De unde începe vederea lui Dumnezeu?

O! Doamne, cât de puțini dintre noi au cutezanța să se întrebe: cine sunt?

Dar și mai puțini suntem aceia care nu putem da niciun răspuns la această întrebare
chinuitoare. Oricât am încerca, ceilalți oameni sunt pentru noi o taină închisă, deși
nouă nu ni se părea, la prima vedere, că starea lucrurilor este cu mult mai ușoară
decât am crezut.
Modelarea omenescului răzvrătit din noi este o lucrare de mare importanță.
A ne cunoaște pe noi înșine este a trece dincolo de granița ignoranței și că veni
vorba despre această boală, cam generalizată, din păcate, noi trebuie să avem grijă
mare de a nu confunda planurile. Primejdia este că noi, îndeobște, nu prea știm
ceea ce ar trebui să știm și ceea ce știm, uneori, știm anapoda și netemeinic, iar cel
mai important este să știm ceea ce n-ar trebui să știm!
Greu lucru este să ne facem ordine în viața noastră, stăpânirea asupra
Rațiunii, a Voinței și a Sentimentului, părți distincte care alcătuiesc sufletul nostru
înseamnă, de bună seamă, stăpânirea absolută a Sufletului asupra trupului nostru.
În acest sens trebuie să știm că toate încep și toate se desăvârșesc în Dumnezeu,
Cel ce este, așa cum citim în Sfintele Scripturi. Să ne amintim episodul, când
Dumnezeu trimite pe Moise la Faraonul Egiptului pentru a scoate poporul israelit
din robie: “Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel și le voi zice: Dumnezeul părinților
voștri m-a trimis la voi… dar de-mi vor zice cum îl cheamă, ce să le spun? Atunci
Dumnezeu a răspuns lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt. Apoi i-a zis: Așa să le spui
fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi”. Iar pentru ca nedumerirea lui Moise
să se risipească, Dumnezeu iarăși i-a zis lui: “Domnul Dumnezeul părinților noștri,
Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la
voi. Acesta este numele meu pe veci; aceasta este pomenirea mea din neam în
neam!” (Ieșire 3, 13-14).
Așadar, înainte de a-L vedea pe Dumnezeu, am considerat că este necesar să
știm cum se numește pe Sine Dumnezeu, pentru a înțelege, ca și Moise, acest lucru
foarte folositor și important pentru noi. Se pot folosi cele două numiri veșnice: Cel
ce sunt și Cel ce este! S-ar înțelege și pentru noi mereu și atunci când comunicăm
unii cu alții această stare îmbucurătoare: A fi și a trăi!
Ca și acum câteva mii de ani, fiii acestui pământ își puneau întrebări
esențiale, precum acestea: Cum ni-L imaginăm pe Dumnezeu și dacă l-am văzut.
Înainte de a spune cum ni-L imaginăm noi, este potrivit și de folos să aflăm aceste
lucruri din mărturii biblice. Iată că Moise a zis cu rugăminte lui Dumnezeu:
“Arată-mi slava Ta!” Adică, nici mai mult, nici mai puțin, Moise dorea să afle
despre Dumnezeu, ce este El în Sine, adică în toată plenitudinea Sa. Atunci a zis
Domnul către Moise: “Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti
numele lui Iahve înaintea ta și pe cine va fi de miluit îl voi milui și pe cine va fi
vrednic de îndurare, de acela mă voi îndura”. Apoi a adăugat: “Fața Mea însă nu
vei putea să o vezi, că nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască! Și iarăși a zis
Domnul: Iată aici la Mine un loc: șezi pe stânca aceasta; când va trece slava Mea,
te voi ascunde în scobitura stâncii și voi pune Mâna Mea peste tine până voi trece”
(Ieșire 33, 18-22).
Moise a făcut și alte experiențe. Aflându-se în Madian și păscând oile lui
Ietro preotul, socrul său, și ajungând cu turma în pustie până la muntele Horeb,
acolo i s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieșea dintr-un rug și a
văzut că rugul ardea și nu se mistuia. Atunci Moise și-a zis: “Mă duc să văd
această arătare minunată: că rugul nu se mistuie”. Iar dacă a văzut Domnul că el se
apropie să privească, a strigat din rug și a zis: “Moise! Moise! Și el a răspuns: Iată-
mă, Doamne! Și Domnul a zis: Scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul
pe care calci este pământ sfânt. Apoi i-a zis iarăși: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău,
Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov! Și și-a
acoperit Moise fața sa, că se temea să privească pe Dumnezeu!” (Ieșire 3, 2-6).
Aș vrea să subliniez că noi vedem mereu pe Dumnezeu! Cum? Iată ce spune
Avva Apollo, din pustiul Egiptului, despre primirea fraților: “Trebuie să ne
închinăm fraților care vin la noi. Căci nu lor, ci lui Dumnezeu ne închinăm! L-ai
văzut pe fratele tău, L-ai văzut pe Dumnezeul tău! Am învățat aceasta de la
Avraam. Iar când îl primiți, puneți-l să se odihnească. Am învățat aceasta de la Lot,
care i-a pus pe îngeri să se odihnească!” (Facere 18, 2; 19, 2).
Văzând pe aproapele nostru și pe orice om din lume, cinstindu-l ca fiind
zidirea lui Dumnezeu, cinstim pe Dumnezeu, Creatorul său!
Să luăm bine aminte! Să nu uităm că de aici începe vederea lui Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul