Book-Illustrations-The-Art-Of-Attracting-Children-To-Reading - Content File PDF

You have downloaded a document from
The Central and Eastern European Online Library
The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers
Source: Libraria. Studii și cercetări de bibliologie
Libraria. Studies and Researches of Bibliology
Location: Romania
Author(s): Simona Bleahu
Title: Ilustraţia de carte - arta atragerii copiilor către lectură
Book Illustrations - the Art of Attracting Children to Reading
Issue: 16-17/2018
Citation Simona Bleahu. "Ilustraţia de carte - arta atragerii copiilor către lectură". Libraria. Studii și
style: cercetări de bibliologie 16-17:63-82.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=1028802
CEEOL copyright 2023
Libraria
Ilustraţia de carte - arta atragerii copiilor către lectură
SIMONA BLEAHU
Biblioteca Judeţeană Mureş
Abstract
Book Illustrations - the Art of Attracting Children to Reading
The interest of children and teenagers for reading seems to be diminishing these last years.
It has become a real challenge for the libraries to make an attractive offer to their youngest readers,
this implies offering books they are interested in, besides the ones that are compulsory reading at
school. So, the focus should be on the books which they find attractive at a certain period in time.
A very important aspect, when we talk about books for children, is the one regarding the
illustrations of a book, because a child is very much influenced and drove to find a book
interesting when it comes in an attractive presentation.
Keywords: children, book illustration, stories, imagination, characters
„Ilustraţia de carte nu este - probabil - ceva absolut necesar vieţii omului,

dar ea aduce o plăcere nesfârşită şi e atât de intim îngemănată cu
cealaltă artă absolut necesară vieţii,
literatura, încât ar trebui să rămână unul din cele mai
preţioase lucruri la care să aspire creativitatea omului raţional.”
William Morris1
Lucrând într-o bibliotecă pentru copii, pot spune că în ultimii ani

scăderea interesului copiilor şi tinerilor faţă de carte este un fenomen real şi
foarte îngrijorător.
1William Morris (n. 24 martie 1834 - d. 3 octombrie 1896) a fost un scriitor,

arhitect, artist plastic şi traducător englez, susţinător şi stimulator teoretic - dar şi
practic - al ilustraţiei de carte.
63

De ce a devenit oferta culturală a bibliotecilor neinteresantă şi cum

am putea deveni mai atractivi? Probabil încercând să fim flexibili şi să luăm
în considerare preferinţele de lectură ale copiilor „din ziua de azi”, care s-ar
putea să fie cu totul altele decât cele pe care le aveam noi, când eram de
vârsta lor. E posibil ca lecturile cu care noi am crescut, care ni se par
esenţiale şi fără vârstă şi pe care suntem tentaţi să le recomandăm, să li se
pară plictisitoare. Cele cuprinse în programa şcolară vor fi citite din
obligaţie.
Nu trebuie să ne descurajăm şi să renunţăm la recomandările de
lectură, acestea ar trebui să rămână o obligaţie pentru orice bibliotecar, dar
trebuie să încercăm să descoperim alături de ei alţi autori contemporani
extrem de buni (Roald Dahl, Cornelia Funke, Rick Riordan, Neil Gaiman) şi
să le oferim accesul la diverse fenomene literare pe care nu le apreciem în
mod deosebit (serii de jurnale pentru puşti şi puştoaice sau fantasy-uri
facile), dar care pot deschide, până la urmă, apetitul pentru lectură. Pentru
că acesta este lucrul cel mai important: ca un copil să înveţe să citească, să îi
placă să citească, să considere cititul distractiv şi util, să descopere lumea
cărţilor. Acesta este şi scopul tuturor evenimentelor şi proiectelor care
promovează lectura în rândul copiilor.
Copiii preferă poveştile noi şi, în special, tot ce nu se găseşte în
bibliografia şcolară. Au propriile criterii de alegere, personajele lor preferate,
au un cod la care noi, dacă tragem cu ochiul din când în când, ne vom da
seama ce vor ei cu adevărat. Vom observa că sunt preferate cărţile
frumoase, cu dialog, cu aventuri, cu subiecte care să aibă legătură cu viaţa
lor de azi. Cei puţin mai mari sunt atraşi de subiecte diverse şi întrebări
existenţiale, de călătorii în univers şi în lumi paralele. Dar, cu o condiţie:
toate acestea să fie însoţite de multe ilustraţii. Chiar o carte de matematică
sau de istorie poate să devină extrem de atractivă dacă e frumos ilustrată.
Nu trebuie să uităm permanentul bombardament vizual la care sunt supuşi
de la vârste mici, ceea ce le formează un tipar de receptare a informaţiei,
bazat pe o gramatică vizuală dinamică care le diminuează atenţia şi puterea
de concentrare. Tocmai din acest motiv, ilustraţia frumoasă de carte i-ar
putea atrage către lectură.
64

