Carte Doina 2023

Cultivă-ți siguranța de
sine ca mamă
Doina Gheorghe
Bucuresti, 2022
Tiparit de Print One Book
Cultivă-ți siguranța de
sine ca mamă
Doina Gheorghe
Bucuresti, 2022
Cuprins
Cultivă-ți siguranța de sine ca mamă 7
Introducere 9
Ce vei găsi în această carte15
Capitolul I Experiențele și provocările mele ca mamă19
1.1. Ce este medicina integrativă în perspectiva mea 23
1.2. Despre destin și boala 27
Capitolul II Ghid de recuperare după naștere 35
2.1 Îngrijirea alimentației mamei după naștere și pe toată
perioada alăptării: 35
2.2 Tot ce ai nevoie să știi despre alăptare! 43
2.3 Îngrijirea bebelușului imediat după naștere 50
2.4 Rutina zilnică 63
CAPITOLUL III Primele semne posibile de boală la bebeluși 73
3.1 Afecțiuni ale pielii - Dermatita 73
3.2 Febra 74
3.3 Gripa/Răceala la bebeluși 78
3.4 Bronșiolita și bronșita 81
3.5 Durerile de urechi 82
3.6 Paraziții intestinali 85
3.7 Vărsăturile și diareea 86
3.8 Gastroenterita (vomă – diaree – febră) 89
3.9 Ce analize se recomandă în cazul problemelor digestive?
(diaree, constipație, flatulență, copilul refuză mâncarea etc) 91
CAPITOL IV Diversificarea 93
4.1. Ritualul mesei! 93
4.2 Meniul lunar al bebelușului până la 1 an! 97
4.3 Recomandări în privința alimentației după 1 an 102
4.4. Cazuri excepționale în diversificare 105
CAPITOLUL V Mediul fizic și afectiv în care crește copilul! 107
5.1 Casa, camera și jucariile! 107
5.2 Despre relația cu mama 108
CAPITOLUL VI Autismul 111
CAPITOLUL VII Cu bebelușul în vacanță 113
Capitolul VIII Situații de urgență 121
8.1. Căzăturile 122
8.2. Arsurile 124
8.3. Tăieturile 127
8.4. Înecul 128
8.5. Fracturi 129
CAPITOLUL IX Concluzii 131
Doina Gheorghe www.doinagheorghe.com
Cultivă-ți siguranța de sine ca

mamă
Stai mereu cu frica să nu se întâmple ceva cu puiul tău ?

Te susțin să dărâmi orice barieră/obstacol ai creat sau ai
preluat care există in calea puterii de sine, încrederii în sine,
curajului de a acționa, în managementul unei situații de mare
stres provocată de starea copilului tău, a unei urgențe!
Acordă-ți ție si copilului tău acest suport!
Suport pentru tine: emoțional, informațional și/sau fizic
prin trusa de urgență, și suport pentru copilul tău prin ceea ce
ești tu și alegi să faci pentru voi!
Viitorul se construiește cu deciziile pe care le iau azi, in
prezent! Alege să iți dizolvi fricile acum!
Doina-gheorghe.passion.io 7
8 Doina-gheorghe.passion.io
Introducere
Imediat după naștere, în timp ce bebelușul meu plângea, îmi amintesc
că obișnuiam să plâng și eu cu el. Era schimbat și hrănit. Doar voiam
să se liniștească și să adoarmă. Mă simțeam neputincioasă... credeam
despre mine că nu sunt în stare să fac nimic și eram mereu îngrijorată că
nu o voi putea crește așa cum ar trebui. De foarte multe ori l-am simțit
ca o greutate, m-am simțit împovărată și vinovată pentru ceea ce simt.
“ ( Anonim)
Prin exprimarea experiențelor proaspetelor mame față de maternitate,

prin meseria mea/specializarea și experiența personală de mamă, am ajuns
la o mai bună /diferită percepție a schimbărilor emoționale și psihologice
a mamelor, precum și a diferitelor aspecte ale acceptării de către mame
a rolului lor matern. Studiind medicina din punct de vedere integrativ
am ajuns să integrez toate aspectele unei ființe care face trecerea de
la femeie la mamă, care se trezește într-o nouă experiență și chiar o
nouă identitate, în care noile teme la care e nevoie să ne armonizăm
ca mame sunt acceptarea de sine și îmbrățișarea necunoscutului (care
aduce asumarea noului rol și schimbarea de percepție), încrederea de
sine, interacțiunea cu bebelușul, atașamentul, interacțiunea cu mediul
exterior, posibilul conflict intern și extern. Este nevoie să integrăm în
munca noastră de specialiști în îngrijirea copiilor și mama, și să privim
mama și noul membru al familiei ca un tot unitar.
Această carte este răspunsul practic la strigătul multor mame,

este abordarea holistică a medicinii viitorului, cum îmi place mie să o
numesc!
Această carte reprezintă o călătorie alături de tine, dragă mamă,

încă de la naștere. Îți voi fi alături ori de câte ori ai nevoie prin
împuternicirea pe care ți-o ofer, îți voi fi ghid în situațiile problematice
sau provocatoare, emoțional și fizic, cât și în cele de criză, atât pentru

tine cât și pentru copil. Voi fi alături de tine de la prima etapă post natală
cu sfaturi practice, recomandări pentru cazuri ușoare dar și de urgență,
în diversificare și alimentație. Mai mult decât atât această carte te va
însoți și susține și și înainte și în timpul și după un episod “provocator”,
necunoscut sau chiar traumatizant. Din păcate, în Romania îngrijirea
post traumatică este aproape inexistentă! Vreau să fiu lângă tine ca tu să
poți fi cu încredere lângă copilul tău! Asigurarea confortului, sprijinului,
intervenția, implicarea și asigurarea ta care îl pot face pe copil să se
simtă în siguranță, îl poate ajuta să-și gestioneze temerile, îl vei putea
ghida prin durere și îl vei putea ghida prin durere și îl vei putea ajuta să
se recupereze într-un mod sănătos.
„Mama este o stare cu care ne identificăm și pe care o

căutam întreaga viată!” Doina Gheorghe
Provocările apar în orice moment al vieții, indiferent de studii,

avere sau sănătate. Modul în care noi le abordăm și cum le facem față
schimbă viitorul. Mamă dragă, dă jos din presiunea de pe umerii tăi
și acceptă ajutor specializat. Acceptă că trăim într-o societate în care
prioritățile s-au schimbat și ca răspuns natural ne-am adaptat la tot ce
presupune ea, chiar dacă pentru majoritatea dintre noi asta a însemnat
compromis, protecție, uitare. Dar întotdeauna vei găsi ajutor, soluții la
orice provocare. Caută acel suport care te întoarce la tine, te ajută să te
regăsești și să începi să îți folosești puterea interioară. „Mama este o
stare cu care ne identificăm și pe care o căutam întreaga viată!” Doina
Gheorghe În ființa mamei se concentrează o putere inimaginabilă de a
schimba lucrurile în viața copilului. și aici nu e vorba despre educație și
nici despre blândețe, ci despre iubire, limite, fermitate, autovindecare și
puterea exemplului personal. Știu că am mai spus asta, însă vreau să mai
repet, ca să ti se întipărească în minte, că...
Mamă dragă, , . Emoțiile tale sunt centrul universului copilului tău

și ceea ce îl marchează cel mai mult. și lucrul cel mai de preț este acela
că el învață cu adevărat, în special din această călătorie a ta prin emoție.
Ești perfectă fix așa cum ești în momentul în care ești Dacă ești
supărată, tristă, furioasă, deși copilul somatizează punctual starea ta și o
manifestă printr-un episod febril, de exemplu, el va învăța din acest proces
felul cum a gestionat mama momentul de furie și asta îl va influența toată
viața. Avem o putere inimaginabilă pe care am fost îndrumate și apoi
obișnuite să o dăruim, conștient sau mai puțin conștient, altor persoane.
Spre exemplu, atunci când copilul e bolnav, o investim în medici fără
să mai luăm în calcul puterea intuiției unei mame, Atunci când ducem
copilul la școală, o alocăm profesorului; iar situațiile exemplificatoare
sunt multe. Ei bine, de ce facem asta? Pentru că am uitat de resursele
interioare, am uitat de puterea intuiției și de legătura dincolo de rațional
cu copilul. Și atunci este mai ușor să găsești țap ispășitor în cazul în
care ceva nu merge așa cum trebuie. Însă tot acest paravan este doar o
amăgire, pentru că, în final, tu -părintele trebuie să gestionezi copilul
învățându-l să gestioneze situația ivită pe tot parcursul vieții lui.
Rolul de mamă are și el scenariul lui, context și limitări, vorbeam

la începutul cărții de societate, strămoși, educație, traume timpurii.
Am întâlnit în experiența mea în pediatrie două tipuri de mame: o
mamă care are dorința de învățare, curiozitatea și deschiderea către
nou fie din educație specializată (tot ce înseamnă interculturalitate sau
preluare interes al părinților, persoanelor care au o influență asupra ei)
fie în urma unor procese de saturație în acel stil de viață sau suferință
și tipul de mamă care nu ți-a conștientizat suferința, cauza durerilor și
disconfortului interior, care este rigidă, nu oferă încredere căci nu se
deschide propriilor sentimente și emoții, mama subjugată tumultului
vieții cotidiene, care se dezice tot mai mult de sine și este purtată de
evenimente ca o frunză în vânt. Există și un tip izolat sau mai rar întâlnit,
acea mamă care crede că nu va găsi decât în ea soluțiile și refuză orice
tip de tratament, însă această mamă va realiza la un moment dat că nu

facem nimic de unul singur, că urgența nu te așteaptă, că ajutorul vine
prin oameni și că rolul de mamă nu este de salvator al copilului. Mama
precum spuneam este o stare pe care o învățăm sau trezim în noi pentru
a ne aminti că suntem susținuți și susținem, suntem hrăniți și hrănim,
oferim și primim iubire și de fapt oferim spațiu de manifestare din rolul
de mamă, un spațiu lipsit de judecată dar plin de iubire.
Disclaimer
Această carte a fost creată să ofere informații din medicina

complementară, remedii și abordări pe care oamenii le folosesc de sute
de ani și care poate le-am uitat sau pur și simplu nu au ajuns niciodată
la noi.
Aceste informații sunt puse la dispoziția tuturor, înțelegând faptul

că autorul, editorul și editura, prin viziunea împărtășită nu înlocuiesc
consultul medicului curant sau al altui medic specialist.
Autorul, editorul si editura nu pot fi trase la răspundere pentru

persoanele sau entitățile care suferă răni sau repercursiuni în urma
folosirii informațiilor din carte.
De aceea, fiecare persoană trebuie să își asume responsabilitatea

înaintea folosirii informațiilor din aceasta carte.
Informațiile din această carte nu au fost verificate, aprobate sau

testate de nici o agenție guvernamentală.
Ce vei găsi în această carte

Capitolul I
1 Experiențele și provocările mele ca mamă
2 Ce este medicina integrativă în perspectiva mea
3 Despre destin și boală. Gândul, cuvântul, emoția din spatele
bolii!
Capitolul II
Ghid de recuperare a mamei după naștere
- Meniul mamei pentru recuperare si alăptare

- Despre alăptare și hrănirea cu formulă
Totul despre provocările unui nou-născut/ sau din viața incipientă de

mămică
- Fren lingual și limba bebelușului

- Reflux silențios
- Îngrijirea bontului ombilical
- Icterul neonatal
- Băița bebelușului
- Fimoza la băieței
- Scaunul copilului
- Colicii
- Rutina bebelușului
- Somnul
- Dermatita atopică
- Totul despre răcelile bebelușului si soluții practice
- Constipația la bebeluși
- Paraziții intestinali la bebeluși
- Mersul bebelușilor
- Jucăriile bebelușului
- Animalele de companie si bebelușii
Totul despre diversificare și meniuri, schemă de vitaminizare și

imunitate!
- Ce reprezintă mâncarea
Cum creăm o rutină de masă
- Tabelul diversificării
- Model de meniu pentru fiecare vârsta în parte
- Situațiile speciale și alimentația lor
- Alergiile
- Voma
- Diareea
- Analize
Capitolul III
Ghid de gestionare a unor situații de urgențe
Mini trusa de urgențe naturopată
Capitolul IV
Concluzii
Aceasta carte este un ghid ce conține principii, rețete -în sens propriu
și figurat-, soluții, recomandări, cu o structură cronologică a etapelor
naturale de parcurs , care aduce armonie, sănătate mamei și întregii
familii.
Folosește cartea ca un fundament pentru orice nou început, proiect,

etapă nouă în viață.
Bucurați-vă de tot ceea ce vreți să primiți prin această carte de-a

