Cursul 1

Prof. univ. GC Curca

Discipl. Medicina legala si Bioetica,
UMFCD Bucuresti
 1.DEFINITIE SI OBIECTUL SPECIALITATII/DISCIPLINEI

• DEFINITIA MEDICINII LEGALE CA STIINTA MEDICALA

• Medicina legala este o stiinta medicala care determina si evalueaza cauzele
medicale ale mortii precum si aspectele medicale pe care le implica solutionarea
cauzelor juridice

• DEFINITIA MEDICINII LEGALE DIN PERSPECTIVA JURIDICA SI SOCIALA

Recunoaste 3 abordari diferite in raport cu:
• Valoarea generala in justitie si in societate
o Aplicarea cunostiintelor medicale pentru aflarea adevarului si spre
implinirea necesitatilor actului de justitie
• Proceduralitatea juridica
o Stiinta medicala care pentru necesitatile implinirii actului de justitie este
procedural necesara in orice speta juridica cu implicatii medicale precum si
in orice caz medical cu implicatii juridice
• Caracterul expertal
o Stiinta medicala care urmareste cu caracter expertal ca pentru necesitatile
implinirii actului de justitie sa obiectiveze si sa evalueze aspectele medicale
ale unei spete juridice
 2. ORGANIZAREA SISTEMULUI DE MEDICINA LEGALA,
PREZENTAREA PRINCIPALELOR INSTITUTE SI A INML
• Institutele de medicina legala aflate in administrarea Ministerului Sanatatii. In Institute
funcţionează comisia de avizare si control a documentelor medico-legale emise de catre
institute si servicii
-Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" " - unitate cu personalitate juridică,
aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii (www.inml-mm.ro)
-5 Institute regionale de medicină legală din centrele medicale universitare: Timişoara, Târgu-
Mureş, Cluj-Napoca, Iaşi şi Craiova
• 36 Servicii de medicină legală judeţene metodologic si stiintific in coordonarea institutelor de
medicină legală în a cărui competenţă teritorială se află; administrativ in subordinea consiliilor
judetene. Au sediul în oraşul reşedinţă de judeţ; nu au personalitate juridică; sunt conduse de
către un medic legist şef
• 11 Cabinetele de medicină legală, aflate în structura organizatorică a serviciilor de
medicină legală judeţene şi înfiinţate în judeţele mari, îşi au sediul în alte localităţi decât cele
reşedinţă de judet: Lugoj, Cimpulung-Arges, Comanesti, Fagaras, Petrosani, Sighetul Marmatiei,
Medias, Cimpulung Moldovenesc, Radauti, Barlad, Onesti.
• Activitatea de medicina legala este coordonata la nivel national stiintific si metodologic de catre
Ministerul Sanatatii si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul de
Medicina legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti.
• Consiliul superior de medicina legala are in componenta: directorii institutelor, profesorii de
medicina legala, seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din Romania, presedintele
comisiei de specilitate a MS, reprezentanti ai MS, M. Just., Min. Public, Min. Interne numiti prin
ordin de ministru.
INML “Mina Minovici”
Bucuresti

IML Iasi

IML Craiova

IML Timisoara

IML Cluj Napoca

 3. DOMENII DE ACTIVITATE MEDICO-LEGALA SI TIPURI DE
SOLICITARI ADRESATE INSTITUTIILOR MEDICO-LEGALE
1. Examinarea medico-legala a persoanelor decedate:
1) autopsia medico-legala, antropologie medico-legala si
odontostomatologie medico-legala
2) exhumarea
2. Examinarea medico-legala a persoanei vii:
1) Examinarea medico-legala a leziunilor traumatice (vatamarii corporale),
aprecierea capacitatii de munca sau a starii de sanatate având ca scop
stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumită activitate
sau profesie
2) Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii,
stabilirea sexului si a virstei biologice
3) Expertiza medico-legala psihiatrica
4) Expertiza medico-legala serologica si genetica: serologia medico-legala
(filiatie) si genetica medico-legala (profilul ADN: filiatie si identificare).
3. Examinari de laborator medico-legal: toxicologie, anatomie-patologica,
tanatochimie, imunologie, bacteriologie, serologie (sperma, fir de par,
sange), genetica medico-legala
4. Invatamant medical
5. Cercetare stiintifica
 4. TIPURI DE ACTE MEDICO-LEGALE

Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul medico-legal, buletinul

de analiza si avizul.