Libraria
1. Importanţa ilustraţiei la cărţile pentru copii

Experienţa lecturii începe de obicei cu o poveste. De cele mai multe
ori, copilul are nevoie de ajutor pentru a găsi portiţa spre această lume
imaginară. Trecerea se poate face aproape instantaneu cu ajutorul
ilustraţiilor unei cărţi.
Să ne întoarcem în timp în anii în care eram copii, la cărţile pe care le-
am răsfoit sau pe care părinţii noştri ni le-au citit înainte de culcare. Ce ne
amintim din ele oare?
Chiar dacă a trecut foarte mult timp, ne-au rămas întipărite în
memorie figura răţoiului Mac, piticul Cipi, Ciopârţilă, Harap-Alb, Setilă,
Alice în Ţara Minunilor, Hobbitul sau poate pletele blonde ale Micului
Prinţ.
Astăzi, în faţa abundenţei de cărţi pentru copii apărute şi a
importanţei cruciale pe care o are lectura, noi, bibliotecarii, suntem investiţi
cu un rol delicat. Să alegem. Care să fie oare criteriile?
În primul rând, o carte trebuie să atragă vizual. De aceea, este
important ca aceasta să fie viu colorată şi să aibă multe imagini, astfel încât
să fie atrăgătoare pentru copil. Cel mic va fi atras de o carte frumoasă şi o va
îndrăgi. De aceea, nu este recomandat să se cumpere cărţi ieftine, care sunt
de o calitate poligrafică îndoielnică. Multe edituri tipăresc cărţi pentru copii
fără nicio ilustraţie, ca pentru adulţi. Un copil nu va citi niciodată (poate
doar obligat) o poveste pe hârtie de ziar, fără ilustraţii, prost tipărită şi
necusută. De aceea, este de dorit să oferim copiilor cărţi ilustrate generos,
care să le educe gustul pentru frumos şi să-i atragă.
Literatura pentru copii, prin specificitatea percepţiei acestuia, este
întotdeauna asociată cu imaginea, jocul şi obiectele culturale ale copilăriei.
Ştim că înainte de a scrie şi de a citi, copiii privesc imaginile şi uneori le
desenează. Frumuseţea şi mărimea caracterelor, vocabularul bogat, un
discurs care să îndemne la meditaţie şi visare sunt esenţiale. Dar, pe primul
loc este calitatea ilustraţiei a cărei bună selecţie este indispensabilă.
„O carte pentru copii, dacă e ilustrată cu talent şi chibzuinţă, poate substitui
vremelnic jucăria, întrucât şi joaca şi jocul şi parcurgerea unei cărţi presupun folosirea
aceloraşi tipuri de reflexe primare, aflate sub semnul gratuităţii acţiunii, a loisir-ului şi,
65

ce e mai important, a stimulării inconştiente a unor gesturi, mişcări şi mimetisme ce vor

forma la vârsta adultă repertoriul comportamental şi psihic specific şi propriu al copilului.
De aceea, cartea trebuie privită, în acest caz, şi ca o jucărie; ea trebuie să îndeplinească
toate calităţile obiectului ludic: să fie frumoasă, atractivă, spectaculoasă, surprinzătoare,
tentantă, uşor de înţeles şi de receptat, diferită de modele similare, pozitiv-educativă şi
nicidecum plictisitoare.
În acest sens au apărut cărţile-obiect şi cărţile de colorat, mult mai atractive pentru
copiii de vârstă preşcolară şi care fac o trecere gradată de la jucărie la carte.”2
Încă prin anii 1604-1695, John Locke arăta marea nevoie de imagini a
copilului: „Nu e nimic în minte, care să nu fi trecut mai întâi prin simţuri.”3
Combătând teoria idealistă a ideilor înnăscute, Locke afirmă că toate
cunoştinţele provin din experienţa senzorială.
Pe vremuri nu foarte demult trecute, pe care unii dintre noi încă ni le
amintim, cartea era un obiect magic dintr-un regat fermecat. Era suficient să
deschizi o carte pentru a călători, a râde, a plânge, a ne apropia de alţii, a afla
cuvinte noi sau câteodată pentru a adormi. Nu este de mirare că aceste
obiecte magice erau atât de apreciate.
Valul de informaţii de care cei mici sunt acaparaţi astăzi poate fi un
impediment în calea dorinţei de a citi. În prezent, „în secolul vitezei,” cum l-au
numit unii, cei mici riscă să adopte o atitudine pasivă faţă de zâne şi
croitoraşi viteji. Aici intervine părintele şi, dacă i se dă ocazia, bibliotecarul
cu rolul său de mentor, ajutat de povestitori şi de desenatori pentru
conservarea acestei lumi a copilăriei.
2. Scurtă istorie a ilustraţiei de carte pentru copii

