1revista Finala

Revista Cervantes 45 2023
Prima carte, ultima carte

De GEORGE TERZIU
Dilemele celor care scriu cărţi
Ştiaţi ca mai multi scriitori care au devenit celebri graţie unei
singure cărţi?
Asta arată cât de imprevizibil poate fi drumul succesului şi cum, uneori, un autor,
în pofida talentului care, în timp, îmbracă multe faţete şi găseşte modalităţi diferite
de expresie, rămâne captiv, prin reacţia publicului cititor sau din alte motive, într-o
singură carte memorabilă.
De foarte multe ori, un scriitor ajunge să publice o carte pe care timpul o va trece
în rândul capodoperelor după ce parcurge un drum al tatonărilor, după ce îşi
exersează maniera de a scrie în creaţii minore sau când ajunge la vârsta
maturităţii.
Sunt însă şi situaţii atipice, în care o carte, prima sau singura, se dovedeşte a fi
excepţională, după care artistul respectiv dispare din “scena literară”, ca şi cum
succesul sau “angoasa paginii goale” par a fi fost ori prea greu de suportat ori de
nedepăşit.
Până la urmă, cineva poate deveni scriitor dacă are ceva important de spus şi simte că
numai el poate să transmită acel “ceva”, într-un anume fel. “Cel mai frumos triumf al
unui scriitor – spunea celebrul pictor Eugene Delacroix – este de a-l face să gândească
pe cel care poate gândi”.
„Numărul total de cărţi publicate anul trecut numai în limba engleză (calculate după
numărul de ISBN-uri folosite în Statele Unite, Marea Britanie şi Australia) a atins cifra de
5
28 de milioane de titluri. Numai în Statele Unite, 390.000 de ISBN-uri au fost solicitate de

către autorii care şi-au publicat singuri cărţile. În cartea sa din 2003, So Many Books:
Reading and Publishing in an Age of Abundance, scriitorul Gabriel Zaid făcea următoarea
observaţie: «Cititul cărţilor creşte aritmetic, pe când scrierea cărţilor creşte exponenţial.»
Pe vremea aceea, adică acum un deceniu, Zaid remarca faptul că numărul de titluri
publicate în toată lumea era în jur de un milion, dintre care aproape nici unul în format
digital. “Aşa îşi deschide scriitoarea slovenă Tanja Tuma articolul apărut recent pe
publishingperspectives.com, în care discută un panel susţinut în această toamnă la Târgul
de Carte de la Frankfurt, în cadrul „International Self-publishing Program “. O să încerc să
rezum ideile exprimate de editori în acel panel.
Piaţa de carte se schimbă cu viteza luminii; cu toate acestea, pasiunea pentru citit şi scris
cărţi rămâne la fel de mare, iar industria cărţii continuă să se dezvolte pe măsură ce mulţi
autori care au debutat pe cont propriu au ajuns să fie publicaţi în mod tradiţional, pe
hârtie, de către editori old fashion. Există aici mai multe avantaje: un autor publicat pe
cont propriu („a self-published author “) îşi poate spori singur publicul cu ajutorul social
media, al blogurilor, marketingului pe Internet şi e-mail-ului – spun editorii, a căror mare
problemă o poate constitui în acest moment nivelul/gradul de descoperire
(„discoverability “) a unui nou talent. Indie-publishing-ul a provocat o revoluţie în
industria cărţii, deschizând uşile (editurilor, librăriilor) pentru foarte mulţi scriitori
talentaţi, dar în acelaşi timp şi pentru grafomani. Cum orice carte ar trebui să fie
disponibilă cititorilor în orice format (print, digital, audio) şi pe orice platformă („on-line
and off-line stores “), cel mai important lucru pentru autorii pe cont propriu este să-şi
scoată cărţile din mediul virtual şi să şi le aducă şi în „librăriile din mortar şi cărămidă “.
Editorii spun că, cu cât numărul cărţilor publicate este mai mare, cu atât mai mult este
nevoie de locuri unde acestea să fie vândută. „Cantitatea creează nevoia “, spun ei, dar
dacă preţurile scad, şi calitatea este condamnată să o facă. Editorul de la The Bookseller’s
Futurebook a rezumat discuţiile în acest fel: „Este un lucru minunat faptul că astăzi
oricine poate publica o carte şi este un lucru îngrozitor faptul că astăzi oricine poate
publica o carte. “
Anul trecut, într-un interviu acordat revistei 22, Mircea Cărtărescu spunea şi el următoarele
(din postura lui de cel mai tradus şi mai bine vândut scriitor român – nota bene!): „Există
în lume, azi, aproximativ un milion de scriitori de ficţiune. Unul din 7000 de oameni scrie
cărţi de literatură. Din aceşti un milion, există vreo 50 de nume familiare tuturor. Pentru
fiecare dintre marii autori cunoscuţi de toată lumea există, deci, câte 20.000 de scriitori
necunoscuţi publicului larg. Iată care e dimensiunea notorietăţii internaţionale în literatură!
Numai vârfurile vârfurilor acced la ea, numai o minoritate de 1 la 20.000. Cat de bun
trebuie să fii, deci, ca să răzbaţi la vârf, între primii 50, când vii dintr-o cultură mică, o
limbă fără circulaţie, o ţară cu o reputaţie proastă şi când ai nevoie de traduceri şi de
susţinere logistică? O victorie e dacă reuşeşti să convingi pe cineva să-ţi citească o carte. “
6
O altă întrebare care se ridică este legată de viitorul cărţilor tipărite pe hârtie. Literatura a
supravieţuit în ciuda dispariţiei tuturor suporturilor. S-a scris literatură pe pereţii peşterilor
şi pe blocuri de piatră, pe bucăţi de lemn şi de os, pe piei de animale, pe textile, pe
papirusuri, pe hârtie, iar acum se scrie direct pe monitoare – dar nu este oare acesta un
indiciu în plus că hârtia nu mai face parte din viitorul cărţii?
În cartea sa Hârtia, o elegie, Ian Sansom reface istoria umanităţii din perspectiva istoriei
hârtiei căreia îi construieşte un adevărat muzeu de cuvinte între coperte, încercând să arate
că zvonurile privind moartea hârtiei sunt cu mult exagerate. Încă nu s-a născut generaţia
care să trăiască într-o lume exclusiv de plastic şi de plasmă, spune el, chiar dacă folosim
deja carduri, tablete şi tot felul de alte ecrane. Inventată în China sau, după noile
descoperiri arheologice, în India cu circa trei secole înainte de Iisus (imaginaţi-vă că Iisus
ar fi scris ceva pe o bucată de hârtie care s-ar fi păstrat până în zilele noastre!), hârtia a fost,
secole de-a rândul, produsă manual din fibră lemnoasă, scoarţă de copaci, apă şi lumină
solară, constituind o marfă la fel de preţioasă precum condimentele, pânzeturile sau
bijuteriile. Abia în 1840, un ţesător din Saxonia a inventat un utilaj de mărunţit lemnul care
a făcut posibilă producţia de masă a hârtiei în a cărei fabricare industrială se folosesc astăzi
nu mai puţin de 30 de compuşi chimici.
Dar, pentru că trăim în plină paranoia bio-eco şi, pentru prima dată în istoria umanităţii,
suntem conştienţi şi ne preocupă soarta planetei, poate vă întrebaţi totuşi cât lemn conţine
o carte, ce amprentă ecologică are un roman, să zicem. Ei bine, în producţia unei singure
cărţi intră, de-a dreptul, un copac întreg şi, cum la fiecare 30 de secunde se publică o carte,
jumătate din copacii tăiaţi industrial în acest moment sunt folosiţi la fabricarea hârtiei.
„Cele mai vaste păduri nu sunt în Canada, în Rusia sau în bazinul amazonian, ci în librării,
în biblioteci şi în depozitele din lumea întreagă ale unor site-uri ca Amazon “, spune Ian
Sansom. Pentru fabricarea unei singure coli de hârtie e nevoie de energia unui bec electric
ce funcţionează o oră; în plus, se foloseşte şi o mare cantitate de apă. Dacă fără copaci,
specia umană nu ar fi apărut şi nu ar fi evoluat niciodată (căci fără hârtie n-ar fi fost
posibile nici una dintre arte sau ştiinţe), nu e mai puţin adevărat că fabricarea hârtiei a avut
şi are consecinţe devastatoare la nivel ecologic.
Din fericire, cărţile electronice şi dispozitivele de lectură au ajuns să semene tot mai mult
cu opurile de hârtie – şi ca dimensiune, şi ca formă sau senzaţie. „Tot ce ne trebuie este un
e-book reader care miroase ca hârtia – vezi I Can’t Believe It’s Not Paper trademark – şi
gata, cărţile cele noi pot lua complet locul celor vechi. Volumele pe hârtie, un simplu
mecanism de transmitere a informaţiei, au devenit atât de bine identificate cu informaţia pe
care o vehiculează, încât ne vine greu să credem că şi altceva poate fi cu adevărat o carte “,
mai spune Ian Sansom.
În urma acestui excurs, rămân întrebările: cât timp vor mai exista/rezista cărţile tipărite pe
hârtie? Există suficient de mulţi cititori pentru a justifica publicarea atâtor titluri? Şi nu se
scriu oricum prea multe cărţi?
7
MIRCEA DINESCU
Invocație către Iisus cu ocazia încoronării prințului Charles

Milă mi-e Doamne de Tine
că n-ai straie, nici botine,
nici scară ca să cobori,
nici răspuns sosit din nori.
Cel ce Te-a bătut în cuie
astăzi e dar mâine nu e.
Cei ce-au fost cu tine ieri
sunt la școala de oieri,
n-au la Cruce cum s-ajungă
că trec oile prin strungă
și le duc, contra mălai,
să pască la tine-n rai,
unde ăi săraci cu duhul
sunt trimiși să taie stuful,
ăi înveşmântaţi în saci
tot la școala de săraci,
ăi mintoși cu bube-n cap
tot cu găuri în ciorap,
că și Charles cât e de mare
are una la picioare.
8
Cine moare primul
La parastasul meu cu două linguri

încă de-acum îți spun că vom fi singuri,
că hoitul cel pudrat din lada mare
nu face parte din numărătoare.
Astfel ne așezăm timizi la masă
eu în sacou, tu -n rochie de mireasă
și înainte să gustăm pelinul
ne vom juca de-a cine moare primul.
Conform principiului lui Arhimede
când mă scufund în tine poate-ai crede
că dai și tu puțin pe dinafară
ca valsul din grădinile de vară
dar în realitate -i viceversa,
eu mă revărs iar tu primești aversa
așa că ăștia în halate negre,
borfașii de la pompele funebre
care mă saltă demni, printre suspine,
habar nu au că mortul e în tine.
Dumnezeu jucând poker și popa-prostu cu noi
Într-o vineri, pe la prânzul mare,

rapița se-mbolnăvi de gălbinare,
câinele se scoroji sub masă
și-ncepu să plouă din mireasă.
Nu mai chiuiți că nu-i a bine,
vine cineva dar nu stiu cine,
merge undeva dar nu știu unde,
stați și voi prin şanţuri că vă tunde.
Biv-vel-Vierme-i, chiar Jupânul nostru,
ne-a tocit în mâini la popa-prostu
si acum prin aerul de-amiază
ca pe-o chintă spartă ne filează.
9
OCTAVIAN
SOVIANY
De ce n-am
euthanasia
și poeții bătrâni
care-și întorc pe dos
buzunarele goale,
cerșesc prin birturi
un gât de trascău
și nu știu
să facă proiecte
sau să scrie
scrisori de intenție.
Parcă îi văd
cum și-ar pune,
după ce s-au spălat
temeinic pe
mâini și pe față,
singurul costum bun,
cum și-ar trage pălăria pe
ochi
și s-ar zgribuli sub cearșaf
așteptând
injecția salvatoare.
Ne-au dus domol de mână serafimii

Ca să-l vedem pe Domnul răstignit
Crucificat în mijlocul grădinii
De-un piersic ce dăduse-n înflorit
Şi dintre cornii doldora de coarne
Noi ne-am uitat la Domnul temători
Mirându-ne că-n glezne şi în palme
În loc de cuie-avea înfipte flori
Şi plin de mir din cap până-n picioare
Chiar Domnul însuşi semăna cu-o floare
Atunci un serafim cu patru feţe
Ne-a îndemnat ca-n vis cu voce grea
10
Pe noi dedaţi la roade pădureţe

Să smulgem toţi din piersic o smicea
Şi-am auzit o şoaptă tremurată
Pe când rupeam smiceaua dintre flori:
„Copilul meu mai rupe-mă o dată”
Umplând de jale fraţi şi verişori
Căci roua adunată pe smicea
Din ce în ce mai tare se roşea
Şi-o verişoară-n robă brabantină
Cântă atunci Slăvită fii Regină
Privește cum se leagănă molatic

Ca doi burghezi blajini pe-un balansoar
Vătraiul și căldarea de jăratic
Pe când se coc cartofi puhavi în jar
Iar tocul tău cuminte Sofro scrie
Pe-o pagină hermetică de bloc
În vreme ce trudim cu osârdie
Ca greul meșteșug de-a face foc
Să iei dintr-o firidă bunăoară
Scoțându-ți șapte haruri în vileag
Spre-a încălzi cuptorul rece iară
Cea mai vârtoasă butură de fag
Din care însăși Marea Salamandră
Foșnindu-și trena roșie de moar
Îngână prin cornet cu voce tandră
Descântece de iască și amnar
Nuiele de alun găteje oable
Ca niște spade-nfipte-n panoplii
Talașul ce mocnește blând sub kahle
Și tot ce-i mai de preț prin magazii
Și fără să ridici de jos amnarul
Și iasca risipită sub sofa
Să-ți treci sârguincioasă inelarul
Cu foc și pară peste cherestea
În timp ce eu voi osteni la foale
Cu șorțul meu albastru de argat
Să fie focul nostru veșnic moale
Și athanorul bine ferecat
Spre-a distila voioși esențe rare
11
Îngăduindu-ți poate la sfârșit

Să potrivești fierturile de sare
Și să descânți cazanul ruginit
Mi s-au răcit poemele în oase

Sub lapoviţa veacului ingrat;
Eu, domnilor, sunt calul cu cocoaşă
Care donează sânge închegat,
Dar uneori aş vrea să coacem pâine
Şi să ne fie graiul mai iabraş;
Ce vine când şi când pe la oraş
Şi de aceea apele-s murdare
Şi de aceea nu avem noroc;
Care-şi serbează ultimul soroc.
Au gura lipsă cei pe care-i pune
Cicoarea ca să predice-n pustii;
La care-i curge lapte din gingii,
Dar uneori aş vrea să coacem pâine,
Să nu ne-acuze iarba de complot;
Şi botniţă de purpură la bot.
Autobiografie Are-o fire minunată

Strălucitul meu amic.
Mă tem de lei și elefanți Nu refuză niciodată,
Și de prostia celorlalți. Însă nici nu dă nimic.
Petruș ANDREI (n. 1946) Tudor ARGHEZI
(1880-1967)
12
VARUJAN VOSGANIAN
*Ciudat, când pun poze cu pisici am aproape o mie de aprecieri. Când scriu
despre românii din Covasna și Harghita, doar câteva zeci. Ce fel de popor suntem
noi, că de mâțe nu cred...?
*Poeții evocă magnoliile care vestesc venirea primăverii (de fapt, primul care se
deschide e migdalul), vremea teilor în floare, ziua când înfloresc castanii etc. Nu
se pomenește, în versurile lor, despre săptămâna luminată când apare floarea de
rapiță. Lanurile de rapiță înflorită sunt un adevărat miracol, de parcă toată lumina
curge pe pământ.
*Fragment din poema „Elogiul nopții”, nepublicată încă: „atâtea lucruri care se
petrec numai noaptea/și te surprind/cum ar fi ninsoarea pe care o descoperi/în
zori/acoperind ca o spovedanie, pământul/cum ar fi caisul care
înflorește/neobservat, doar noaptea/cum ar fi Învierea Domnului nostru/Iisus"
*Una dintre convingerile mele politice este aceea că România ar trebui să fie un
stat cu adevărat suveran, stăpân pe voința lui, o voce în plan internațional și nu
ecoul vocilor altora. Mi se răspunde adesea că, fiind o țară mică, nu avem de ales.
Trebuie să depindem de unii, ca să ne apărăm de alții sau, uneori, să ne apărăm
de noi înșine. Asta e soarta noastră, adaugă acești ideologi de ocazie, așa a fost
întotdeauna.
Această prejudecată este, într-adevăr, adânc înrădăcinată în mințile noastre. De
șase sute de ani am fost mereu sub dominația, sub suzeranitatea, sub tutela sau,
13
pur și simplu, sub voința și monitorizarea cuiva. Oare această captivitate să fie un
blestem?
Nu înțeleg de unde ideea asta că n-avem de ales, pentru că suntem o țară mică?
România nu este o țară mică. Este a șaptea țară din Uniunea Europeană, dintr-un
număr de 27. Ce să mai zică, atunci, Belgia, Olanda, Danemarca sau Portugalia?
Ați auzit vreun olandez să spună că n-are de ales și trebuie să se adăpostească
sub pulpana cuiva? Sau vreun suedez, danez sau (culmea!) luxemburghez? Sau
vreun norvegian or elvețian, ca să pomenim și state ce nu sunt membre ale
Uniunii Europene? De unde acest complex inexplicabil de țară mică?
Suntem membri ai Uniunii Europene, cu drepturi egale. Să ne bucurăm de ele!
Suntem membri NATO, ceea ce aduce un plus de securitate. Să ne protejăm, prin
NATO, interesul național, care este prima componentă a securității! Avem un
parteneriat strategic cu SUA. Să fim, așadar, parteneri, începând chiar cu accesul
liber pe teritoriile partenere!
Șase secole, la intersecția marilor imperii, ni s-a inoculat ideea că trebuie să ne
negociem destinul. Oare cât timp trebuie să treacă până ne vom elibera de
această stare de captivitate mentală?
*Cine sunt „educatorii” iresponsabili care duc copiii de școală primară să viziteze
baze militare?
Citesc, oripilat, într-o gazetă de Constanța: „Astăzi, 28 martie, porţile Bazei 57
Aeriană Mihail Kogălniceanu s-au deschis pentru 250 de copiii (sic!) din școlile din
județul Constanţa... Cu entuziasm și bucurie, elevii au descoperit tainele misiunilor
specifice aviației militare, armamentului din dotare, informații despre elicopterul
IAR-330 PUMA L-RM aparținând Escadrilei 572 din cadrul Bazei 57 Mihai
Kogălniceanu și avioanele de vânătoare multi-rol Eurofighter Typhoon aparţinând
Forțelor Aeriene Italiene.”
Deci iată ce este important pentru educația copiilor de școală primară, să
descopere tainele armamentului din dotare. Să afle cum arată o mitralieră și la ce
e bună ea. Cu entuziasm și bucurie (!?!). Nu sunt interesante tainele muzeelor și
ale bibliotecilor, ci ale cazărmilor și ale depozitelor de armament. Pentru ce fel de
lume ne pregătim copiii? Vorba lui Sienkiewicz: „Quo vadis, Domine?”
*E greu de explicat înclinația mulțimilor spre cruzime și voluptatea pe care o

încearcă în fața execuțiilor publice. Nimic nu e mai regretabil pentru ele decât o
execuție amânată sau inocența dovedită. Iar societatea românească, din păcate,
nu face excepție în această privință.
Când am fost acuzat de subminarea economiei naționale, împotriva mea a fost
îndreptat un adevărat carnagiu mediatic. Primeam numeroase mesaje oribile pe
telefon sau internet, iar unii mă insultau în plină stradă. Casa Regală ce dorea să-
mi ofere o decorație, mi-a comunicat că e nevoită să-și retragă propunerea.
14
Traducătorii cărților mele au dat înapoi. Președintele României (același Iohannis),

președintele PNL (Gorghiu pe vremea aceea) și mulți alții și-au exprimat public
indignarea față de gestul Parlamentului de a respinge solicitarea procurorilor. Etc.
Etc.
Când, după zece ani, Înalta Curte a decis, cum era de așteptat, că fapta pentru
care fusesem acuzat, împreună cu colaboratorii mei, nu există și dosarul e o
făcătură, știrea abia a fost strecurată prin presă. Nimeni nu și-a exprimat
satisfacția și nu am primit mesaje de simpatie. Aproape că-mi vine să-mi cer scuze
că am înșelat așteptările celor care răcniseră până atunci către mine ca în
gravurile lui Daumier.
BALADA CALULUI DIN VIS

Şi galopând în clipa răsfirată
Motto: Desfăşurând câmpii crepusculare
Caut o femeie frumoasă Să-i dăruiesc imagini-pluriforme
Corectă din punct de vedere Şi să-i pun pe deget sideral
Inel din fragi şi din cireşe-amare
gramatical
Să pună diacritice unde trebuie
Galopul unui cal, fără păcate
Şi virgulă-paradigmă după ratat Va pune pe gramatica copita
Antonime după cuvântul tandreţe Vom realiza că asta e ursita
Iar eu voi fi calul ei preferat Suntem făcuţi să ne iubim
năprasnic
Văpăi de simfonii crepusculare În infinite verbe conjugate
Vor colora săruturi indecente
Prin gânduri împărţite pe criterii
Iar coamele şi nările în vânt!
Eu sunt un cal rapsodic din neunde
Când pentru ea voi cotropi imperii
George Terziu
15
MARINA ALMĂȘAN
Subsemnata, Marina Emanuela Almășan, m-am născut la 7 iunie 1962, în
București, am absolvit:
 liceul „Jean Monnet”, în anul 1981, și Academia de Studii economice
București
 Facultatea de Management, în 1985, ca șef de promoție pe țară, obținând
media generală 10,50 (50 de sutimi fiind acordate, pe atunci, pentru
activitate obștească).
Tema lucrării de diplomă, pentru care am fost notată de asemenea cu nota 10, se
referea la Managementul întreprinderilor mici si mijlocii - în lume.
După absolvire, am lucrat:
 doi ani ca economist stagiar la Filatura de lână pieptănată - București, până
în anul 1987
 apoi am obținut, prin concurs, titlul de cercetător ştiinţific, la Institutul
Central de Cercetări Economice - cel mai important for de cercetare
economică din România, la acea vreme.
Activitate publicistică:
- În copilărie, la revistele “Luminița” și “Cutezătorii”, încă din timpul studenției și
până în prezent, am activat constant în presa din România:
 în presa studențească (la revistele “Viața Studențească”, “Amfiteatru”)
 în presa centrală (“Scânteia tineretului”, “Contemporanul”, “Urzica”, “Revista
economică”, “Adevărul”, (unde am susținut rubrica permanentă “Destăinuiri”,
timp de 3 ani, în “Adevărul de duminică”), “Tineretul liber”, “Ring”, (unde am
susținut, timp de 3 ani, rubrica zilnică, “Bombănelile Marinei”),
“Mehedințeanul” (timp de un an, rubrica săptămânală “Insomniile Marinei”),
revista “Tango” (rubrică de reportaje de călătorie) etc.
16
Am la activ câteva mii de articole publicate, precum si numeroase rubrici de autor,

pe care le-am girat ani de zile.
În anul 1982 am primit Premiul pentru creaţie (Publicistică), la Concursul anual de
creație, organizat de UTC.
În perioada de studii am fost, timp de 4 ani, REDACTOR ȘEF al revistei

Academiei de Studii Economice - “Tribuna studentului economist”.
În anul 2016 am conceput revista online “Femeide10.ro”, pe care o și conduc, în

prezent, ca REDACTOR SEF și care a reușit să capete notorietate pe piața online
din România. Dincolo de articolele dedicate problematicii feminine, zeci de
personalitate de primă linie din România au acordat interviuri ample publicației pe
care o conduc.
În perioada 1982-1989 am realizat numeroase emisiuni radio, la Radiodifuziunea

Română (redacția Radio-România Tineret) și am fost, aproape un deceniu,
realizator de emisiuni și crainic la postul de radio local, Radiovacanța Costinești.
Am semnat, ca autor, textele a numeroase melodii compuse de Marius Țeicu,

Mihai Pocorschi, Mihai Alexandru, Eugen Mihăescu, Dinu Giurgiu, Victor Socaciu,
Adrian Ordean, Mihai Pocorschi, Andrei Tudor, Dani Constantin și alții.
Sunt semnatara versurilor a două albume de cântece pentru cei mai talentați
copii-artiști din România ("13" și “Nota 10 la cântat”), editate în colaborare cu
compozitorii Mihai Alexandru și Casa de discuri Roton și respectiv Dani Constantin
și Casa de discuri Eurostar.
Sunt AUTOAREA A 17 CĂRŢI, publicate pe piața românească. În 2004, volumul

de proză pentru copii „Cele 7 isprăvi ale lui Victoraș”, în 2012, volumul de eseuri
„Insomniile Marinei", în 2013, „Bombănelile Marinei" (volum de eseuri), în 2014,
„10 zile la Beijing" (Jurnal de călătorie), în 2015, „Zgârie-norii din Shanghai"
(Jurnal de călătorie), tot în 2015, „Eu, japoneza” (jurnal de călătorie la Tokyo), În
2016, „Și eu am descoperit America" (Jurnal de călătorie la New York), în
2016, „Nici eu nu mai știu cine sunt" (volum de eseuri), în 2017, „Cu ricșa prin
Orașul Viitorului” (Jurnal de călătorie la Seoul). În 2018 - “Marile surprize ale
micului Luxemburg” (Jurnal de călătorie la Luxemburg), în 2019 - “China cea de
taină” (culegere de reportaje de călătorie în China), respectiv “Aventuri în Țara
Trolilor (Jurnal de călătorie la Oslo), 2020 - “Pe urmele vikingilor” (Jurnal de
călătorie în Suedia)! “Cu zâmbetul pe... muze!” (o radiografie a României de azi),
“La Copenhaga, călăuziți de Mica Sirenă. Jurnal de călătorie în Danemarca”
17
(2022)., “Ceasul Iubirii. Cei 16 ani ai mei alături de Victor Socaciu” (2022) “În
căutarea lui Moș Crăciun. Jurnal de călătorie în Finlanda” (2023)
ACTIVITATEA DIN TVR
În anul 1990, m-am angajat la TVR, unde activez și în prezent.
Activitatea la TVR am început-o ca redactor la emisiunea „Veniți cu noi pe

programul 2”, semnată de Mihai Tatulici.
În 1993 m-am “desprins” de mentorul meu și am devenit eu însămi realizator de
emisiuni și totodată și prezentator al acestora.
Am conceput, realizat și moderat programe de anvergură, emisiuni cu o mare
desfășurare de forțe, în plan conceptual, tehnic, uman și în condiții de eficiență
economică.
Absolut toate emisiunile mele au fost realizate în baza unor scenarii originale,
concepute de mine și devenite ulterior surse de inspirație pentru colegii mei din
televiziunile comerciale. Absolut toate au avut un pronunțat caracter educativ.
Iată lista emisiunilor al căror autor, realizator si prezentator am fost:
- „Ceaiul de la ora 5” (prezentarea complexă a personalităților de top din diferite

domenii) – 1993-1999;
- „Copie la indigo (un concurs între tineri talentați, care încearcă să-și imite
idolii) - 1991-1993;
- „Cazuri și necazuri în dragoste” (problemele sentimentale ale adolescenților) -
1994 – 1997
- „Ghici cine vine la mine?” (interviuri cu vedete) – 1997-1998;
- „Arca Marinei” - (emisiune de divertisment, pe teme ale vieții de zi cu zi) 1999-
2001;
- „Personalul de Costineşti - (emisiune de vacanță, despre modul în care-și petrec
vacanțele personalitățile României) 2001 (emisiune de vacanță);
- „Bun de tipar – (o analiză a presei din săptămâna respectivă, cu “punerea în
pagină”, a principalelor subiecte și invitarea în direct protagoniștilor) 2001-2002;
- „Tunelul timpului” - (parcursul avut de personalitățile României, pană să ajungă
celebre) 2002-2003 (TVR Internațional);
- „Mulţumesc! “(emisiunea în care invitații - vedete și oameni obișnuiți) erau puși
față-n față cu “binefăcătorii” lor - cei care i-au salvat de la moarte sau le-au
influențat în mod hotărâtor destinul) -2004;
- „Oala sub presiune” (conflictul între generații - emisiune cu și despre adolescenți,
puși față-n față cu părinții și profesorii lor) - 2005-2006;
18
- „Planeta în jeanși” - (serial de documentare, realizate pe glob, despre viața

adolescenților din diferite colțuri ale lumii); 2006
- „E ora ta!” (aducerea, în fața diasporei, a unor străini care trăiesc în România și
care au aceleași probleme de adaptare precum românii din diaspora) - 2009-
2011 (TVR Internațional);
- „Ne vedem la TVR!” (show tv despre temele zilei, dar și despre personalităţile
îndrăgite ale romanilor) – 2006-2016;
- „37 de grade Celsius" - (emisiune medicală, concepută sub forma unui show în
care medicii celebri ai României se întâlnesc cu pacienții lor, celebri sau oameni
obişnuiţi) 2013-2014;
- „Hai-Hui" - talk-show 2014-2015;
 „Femei de 10, Bărbați de 10" – prezentarea romanilor de nota 10: cei care
fac performanță în domeniile lor, cei care salvează vieți, cei care fac fapte
umanitare, etc (din 2016, și până în prezent)
 “Rivalii” - talk show de divertisment, pe tema conflictului între generații.
Am realizat numeroase show-uri dedicate unor evenimente speciale: programe de

Revelion, de Crăciun, de Paști, cu ocazia Zilei Televiziunii Române, Zilei Naționale,
zilei de 1Mai.
Am participat activ la câteva ediții ale Cerbului de aur.