• a) prin raport de expertiza medico-legala se întelege actul întocmit de un

expert la solicitarea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si
care cuprinde datele privind expertiza efectuata.

• b) prin certificat medico-legal se întelege actul de constatare întocmit de medicul

legist la cererea persoanelor interesate si care cuprinde date privind examinarea
medico-legala;

• c) prin buletin de analiza se întelege actul întocmit de specialistii institutiilor de

medicina legala sau de persoanele competente din cadrul institutiilor de
medicina legala, la cererea persoanelor interesate, si care cuprinde date privind
examenul complementar;

• d) prin aviz medico-legal se întelege actul întocmit de comisia superioara medico-

legala, precum si de comisiile de avizare s control al actelor medico-legale, la
solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba continutul si concluziile actelor
medico-legale si se recomanda efectuarea unor noi expertize sau se formuleaza
concluzii proprii.
 5. VERIFICAREA ACTELOR/DOCUMENTELOR MEDICO-LEGALE SI
CONTRADICTIORIALITATEA

• Contradictorialitatea in sistemul medico-legal este interna si externa

– Interna institutiilor de medicina legala prin:
• Verificarea documentelor conform metodologiei de catre directori si sefi laborator
• comisii de avizare si control
• comisie superioara de medicina legala
– Externa institutiile de medicina legala
• Rolul justitie(clarificari, suplimente, noi expertise, etc.)
• Experti recomandati de parti si numiti de instanta

• Verificarea documentelor medico-legale se poate face la nivelul institutional al

institutelor de medicina legala de catre Comisia de Avizare si Control a institutului
respectiv. Componenta: director, 2-4 medici cu experienta, care:
– avizeaza (aproba)
• cu / fara precizari ori completari
– nu avizeaza (nu aproba) si
• Recomanda refacerea partiala sau totala a acestora
• Recomanda efectuarea unei noi expertize

• Verificarea documentelor medico-legale se poate face la nivelul national prin Comisia

superioara medico-legala (forul stiintific suprem al specialitatii) care este formata din
directorii institutelor, profesorii de medicina legala si 2-4 medici cu experienta care:
– Avizeaza (aproba)
• cu / fara precizari ori completari
– Nu avizeaza (nu aproba) si
• Recomanda refacerea partiala /totala a lucrarilor
• Formuleaza propuneri sau concluzii proprii
• Art. 20
• (1) Comisia superioara medico-legala este compusa din urmatorii membrii permanenti:
• a) directorul general al Institutului National de Medicina Legala “Mina Minovici” Bucuresti;
• b) directorul adjunct medical al Institutului National de Medicina Legala “Mina Minovici”
Bucuresti;
• c) directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare;
• d) sefii disciplinelor de profil din facultatile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare;
• e) seful disciplinei de morfopatologie a Universitatii de Medicina “Carol Davila” Bucuresti;
• f) 4 medici primari legisti, cu experienta în specialitate, desemnati la propunerea
• directorului general al Institutului National de Medicina Legala “Mina Minovici” Bucuresti.
• (2) La lucrarile Comisiei superioare pot fi cooptati, în functie de specificul lucrarilor, profesori - sefi
• de disciplina, din diferite specialitati medicale, precum si specialisti din alte domenii ale stiintei,
• care pot contribui la lamurirea problemelor a caror rezolvare o cere justitia în diferite expertize
• medico-legale.
• (3) Presedintele Comisiei superioare medico-legale este desemnat prin votul majoritatii membrilor
• Comisiei, pentru o perioada de un an, cu posibilitatea reânnoirii mandatului.