Preocuparea pentru transpunerea în plan vizual a unei idei sau a unui
text datează din perioada civilizaţiilor antice, însă putem vorbi despre o
atenţie deosebită acordată acestui segment o dată cu apariţia manuscrisului
2 Cristian Cheşuţ, Designul grafic şi literatura română pentru copii, Cluj

Napoca, Editura LIMES, 2008, p. 15.
3 John Locke, Eseu asupra intelectului omenesc, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, 1961, pag. 117.
66

Libraria
din Evul Mediu. Ilustrarea textului literar ia o nouă turnură în secolele XV-
XVII, când este acordată o atenţie specială calităţii ornamentaţiei şi
decoraţiei, prin aportul adus de către tipografii şi artiştii renascentişti,
deschizători de noi orizonturi în conceperea cărţii ilustrate. Dar marii artişti
n-au luat în seamă acest capitol al artei, nu vom găsi nici o schiţă de-a lui
Dürer sau Rembrandt care să se adreseze exclusiv micuţilor. Sesizând
noutăţile aduse de secolul al XVIII-lea din punct de vedere tehnic (gravura
în lemn tăiat perpendicular pe sensul fibrelor lemnului şi litografia), se poate
observa atenţia sporită acordată de către ilustratorii acestui secol cărţii
pentru copii şi ilustraţiei simbolice.
Secolul al XIX-lea aduce cu sine
importante modificări legate de tehnica
de reproducere (prin introducerea
cromolitografiei), dar şi din perspectiva
imaginii ce decriptează un text literar,
mult mai variată ca stil şi mod de
abordare, pe fondul unei atenţii speciale
acordate
ilustraţiei, care
pătrunde şi în
presă. Se produc schimbări majore şi la nivel
conceptual:
Grandville4 înfăţişează personaje fantastice
conturând Une autre monde în 1844.
Walter Crane5 iniţiază cartea pentru copii
ilustrată în întregime, acordând o atenţie sporită
compunerii suprafeţei paginii (Scufiţa Roşie).
4 Desenator, ilustrator de cărţi şi caricaturist francez (n. 3 septembrie 1803,

Nancy - d. 17 martie 1847), recunoscut mai târziu ca precursor al suprarealismului.
5 Walter Crane (15 august 1845 - 14 martie 1915), artist şi ilustrator de carte
englez. Este considerat cel mai influent şi prolific ilustrator de carte pentru copii
din generaţia lui.
67

Aubrey Beardsley6 sintetizează la începutul secolului XX stilul Art

Nouveau în ilustraţii realizate cu minimum de mijloace plastice.
Tot din această perioadă trebuie să o
amintim şi pe Helen Stratton (1867-1961),
cunoscută pentru ilustraţiile făcute pentru cărţile cu
poveşti scrise de către MS Regina Maria a
României, pentru poveştile lui Hans Christian
Andersen, fraţii Grimm şi mulţi alţii. În ilustraţiile
ei se vede o oarecare influenţă din arta
Prerafaeliţilor.
Ilustratorii ruşi
transferă personajele
poveştilor într-o
atmosferă tradiţională, cu decoruri şi vestimentaţie
specifică, iar Beatrix Potter7 creează cele mai
delicate personaje umanizate.
Secolul XX aduce cu sine

remarcabile inovaţii în abordarea
ilustraţiei de carte, o varietate de stiluri
artistice, viziuni plastice şi explorări
tehnice. În ceea ce priveşte explorarea
6 Aubrey Vincent Beardsley (n. 21 august 1872, Brighton - d. 16 martie

1898) a fost un artist vizual englez influent, fiind cunoscut mai ales ca desenator,
ilustrator şi grafician.
7 Helen Beatrix Potter (28 iulie 1866 - 22 decembrie 1943), autoare,
ilustratoare, renumită pentru cărţile care prezintă personaje antropomorfice, ca în

Povestea iepuraşului Peter Rabbit, care preamăresc peisajele şi viaţa rurală
englezească.
68

Libraria
simplificării şi a metamorfozării formei, amintim opera ilustratorilor Iela

Mari şi Leo Leonni, inovatori din prisma stilizării şi a economiei mijloacelor
de expresie plastică în cadrul imaginii pentru copii, toate acestea, însă, cu un
maxim efect de plasticitate.
Personaje create acum zeci de ani (Babar şi

poveştile sale, scrise şi ilustrate de Jean de
Brunhoff,8 iar mai apoi de fiul acestuia) încă
dăinuie în cărţi republicate şi, mai nou, la televizor
sau pe computere.
Anii ’30 au fost plini de culoare şi
imaginaţie. Astfel, artişti precum Edward
Ardizzone şi Mervyn Peake şi-au scris şi ilustrat ei
înşişi povestioarele.
8 Jean de Brunhoff (9 decembrie 1899 - 16 octombrie 1937), ilustrator

francez cunoscut pentru cărţile din seria Babar, micul elefant, care au apărut în
1931.
69

În faimoasa Americă, în anii

1940, Curious George a fost unul din
cele mai populare personaje. A fost
momentul pentru ca dezvoltarea
graphic design-ului să ia startul.
Astfel, artiştii au devenit interesaţi de studiul

tipografiei şi îndeosebi al ilustraţiei. Structura unei cărţi pentru copii ilustrate
a luat altă formă. Cu cât ne apropiem
de începutul acestui secol, cu atât mai tare
observăm o evoluţie în abordarea subiectului.
Nu este de trecut cu vederea nici impactul pe
care Disney l-a avut asupra ilustraţiei de carte.
Un ilustrator englez celebru de la sfârşitul
secolului XX este (pentru că încă trăieşte) Alan
Lee, cel care a dat viaţă, prin imagini, lumii lui
Tolkien. A ilustrat aproape, dacă nu chiar, toată
opera lui Tolkien şi a fost directorul artistic
pentru filmele din trilogie, muncă ce i-a adus un
Oscar.
70

Libraria
3. Ilustraţia de carte în România

La noi în ţară, începuturile editării cărţii pentru copii se datorează
Editurii Tineretului, înfiinţată în anul 1948. În 1949 se înfiinţează Direcţia
Generală a Editurilor, Întreprinderilor Poligrafice şi Difuzării cărţii.
Literatura pentru copii se diversifică, iar calitatea ilustraţiei de carte creşte şi
ea. Grafica a început să capete o importanţă din ce în ce mai mare în viaţa
artistică autohtonă odată cu instaurarea regimului comunist. Expoziţiile
încep să conţină o secţiune separată de grafică, asemenea picturii şi
sculpturii. Iniţial, recomandarea oficială era ca ilustraţiile pentru copii să
redea aspecte reale ale vieţii (ascunzând, totuşi, adevărul) şi să nu prezinte
imagini ideale.
La sfârşitul anilor '50 apare în pictură o tendinţă către un realism cu
trăsături neobizantine, care afişa un proaspăt „arhaism stilistic”9 - acesta se
regăseşte şi în grafica de carte, care se potriveşte
foarte bine cu genul literar al basmului sau al baladei
populare: creează o atmosferă atemporală, în care
toate elementele magice ale basmului par credibile,
dar care este ancorată totuşi în trecutul naţional prin
prezenţa elementelor folclorice.
Apoi, în anii '60-'70 începe să dispară cerinţa de
a produce ilustraţii aservite
realismului socialist şi încep să
apară mai multe colecţii şi serii
de carte pentru copii şi tineret:
Traista cu poveşti, Prima bibliotecă, Povestiri
istorice, Biblioteca şcolarului, Poveşti
nemuritoare şi Lyceum.
În paginile editurii Tineretului au semnat
mari scriitori, clasicii literaturii universale şi
româneşti pentru copii. Dintre ilustratorii editurii îi
9 Magda Cârneci, Artele plastice în România 1945-1989. Cu addenda
1990-2010, Bucureşti, 2013, p. 51.
71

amintim pe Marcela Cordescu, Gheorghe Adoc, Celia Ottone, Angela

Petrescu, Val Munteanu, Stela Creţu, Jules Perahim, George Juster, Done
Stan, Corneliu Baba, Anton Perusssi, Puiu Manu şi alţii.
În anul 1969, Editura Tineretului se scindează în editura Ion Creangă şi
editura Albatros. Editura Ion Creangă se va specializa în literatura pentru
copii, în timp ce editura Albatros va promova literatura pentru tineret.
Mare parte din vechile colecţii de carte s-au păstrat, într-o formă sau
alta, literatura publicată fiind tot mai diversă, iar calitatea tot mai
performantă.
La ilustratorii enumeraţi anterior, se adaugă Silviu Băiaş, Ethel Lucaci-
Băiaş, Sabin Bălaşa, Vasile Olac, Ligia Macovei, Livia Rusz şi alţii.
Unii dintre ilustratori se ocupă şi cu scrierea de cărţi: Anamaria
Smighelschi, Nell Cobar, Burschi Gruder.
A fost o perioadă de glorie pentru ilustraţia de carte în ţara noastră.
România acelor ani era, paradoxal, mai bogată şi mai colorată la capitolul
cărţi pentru copii decât cea de acum.
Pe majoritatea acestor ilustratori îi putem încă regăsi în cărţile Secţiei
pentru copii, unde se păstrează un exemplar pentru conservare. Nu de
puţine ori ne-au fost solicitate aceste cărţi de către nostalgici, de către tineri
graficieni, studenţi sau doctoranzi pentru a le studia, pentru a se inspira sau
doar pentru a le admira.
Ne propunem în continuare să-i menţionăm pe cei mai importanţi
ilustratori români de carte pentru copii, amintind şi câteva din lucrările lor.
Val Munteanu (1927-1996)

