Riscul de control arată riscul existenței unei denaturări semnificative în soldul unui cont

sau într-o categorie de tranzacții, individuală sau cumulată cu denaturări ale altor solduri sau
categorii, ce nu poate fi detectată sau corectată la momentul potrivit de controlul intern sau
sistemele de contabilitate.

Auditorul este nevoit să obțină probe de audit, cu ajutorul testelor asupra controalelor,
pentru a susține orice evaluare a riscului de control. Astfel, daca evaluarea riscului de control
este mai redusă, atunci auditorul trebuie să obțină mai multe probe, cu scopul de a arăta
funcționarea eficientă și corespunzătoare a sistemelor contabile și a celor de control intern.

În urma evaluării sistemelor de contabilitate și de control intern, auditorul trebuie să

comunice conducerii entității ce erori semnificative a descoperit în utilizarea acestor sisteme,
care pot afecta situațiile financiare.

Evaluarea anticipată a riscului de control pentru o aserțiune a situațiilor financiare

prezintă un nivel ridicat, exceptând situațiile în care:

▪ Auditorul are capacitatea de a identifica controalele interne esențiale pentru

aserțiunile ce pot detecta, preveni și corecta o eroare semnificativă;

▪ Auditorul decide să efectueze teste ale controlului în vederea susținerii evaluării.

În documentele de lucru, auditorul trebuie să noteze că:

● Sistemele de contabilitate și de control intern ale entității auditate nu sunt

efective;

● Evaluarea productivității sistemelor de contabilitate și control intern nu este

eficientă.

Pentru documentarea informațiilor necesare, pot fi utilizate tehnici diferite, iar alegerea
lor ține doar de raționamentul profesional al auditorului. Aceste tehnici pot fi: chestionare,
descrieri narative, liste de verificare sau diagrame. Forma și dimensiunea acestei documentații
depinde în general de mărimea entității auditate, dar și de natura sistemelor de contabilitate și
control intern.