Legat de acesta, am conceput, editat și coordonat, pentru prima oară în România,
“Revista Cerbului de aur” - o publicație zilnică, apărută la Brașov, pe perioada
Cerbului de aur.
Am realizat și coordonat, numeroase emisiuni de anvergura transmise în direct din

diferite colțuri de țară și chiar și de peste hotare. Toate au avut la baza de
asemenea scenarii originale și au fost integral sponsorizate, astfel încât efortul
financiar al TVR an fost nul.
Majoritatea producțiilor au fost lidere de audiență în TVR și, deseori, pe piața

TV, din România.
Cea mai mare parte a acestora au fost autofinanţare integral, subsemnata
încheind mii de contracte de sponsorizare, atât pentru emisiunile ordinare, cât și
pentru evenimentele realizate - caz unic, în TVR.
În perioada 1998-2005 am conceput și realizat anual, în calitate de

DIRECTOR DE FESTIVAL, Festivalul Național al Cântecului de Dragoste, care a
reunit marii compozitori ai României, într-o competiție a valorii, marca TVR.
Festivalul a fost de fiecare data realizat cu fonduri atrase, deci buget zero de la
TVR.
19
Am coordonat, ca ȘEFĂ A DELEGAȚIEI ROMÂNIEI, edițiile din 2010 și 2011

ale Eurovision.
În 2010, în această calitate, am instrumentat obținerea uneia dintre cele mai bune
clasări ale României la Eurovision: locul 3 în Europa, câștigat de Paula si Ovi, cu
celebra lor piesa “Playing with fire”.
Cele două ediții Eurovision coordonate de mine au fost cele mai eficiente din punct
de vedere economic, ele realizându-se într-o proporție covârșitoare cu ajutorul
unor finanțări externe, negociate de asemenea de subsemnata.
In perioada 2004-2006, am fost REDACTOR ȘEF al Departamentului Muzica-

Divertisment din TVR.
În anul 2018 am fost desemnata de presa din România ca fiind “Cea mai
longevivă vedetă de televiziune din România”
Sunt mama a doi copii: Marina (33 ani – absolventă a facultății de Comunicare si
Relaţii publice – S.N.S.P.A. și momentan studentă, la Paris, la Facultatea de
psihologie) și Victor (26 ani - absolvent al la ASE- Informatică) Cu fiul
Cu fiul si iubita lui
20
Realizat de
George
Terziu
1. Am înţeles că la final de fiecare final

de an faceţi o analiză a anului ce a trecut
şi probabil un plan modificat petru anul ce urmează. Care sunt
elementele acestei analize şi rezultatele la finalul anului 2022?
În general, sunt o perfecţionistă, de aceea îmi găsesc cusururi chiar

și atunci când ele nu există. Sau, oricum, le amplific. De aceea, la
orice astfel de “analiză de final de an”, găsesc că puteam fi și mai
bună, puteam face și mai mult. La finele lui 2022 am conchis că,
profesional vorbind, mi-am făcut datoria: am pus pe picioare un nou
format de televiziune - RIVALII, care a câștigat repede foarte mulți
simpatizanți și am publicat două cărți: “La Copenhaga, călăuziți de
Mica Sirenă” - un jurnal de călătorie în Danemarca, țară pe care am
vizitat-o vara trecută (carte care era “în plan”!) și un volum
“neplanificat”, dar dictat de soartă: memoriile căsniciei mele cu
Victor Socaciu, așezate pe hârtie imediat după trecerea acestuia în
neființă. În plan personal pot spune că am înregistrat o mică
“înfrângere”: desprinderea fiului meu de țara sa. Victor jr a decis să
se stabilească temporar în Dubai. O consider o înfrângere a mea, a
21
generației mele, a noastră - a părinților și bunicilor acestei țări, care

n-am reușit să ne configurăm țara astfel încât copiii noştri să nu
simtă nevoia să-și caute fericirea şi împlinirea prin alte zări. În rest -
alte mici victorii și mici neîmpliniri, fireşti ca în cazul oricăruia dintre
noi. L-am început pe 2023 cu îndemnul “Cele rele să se spele, cele
bune să se-adune”. Și... aștept să se adune!
2. Aţi călătorit mult şi poate puteţi avea o imagine asupra poporului

român. Cu ce ne diferenţiem de alte popoare. Ce vă deranjeazăşi ce
vă place la poporul român?
Tot două mâini, două picioare și un cap avem și noi, românii, ca toți
ceilalți. Doar că pe acesta din urmă nu-l folosim întotdeauna cum ar
trebui. Eu nu vreau să-mi judec poporul, pentru că asta ar însemna
că mă plasez din start într-o poziție de superioritate. Şi nu e cazul.
Sunt amestecată printre românii mei, le admir unora geniul,
determinarea, seriozitatea, profunzimea, bună credință, energia și
forța, iar altora le constat prostia, lenea, parvenitismul, dorința de a-
și săpa seamănul, de a-l înșela, de a profita de pe urma lui. Dar
probabil că astfel de oameni există în toate popoarele. Am și eu
propriile mele dezamăgiri în acest sens, dar ele se referă în primul
rând la propria persoană (v-am spus că sunt perfecționistă!), eu
reproșandu-mi des lipsa de curaj și de atitudine vis-a-vis de lucrurile
strâmbe care se întâmplă în jurul meu - la nivel de loc de muncă sau
de țară. Am ajuns însă, la rându-mi, la acea blazare și păguboasă
resemnare, la care au ajuns, se pare, majoritatea românilor şi
mărturisesc că nu trece zi să nu lupt împotriva acestor sentimente...
22
3. Nu aţi avut niciodată dorinţa să rămâneţi peste hotare? Mai ales

că familial veţi rămâne în curând fără ambii copii pe aceste
meleaguri mioritice. Dacă ar fi să alegeţi o altă ţară pentru a locui
care ar fi aceea?
Oh, nu! Niciodată! Îmi place enorm să călătoresc, să văd lumea, să

mă pierd, pentru zile și săptămâni întregi, printre cetățenii planetei
și minunile acesteia, dar simt mereu o nevoie organică să revin
acasă, oricât de cenușiu ar fi devenit acest “acasă” al meu. Legătura
mea cu părinții, cu cei dragi, cu locurile natale, cu casa mea mustind
a amintiri, este atât de puternică, încât a devenit cel mai puternic
magnet din lume, care mă aduce mereu înapoi, nelăsându-mă să
rătăcesc prea mult printre străini. Au fost locuri nenumarate care
m-au atras și mi-au umplut sufletul de bucurie, însă mirajul n-a
durat mult și a cedat mereu, în fața dorului de casă.
4. Mai aveţi acea casă în Norvegia?
Hahaha! Sper că n-ați luat și dumneavoastră în serios acea fotografie

comică, pe care am postat-o pe Facebook, din călătoria mea în
Norvegia? Era o căsuță dintr-un “Muzeu al satului norvegian”,
vizitat de mine în Oslo și... mi s-a părut funny să fac o glumă virtuală,
fotografiindu-mă în fața colibei respective și atașând un comentariu
ironic, legat, vezi Doamne, de noua mea “posesiune” imobiliară!
5. Aţi afirmat că sunteţi patrioată. Detaliaţi în ce vă priveşte

cuvântului patriot
23
Păi... dorul de “acasă”. Devotamentul cu care mi-am făcut datoria,

pe felia mea de profesie. Străduința de a nu-mi vorbi niciodată țara
de rău în fața străinilor, oricât de supărată aș fi fost pe felul în care
merg lucrurile în România de azi. Dar sunt conștientă că de vină nu
este nicidecum țara, ci cei pe mâna cărora ea vremelnic a încăput.
6. Ce a fost bun în comunism şi aţi fi dorit să fie şi azi?
M-ați nimerit! Eu chiar sunt un om - deși ancorat în realitate - cu

puternice nuanțe de “nostalgic”. Multe, din elementele de atunci le
regret. Atitudinea oamenilor, unii față de ceilalți. Respectul, în
general: al copiilor față de părinți, ai elevilor față de profesori, ai
cetățenilor față de autorități. Un sistem de valori mult mai sănătos.
Siguranța zilei de mâine. Oameni mai senini, mai optimiști.
7. Aveţi vreo relaţie cu Dumnezeu? Dacă da, cum arată ea?
Mărturisesc că nu sunt din cale-afară de religioasă. Am însă

Dumnezeul meu, care mă ține pe drumul cel drept, care mă ferește
să cad în ispitele Prezentului, care mă ajută să fac bine în jur. Mă rog
la el, îi mulțumesc pentru lucrurile bune din viața mea, pentru forța
pe care mi-o dă să fiu așa cum consider eu că e bine. Mă uit la cei
care pozează în credincioși declarați și care, odată ieșiți din biserică,
încalecă armăsarii Răului, uitând crucile pe care tocmai și le-au făcut
și promisiunile făcute lui Dumnezeu.
24
8. Care ar fi prima şi a doua întrebare i-aţi pune-o lui Dumnezeu,

dacă v-aţi întâlni cu EL?
Nu mă pot imagina dialogând cu Dumnezeu. Îmi cer scuze.
9. Ce apreciaţi mai mult la un bărbat? Şi invers, ce dezapreciati?
La un bărbat? Bărbăția, dar nu neapărat în sens fizic. Asumarea,

curajul, forța, caracterul, capacitatea de a iubi și de a-și proteja ființa
iubită.
10.La fel, la o femeie?
Feminitatea. Chiar și “femeile puternice” - trendul vremii - nu

trebuie să se depărteze de feminitate. În rest, capacitatea de a oferi
iubire. Și tenacitatea de a-și croi drum, într-o lume guvernată de
bărbați.
11.Cum e să vă fie teamă de singurătate deşi trăiţi tot timpul printre

atâţia oameni? Ce alte frici mai aveţi? (Am înţeles că oamenii au
câteva zeci de frici)
Da, frica de singurătate este cea care mă mai apasă uneori. Și încerc
mereu s-o țin departe, aruncandu-mă în scris, în profesia mea
minunată - aceea de om de televiziune. În călătorii. Prietenii nu-s
25
mulți, dar cei care sunt, sunt oameni de toată isprava. Cu ei nu mă

simt niciodată singură. Iar când nu-s nici prietenii prin preajmă şi nici
n-am un calculator sau o cameră de filmat la îndemână, atunci, da,
începe să-mi dea târcoale singurătatea și-i tare rău. Alte frici? Există,
destule! Frica de a nu fi tradată (am o vastă experiență în această
privință!), frica de ridicol (cred că orice persoană publică, dotată cu
ceva înțelepciune, posedă această frică!), frica de oamenii falși. Frica
de a nu supăra pe cineva, fără să vreau. Ajunge? Ah, și îmi mai este
frică de insomnii! Pentru că în nopțile în care nu reușesc să dorm, se
adună în mine toate gândurile negre ale Universului!
12.După susţinerea unui concurs, aţi muncit ca cercetător ştiinţific la

Institutul Central de Cercetări Economice. În ce a costat acesta
muncăşi dacă aţi avut satisfacţii?
Da, am avut vreo doi ani petrecuți în cercetarea economică - statut

asigurat de poziția de “șef de promoție pe țară”, obţinută la
absolvirea ASE-ului. Au fost doi ani de studiu, petrecuți prin biblioteci,
cercetând literatura de specialitate, în mai multe limbi străine. Am
lucrat la un studiu comparativ al felului în care sunt conduse
întreprinderile mici şi mijlocii din România, față de cele din alte
economii din lume. Satisfacţii? Din afară privit, era tot ce-și putea
dori un tânăr, în acele vremuri: un loc de muncă în buricul
Bucureștiului, călduț, liniștit, curat. Nu era însă pentru mine. Eu
vroiam adrenalină, vroiam presă, vroiam teren, vroiam oameni mulţi
în jur, nu numai cărţi! Am obţinut titlul de “cercetător ştiinţific”, apoi
a venit Revoluția și... am ajuns în Televiziune! S-a aplicat perfect un
26
gând al marelui Mark Twain: “Decât un leu mort, mai bine un măgar
viu!”
13.Realizăm revista ELITE TINERE (unică în România) despre copii

talentaţi. Cât de mult contează impactul copilăriei asupre formării
unui om de success?
Succesul e o construcţie tare complicată, care ține și de genetică, și

de acumulările din copilărie, și de un oarecare tupeu (să-i spunem:
îndrăzneală, curaj și tenacitate!) și, zic unii, de șansă. Și mai ține și de
context. Cel puţin, vremurile pe care le trăim sunt capabile să
transforme non-valori în “oameni de succes” și, dimpotrivă, să
strivească, să ignore valoarea altora, ținându-i departe de poziții de
succes. Succesul “solid” și nu simpla “popularitate” cred că se
bazează în primul rând pe forța cunoașterii. Iar acumulările cele mai
importante se fac, da, în copilărie. Iar aici părinții au un rol major. Voi
îndrăzni să dau un exemplu personal. Datorită unor probleme de
dosar (rude în străinătate), în perioada ceaușistă cam toate
drumurile mele și ale familiei mele fuseseră blocate. Eram la școală și
visam să lucrez în presă - ceea ce, în condițiile de mai sus, era practic
imposibil: presa era, pe vremea lui Craușescu, unul din locurile în
care trebuia să ai dosarul “lacrimă”, fără nicio legătură de sânge în
afara țării. Și atunci, țin minte, tatăl meu mi-a spus: “Singura ta șansă
să faci ceva în viață și să te afirmi este să fii foarte bună în tot ceea ce
faci. Nu vei avea niciodată parte de “pile” din partea mea, căci există
problemele pe care le știi, de aceea străduiește-te să fii mereu cea
mai bună, să înveți pe rupte, să știi răspunsul la toate întrebările și
atunci vei avea poate șansa să spargi barierele și să ajungi cineva”.
27
14.Poate vă mai aduceţi aminte 1,2,3 cărţi care vi-au marcat

copilăria
În copilărie citeam pe rupte. Una din marile mele dureri - ca părinte

- a fost să constat că generația de acum nu mai este prietenă cu
cartea. Poate e ceva firesc, al vremurilor de azi, poate aceasta e
evoluția firească a omenirii, însă eu mă încăpățânez să cred că
lectura din copilărie le deschide adulților de mai târziu uși nebănuite,
îi îmbogătește și le influențează covârșitor modul de a gândi. Am
avut, la un moment dat, un tânăr în emisiune - era elev în clasa a 12-
a - care mi-a mărturisit ca el, până la vârsta respectivă, n-a citit nicio
carte! NICIO CARTE!!! Și câți ca el... Pentru mine, perioada copilăriei
a fost una “devoratoare de cărţi”. Citeam pe bandă rulantă, de multe
ori refuzând să ies afară, la joacă, atunci când dădeam peste câte o
carte care mă acapara. Câteva lecturi memorabile? Sunt cele care au
marcat copilaria generației mele: Jules Verne, Cireșarii, “Recreația
mare” a lui Mircea Sântimbreanu. Țin minte că, atunci când, mult
mai târziu, l-am avut invitat, la “Ceaiul de la ora 5”, pe scriutorul
Mircea Sântimbreanu, am fost atât de emoționată că, iată, “monstrul
sacru” al literaturii pentru copii, genialul scriitor, care-mi marcase
mie însămi copilăria, prin cărțile sale, era acum așezat lângă mine și,
preț de două ore, “la dispoziția mea”!
15.Aţi spus undeva: mi-am trăit copilăria şi aşa cum o regăsim în

poveştile lui Ion Creangă, am avut doza mea de năzdrăvănie, de
aventuri, de pedepse şi de curele de la tata când eram obraznică.. Cu
copii dvs cum a fost la acest capitol?
28
Copiii mei sunt parte a generației de care tocmai vă spuneam. O

generație în cazul căreia regulile în baza cărora am fost noi crescuți
nu se mai aplică. De aici şi consistentul conflict între generații, care
mi-a servit de altfel și ca subiect pentru câteva formate de
televiziune puse în pagină, la TVR: “Oala sub presiune”, “Rivalii”.
Copiii mei au crescut în “vremuri libere”, în care “trezirea la viață” a
românilor nu a însemnat neapărat o trezire la o viață normală. Având
credința că, cel puţin la nivelul educației, anii copilăriei noastre au
fost “gestionați” corect de către parinții noștri, am încercat cumva -
fără să deranjez “evoluatul” Prezent - să păstrez cât s-a putut din
principiile și regulile care mi-au guvernat mie însămi copilăria. Copiii
mei au fost crescuți în spiritul “Trebuie să fii cel mai bun” sau, altfel
spus, “Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă-n traistă”. Am încercat să-i țin
departe de tendințele păguboase ale noilor vremuri, de anturaje,
cluburi și tentații periculoase, le-am pus mereu câte-o carte în mână,
am fost severă cu ei, uneori poate excesiv de severă, dar asta tocmai
de teamă de a nu-i pierde, în vâltoarea vremurilor. Cel mai frumos
dar pe care mi l-a făcut fiul meu, la majoratul său a fost replica: “Îți
mulțumesc, mamă, pentru că ai fost atât de strictă cu mine! Altfel n-
aș fi ajuns niciodată ceea ce sunt!”.
16.Trăiţi viaţa copiilor dvs.? Aţi trăit viaţa altora chiar pe termen
scurt?
Nu-mi trăiesc decât propria viață și asta-mi ocupă tot timpul! Da,
sunt la curent cu viața copiilor mei, mă bucur pentru succesele lor și
mă întristează micile lor eșecuri, încerc să le dau sfaturi, deși știți
bine cât de receptivi sunt tinerii la sfaturile celor mari, dar îi las să-și
29
traiască propriile vieți, așa cum şi eu am avut îngăduința să mi-o

trăiesc pe a mea. Și nici viețile altora nu le trăiesc. Eventual, îmi place
să mă mai amuz uneori, imaginându-mi că sunt pentru o clipă X sau Y
și căutând să văd cum aș fi gestionat eu o anume situație. Gen:” Uite,
dacă aș fi acum președintele instituției X, eu l-aș demite pe cel care
mi-a făcut instituția de râs! “
17.Mai scrieţi poezii? Numiţi 1-2 autori pe care îi admiraţi, în viaţă
Nu, nu mai apuc să scriu poezii, dar scriu texte de melodii și am

nenumărate colaborări cu mari compozitori: Victor Socaciu, Mihai
Alexandru, Mihai Pocorschi, Dani Constantin, Andrei Tudor. Cu Mihai
Alexandru am, bunăoară, două albume întregi, compuse de acesta
pe versurile mele, multe dintre cântece fiind premiate la festivaluri
de gen.
La autorii în viață nu mă pot referi, pentru că nu sunt la curent cu

poezia contemporană. Dintre cei plecați către stele, rămân fană lui
Adrian Păunescu, pe care am apucat să-l și cunosc personal, ba chiar
să-l am invitat în câteva emisiuni ce au dobândit valoare de
document.
18.Planuri viitoare pentru autorul Marina Almajan?
30
Să călătoresc și să scriu despre asta! Nimic nu-mi doresc mai

mult, decât să văd lumea altfel decât la televizor: s-o “simt pe
pielea mea”! Urmează așadar noi destinații și noi jurnale de
călătorie. Sper, și noi emisiuni, căci am destule idei de formate de
televiziune originale; am constatat că mai tot ce există acum pe
micile ecrane, sunt formate “de import” sau copiate unii de la
alții.
19. Ma
i vorbiţi puţin de
mama, de tata...
Părinţii mei
minunați sunt
acum în jurul
vârstei de 90 de ani - tata i-a împlinit, mama îi va împlini anul
viitor. Sunt doi pensionari cuminți, care încă se gospodăresc
singuri, duc o viață corectă și au parte de copii care le întorc
dragostea și grija primite în copilărie. Din păcate traversează
amândoi acel trist tronson de viață, în care, rând pe rând,
prietenii și foștii colegi le pleacă spre stele, iar ei rămân din ce în
ce mai singuri, avându-ne însă pe noi mereu alături - pe mine și
pe Sergiu - și, ceva mai rar, nepoții, plecați deja pe drumurile lor,
dar neuitându-impe bunicii care i-au crescut. Ah, da, și
televizorul! Și pe el îl au alături, plăcându-le mai ales talk-show-
urile politice, pentru că amândoi sunt puternic ancorați în
realitate și la curent cu tot ceea ce se întâmplă în țară. Mai ales
31
tata, care a fost jurnalist și care, chiar și acum, la cei 90 de ani ai

săi, continuă să scrie, să
colaboreze pro bono la
diverse publicații.
20. Mai spuneţi

ceva noutăţi despre fiica dvs
din Franţa...
Am vizitat-o de curând.
Relația însă nu este din cale-afară de apropiată, din păcate,
Marina învinovățindu-mă pentru diverse lucruri din copilărie, în
special pentru faptul că m-am băgat prea adânc în alegerile ei,
împiedicând-o să-și urmeze visul de a deveni regizor de film. La
acea vreme însă eu am considerat că acest drum este mult prea
greu pentru fragila mea fiică și am încercat s-o canalizez pe alt
drum, care consideram că îi va fi mai potrivit. Cu siguranță, dacă
aș mai fi în acea situație, aș sta deoparte.
21. Mai aveţi fraţi??
Am un singur frate - în România! - Și foarte apropiat mie sufletește.

Sergiu este “fratele cel mic”, pot spune că l-am “crescut”, în
copilărie, ca soră mai mare, iar astăzi suntem cei mai buni prieteni
și ne ajutăm în toate. Este partenerul meu inclusiv în plan
profesional, amândoi am pus pe picioare Asociația “Media10”,
prin care derulăm diferite proiecte, în mass media și showbiz.
32
Sergiu are o familie frumoasă, iar nepotul Horia (“nepotul meu

preferat”, cum îi spun, deși e singurul!) se pare că îmi calcă pe
urme!
22. Ce alte lucruri, exceptând viziunea referitoare la căsătorie aţi mai

schimba dacă aţi avea din nou 20 de ani?
N-aș schimba nimic esențial. Aș fi doar mult mai atentă la alegerile

mele și n-aş mai lăsa “emoționalul” să mă guverneze. Am primit de
la viaţă foarte multe lucruri frumoase și pentru asta îi sunt
recunoscătoare Destinului meu, părinților care m-au modelat,
dascălilor și mentorilor mei.
23. La ce faceţi apel când iertaţi un om? Care sunt reperele

motivaţionale?
Încerc mereu să le găsesc celor care greșesc circumstanțe atenuante.

De aceea greșesc eu însămi de multe ori, iertând oameni care nu
merită, de fapt, iertarea. Acest lucru se întoarce mai mereu ca un
bumerang împotriva mea. Sunt însă greșeli care nu pot fi iertate.
Iar cea mai eficientă pedeapsă pe care o aleg în astfel de cazuri
este detașarea mea totală de persoana respectivă, oricât de greu
mi-ar fi. Eu sunt, în general, un om milos și viața nu a reușit să mă
asprească. Am avut însă mari dezamăgiri, care m-au învățat că
“dragoste cu de-a sila nu se poate” (valabil în cazul oricăror relații,
nu doar sentimentale), de aceea există oameni pe care nu i-am
putut ierta. Nici nu m-am răzbunat pe ei, dar am ales să-i exclud
33
definitiv din sufletul și din viața mea. Uneori asta doare mai tare
decât o răzbunare.
24. Dacă din iunie aţi fi Ministrul Culturii care ar fi primele decizii
luate?
Nu-mi pot imagina o astfel de bazaconie, pentru că, chiar dacă s-ar
pune problema, aș refuza din start: ne aflăm într-un context în
care orice bună intenție este înghiţită de neputința de a schimba
ceva. E o concluzie pesimistă la care m-au adus ultimii ani. Am
cunoscut destui oameni capabili care, odată ajunși în funcții, au
fost “înghițiți de Sistem” și n-au reușit să facă nimic din ceea ce îşi
propuseseră. M-am ciocnit de asta chiar și la locul meu de muncă,
contextul obligându-mă în mod repetat să renunț la multe din
planurile mele “măreţe”, care chiar cred că ar fi fost benefice
instituției.
25. Dacă ar fi fost să faceţi afaceri, fiind şi economist care ar fi fost

acelea?. Sau direcţiile?
Am fost economist fix 3 ani, după aceea am fost mereu om de

televiziune. Mi-e greu așadar să mă reîntorc în pielea de
economist. Deși, în toată cariera mea de om de televiziune, mi-am
folosit energic toate abilitățile de om cu pregătire economică:
toate producţiile mele au fost autofinanțate, prin contracte
negociate de mine. A fost ambiția mea că tot ceea ce fac, să fie
așezat sub semnul eficienței economice. Și... am reușit! Chiar dacă
34
cei din jur, pe principiul “hoțul strigă Hoții!”, m-au suspectat

mereu că fac asta pentru că am un interes pecuniar. Iar marea
mea izbandă, a fost anul în care am coordonat participarea
României la Eurovision, în acel 2010 în care rezultatul final a fost
acel meritoriu loc 3 obținut de România la finala de la Oslo, cu
piesa “Playing with fire”, interpretată magistral de Paula și Ovi. În
acel an, ca și coordonator de proiect și șef al delegației României,
m-am ambiționat să realizez toți “pașii” Eurovision (și show-ul de
selecție internă, și plata taxei către EBU și participarea noastră în
Finală) fără niciun ban din bugetul TVR şi cu toate fondurile
obținute de mine din sponsorizări.
26. Aţi vrea să aveţi televiziunea dvs.? Ce emisiuni aţi inventa?
În vremurile astea?!? Nu! În primul rând, televizunea este pe moarte.

Consumul de televiziune a scăzut foarte puternic, iar gustul
populației a fost într-atât de pervertit, încât dacă vrei să obții
audienţă (ceea ce este, până la urmă, obiectivul principal al
oricărei televiziuni comerciale), trebuie să faci compromisuri
serioase. Ori eu nu mă văd în stare de așa ceva! Mă rezum așadar
să inventez emisiuni. Și să le pun în practică. Din păcate însă, genul
de emisiuni pr care am fost obișnuită să le creez și realizez - cele
decente și care să aibă obligatoriu şi o componentă educativă - nu
prea mai au căutare. Românii de azi, când aud de educație,
strâmbă din nas... Norocul meu este că încă mă mai urmează cu
fidelitate publicul pe care mi l-am format în deceniile trecute - în
“vremurile normale”, cum s-ar zice! - Și le sunt recunoscătoare
35
celor care mi-au rămas constanți telespectatori și care continuă

să-mi aprecieze producțiile.
27. Câteva cuvinte cititorilor revistei Cervantes...
Le mulţumesc că au avut răbdarea să parcurgă acest interviu, le

doresc să fie sănătoși și să se bucure de viață. Iar aceasta să fie
blândă cu ei
Si mentorii Mihai Tatulici Cu Eugen Cristea
Luminţa Dumitrescu
36
Scriitor-călător
fără frontiere
Rubrica NOUA!
Doru Ciucescu
Am fost în Antarctica!
Călătoria în Antarctica a fost în continentul al șaptelea, ultimul care îmi lipsea din
palmaresul de scriitor-călător. Auzind despre această intenție, unii prieteni mi-au pus o
serie de întrebări, printre care, de exemplu, una ironică: „Ce urmează apoi, să pleci pe
Lună? Am efectuat această călătorie în perioada 9 - 27 februarie 2019. Traseul a cuprins
zborul din București la Ușuaia, de pe malul strâmtorii Beagle, cu escale la Amsterdam și
Buenos Aires. De la Ușuaia am plecat cu nava „Ushuaia”, de 90 de locuri, spre Antarctica,
traversând Pasajul Drake, făcând zig-zaguri printre Insulele Shetland de Sud, până aproape
de țărmul peninsulei Antarctica. Deplasările spre uscat le-am făcut în bărcile pneumatice,
cu motor, de tip „Zodiac”. În ordine cronologică, debarcările au fost următoarele: 1. insula
Robert, din arhipelagul Shetland de Sud, pe 18 februarie; 2. țărmul golfulețului Cierva, de
pe continentul Antarctica, situat la latitudinea sudică de 64 o 09'21" și la
longitudinea vestică de 60 o 58'19", pe 19 februarie; 3. insula Cuverville, pe 19
februarie; 4. insula Petermann, pe 20 februarie; 5. insula Wiencke, pe 20 februarie; 6. Baza
argentiniană „Brown”, de pe continentul Antarctica, situată la latitudinea sudică de 64 o
54'07" și la longitudinea vestică de 62 o 52'03", pe 21 februarie; 7.
insula Decepția, pe 22 februarie; 8. Insula Livingston, din arhipelagul Shetland de Sud, pe
22 februarie. Acest continent este comparat cu un... deșert rece, deoarece precipitațiile sunt
foarte rare. In plus, am prins temperaturi... estivale, chiar de... 15 grade Celsius, ca efect al
încălzirii globale, astfel că apa oceanului a fost plină de sloiuri de gheață, provenite de la
topirea calotei glaciare. Majoritatea pasagerilor au provenit din Statele Unite ale Americii,
toți veterani ai turismului, ale
căror povești au fost atât de extraordinare, încât în aerul salonului barului, unde ne
întâlneam seara, au plutit cel mai des întrebarea... „Really?” și exclamația... „O, my God!”
Călătoria a fost urmată de lansarea cărții „Calotă de gheață, pinguini și... temperaturi
estivale in Antarctica”, la Roman, pe 5 aprilie 2019, când am devenit primul scriitor-
călător în șapte continente, din literatura română.
37
MIRELA NECULA
M-AM EVAPORAT
M-am evaporat
evadez în ceașca de cafea ce așteaptă pe
masă
poate e zi rubinoasă, poate hidoasă
sau cine știe, un Hai acasă.
M-am evaporat
dau în foc, tardiv
nimic nu-mi aparține
nici cafeluta umbroasă, nici cocul de friscă
nici vântul care-mi e împreună ciușcă
eu, pendulul apei calde
buzele-ți ating…
și frig, și-i frig!
sufletul cu iz de ploi
clocotește în cuvinte imergente, moi.
Aburind palmaresul aștept bucata de viață

atâta bază în ea, a lumină multă de dat,
“și ritm și rimă, și nimic” sărat.
Și de am să cad din măsură datoare