Grafician, caricaturist şi designer grafic de mare prestigiu, opera sa
este dedicată în primul rând copiilor, consacrându-l drept cel mai valoros
ilustrator român al tuturor timpurilor.
Într-o carieră de aproape 50 de ani, artistul, care a debutat în 1946 cu
ilustraţii şi caricaturi, a abordat toate domeniile graficii, de la caricatură la
afiş şi grafică publicitară, dar şi la arta decorativă, fiind unul dintre cei mai
prolifici artişti români de după război. În primii ani ai carierei, a publicat
caricaturi în revista Urzica, caracterizate prin stilul realist socialist. Abia după
72

Libraria
aproape un deceniu, stilul său a devenit exuberant, iar în anii ’70-’80, când a
ilustrat preponderent basme şi povestiri populare, a ajuns la un geometrism
hieratic. Multe dintre ilustraţiile sale fac trimitere la estetica Art Nouveau,
prin compoziţia lor, cel mai adesea încadrată în chenare şi prin maniera
decorativ-organică în care sunt tratate detaliile de textură, vestimentaţie,
coafuri şi natură.
A realizat ilustraţiile la Tânărul englez de Wilhelm Hauff, la
Basmele isteţilor de Eugen B. Marian, la poveştile lui Ion Creangă, la
Mathias Sandorf de Jules Verne, la Motanul încălţat al lui Charles
Perrault, pentru a le aminti numai pe cele mai inspirate. A venit apoi, rândul,
minunatului Til Buhoglindă, al Albei-ca-Zăpada şi al Minunatelor
isprăvi ale vestitului cavaler Don Quijote după Miguel de Cervantes
Saavedra şi al lui Pinocchio: povestea unei păpuşi de lemn de Carlo
Collodi. Merită să adăugăm şi spectaculoasele imagini din Aventurile
şahului de Mihail Sadoveanu.
O parte din desenele lui originale se află în Cabinetul de stampe al
Muzeului Naţional de Artă al României (40 de ilustraţii) şi la Muzeul Ermitaj
din Leningrad (5 ilustraţii).
73

Livia Rusz (n. 28 septembrie 1930)

Grafician şi pictor de origine maghiară, născută în Cluj-Napoca, una
din marile personalităţi ale ilustraţiei de carte pentru copii din România. La
liceu, a fost remarcată şi îndrumată de profesorul Kovács Zoltán, ulterior
fondatorul şi rectorul Institutului de Arte „Ion Andreescu” din Cluj.
După ce şi-a dat bacalaureatul, s-a înscris la Institut, pe care l-a
absolvit in 1955. Până în 1958, a lucrat ca asistent universitar, apoi postul s-a
desfiinţat; a debutat în nr. 1/1967 al revistei Cutezătorii cu ilustraţiile la
serialul de benzi desenate Dan Buzdugan, după scenariul lui Dumitru
Almaş. A fost una dintre desenatoarele cele mai importante ale revistei Arici
Pogonici şi Napsugár.
Lívia Rusz emigrează în 1987 în Germania, de unde s-a mutat în
Ungaria, unde trăieşte şi astăzi, într-o mică vilă din Budapesta. Este
cunoscută pentru ilustraţiile la traducerea cărţii lui J.R.R. Tolkien, The
Hobbit (apărută în româneşte în 1975 la Editura Ion Creangă, sub titlul O
poveste cu un Hobbit), Aventurile lui
Mac şi Cocofifi (serie de trei cărţi), de
Lucia Olteanu, Cipi, piticul uriaş de
Fodor Sandor, Poveşti. Povestiri.
Amintiri de Ion Creangă, Basme de
Wilhelm
Hauff,
Cântareţul
Vrăjitor de
Robert
Browning.
Autoportret
74

