Despre rugăciune

Cei ce s-au hotărât să-I slujească cu adevărat lui Dumnezeu trebuie să se îndeletnicească cu
pomenirea neîncetată a Numelui Său în inima lor și cu rostirea continuă a rugăciunii către
Iisus Hristos, repetând în sinea lor: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-
mă pe mine, păcătosul!…". Iar după-amiază, această rugăciune se poate zice astfel: „Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu,
miluiește-mă pe mine, păcătosul". Sau poți să o chemi direct pe Maica Domnului, zicând:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!" Poți să spui și
cântarea îngerească: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te…". Astfel ferindu-ne de
împrăștierea gândurilor și păstrându-ne conștiința în pace, ne putem apropia de Dumnezeu ca
să ne unim cu El. Căci, spune Sfântul Isaac Sirul, „în afară de rugăciunea neîncetată nu este
alt mijloc de a te apropia de Dumnezeu" (Omilia 69).

În biserică e bine să ținem ochii închiși, pentru a ne feri de împrăștierea gândurilor, și,
păstrându-ne conștiința în pace, ne putem apropia de Dumnezeu ca să ne unim cu El. Căci
spune Sfântul Isaac Sirul, „în afară de rugăciunea neîncetată nu este alt mijloc de a te apropia
de Dumnezeu" (Omilia 69). În biserică e bine să ținem ochii închiși pentru a ne feri de
împrăștierea atenției. Ochii să-i deschizi doar când te încearcă somnul, atunci îndreaptă-ți
ochii asupra unei icoane sau a unei lumânări aprinse în fața ei. Dacă în timpul rugăciunii ni se
întâmplă să fim furați de gânduri, atunci trebuie să ne smerim și să-i cerem iertare lui
Dumnezeu căci, după cum zice Sfântul Macarie, „vrăjmașul năzuiește decât să întoarcă
gândul nostru de la Dumnezeu, de la frica și de la iubirea Lui" (Omilia 2,15). Când însă
mintea și inima sunt unite în rugăciune și când sufletul nu este tulburat de nimic, atunci inima
se va încălzi de căldura duhovnicească în care strălucește lumina lui Hristos și va umple de
pace și bucurie întreaga ființă lăuntrică a omului. Pentru toate suntem datori să-I mulțumim
Domnului și să ne încredințăm pe noi înșine voii Lui. Trebuie, de asemenea, să-I punem
dinainte toate gândurile, cuvintele și faptele noastre, străduindu-ne ca toate să-I slujească
numai bunei Lui plăceri.
Din învățăturile duhovnicești ale Cuviosului Ieromonah Serafim – Patericul Sarovului, Ed. Egumenița,
pg. 258-275 via Mănăstirea Petru Vodă