în gura ta floare
de frig, de-i frig
aurora si șvarțul sunt fierbinti
zâmbesc cuminti, scot din minti…
CU MÂINILE BOGATE
În mijlocul splendorii ochilor tăi

Se oglindesc azurul și pacea lunii
Cu tine înger șezut aici, întretai anii
Și jur c-aș fura vieții cobzarii și luceferii bălanii.
38
Și m-aș preface măr să urci în el să stai

“Să muști din mine ca de mult în rai”
Și câta mănoșie și câta florie s-ar înmulți pe lângă casă
Și câte strânsori ar umbri privirea bucuroasă
Inimile bătând ar întoarce ceasurile toate
Când tu m-ai atinge cu mâinile atât de bogate.
PRIN FRUMUSEȚEA CRIȚĂ
Mărire ție primăvară, ai venit

simțindu-mă femeie înflorită iară
iarna zăludă și-a închis ploapele
“oștiri de nori simpatici aleargă,
cu surdă simpatie”
o altă Mărie, cu altă pălărie
noi, batuti de gând, tăcem precum apele.
Șezuti în răgălia pământiului angoasă

părem a fi virtuali, a sărăcie rușinoasă
anotimpurile cresc haihui, efervescente
prin noi, umilii lutului aleși pe sentimente.
Gândindu-mă, această beție ar putea să moară

pierdută între rânduri pasale
si “vreau soarele, pe degetele“goale
în mândrenia umbrelor noastre liliale
să pretind că sunt ca cerul ușoară,
ca clipele și visele boreale.
Și vreau să te cuprind dulce iconiță
cu același ritm melodic pot
de frig, de umezeală să te port
prin frumusețea criță, pe gurită.
39
Camelia Marin
ARIPI
În parcul nostru astăzi se joacă alți copii,

Alți păpuşari învârt pe sfori marionete,
Prin irişi se perindă atâtea amintiri
Din vremea când puneam aripi la biciclete.
Salcâmii şi castanii sunt înfloriți la fel.
Doar parc-au mai crescut, sau mi se pare.
Cred că doar ei au mai rămas din zborul decadent,
Acum, când visele le-am aruncat din buzunare.
Pe lac, trei gâşte. Cu siguranță nu aceleaşi,
Îşi scotocesc prin pene fărâme din nemurirea algei,
Doar de pe pod răzbate-acelaşi zvon de paşi
Şi lângă mal foşneşte tot mătasea broaştei.
Gândesc s-o iau spre casă. Demult mi s-a-nserat.
Să-mi luminez cărarea, îmi prind trei flori în plete.
Urc iar pe dâmbul care-i mai lung şi mai înalt,
Şi alți copii şi-au pus aripi la biciclete.
APUS IREVERSIBIL
Apune nemărginirea în albastrul ei concav,

Comete nepăsătoare-şi plimbă trenele prin neguri,
Mă terzeşte-o şoaptă-absurdă, parcă dintr-un vis firav
În care tot jarul nostru stinge flacăra din doruri.
Te privesc în zorii zilei şi din geana mea uimită
Nu tresare nici o undă dintr-un val mai alburiu
Să îmi spună c-am mai vrea, măcar pentru o secundă
Să păstrăm în noi năduful ce devine sângeriu.
Îţi aşterni pe-un umăr capul. Parcă dormi, parcă eşti treaz,
Sau doar ai mai sta o clipă, ezitând s-aprinzi o pleoapă,
Să nu vezi cum între perne plânge-o clipă de extaz
Ce zvâcnea plină de patimi şi dorințe altădată.
Sunt amorfă, eşti de piatră şi nu e iremisibil
Să vezi clar cum într-o noapte gândul ni s-a juxtapus
Pe-o poveste care are un trecut ireversibil
Şi-n care visele toate emigrează spre Apus.
40
LA MULŢI
ANI, ÎN
LUNA
MAI !
ELENA
OLARIU RADUCĂNENI
- Sunt Elena Olariu, nascuta în 09.05.1957, un vlăstar al unei familii de gospodari

dinsatul Bazga, comuna Răducăneni, județul Iași, pe nume Adela și Dumitru Dascălu; al
optsprezecilea copil la părinți,
Sunt mai mult un autodidact. După terminarea liceului teoretic de la Răducăneni,
am continuat studiile biblioteconomice la Iași, București, Suceava, vreme de doi ani, după
care m-am întors ”acasă” ca bibliotecar.
”Doctoratul” mi l-am dat în inima satului, cu oamenii, printre oameni, citindu-le din
scrierile mele, ascultându-le ”cu atenție” poveștile de viață pe care nu de puține ori le-am
folosit în povestioarele sau poveștile pe care ulterior le-am scos de sub lumina tiparului.
--Nu am fost un om ”băgăreț”. De fapt niciodată nu am reușit să public într-o revistă de

cultură ieșeană pentru că dintotdeauna mi s-a răspuns ”sunt alte priorități...”
Întâmplarea a făcut să aud la Radio Iași de Concursul Național de Proză Scurtă ”MIHAIL
SADOVEANU” din Pașcani, unde am trimis trei proze: ”Ispita”, ”Mama Ileana” și
”Voicuța” inspirate din cele semnalate de bunici care ori de câte ori veneau la noi...
Așa se face că luând Premiul I pentru Literatură, am avu onoarea de a întâlni pe Academ.
Constantin Ciopraga cel care înmânându-mi diploma și Premiul și sărutându-mă pe frunte
mi-a zis: ”vă felicit, sincer, pentru această meserie atât de grea pe care ați ales-o, adică
scrisul. Această onoare m-a impulsionat să înnaintez în largul oceanului literar
Faptul că vreme de un an am publicat tot felul de povestioare despre animale și păsări în
pagina ZOORAMA din ziarul ieșean INDEPENDENTUL mi-a atras bucurie mare: eram
cineva. Numai că cele scrise de mine sunau a pamflet și într-o zi școala s-a trezit cu
cineva de la partid care voia să știe pe-ndelete cine sunt, ce preocupări am, cum sunt ca
41
funcționar și multe altele. Și după aceea a dispărut și pagina ZOORAMA din ziarul mai sus
amintit. Am înțeles că scrierile mele aveau o oarecare tentă... și mi s-a mai reproșat” D-
voastră tânjiți după comunism? La care am răspuns:”Nimeni nu poate să certifice că nu
am 38 de ani!” Și replica înainte de încheiere:”Sunteți niște viermi găunoși care, printre
rafturi, roadeți în lemn și din când în când ieșiți la suprafață să vă cereți drepturile!”...
Cine erau eu?! Abia mă trezisem că nu sunt ceea ce sunt... Nu am renunțat la scris. Era
doza zilnică pe care trebuia să o iau pentru întărirea psihicului și luminarea minții. Așa că
am continuat cu participări la concursuri internaționale cu poezie de această dată, unde
iarăși am obținut un loc I la Conc. DRUMURI DE SPICE din fosta Iugoslavie și viața
continuă ca și credința că El, Dumnezeu de sus ne veghează continuu, noi fiind doar niște
mlădițe în palmele lui, mlădițe ce se pot frânge, usca sau crește dând roadă. Cred că eu
făceam parte din ultima... A urmat apoi încurajarea
- Debut în literatură 1990,

- Premiul I- pentru LITERATURĂ „Creanga de aur”- „Zilele „Mihail Sadoveanu”-
Paşcani, 9 noiembrie 1997;
- APRILIE, ZIARUL INDEPENDENTUL IAȘI,(PAGINA ZOORAMA), CU
POVESTIREA ”LAISSIE, CĂȚELUȘA BIBELOU”
* Debut în volum ANTOLOGIA ”VARA VISURILOR MELE”( APRILIE 2004),
URMARE A PARTICIPĂRII LA CONCURSUL DE POEZII ORGANIZAT DE
SCRIITORUL ION MACHIDON – BUCUREȘTI, CU CELE 10 ZECE POEZII
* Debut publicistic și Ziarul INDEPENDENTUL cu povestioare cu și despre
animale;
Debut editorial: Revista romano-catolică locală Ecouri răducănene
* Colaborări în domeniul publicistic
Debut editorial: Revista romano-catolică locală Ecouri răducănene
Colaborator la revistele: „Ecouri răducănene”, „Vestea bună”(redactor coordonator),
„Micii mari”, „Mâini îmbrăţişate”, „Steaua dimineţii”, „Lumina creştinului”, Iaşi,
„Mesagerul „Sf.Anton”, Neamţ, „Amurg sentimental”, Bucureşti,”Pentru tine”, Iaşi;
„Lumină Lină”, New York; „Starpress”, Canada; „Candela de Montreal”, Canada;
* Colaborări cu lucrări literare
* Volume personale publicate
Cărţi publicate, în ordinea apariţiei, se consemnează 5-6 nume:
- „LINIŞTIREA SPAIMELOR” – volum autobiografic- februarie 2009; Ed. „Amurg
sentimental”; prefaţă, scriitor Constantin Străchinaru, postfaţă prof. Coca Codrianu;
- „ŞOAPTE ÎNSCRISE PE FRUNZE”- poezii, ed. „Amurg sentimental”, Bucureşti
2010; prefaţă scriitor Cezarina Adamescu
- „SIMFONIA PĂMÂNTULUI, SIMFONIA IUBIRII”, proză, Buc. Ed. „Amurg
Sentimental”, 2010., prefaţă, scriitor Cezarina Adamescu
- „MĂRUL MESIANIC” Ed. Pim, Iaşi – mai, 2011;, prefaţă prof. George Popa
42
- „PĂŞIND PRIN RĂDUCĂNENI” (vol. I) Ed.

Pim, Iaşi, mai 2011, prefaţă scriitor Emilian
Marcu
LA UMBRA POETULUI – iunie 2016, Ed.
PIM Iaşi, prefaţă prof. George Popa; postfaţă
prof. Dascălu Maria-Magdalena:
AI VRUT, DOAMNE, Iaşi,octombrie 2016 ,
Editura SPIRU HARET, prefaţă prof. univ.
Antonio Patraş( poezii cu caracter religios)
- DIN ÎNŢELEPCIUNEA POVEŞTILOR –
poveşti cu şi despre animale, Iaşi 2017, Ed. PIM, prefaţă de prof. George POPA; postfaţă:
prof. Alina Andrei şi Dascălu Maria Magdalena
- RĂSĂRIT ÎN MIEZ DE NOAPTE – Bucureşti, 2016 – Ed Amurg sentimental; Cuvânt
înainte, scriitor Ion MACHIDON:
- AFURISITUL MICROB, CRITICA - cronică literară, Satu Mare, aprilie 2018, Cuvânt
înainte, scriitor George Filip, Canada;
- AFORISME - Iaşi, 2019 – Ed. PIM, Prefaţă prof. George Popa, Postfaţă, prof. Alina
Andrei;
- Păşind prin ... Răducăneni, vol.I - reeditat cu adăugiri –Iaşi – 2019, Ed. PIM, prefaţă
prof. George Popa,POSTFAȚĂ PROF. Alina Andrei;
- În pregătire volumul de poezii scrise în perioada anilor 2018 – 2020 cu titlul
ANOTIMPURILE SUFLETULUI;
RECENZII PUBLICATE în revistele: VESTEA BUNĂ, LUMINĂ LINĂ (New York),
Candela de Montreal (Canada), LOHANUL ( Huşi), peste 90, cu toate cele din volum.
43
CRISTINA SERGHIESCU
POŢI
Poți păşi pe cioburi fade, din iubiri încercănate, lacrima
nu îți mai arde, pe tăcerile curbate.
Poți zdrobi în pumn fiorul, din cuvântul inutil, ştii să

exilezi şi norul, de pe cer de gând ostil.
Poți ascunde jarul firii, într-o nişă de răbdare, din aluatul

amăgirii, coci regretele amare.
Poți întemniţa dureri, într-o cuşcă de tăcere, îți croiești

noi primăveri
şi lași verdele să spere.
Poți remodela cuvinte, cauți roz de gând febril, în câmpii de jurăminte, ai păstrat doar lut
fertil.
Poți să construiești un zid, între inimile noastre, folosești negrul perfid, aperi visele albastre.
Poți trăi în timp defect, mai ai şoapte colorate, macini spinul imperfect, în mori albe de
dreptate.
Poți să cântărești iluzii, în balanță de real, fumul galben de confuzii,

ți se pare azi banal.
Poți şi ştii să crești ecou, în văi surde de speranţă, ai găsit un fir de nou, într-un pumn mirat
de viaţă.
Poți lăsa în urmă clipa, ce te înţepa în palme, îți înmoi din nou aripa,
în nectar de vise calme.
44
AM ÎNVĂŢAT
Am învăţat să cânt cu florile câmpiei,

simt al iubirii vânt în lanul bucuriei,
mă-nalţ cu maci fragili, spre albastrul nud,
în mugurii febrili, îmi cântă verde crud.
Am învăţat să cer tribut zilei cu ceaţă,

alung gândul stingher, pictez pe dimineaţă,
fur roua de mirări, din ierburi de speranţă
şi pietruiesc cărări, pe lutul surd de viaţă.
Am învăţat să spun rotundele cuvinte,

din visul pur adun alb de simţiri fierbinte,
înveşmântez dureri, cu galbenul destins,
ascund spini de tăceri, în violet aprins.
Am învăţat să tac, cândând sufletul vorbeşte,

în palme aspre țin aluat de gând ce creşte,
îmi coc robusta pâine în focul de răbdare,
ţin jar şi pentru mâine sau pentru zile-amare.
Am învăţat să sper, ating idei curbate,

mai caut în mister, cu degete curate,
eliberez izvoare din stânca nepăsării,
vibrez într-o culoare, pe buzele chemării.
Am învăţat să plâng, cu ploile fecunde,

în pumni de vise strâng doar şoaptele rotunde,
când bruma se răsfaţă pe firul de dorinţă,
cresc flacără semeaţă,din jarul de voinţă.
45
ALEXANDR
U
PETRESCU
Alexandru tr
Este înnobilat Conde de TransilvanyaCondePalatinoşi Baron de Simferopol, de către
La Gran Casa Imperial Rurikovichsi, numit ambsador al acesteia în România.
S-a născut la 30.05.1959, în Ploieşti. ,,Toţi ploieştenii se nasc acolo unde au chef”,
spune scriitorul spaniol de origine română, care trăieşte, din 1990, în Madrid.
Părinţii: tatăl – Vasile (Willi); mama – Paulina.
Mama sa a fost deportată din Padina – Buzău iar întreaga familie a suferit atrocităţile
regimului comunist. Bunicul, Gavrilă Costea, a murit în închisoare, în urma bătăilor
primite, după ce i-au fost confiscate toate bunurile şi terenurile. Bunica, Elena, a fost
urmărită de Miliţia Populară, pentru simplul fapt că era monarhistă.
Este elev al şcolii generale numărul 12 (situată pe strada Popa Farcaş) În această
perioadă îi înmugureşte talentul de scriitor, sub îndrumarea profesoarei de limba română
Doamna Filiadeşi ajutat de vecinul său Constantin Marin (Costelini), care, la rândul său, va
deveni scriitor.
Îşi continuă studiile liceale la ,,Al. I. Cuza” şi cele tehnice la Câmpina.
Participă la Revoluţia din 1989, înfiinţând ziarul „Prahova Liberă” iar apoi ziarul de
orientare monarhistă „Muntenia”.
În Spania, pune bazele primului ziar românesc apărut după revoluţie: ,,Orient Expres”.
După venirea minerilor, cere azil politic în Spania, primind, în scurt timp, cetăţenia.
Este primul român ce a intrat în politica spaniolă, devenind membru al Partidului Popular.
Primul român ce a participat la coridele de tauri de pe străzile oraşului Pamplona. Primul
român ce a întemeiat în Madrid trei biblioteci pentru români şi primul ziar românesc de
după 1989, în exil.
46
Revenit în România, a lansat o BUTÁDĂ (Vorbă spirituală cu subtext, de obicei

ironic): ,,Toţi îmi spun că dacă m-am înapoiat în ţară sunt un înapoiat adică… Care are
mintea insuficient dezvoltată; arierat, ori eu m-am înaintat, venind în România…”.
A descoperit şi studiat fenomenul social de vorbire numit „Etnolectos” rumañol,
transformându-l şi într-un curent cultural-artistic al celor care trăiesc în Peninsula Iberică,
perpetuat deja la a doua generaţie de emigranţi români, transformând limba într-o ,,herga"
sau ,,idiom".
„Comunitatea Românilor din Spania” (sau sub titulatura oficială „ComunidadRumanos
en España” – ONG a românilor din Regatul Spaniei) a fost fondată în 1991 de către
ziaristul spaniol de origine română Alexandru Emil Petrescu y Conde de Transilvanya.
Inițial, a funcționat pe teritoriul Regatului Spaniei, sub numele de Uniunea Mondială a
Românilor Liberi, filiala Spania (fondată de către omul politic Ion Rațiu). În 2005, această
organizație se transformă în ,,Comunitatea Românilor din Spania". Între anii 1992-2002, a
ajutat la instalarea și integrarea primilor ,,coloni" emigranți români, programele socio-
culturale ale organizației fiind remarcate de presă și autoritățile spaniole. Comunitatea
Românilor din Spania, prin proiectele sale, a facilitat închirieri de locuințe, înscrierea
gratuită a copiilor români în grădinițe, școli, apărarea drepturilor fundamentale, traduceri
gratuite, la centrele de azil politic, judecătorii, centre penitenciare, comisariate de poliție
ori ale ,,Gărzii Civile Spaniole".
Din 2005, acordă, împreună cu ONG-ul A Flor de Piel, în cadrul Galei Premiilor
Comunității Românilor din Regatul Spaniei, premiile și diplomele de onoare. Printre
laureați: Traian Băsescu – Președintele României.
C.R.S. organizează, din 2004, Concursul ,,Miss Diaspora România - Spania",
împreună cu TVR și Fundația PRO FAMILIA.
În 2008, a organizat o zi omagială, printr-o ofrandă de flori, pentru comemorarea
victimelor emigranților români din Spania, la atentatul terorist din 11 martie, prin
depunerea unor săculeți de pământ adus din România la rădăcina unor copăcei din
,,Pădurea Celor care Lipsesc", din ,,Parcul Retiro" – Madrid.
În prezent, Alexandru Emil Petrescu y Conde de Transilvanya, împreună cu designerul
Dan Dumitrescu, colaborează în vederea realizării unei opera artistice ample Land Art,
numită Pădurea Vopsită, din Pădurea Păuleşti.
Este expert în producţii cinematografice şi de radio-televiziune, în cadrul
UniversităţiiComplutense, din Madrid. De asemenea, este realizator programe TV şi al
Universităţii ,,Carlos III”.
Licenţiat în relaţiiinternaţionaleşi studii europene si masterand in Politica
Internationala.
Activitatea sa publicistică acoperă o paletă largă: de la articole de presă, rebus şi
enigmistică, la poezie. Colaborează la ziare şi reviste din România (peste 50 de publicaţii)
şi din străinătate (din Danemarca, Anglia, Spania, Italia, Israel, Statele Unite ale Americii,
Ucraina, R. Moldova, Ungaria şi Germania).
A editat până acum 25 de antologii, dicţionareşi lucrări cu caracter enciclopedic.
47
Distincţii, premii literare obţinute: Premiul Clubului Internaţional de Presă – 2000,

Spania. Premiul a fost înmânat de către Regele Spaniei.
Este menţionat în crestomanţii, dicţionare, antologii în limba română ori în alte limbi.
Apartenenţă la diverse grupuri literare, cenacluri, prin diverse modalităţi de activitate
literară
Proiecte literare, cărţi în lucru: Spania cu
chiloţii în vine…
N I CO L A E R O T A R U
Poezie pentru seară: EROUL VIU
Sunt, cum e normal, bătrân beteag, Care-şi duce traiul într-o doară,
Un retras din luptă, din război, Ca o uscătură printre brazi.
Fără trupă, fără front şi steag – Poate, de pieream, aveam un bust,
Umbră-n uniformă printre voi. Însă cui să bucure retina?
Sunt erou ce n-a ştiut să moară, Aş fi fost un loc lâng-un arbust
Un soldat cu câţiva camarazi, Unde câinii îşi lăsau urina
48
Cervantes 45 2023
Horia CRIOS
SOLEDAD, REGINA LAGĂRULUI
În toiul iernii din 1945 au fost aduși în lagărul de

la Mănăstirea niște civili-bărbați, femei și doi
copii. Informată anterior, conducerea lagărului
eliberase un bordei, înconjurându-l cu sârmă
ghimpată. De la noii veniți am aflat că făcuseră
parte din personalul de serviciu al ambasadei spaniole și fuseseră capturați de trupele
sovietice. Izolați erau de restul captivilor prin sârmă ghimpată și paznicul ce asigura
liniștea deținuților politici. Trebuie spus că femeile acelea nu ne atrăgeau, deși erau drăguțe.
Cauza era marea cantitate de bromură care ni se administra... Cei care dădeau târcoale
bordeiului deținuților politici erau bucătarii, deoarece puteau evita drogul. Vigilent,
paznicul îi punea pe fugă de cum îi vedea în preajmă. Legături cu spaniolii nu aveam; nici
ei cu noi. O singură data, unul Manolo, s-a strecurat prin gardul de sârmă ghimpată,
fofilându-se într-un bordei de unde a ciordit două gamele și niște linguri. A fost depistat și
s-a iscat o ceartă aprinsă. Pentru a-și salva pielea, Manolo a lepădat obiectele furate și a
trecut în galop dincolo de împrejmuirea ghimpată. Alte încercări de a veni în curtea
lagărului, la noi, n-au mai fost. Într-o zi, după ce ne întorsesem de la corvoadă, și-a făcut
apariția în pragul bordeiului nr. 10, un copil de vreo 4 sau 5 ani, firav și gălbejit. Îmbrăcat
cu niște haine germane prost ajustate, avea pe cap o bonetă militară prea mare pentru el.
Mă aflam cu patul aproape de intrare și-mi cârpeam vestonul. Văzând acea apariție de
basm, i-am făcut semn să se apropie fără teamă. Părea o ființă coborâtă din ceruri. A intrat
în vorbă cu mine folosind un jargon de cuvinte spaniole și germane. Prezența mi-a luminat
bordeiul, făcându-l să pară mai curat, mai frumos și mai cald. Venirea copilului n-a trecut
neobservată și într-o clipă, toți care se găseau înăuntru, s-au strâns în jurul său. De parcă ar
fi fost fermecați, fețele cu trăsături aspre s-au îmbunat și s-au luminat de blânda
strălucire izvorâtă din ochii puiului de om care le zâmbea. Foarte degajat, ne-a spus că e
fetiță, o cheamă Soledad, pe mamă-sa Lolita iar pe tată Francisc. A mai zis că venise la noi
să se încălzească deoarece la ei este foarte frig. La un moment dat, cu glas dulce, mi s-a
plâns:
-Unchișor, mi-e frig! Sunt udă la picioare, scoate-mi ghetele...
Ca la poruncă, am îngenuncheat, i-am scos ghetele rupte și obielele ude apoi am înfășurat
acele piciorușe în alte obiele uscate, aduse de camarazii mei.
Brotăcelul nevinovat, pe care o soartă haină îl aruncase în acest iad alături de noi, avea
nevoie de ajutor. Era impresionant să vezi cum unul dintre cei de față a dispărut câteva
clipe și s-a întors cu o cămașă, pe care o avea de rezervă. A făcut din ea o eșarfă și obiele.
49
Cervantes 45 2023
Altul i-a dăruit copilei o pereche de ghete, abia stăpânindu-și plânsul. Cineva i-a oferit fetei
o trăistuță în care am pus un pic de zahăr, niște bucăți de pâine și câteva ruble. Peste trei
zile a venit iar. Mai târziu, era o prezență zilnică, angelica, în viața noastră, o necesitate de
neînlocuit. Într-o zi, când am ajuns în bordei, Soledad, culcată pe patul meu, m-a luat la
rost:
-Pe unde umbli? Nu știai că e ziua de probă?
De oboseală, uitasem că un croitor improvizat îi promisese că-i coase o rochiță și azi era
data fixată pentru probă. Văzând-o gătită cu rochie nouă, paltonaș ajustat, ghetuțe și eșarfă,
am decretat-o regina lagărului! Ce zi tristă pentru noi când spaniolii internați politic au fost
porniți împreună cu Soledad- regina lagărului - spre o destinație necunoscută. Copilul a
dispărut, raza de soare s-a stins și durerea, în viața noastră de oameni lipsiți de libertate,
devenise mai atroce...
Scriitorul, prin intermediul imaginației, se adapă din înțelepciunea lui Dumnezeu și

transformă realul, îmbogățindu-l. Îmi amintesc de călătoria în Italia, de arcul de triumf al
lui Titus, ridicat după biruința lui asupra iudeilor și împresurarea Ierusalimului. Cristos
prezisese aceasta cu o jumătate de secol în urmă. Iată structura măreață a Coliseumului în
care parcă auzeam răgetul fiarelor sălbatice luptând împotriva gladiatorilor sau sfâșiindu-i
pe creștini... Roma imperială s-a dezvoltat pe ruinele împărăției lui Alexandru cel Mare.
Fără să vreau, mă înclin în fața unui trecut vrednic de cinste și recunosc umil că anticii nu
erau niște sălbatici, așa cum au fost comuniștii și hoardele rusești. Criza dureroasă și
actuală nu trebuie să ne surprindă; sunt mirat că nu s-a declanșat mai devreme! Potentații
lumii, trăind într-o enclavă unde sinceritatea e vorbă goală, nu și-au dat seama că o
catastrofă ne amenință. Motorul sincerității este gripat iar nesinceritatea s-a infiltrate și în
tratatele de neagresiune dintre state. Înțeleptul spune că iubirea este cea mai mare putere
din univers și e mai tare decât moartea. Din păcate, iubirea prezintă destule contrafaceri și
aceste contrafaceri sunt josnice manifestări ale vanității. Am să vă dau un exemplu:
La cenaclul Mircea Eliade, unul dintre membrii acestui cenaclu, supărat ca văcarul pe sat, a
luat cuvântul, răcnind: Da, am fost membru de partid și am primit din partea p.c. r-ului tot
ceea ce mi s-a oferit pe merit! Mă mândresc!
Cunoscându-l de niște ani buni, am rămas perplex... Să fi uitat nostalgicul tovarăș nopțile
de groază în care securitatea sălta de pe la casele lor mulți dintre foștii prizonieri de război
în Siberia, împrăștiindu-i prin închisorile comuniste ori la Canalul Dunăre- Marea
Neagră?! Dar pe cei care au încercat, chiar cu prețul vieții lor, să oprească molima numită
comunism, odioasă politică de conservă adusă de Ana Pauker cu tancurile sovietice? Știu,
ca susamintitul tovarăș sunt mulți. Aceștia, niște bieți oameni bolnavi, ar trebui
marginalizați!
Cu vreo zece ani în urmă, vorbind cu domnul Stelian C.— Fost prizonier în Siberia opt ani-
mi-a zis:
-În țară, de multe ori am ascultat vuietul vântului de miazănoapte, însă nicăieri crivățul nu
plânge mai jalnic ca-n Rusia; l-am simțit pe propria-mi piele. De multe ori, noi, cei ce-l
50
Cervantes 45 2023
auzisem, ne întrebam cine de la cine a învățat: crivățul de la oamenii sortiți chinurilor
barbare sau oamenii de la crivățul care destăinuia în graiul său ce văzuse și auzise pe unde
rătăcise amar de cale? Vânturile stepelor rusești, învățate de mult să-i plângă pe cei de-
acolo, i-au plâns și pe frații mei căzuți. Și acum le mai aud, după atâta vreme, bocetul
înfiorător... și acum!
***********************************************************************
GIURGIU
MARIA
LUMEA DIN OAMENI
Nu trăiesc, nu mă regăsesc...
rătăciri
existențiale!
părinții... din iubire,

m-au au dăruit
primul ritual...
adulții credeau că plânsul și

spaimele
Erau ...
spaime copilărești!
Umbra e printre noi...
S-au lipit gândurile mele,

ca mucegaiul de arbori!
Eul,
abia respiră
Încarcerat
într-un cocon
vălul păianjenului
o mlaştină din rațiuni
și dogme subjugătoare
51
Cervantes 45 2023
- eliberează-mă să-ţi fiu
Lumină!...
mă trezeşte-n noapte
O şoaptă de neunde.
Copiii se nasc liberi !!!

Când eram mic Rosinante şchioapătă decrepit
O puteam zări. Și printre goluri de memorie
Mă împotriveam umbrei... caută înfrigurat
adulții credeau că plânsul și spaimele însoritele câmpuri înverzite.
Erau ...firești!
- Ah, Dulcinee, dragostea mea,
Nu trăiesc, nu mă regăsesc... Crizantemă cu fața palidă...
rătăciri existențiale! cum ai renăscut printre frunzele moarte
de sub albul tăios al zăpezii!
DEPRESII DE IARNĂ
Un trubadur încă-ți
- Ah, Dulcinee, mai așterne sub tălpile
dragostea mea, crizantemă regină pe omăt,
Cum te-ai ruginit... frumoase romanțe!
sub tăişul rapace al iernii!
Don Qijiote împovărat cu
- Don Quijote... anchilozat, depresii de iarnă,
Cum te mai tângui sărmane... Se-ncălzește la soarele ochilor tăi,
Secat de iubire! din sufletul său trudit de iubire eternă !
În van cauți soarele fierbinte,

din ochii iubitei,
printre depresii de
iarnă!
52
ION PISICA
De când mă știu mi-a plăcut să citesc. Așa

mi-am petrecut mare parte din copilărie și adolescență. Indiferent că a fost vorba despre
școala generală, liceu sau facultate tot timpul am fost atras de cărți și am avut o sete de
cunoaștere nestăvilită.
Înainte de 1989 multe cărți nu se găseau în librării și din acest motiv eram obligat să
împrumut de la prieteni sau de la mai multe biblioteci la care am fost abonat.
Pe la vârsta de 16 ani am început să fiu atras de spiritualitate și în special de cea
orientală. Timp de mai mulți ani am practicat arte marțiale și am încercat să deslușesc din
tainele taoismului.
Aceasta înclinație spre spiritualitate mi-a fost de folos pentru tot restul vieții, chiar
dacă timp de vreo 10 ani am avut o perioadă de rătăcire și am fost ancorat mai mult în
partea materială.
Permanent am simțit că fac parte din ceva măreț care ne unește, pe noi oamenii, cu
întregul univers.
Dragostea pentru scris m-a cuprins foarte târziu pe la vârsta de 34 de ani când mi-am
creat primul meu blog. De atunci și până în prezent am scris și publicat peste 500 de
articole pe site-urile proprii sau pe diverse publicații online.
De asemenea, în anul 2014 am scris și publicat, în regim propriu, cartea ”Cum să te
împrietenești cu Google”, un ghid pentru antreprenorii care doresc să își promoveze
afacerile cu ajutorul uneltelor Google.
Revenind în prezent, anul acesta a început foarte bine pentru mine deoarece mi-am
îndeplinit o dorință mai veche, am absolvit cursul COPYPRENOR și am devenit
copywriter cu ”acte” în regulă.
53
Momentan lucrez la cea de-a doua mea carte,cu titlul ”Sănătate înainte de toate”, în
care povestesc despre problemele de sănătate cu care m-am confruntat în ultimii 10 ani și
cum am reușit să trec peste ele.
În plus, tot anul acesta mi-am creat și propriul site ionpisica.ro unde voi posta articole
despre sănătate, spiritualitate și dezvoltare personală.
Prin intermediul acestui site vreau să aduc o schimbare cât de mică în lumea în care
trăim. Să ne iubim si să ne ajutăm unii pe alții indiferent de rasă, naționalitate, sex, vârstă
sau poziție socială.
Consider că fiecare om care se naște pe această planetă vine aici cu o misiune, iar
aceasta este la fel de importantă, indiferent dacă el este președintele Statelor Unite sau un
om care face curățenie pe stradă în România.
Drepturile revoluționarilor ÎN CONCEDIU
Aceste drepturi au un rost... Miss Neptun. Miss Costinești –
Și totuși, nu pricep eu, dacă Zeci de miss în vara asta.

Toate mi-s dumnezeiești,
Sunt răsplătiți pentru ce a fost
Numai eu... mi-s cu nevasta!
Sau sunt plătiți...să n-o mai facă.
Viorel MARTIN (n. 1953) -
Constantin MANEA (n. 1958) 70 de ani
54
MIOARA OPRIŞAN
Membră a Ligii Scriitorilor Români

Redactor al Revistei Internaționale Cervantes,
București
Buzăul în sărbătoare: ,,Paștile lumii, Paștile”
Sub semnul biruinței Sf - lui Gheorghe, în duminica Tomii și Paștile Blajinilor, s-a
desfășurat la Buzău, în sala Muzeului Iazul Morii, în cadrul Organizației ASCIOR, o
complexă manifestare culturală, care a avut și invitați din țară: București, Ploiești, Focșani,
Galați, Brăila, Tulcea, din diferite domenii: religie, literatură, etnografie și folclor, muzică,
jurnalistică e.t.c. Președintele Organizației ASCIOR-BUZĂU și sufletul organizării acestei
luminate manifestări culturale, Paștile lumii, Paștile”, a fost distinsul domn Ioan Nicolae
Mușat, căruia îi mulțumesc cu deosebit respect pentru invitație.
După un drum de vreo 2 ore, însoțită de fratele meu, Nicu Cireașă și de prietena
mea, Marioara Drăgulin, drum colorat de verdele câmpiei și de un soare vesel, am zărit la
orizont Munții Buzăului, plini de istorie veche și taine. Mi se perindau prin fața ochilor
fleșuri din albumul amintirilor: Vulcanii Noroioși, Mănăstirea Ciolanu, Casa Memorială
Vasile Voiculescu-Pârscov, Pleșcoii, Muzeul Chihlimbarului,..., Țara Luanei în toată
strălucirea. Românii ei, câți au mai rămas pe aceste meleaguri, harnici, iubitori ai
turmelor de mioare și ai fluierașu
lui, poartă cu sfințenie, în zi de sărbătoare costumul popular; pe iile lor zâmbesc crăițele
desprinse parcă din, pomul vieții”.
Aceste energii benefice ne-au întâmpinat în sala Muzeului Iazul Morii, când d-l Nicolae
Mușat a deschis manifestarea urându-ne, Hristos a Înviat!”. În sală eram înconjurați cu
adevărat de mulțimea copiilor frumoși, ca niște boabe de rouă la Paști, în costumele
populare românești. Ei sunt mesagerii Paștilor, ai trecerii spre Îndumnezeirea lumii.
Am ascultat cu atenție cuvântul preotului Aurelian Damian din Buzău: cu
smerenie și pace l-a zugrăvit pe Iisus, Calea, Adevărul și Viața” și relația omului cu El.
Talentata soprană Dana- Irina Stănculea Gâju, din București, cu vocea sa de înger, a
55
înălțat imn de mulțumire prin, Ave, Maria”. D-na scriitor și jurnalist, Roxelana Radu, din
Buzău, ne-a încântat subliniind trăsăturile identității noastre naționale: limba română,
credința, iubirea de pământul pe care ne-am născut, minunatele tradiții transmise de
strămoșii noștri prin milenii, frumosul port popular țesut în război, cusut cu razele
soarelui și florile pământului nostru.
Privind și ascultând copiii din formația instrumentală pregătită și condusă de
maestrul Traian Popescu, chiar aveai impresia că-i vezi pe blajinii (fericiții), pe care ni-i
descrie Nicolae Densușianu în cartea sa, Dacia Preistorică”, care încingeau horele în
cântec de fluiere și cimpoaie, la Sărbătoarea Paștilor, întâmpinându-L pe Dumnezeu,
coborât pe pământ cu sfinții și îngerii Lui, dovadă că Împărăția Lui Dumnezeu este și pe
pământ, nu numai în cer.
Distinsa d-nă Amelia Papazissu, profesor etnolog, prin organizarea Expoziției etnografice
personale, de ștergare, Valea Slănicului, Buzău, din Geoparcul Internațional UNESCO, ne-
a asigurat de valorizarea zestrei noastre etnografice peste hotare, de frumusețea unică a
ștergarului românesc prin simbolurile sale: floarea vieții, cocoșul, spicul de grâu, pomul
vieții e.t.c. Simboluri întâlnite și pe iile copiilor din Grupul vocal, Pui de Românași” din
comuna Plopu-Prahova sau pe iile copiilor din Grupul instrumental, Chitara Prahovei” -
Ploiești.
Distinsa doamnă scriitor și jurnalist, din Galați, Mioara Baciu, care a copilărit pe
meleagurile buzoiene, ne-a vorbit despre importanța Organizației ASCIOR și despre
bogata ei activitate culturală, organizație care ne-a adunat pe toți în această zi de
sărbătoare spre a sărbători cu bucurie Paștile.
Cu emoție, am primit și eu cuvântul, scriitoarea brăileană, Mioara Oprișan,
redactor al Revistei Internaționale Cervantes, București, ai cărei editori sunt domnii
Nicolae Rotaru și George Terziu. Având o viziune a Întregului, am văzut și am trăit o
expansiune a sufletului de român în frumusețe și strălucire, L-am simțit pe Dumnezeu cel
Viu în fiecare, în lumina aceea discretă a Învierii, ce juca pe chipul copilului și al maturului.
D-na scriitor Floarea Dimian, președinte adjunct ASCIOR-Buzău, ne-a mulțumit
tuturor pentru participare și ne-a asigurat de bogăția agendei cu activități a organizați ei
d-lor, care unește într-un suflu nou omul cu Dumnezeu, Cerul cu Pământul, chemând
tinerii, copiii și învățându-i să urce treptele Împărăției Cerurilor încă de aici, de pe Pământ.
De unde atâta forță, d-le scriitor Ioan Nicolae Mușat, să pui tot sufletul în această
minunată manifestare culturală, care a atras ca un magnet atâta lume timp de 3 ore?
Admirație și deosebit respect, d-le Ioan Nicolae Mușat și d-nă Floarea Dimian, pentru
reușita acestei manifestări întru păstrarea identității, culturii, tradiției și demnității
naționale! Slavă Domnului, că avem astfel de români la El acasă!
56
ELENA POPESCU
(NĂSTASE)
-Aniversare 5 mai
ASTĂZI DE ZIUA MEA
MĂICUȚĂ dragă, gândurile mele,

Te caută ,,acolo" printre stele.
Azi cinci mai, ziua-n care m-ai născut,
Dorul de voi vă caută mai mult.
Cordonu' ombilical ce ne unea,

N-a fost tăiat nicicând, de nimenea.
Doar fizic noi două- am fost despărțite,
Însă mental suntem încă unite.
Chiar dacă astăzi eşti în altă lume,

Te simt ca şi cum ai fi lângă mine.
Şi simt fiorul mângâierii tale,
Şi catifeaua mâinii-atât de moale.
De e doar vis aş vrea să dorm mai mult,

Şi glasul tău duios să îl ascult.
Să-mi mai dai sfaturi cum făceai cândva,
Să vi cu mine-n lume undeva.
Haide pe deal să-mi mai arăți hotare,

Sau hai să ne plimbăm în carul mare,
Cum ne plimbam în carul tău cu boi,
Şi adu-l şi pe tata lângă noi.
Îmi este tare, tare dor de voi,

,,Acolo" sunteți oare amândoi?
Cu voi ,,acolo sus" e şi DOREL?
Noi surorile plângem după el.
57
De-o parte este dorul pentru voi,

De alta, de nepoții mei vioi,
Că doar din an în paşte , ne-ntâlnim,
Deşi atât de mult noi îi iubim!
Acum văd şi eu cât este de greu

Să duci dorul nepoților, mereu.
Şi-mi cer iertare-atunci când ați trăit,
Atât de rar cu nepoții-am venit.
Dar nu pot să dau timpul înapoi,

Şi să mai fi MĂICUȚĂ lângă noi.
Pot doar să te mai caut la mormânt,
O lumânare s-aprind lăcrimând!
Să aveți MAMĂ somnul liniştit,

Şi DUMNEZEU pe care L-ai iubit,
Să vă țină în rai de-a dreapta Lui
Cu îngerii-n grădina raiului.
Simt cum din cer ne ocroteşti mereu,

O vorbă bună pui la DUMNEZEU,
Să ne păzească peste tot de rele,
Mai vino MAMĂ în visele mele!
ÎN MAI, A ÎNFLORIT MĂLINUL
Luna MAI, tare te iubesc

Şi tare mult te prețuiesc...
Eşti luna-n care m-am născut
Şi-ntotdeauna mi-ai plăcut.
Întotdeauna te-am iubit,

Mai ales că mi-ai dăruit
O fată dar şi doi băieți,
Frumoşi, sănătoşi şi isteți.
MAI, eşti numită şi florar,

Că ne-aduci multe flori în dar
Florile albe de mălini,
Şi liliacul în grădini.
58
Prin parcuri verzi şi pe alei,

Salcâmii înfloresc şi ei.
Şi trandafiri mirositori
Şi teiul este plin de flori...
Mă simt de parc-aş fi în rai!

Aşa de drag mi-e luna mai.
Grădina-i ca un curcubeu
Răspândind parfumuri mereu.
CĂSUȚA COPILĂRIEI
Mi-am petrecut copilăria,într-o căsuță ca-n povesti,

Cu animale-n bătătură şi cu muşcate la fereşti'.
Beam lapte cald dintr-o ulcică și mâncam ochiuri cu mărar,
Sau mustul dulce ca nectarul, lâng-o friptură la grătar.
Nu dam fuga la magazine, pentru verdeață sau usturoi,

Avea Măicuța în grădină, tot ce-i mai bun, sădit de noi.
Avea mulți pomi şi flori, mulțime . avea şi struguri cu boabe dulci,
Şi coacăze cu fructe roşii, şi zmeură printre uluci.
Găinile pe bătătură, gâşte şi rațe în ocol,

Proaspete ouă ne dădeau şi eu le strângem într-un bol.
Orce zi era sărbătoare, când ne strângeam cu toți la masă,
Unde-aş fi mers, nu mă simțeam, aşa de bine ca acasă.
Lângă părinții mei cei dragi, lăngă surori şi lângă frate,

Ce bine mă simțeam aici, că era zi, că era noapte.
Frumoase vremuri am trăit, când îi aveam pe toți la masă
, Dar iute anii au trecut, şi astăzi plâng când vin acasă.
Părinții au plecat pe rând, iar fratele s-a dus şi el,

Surorile-s la casa lor, pe-aici mai vine un cățel.
El stă acum pe la vecini, dar simte când mă-ntorc în sat,
Se gudură pe lângă mine, şi parcă-mi spune ,,nu te-am uitat"!
Nici eu nu te-am uitat pe tine şi nu pot uita nici căsuța,

Unde-am trăit aşa frumos şi unde m-a crescut Măicuța.
Chiar dacă sunt de mult plecată, OCNIȚA este satul meu,
Şi-oriunde soarta mă va duce, aici mă-ntorc cu drag mereu!
59
SILVIA
GIURGIU
CONTROVERSE
Oriunde privesc în jurul meu, primăvara îmi surâde dintre

păpădiile înflorite, ce parcă s-au desprins din trupul soarelui, pentru a lumina câmpiile
înverzite. Din straturile de flori, unde sucombă resemnate zambilele precoce, ghioceii și
lalelele își deschid pleoapele de mătase și clipesc orbite de frumusețea lumii, în care au
renăscut!
Demult, aștept ca natura să-și pună din nou pe umeri veșmântul și să se
descotorosească de crisparea, pe care lunile lungi și austere de iarnă i-au așternut-o pe
frunte! Deschid extaziată ferestrele și mă îmbăt de parfumul și frumusețea ei, de poveștile
ce curg dintre crengile pădurii, din pieptul păsărelelor fericite!
Pe marginea ceștii aburinde de cafea, poposește grațios un fluture cu aripile albastre,
pudrate cu argintul lunii, din noaptea ce abia s-a dus către alte zări.
Mă rog, ca nu cumva, atras de dulceața promisiunilor ascunse, să comită imprudența
de a își înmuia piciorușele în lichidul aromat și fierbinte, care i-ar putea fi fatal. Prefer să-l
alung. Nu prea îi place lipsa mea de ospitalitate și face ocoluri ample prin iarba înrourată,
după care aterizează supărat pe buchetul de mentă, ce crește sub fereastra mea.
,, Iartă-mă spiridușule, dar am făcut-o pentru binele tău!”
Parcă mi-a auzit gândul, căci s-a lansat ca o rachetă minusculă asupra ,,fructului
oprit”, hotărât să-mi înfrunte împotrivirea. Din fericire, precauția mea i-a anticipat
încăpățânarea, acoperind ceașca cu o farfurioară și astfel, piscina dulce și aromată i s-a
negat sinucigașului ocazional.
Nu a fost prea recunoscător și s-a așezat provocator pe brațul meu unde a rămas
câteva secunde, vânturându-și aripile vehement, în semn de protest. L-am ispitit cu
violetele de Parma, care surâdeau fermecător în glastră, alături de noi, apropiindu-mi încet
brațul de ele, așteptându-i reacția. I-a trebuit ceva timp să-și ostoiască supărarea, dar până
la urmă încăpățânarea lui s-a volatilizat, risipită de recompensa echitabilă, ce îi era oferită.
S-a mutat de pe braț, cu mofturile de rigoare, subliniind astfel cât de ofensat și
nemulțumit a fost de lipsa mea de generozitate și a poposit între violete, mimetizându-se
60
complet. Era o priveliște atât de frumoasă, încât nu m-am putut abține, să fac o fotografie.
Am profitat de momentul acela special și mi-am savurat cafeaua pe sub ascuns, pentru a
nu-i mai stimula apetitul.
Deodată, atenția mi-a fost atrasă de o mișcare subtilă în iarba înaltă, ce se unduia sub
dezmierdarea unui vânticel lin. Am zărit două urechiușe ascuțite și o codiță stufoasă, care
se ițeau săltărețe dintre păpădiile înalte. Am recunoscut cu stupoare și plăcere o vulpiță, ce
înainta pe furiș către cutia cu hrana lui Pufi, motanul familiei, care nu catadicsise încă să
vină acasă din peregrinările lui amoroase. Parfumul ispititor al crochetelor a ajuns probabil
până în zăvoiul din fundul grădinii noastre, unde locuiesc multe viețuitoare ale naturii,
printre care și micuța infractoare pofticioasă cu codiță stufoasă și năsuc obraznic. Prezența
ei mi-a mai fost semnalată de ceilalți membri ai familiei și mai ales de către vecini, care se
plângeau de mici și repetate furtișaguri, dar mie încă nu mi se arătase poznașa creatură.
Am împrumutat însușirile unei statui și am rămas acolo, respirând cu grijă să nu o
sperii, urmărindu-i mișcările. Nu este ușor de păcălit o vulpe, dar pesemne că vigilența și
istețimea i-au fost diminuate de pofta și foamea nestăpânită, așa că a făcut abstracție de
prezența mea și s-a năpustit vorace asupra cutiei plină ochi cu crochete și le-a devorat cu o
viteză uluitoare, lingând cutia și răsturnând-o pe toate părțile, doar-doar o mai găsi ceva în
plus.
Conștientă de prezența mea, a ridicat privirea înlăcrimată către mine, m-a fixat o
vreme cu reproș pentru zgârcenia cu care am umplut cutia și apoi mi-a întors spatele
ostentativ, persiflându-mă cu codița ei stufoasă.
”Credeai că mă păcălești? Am știut tot timpul că ești acolo, dar nu îmi pasă!” mi-a
aruncat apoi peste umăr, fulgerându-mă pieziș cu privirea.
Am privit cu ciudă în urma ei și de atunci am pus o cutie mai mare și mai plină lui
Pufi, care dădea cam rar pe acasă.
Într-o zi, am priceput și de ce stătea mâncarea neatinsă cu zilele. L-am surprins pe el
și pe vulpiță încleștați într-o încăierare aprigă, în urma căreia poienița din spatele casei a
rămas plină de smocuri din blănița lor. Ca să nu mai vorbesc de ”strigătele” de război care
au speriat fazanii și căprioarele din zăvoi.
O vreme, după acea confruntare, crochetele au făcut deliciul furnicilor și al muștelor,
deoarece nici unul, nici celalalt nu au mai îndrăznit să se apropie ce casă. L-am revăzut pe
Pufi cu bucurie, după câteva zile tolănit pe pervazul ferestrei, urmărindu-mi indiscret
activitatea prin bucătărie, așa cum făcea de obicei. Am înțeles cine a câștigat bătălia, mai
ales că nu am mai zărit de atunci nicio codiță stufoasă și nici o pereche de urechiușe
ascuțite furișându-se prin grădina mea.
61
LILIANA BADEA-CÂRSTEA
Liliana Badea-Cârstea s-a născut în la Târgoviște, jud. Dâmbovița. A studiat

cursurile Facultății de Automatică, în cadrul Universitații Politehnice București, secția
Calculatoare, în prezent inginer IT.
- Membru colaborator al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec –
ASLRQ
- Membru al Asociației Scriitorilor Români din Austria – ASRA
- Membru al Asociației Societatea Culturală Apollon
- Membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni
- Volume de versuri publicate: ”Regrete”, ed. ”Etnous”, Brașov –
2010, ”Umbre”, ed. ” Emma”, Orăștie, “Gânduri” – ed. “Liric Graph”, Buzău
UMBRE - VISUL PĂDURII DE CRISTAL
Trunchiuri de umbre aleargă în ceață.

Umbre de trunchiuri se învârtesc…
Amețitoare horă de umbre !
62
Se sparge ramul de gheață

În mii de cioburi. Se pierde în ceață
Copacul de umbră.
Dantela de gheață de ram desfrunzit
Dispare în norul de ceață ivit
Și-n marea de umbre…
Mă uit către tine, prin ceața de fum

Și văd doar o umbră care dispare în drum.
Mă-ntorc către soarele, palid acum,
E rece, e iarnă și totul e scrum.
Privesc din nou către drumul din față
Și-ncet, cărarea dispare în ceață.
ZIDURI DE LUMINĂ
Ziduri de lumină se sparg în noi,

Nu este nici soare, nu sunt nici ploi,
E furtună pe mare și vifor în munți,
Strigoi de-ntuneric sunt printre noi, mulți.
Avem nevoie de pace în suflet.
Ne strigă bunii din noi, fără sunet.

Ne-arată trecutul în viitor:
Nu-i cer senin, nu este nici nor !
Îngheață suflul în zarea de ger,

Se strânge mai tare în chingi de oțel,
Ne cheamă în munte neaua din creste.
Începem din nou, o altă poveste.
Începem oare, aceeași poveste ?..
63
SE-ADUNĂ CEASU-N VEACURI
Mi-e sufletul oglindă în noaptea fără sunet,

Mi-e gândul zvon de aripi în tumult de furtună.
Mă-ntorc către lumină și zbaterea de pleoape
Adună mii de raze ce se întorc în noapte.
Mi-adună norul negru întreaga răsuflare

În fulgerul din ‘nalturi ce mă aruncă-n vis.
E tot mai rece clipa ce vine-n depărtare
Şi tot mai depărtată e viaţa ce s-a scris.
Se scurge fără sunet și fără milă-n cale,

Acoperă cu ceaţă și vrere, dorinţi noi,
Se-adună ceasu-n veacuri, secunda se dilată
Pe-un petec de ţărână pe care-l spală ploi.
Unor politicieni CAUZĂ ȘI EFECT

Cu dreapta nașteți ordonanțe,
Indiferent sub ce regim,
Cu stânga legi pentru speranțe,
Ei se-nvârtesc, noi amețim.
În schimb, cu mâinile-amândouă
Florina DINESCU (n.
Furați și...cloșca de pe ouă! 1954)
Cezar-Mihai BUCUR (n.
1970)
64
La multi
ani !!!
ALECU NICU-
MURGEȘTI
Data și locul nașterii: 28 mai 1951în comuna Murgești,judetul Buzău
Pseudonim: Nicușor Alecu Murgești.
UN SFAT
Musculița de oțet
S-a-mbătat cu Cabernet.
-Buun îi vinu' ghiurghiuliu -Păi atuncea,stai puțin,
Cu o cană de rachiu.... Dă-mi te rog un kil de vin!
Rup și foaia din agendă
Cum cânta ea pe maidan
A oprit-o un curcan. Și n-o să-ți mai dau amendă.
-Ai băut țățico boască -Bine, zice drosophila,
Și nu porți la gură mască..
Ia sa văd eu in agendă
De câți lei să-ți dau amendă! Eu dau vinul,tu rupi fila!
-Măi al dracului curcan,
Facu-ți ,dregu-ți de golan! A băut curcanu-o ceașcă
Până când s-a facut fleașcă.
Câte muște-s prin livezi, Când să iasă pe uliță
N-ai pe cine s-amendezi? L-a călcat o bivoliță.
De ce bei,fă,arătare MORALA:
Ziua în amiaza mare? Chiar de ai sau n-ai motiv
Ocolește-l pe bețiv!
-Io-te beau mă curcă chioară
Că-i prea bun,prea-i ca la țară!
65
Peste streșine de casă
Iese Luna luminoasă
Și descoperă pe ziduri
Pete negre,var și riduri.
Garduri vechi și dărâmate

SATULE VATRĂ FRUMOASĂ Cu portițele-ntr-o parte.
Prin grădini și prin livezi
Și făcând în ciudă veri Umblă câinii maidanezi.
Toamna desfrunzește meri,
Desfrunzește prunii,nucii Peste câmpuri cu scaieți
Și-ntristează guguștiucii. Se -nmulțesc porcii mistreți.
Lasă bură,lasă ceață

Peste straturi cu verdeață. Satul,cât a mai rămas,
Pe sub frunze ruginite Nici nu doarme,nici nu-i treaz.
Își fac casele termite.
Din hotar până-n hotar
Frunzele de pătrunjel Zece babe și-un primar.
S-au îngălbenit nițel. Satule vatră frumoasă
Ține-le Toamnă de vorbă Cum dispari casă cu casă!
Până le-oi toca in ciorbă!
Într-o zi ,bătut de soartă,
Soarele e tot mai mic, Vei dispare de pe hartă
Cât un fund de polonic, Maică dulce Românie,
Cât o minge de handbal Ai murit deși ești vie!
Și dispare după deal.
66
MIHAI IUNIAN GÎNDU
PREA TÂRZIU PENTRU ZORII ZILEI DE

MÂINE?
... A trebuit să plec de acasă, având o întâlnire de

onoare cu cineva apropiat - și am făcut-o cu plăcere,
dar nu aș fi bănuit că voi avea parte de una dintre cele
mai stranii zile din întreaga existență.
Stranie ca experiență, în primul rând, nu neapărat ca interacțiune directă.
M-am urcat în autobuz negândindu-mă decât cum să duc la bun sfârșit întâlnirea și să
mă refugiez timp de vreo două ore în parc, întrucât natura ne dăruise o zi însorită, cum nu
mai fusese de mult timp.
Aproape că mi s-a tăiat respirația văzând o pasageră, pe unul dintre scaune, care
semăna izbitor de mult cu verișoara mea. Și nu doar că exista o asemănare fizică, dar și
culorile îmbrăcămintei, tenul ușor negricios și faptul că nu avea fard aproape deloc
contribuiau la această similitudine frapantă.
Nu era ea (locuiește în altă țară, iar la o privire mai atentă se puteau găsi și mici
deosebiri), dar cu puțin aranjament i-ar fi putut fi, foarte bine, sosie.
M-au cuprins o serie de sentimente contradictorii, fiindcă am fost îndrăgostit în secret
de acea verișoară de care mă separau nu numai distanța, ci și starea matrimonială (ea are
un prieten constant) și modul de viață.
Brusc, mi-au trecut prin minte cele mai absurde gânduri, cum ar fi să o abordez pe
necunoscuta din autobuz încercând să mă apropiu de ea, deși eram conștient că totul
pornea de la o asemănare fizică.
Dincolo de faptul că fata din mașină ar fi putut crede că nu sunt în toate mințile, încă
și mai împovărător îmi apărea gândul că, dacă am fi ieșit împreună, aș fi așteptat de la ea
să se comporte, să gândească și să simtă precum cealaltă - ceea ce, desigur, ar fi fost
absurd, iar odată deconspirat secretul, întreaga relație s-ar fi năruit, și pe bună dreptate.
Nu m-am așezat lângă ea, mi s-ar fi părut împovărător pentru amândoi, dar am mai
cercetat-o discret cu privirea pe parcursul călătoriei.
Mi-am amintit ce a scris undeva un scriitor român cunoscut, că, licean sau student
fiind (nu mai rețin exact) l-a cuprins ceva asemănător geloziei când a văzut un coleg
având între mâini exact cartea pe care o citea el în acel moment. Tot așa și eu, dacă l-aș fi
avut în față pe prietenul domnișoarei din STB cred că aș fi simțit nevoia să-i spun că fata
în cauză îmi aparține și mie în egală măsură, că mă simt foarte familiar cu ea și are un loc
aparte în memoria mea sentimentală...
De ce?
67
Pentru că seamănă cu o verișoară inaccesibilă?