Libraria
În 2004, Dodo Niţă, lucrând la o ediţie îmbunătăţită a Dicţionarului

Benzii Desenate din România, are inspiraţia să
trimită o epistolă editurii Alexandra din Pécs (care
publicase numeroase cărţi ilustrate de Livia Rusz),
care, redirecţionată spre artistă, deschide capsula
comunicării, ce se va prelungi într-o revitalizare a
destinului artistic al Liviei Rusz: expoziţii în Ungaria
şi în România, reeditări sau reajustări editoriale, dar
cel mai important act de recuperare istorică rămâne
monografia Livia Rusz, realizată de Dodo Niţă şi
Kiss Ferenc.
Done Stan (n. 1937)

Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”
Bucureşti, 1964, clasa profesor Vasile Kazar. Este redactor artistic şi şef de
redacţie între anii 1964-1991 la editurile Ion Creangă,
Tineretului, Cartea Românească, Minerva. Ilustrator a
numeroase cărţi aparţinând celor mai importanţi
scriitori români. A debutat în nr. 14/1967 al revistei
Cutezătorii cu ilustraţia la poezia Cronică de Ion
Horea. A mai publicat în
Almanahul copiilor din 1987
şi este unul dintre cei mai
valoroşi ilustratori de carte şi
presă pentru copii.
Cărţi ilustrate: Tinereţe
fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte de Petre
Ispirescu, 1970, Münchausen de G.A. Burger, 1977,
Mica Vrăjitoare de Otfield Preussler, 1981, Cartea
cu poveşti (antologie în două volume), 1981, Poveşti
despre Păcală şi Tândală de Alexandru Mitru, 1984 - toate la Editura Ion
Creangă.
75

Noel Roni (1912 - 1984)

Absolvent al Academiei de Arte Frumoase Bucureşti (1935), clasa
prof. Camil Ressu, a fost şef de lucrări la Institutul de Arte Plastice „Nicolae
Grigorescu” din Bucureşti (1950-1956).
Grafician activ în anii instaurării comunismului, Roni Noel a făcut
parte dintre artiştii dedicaţi propagandei noilor idei de luptă ideologică,
publicând ilustraţii în majoritatea ziarelor şi revistelor vremii, lucrând afişe
cu tematică oficială şi expunând desene şi gravuri de culturalizare politică.
În sfera ilustraţiei pentru copii s-a apropiat de literatura clasică (Ion
Creangă, Mihail Sadoveanu) sau cu subiect istoric (Dumitru Almaş,
Alexandru Mitru), dar, probabil, cartea sa cea mai frumoasă rămâne Doi feţi
cu stea în frunte de Ioan Slavici, elaborată în ultimii săi ani de viaţă.
În 1955 a primit Premiul de Stat şi Medalia de Argint la Expoziţia
Internaţională a Cărţii de la Leipzig.
Vasile Olac (n. 1936)

Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”
Bucureşti, secţia grafică (1967), s-a specializat în machete şi ilustraţie de
carte. A fost redactor artistic la revista Flacăra şi la editura Ion Creangă. A
76

Libraria
participat la expoziţii internaţionale de grafică de carte pentru copii - Brno,

(1980, 1984), Bratislava (1981), Damasc (1981), Barcelona (1984).
Vasile Olac este un artist prolific, având o linie grafică mai temperată.
Creionajul personajelor este la limita realismului, doar cât să păstreze o
atmosferă de aventură fantasy, lăsând povestea să decurgă în limitele ei
narative. A ilustrat numeroase volume de carte. În anii ’80 a publicat benzi
desenate în Almanahul Copiilor. A ilustrat numeroase cărţi.
Celia Ottone
Scenograf de teatru de păpuşi şi grafician cu o remarcabilă activitate în
ilustraţia de carte pentru copii; a debutat în nr. 1/1957 al revistei Arici
Pogonici.
Dintre cărţile ilustrate de Celia Ottone amintim:
Povestiri de Lev Tolstoi, editura Tineretului, 1965, Isprăvile lui
Ciopârţilă de Tiberiu Utan, Editura Tineretului,1966, Lebedele de H. C.
Andersen, Editura Tineretului, 1962.
77

Ligia Macovei (1916-1998)

Pictor, grafician şi ilustrator de carte şi presă, conferenţiar universitar
la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1950) şi
consilier cultural la Ambasada României la Paris (1954-1958). A debutat ca
grafician în nr. 4/1956 al revistei Luminiţa.
Unele dintre cele mai frumoase cărţi ilustrate de Ligia Macovei sunt
Somnoroase Păsărele de Mihai Eminescu, 1966 şi Povestea a doi pui de
tigru numiţi Ninigra şi Aligru de Nina Cassian, Editura Tineretului, 1969.
Interpretarea sa este sensibilă cu un desen fluid şi delicat, înclinări
expresioniste în pictură, uneori cu accente satirice.
78