• Art. 21
• (1) Comisia de avizare si control a actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legala
• din centrele universitare este compusa din:
• a) directorul institutului de medicina legala din centrul medical universitar respectiv;
• b) 2-4 medici primari legisti cu experienta în specialitate, desemnati la propunerea directorului
• general al Institutului National de Medicina Legala “Mina Minovici” Bucuresti.
• (2) La lucrarile Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale pot fi cooptati, în functie de
• specificul lucrarilor, profesori sefi de disciplina, din diferite specialitati medicale.
• (3) Presedintele Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale este desemnat prin votul
• majoritatii membrilor Comisiei, pentru o perioada de un an, cu posibilitatea reânnoirii mandatului.
• Art. 25 Legii 271/2004 privind ORGANIZAREA ACTIVITATII SI FUNCTIONAREA INSTITUTIILOR DE
MEDICINA LEGALA
• (1) Comisiile de avizare si control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina
• legala examineaza si avizeaza:
• a) actele de constatare sau de expertiza medico-legala, efectuate de serviciile de medicina
• legala judetene, în cazurile în care organele de urmarire penala sau instantele judecatoresti
• considera necesara avizarea;
• b) actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale judetene înainte de a fi transmise
• organelor de urmarire penala sau instantelor judecatoresti.

• Art. 2 REGULAMENTUL DE APLICARE a dispozitiilor Legii 271/2004

• 11) În cazul în care concluziile expertizei medico-legale sunt contradictorii, comisia de avizare si
• control se pronunta asupra acestora, putând formula anumite precizari sau completari.
• 2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, comisia de avizare si
• control recomanda fie refacerea partiala sau totala a acestora, fie efectuarea unei noi
• expertize.

• Art. 24 Legii 271/2004 privind ORGANIZAREA ACTIVITATII SI FUNCTIONAREA INSTITUTIILOR DE

MEDICINA LEGALA
• (1) Comisia superioara medico-legala verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la
• cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunta asupra
• eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale
• altor acte medico-legale.
• (2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico-
• legala recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor la care se refera actele primite pentru
• verificare si avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii.
 6. ETAPE PROCEDURALE ALE LUCRARILOR MEDICO-LEGALE.
CONSTATAREA. EXPERTIZA. DISPUNEREA EXPERTULUI
• Certificat medico-legal (la cerere, act de constatare, un medic
legist –expert oficial-)
• Raport de expertiza (dispunere oficiala , comisie 3 medici legisti –
expert oficial-)
– Supliment de expertiza (acelasi medic)
– Experti recomandati de parti si numiti de instanta
Nr. Etapa procedurala parcursa
etape
1 Certificat medico-legal
2 +/-Supliment de expertiza
3 Raport de expertiza
4 +/-Comisie de avizare si control, CAC
5 Noua expertiza (Comisia de avizare si
control este din oficiu dupa noua
expertiza)
6 Comisie superioara de medicina legala
Total
Art. 180 CPP Suplimentul de expertiză
(1) Când organul de urmărire penală sau
instanţa constată, la cerere sau din oficiu, că
expertiza nu este completă, iar această
deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea
expertului, dispune efectuarea unui
supliment de expertiză de către acelaşi
expert. Când nu este posibilă desemnarea
aceluiaşi expert, se dispune efectuarea unei
alte expertize de către un alt expert.
Nr. medici legisti care iau parte
1
0
3
2-4 + 1 = 4 (medie)
3 + 4 =3 (membrii CAC sunt aceeasi
numiti prin ordin de ministru)
2/3 din total (8 minim), numiti prin
ordin de ministru
19 (minim)
CAPITOLUL VII
Expertiza şi constatarea
Art. 172 Dispunerea efectuării expertizei sau a constatării
(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori
împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert.
(2) Expertiza se dispune, în condiţiile art. 100, la cerere sau din oficiu
(5) Expertiza şi examinarea medico-legală se efectuează în cadrul instituţiilor medico-legale.
(8) La efectuarea expertizei pot participa experţi independenţi autorizaţi, numiţi la solicitarea părţilor sau
subiecţilor procesuali principali.
(9) Când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori
este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate
dispune prin ordonanţă efectuarea unei constatări.
10) Constatarea este efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau
din afara acestora.
(11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare.