Bizar, foarte bizar...
Însă, pornind de la această neașteptată farsă a destinului, mi s-a declanșat o avalanșă

de gânduri și de considerații colaterale.
De ce aproape întotdeauna ne dorim ceea ce nu putem avea? O persoană, o
conjunctură, o situație care ne vor rămâne pe veci inaccesibile.
Cum definim fericirea, acea himeră după care aleargă toți muritorii fără să o atingă
vreodată?
Cei mai mulți o leagă de bunăstarea materială și de fericirea în dragoste. Destul de
îndreptățit, dar... există un mare dar. Poți fi milionar, dar nefericit în dragoste sau
suferind de o boală gravă. Poți fi fericit în dragoste, dar persoana iubită să moară. În
sfârșit, poți avea un proiect măreț, dar să te îmbolnăvești și să mori chiar tu.
Și atunci, la ce bun tot efortul?
Suntem, cu adevărat, altceva decât participanți la un experiment în care nu e, de fapt,
nimic nou sub soare?” Personajul X s-a îndrăgostit fără speranță de o vedetă de cinema...
Personajul Y suferă de cancer... Personajul Z are un deces în familie...” Și tot așa.
Atunci, ce este fericirea și care este destinația ultimă a vieții?
... Mă uitam la mulțimea de oameni de pe stradă, apoi din parc. Unii tineri, cuprinși de
ardența specifică vârstei, alții bătrâni, ducându-și povara cu demnitate. Unii plimbând
cărucioare cu copii al căror viitor le este necunoscut - va fi unul cu final fericit sau
tragic? Alții privind soarele și trăind fericirea momentului.
” People are strange” - mi-am amintit brusc piesa The Doors care mă fascinase în
tinerețe și parcă atât versurile, cât și linia melodică se potriveau cu acest melanj straniu în
care își aveau un loc al lor și verișoara, și necunoscuta din autobuz, și persoana cu care
avusesem întâlnire, și tinerii, și bătrânii, și cei fericiți, și cei triști, și vânzătoarea de pizza,
și librarul...
Mi-am mai rememorat cuvintele psihiatrei mele (între timp, trecută la cele veșnice,
odihnească-se în pace!), care îmi spunea că este foarte important ca fiecare să facă cum
se cuvine acel lucru la care se pricepe cel mai bine.
Pe moment n-am înțeles foarte bine, mi se părea oarecum un sfat banal, dar ulterior i-
am realizat profunzimea, iar în această zi neobișnuită am avut revelația că toți suntem în
alergare într-un cros al existenței în care dacă măcar unul se oprește, încă o duzină se vor
împiedica de el, periclitând desfășurarea întregii întreceri.
Rolul brutarului sau al vânzătoarei de alimente ar putea părea banal, dar dacă nu ar fi
ei, atât intelectualii, cât și filosofii ar muri de foame. Polițistul e hulit de multă lume - și
68
totuși, dacă nu ar exista lege, s-ar crea o anarhie imposibil de controlat. (Că legea e
uneori aplicată strâmb, asta e altă discuție). Fără profesori și educatori copiii noștri nu ar
ajunge nicăieri.
La o analiză atentă, fiecare are rolul lui, suntem piese într-un imens angrenaj a cărui
oprire ar însemna dispariția omenirii.
Mi-am amintit, de asemenea, de discuțiile pe care le aveam cu un prieten în tinerețe -

tot încercam să construim, ipotetic vorbind, modelul unei societăți ideale.
Idealist am rămas și astăzi, numai că știu că acea societate nu e posibilă pe Pământ,
dacă admitem imperfecțiunea umană.
... Știm că nu vom fi fericiți, că miracolele durează foarte puțin, că destinația ultimă pe
Terra este moartea - și totuși ne agățăm cu disperare de viață.
E singurul lucru pe care îl cunoaștem, e singurul bun de a cărui posesie nu ne îndoim -
și atunci vrem să ne asigurăm din toate puterile că nu îl vom pierde.
Este ceea ce a relevat Shakespeare în Hamlet - preferăm chiar și suferințele existenței
terestre unui salt în necunoscut. Fiindcă lumea cealaltă, transcendentul, chiar admițându-
le existența, rămân teritorii necunoscute, de care ne este frică.
Există o anumită măreție în demnitatea omului de a vrea să trăiască în continuare, în
pofida suferințelor și decepțiilor, în tenacitatea de a nu abandona, dar de cele mai multe
ori o face și datorită speranței că în cele din urmă va obține ceea ce-și dorește, iar când
acest lucru nu se întâmplă, soarta sa seamănă cu a unui câine vagabond ridicat de ecarisaj.
... De la un moment dat toate au început să mi se învălmășească în minte, imaginea

necunoscutei din autobuz, amintirile discuțiilor din tinerețe, știrile oribile ale Apocalipsei
(dincolo de catastrofe naturale și violențe umane, poate că cel mai mult m-a oripilat ideea
că trebuie să acceptăm o societate a viitorului în care munca umană va fi preluată de
roboți - prilej de câștig pentru patronii avizi, dar și sfârșitul indirect al civilizației umane),
părinții plimbând cărucioare în parc, zâmbetul afabil al vânzătoarei de pizza, imaginea
bătrânului care încerca să-și ducă cu demnitate povara zilelor care i-au mai rămas, pisica
alergând pe iarbă în căutarea câtorva bucăți de mâncare...
Și mi-am dat seama că și eu fac parte din acest spectacol al lumii, pe care nu o
cunoaștem în totalitate, deși trăim în ea, că mă agăț la rândul meu de o existență care
include și suferința, nevrând însă să mă aventurez în necunoscut, că sunt, probabil,
personajul” X” dintr-o serie interminabilă de personaje care au gândit, simțit, iubit, sperat
în mod similar...
Viitorul îmi apare acum, mai mult decât oricând, ca o imensă necunoscută, într-o lume
aflată, parcă, în contrasens cu ea însăși.
69
Și nu pot să răspund la întrebarea:” Va fi prea târziu pentru zorii zilei de mâine?”

decât astfel: pentru trupurile noastre obosite și supuse îmbătrânirii, probabil că da.
Pentru suflete - niciodată...
STOIAN MARIA
Artist plastic
Născută - 19- mai
Sunt născută și crescutăîn Bucureşti, în luna mai împlinesc vârsta de 45 de ani, exact
ca numărul 45 al acestei ediţii.Cu o cariera juridica in spate, sunt absolventa a
Universităţii de Drept Știinţe Juridice, am un master in drept in Cariera Judiciara si un alt
master in urma caruia sunt specialist in Management si Comunicare Social - Politica.De
asemenea, fac parte si din Corpul Experţilor Electorali.
Iar din 2019 sunt artist plastic, având la activ expoziţii de arta colectiva internaţionale
si naţionale. Arta plastica este parte din mine si este o forma de exprimare care imi
permite sa imi dezvolt propria voce si să-mi transmit mesajul si ideile către lumea din jur.
2. Ce planuri culturale aveţi pe anul acesta?

Planurile culturale pentru anul acesta sunt participările la următoarele expoziţii de arta
care sunt in curs, in prelungirea celor care au existat încă din luna ianuarie. Dezvoltarea
70
continua a abilitaţilor artistice si participarea la diverse evenimente culturale atât în țară

cât și în străinătate. Vizitarea continua a galeriilor de arta sau muzee pentru a vedea cat
mai mult din lucrările artiştilor de renume.
3. Cum vedeţi lumea in care trăiţi?

Eu aleg să văd frumuseţea lumii în care trăiesc, care uneori poate fi trecută uşor cu
vederea în timp ce suntem preocupaţi de problemele zilnice. Cu toate acestea, consider că
este important să ne amintim cât de minunata este lumea din jurul nostru. Fie că este
vorba de peisajele naturale, arhitectura, arta sau oamenii pe care îi întâlnim, frumuseţea
este peste tot in jurul nostru.
Priveliştea unor răsărituri sau apusuri de soare, sunetul unui cântec de pasare, sau
mirosul florilor de primăvară, sunt doar câteva exemple de frumuseţi naturale care ne
înconjoară. Arhitectura oraşelor și clădirilor istorice, precum și arta publică, adaugă o altă
dimensiune de frumuseţe la lumea noastră.
În concluzie, frumuseţea lumii pe care eu aleg să o văd în viaţa aceasta, este peste tot
în jurul nostru, de la natură și arhitectură, la artă și oameni. Este important să ne oprim
din agitaţiavieţii și să apreciem aceste frumuseţi, pentru că ele ne pot aduce bucurie,
inspiraţie și perspectiva în viaţa noastră!
DOUĂ LUCRĂRI-pictura- autoare MARIA STOIAN
71
GÎȚAN ALICE ILEANA

Sunt absolventa a Universității din București,Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei, specializare Pedagogie, anul 2008 și a Masterului în Managementul și
Evaluarea Organizațiilor Educaționale - 2010. Profesor pentru învățământul preșcolar,
gradul didactic I, cu o vechime de 33 ani în învățământ, din care 16 ani la catedră și 17
ani în funcția de director al Grădiniței „Ciupercuța” din București. Predau săptămânal 2
ore de Educație civică, la Școala Gimnazială „George Bacovia”, București.Sunt profesor
mentor cu atribuții în formarea, consilierea, îndrumarea profesorilor debutanți, profesor
metodist al Inspectoratului Școlar al Municipiului București cu atribuții în a realiza
inspecții de specialitate, inspecții tematice și inspecții în vederea acordării gradelor
didactice.Am Certificat A2-limba italiană si Certificat A2 Limba engleză, cu dreptul de a
preda aceste limbi străine.
Sunt profesor formator al Inspectoratului Școlar al Municipiului București, manager
de proiect internațional ERASMUS+, proiect cu finanțare Europeană.
Pentru activitatea profesională am obținut mențiunea „Prichindeii” în cadrul Galei
Dezvoltării durabile 2021, Titlul de „Școala Europeană” - Grădinița „Ciupercuța”- 2021.
Pentru activitatea profesională și promovarea culturii am obținut Titlul onorific de
Ambasador Emerit al Spiritualității Românești Contemporane în semn de apreciere
publică a Palmaresului Profesional de Excepție dedicat necontenit propășirii spirituale și
progresului societății românești contemporane, pentru promovarea valorilor tradiționale,
responsabilitate socială și virtute civică – Asociația ECO – EUROPA - Platforma
Națională de Premiere a Excelenței- 1 decembrie 2020 și Titlul onorific de TEZAUR
CONTEMPORAN, SIMBOL Inspirațional- MOTIVAȚIONAL al Comunității
72
EDUCAȚIONALE PREUNIVERSITARE din România. Ambasador al Excelenței în

Virtute Civică în semn de înaltă apreciere și recunoaștere publică a Palmaresului
Profesional de excepție dedicat necontenit propășirii spirituale și progresului societății
românești contemporane și pentru contribuția deosebită avută în promovarea și afirmarea
în COMUNITATEA EDUCAȚIONALĂ PREUNIVERSITARĂ a nobilelor idealuri
inerente progresului de conștiință ale spiritului uman- Altruism, Atitudine pentru
Umanitate, Etică și Responsabilitate socială- octombrie 2022.
Cărţi publicate şi natura
2 volume de poezii, primul volum, cel de debut în anul 2019, intitulat ,,Picături de
Mai" și cel de al doilea volum de poezii ,,Aritmia iubirii " în anul 2022.
cărți pentru copii și materiale didactice auxiliare pentru copii de vârstă preșcolară –
„Cunoașterea mediului-activități integrate” - Editura Aramis-2019
„Integrarea activităților de educarea limbajului în procesul de formare/educare a
preșcolarului” - Editura Trei Ierarhi 2017,
„Cunoștințe de bază- Învață cu Erin”- coautor- Editura Media Alert 2012, „Povești
cu … rime” - Editura DPH 2012, Povestea Mirunei – Revista “Erin prietenul celor mici”-
Editura Media Alert- 2012
Articole de specialitate in Revista “Erin prietenul celor mici”-– Editura Media Alert-
2012
poezii atât în Reviste virtuale naționale cât și internaționale, dar și în antologii de
poezie, reviste literare, platforme poetice on-line: „Dor de infinit”, „Să-ți spun”, „Ai fi
putut”, „Praf de stele”, „Misterul mării”, „Este”, „Sunt”, „Timpul”, „Tu”, „Doi, puterea
iubirii”, „Viața”, „Poetul”, „Visul”, „Iubirea”, „A nins un pic”, etc.
Lucrări în colaborare
Antologia
Antologia ,,Aripa verii scrie visul,,- Editura Stef-2022
Antologia ,,Anatonia unui ideal,,-Editura Castrum de Thymes-2022
Antologia ,,Hodie Scriptoribus,,- Editura Castrum de Thymes-2022
Antologia „Stele literare” - Editura Ștef-2022
„Ecou pentru alt mâine”- Scriitori români de pretutindeni- volumul III- Editura Ștef-
2022
„Femeia, un nou anotimp în literatura contemporană”-Interviuri- Editura Ștef-2022
Antologia „Poemele sufletului meu- Insomnii stelare”-2022- Editura PIM
Antologia „Parfumul clipei”-În lumea copilăriei-Mai- 2022- Editura PIM
Antologia „Dor de infinit”- 2022- Editura Ștef
‘’Clepsidra cu sentimente’’- Volum V- 2022
Antologia „Parfumul clipei”-Șoaptele toamnei-Noiembrie 2021- Editura PIM
„Însemnările a 101 mămici fantastice”- Editura Primus- 2021
Învărarea Cuvântului - Editura eCreator 2019
Cunoașterea mediului-activități integrate - Editura Aramis-2019
73
Integrarea activităților de educarea limbajului în procesul de formare/educare a

preșcolarului - Editura Trei Ierarhi 2017
REVISTE:
Redactor Revista „Universul literar-artistica Dor de Infinit”- aprilie 2023
Revista Ghorsowar Webzin- India-Micropoem- Nr.6/2022
Revista „Amprentele sufletului”-Revista de cultura si arta- Nr. 2/2022
Revista „Contraste culturale” – Editura Contraste culturale-Nr. 6/2022
Revista „Contraste culturale” Nr 14/2021
Revista „Vitrina cu poezii”- Wordpress -2021
Revista internatională „Ghorsowar”- India- 2021
Revista INFO4 Preșcol@r- 2021
Revista eCreator- 2020
Consultant de specialitate - Revista Funny English cu Unicor și Robo-Leu- Editura
Edu - 2018
Consultant de specialitate - Revista “O vizită neașteptată”- Editura Edu- 2017
Consultant ştiinţific pentru lucarea ”Micul imbatabil – “Caietul meu de activităţi - 5
ani” - Editura DPH- 2014
Povestea Mirunei – Revista “Erin prietenul celor mici”- Editura Media Alert- 2012
Revista “Erin prietenul celor mici”- colectiv redacțional – Editura Media Alert- 2012
Consultant ştiinţific la revista EDU- 2013-2022
Pentru viitor am in lucru un set de douasprezece carti pentru copii si un nou volum
de poezie. Lucrând cu copiii preșcolari , mă gândesc să coordonez o antologie care să
cuprindă poezii pentru copii. Ca redactor al Revistei „Universul literar-artistic Dor de
infinit, am o pagină permanent, in care prezint evenimente, activități și proiecte
educaționale derulate în ănvățământul preuniversitar și promovez copiii care au talent
artistic, scriu sau sunt olimpici pe diferite discipline.
3. Cum vedeţi lumea în care trăiţi?

Un fin exercițiu de imaginație, un pic de psihologie, sociologie, economie și
multă filozofie stau ascunse în priveliștea lumii în care trăim. La urma urmei, ceea ce
simtim crează lumea din jurul nostru și lumea ce ne înconjoara interacționează cu noi în
funcție de ceea ce simțim, vedem și auzim.Și spun multă filozofie, pentru că filozofia te
învață nu ce să gândești, pentru că asta ar fi o îndoctrinare ideologică, ci cum să gândești
cu propria ta minte, te învață nebunia de a gândi cu mintea ta, este destul de simplu să
vezi, să percepi lumea în care trăiești, să ai o părere proprie, nu influențată de diverși
factori și să poți lua în cunoștință de cauză deciiziile cele mai potrivite pentru tine, care
ești o minusculă parte din lumea in care trăiești.
Lumea în care trăiesc, las să fie influențată de ideile, gândirea, simțirea și
trăirile mele, pentru a reuși să-i percep partea frumoasă. Din exterior, de cele mai multe
74
ori, suntem bombardați, asaltați, influențați de alții și riscăm să nu ne mai putem trăi viața
așa cum ne dorim sau cum este firesc a o trăi.
Las o poezie scrisă de mine, intitulată ,,Trăim aritmic”,
scrisă intr-un moment al vieții mele…
Trăim aritmic
Și pașii lovesc caldarâmul uscat,
Cadența o țin doar cu tocul meu, cui,
Poetul aude un sunet ciudat,
Iar versul din carte nu-i al nimanui.
Și trupul respiră cu ritm cardiac,

Aritmic retează cuvânt și păcat,
Îmi pare un suflet atât de sărac,
Ținând pulsul în mâini, trăind sacadat.
Și ritmul îmi mișcă și suflet din lut,

Mă-nalță la cer, și-mi arată pământ,
Deschid curcubeul c-un singur sărut,
Închid pleoapa nopții cu ploaie și vânt.
Și nu aș mai crede în tine nicicând,

Doar inima-mi mai dictează, acum,
Sunt praful de stele, aici și în gând,
Aștern labirinturi pe vechiul meu drum.
Când sărăcia-i tot mai mare,

Dar și mai mare-i prețu-n piață, Ne-ar prinde bine banii-gheață.
La arșița din buzunare Elis RÂPEANU (n.1939)
75
ANDREI PANȚU
1. Cine sunteţi şi ce realizări metraj În numele tatălui, cu Vlad

aveţi până acum? Ivanov, Diana Cavallioti şi Alin Florea,
şi regizat de Vladimir Dembinski.
Mă numesc Andrei Panţu, m-am
născut în 1983 la Bucureşti şi am studiat 2. Ce planuri culturale aveţi
ştiinţe politice şi relaţii internaţionale. pe anul acesta?
Am obţinut o diplomă de masterat în
ştiinţe politice de la Universitatea din Lucrez de un an şi jumătate la un
Leiden (2010) şi una de la Universitatea roman despre un artist român de la
din Manchester (2019). Am fost editor al sfârşitul secolului 19 – începutul
revistei academice Romanian Journal of secolului 20. Romanul e aproape gata,
Political Science între 2014 şi 2018. Am finalizat în proporţie de 80-90%. Îmi
publicat proză scurtă în mai multe doresc să îl termin anul acesta şi să îl
reviste (iocan, Revista de povestiri, trimit la editură, sper să fie bine primit
ARGOS, Gazeta SF, Helion, şi publicat în curând. Iar apoi vreau să
Literomania, Revista de suspans, Opt încep a treia carte. Am deja idei pentru
motive, Cod de Poveste şi altele) precum câteva proze, sunt entuziasmat de ele şi
şi în antologiile ARGOS DOI, Eroi fără abia aştept să le dezvolt.
voie, Nume de cod: Flash fiction.
Antologie literomania de proză scurtă şi 3. Cum vedeţi lumea în care
Dragostea când te doare. Am debutat în trăiţi?
2019 la editura Humanitas cu un volum
de povestiri neconvenţionale, Sunt un adept al democraţiei
“Tonomatul”, nominalizat la premiile liberale şi al liberalismului. Cred în
Nepotu’ Lui Thoreau şi COLIN. libertatea individuală şi de exprimare,
Povestirea mea Cartea cu două foi a protecţia Drepturilor Omului, în dreptul
inspirat în 2021 filmul de de scurt
76
la exprimarea identităţii în cadrul unei

societăţi deschise.
La nivel global, cred că trebuie
să ne opunem războaielor de agresiune,
să combatem schimbările climatice, să
luptăm împotriva sărăciei, inegalităţilor,
discriminării şi urii.
când inima îți prind, sărut uimirea

de-apocalips apusul e imun
zenitului de foc îi scalzi privirea
cu un sărut pe tâmple-n piept ți-o pun!
e sufletul un rug cu mii de fețe
zic să lăsăm doar ce-i onest și bun
de ură și mizerii să dezvețe
unde mai pui că este praf de tun
ce lumi de foc va arde poezia
și luna ce tenebre va găsi
coloană-n infinit ți-e măreția
eonii nu mai au ce irosi!
București Emanoil Sânziana
22.05.2021
77
unic în felul
lui!
CONSTANTINA Dușmanii îi
căpătăm pe
IONESCU parcursul
vieții și de
cele mai
multe ori
CONȘTIINȚĂ noi îi creem
-------------------------------------- prin
Cei care-și distrug propria țară și ei comportam
vor fi distruși de alții, iar când vor avea entul și
nevoie de susținere nu o să mai aibă atitudinile
oameni pentru asta. Trăind vremuri noastre sau
dificile și confruntându-mă cu multe a celor din
situații fără logică, emanate de cei jur. Dar, cel
dezinteresați de nația noastră, NU mai tragic este faptul când acceptăm
înțeleg cum e posibil să aplecăm compromisuri în schimb material sau
urechea la ei, ignorând realitatea atât financiar, uitând de moștenirile
de vizibilă. Mă refer în primul rând la căpătate cu trudă și vieți omenești,
această minunată patrie, o țară atât de transmise de-a lungul timpului din
frumoasă, cu valori materiale și generație în generație.
spirituale unice, cu bogății terestre și Sunt întru totul de acord ca oamenii
subterane care au indiferent de naționalități să circule
asigurat supraviețuirea multor generații pe toată planeta, să cunoască alte nații
ce s-au perindat pe aceste plaiuri cu diferitele lor evoluții, tradiții,
mirifice și continuând să ofere parte arhitecturi, mentalități etc., pentru că
din paradis pentru multe altele, Terra este o enciclopedie a tuturor și nu
învăluită în mistere neelucidate, cu este preferențială, cu
multe secrete ascunse omenirii de sute, anumite interdicții pentru anumite state
mii de ani în urmă, dar benefice sau categorii de oameni. Dacă Domnul
poporului nostru și nu numai. Cum pot a îngăduit să ne naștem într-un anumit
unele persoane conaționale să caute loc, într-o anume țară, pe un anumit
avuții la alte state, când țara noastră teritoriu, cu siguranță Dânsul știe de ce.
este o imensă comoară cu resurse Dar, nu este admisibil ca să vii dintr-
inepuizabile? Trebuie privit în un alt stat, să invadezi un nou
profunzime adevărul și teritoriu invocând diferite motive care
reinstalate sentimentele de iubire să stârnească compasiune și în loc să te
pentru acest neam, pământ, colț de rai adaptezi nivelului lui de viață, îți impui
78
modul tău de gândire, tradiții, obiceiuri, ar fi normal. Astfel îi determinăm în

cult religios, încercând o special pe micii producători să se
dominare. Am fost și suntem un popor limiteze doar la existența lor, să
ospitalier, dar totuși avem limitele muncească mai puțin și să lase mult
noastre. Cam asta văd eu că se pământ necultivat, fapt nedorit și în
întâmplă și la noi de ani buni, nu mi se defavoarea noastră. Încercând să
pare normal, dar mai ales că tratăm asta schimbăm cursul firesc al mamei-
cu superficialitate. Nu vreau să fiu natură, în realitate ne declarăm propriul
înțeleasă greșit! Deci: vii aparent ca război din care ieșim învinși de
turist, te extinzi prin impunerea alegerile noastre egoiste, negândite,
punctului tău de vedere, ignorând de experimentale, diabolice.
fapt zona pe care încerci să o ocupi sau Astfel, oferim cale liberă
domini, încerci să cumperi teritorii și te invaziei străinilor să ne " rezolve" ei
instalezi definitiv, formezi propria pământul nostru. Reducerea
familie și ocupi locuri de muncă. Asta considerabilă a existenței umane o vom
cum se numește? Invazie! Migrația este simți și atunci când se va diminua o
uneori utilă, dar trebuie ramură a agriculturii-zootehnia, sursa
respectate legile comunității, statului importantă de hrană pentru majoritatea
unde te-ai restabilit adaptându-te oamenilor (invocându-se diferite
noului mediu. Dacă nu, atunci se motive și aberații). Vor fi diminuate
creează haosul nedorit pentru tine și cei multe programe utile existenței noastre
care te acceptă. Greșindu-se conștient și vor fi extinse cele care vor crea
este o provocare cu repercusiuni probleme, în special de sănătate
nedorite în viitor, în special pentru globală. Cică se "lucrează" la carnea
oamenii locului. Din cauza intereselor artificială. Dacă este atât de benefică,
private sau politico-economice se ivesc alături de atâtea produse contrafăcute
discrepanțe în anumite gândiri și ce au invadat piețele mondiale, de ce
astfel se declanșează invidia, ura, nu sunt consumate de cei ce le produc?
dușmănia, ele în timp devenind nocive Asta este pentru binele populației? Nu
pentru țara în cauză. Nu suntem mai înțeleg! Se spune că suntem prea
invadați doar de străini, ci și de diferite mulți oameni pe planetă și că trebuie
produse toxice oferite la consum, multe redus din numărul nostru prin diferite
dintre ele necesare supraviețuirii, dar mijloace, dar, sub altă formă se
prin componență transformându-se în consideră statistic că deși suntem mulți
otrăvuri. Tot ce este autohton, încet dar și hrana în scădere, atunci se
sigur dispare, locul fiind preluat de apelează la suplimentele de hrană
produsele cu termene de expirare pe artificială create de anumiți "
lungă durată, tratate sau realizate binevoitori". Trebuie să ne schimbăm
chimic în diferite laboratoare, nu cum mentalitățile, să alegem ceea ce ne
79
oferă pozitiv supraviețuirea, să fim

realiști. Vor cădea în capcanele bolilor
că prin atitudinile noastre, uneori
incurabile în primul rând
devenim inferiori gândirii animalelor
necunoscătorii, persoanele indiferente
(ele nu se răzvrătesc contra Domnului
sau credule, dar și foarte
și trăiesc după reguli stabilite de mama
mulți neinformați. Trăind în ignoranță,
natură), iar din cauza unora care cred
lăcomie, pasivitate în timp ne vom
că moștenesc Pământul (niciodată!)
depărta de - omul conceput de
pică "n" victime la nivel planetar,
Dumnezeu și ne vom transforma în
foarte multe dintre ele dorind să se
victimele propriilor noastre greșeli
bucure de viață, neștiind cu ce se ocupă
ireversibile. Parcă unii ar fi nemuritori!
cei ce stăpânesc
Este adevărat că trăim într-un spațiu
bogățiile lumești dependenți, ahtiați
limitat al gândirii, că nu avem acces la
după bani și averi, atei, cu minți
foarte multe informații, minciuna și
bolnave, indiferenți la nevoile
manipularea prin diferite mijloace fiind
semenilor, dar... muritori ca orice ființă
accentuate în zilele noastre, dar eu cred
planetară! Cum pot trăi aceste persoane
că putem să le ignorăm, să ne întărim
cu mentalitatea bolnavă: -"eu să am de
în credință conștientizând cine este
nu pot duce, să acaparez oamenii,
adevăratul Stăpân al nostru, al tuturor
teritorii, când alții nu au ce mânca sau
celor văzute și nevăzute-DUMNEZEU
nu știu gustul apei potabile!" Câtă lipsă
și să ne bucurăm de viață așa cum ne
de umanitate trebuie să ingerăm și să
este dată. Cu cât vrem să ne cufundăm
trăim indiferenți față de cei în sărăcie,
mai mult în știință (îngăduită tot de
neputință?! Cum putem fi atât
Domnul), cu atât ne abatem de la
de egoiști trăind să ne fie doar unora
credința noastră. Nu este târziu
bine, iar de ceilalți să nu ne pese, ca și
niciodată să conlucrăm și să respectăm
când nu ar exista? Cu astfel de gândiri
natura, să reintroducem în sentimentele
ne putem considera evoluați, civilizați?
noastre IUBIREA și cred că astea sunt
Niciodată! Acest mod de tratare a vieții
formele de început în a restaura din
ne duce într-o mediocritate, iar dacă nu
nou pacea pe pământ (cum era în
se poate stabili un echilibru în
vremurile de demult). Nu Tatăl
dezvoltarea generațiilor umane, asta
Ceresc ne vrea răul! Noi oamenii îl
presupune un blocaj ce ne îndreaptă
declanșăm fiind orbiți de bani și lucruri
spre regres evolutiv, implicit rătăcire.
materiale. Ceea ce mă doare este faptul
80
ȚÂȚAN
LIVIU cancelarul Universității din Iași, T. Gh.
Cristea -cel mai prolific scriitor din zona
NE a Munteniei, C. Marafet -membru al
conducerii U.S.R. București, M.
M- am născut la 8 mai 1943, în Ciobanu -scriitor, A. Stoica -inspector ,
satul Bordeștii de Jos, com. Tâmboiești,
J. Rusu -jurnalist , P. Popa- Veșcă, C
jud. Rm. Sărat (azi în Vrancea); tatăl - .Porumb, ș.a. Sunt membru al U.Z.P.R.,
militar reangajat și mama croitoreasă
al U. S. L. R. și al C. S. E. Pentru
;imediat după război, familia parentală a anul acesta, mai întâi mi-am făcut o
trăit din munca în agricultură și din 1960
datorie de onoare față de Bârlad-unde m-
tata a fost funcționar . După studiile
am format ca profesor, manager, om de
superioare (1961- 1966) și doctorat
cultură etc.- și am publicat câte un eseu
(1978) în biologie, am fost profesor, dedicat ”Memoriei culturale a
director adjunct, director la 2 licee- la
Bârladului” (2 volume, 1800 p. cu
Bârlad și la Rm. Sărat, metodist al M.E. anexe, PIM) de Oltea-Elena Rășcanu-
I., mentor, inspector școlar, autor de
Gramaticu – vicepreședinte S. Ș. I. R.)
manuale , președinte bacalaureat ș.a. Am și monografiei ”150 de ani …Liceul
lucrări publicate de Poduri de dor,
Tribuna școlii, Ed. All, Analele
Universității din Iași, Glas râmnicean,
Editgraph, Ed. Alpha MDN, Ed. RAFET
ș.a. Am publicat 6 cărți științifice ( cu un
tiraj de peste 10 mii de exemplare) și 14
literare ( 3 de critică literară, 4 de
versuri, 5 de memorialistică, 2 volume
din romanul ”Conversia iubirii” și al
III-lea este spre finalizare). În 2005 am
fost desemnat profesorul anului pe țară
la biologie, în 1974 am fost medaliat de Pedagogic Bârlad” ( 594 p, PIM Iași de
șeful statului, în 1983 am primit titlul de dr. Tatiana Aionițoaiei – Bradu, fostă
profesor evidențiat , în 2006 am primit elevă și director la acest liceu ) -unde
Diploma de excelență a M.E.I. etc. Au am fost titular 24 de ani.
scris despre mine Gh. Mustață - De mult timp mi-am propus
finalizarea unei colecte de carte
81
românească și universală pentru cu 550 de volume utile școlarilor și

biblioteca comunei Bordești. Recent, am populației rurale din care m-am ridicat ,
îmbogățit zestrea bibliotecii comunale cu contribuția cărții. Am mai donat doar
cărți scrise de mine Academiei bârlădene, Casei Naționale ” S. Beloescu ” Bârlad,
Liceului ”M. Eminescu” -unde am fost director, C. A. R. P. ”E. Cuza” – unde este
președinte magistratul N. Mihai -fost elev, C.N. ”Al. Vlahuță” Rm. Sărat -unde am fost
elev și profesor etc.
Un mare obiectiv scriitoricesc al meu rămâne în continuare romanul-fluviu
”Conversia iubirii ” , la care finalizez în prezent volumul al III-lea. Apoi, vom vedea de
volumul al IV- lea etc. Lumea în care trăim este într-o evoluție tahitelică , zdruncinată
de câțiva agenți perturbatori -știuți de către oricine- cu puseuri de violență comparabile
la scară istorică. Latura educabilă și sociabilă a persoanei se externalizează din familia și
școala tradiționale și intră sub siajul hazardului și aventurismului, din cauza
lbertinajului , a decredibilizării religiei, a deșcolarizării intense, a inversării scărilor de
valori în viața social-politică , a politizării excesive a managementului ș.a. În spațiul
cultural al supraviețuirii noastre, s-a dus vremea romantismului domnișoresc și se cer
strategii modernizate , penetrante și convergente…
Rm. Sărat, 10 mai 2023
MIRCEA
TECULESCU
1.Cine sunteţi și ce realizări aveţi

până acum?
Până acum am publicat, printre altele, în

M-am născut pe 3 iunie 1962, la Ploiești, revistele: ,,Algoritm literar’’, ,,Oglinda
sunt de profesie inginer și membru al literară’’, ,,Albatros’’, ,,Argeș’’, ,,Axiom
Uniunii Scriitorilor din România, Filiala a’’, ,,Convorbiri
București - Poezie. Literare’’, ,,Helis’’, ,,Hyperion’’ ,,Leviat
han’’, ,,Literadura’’, ,,Revista
82
Nouă’’, ,,Ramuri’’, ,,Vatra’’, ,,Spaţii Cistelecan, Christian Crăciun, Evelyne

Culturale’’, ,,Urmuz’’ și ,,Viaţa Croitoru, Titi Damian, Ana Dobre,
Românească’’. Colaborez pe diverse Florin Dochia, Gela Enea, Romeo
platforme on-line, dintre care cele mai Aurelian Ilie, Raluca Faraon, Horia
vizibile au fost, ar fi: Clubul QPoem, Gârbea, Adrian Lesenciuc, Daniel Luca,
FRIENDS FOR Uniunea Scriitorilor Daniel Marian, Mihaela Meravei, Ionel
Filiala Bacău, Poeţi de Maltezi, PULSO, Necula, Felix Nicolau, Savu Popa,
@ntonesei’s blog, Noise Poetry. Cele Constantin Trandafir, Diana Trandafir.
mai importante antologii în care au
apărut poeziile mele sunt: ,,Le blues
roumain - volumul 2 - Franţa; "Orașul.
Amintire și uitare’’și "Deasupra 2.Ce planuri culturale aveţi pe anul
orașului este cerul’’, antologii ale acesta?
Filialei București- Poezie a U.S.R.
Cărţi publicate: 2003, Exerciţii de tăcere Anul acesta mi-a apărut volumul Fapte
- poezie, Editura Astra-Nova; 2008, diverse - poezie, Editura Neuma, lansat
Porţi în depărtare - proză scurtă, la cea de a XVI-a ediţie a Salonului
Editura Anca; 2016, Venus de februarie Internaţional de Carte BOOKFEST
- poezie, Fundaţia Culturală Libra; 2017, București și în 17 iunie la Câmpina,
Fiecare vede altceva - poezie, Editura unde locuiesc din anul 1987. Evident,
Rafet; 2020, Umbrele copacilor tăiaţi - lucrez acum la o altă carte de poezie, cu
poezie, Editura Neuma; 2022, Jocul și titlul, provizoriu, Costumul gol de
Moartea – poezie, Editura Neuma. cosmonaut. Deasemenea, am început să
Câteva din premiile obţinute: 2017, realizez o serie de întâlniri cu autori, sub
Premiul ,,Octavian Moșescu’’, la cea de titlul ,,După amiază de poezie la
a X-a ediţie a Festivalului Internaţional prăjitorie’’, transmise în direct pe
de Creaţie Literară ,,Titel YouTube.
Constantinescu’’, poezie; 2019,
Premiul ,,Grigore Tocilescu’’, la cea de 3.Cum vedeţi lumea în care trăiţi?
a XIII-a ediţie a Festivalului
Internaţional de Poezie și
Epigramă ,,Romeo și Julieta la Mizil’’, La această întrebare cred că ar trebui
poezie; 2020, Premiul „Emil Brumaru” observat, mai întâi, că destule sunt
al Filialei București-Poezie a U.S.R. - la lumile care ne înconjoară. Avem o lume
concursul literar cu tema ,,Distanţa’’, virtuală, din ce în ce mai bogată, mai
poezie; 2022, Premiul special al complexă, și în care problemele de etică
Revistei ,,Literadura’’, pentru devin din ce în ce mai vizibile. Avem
volumul ,,Jocul și Moartea’’. ţara în care trăim, natală sau de adopţie,
Referinţe critice: Otilia Ardeleanu, poate temporară, un areal care ne
Mioara Bahna, George Bădărău, Ionel determină comportamentul, dar și pe
Bota, Zenovie Cârlugea, Alexandru care îl transformăm continuu, odată cu
83
propria noastră fiinţă; aici, evident, comunităţilor, războaie, etc. Avem și o

trebuie să fim atenţi ca opţiunile noastre lume, un domeniu în care lucrăm, ne
politice să provoace dezvoltarea durabilă, câștigăm
nu distrugeri ale ecosistemelor,
existenţa, producem ceva material ori spiritual - și aici există o piaţă în continuă
schimbare, motivantă. Avem și o lume a eului personal, care se deschide atunci când
rămânem singuri, noi cu noi
înșine…
Pentru mine toate aceste lumi
reprezintă o continuă
provocare, fără să uit însă
cele zise în Evanghelia după
Matei (6-21), simplu: ,,Căci unde
este comoara ta, acolo va fi și
inima ta.’’
Statornicie Și-am fost, ce-i drept bine primit,

Bucuros, a constatat,
Că în suflet i-a intrat, Dar aș fi preferat dulceață
Când să-i spună: „- Bun venit!”
Din fructu-acela ce-i oprit.
Dumneaei a și ieșit!
Corin BIANU (1946- 2022) George CORBU (n. 1940)
Uneia
M-a invitat la ea, isteață
84
VASILE AIOANEI
CRED CĂ TE-AM IUBIT
Cred că te-am iubit într-o vară,

Când te-am întâlnit într-o doară.
Adia un fir de vânt șăgalnic
Și-ți flutura rochia de spumă enigmatic.
Părul de sidef dansa peste ochii tăi, Mă uit la ea cu deznădejde, neclintit
Scânteietor, cu priviri de văpai. Să-i spun ultima dată, cred că te-am
Nu mai văzusem un chip atât de ispititor, iubit!
Ca o statuie venită din Ecuador,
Cu aură albastră, în marmură sculptat.
Cine o fi oare acel divin ziditor,
Care te-a făcut atât de răbdător. CLEPSIDRA
Perfecțiune și artă dintr-o lume desuetă,
Generând atâta frumusețe cu o daltă Dimineața, mă așez pe un scaun
imperfectă. triunghiular.
Masa e ovală, dar înclinată după fusul
Am încercat să te schițez din profil,
orar.
Dar mintea mi-era blocată și tocul steril. Veterana clepsidră mă privește bizar,
Cuvinte nu găseam și totuși îmi zâmbeai, Fiindcă îmi fura mereu câte un gând
Și parcă dramul de speranță mi-l dădeai. fugar.
Mă întrebam de-s beat sau chiar visez Nu sunt decis să găsesc un titlu potrivit
O stea prealuminată, din cer, pentru Pentru iubire, pentru mirare sau pentru
botez. timpul cheltuit.
Dar unde a dispărut sclipirea de pe cer? Uneori, o pasăre albastră mă privește pe
O caut și-acuma, ca mâna să-i cer. geam.
Când soarele asfinte și noaptea se Eu mă fac că nu pricep semnul viclean.
coboară, Întorc clepsidra și-mi așez tocul în sertar.
Mi-arată la fereastră chip gingaș, de Ea vede, desigur, că mă agit în zadar.
fecioară. Îți lipsește fantezia, pare să-mi spună,
85
Nu e de vină tocul, nici cerneala de În galbenul gutui, nimic nu te doare.

spumă! Clepsidra e un semn de înțelepciune,
Gânduri alambicate mă stânjenesc Preschimbă toamna din galben în
aburind. tăciune.
Iată, primul semn al clepsidrei, de care E fantastic contrastul dintre galben și
depind! negru,
Trecerea timpului nimeni n-o poate opri, Când visul-realitate devine integru...
Pare să spună misterioasa toamnă în gri. Clepsidra e totuna cu trubadurul de
Ah, ce n-aș da pentru o secundă de mai, noapte,
Să cobor cu mintea pe țărmul din rai. Schițat cu cretă albă pe ochi și pe coate.
Dar toamna îmi place, spectacol de În economia lui de cuvinte cuminți,
culoare, El scrisul și-l pictează pe aură de sfinți.
Trileme
Tanti Ursula von der Leyen este din ce în ce mai caraghioasă, în timpul
vizitei de pe 9 mai de la Kiev a declarat: ”Capitala Kiev este inima valorilor
europene. Ucraina este pe linia apărării a tot ce noi europenii prețuim”. Ce
anume prețuiește Uniunea Europeană? Corupția? Ucraina este una dintre
cele mai corupte țări, chiar zilele acestea Vsevolod Kniazev, președintele
Curții Supreme a Ucrainei a fost prins luând mită trei milioane de dolari.
Care mai sunt valorile europene, tanti Ursula, persecuția bisericilor și a
minorităților? Dictatura, tanti Ursula, că la Kiev este dictatură, la fel ca la
Moscova!? Eu credeam că mai caraghios ca Jean-Claude Junker nu se
poate, dar iată că tanti Ursula vrea să-l întreacă!
Mihai Ignea
86
MARGARETA SAIMAC
TERAPIA PRIN MÂNGÂIERE
În primul rând, persoana care dorește să facă bine

pacientului/ pacientei sale trebuie să simtă iubire față de el/
ea, și prin Credință de la Bunul Dumnezeu.
Se știe încă de milenii, preluat de la vechii chinezi / japonezi /călugării tibetani / că pe
pavilionul urechii (unde se practica acupunctura cu fire metalice – subțiri din argint), pe
palmele mâinilor, pe tălpile picioarelor și chiar pe față (lucru semnalat masei mari de
cititori ai ziarului Evenimentul Zilei începând din 1990, când a apărut și la noi în țară
deschidere pentru asemenea lucruri), de către Vasile Andru, se practică în felul următor
-cu degetul arătător și degetul mijlociu (cu vârfurile degetelor – e bine ca unghiile să fie
scurt tăiate), se mângâie ușor fața, începând așa:
-de la vârful nasului în sus, peste frunte, până la rădăcina părului de la mijlocul frunții,
unde se apasă cu degetul gros, cât de tare; și lateral, către tâmple; -totul pentru cap; apoi
se descriu cercuri pe mijlocul frunții și de sus lateral, către tâmple (pentru intestinul
gros);
-se mângâie înspre lateral pleoapele, cu mare grijă și ușor; se mângâie pe sub ochi, în
spre lateral, - pentru ochi;
-se mângâie aripile nasului înspre lateral – pentru pancreas;
-se mângâie circular pomeții obrajilor, în sensul acelor de ceasornic –pentru stomac;
-se mângâie de la rădăcina nasului spre lateral, până la barbă – pentru intestinul subțire;
-se mângâie pe sub nas, de la mijloc până la ureche – pentru maxilarul superior – dinți
și măsele;
-se mângâie maxilarul inferior (mandibula) de la mijlocul bărbiei până la ureche –
pentru dinți și măsele;
-se mângâie pe sub bărbie și spre lateral – pentru amigdale;
-se mângâie fiecare ureche (pe pavilionul căreia se află terminații nervoase de la
toate organele din corp). Se prinde din loc în loc, de sus în jos, între două degete,
unul pe o parte, alta pe cealaltă parte, și se strânge urechea, peste tot.
La sfârșit, se poate trage de vârful urechii în sus: Au! Au! Au! (acest lucru
îmbunătățește atenția, în special la copii).
Succes!
87
NOTA BENE:Eu am născut noaptea. Când au început durerile, am spus în mintea

mea un singur cuvânt: IISUSE! Și așa s-a născut Laura cu dragoste de Hristos, iar eu
nu am scos nici un sunet de durere, confirmând bucuria imensă pe care o simțeam în
timpul pregătirilor, când am fost urcată pe cântar.
ÎNCREDERE
Ninge albastru peste inima ta, scumpă copiliță de catifea!

Zile de basm s-au succedat, în iarna în care noi toți, ținut-am sfat!
Cu smerenie pe Dumnezeu l-am rugat, realizări măiestre să ne dea pe dat!
Colbul ce-n van s-a așezat, să dispară neapărat!
Cu ochii minții zăresc la orizont, soarele toamnei puțin bont, când via de la câmp o
culegeam, și toată ziua eu cu aplomb cântam!
O, tinerețe, prea repede zbori, purtată departe pe-aripi de cocori!
O pană de albatros am văzut într-o zi, purtată vindecător și peste trup, gânduri mii,
ea periindu-le în mâna lui ShamanManin, precum într-o toamnă mustul divin!
1 ianuarie 2023, Washington - SUA
TRANSFORMARE ULUITOARE
Un om decedat fulgerător în timpul unei erupții vulcanice, a rămas așa,

pietrificat, precum broasca siberiană transparentă, care iarna îngheață, încetul cu
încetul, până când, pe sub pielea ei străvezie, se vede cum inima nu-i mai
pulsează.
Dar la venirea primăverii, când zăpada de deasupra ei se topește, în
momentul în care razele soarelui înconjoară broasca siberiană, se observă cum
(procesul a fost filmat cu un transfocator care condensează sau dilată timpul),
prin pielea, prin venele ei, sângele se dezgheață, apoi încet, încet, inimioara ei
începe să palpite din nou, și minune!... Micuța vietate înviază!
Așa mă gândesc cum în condiții propice, chiar dacă în zeci de milioane de
ani, trecuți de la erupția inițială, chiar dintr-un singur grăunte de granit, care
poartă încifrate în el elementele esențiale, poate renaște un alt copac, dar cu o
structură fulminantă! Căci vor fi doi copaci, unul pietrificat, la bază sub chip de
om musculos, cu brațele ridicate în sus - semnele victoriei (cu degetul arătător
și mijlociu depărtate) - iar dintre tălpile lui, începe să crească un nou pom, să
zicem un cireș ce înflorește roz, precum cei 5.000 de cireși roz, donați de statul
Japonez, capitalei SUA - Washington!
Miracol adevărat, doar prin Domnul întâmplat!
Nota Bene: Coelho Paulo
Oneisloved / because / oneisloved. /
No reasonis / needed for loving. //
88
LUCREŢIA IANCU
SLAVICI - UN DESCHIZATOR DE
DRUMURI PENTRU ELITA comunicațională și literară de bază capabil
MARILOR PEDAGOGI să înțeleagă lumea, să comunice cu
Sunt Lucreţia Iancu, sunt profesor de semenii, să-și utilizeze în mod eficient și
limba română, gradul I, la Şcoala creativ capacitățile pentru rezolvarea unor
Gimnazială Nr.1 Umbrăreṣti din judeţul probleme din viața cotidiană, să poată
Galaţi ṣi am 22 ani de vechime la catedră. continua în orice fază a existenței sale
Lecția de literatură pornește întotdeauna procesul de învățare. Cadrul didactic are
de la credința că un om care citește este un menirea de a dirija procesul educativ în
om mai bun, deoarece lectura dezvoltă scopul acumulării acestor valori educative,
creativitatea, gândirea, inteligența, astfel mesajul uman, moral ajunge la elev,
toleranța. În activitatea pe care o desfășor care, selectându-l, pune în practică aceste
urmăresc mai ales împrietenirea elevului valori.
cu lectura, pentru că nu cred că există o Lecția de literatură este o lecție de viață,
misiune mai încântătoare decât aceea a unele dintre poveștile lui Ioan Slavici
unui dascăl de a deschide mintea elevilor întruchipează: virtutea, bunătatea, binele,
spre visare. A visa devine sinonim cu a frumusețea, puritatea, înțelepciunea, iar
călători în lumea imaginată de scriitori, o altele ilustrează ideea aparenței înșelătoare
lume în care puritatea, dragostea, armonia, care devine instrumentul unui principiu
perfecțiunea nu întâmpină piedicile etic; nuvelele ne prezintă exemple de
nemiloase ale realității. Scopul studierii reușită, modele pe care le putem urma:
literaturii române în gimnaziu este acela Huțu – un autentic fiu de țăran, un model
de a forma un tânăr cu o cultură
89
de hărnicie și perseverență care a pornit pe reușit să o cucerească ; Popa Tanda – un

calea spinoasă a învățăturii și pe care a preot care prin puterea exemplului are o
influență majoră, transformând concepții și mentalități, și o dată cu ele, oamenii. ,,Omul
sfințește loculˮ – munca, perseverența, hărnicia sunt averile cele mai de preț ale omului.
Profesorul sfințește locul, el este cel care cultivă valorile morale prin învățătura desprinsă din
fiecare oră de literatură, determinându-i pe elevi să fie ei înșiși – modelele de viață pentru cei
care doresc să sfințească orice loc unde Măria Sa – Viața îi poartă.
DANIEL COZMANCIUC
UNDE SĂ TE CAUT
Unde să te caut când ți-ascunzi în noapte

Dulcea ta dorință de al meu fior?
Te revăd sfioasă, dezmierdand în șoapte,
Răsfoind poemul dulcelui amor.
Mi te naști din ape sub clarul de lună

Și pășești agale prin păduri de dor ...
N-are primăvara asta nicio vină
Mai rămâi o clipă-n visul dinspre zori .
Tu, femeie-inger, ce-ai născut plăcerea...

Eu, neînțelesul, veșnicul rebel
Ziua-mi dai pelinul și pe seară mierea ...
Cine să-ți descrie chipul în alt fel?
Unde să te caut ... când eu sunt în tine?
Mi te naști din aer și îmi ești stăpână Tu mă porți pe drumuri și mă mori ades'
Doar cât ține noaptea, apoi pleci în zbor
... Și mă treci prin toate de e rău, de-i bine
Cine să îți țină calea ... si de mână, Și când vrei din toate-mi iei ce am cules
Să te țină-n frâul dorului de dor? ... .
Te revăd prin toate și mi-i dor de tine

De izvor, de luncă, de bătrânul tei ...
90
Când iubirea, toate, pentru noi le ține CLIPE

Lasă-mi primăvara și rămâi de vrei!
Cu voi, a mea viată se trece...
TU MI-AI FURAT O PRIMĂVARĂ Și-mi șuieră vântul cel rece
A vieții iarnă nebună.
Tu mi-ai furat o primăvară, In grabă, se-ndreaptă spre mine.
Frumoasa mea, din vise moi Mă strigă!
Miroși a crini , la ceas de seară
Mai lasă-ți pasu-n spre zăvoi. Și vai, cat este de-aproape!
Al ei glas răsună a moarte ...
Cuprinde-n palme tot apusul, Mai stai, mai lasă-mă tânăr
Dorințele ce m-au născut C-apoi te-oi lasă al meu umăr
Să-ți vad zvâcnirea , plânsul, râsul Să-l pleci in țărână.
Să-ți iau din tot ce n-am avut .
Și toate ma-ntreabă din mine
S-au ispitit toți trandafirii De ce va grăbiți in neștire?
De sânii tăi , naivi și cruzi Ca dealu-i atat de ciudat
Tu, nesupusă legii firii, Iar codru-i și el supărat
Mă mori, mă naști și mă alungi . De-atâtea suspine.
Mă chemi când luna vrea iubirii Le port, le-mpraștii in noapte

Să îi înalțe alte rugi. Pe lunci ce imi par prea deșarte.
I-aș scrie versuri nemuririi Ca toate-s străine de mine
Dar tu mă mori când mi te duci. Că voi mi-ați furat și știți bine
A vieții sclipire .
Vezi? Merii-și lasă-n vânt petala
Și plamadesc un nou păcat... Ecoul mă aude, dar doarme
Nu-mi vinde-n jale primăvara, La glasu-mi ce tremură-n taină ...
Nu risipi ce eu ți-am dat... Piciorul, pe piatră, nu-mi suie.
Doar ochii-mi mai cată-n privire
Tu mi-ai furat o primăvară Eterna iubire.
Și de atunci nu mai sunt eu...
Îmi ești și dulce și amară Sunt frunză purtată de vânt
Și buza ta o vreau mereu . Voi, clipe,ce mi-ați făcut?
Mi-e sete dar, apa nu-mi stinge amarul!
Izvorul mă-ntreabă unde e dorul
Te-mbracã-n albă iasomie Chemãrilor mele?
Și lasa-i dulcele păcat
Eu voi lua cât o sa fie... Doar codrul m-ascultă, imicunoaste
Din toate câte n-am uitat! povestea...
91
Nu plange dar, frunza mi-o lasă ca

zestre. Luând iubirea veche-n val ea a lăsat
Imi plec, in pământ, genunchiul bătrân doar spuma...
Pe frunza lui moale si-n lacrimi îi spun Ce-o plânge-n acatiste vechi la miezul
Să-mi plângă plecarea... nopții luna.
Luceafărul supinã-adanccã nu mai are
Cu voi, a mea viața se trece... cine
Prin locuri de vis m-oi petrece. Sa-i dea cuvânt singurătății, iubirilor lui
Cand fruntea mea ninsă va şede line .
Pe-o scândură veche, de vreme,
Cerul zapada va cerne. Se nasc frânturi de-amor în zori, dar nu
mai sunt profunde...
CORABIA ULTIMEI IUBIRI Pe vâsla unui cãlãtor, iubirea se
scufundã.
A rătăcit pe-ntinsa mare corabia uitării Suspinã marea din adânc i-e dor de-o
Luând din țărmul de nisip iubirile-n sărutare
vecernii Cand cerul îi trimite-n ploi o dulce-
Le-a ridicat pe-al său catarg, spre zările mbrățișare .
senine
Le-a retrimis în depãrtari plinirilor Iubirea veche a apus, s-a înecat în
divine . vreme
E tristă marea azi și valul izbește, cerne
Și a luat în drumul lin doi călători , cere...
tomnatici... Si-a luat corabia tribut și a lăsat destinul
Doua iubiri, doua visări și ultimii Să-nece oamenii ce mint iubirea și
romantici. suspinul.
A luat chemarea si-acel dor l-a dus în
zări albastre A rătăcit pe-ntinsa mare corabia visării

Lăsând doar țărmul dezvelit ... și Mai nașteți voi iubiri din lut , dar nu le
cugetări deșarte . dați uitării...
Tu, marea mea , sã mă iubești și să mă
iei cu tine
Corabia sã mi-o întorci cã-mi vine
ceasul , vine !
92
FLORICA
MUNTEANU-CUC
Mie îmi pasă, iara aceasta îmi ocupă tot

sufletul, toată inima, tot timpul.
I SE SPUNEA „CHAPLIN”...
Închin
aceste cuvinte bunului Dumnezeu, ca o
rugăciune de iertare pentru toți
oamenii, fie încă trecători pe pământ, nu știa cum arăta persoana cu care
fie trecuți în veșnicie... urma să se întâlnească, de aceea îl
puteam observa nestingherită. La un
Motto: Mie îmi pasă și asta îmi ocupă moment dat, i-am surprins privirea ușor
toată viața, tot timpul, toată inima. pierdută în gol și apoi, dintr-o dată, am
... văzut că a privit scurt în direcția mea, în
Când l-am întâlnit pentru prima timp ce mă apropiam . Dar nu a stăruit
oară, am plâns. cu privirea, căci , după câteva secunde,
Stătea rezemat de o bicicletă veche, era cu capul plecat, apăsat parcă de o
cu o privire cercetătoare în depărtare, durere imensă. Eram deja doar la câțiva
liniștit și parcă neliniștit, totodată. Am pași de el și, când i-am văzut ochii
grăbit pasul, știind că avea și el emoții. întâlnindu-mi întâmplător privirea, mi-a
Nu știam despre el decât că avea strâns inima o durere cumplită, de
probleme cu inima, că fusese operat în parcă ar fi fost străbătută de
urmă cu ceva ani și că își dorea să sabie.Brusc, m-au inundat lacrimile.
lucreze din nou. Urma să se prezinte la Am recunoscut tăișul acelei săbii, mă
un interviu de angajare . Îi transmisesem mai încercase o dată, pe când, copil
că îl voi aștepta în fața școlii, să îl fiind, fusesem despărțită de frații mei
conduc până la ușa Secretariatului, ca să mai mici, după moartea mamei.
îi atenuez, fie și cu un dram, emoțiile. Nici măcar vreun gând nu mă vizita.
Auzisem de el prea puțin și nu știam că Mintea mi-era goală de orice idee, de
viața mă punea în fața unui om care îmi orice gând. Era mai mult decât un fulger
va provoca cele mai frumoase și, în de durere , căci m-am înfiorat de ceea
egală măsură, cele mai dureroase ce simțeam- atât de mult mă durea
sentimente. privirea lui, încât am știut că omul în
Pe măsură ce mă apropiam de ușa fața căruia plângeam, fără a-l cunoaște
de la intrare, îl vedeam tot mai bine. El
93
în planul realității fizice sau în existența buchețel de ghiocei din grădina mea și
concretă, îmi va marca profund viața. încă un buchețel de flori din magnolia
Mi-a fost de ajuns să-i surprind pe care am plantat-o în fața casei când s-
privirea împovărată de durere, pentru a îi a nascut fata mea.! și , spunând acestea,
cunoaște sufletul. Eram în fața unui om a scos dintr-un buzunar larg de la piept
ai cărui ochi și a cărui privire exprimau florile minunate , legate cu panglică alb-
tot ce poate însemna, în același timp, violet...
durere, bunătate, iubire, sinceritate, -Vă mulțumesc din toată inima, ador
noblețe , smerenie, într-o tragică și florile!
tăcută amestecare. Și simțeam ori - Și eu!
ȘTIAM , intuiam , cu forța unei Am tăcut apoi , dar imediat și-a
certitudini, că îi cunoșteam amintit că avea să îmi spună o glumă , la
DINTOTDEAUNA sufletul. care am râs amândoi , cu sufletul ușor ca
A încercat să mă liniștească, zborul unei păsări libere. Și , aproape
simplu și direct, cu o voce blândă din alergând, ca doi copii, am intrat, tot
care răzbăteau, deopotrivă, teama și râzând, în școală.
calmul . Privind spre el, am văzut că De atunci, zi de zi ne întâmpina pe
avea și el ochii în lacrimi și din nou, toți, copii, profesori, părinți, cu un
durerea aceea profundă în privire. zâmbet, cu o glumă, la poarta școlii,
Rușinat cumva, mi-a spus: când veneam, dimineața. Ne ajuta să ne
-Nu mai plângeți, vă rog! Ce s-a ducem ”ghiozdanele” cu toții, ne
întâmplat? Ce necaz aveți, vă pot ajuta? înviora întreaga zi, Și tot el ne spunea
-Nu..., stați liniștit, doar mă ”La revedere” când plecam spre casă.
gândeam la ceva, e în regulă, i-am spus, Era omul nostru bun la toate. El rânduia
cu un zâmbet printre lacrimi. Cred că pe , repara, asigura buna funcționare a tot
dumneavoastră trebuia să vă întâlnesc. ceea ce ținea de partea tehnică,
Dacă nu mă înșel, sunteți domnul materială, mecanică, electrică, din
Gheorghe Amarandei. școală. Deși singur ducea tot greul
-Da, iar dumneavoastră trebuie să atâtor treburi, în ciuda faptului că era
fiți doamna Crina Pană, care mă va bolnav, nu se plângea niciodată , iar
conduce la secretariatul unde are loc treaba și-o făcea cu bucurie, cu drag, cu
interviul! vrednicie și cu o inimă mereu ușoară.
-Așa e, îmi pare bine să vă cunosc! Doar în privirea lui citeam , mereu,
Îmi cer iertare dacă v-am necăjit cu ceva-ul unei profunde și tainice
starea mea, era doar o rememorare suferințe. Și totuși, aproape întotdeauna
personală a unor lucruri , a fost ceva râdea cu noi, din toată inima, când eram
involuntar ! A trecut! veseli, plângea cu noi, la fel de sincer,
- Să vă spun o glumă, s-a înviorat el când aveam vreo suferință, lucra cu noi,
dintr-o dată, în timp ce ne îndreptam suferea ori se bucura cu noi, cu inima
spre intrarea principală a școlii.Dar, a întreagă, mereu. Și ne asculta pe fiecare,
continuat el, nu înainte de a vă oferi un
94
fără ca celălalt să îl întrebe vreodată greutăți, de boală și privațiuni

ceva despre el... împovărătoare pentru un suflet nobil,
Iar el tăcea... generos, sensibil, iubitor.
...La fiecare Zi de Mărțișor și de 8 Cuvintele acestea le-am pus pe
Martie, fiecare doamnă ori domnișoară lume cu durere, pururi în rugăciune, cu
primea din partea lui minunata floare din sufletul o rană deschisă.
grădina sa, mărțișorul și zâmbetul lui, Sunt ca un oftat al inimii, când
drag tuturor, încărcat de o umbră absența s-a întins ca funigeii în toamna
nedefinită. târzie, iar primăvară în care să
Până într-o zi, până într-o noapte înflorească ghiocei plini de veselie în
geroasă de iarnă, când a ales să plece de grădina de pe pământ a unui anumit OM
pe pământ , lăsând ghioceii și magnoliile nu pare să mai fie...
să întârzie, cu tot cu primăvară... În curtea casei, acolo unde a trăit,
...Atunci am aflat că i se spunea printre ghioceii singuri și totuși,
”Chaplin”... puternici în gerul iernii, a răsărit și
pășește un alt fel de GHIOCEL, care
O noapte și-un licăr de stea deja îi calcă pe urme bunicului-
scăpărând nepoțelul Andrei, mult-dorit și visat...
Rănitele inimi, în iarnă...
Se stinge lumina și-o candelă-
arzând
Se-aprinde la sfânta icoană.
Punctul temporal în care s-au scris

acestea s-a deplasat spre veșnicie;
covârșitoare e tăcerea, copleșitoare este
absența unui om drag . Clipa în care l-
am condus spre mormântul de la
marginea unui cimitir s-a dilatat, lăsând
veșnicia lacrimii. Durerea tragică din
ochii lui a trecut în inima celor rămași.
Dar sufletul, sufletul lui îl văd uneori
zâmbind, ca privirea sa dăruind o floare,
liniștind un copil speriat, vorbindu-mi ca
cel mai bun prieten.
Acum știu că am simțit în privirea
lui, atunci, o clipă, tot trecutul și
prezentul durerii unei vieți de om iubind
cu adevărat, cu bucurie și durere
totodată, cu lumină și umbră în inima
bună și curată, încercată de amar și
95
I-am povestit deja micuțului despre începând din noaptea aceea de Gerar ,
bunicul său, un om nespus de bun la fiecare zi de iarnă, căci prin inima mea
suflet, cuminte și harnic, despre Iisus , trece , ca o sabie, durerea sufletească a
Maica Sfântă și îngerașii care ne păzesc unui om nespus de drag. Cuvântul meu e
și ne ajută când ne rugăm ; i-am spus o ca o rană deschisă, poate asprit de gerul
parte dintr-o poveste adevărată și vieții, care a pecetluit în tăcere și durere
nemuritoare, în același timp, despre inima și puterea de a dărui ale unui om
bunicul său, arătându-i și poze cu el, în minunat, persoana cea mai plină de
chip de Moș Crăciun... Și-i voi mai omenie și de dragoste de semeni pe care
spune, privind alături de el dalbii am cunoscut-o vreodată, căreia, precum
ghiocei, că aceștia vor râde la soare și începusem a vă spune, i se
vor răsări primăvară de primăvară în spunea ”CHAPLIN”... Asemenea lui
grădina lui doar fiindcă râsul lui curat de Slavici și noi trebuie să ne intrăm în rolul
copil va alunga norii și va risipi frigul de pedagog care predă în fața elevilor, a
de gheață al iernii, spunând în același unor oameni în devenire, abordȃnd un stil
timp și o rugăciune pentru toți oamenii, sistematic și cu o metodă aleasă, cu artă și
începând cu bunicul său...... Iar când va cu multă dăruire, la baza căruia talentul se
mai crește, îi voi mai povesti nepoțelului distinge, deoarece cunoștințele pedagogice
despre bunicul lui ca despre un tragic sunt unele solide și temeinice. Important
cavaler, asemănător în noblețe este ca şi noi să scriem pagini alese în
Cavalerilor Mesei Rotunde ... și voi sufletele şi în destinele elevilor noştri.
închide cartea amintirilor astfel încât
timpul să îi inspire, peste ani, următorul
capitol al cărții începute . Altfel trăiesc,
Toamna se numără berbecii Luna bea raze de soare

S-aleg în toamnă, pe la noi, Tot din fire bea mereu;
Numai eu să nu beau oare?
Berbeci ce par mai acătării:
Taci și lasă-mă să beu!
Cei patrupezi să intre-n oi,
Iar cei bipezi în Sfatul Țării... George COȘBUC (1866-1918)
Gheorghe ȘCHIOP
96
MARIANA POPA-POTAISA
Data nașterii: 2 iunie 1942, din Braşov. Este licențiată la Academia de Studii Economice
Cluj Napoca și absolventă a cursurilor Post-universitare de Sociologie din București. A activat
în economia aplicată din Brașov și în unități de sinteză în profesia de economistă. De 20 de ani
a devenit poetă și prozatoare publicând 20 de cărți. Este membră a Ligii Scriitorilor din România
și a Societății Scriitorilor Români.
Autoarea a scris 12 cărți de poezii, două cărți de proză- jurnal de călătorie, două cărți- jurnal de
călătorie în versuri. A publicat patru cărți de haiku cu următoarele titluri:
ODIHNĂ ÎN ZBOR, Editura Amurg Sentimental, 2012 București,
DEPĂRTĂRI ALUNGATE, Editura Amurg Sentimental 2013, București, ediție
bilingvă româno- engleză.
MUZICA ASTRELOR, Editura Singur, 2016 Târgoviște,
RĂSĂRIT FECUND, Editura Destine București ( în curs de editare), ediție bilingvă
româno-franceză. A publicat Haiku în revistele: „ Destine” București, „Cetate Culturală și Agora
Literară” Cluj-Napoca.
Timp de 10 ani a publicat, lună de lună poezii și proză în diverse reviste literare. A primit
numeroase premii și diplome pentru activitatea literară. A fost redactor la revistele: „Ritmuri
Brașovene” Brașov și „Starpress Internațional” Râmnicu Vâlcea. Face mecenat pentru Revista
„Claviaturi” Brașov. Cooperează cu Uniunea Artiștilor Plastici din Brașov prin complementaritate
scriind cronici despre locurile vizitate în lume și pictate de artiști plastici realizându-se astfel o
simbioză în arta picturii și cea a scrisului. Cărțile scriitoarei sunt ilustrate cu lucrările arțiștilor
97
plastici din Brașov. În acest caz este cunoscută colaborarea prin albumele de pictură ale
pictoriței Aurelia Stoie Mărginean din Brașov.
A participat cu poezii și proză traduse în limbile: engleză, franceză, germană, spaniolă,
greacă, rusă, turcă în peste 70 de antologii.
Este prezentată în „Un Dicționar al Scriitorilor Români Contemporani” vol.III OPERA
OMNIA, Ed.TipoMoldova Iași, coordonator Ioan Holban 2016, pag.463-473.
CLEPSIDRA TINEREŢII întreg tumultul vieţii

poate înceta,
Timp crud, sufletul
de ce a tăcea nu poate.
fugi de mine?
A ta obsedantă
Prezenţă mă doare , El vrea din sinele
a ta umbră , să mă coboare în sânge difuzat,
în clepsidră, un s i n e conturat
vrea. în poezie
Rănite-s ale mele clipe lovite, să-mi dăruiască .
Decolorate, Preţul?
golite-s de vise. Tot ce smulg poeziei,
în iubire
să-nveşmântez,
Tinereţea să-nobilez al meu spirit.
în clepsidră am scăpat-o,
am pierdut-o în a timpului HABITAT ÎN CUVÂNT
cenuşă.
Acum,
mântuitor Pe mâna dreaptă – mi
mi-e scrisul. curge Lumina,
Uitării, tinereţea dintre tăceri scot
să dau? zâmbetul ascuns
am ajuns la lumina verde,
DARUL S I N E L U I devine albastră,
se-ascunde cuminte
Mă aflu în sanctuarul meu între silabe
de linişte,
vârtej de gânduri urcă
mute,
ascunse au fost
în a tăcerii cicatrice.
Serii,
un secret îi dezleg,
98
înmugureşte-n
cuvinte.
Cred că am adormit îmi umezeşte buzele,

pe-o aripă captive-s braţele-mi
de înger! făcute pentru zbor,
Nu-mi tulburaţi picioarele-s înfrăţite cu
visul! iarba
parcă-s verzi
ÎNGEMĂNARE libelule .
Plouă ! Lasă-mă,
Iar plouă peste flori, desprinde-te de mine,
peste al meu chip, ploaie !
în ram înapoiază-mi trupul furat
păsări s-ascund , de-ai tăi stropi !
mă cufund în reavănul Fiece picătură de-a ta,
pământ . fiece lacrimă de-a mea
îngemănate în soare
Picături nasc cristale colorate
cad lin ca plânsul tăcut irizate în mii de raze.
al unei lacrimi,
simt o intimitate cu ploaia,
urechile-mi cotropeşte ,
99
NICULINA BERHECI
EFEMERIDE
(Conform DEX( 5) " efemeridă/
efemeride" înseamnă : gând, idee, lucru
perisabil, trecător. Am întâlnit termenul
în argoul jurnalistic desemnând un articol
scurt, de umplutură , de mică importanță,
care se citește repede și la fel de repede
se uită. Nu am pretenția ca aceste rânduri
de proză lirică să le încadrez într-o specie
literară nouă; au scris și alții, sub alte
denumiri. Sunt gânduri, idei venite pe
neașteptate, trăiri simțite în anumite
momente ale vieții. Nu- i bai că vor fi
uitate după o primă lectură; asta le este
soarta, sunt...efemere.)
DEȘERTĂCIUNEA călător sub soarele deșertului, ne strivesc

ÐEȘERTĂCIUNILOR sub copite cămilele rătăcitoare ca și noi;
devenim hrana șacalilor, sau adăpost
Doamne, cum ne îmbrățișează pentru vreo gânganie măruntă, pierdută
deșertul și deșertăciunea din suflete... ca și noi în imensitate; purtăm în suflete
Supuși hazardului climatic, ne lăsăm amprentele sălbăticiei, tresărim și ne
trupul învăluit în ceața prăfuită a tăcerii, bucurăm de vecinătatea unui fir de iarbă,
în timp ce hazardul înterior ne macină, ne de înflorirea unui cactus... "
erodează până la epuizare, până la Deșertăciunea deșertăciunilor...Totul e
neantizare. În gheare de harpii, ne deșertăciune.
clătinăm între Cer și Pământ, între
înălțare și prăbușire, între sublim și SEDIMENTE
anost, între extaz și dezolare, fără putința Surghiunite amintiri spațiate din
de a alege. Trăirile noastre, simun în călătorii ancestrale s-au cufundat cuminți
deșertul existenței, ne tulbură liniștea, ne în somnul de frumusețe. Imaculate idile
amețește în volbura lui, ne depune adolescentine, caste visări juvenile,
pulbere efemeră pe umeri de arbori și mature iubiri estompate, platonice
flori, ne transformă în dune de calmă priveliști evanescente, eclectice imagini
nepăsare, sau în mândrie de păun jumulit pietrificate în timp, chipuri hieratice în
pentru penele ce vor împodobi pe alții, horbote albe dorm liniștite în pagini de
ori în abisuri de nisipuri mișcătoare, album. Eu unde sunt? Sunt aici și acolo.
amăgitoare hăuri pentru temerarii care se Sunt pretutindeni și nicăieri. Dar sunt.
încumetă a ne cunoaște. Fire de nisip Încă mai sunt și eu undeva...
100
atotrăbdător a pregătit adăpost pentru fiii

VIAȚA NOASTRĂ _ HAUTE săi în derivă.
COUTURE
CHEMARE
Pe podiumul existenței defilăm noi,
efemere manechine de lut.Fiind propriii
noștri designeri, îmbrăcăm straiele O scară de lumină mă îndeamnă să
trăirilor cotidiene, purtăm încălțările urc către Cer și văd Timpul cum își
trudei, punem iubirile floare la rever, ne desfășoară firul. Sunt gata să ajung, mai
împodobim cu șirag de bucurii, mascăm am câteva trepte, dar glasul semințelor
sub fond de ten tristețile și neîmplinirile, mă cheamă spre câmp ca un șopot de
asortam surâsul la roua ochilor. Staruri Fata Morgana. Mă întorc și văd sângerări
de-o clipă în lumina reflectoarelor celeste de maci, aud cântec de prigorii, îmi vine
credem că am atins desăvârșirea. Dar miros de pâine caldă și praf stropit de
luminile se sting, publicul pleacă, scena rouă, simt pe obraz mângâieri de zefiri. O
rămâne goală .În urmă- ne doar afișe voce gravă, venită de Sus îmi spune: "
îngălbenite uitate undeva, poze Nu- i încă vremea de plecat...Mai stai...
decolorate în vreun album. Am fost
cândva...Am trecut și noi pe aici...C' est VIEȚI PARALELE
la vie: paradă efemeră pe scena
existenței. Cu genunchii plecați în insomnie,
deschid în fiecare dimineață o nouă
trăire, ca un ochi de smarald cu apă lină,
ITINERAR în care se oglindește o stea rătăcitoare pe
orizonturi. Neputincioase și eu și ea ne
Dumnezeu ne semnalează ades privim în tăcere, ascultând clipocind în
drumul spre Marea Trecere, dar noi, orbi, adâncuri apa vieții. În fiecare zi o stea
nu-i înțelegem tâlcul și rătăcim haotic apune în zori, spre a răsări pe înserat.
până aproape de Vamă. În traistă cu Deși e departe, e totuși aproape de mine
întâmplări vechi, doar de noi știute, și de Cer. Cândva ea va coborî meteor,
presăram în urmă amintirile, cu gândul la eu mă voi înalța înger.
întoarcere posibilă cândva .Dar, vai,
drumul este fără întoarcere și, pe când
ușurăm povara Pământului obosit să ne
susțină trupurile de lut, aglomerăm
Împărăția Cerurilor cu sufletele noastre
de exilați benevol, atrași de miracolul de
dincolo, conștienți de păcate ancestrale
încrustate în ADN-ul nostru ca într-un
răboj. Dumnezeul atotmilostiv și
101
TEONA SCOPOS CIUDAT FEBRUAR...
Și vesel... și trist... ciudat februar...

Cu soare, cu nori, cu ceață, cu vânt...
Ce vremuri... ce vreme... trăim pe
pământ...
Prezentu-i blestem... sau este un dar?...
Natură ciudată... oameni ciudați...

Legi... fără lege... boli și război -
Ce pace fragilă... ce multe nevoi...
Cinstiții sunt”răi”...dușmanii sunt ”frați”.
Natura își știe mersul prin timp -

Omul e orb... cu ochii deschiși -
Normalii se simt pândiți și proscriși -
ETERNUL MURITORILOR...
Ce trist anotimp... ce trist anotimp...
Din ieri... înspre mâine... timpu-i etern -
Și totuși gândesc... și simt... și exist -
O viață se naște... alta se pierde...
Privesc ghiocei... sub cerul senin -
Unul e nins... altul e verde...
Gureșe păsări, tot pleacă și vin...
Cu noi... fără noi... clipe se cern.
Ciudat februar... și vesel... și trist...
Purtăm toți strămoșii... dar nu ne-au știut
DEVREME... SAU TÂRZIU...
-
Urmașii... în veci... nu ne vor ști...
A amorțit natura... nu-i negură... nici
Ne naștem străini... străini vom muri...
soare...
Și toți ne-ntrebăm... de ce ne-am
Tăcere absolută sub cerul cenușiu -
născut?...
O fi devreme oare... sau poate... e
târziu?...
O clipă suntem... o dâră de fum...
E liniște și tihnă... și molcomă ninsoare.
Fărâmă de viață, spre mâine... din ieri...
Venim de niciunde... plecăm nicăieri...
Lumina îndrăznește... crescând ușor,
Suntem un popas în veșnicul drum.
ușor...
O rază... încă una... coboară printre nori...
Și raiul e-n noi... în noi și infernul...
Pe-un petec de zăpadă, vreo trei sau patru
Hrănim nemurirea... fiind muritori...
ciori,
Trăind, ce mi-i dat... mă-ntreb, uneori...
Rupând tăcerea toată, țin sfat... pe limba
De n-ar fi viața... ce-ar fi eternul?...
lor.
Și prinde viață ziua... natura-i toată vie...
102
Se-agită vrăbiuțe, semințe căutând - E liniște-n parc... și pot să ascult

Văd rămurele albe... cum tremură, pe Șoaptele scoarței bătrânului tei.
rând,
Sub vântul, care-n joacă, când suflă... Un pas... încă unul... să-l simt mai
când adie... aproape -
Mă știe de ani... și secole știe...
Încet... încet... adorm... și vântul și De ce-mi povestește... doar mie... doar
pădurea... mie?...
E tihnă iar sub cer... devreme.... sau Cern totul în suflet... în gând și sub
târziu?... pleoape.
Îmi sorb cuminte ceaiul... și nici nu vreau
să știu... El tot povestește... eu tot îl ascult...
Doar gândul, bată-l vina, cutreieră aiurea. Sub ramuri... sub gene... veacuri se cern
-
E BINE? E BINE... Ce suntem... cu toții... în timpul etern?...
Un an?... el nu-l simte... la mine... e
E bine? E bine... mă-mpiedic mai des... mult...
Mersul pe jos... m-oprește pe drum...
E bine. E bine ce om sunt acum?... Ce mulți anii lui... ce mulți anii mei...
Dar... cine mă-ntreabă de am de ales?... El știe și ger... și vers... și iubiri...
Acum... ”stăm de vorbă”... sub dragi
E bine? E bine... respir tot mai greu... amintiri...
Să fiu obosită... e tot mai firesc... În iarnă ciudată... cu mulți ghiocei
E bine. E bine așa să gândesc?...
Dar cine mă-ntreabă ce simt astăzi eu?... SRUCTURĂ-MI...
E bine? E bine... povară-am ajuns... Două linguri de lut,

În propria viață ... acum nu am loc... Un dram de noroc,
E bine. E bine cu soarta să joc?... Frământ la un loc,
Dar soarta nu-ntreabă... nici n-are Pe-o geană de foc...
răspuns. Și timpul ascut.
O mână de vis...
E bine? E bine... ce vreau... să nu pot... Ceva amintiri...
Speranțele toate sunt... pietre pe drum... Trecute iubiri...
E bine. E bine că viața mi-i scum?... Sperate trăiri...
Sunt clipă uitată în Marele Tot. Și-o vorbă de zis.
Sunt toate în drum...
IARNĂ CIUDATĂ... Și-n mine le strâng...
Destinul îl frâng...
Iarnă ciudată... și mulți ghiocei... Dar nu pot să plâng...
Omăt?... Doar un petec în verdele mult -
103
ALEARGĂ HERGHELII PRIN

GÂNDURILE MELE!
Mă pierd în gânduri, plută-n largul mării,

Busolă soarele îmi e, în zi senină,
Pe bancuri de nisip adesea eșuez,
În nopțile când, luna, năframă își anină...
Aleargă herghelii prin gândurile mele,

În iureșul nebun, n-au vreme să
discearnă,
Se-ncurca-n iarba 'naltă, necosită,
Și primăvara, iute, se prăbușește-n iarnă!
Își plânge cerul rostul, în gândurile toate,

Când norii mohorâți azurul mi-l îndoaie,
Și-un inorog aștept, el, salvator de Arcă,
Să ducă herghelia la adăpost de ploaie!
VIOLETA MITRU
LASĂ, SOARE, SUPĂRAREA!
APE ADÂNCI, OCHII... Lasă, soare, supărarea,

Uite, plânge, în grădină,
Sfidând învolburate stânjeneli, Printre ramuri toată floarea,
Neprihănite ochiuri de apă lar lalelele suspină!
limpezie,
În taină, murmură cuvinte nerostite, Uită, soare, tot necazul
Umbrite, inocent, de mantia târzie... Norilor ce nu te-ascultă
Și trimite, în mănunchi,
Cu-nțelepciunea apelor adânci, Raze vii, solii de nuntă!
Netulburate-,n cale, de aprige furtuni,
S-așază, pe-ndelete, la tainice povești, Și pornește, chiuind,
Bătând ușor din gene ca zvăpaiați În trăsura cu cai murgi
lăstuni... La petrecerea din crâng,
Vezi, și cucii să-i aduci!
O boare străvezie, de limpede Iumină,
Coboară-a mângâiere pe chipul îngeresc,
Steluțe pâlpâinde, în ochi timizi îi joacă, Să ne cânte, cum știu ei,
Și, viselor, candoarea de jună îi păzesc... Printre ramurile verzi
104
Să-i îngâne, dintr-un nuc, Le cântă o orchestră, din vreme arvunita!

Mierla-soră, prin livezi. Un vânticel se plimbă prin splendidul
decor...
Vino, soare, frățioare,
Primăvara e în curte! Cu plecăciuni, invită un roșu trandafir,
Te așteaptă în pridvor, Il prinde, delicat, de mijloc subțirel...
Voal din flori și-a pus pe frunte! Pe margini, fremătande corole aurii,
Așteaptă și zefirul, ce-ntârzie nițel...
S-A RĂZVRĂTIT CLEPSIDRA...
La braț cu mândră floare, se-apropie
S-a răzvrătit clepsidra astă toamnă, voinicul,
Când câmpurile-și franjurau porumbul, O rază rafinată se-agață de rever...
Când brazde-adânci, pe frunte, clipele Conduce-n dans mândrețe de galben
săpau trandafir,
Și fluiera prin crengile golașe vântul... Ce s-a deschis, în grabă, chiar astăzi,
pentru el!
S-a răzvrătit clepsidra într-o zi,
Nisipul timpului n-a vrut să-l mai VIS DE PRIMĂVARĂ...
întoarcă...
Pe patul gros, de frunze ruginii, Candelabre de lumină
Poveștile copilăriei a prins, ușor, să Prinde cerul pe tavan...
toarcă! Sala este pregătită!
Luna, cu conduri ușori,
În coșul de nuiele, a joacă a-mpletit,
Din ghemul neuitării, cu dor de prispa Face-ncet o pirueta,
veche, Pe covor pufos de nori...
Veșmânt din mângâiere și alint... Ca ghirlande delicate,
S-a răzvrătit clepsidra, a vreme Stelele se țin de mână...
nepereche!
Jos, în colț, pe lângă gard,
ȘI TRANDAFIRUL GALBEN S-A Liliacul mov, buchete,
DESCHIS... Se alintă pe-nserat
Sub un clar de lună plină...
E mai! Rumoare printre tufele de Un concert de țaraieli,
trandafiri,
Se-mbracă-n catifeaua satinată,
La balul de debut, în taină se gătesc,
În încăperea vastă, cu frunze decorată...
Și-au pregătit costumul parfumat,

În vals se leagănă încetișor...
105
ARPÁD TOTH
Covasna
Nascut 12-06
STROPITUL FETELOR
Îmbrăcat frumos băiatul

Dar ținându-se de mână
Pornește iarăși la stropit,
Apare-n prag cu un voinic...
Cutreieră încet tot satul
Și-a pierdut frumoasa zână
Și-și lasă mândra la sfârșit.
Și își zice...că: „Nu-inimic…!
Că-i aleasă fata care

Găsesc alta mai frumoasă
Și-a făcut loc în inima lui
Și mai isteață pe undeva
Și-a sosit ziua în care
Și o să o duc acasă
Să-i ceară mâna – „socrului”.
Să nu mi-o fure cineva!”
În timp ce stau ei la pahare

Dragostea bate la ușă:
Și de fată îi vorbește,
Când nu-i al tău ceea ce iubești,
Dintr-o cameră apare
Chiar de ți-e dragă o păpușă...
Fata pe care-o iubește.
Trebuie să te trezești!
106
Îmbrăcat de sărbătoare
Fata-și alege iubitul... Bucuros prin sat se duce
Dar te va face ca să crezi, Și are în piept o floare...
Că tu îi ești îndrăgitul Oare viața ce-i va aduce?!
Și tu ești care o alegi!
RODELUL SALCIEI PLETOASE
Dar inima ei îi spune
Pe cine să o să îndrăgească... Mai sunt încă atâtea sălcii pletoase
La altar lumea s-adune Sub care săruturi s-au furat pe furiș,
Și să se căsătorească. Soarele sclipind prin al frunzelor

desiș
Lumina fețele fetelor frumoase.

La stropit fata îi pune
Celui ales un trandafir...

Când foșnetul fin al frunzelor se șterse
Până soarele va apune
Două inimi pure fierbeau în luminiș...
La piept îi va fi... acel fir!
Mai sunt încă atâtea sălcii pletoase
Sub care săruturi s-au furat pe furiș.

Astfel îi dă de înțeles,
Șoaptele dulci vântul de vară le cerne
Nu îi spune prin cuvinte
Că el îi este cel ales...

Sub al verzilor lungi lujeri păienjeniș,
Iar el o va ține minte! Aici se nasc atâtea promisiuni ferme...
Secrete scrise pe al inimilor afiș!
Mai sunt încă atâtea sălcii pletoase...
107
Luna să-i inunde fața și păru-i

despletit...
CÂND VA SOSI IUBIREA SĂ NU-MI
CÂNȚI LA CHITARĂ Dragostea ei cea mare... să curgă
spre infinit.
Cândva sosi iubirea să nu-mi cânți la

chitară Dulcea ei privire, să facă florile să
crească,
În noaptea mohorâtă, înviața-mi
dulce-amară; Sărutul ei sfios să-mi fie mană
cerească,
Inimii să-i dai pace să își facă treaba
ei, În labirintul vieții sfinte să
poposească...
Precum ei îi place, sub mireasma
frunzelor de tei. Nectarul iubirii divine să-l
agonisească!
Când îmi va sosi iubita, vântul s-o

desmierde, Copii ei să crească sub stropii fini de
soare,
Să-i simtă iubirea, căci ea nu se va
pierde, Cu iubirea lor cea pură, plină de
candoare.
Sclipiri diamantine din razele de
soare Clipele se șterg toate când anii mi se
vor cerne,
Să fie așternute sub ale ei picioare.
Voalul judecății, peste noi se va
așterne.
Izvoarele să-i cânte un tril de păsări
care
În universul tandru, eu să îi fiu iubitul,
Deasupra îi stau de strajă, pe a ei
cărare; Când raza de lumină va deschide
infinitul,
108
Vom merge pe cărare... ca doi Ne e supraveghetorul!

porumbei micuți...
Scăldați în iubirea divină... fericiți,

TERȚINĂ
desculți.
Priviți o floare de măr

Mama Pământ plină de vibrații divine
Își va răspândi iubirea, ne va

întreține... Priviți o floare de măr,
Intrând prin poarta cu Iisus prima Grațiaeidivină
oară,
Șipuneți floarea in păr.
Vor afla ce-i învierea... din spirit, prin
Fecioară!
Când se pierde suspină
TRIOLET Pe valurilevântului.
Iisus Cine este de vină?
Iubirea pământului!
Iisus mântuitorul
Ne e supraveghetorul,
El ne-a-nvățat ca să iertăm.
Iisus mântuitorul!
Pe Fecioara să n-o uităm,
Să n-o jignim și s-o stimăm...
Iisus mântuitorul
109
Am
finalizat recent a doua lucrare în proză,
"V- în căutarea zânei Fâl-Fâl", o carte de
aventuri prin lumea poveștilor românești
clasice. Cartea se adresează atât copiilor
DANIEL IANCU care știu deja să citească, cât și părinților
care doresc să reîntâlnească celebrele
Sunt inginer petrolist, mai exact personaje. Ca o noutate, fiecare capitol
inginer de foraj dirijat, iar în timpul liber conține la final un cod QR corespunzător
cochetez cu muzica și poezia. unui cântec. Vor fi treisprezece cântece,
Scriu și compun cântece adesea cu postate pe o platformă de internet
notă umoristică, satira fiind genul literar specializată. Cu alte cuvinte, cartea este
cu care îmi place mult să cochetez. Nu și cântată. Artiștii,
neglijez nici compozițiile romantice, bine compozitori și/sau interpreți, sunt:
apreciate de public. Dana Florian, Raluca Cismaru, Silvia
În anul 2017 am publicat prima Simionescu, Grațiela Ștefan, Maria
lucrare în proză, romanul "Țânțaru'", o Răducanu, Dan Manciulea, Daniel Iancu,
poveste a satului românesc începând cu Tedy Tudoroiu, Ovidiu Mihăilescu, Vali
perioada interbelică și terminând cu Petcu, Mircea Vintilă. Ilustrația este
perioada de sfârșit a comunismului. Este semnată de KardaZenko.
un roman dedicat bunicilor mei, prefața Pe plan profesional, sper ca undeva la
fiind semnată de doamna Ileana toamnă să îmi susțin teza de doctorat la
Vulpescu. Universitatea de Petrol și Gaze din
Ploiești.
110
GELU
NIŢU
Sunt Gelu Nițu şi sunt actor.
Aşa mă prezint de vreo 52 de ani, cu mândria de a

practica aceasta minunată profesie și cumpătarea de a îmi
păstra întotdeauna acea mirare, curiozitate, smerenie,
daca vreţi, pe acest drum fără sfârşit, acest drum despre
care să pot spune că am făcut si fac tot ceea ce trebuie ca
sa devin unul dintre cei mai buni actori. Da..."unul dintre
cei"... pentru că așa cum știm, în profesia asta noţiunea de
CEL MAI BUN... nu poate fi folosita.
Nu am devenit nici Marlon Brando, nici George
Constantin, aşa cum visam să devin când am început. Am
înţeles pe parcurs ca pot deveni"unul dintre cei mai
buni"doar devenind tu însuţi, aşa că încet-încet am
devenit Gelu Niţu.
Rol cu rol, s-au adunat vreo optzeci în teatru, în jur de treizeci în filme și seriale tv,
cam douăsprezece, în spectacole de teatru tv, sau şaptezeci-optzeci de spectacole de teatru
radiofonic. Ar fi putut fi mai multe? Posibil. Nu a depins întotdeauna de mine. Nu sunt un
actor năzuros, doar selectiv, atât cât să nu fac compromisuri (deși, câteva tot cred că am
făcut). Personajele cu care am convieţuit sunt trecute în CV-ul meu. Acum, aşi vrea să
aduc mulţumiri regizorilor si colegilor cu care am lucrat (actori si personal tehnic, absolut
indispensabili în munca noastră). Sunt veşnic recunoscător Teatrului Tineretului din Piatra
Neamţ, care m-a făcut să înţeleg ca... merita sa urmez drumul asta. Am fost si sunt fidel
Teatrului Odeon, unde joc din 1974. Continui sa joc in special aici, desi sunt pensionar de
câțiva ani. Mulțumesc cu smerenie și celorlalte teatre care m-au invitat să fac parte din
111
distribuţiile spectacolelor lor. Promiteţi-mi să dau câteva repere din parcursul meu de pana
acum.
La Teatrul ODEON:
- Zamolxe regia, Dinu Cernescu spectacol cu care s-a inaugurat actuala sala
a Teatrului Odeon in decembrie 1976
- Echipa de Zgomote, regia Alexa Visarion
- Măsură pentru Măsură, regia Dinu Cernescu
- A III-a Caravela, regia Tudor Mărăscu
- Fraţii Karamazov, regia Alexandru Vasilache
- Don Juan a la Russe, regia Gelu Colceag
- Cartofi prăjiţi cu orice, regia Alice Barb
- Ionesco-cinci piese scurte, regia Alexandru Dabija
- Marchizul de Sade, regia Beatrice Rancea
- Richard al III-lea, regia Mihai Maniutiu
- Pescăruşul, regia Andrei si Andreea Roşu
- Poveste despre tatăl meu, regia Gelu Colceag
- Soldatul de ciocolata, regia Andrei Şerban
LA Teatrul METROPOLIS:
- Funcţionarii, regia Alex Mazgăreanu
- Paganini, regia Mick Davis
LA Teatrul de COMEDIE:
- Casa Zoikai, regia Alexandru Tocilescu
La Teatrul Nottara:
- Mobila si durere, regia Alice Barb
- La Teatrul MIC:
- Deşteptarea Primăverii, regia Vlad Cristache
Am fost invitat în câteva teatre independente unde am fost primit cu căldură si
respect:
Teatrul GODOT:
- Aeroport, regia Alexandru Nagy
Teatrul APROPO:
- LO-LI-TA a LO-VE story, regia Monica Pop
Teatrul UN TEATRU:
- Vârstele lunii, regia Toma Dănilă
- Pescăruşul, regia Andrei Şerban
Multe ore de repetiţii, multe seri cu spectacole, turnee in tara și în afara țării, căutări,
încercări, reuşite, bucurii, dezamăgirii, satisfacţii, emoţii. O viaţă de om cu bune si rele, o
viaţă de actor veşnic nemulţumit dar nemaipomenit de împlinit atunci când pot spune: Da,
in seara asta a fost foarte bine!. Cea mai recenta bucurie artistica a fost întâlnirea in astă-
toamnă lui 2022 cu regizorul Dan Pita care mi-a oferit unul din rolurile importante din
112
ultimul sau film "EcceHomo" (despre destinul lui Brâncoveanu). Aşteptam premiera cu
emoţie.
In afara profesiei, încerc sa îmi găsesc locul in lume, cel care o fi sa fie, in modul
cel mai onest posibil. Mi-ar plăcea sa pot spune ca trăiesc într-o lume frumoasa... dar nu
pot. Ceea ce văd petrecându-se zilnic in toate colturile lumii mă dezamăgeşte profund. E
adevărat, nu sunt un optimist, dar din păcate, cele ce se întâmpla in jurul nostru, mai
departe sau, in ultimul timp, destul de aproape, nu îmi dau deloc speranţa ca viitorul va fie
aşa cum ni l-am fi dorit. Îmi doresc sa fiu cat mai normal într-o lume din ce in ce mai
anormala in care sunt nevoit sa trăiesc.
Dar menirea noastră cea mai importanta, pe lângă aceea de a-i face pe oameni sa se
gândească, sa se emoţioneze, sa se bucure, este aceea de a le întreţine SPERANŢA.
La masă
Acel ce stă și se socoate