lungul vieții.
Capitolul I
Experiențele și provocările mele ca
mamă
Încă de la începutul sarcinii, am avut tot felul de stări emoționale,
despre care știam că sunt preluate din câmpurile bebelușului. Mă
așteptam la gemeni, pentru că am vizualizat un băiat și o fată care
se țineau de mână, însă în burtică se cuibărise doar unul. Aveam să
aflăm mai târziu ce însemnă asta. Încă de pe atunci, mă întrebam cu
ce provocări vine acest suflet. Îmi tot spunea în vis un nume pe care
tatăl lui îl refuza vehement, iar mai apoi am început să am probleme de
sănătate.
Se iveau probleme pe care nu le avusesem până atunci: streptococi,

viruși și un risc ridicat de diabet gestațional. Cu toate acestea, mi-am
asumat lucrurile așa cum au venit și le-am tratat integrativ, pe fiecare în
parte. Ajunsă la termen, încă nu aveam un nume pentru copilul nostru.
Exista un nume de fetiță care ne plăcea amândurora, însă dar nu ne
puteam hotărî asupra unui nume de băiat (noi nu am știut sexul copilului).
În cele din urmă, băiețelul nostru a primit numele din vis.
Am născut la 42 săptămâni și 5 zile, natural, neprovocat și copilul

a ieșit cu jumătate de corp din sacul amniotic intact. Au fost cele mai
dureroase patru ore din viața mea, dar reușisem. Când am văzut că e
băiat, tot universul meu s-a schimbat pentru totdeauna. Atunci am aflat
ce înseamnă să te îndrăgostești cu adevărat. La o ora după naștere, a
venit surioara lui mai mare să ne vadă și a intrat țipând un nume de
fetiță, ea neștiind ce am născut. Atunci am avut intuiția că vom mai avea
încă un copil, însă pe atunci nu știam ce va însemna asta.
Primul an a fost cel mai greu an pentru familia noastră. Fiecare

moment era trăit atât de intens, cu nestăpânire, frică încât parcă îngheța
în mine! Copilul nostru avea o suită de stări, dureri, probleme și muci și
nu găseam pe nimeni dispus să îmi ofere o explicație, o cauză pe care nu
știa nimeni cum să mă ajute să le interpretez. Asta nu se pentru că datora
faptului că nu apelam la specialiști competenți, însă eu îmi doream mai
mult decât o rezolvare pe moment. Îmi doream să înțeleg întreg procesul,
cum să susțin eu procesul, cum să îl gestionez și ce influență aveam eu în
acest proces. Nu am ajuns la specialistul dorit căci nu știam să definesc
specialistul pe care eu m-il doream. Aveam întâi de rezolvat în mine
această situație, aveam lecții de învățat, întâi eu și apoi el.
Atât de mult am studiat și atât de mult m-am informat, încât, datorită

lui, am ajuns să urmez studiile în domeniul pediatrie, să adâncesc
orice am pus sub semnul întrebării, să ajung cu ajutorul metodelor
alternative/holistice să înțeleg ființa umană ca pe un întreg în care totul
este în legătură, interior prin microbiom și știința medicinei chineze
și la exterior prin factorii de mediu care influențează mintea și corpul
(alimentație, aer/poluare, mediul înconjurător). La vârsta de un an l-am
înțărcat, pentru că nu accepta mâncarea, nici nu sugea bine și laptele
mi se oprise, așa ca am hotărât să închid acest capitol. De asemenea,
în acest context, în gândul meu s-a ițit prima suspiciune de intoleranță
alimentară.
La 1 an și 8 luni copilul nostru nu vorbea, nu stătea bine în picioare

(cădea scurtcircuitat), nu manifesta interes pentru a mânca singur, nu
se lăsa angrenat în activități potrivite vârstei, ci, mai degrabă, plimba
mașinuțe, avea stereotipii ale mâinilor, somnul îi era agitat (ca până
atunci, de altfel), mârâia și plângea continuu chiar din motive aparent
banale. M-am oprit din tot ceea ce făceam și l-am întrebat pe Dumnezeu
care este problema, cum pot să îl ajut pe copilul meu, iar răspunsul Lui
nu a întârziat să apară.
A venit în întâmpinarea mea o mamă care mă agasa rugându-mă
să îi ajut copilul. După multele insistențe ale acestei mame trimise