Libraria
Azi, odată cu dispariţia Editurii Ion Creangă, majoritatea cărţilor

pentru copii publicate recent merg pe variante tradiţionale şi descriptive de
ilustraţie, când nu apelează la soluţiile Disney.
Cu rare excepţii, sunt preluări (mai vechi) de la editurile străine.
Dezinteresul editorilor duce la lipsa unei pieţe pentru ilustratorii români.
Scriitorii de literatură pentru copii sunt foarte rar publicaţi de editurile
româneşti. În alte ţări există asociaţii ale scriitorilor şi ilustratorilor, care vin
în întâmpinarea problemelor specifice breslei. Există şcoli create în jurul
unor ilustratori cu prestigiu şi un mod de a concepe ilustraţia ca artă. La noi,
lipsei complete a infrastructurii care să susţină această meserie delicată i se
adaugă prejudecata de a vedea în ilustraţie un domeniu minor, un hobby.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu felul în care sunt priviţi autorii de literatură
pentru copii.
Sperăm, totuşi, ca această tradiţie remarcabilă în domeniul ilustraţiei şi
literaturii pentru copii să se revigoreze. Constatăm cu bucurie că încep să
apară din nou cărţi frumoase, scriitori cu har, care reuşesc să ajungă la
sufletul copiilor. Amintim în acest sens doar câteva exemple.
Adina Rosetti şi Adina Popescu scriu cărţi pentru copii. Adina Rosetti
are deja două cărţi, mai vechea Domnişoara Poimîine şi joaca de-a
Timpul şi mai recenta De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură?
(ambele apărute la Editura Curtea Veche, ilustrate de Cristiana Radu). Adina
Popescu scrie pentru copii ceva mai mari şi titlul romanului ei spune totul:
O istorie secretă a Ţării Vampirilor. Cartea Pricoliciului (Editura
Arthur). Traducătorul Alex Moldovan a publicat şi el un roman: Olguţa şi
un bunic de milioane (Editura Arthur), iar Ioana Nicolaie, cunoscută
drept poetă şi romancieră, a ajuns deja la a treia carte pentru copii: după
Aventurile lui Arik (acum şi în varianta audio-book la Editura Casa Radio),
continuată cu Arik şi mercenarii, a scris şi romanul Ferbonia (aceeaşi
Editură Arthur). Toate sunt ilustrate minunat de Walter Riess. Nu putem să
nu o menţionăm pe talentata Ana Alfianu, care a scris şi ilustrat de curând
minunata carte Val şi cetatea sufletelor, apărută la Editura Humanitas
Junior.
79

80

Libraria
Fără existenţa ilustratorilor de carte ca intermediari între textul scris şi

sufletul cititorului, lumea spirituală a copiilor ar fi mult mai săracă. „De unde
să ştim cum arată Baba Cloanţa, Zmeul, Flămânzilă, Pasărea Phoenix, Balaurul,
Vasiliscul, Aspida sau Dulful? De unde dacă nu din imaginarul, ludicul şi spiritul
narativ-ilustrativ, sau dimpotrivă, simbolic al graficienilor de carte? Toate acestea
închegate într-o expresie artistică unică, unitară, diversă şi complexă, ilustraţia de
carte.”10
Ştiinţa biblioteconomiei a rezervat o atenţie specială relevării
diverselor aspecte ale „fixării” informaţiei în carte. În descrierea ISBD se
are în vedere menţionarea numelor traducătorilor, a editorilor de marcă şi,
bineînţeles, a ilustratorilor. Pentru cercetători sau pentru utilizatorul de rând,
interesat, citirea cu atenţie a fişei bibliografice a cărţilor poate fi un indiciu
preţios în descoperirea şi aprecierea aportului sau a acestei laturi speciale din
activitatea unor artişti plastici. De aceea, suntem convinşi că un bibliotecar
va prefera atunci când alege o carte spre a fi achiziţionată, dacă are în faţă
mai multe ediţii, cartea care are ilustraţiile realizate de o personalitate in
domeniu.
În cazul cărţilor pentru copii, metafora din arta plastică merge mână
în mână cu fantasmele, preferinţele şi aşteptările micilor cititori, care au o
imaginaţie încă netocită sau deformată de realităţile vieţii cotidiene. Este o
posibilitate şi pentru creatorul de artă plastică să-şi amintească de propria
copilărie şi să-şi sondeze inconştientul ca sursă de inspiraţie.
Din toate acestea, până la urmă, are de câştigat cititorul, iar
bibliotecarului îi revine frumoasa misiune de a îndruma pe această cale a
descoperirii.
10 Cristian Cheşuţ, op. cit., p. 50.
81