Art. 173 Numirea expertului

(1) Expertul este numit prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei.
(2) Organul de urmărire penală sau instanţa desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepţia situaţiilor în care, ca
urmare a complexităţii expertizei, sunt necesare cunoştinţe specializate din discipline distincte, situaţie în care
desemnează doi sau mai mulţi experţi.
(3) Când expertiza urmează să fie efectuată de o instituţie medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate,
desemnarea unuia sau a mai multor experţi se face de către acea instituţie, potrivit legii.
(4) Părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert
recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusă de instanţă, procurorul poate solicita ca un expert
recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei.
(5) Expertul, instituţia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci
când consideră necesar, participarea specialiştilor de la alte instituţii sau avizul acestora.
(6) Instituţia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate comunică organului judiciar care a dispus efectuarea
expertizei numele experţilor desemnaţi.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-173
Art 41, legea 459/2001 norme procedurale). “Expertii
medico-legali
1) Constatarile medico-legale se efectueaza de medici
legisti, iar expertizele se efectueaza de medici
legisti care au calitatea de expert oficial
desemnati de conducerea institutelor de
medicina legala si a serviciilor de medicina legala
judetene
2) 2) La efectuarea expertizelor medico-legale
realizate de expertii oficiali pot participa experti
numiti de organele judiciare, la cererea partilor,
dintre cei înscrisi pe listele întocmite de
Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei, cu avizul
Consiliului superior de medicina legala.”
 7. LEGISLATIE AFERENTA
1. Ordonanta nr. 1 (republicata) din 20/01/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
2. Lege nr. 459 din 18.07.2001 aprobarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
3. Ordonanta nr. 57 din 08/30/2001 modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea
institutiilor de medicina legala
4. Lege nr. 271 din 16.06.2004 aprobarea O.G. 57/2001 pentru modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii
si functionarea institutiilor de medicina legala
5. Hotarare nr. 774 din 07/09/2000 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000
privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
6. Ordin nr. 1134 din 25/05/2000 - pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor
lucrari medico-legale
7. Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 - privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la
radiatii ionizante in cazul expertizelor medico-legale
8. Ordin nr. 1976 din 07/11/2003 - stabilirea unor masuri privind efectuarea cu celeritate a expertizei pentru stabilirea discernamantului
minorului intre 14 si 16 ani care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala
9. Ordin nr. 938 din 07/09/2005 - aprobarea criteriilor de atestare a calitatii de expert medico-legal si stabilirea conditiilor de
suspendare sau de retragere a calitatii de expert medico-legal
10. Ordin nr. 376 din 10/04/2006 - pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii
intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora
asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie
11. Normele metodologice privind participarea expertului parte in cadrul lucrarilor medico-legale (PDF)
12. Ordin nr. 1163 din 28/05/2007 privind infiintarea, componenta si atributiile Comisiei comune a Ministerului Justitiei si a Ministerului
Sanatatii Publice de analiza a deceselor persoanelor private de libertate, survenite in sistemul penitenciar
13. Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la
radiatii ionizante in cazul expertizelor medico-legale
14. Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la
radiatii ionizante in cazul expertizelor medico-legale
15. Hotarare nr. 1609 din 08/11/2006 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-
legale
16. Lege nr. 104 din 27.03.2003 manipularea cadavrelor umane si prelevarea organelor si tesuturilor de la cadavre in vederea
transplantului
17. Ordin nr. 1143 din 10.12.2003 modificarea si completarea anexei la Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr. 246/2003 privind
aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale
18. Ordin nr. 154 din 26.02.2003 aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 296/2002 privind acordarea asistentei medicale
in Romania cetatenilor straini
19. Decizie nr. 248 din 01.07.2004 protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine
20. Noul cod penal si cod de procedura penala
 8. MEDICINA LEGALA AJUTA JUSTITIA SI CONTRIBUIE LA
AFLAREA ADEVARULUI
Medicina legala contribuie aducand lamuriri justieiei cu privire la
elemente ale laturii obiective si subiective a infractiunii astfel:
A. latura obiectiva a infractiunii
a)obiectivarea elementului material al infractiunii prin punerea in
evidenta a agentului traumatic (vulnerant) cu posibilele lui
caracteristici si mecanismul sau de actiune; astfel se vor putea
aprecia tipul de actiune (lovire, cadere, comprimare, etc.),
mijloacele de realizare (locul, timpul, natura si particularitati ale
realizarii) care individualizeaza actiunea
b)obiectivarea urmarii imediate: punerea in evidenta a leziunii
traumatice (vatamarea) in infractiunile de rezultat ori a starii de
pericol in infractiunile formale sau de pericol.
c)obiectivarea legaturii de cauzalitate ca element constitutiv al
fiecarei infractiuni: evidentierea cauzei determinante si a
conditiei/conditiilor.
B. Latura subiectiva a infractiunii se refera la vinovatie,
mobilul si scopul infractiunii ca elemente juridice.
Ele au la baza evaluarea discernamantul faptuitorului.
Expertiza medico-legala psihiatrica este chemata pentru a
aduce lamuriri cu privire la discernamantul faptuitorului ori
a suspectului.