de Univers, am acceptat să port o discuție cu ea. Îmi descria, în mod
punctual, toate simptomele copilului meu amplificate de zece ori (copilul
ei avea 6 ani și el reprezenta imaginea viitoare a copilului nostru dacă nu
am fi luat atitudine în acel moment). Am avut un șoc, pentru că am știut
cum anume trebuie să acționez. Pe acea mamă am ajutat-o trimițând-o
la cineva care a scos-o la lumină. Eu nu mă ocupam de cazuri pediatrice
în acel moment pentru că mi se părea ca nu sunt îndeajuns de pregătită.
Însă după acea discuție am început să practic cu copilul meu ca prim
pacient. Tot atunci am acceptat să mai avem încă un copil, acel copil
care îmi tot apărea în minte și în vise.
Am rămas imediat însărcinată și am știut că ni se întâmplă ceea ce

trebuie. Acest copil din burtică era geamănul care nu a putut să vină la
întrupare împreună cu fratele mai mare. Odată cu el a venit vindecarea
pentru mijlociul cu probleme de disconfort tradus prin schimbări de
dispoziție dese, durere, muci și alte consecințe ale dezechilibrelor. Dintr-o
dată, tot universul a conspirat la vindecarea lui și a noastră. În luna a
patra de sarcină cu cel de-al treilea copil, băiatul a început să vorbească
după numai o lună de tratament și după alte două luni a perseverat până
la a vorbi cursiv. Era recuperat în proporție de 70% și eu știam că se
poate mai mult. Am meditat intens asupra subiectului și am lucrat foarte
mult cu mine, ca mamă. Știam că el este oglinda mea, una în care nu
acceptam să privesc, că e o parte din mine reflectată în el, iar acea parte
alegea să se chinuie și nu credea că merită iubire.
Această lipsă de iubire pe care o simțeam față de mine ascundea

o rană de abandon puternică și o traumă suferită de mine în copilărie,
băgată sub preș, așa cum facem toți de altfel până nu suntem puși în
situația limită de a rezolva conflictul/trauma. Tot mai mulți copii veneau
spre mine, aduși de mame care doreau vindecare în trup dar și înțelegere,
nu doar lipsa simptomelor. Am lucrat cu fiecare caz în parte și de fiecare
dată am înțeles ce era dincolo de simptom, care era cauza și vedeam
pattern-uri / modele care ii puteau fi aplicate și fiului meu.
Lucrând cu ei, am adus vindecare și în mine și în copilul meu. Am

văzut că acești copii, unii dintre ei diagnosticați sub diferite spectre (nu
îmi doresc să le menționez, pentru că un diagnostic nu e decât un nume
care poate fi anulat, dacă alegi asta), aveau două probleme majore la
nivelul sufletului. Cu toții erau prinși în chingile limitative ale lui NU
POT (în sensul în care nu puteau ieși din acea închisoare a trupului)
și ale lui NU VREAU (în sensul unei mândrii de sorginte spirituală
potrivit căreia aceste suflete nu doreau să își asume misiunea pe care au
ales-o împreună cu Dumnezeu).
Trăiau într-un disconfort creat de modele de gândire nesănătoase,

limitative, erau lipsite de împuternicire și susținere. Prin tot ce afirmau
transmiteau „NU POT”… nu pot din neputința în care trăiau dar și nu pot
conform alegerilor pe care le luau în fiecare moment. Frica de necunoscut
(care este doar o iluzie) pe de-o parte dar și lipsa de asumare a propriei
misiuni în care se uitau pe sine și se complăceau în conformitate cu
restul lumii, cu confortul creat de amorțirea trupului și a minții.
Așa că, într-o zi, am ales fermitatea cu iubire pentru mine și pentru
el. M-am uitat la fiul meu și i-am spus:
„Suntem o echipă, m-ai ales să îți fiu mamă, așa că fă

bine și ascultă-mă!. Eu nu îți permit să faci asta! Ai ales să
vii să împlinești această experiență aici pe Pământ, în aceste
vremuri, așadar fă bine și trăiește-o! TU POȚI!!!
Și i-am repetat zilnic! Îl conduceam cu o mână de fier spre putință,

