CONSTRUIREA ŞI STRUCTURAREA CHESTIONARELOR]

[Curs 3
Metode şi tehnici de cercetare sociologică]
Sursa: Septimiu Chelcea, Tehnici de cercetare sociologică, Note de curs, Bucureşti, 2001, p. 97-104
Earl Babbie, Practica cercetării sociale, Editura Polirom, Iași, 2010, p. 350-360

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
A vorbi despre structura chestionarului înseamnă a analiza diferitele tipuri de întrebări ca elemente
ale structurii şi raporturile dintre aceste întrebări ca legături între elementele structurii. În cadrul
unui chestionar, schimbarea unei părţi atrage după sine modificarea întregului; suprimarea unui
element antrenează după sine raporturi schimbate între elementele – întrebările – reţinute,
deoarece chestionarul reprezintă un singur tot, unitar, formalizat. Dată fiind această situaţie,
intervenţia forurilor politico-administrative din trecut, ca şi tentaţia unor patroni în prezent, de a
dicta cercetătorilor vieţii sociale ce întrebări să fie scoase din chestionar nu se justifică. Pledăm
pentru autonomia şi respectul specialiştilor. Cine şi-ar permite să-l înveţe pe chirurg cum să opereze
numai pentru faptul că plăteşte spitalizarea sau tratamentul medical? Pe de altă parte, ne pronunţăm
clar pentru sporirea responsabilităţii celor care lansează chestionare: şi această tehnică de cercetare
are reguli ce trebuie respectate cu stricteţe. Apare azi din ce în ce mai limpede că inamicul sociologiei
nu este chestionarul, ci amatorismul, diletantismul în structurarea acestui instrument de investigare,
ce îşi are, fireşte, virtuţile şi limitele ei.
2. TIPURILE DE ÎNTREBĂRI DIN STRUCTURA UNUI CHESTIONAR
În structura chestionarelor, după funcţia lor, pot fi puse în evidenţă întrebări: 2.1) introductive, de
contact sau de „spart gheaţa“;
2.2) întrebări de trecere sau tampon;
2.3) întrebări filtru;
2.4) bifurcate;
2.5) „de ce“;
2.6) de control;
2.7) întrebări de identificare.
2.1. Întrebările introductive
Întrebările introductive au rolul de a „încălzi“ atmosfera, de a da subiectului sentimentul de
încredere în anchetator şi în el însuşi. Prima întrebare nu se va referi la date personale, nici la lucruri
foarte complicate. Mulţi practicieni ai anchetelor subliniază faptul că prima întrebare este bine să fie
închisă (răspuns de tipul Da-Nu); să permită persoanelor să răspundă fără mari eforturi. Într-o
anchetă privind raporturile individ-stat-societate s-au imaginat astfel de întrebări de contact (Noelle,
1963, 88).
2

Ambele întrebări de contact vizează problema asupra cărora în mod curent oamenii îşi pun întrebări:
necesitatea muncii, lipsa timpului liber, dar nu abordează problemele esenţiale ale chestionarului,
astfel că persoanele intervievate devin interesate de conţinutul în continuare al chestionarului. Într-o
anchetă privind prestigiul diferitelor profesiuni (SUA, 1967), realizată de National Opinion Research
Center, întrebarea de contact era astfel formulată:
a. „Presupuneţi că un tânăr înzestrat vă cere sfatul asupra celei mai valoroase profesiuni. Ce
profesiune i-aţi indica?“ William J. Goode şi Paul K. Hatt (1962) comentează această întrebare: ea
pune subiectul în situaţia de a da sfaturi şi îl lămureşte în acelaşi timp cu privire la scopul
investigaţiei. Legată de ea, cea de-a doua întrebare :
b. „Ce este cel mai important, după părerea dv., să stea în atenţia unui tânăr când îşi alege
profesiunea?“
Aceasta este, în fond, prima întrebare a chestionarului. Practica chestionarului uneori dezvăluie
deficienţe în legătură cu întrebările introductive. Multe chestionare încep greşit cu întrebări de
identificare.
Pentru ca după aceste întrebări – care sunt şi foarte personale, înainte de „a se sparge gheaţa“, elevii
să fie întrebaţi direct, fără încercarea de a-i introduce în temă:
2. Ce aveţi de gând să faceţi după terminarea liceului?
2.2. Întrebările de trecere
Întrebările de trecere au drept scop de a marca în structura chestionarului apariţia unei noi grupe de
întrebări referitoare la o altă problemă. Prin aceste întrebări se stabileşte cadrul de referinţă pentru
răspunsuri şi se încearcă a se motiva aceste răspunsuri. Într-un chestionar nu avem de-a face cu o
succesiune de stimuli izolaţi, ci cu o înlănţuire de stimuli intercondiţionaţi. Acţiunea unuia dintre
aceşti stimuli este pregătită de acţiunea stimulului anterior. Întrebările de trecere au această funcţie
de