• “k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii

psihice, care se refera la o fapta anume si din care decurge
posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si
consecintele acestei fapte” (art. 5, Legea 487/2002
republicata 2012, legea sanatatii mintale si a protectiei
persoanelor cu tulburari psihice).
 9. PRINCIPIILE ACTIVITATII MEDICO-LEGALE

1. Principiul metodologiei unitare

2. Principiul competentei teritoriale
3. Principiul ierarhizarii competentei profesionale si stiintifice
4. Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia
medicala
5. Principiul contradictorialitatii si mecanismele de verificare si
contradictorialitate din interiorul si din exteriorul sistemului
medico-legal
 10. OBIECTIVITATEA EXPERTIZEI
• Medicina legala este chemata sa identifice şi să separe pe
domeniul sau (medical), elementele de probatiune (biologice)
directe, materiale, de elementele de probatiune (biologice)
indirecte;
• de asemenea sa diferentieze aspectele medical-biologice cu
valoare certa de cele probabile / posibile / incerte si sa le
prezinte organelor judiciare pentru a fi administrate corect in
interesul justitiei.

• “Informatia nu poate fi eronata; in eroare poate fi doar interpretarea” Paul L.

Kirk

• Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile expertizei cu

obiectivitate si in deplina impartialitate fata de partile
implicate. Pentru aceasta, ca orice expert, el trebuie sa vegheze
sa isi pastreze independenta, probitatea stiintifica si etica
profesionala si sa urmareasca adevarul ajutand justitia in
demersul sau pentru dreptate.
• “Daca o cunoastere stiintifica, tehnica sau specializata este necesara
pentru a intelege o cauza atunci un martor calificat drept expert prin
cunoastere, abilitati, experienta, pregatire, educatie va putea depune
marturie”

• STANDARDUL FRYE, 1923 intr-un proces cu privire la admisibilitatea

testului poligraf: se concluzioneaza ca ceea ce determina admisibilitatea
marturiei/probei stiintifice trebuie sa fie principiul “acceptului general”
al comunitatii stiintifice (in speta, testul poligraf nu primea
admisibilitate in 1923 pentru ca nu exista o parere unanima stiintifica cu
privire la specificitatea lui -capacitatea de discriminare- si deci cu privire
la utilitatea ca proba juridica).
• “…In alte cuvinte, in teorie adevarul este spontam si apare fara effort
constient in timp ce neadevarul necesita efort constient care se reflecta
in cresterea tensiunii arteriale”.

• “trebuie sa fie suficient de bine stabilit ca aspectul din care se formeaza

deductia are acceptanta generala in domeniul particular din care
provine”