în sensul în care îl lăsam să se chinuie pentru a vedea că poate, îl lăsam
să guste din victoria reușitei de a mânca singur de a se dezbrăca singur,
de a gestiona diverse situații singur. Cu aceste elemente, vindecarea lui
a atins un procent de 90%. Un an mai târziu de la nașterea celui mai mic

fiu al nostru, cel mijlociu era vindecat în proporție de 99%.
Am ales iubirea, am ales să ne fie ușor îmbrățișând necunoscutul,

privindu-l în ochi în loc să fug de el. Astfel am ieșit din tiparele minții,
am “trăit greul” permițând să văd ce era de fapt acolo în loc să caut ce nu
era. Am ales să schimb modul de a privi, să mă deschid spre alte viziuni/
posibilități și să trăim în inima!
Aceste alegeri deschid noi uși și fac ca tot Universul să conspire la

vindecarea ta. Copilul nu devine ceea ce tu crezi că îl înveți, ci ceea ce tu
îi transmiți dincolo de cuvinte! Copilul îți simte stările, fricile, îți vede/
simte atitudinea și reacția, iar din acestea învață! El va acționa în viitor
exact cum te-a văzut pe tine părinte drag că reacționezi! Bineînțeles
că în capitolele următoare vom vedea că sunt momente sau situații
urgente când timpul ne devine dușman sau suntem contracronometru
și atunci e nevoie de susținere specializată, de urmare a unui plan (sau
PROTOCOL) ca primă măsură, transformarea ulterioară fiind necesară
pentru menținerea stării de bine, pentru recuperare, pentru vindecare
completă.
Nu uita că întotdeauna cel mai bun moment este acum, în prezent.

Dacă mintea îți spune într-una că “trebuia” oricând altcândva, iar tu
răspunde-i blând că cel mai bun moment pentru a planta un copac a fost
acum 20 de ani, dar al doilea cel mai bun moment este ACUM.
1.1. Ce este medicina integrativă în perspectiva

mea
Dintr-un spațiu unde preotul e vindecător și medicul e preot! Un loc
în care rugăciunea, mantrele și plantele se îmbină cu știința și tehnologia
de înaltă clasă. Filozofia vindecătoare a plantelor si medicina orientala
cu ochii larg deschiși spre viitor, așa se așează în inima mea această
călătorie. Pentru că nu putem fi cei de azi dacă am uitat cine am fost ieși
și către cine aspiram mâine. Așa e și cu știința asta ! De ce sa reinventam
roata, daca putem astăzi să o folosim într-o nouă invenție !
Elementele folosite sunt din medicina chineză, medicina integrativă,

noii medicini germanice sau NMG. Acestea sunt abordări care văd ființa
umană ca o ființă energetică în primul rând, din necesitatea morală de
a transmite tuturor celor care caută răspunsuri o serie de cunoștințe
dobândite din experiențe personale și profesionale, din studiu și
specializări în medicina chineză, care pot ajuta la însănătoșirea corpului
prin restabilirea armoniei minte-corp. Abordările menționate mai sus
susțin că (chi sau qi) a corpului circulă prin canale, numite, care au
ramuri conectate la organele și funcțiile corpului. Viziunea sa asupra
corpului uman este preocupată doar marginal de structurile anatomice.
Principalele entități funcționale utilizate de medicina tradițională

chineză sunt qì, xuě, cele cinci organe zàng, cele șase organe fǔ și
meridianele care se extind prin sistemele de organe. Toate acestea sunt
interconectate teoretic: fiecare organ zàng este asociat cu un organ fǔ,
care este hrănit de sânge și se concentrează qi pentru o anumită funcție,
meridianele fiind extensii ale acestor sisteme funcționale pe tot corpul.
Știu, e chineză pentru tine, însă pe mine mă ajută să văd cu alți ochi
omul, afecțiunea si boala. Spunem așadar că medicina tradițională
chineză consideră că o sănătate bună se obține prin diferite echilibre,
inclusiv un echilibru între yin și yang.
Copii se nasc cu toate meridianele, însă ele sunt insuficient

dezvoltate (asa cum e si normal), ceea ce duce către posibile dereglări
si dezechilibre, care necorectate la timp sunt greu mai apoi de reparat.
În medicina integrativă, investigarea, diagnosticarea și tratamentele
sunt aplicate și gândite în sistem holistic și aplicate prin naturopatie
(fitoterapie, homeopatie, terapii complementare, etc.) Vindecarea este
văzută ca un proces care implică îmbunătățirea calității vieții iar boala
ca o provocare, o atenționare a sistemului că ai „derapat” de la drumul