Bibliografie
Academia RSR, Dicţionarul literaturii române de la origini până
la 1900, Bucureşti, Editura Academiei RSR, 1979;
Barbosa, Constantin, Dicţionarul artiştilor români contemporani,
Bucureşti, Editura Meridiane, 1976;
Buluţă, Gheorghe, Scurtă istorie a editurii româneşti, Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 1996;
Cârdroveanu, Hristu, Literatura română pentru copii, Bucureşti,
Editura Albatros, 1988;
Chateau, Jean, Copilul şi jocul, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1970;
Cheşuţ, Cristian, Designul grafic şi literatura română pentru
copii, Cluj Napoca, Editura LIMES, 2008;
Chimet, Iordan, Grafica americană, Bucureşti, Editura Meridiane,
1976;
Raţiu, Iuliu, O istorie a literaturii pentru copii şi adolescenţi,
Bucureşti, Editura Biblioteca Bucureştilor, 2004;
https://prezi.com/.../ilustratia-de-carte-pentru-copii-in-romania-
anilor-60-70
82

Book-Illustrations-The-Art-Of-Attracting-Children-To-Reading - Content File PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Book-Illustrations-The-Art-Of-Attracting-Children-To-Reading - Content File PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

Source: Libraria. Studii și cercetări de bibliologie

Libraria. Studies and Researches of Bibliology

Ilustraţia de carte - arta atragerii copiilor către lectură

Keywords: children, book illustration, stories, imagination, characters

„Ilustraţia de carte nu este - probabil - ceva absolut necesar vieţii omului,

Lucrând într-o bibliotecă pentru copii, pot spune că în ultimii ani

1William Morris (n. 24 martie 1834 - d. 3 octombrie 1896) a fost un scriitor,

CEEOL copyright 2023

Biblioteca Judeţeană Mureş

De ce a devenit oferta culturală a bibliotecilor neinteresantă şi cum

CEEOL copyright 2023

1. Importanţa ilustraţiei la cărţile pentru copii

CEEOL copyright 2023

Biblioteca Judeţeană Mureş

ce e mai important, a stimulării inconştiente a unor gesturi, mişcări şi mimetisme ce vor

2. Scurtă istorie a ilustraţiei de carte pentru copii

2 Cristian Cheşuţ, Designul grafic şi literatura română pentru copii, Cluj

Ştiinţifică, 1961, pag. 117.

CEEOL copyright 2023

4 Desenator, ilustrator de cărţi şi caricaturist francez (n. 3 septembrie 1803,

CEEOL copyright 2023

Biblioteca Judeţeană Mureş

Aubrey Beardsley6 sintetizează la începutul secolului XX stilul Art

Secolul XX aduce cu sine

6 Aubrey Vincent Beardsley (n. 21 august 1872, Brighton - d. 16 martie

ilustratoare, renumită pentru cărţile care prezintă personaje antropomorfice, ca în

CEEOL copyright 2023

simplificării şi a metamorfozării formei, amintim opera ilustratorilor Iela

Personaje create acum zeci de ani (Babar şi

8 Jean de Brunhoff (9 decembrie 1899 - 16 octombrie 1937), ilustrator

CEEOL copyright 2023

Biblioteca Judeţeană Mureş

În faimoasa Americă, în anii

Astfel, artiştii au devenit interesaţi de studiul

CEEOL copyright 2023

3. Ilustraţia de carte în România

9 Magda Cârneci, Artele plastice în România 1945-1989. Cu addenda

1990-2010, Bucureşti, 2013, p. 51.

CEEOL copyright 2023

Biblioteca Judeţeană Mureş

amintim pe Marcela Cordescu, Gheorghe Adoc, Celia Ottone, Angela

Val Munteanu (1927-1996)

CEEOL copyright 2023

CEEOL copyright 2023

Biblioteca Judeţeană Mureş

Livia Rusz (n. 28 septembrie 1930)

CEEOL copyright 2023

În 2004, Dodo Niţă, lucrând la o ediţie îmbunătăţită a Dicţionarului

Done Stan (n. 1937)

CEEOL copyright 2023

Biblioteca Judeţeană Mureş

Noel Roni (1912 - 1984)

Vasile Olac (n. 1936)

CEEOL copyright 2023

participat la expoziţii internaţionale de grafică de carte pentru copii - Brno,

CEEOL copyright 2023

Biblioteca Judeţeană Mureş

Ligia Macovei (1916-1998)

CEEOL copyright 2023

Azi, odată cu dispariţia Editurii Ion Creangă, majoritatea cărţilor