• Calitatea expertilor (corecta alegerea a expertilor) este o problema care

se rasfrange asupra admisibilitatii probei.
• DAUBERT V. MERRELL DOW, 1993: Jason Daubert si Eric Schuller au unele defecte
din nastere.
• Impreuna cu parintii lor au dat in judecata Merrell Dow Pharmaceuticals Inc., o
subsidiara a Dow Chemical Company pt. ca medicamentul Bendectin pe care firma
il comercializa si ei l-au luat le-a provocat aceste efecte.
• Expertii lor au aratat ca Bendectin poate produce anomalii si au considerat ca
probeaza aceasta cu studii in vitro (in laborator) si in vivo (pe animale) cat si pe
studii farmacologice (analiza chimica) si reanalizei unor studii publicate..
• Alti experti insa au adus marturii dupa care nu s-a probat o legatura stiintifica intre
acele defecte precum cele din cauzurile in speta si Bendectin ca si faptul ca o astfel
de legatura nu a castigat aceptanta comunitatii stiintifice.
• S-a stabilit obligatia judecatorului de a fi pastratorul (“gatekeeper”) admisibilitatii
stiintifice si in general a admisibilitatii cunoasterii specializate (de natura tehnica).
• Pentru a usura cunoasterea si alegerea judecatorului cu privire la a admite/a nu
admite proba stiintifica au fost stabilite 5 criterii juridice cu privire la admisibilitatea
probelor stiintifice (istorice):
1. Daca teoria a fost testata
2. Daca teoria a fost subiect al contradictorialitatii stiintifice prin publicatii, dezbateri
3. Daca tehnica are potential de eroare si cat este
4. Daca exista standarde si acestea au fost respectate astfel incat sistemul functional
iar rezultatele sa fie predictibile si de calitate (managementul calitatii)
http://www.law.ufl.edu/_pdf/faculty
5. Acceptanta generala a comunitatii stiintifice relevante /little/topic8.pdf
 Cazul Jascalevich, 1976

• Cazul Jascalevitch, 1976 a fost unul dintre cele mai complicate cazuri
din justitia americana. A durat 34 saptamani judecata dar analiza sa a
continuat multi ani dupa sentinta.
• Cazul a recunoscut un caz similar din 1967 al dr. Copollino acuzat si
condamanat de uciderea sotiei cu clorura de succinilcolina.
• Cu ocazia acestui caz s-au ridicat intrebarile care au ramas valabile si
pentru cazul Jascalevich si chiar si dupa aceea:
1. Care este soarta ramasitelor umane dupa inhumare la peste 10 ani?
2. Admitiand ca substanta in doza letala a fost prezenta in cadavru, care este
soarta ei dupa 10 ani?
3. Admitand ca substanta a fost injectata, cum poate fi ea evidentiata imediat
dupa injectare; dar dupa 10 ani?
4. Lichidele de imbalsamare ori bacteriile pot interactiona chimic cu substanta
in disputa astfel incat sa produca un rezultat fals pozitiv in cadrul
procedurilor chimice de detectie?