lin, ușor, curat, ghidat și în continuă colaborare cu mediul înconjurător/
cu tot. Vindecarea oricărui tip de afecțiune presupune corectarea
dezechilibrelor pe nivelurile multiple ale ființei umane: fizic, psihic și
emoțional.
Terapiile de vindecare și prevenție nu vizează doar înlăturarea

simptomelor bolilor ci eliminarea cauzele acestora, asigurând o vindecare
de durată. Pentru o vindecare completă, este necesară diagnosticarea
corecta, înțelegerea naturii bolii și înlăturarea cauzei acesteia. În
viziunea mea, pacientul nu este un recipient pasiv al medicației, ci este
implicat activ în terapie. Mama este strâns legată de copil și nu putem
trata copilul, fără să lucrăm asupra mamei.
„Trebuie să reții ca tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău

este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior.”
John C Maxwell
Plecând de la acest principiu universal, potrivit căruia interiorul

creează exteriorul (sau exteriorul urmează interiorul, cum vrei tu), vom
construi întregul principiu al maternității. În tot acest context, mama
este piesa centrala,, cea care devine spațiu de manifestare, având parte,
desigur, de susținerea tatălui însă, în tot tumultul hormonal, lucrurile
pot părea dificile și uneori ne pot scăpa de sub control.
Ei bine, această carte este pentru tine, mămica dragă, pentru a ști
în fiecare moment unde te afli, pentru a învăța să gestionezi, cu calm și
iubire, episoadele de creștere ale puiului tău. Odată cu nașterea pruncului
tău, iese la iveală o vulnerabilitate cu care nu ești obișnuită, care te scoate
din zona ta de confort și te pune în felurite poziții și situații necunoscute
și greu de gestionat pentru care pregătirea anterioară din rolul de femeie
fie nu e suficientă fie este irelevantă în acele experiențe prezente, în care
trebuie să iei decizii pe loc, de preferat în cunoștință de cauză. Însă ceea

ce poți face acum, și în orice moment, este să îți simți emoțiile.
Capcana cea mai mare în care poate pica o mama este starea de
victimă. E ceva ce nu vrei să fii, dar nici nu știi cum să ieși de acolo.
Iar dacă în timpul sarcinii mai apare și o derulare a evenimentelor altfel
decât perfectă, ești susceptibilă de Stres Post Traumatic. Și de aici, o
întreagă pledoarie care se transforma în practici medicale, patologii și
alte derivate. Cum îți dai seama ca ești în starea de victimă? Te-ai auzit
vreodată spunând „Numai mie putea să mi se întâmple asta?” sau „De
ce mie”? „Cu ce am greșit atât de rău” , “Numai probleme îmi face
copilul asta! E numai bolnav de când….” Vina fiind mereu în exterior
Sau recunoști frica și fuga de asumare din următoarea situație. “Nu, eu
nu sunt de vina cu nimic. Toata lumea era împotriva mea! Nimeni nu mă
susținea! Nimeni nu mă ajuta!
Recunoști tiparul? Din păcate, în acest fel am fost crescuți. Să

credem într-un Dumnezeu care locuiește în Ceruri, care are pentru noi
scrisă o soartă, un scenariu pe care noi ca actori trebuie să îl jucăm pe
scena vieții, fără să putem interveni prea mult în schimbarea scenariului
deja scris („Așa ti-a fost sortit”) Adevărul care poate șoca este că stă în
puterea noastră, a fiecăruia dintre noi să observăm, să ne trezim dintr-un
somn profund bazat pe rutină, tradiții, moșteniri, înțelegeri personale,
limitate de contextul social, politic, religios, de mediul înconjurător și
de natura omului pus în prag de supraviețuire. În tot acest context, eu nu
arăt cu degetul și nici nu te blamez, ci vreau doar te conduc spre soluție.
pentru că numai tu ai soluția, eu doar te ajut să o descifrezi/ traduci.
Mama știe întotdeauna ce are puiul, trebuie doar ascultată!