Pricepe, dacă-i om cuminte,
Cum că necazul stă la spate
Când ai paharul înainte.
Al. O. TEODOREANU (1894-1964)
113
HUDICI
ALEXANDRU
NELU
Predeal festivitate de premiere Literatura din Călimară. Huidici

Alexandru Nelu și Dan Minoiu
1. Cine sunteţi şi ce realizări aveţi până acum?
3. Cum vedeţi lumea în care trăiţi?
4. Fotografie culturală preferată
1. Sunt de profesie medic veterinar, originar din localitatea (comuna) Dragomirești județul
Vaslui. Ultimele trei decenii le-am petrecut profesând medicina veterinară într-un cabinet
veterinar privat de pe raza comunei Solonț, județul Bacău. În literatură, am debutat în anul
2017 cu volumul de versuri Poezie pe contrasens, apărut la editura Grinta din Cluj Napoca,
sub patronajul cenaclului Ecreator condus de Ioan Romeo Roșiianu, cel care m-a invitat
dealtfel în "clubul" său ca urmare a postărilor mele pe Facebook. În anul 2018, am
publicat la Editura Ecreator din Baia Mare sub îndrumarea aceluiași Romeo Ioan Roșiianu
volumul de proză scurtă Povestiri. Ambele volume au primit Premiul pentru debut al
Cenaclului Ecreator precum și premiul de excelentă al Fundației Culturale Avangarda
XXll din Bacău. În anul 2019 am publicat la editura (Con) texte din Bacău, volumul de
versuri Anotimpuri în derivă, volum care a fost remarcat în publicații precum Plumb nr
158 din mai 2020 sau "actualitatea literară" nr 100 din martie 2020. Între 2017 și 2023
creațiile mele - atât versuri cât și proză - au fost publicate în diverse antologii "marca"
Ecreator, precum și în alte antologii precum Literatura din călimară, Enciclopedia
scriitorilor români 2018, Marea unire culturală etc.
2. Planurile culturale pentru anul 2023 vizează finalizarea - eventual publicarea - unui
volum de versuri, precum și a unui roman la care lucrez și, mă rog bunului Dumnezeu să
nu-mi dea evenimente deosebite (!) care să mă sustragă de la aceste proiecte la care aspir
de câțiva ani.
2. Cred că trăim în controverse și nu cred că e neapărat rău... Contradicțiile duc la progres.
114
Bineînțeles, exagerarea aduce nefastul așa cum excepția întărește regula... Ne-am dorit o
lume deschisă și ne plângem de vastitatea ei. Ni s-au deschis orizonturi și ne dorim să
vedem dincolo de ele... E rău? Nu! Necunoașterea, ne creează emoții psihotice. Trebuie
doar să întoarcem acele orizonturi către noi, să acceptăm că avem limite și mai ales să ne
bucurăm de ceea ce avem. Nu e puțin și nu e facil... Nu vom ști niciodată ce va fi...
Festivitate de premiere: Predeal 2019 cu regretatul Dan Minoiu...
Avertisment pentru elevii premianți:

Când ești elev de nota zece,
Cu repetenți să ai răbdare.
Nu știi ce-n viață se petrece,
Că pot veni…la guvernare.
Ovidiu ȚUȚUIANU (n.1 942)
Sufletului negru
Un câine i-a mușcat
Mâinile
Și a murit turbat…
Câinele.
GIORDANO (B. Goldner, 1861-1926)
115
IONUȚ MANEA
Ionuț Manea (n. 1981, Slatina, județul
Olt). A publicat în revistele literare: Helion,
Vatra, Orizont, Literomania, Reșița Literară
etc. În 2020 a obținut premiul național
ROMCON pentru povestire și este prezent
cu texte în antologia de proză scurtă Literomania (2019) și în antologiile Moștenirea
Văcăreștilor (2017, 2019). Premiul I la Concursul Național „Mihail Sadoveanu” pentru
proză, oferit de Muzeul Național al Literaturii Române Iași (2017), Premiul I la
Festivalul Moștenirea Văcăreștilor (2017) și Premiul al II-lea pentru poezie Moștenirea
Văcăreștilor (2019). E redactor șef la revista Helion Online și membru în Cenaclul Pavel
Dan.
A debutat cu volumul de proză scurtă Confesiunile Maestrului Păpușar (2020), la

Editura Tracus Arte, volum cu care a fost laureat al premiilor ROMCON 2021, la
categoriile proză scurtă și nuvelă. Laaceeași editură a apărut volumul de poezie
Scrisoare pentru Ping Su, inclus în 2021 de Cărturești la categoria Raftul de Debut. Al
doilea volum de poezie este Dispozițiile unui dumnezeu tânăr, Casa de Pariuri Literare,
2022.
Nu cred în planuri, într-un mod pregnant. Planurile se

pot schimba în funcție de anumiți factori.
Cred că singura propunere viabilă constă-n faptul de a scrie.
Poezie și proză, editorialele pentru diverse reviste etc.
Planul la care nu putem renunța, noi cei care ținem un
condei în mână. Scrisul este precum atletismul, are nevoie
de timp și de o pregătire constantă.
Referitor la cealaltă întrebare, lumea , de mult, nu mai
are o singură definiție. Lumea e construită din ce vrea fiecare, devenind
particularizată și intimă, fiecare cu lumea lui, cum ziceau bătrânii, și așa este. Cred că
în acest moment suntem în punctul de „mojar și pistil” de fermentare maximă, spre
final, ce-i drept, și cine știe ce va rezulta la final?!
116
LINA MOACĂ
Lina Moacă, născută în 25 mai 1980, este
autoarea a cinci cărți care au apărut la editura Herg
Benet și Librex. De asemenea, cărțile "Valuri de
viață", "Magnetism" și "Coroana de spini și stele" au
fost traduse în limba engleză, franceză și italiană. În
această primăvară vor vedea lumina tiparului "Pași
din trecut" și "Spini" vol. 2 din seria Coroana de spini
și stele.
Autoarea ne-a răspuns despre planurile

culturale pe anul acesta și despre felul cum vede
lumea în acest moment.
Timișoara, orașul în care locuiesc, este Capitală Europeană a Culturii, așadar, pentru
mine este o experiență minunată și îmi doresc să particip la cât mai multe evenimente. Pe
de altă parte, am început să lucrez la un nou roman, încerc să citesc cât mai mult și să mă
implic în anumite proiecte.
Cu siguranță, lumea în care trăim conduce la transformarea limbii, se împrumută

cuvinte, se țes altele cu emoticoane pe YouTube, Twitter și WhatsApp. Au apărut
dispozitive de inteligență artificială care în baza unor algoritmi crează și editează texte.
Mereu se produc tendințe în diferite direcții care stârnesc interes și va fi o adevărată
provocare pentru autori să mențină forța emoțională și intelectuală a literaturii pentru a
continua să fie relevantă pentru societate.
Desigur, aș spune că promovarea a devenit parte din munca scriitorilor, cine nu se

promovează printr-o expunere publică intensă care să-i ofere vizibilitate devine irelevant.
Cititorilor le place să interacționeze cu autorul. Este o muncă epuizantă, dar trebuie să ne
adaptăm.
117
MONICA MIHAELA
GHEORGHE
AȘ VREA SĂ FIU O CARTE
Aș vrea să fiu și eu în mâna ta o carte,

De ochii tăi pe mine, adesea să am parte,
Să mă citești din scoarță în scoarță și să-mi
spui
Că din povestea mea un vers vrei să compui.
Aș vrea să fiu o carte, să poți să mă citești,

Spre mine zi de zi cu-n zâmbet să privești.
Și dac-aș fi o carte, cu tine m-ai purta
Oriunde mergi și ochii doar eu ți-aș bucura.
Aș vrea să fiu o carte mai veche și mai rară,

Pe rafturi să mă cauți precum pe o comoară,
Să-ntrebi de mine-n lume și-atunci când m-ai găsit,
Să sufli peste chipu-mi de vreme prăfuit.
Și doar suflarea ta să-mi readucă viața,

Iar eu, din ochii tăi, să mistui toată ceața.
Aș vrea să fiu o carte de alții necitită,
Doar tu să mă citești, în fiecare clipă.
118
În zorii dimineții, m-ai răsfoi grăbită,

Iar seara, în amurg, cu mâna obosită,
M-ai alinta zâmbind, să uit chiar și de moarte.
În palma ta deschisă, aș vrea să fiu o carte.
VÂNTULE, GÂNDULE...
Vântule, ce gând aduci, spre amurg, când arde zarea

Și prigoriile cântă de îți taie răsuflarea?
Gândule, ce vânt te-aduce, de cu zori să-mi bați la geamuri,
Când doar vrăbiile cântă, hârjonindu-se prin ramuri?
Gândule, ce gând aduci, pe cărările de vară,

Ce te-mbie printre stânci să te pierzi până spre seară?
Vântule, ce vânt te-aduce, printre picurii de toamnă,
Când, să scrii o poezie, călimara te îndeamnă?
Vântule, ce vânt aduci, pe ghețuș lucios de iarnă,

Unde lunecă și corbii, când spre noapte se întoarnă?
Gândule, ce gând te-aduce, peste viața mea hoinară,
Când iubirea se coboară pe aripi de primăvară?
Gândule, ce vânt aduci, peste crestele de munte,

Când cu păsările zbori și pe oameni îi zărești de sub cer, cât un grăunte?
Vântule, ce gând te-aduce, în odaia mea de taină,
Când se lasă înserarea și, la marginea ființei, rugăciunea mi-este haină?
CĂDERE ȘI ZBOR
Și zborul mai e uneori o cădere...

Numai că-n sus...
Când sufletul nostru, răpus de durere,
Rămâne supus.
119
Când inima zace pustie de viață,

Dar plină de mâl,
Zburăm spre abisuri, lipsiți de speranță,
Ca un somnambul.
Când zborul se frânge în spinii căderii,

Cădem spre Înalt,
Iar Cerul ne dă paharu-Învierii,
În cântec de psalt.
Căderea și ea uneori e un zbor,

Cu aripi închise...
Când ochii în lacrimi se-neacă și vor
Iubiri interzise.
Plutește-n cădere, zburând spre

Lumină,
Cu ochii deschiși.
Când cazi, dă din aripi, cu sete divină,
Ca sfinții proscriși.
Trăiește căderea de parcă-i un zbor!

Și cazi doar în sus!
Privește prin ochii senini de cocor,
Plutind spre apus...
120
NICOLETA MUSAT
Numele meu este simplu, românesc, de aici de la noi…Nicoleta.
M-am născut pe 2 mai, să creez, să fiu creatorul propriei vieți, să pictez bucata mea de
cer după placul inimii, ca să mă pot bucura de combinația de culori alese cu grijă. Sunt a
visului și visul este al meu, așa cum îmi place mie să spun adesea, iar natura și dragostea
creează un cuplu perfect în sufletul meu.
În viața de zi cu zi sunt un vindecător al trupului, în rest……mă învelesc în cuvinte

frumos aranjate unele după altele și mă îmbrac cu ele pe seară când se lasă răcoarea.
Romantică fără vindecare, nici măcar eu nu mă pot trata, continui să respir și să îmi
găsesc întotdeauna locușorul meu de uniune cu mine, cu universul, cu versul și să mă
bucur de ceea ce mă împlinește. Asta-s eu…..prea simplă, iubitoare de Dumnezeu, de
semeni, de natură, nu mă sperie nici vremea rea ,nici oamenii mai puțin buni, am învățat
că viața este lecția de iubire de la care nu avem voie să absentăm, căci altfel….vom
rămâne corigenți fără dreptul de a repeta anul.
Primul meu volum de poezie a apărut in 2016, al doilea în 2017 sub îndrumarea și
susținerea editurii Națiunea, câteva publicații în diverse antologii de-a lungul timpului și
diverse apariții in câteva reviste, precum si o perioada de timp in care am activat ca
redactor la revista ,,contraste culturale.
Iubesc să mă întâlnesc cu oameni minunați de la care pot învăța, de la care pot asculta
multe povești adevărate, cu care pot face lucruri noi, cu care îmi pot uni energia pentru a
zidi un templu sfânt pentru cei ce iubesc și pentru cei ce doresc să învețe la școala iubirii.
121
Despre iubire…..sunt atât de multe cuvinte de înșirat încât nu ar încăpea pe toate

hârtiile din lume, eu am să mă opresc aici pentru că vreau să păstrez în mine câte ceva ,
ascuns, foarte ascuns, poate chiar secret.
MONICA NICULAE
Fac parte din trupa de teatru a UZP-

ului,coordonator doamna Claudia Motea.
ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI
- scenetă umoristică -
(Regizorul intră în sala de audiții de la parterul unui

bloc și bombăne nemulțumit. Apare zugravul, care
terminase de văruit în sală, urmat de o vecină plinuță
și trecută bine de prima tinerețe)
Vecina: Bună, vecine!
Regizorul: Bună ziua!
Vecina: Am auzit că se fac lucruri pe -aici . Romeo și Julieta…
Regizorul (privind-o mirat și întrebător): ?!?!...
Vecina: La mine nu te-ai gândit…, așa..., pentru casting ?
Regizorul: Sincer, nu…, dar ce rol ai vrea?
Vecina: Cum adică? Dacă piesa se numește Romeo și Julieta (apăsat), cam ce
rol crezi că vreau?
Regizorul: Ce?
Zugravul (se întoarce și se uită fix la ea): Doica?
Vecina: Haide, zău…(sotto voce). Și se mai plânge maică-sa că ăsta n-a luat
niciodată vreun premiu. Păi, dacă se numește Romeo și Julieta…, e
clar, că doar nu vreau să fiu Romeo!
Regizorul (ferm):... Vecină, rolul e deja dat!
Vecina: Aha..., și aici e pe pile, pe bune..., de-abia ai anunțat castingul!
Regizorul: Da, dar pe Romeo și Julieta îi aveam deja creionați în minte...
Vecina: Așa..., și ce are, mă rog, doamna și nu am eu? (își pipăie vizibil pieptul și
șoldurile)
Regizorul: În primul rând... are 16 ani!...
Zugravul (sotto voce): ...și vreo 30 de kilograme în minus!
Vecina: Deci, discriminare…, și care-i problema dacă am… vreo 10 ani în
plus?..., cu un strat două de fard, las' că merge!
122
Zugravul: Poate cu un strat - două de ciment...

Vecina: …și, ...da, sunt mai plinuță, tocmai bine! Dacă vrei să știi nu se mai
poartă manechinele cuier..., acum sunt alea cu forme, „la Dolce
Gabbana” de exemplu, e pe mărimi… „M”, „S”, iar eu voi fi o
Julieta XL!
Zugravul (râde): 3 XL!
Vecina: Și insist..., când ai dat rolul? ...că de-abia azi încep

audierile!
Regizorul: M-am gîndit de la început..., cea mai potrivită e Maria de la P-8.
Vecina: Maria? P-aia s- o pui în Ofelia, că toată ziulica plânge după câte
unul care-i dă papucii!... Auzi, ai scris că e adaptare liberă după
Shakespeare… Păi când zici liberă…, trebuie doar să surprinzi esența
personajului... Cum e Julieta? Exact ca mine…, finuță, delicată,
suavă… (îi sună mobilul)… Care proastă mă suni tocmai acu’? „Alo,
da, sunt la casting…, pentru Julieta…, nu Julieta lui Popescu, Julieta lui
Romeo… Mai pune și tu mâna pe o carte, dragă, în afară de alea de
tarot…(încet și apăsat) apropos, ai zis că săptămâna asta îl întâlnesc pe
craiul de pică, e vineri și n-a apărut, dacă până duminică la ora 0.00 nu
apare, te-ai lins pe bot de gulerul de blană al mătuși-mii, capisci?” Să
revenim…, unde rămăsesem… a, da, la Romeo…
Regizorul: Rămăsesem la Julieta...
Vecina: Julieta s-a adjudecat…, c‘est moi! Care e propunerea pentru Romeo?
Regizorul: Costică, de la blocul 4...
Vecina (tușind de indignare): Ce, piticul ăla?..., mai e și minor!
Regizorul: Așa erau amândoi..., minori…
Vecina: Hai, o luăm de la cap? Îți spun eu cine e Romeo…, Pandele de la B2...
Regizorul: Cine? Păi ăsta are 60 de ani!
Vecina: Pardon, 57... Când se vopsește brunet și își pune proteza aia nouă… e
leit Petrică Roman;poți să întrebi toate divorțatele din cartier…, și nu doar
divortatele(isi trece mana prin par si priveste languros)
Regizorul: Pe deasupra e și șchiop…
Vecina: Are și omu’ o sinuzită la piciorul stâng!
Regizorul: Poate sciatică...
Vecina: Bine, sciatică, of!, ai un dar de a mă contrazice
Regizorul (râde): Da, și cum urcă la balcon?
Vecina: Cu scara… rulantă…
Regizorul: Cu scara rulantă la castel!?
Vecina: Cu scara rulantă... la mall…, unde Julieta probează ultimele modele de
123
lenjerie de la Victoria Secret… Așa, ca între artiști, chestia cu menuetul e fumată

…, și cine se îndrăgostește de o femeie dacă nu-i vede nici măcar călcâiul?
Regizorul: Ceee?
Vecina: E adaptare… liberă…, modernă, vecine. Vezi ce viziune am?
Regizorul (prăbușit pe scaun, stins, ironic): …mai ai și alte talente?
Vecina: Evident (cântă și dansează) „eu sunt o artistă…”
Regizorul cade de pe scaun.
Vecina: Geniul ucide. De mică mi se întâmplă. Cântam și țipa
învățătoarea -„Opriți-o, opriți-o, că mor…”- cred că a făcut un
infarct!” Ce să fac dacă sunt așa de talentată? Și că veni vorba...,
pentru fondul muzical, …„o sole mio”, ...cântă nepotul meu, Bobi, hai
Bobiță… (intră Bobi și începe să cânte „O sole mio”)
Regizorul: Stop, stop! Pe vremea aia nu se cânta „O sole mio”!
Vecina: Da’ ce se canta? Toto Cutugno? P-ăsta îl știi, Bobiță? (Bobiță începe să
cânte „La chate mi cantare”…al lui Cutugno)
Regizorul (strigă): Oprește-te! Gata!
Vecina: Și după ce o termin pe Julieta, o s-o joc pe blonda aia sexi, aia de-o
omoară bărbat’su că nu i-a călcat batista!
Regizorul (prăbușit): Nu de-asta a omorât-o!
Vecina (iritată): Domne’, era sau nu cu batista problema…
Regizorul: Da, da nu..., nu ăsta era motivul...
Vecina: Parcă știi tu ce era în casă la oameni…
Regizorul (se ridică în picioare):…Shakespeare!…(nu mai poate continua)
Vecina: Shakespeare o fi celebru, dar la niște chestii exagerează... „A fi sau a nu
fi, asta e întrebarea”. Întrebarea e când mă
mărit? A, și să nu-ți închipui că în scena de final mă omor…, exclus! No
way!
Regizorul: Dar ce –o sa faci?
Vecina: Nu știu, te gândesti tu la ceva, că de-aia ești regizor… Eu nu mă sinucid
pentru că e macabru, e contra principiului meu „trăiește-ți viata, fix cât e ața”, și
…, apoi..., nu pot să-mi fac selfie cu Pandele la final, dacă suntem amândoi picați pe jos și
morți…, și cum mă vede vară-mea pe Instagram?
Regizorul (dă cu pumnul în masă și o amenință ridicându-se): Ieși, Ieși! M-am
săturat!
Vecina (fugind de pe scenă): Ăsta e psihopat…, ca Hicicuc (aluzie la Alfred
Hitchcock, celebru regizor al suspansurilor, n.red.)...
Regizorul iese din scenă,urmat de zugrav…
Vecina-(întorcându-se după plecarea regizorului) Vreau să vă spun ceva… N-am
nevoie de ăsta... Eu plec la Roma, la regizorul ăla demențial, Franco… Machiavelli... și
voi ajunge …o stea!
- c o r t i n a -
124
AVANTAJELE PUBLICĂRII LA Editura CERVANTES/revista Cervantes
 Grafică pentru coperta gratis sau contra cost, în funcţie de complexitate

 Prefaţa gratuită sau contra cost, dacă este făcută de membru USR.
 Prefaţa respectiva sau alt articol de prezentarea a cărţii dvs va apărea în revista
Cervantes
 Va apărea şi în alte reviste cu condiţia de cumpărare a revistelor respective.Avem
parteneriat cu 8 reviste culturale.
 Machetare şi corectura (supracorectura)cărţilor
 Consiliere în realizarea cărţilor si a titlurilor de carte
 Mediatizare pe facebook în cele 7 grupuri culturale ale noastre;
 Mediatizare prin mail marketing la circa 4000 oameni de cultură;
 Prezentarea autorilor în 2 tabere culturale începând cu 2023;
 Lansarea cărţilor în public cu aportul autorilor;
 Avem parteneriat semnat cu Casa de cultură Schiller (în spatele
Intercontinentalului) de 2 ori pe lună!
 La centre culturale, biblioteci, restaurante, târguri de carte
 Materiale publicitare la lansare: semne de carte magnetice plus diplome - Miguel
de Cervantes în parteneriat cu Consiliul Mondial cu UZPR şi alte surprize din partea
Editurii
 Cartea va fi prezentată şi la Librăria on line a editurii:
http://librărie.inspirescu.ro/
 Prezentarea la Tv-Univers Cultural. Care va fi relansat în curând.
 Orice carte apărută la Cervantes, participa automat concursul de premiere şi
Festivitatea anuală ale Editurii;
 Parteneri diverse Festivaluri literar-culturale din ţară. Cei mai buni autori vor fi
invitaţi, sau li se vor prezenta cartea!!!
125
 ATENTIE! Serviciile gratuite se oferă clienţilor fideli ai editurii şi care scot

tiraj peste 100 de cărţi.
Editura noastră a realizat până acum cărţi pentru circa

250 autori.
Am realizat până acum (mai 2023) 56 antologii în limba
romană şi bilingve.
5 concursuri de Editura şi participare la târguri
internaţionale de carte
Vă aşteptam cu drag!!
George Terziu, manager general, 0732-407032

Email: talentliterar@gmail.com
Atenţie! Curând nu vom mai aproba pe CERVANTES

INTERNAŢIONAL decât creaţii selectate. Postaţi de la dvs, tot ce
este mai bun, vă rugăm mult.Altfel, riscati să nu vă mai apară
postarea. Pentru postari neselectate aveţi CERVANTES-GRUP
CULTURAL.
(Comisia de monitorizare şi acceptare)
Pagina Grupului Cervantes:

https://edituracervantes.webnode.page/
126

1revista Finala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1revista Finala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Cervantes 45 2023

Prima carte, ultima carte

28 de milioane de titluri. Numai în Statele Unite, 390.000 de ISBN-uri au fost solicitate de

Invocație către Iisus cu ocazia încoronării prințului Charles

Cine moare primul

La parastasul meu cu două linguri

Dumnezeu jucând poker și popa-prostu cu noi

Într-o vineri, pe la prânzul mare,

Ne-au dus domol de mână serafimii

Pe noi dedaţi la roade pădureţe

Privește cum se leagănă molatic

Îngăduindu-ți poate la sfârșit

Mi s-au răcit poemele în oase

Autobiografie Are-o fire minunată

*E greu de explicat înclinația mulțimilor spre cruzime și voluptatea pe care o

Traducătorii cărților mele au dat înapoi. Președintele României (același Iohannis),

BALADA CALULUI DIN VIS

Am la activ câteva mii de articole publicate, precum si numeroase rubrici de autor,

În perioada de studii am fost, timp de 4 ani, REDACTOR ȘEF al revistei

În anul 2016 am conceput revista online “Femeide10.ro”, pe care o și conduc, în

În perioada 1982-1989 am realizat numeroase emisiuni radio, la Radiodifuziunea

Am semnat, ca autor, textele a numeroase melodii compuse de Marius Țeicu,

Sunt AUTOAREA A 17 CĂRŢI, publicate pe piața românească. În 2004, volumul

ACTIVITATEA DIN TVR

În anul 1990, m-am angajat la TVR, unde activez și în prezent.

Activitatea la TVR am început-o ca redactor la emisiunea „Veniți cu noi pe

- „Ceaiul de la ora 5” (prezentarea complexă a personalităților de top din diferite

- „Planeta în jeanși” - (serial de documentare, realizate pe glob, despre viața

Am realizat numeroase show-uri dedicate unor evenimente speciale: programe de

Am participat activ la câteva ediții ale Cerbului de aur.

Am realizat și coordonat, numeroase emisiuni de anvergura transmise în direct din

Majoritatea producțiilor au fost lidere de audiență în TVR și, deseori, pe piața

În perioada 1998-2005 am conceput și realizat anual, în calitate de

Am coordonat, ca ȘEFĂ A DELEGAȚIEI ROMÂNIEI, edițiile din 2010 și 2011

In perioada 2004-2006, am fost REDACTOR ȘEF al Departamentului Muzica-

psihologie) și Victor (26 ani - absolvent al la ASE- Informatică) Cu fiul

Cu fiul si iubita lui

1. Am înţeles că la final de fiecare final

În general, sunt o perfecţionistă, de aceea îmi găsesc cusururi chiar

generației mele, a noastră - a părinților și bunicilor acestei țări, care

2. Aţi călătorit mult şi poate puteţi avea o imagine asupra poporului

3. Nu aţi avut niciodată dorinţa să rămâneţi peste hotare? Mai ales

Oh, nu! Niciodată! Îmi place enorm să călătoresc, să văd lumea, să

4. Mai aveţi acea casă în Norvegia?

Hahaha! Sper că n-ați luat și dumneavoastră în serios acea fotografie

5. Aţi afirmat că sunteţi patrioată. Detaliaţi în ce vă priveşte

Păi... dorul de “acasă”. Devotamentul cu care mi-am făcut datoria,

6. Ce a fost bun în comunism şi aţi fi dorit să fie şi azi?

M-ați nimerit! Eu chiar sunt un om - deși ancorat în realitate - cu

7. Aveţi vreo relaţie cu Dumnezeu? Dacă da, cum arată ea?

Mărturisesc că nu sunt din cale-afară de religioasă. Am însă

8. Care ar fi prima şi a doua întrebare i-aţi pune-o lui Dumnezeu,

Nu mă pot imagina dialogând cu Dumnezeu. Îmi cer scuze.

9. Ce apreciaţi mai mult la un bărbat? Şi invers, ce dezapreciati?

La un bărbat? Bărbăția, dar nu neapărat în sens fizic. Asumarea,

10.La fel, la o femeie?

Feminitatea. Chiar și “femeile puternice” - trendul vremii - nu

11.Cum e să vă fie teamă de singurătate deşi trăiţi tot timpul printre

mulți, dar cei care sunt, sunt oameni de toată isprava. Cu ei nu mă

12.După susţinerea unui concurs, aţi muncit ca cercetător ştiinţific la

Da, am avut vreo doi ani petrecuți în cercetarea economică - statut

13.Realizăm revista ELITE TINERE (unică în România) despre copii

Succesul e o construcţie tare complicată, care ține și de genetică, și