Criminalistics, an introduction to forensic science, 7th

ed. R. Saferstein, Prentice Hall, 2001, p.25-30
• Jascalevitch este un medic argentinian in practica in SUA ce a fost
suspectat de uciderea unui numar de pacienti cu curara (D-tubocurarina)
intrucat s-au gasit 18 fiole goale in dulapul sau iar in spital au decedat pe
rand, in serie, 5 pacienti in care s-a identificat toxicologic prezenta curarei.
• Curare: substante vegetale si animale f. toxice ce pot bloca placa neuromotorie care leaga
muschiul de nerv, astfel incat produc paralizie: paralizia este lent reversibila daca intre timp in
lipsa respiratiei persoana nu decedeaza.
• In apararea sa Jascalevitch sustine ca fiolele provin de la experimente pe
animale pe care le-a desfasurat: pe fiole s-a probat sange si par de animal.
• S-a ordonat exhumarea corpurilor a 5 pacienti care au murit suspect
aparent altfel decat era precizat in certificatul medical constatator al
decesului, adica prin insuficienta respiratorie (curara fiind reputata pentru
insuficienta respiratorie datorata paraliziei muschilor respiratori).
• Probele au fost pastrate. In anii urmatori au fost dezvoltate tehnici noi
precum RIA (radioimunanaliza) si HPLC (cromatografie lichida sub
presiune inalta) care permit identificarea unor cantitati foarte mici din
orice substanta. Probele au fost resupuse analizelor. Curara a fost
identificata in toate cadavrele.
• Procurorul sustine:…”noutatea unui test sau lipsa certitudinii unui test nu
face testul inadmisibil. Faptul ca un test este nou nu presupune ca este si
gresit. Societatea nu trebuie sa tolereze omuciderea in asteptarea
necesarei cunoasteri a corpului medical”.
• “Cat timp echipamentul si metodologia au un grad ridicat de valabilitate
stiintifica si testul sau examinarea sunt efectuate de catre persoane calificate,
rezultatele sunt admisibile” (procurorul).
• “In cauza este prezenta D-tubocurarinei in cadavre. Pana acum nu au fost
efectuate testari pe cadavre ci doar determinari sporadice la persoanele vii si
astfel testele nou folosite cu aceasta ocazie (RIA, HPLC, spectrofotometria in
ultraviolet si cromatografia in strat subtire, TLC) nu pot avea admisibilitate in
acest caz” (apararea).
• Sensibilitatea este cantitatea minima a unei substante necunoscute sub care un
test (aparat) da o valoare negativa (prag de detectie).
• Specificitatea este abilitatea unui test (aparat) de a identifica o substanta anume
diferentiind-o de alta (prag de identificare). Testele folosite nu ofera specificitate
suficienta pentru a sustine in afara oricarei indoieli ca D-tubocurarina identificata
in cadavrele descompuse si imbalsamate aflate in pamant de 10 ani este D-
tubocurarina si provine din timpul vietii persoanei/persoanelor (unii experti).
• Cu toate acestea unii experti au spus ca aceste tehnici sunt f. noi si nu au inca
recunoastere stiintifica si accept al comunitatii stiintifice iar metoda de lucru este
nestandardizata si fara a proba reproductibilitatea rezultatelor si calitatea lor
(problematica managementului calitatii).
• In continuare s-au succedat experti care au sustinut posibilitatea detectiei de
certitudine, altii din contra lipsa acestei posibilitati, unii care au identificat
substanta in toate organele celor decedati, altii doar in unele, etc.: faptul de a nu
se afla in toate tesuturile a fost considerat important dat fiind ca daca substanta
se afla intr-un tesut ar trebui sa se afle in toate tesuturile.
• Mai mult, dupa 10 ani, fluctuatiile temperaturii corpului si bacteriile altereaza
structura substantei astfel incat ea nu mai poate fi evidentiata cu certitudine.
• Finalmente cazul este solutionat prin retragerea acuzatiilor si lipsa vinovatiei (in
dubio pro reo), dupa 7 luni si jumatate de proces si 2 ani si jumatate de retinere
iar medicul a fost eliberat ceea ce apare ca o victorie pentru aparare. Dar,
• In ciuda acestei solutii, in 1980 (la 4 ani) Colegiul medicilor din SUA ii ridica
dreptul de libera practica pentru rele tratamente adresate unuia dintre pacientii
decedati (dg. gresit) iar el nu contesta.
• Spitalul in care lucra si-a redus internarile la 1/3 dupa ce acest caz a tinut
audienta generala timp de peste 6 luni si a creat conditiile pentru ca numele
spitalului sa se cunoasca public. In incercarea disperata de reabilitare a imaginii
si de rentabilizare i se schimba numele spitalului in 1979, la 3 ani dupa proces.
Cei mai multi medici pleaca iar altii noi nu se angajeaza. Cum strategia de
rentabilizare nu da rezultat spitalul se inchide in 1981 (la 5 ani de la proces).
Renumele cladirii continua sa fie lugubru si astfel in 1984 (la 8 ani de la proces)
comunitatea locala il demoleaza.
• Nici astazi nu se stie exact daca Jascalevitch a ucis acei pacienti dar cei mai multi
medici considera mai ales prin prisma examinarii rezultatelor din perspectiva
cunoasterii actuale ca rezultatele erau valabile inca de atunci intrucat metodele
folosite atunci sunt si astazi in uz (ele au fost descoperite tocmai pentru a proba
in acest caz: HPLC) iar astfel medicul apare a fi in opinia unora ca un cert vinovat.
• Jascalevitch decedeaza prin hemoragie cerebrala in 1984 la 4 ani de la ridicarea
licentei si la 8 ani de la proces, avand 57 de ani si fara sa se fi bucurat de
recunoasterea nevinovatiei.
• [http://en.wikipedia.org/wiki/Dr._X_killings]
• http://www.awarenesstest.co.uk/video/whodunnit-awareness-test