientului
 se asigură intimitate
 se spăla mâinile, se pun mănuşile
 se va avea în vedere să se rotească locul de injectare dacă pacientul a mai făcut recent
injecţii intramusculare
 la adulţi deltoidul se foloseşte pentru injectare de cantităţi mici, locul de administrare
uzual fiind faţa superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei
 se poziţionează pacientul şi se descoperă zona aleasă pentru injectare
 se stimulează zona de injectare prin tamponări uşoare
 se şterge cu un pad alcoolizat prin mişcări circulare
 se lasă pielea să se usuce
 se fixează şi se întinde pielea cu ajutorul mâinii nedominante

71
 se poziţionează seringa cu acul la 90 de grade, se atenţionează pacientul că urmează să
simtă o înţepătura, se recomandă să nu îşi încordeze muşchiul
 se introduce printr-o singură mişcare, repede , acul prin piele , ţesut subcutanat, până în
muşchi
 se susţine seringa cu cealaltă mână, se aspiră pentru a verifica dacă nu vine sânge. Dacă
apare sânge, se va retrage acul şi se va relua tehnica
 dacă la aspirare nu apare sânge, se va injecta substanţa lent pentru a permite muşchiului
să se destindă şi să absoarbă gradat medicaţia
 după injectare se retrage acul printr-o singură mişcare, bruscă, sub acelaşi unghi sub
care a fost introdus
 se acoperă locul puncţionării cu un pad alcoolizat şi se masează uşor pentru a ajuta
distribuirea medicamentului (masajul nu se va efectua atunci când este contraindicat,
cum ar fi la administrarea de fier)
 se îndepărtează padul cu alcool şi se inspectează locul puncţionării pentru a observa
eventualele sângerări sau reacţii locale
 dacă sângerarea continua se va aplica compresie locală sau gheata în caz de echimoze
 se va reveni şi inspecta locul injecţiei la 10 minute şi la 30 de minute de ora
administrării
 nu se va recapa acul
 se vor arunca materialele folosite în recipientele specifice de colectare
  Consideratii speciale: 
 la pacienţii care au tratament îndelungat intramuscular se va ţine o evidenta clara a
zonelor de injectare pentru a le roti
 la pacienţii anxioşi se poate ţine gheaţa câteva secunde pe zona de injectare înainte de
administrare, pentru a anestezia întrucâtva locul
 se încurajează pacientul întotdeauna să relaxeze muşchiul pentru că injectarea într-un
muşchi încordat este dureroasă
 injecţia intramusculara poate distruge celule musculare determinând astfel creşteri ale
nivelului CK (creatinkinaza) care pot duce la o confuzie, deoarece aceeaşi creştere 
poate indica un infarct miocardic. Pentru a diferenţia cauzele, trebuie cerută analiza
celulelor musculare specifice inimii (CK-MB)  şi a lactodehidrogenazei. La pacienţii
care necesită o monitorizare atenta a CK  şi CK-MB  se va schimba modul de

72
 administrare medicamentoasă din intramuscular în intravenos, tocmai pentru a evita
confuziile precizate mai sus
 din cauza unui ţesut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut în vedere că la
pacienţii vârstnici absorbţia medicamentului are loc mult mai rapid
 Complicaţii: 
 injectarea accidentală de substanţe iritative în ţesutul subcutanat datorită alegerii unui
ac inadecvat  sau unei tehnici greşite de administrare. Aceasta poate determina aparii a
unui abces
 dacă locul de injectare nu se roteşte ci se fac injecţii repetate în acelaşi loc, aceasta
poate conduce la o slabă absorbţie a medicamentului şi , implicit, la scăderea eficientei
acestuia

73
Fişă de evaluare finală

Pacientul O. V sex masculin in varsta de 10 ani este adus de catre familie prezentand
urmatoarele manifestari :-tuse , scadere ponderala , anxietate ,stare generala alterata .S-a
internat în secția Pediatrie a Spitalului Județean de Urgență Bacău cu diagnosticul de Tuse
Convulsiva pentru investigații și tratament de specialitate.
Pe perioada internarii pacientul a fost supus examinarilor clinice si paraclinice și
unui tratament adecvat afecțiunii.
Pacientul prezintă o evoluție mai bună și se externează cu următoarele
recomandări:
-Revenirea la control
-Respectarea tratamentului prescris
-Evitarea factorilor ce influenteaza evolutia bolii.
-Respectarea regimului alimentar.

74
BIBLIOGRAFIE

1. ABROSE J. „Computerized Transverse Axial Scanning (tomography)”

2. ALDESCU C. „Neuroradiodiagnostic” - Editura Junimea, Iasi
3. ALLEN J. H. , PARERA C. , POTTS D. G. „The Relation Of Arterial Trauma
To Complications Of Cerebral Angiography” - Ajr, 95: 845 - 851, 1965
4. ARSENIC C. , OPRESCU I. „Neurotraumatologie” - Editura Didactica Si
Pedagogica, 1983
5. BARRINGTTON N. A. , LEROTOS N. A. „Indications For Contrast Medium
Enhacement In Ct Of The Brain” - Clinical Radiology, 28, 535 – 537
6. BORIES J. , FREDY D. , ROSIER J. „Tomo - Encephalography. Technique And
Normal Images” - 1, 200 - 209, 1970
7. BRUCHER J. M., STROODANT G., CORNELIS G. „Les Traumatismes
Craniens. Lesions, Symptomes Diagnostic Et Traitement” - Louvain Meditura 88, 23 - 51,
1969
8. CALOTA F., GHELASE F. „Urgente Chirurgicale” - Editura Novus, Craiova,
1992
9. CHISLEAG GH. „O Noua Metoda De Examen Radiologic - Tomografia
Computerizata A Capului” - Viata Medicala, 1977, Vol. 24, 51 – 59
10. COLLORD MET. „Ere Nouvelle De La Neurologie: La Tomographie Axiale
Transverse Computerisee (tatc)” - Emi - Scanning Et Ses Indications, J - Radiol Electrol,
1975, 56, 6 - 7, 453 – 469
11. COURVILLE C. B. „General Aspects Of The Pathology Of Cranio - Cerebral
Injury” - In: Injury Of The Brain And Spinal Cord, Editura IV, Springer Publication Co.
New York, 1960
12. DENINSCHI R., IONESCU I., NEAGU V., „Traumatologie clinica”, Editura
Medicala, 1967.
13. DENISCHI A., „Tratat de patologie chirurgicală – vol. III. Ortopedia”;
Bucureşti, 1988
14. DEREK C., HAEWOOD NASH M. B., HOLGER PETERSON M. D.
„Neuroradiology” - Merit Communications, 84 - 108, 1992
15. FEIGIN I. „Sequence Of Pathological Changes In Brain Edem” - In: Brain
Edema, Springer Publication Co. Wien - New - York, 1967

75
 16. GOLDSMITH W. „The Physical Processes Producing Head Injuries” - In:
Head Injury, Conference Proceedings, Lippincott Co. Philadelphia, 1966, 350 – 382

76