Te încurajez să comunici eficient, să ai grija de tine și să te
prioritizezi. Pe parcursul acestei cărți te ajut să faci toate
astea și mai mult de atât am pregătit pentru tine exerciții in
aplicația mea interactivă !
1.2. Despre destin și boala
Vindecarea
Informațiile care se promovează de mii de ani, despre destinul nostru
și despre karma, ne pot părea o închisoare din care nu putem ieși. Dar
este oare așa? Ei bine, dacă ar fi adevărat, atunci nimeni nu s-ar mai
vindeca și lucrurile stau cumva dacă vorbim despre un adult, însă când
vine vorba despre un copil, e pur și simplu copleșitor. Te provoc să îți
imaginezi procesul de vindecare ca pe un puzzle, din care dacă omiți o
singură piesă nu reușești să surprinzi imaginea de ansamblu. Însă mai
mult decât atât, ca să poți face aceste puzzle, format din piese mai mari
sau mai mici, unele chiar minuscule, ai nevoie de o masă pe care să îți
așezi materialul de lucru (metaforic vorbind, acesta este corpul fizic),
de răbdare ca să potrivești piesele, câteodată de o lupa (acestea sunt
analizele), iar câteodată ai nevoie, pur și simplu, să te ridici de la masă
și să faci altceva, ca să te poți întoarce odihnită și cu ochii limpezi,
poate și cu o persoană de mână, care să aibă o privire din exterior. Dacă
vorbim de un puzzle al priorităților, al unui target, obiectiv sau al vieții
descrierea de mai sus e completă și ai rețeta perfectă.
Însă, dacă vorbim de boala copilului tău, mai intervine un element

important și anume timpul. Ne amintim că nu întotdeauna timpul ne este
partener de călătorie, ci el poate să se transforme din aliat în adversar,
fiecare ticăit de ceas fiind simțit ca o presiune, un stres că jocul se poate
termina în mod nefericit în defavoarea noastră. Iar stresul resimțit ne
ține captivi în bucla fără ieșire a lui „luptă sau fugi” In acest sens, am
întâlnit două categorii de părinți. Din prima categorie fac parte cei care
nu admit diagnosticul și caută aleatoriu răspunsuri, dispuși Despre
destin și boala După o viață întreagă cu un sistem nervos care a uitat
de relaxarea profundă și e constant în starea de alertă, după ce ne-am
deconectat de la corpurile noastre prin condiționări și educația primită
este minunat doar să realizăm și să spunem STOP, de azi preiau eu
puterea. Căci da, există soluții. Fiecare „problemă” deține în interiorul
ei și soluția, ca la matematică. Toate datele sunt în problemă, maniera de
aranjare și soluționare ține de viziunea ta, de implicare ta, de focus și de
creativitate.
In acest sens, am întâlnit două categorii de părinți.
1. Din prima categorie fac parte cei care nu admit diagnosticul și

caută aleatoriu răspunsuri, dispuși fiind să încerce orice
2. În a doua categorie se încadrează cei care ajung să se identifice
cu boala copilului.
Exista bineînțeles și categoria mamelor care lucrează la interiorul

lor și astfel lucrând la interiorul lor, găsesc și soluțiile blânde și naturale
care să le susțină puișorii Primele două categorii sunt periculoase pentru
că te țin captivă în același scenariu. Instabilitatea nu ajută!
O situație în care am ajuns ca urmare a stilului meu de viață, prin

alegerile mele, conștiente sau nu, nu o pot rezolva tot eu, de unul singur,
mai ales când situația este critică. Atunci avem nevoie de oglinzi, de
ghizi, de mentori, de îndrumători, de specialiști. Ai nevoie să ceri
ajutorul! . Cere ajutorul potrivit în vindecarea copilului tău, o persoană

sau o echipă care este dispusă să asculte, să te vadă pe tine și copilul tău,
să ia în calcul toate posibilitățile existente pentru vindecarea copilului
tău. Cineva care să te ghideze din toate perspectivele, o persoană căreia
îi vei încredința încrederea ta privind deciziile, tratamentul și raportarea
la întreg universul copilului tău sunt cele optime.
Această carte reprezintă o sinteză a tot ceea ce eu și echipa mea

reprezentăm. Căci da, lucrez cu o echipă de oameni, fiecare profesionist
in domeniul lui. Eu recunosc că nu pot să le știu pe toate ! Un Univers
de cunoaștere, profesionalism și comunicare eficientă cu copilul și cu
părinții. O echipă de profesioniști din toate domeniile, atât din țara, cât
și din străinătate, și un cumul de sute de ani de cunoaștere, toate pentru
tine și copilul tău!
„Suferințele, în schimb, sunt blocaje ce

reprezintă izvoare ale cunoașterii despre sine.“
Doina Gheorghe
Care este sensul bolii?

Cred că putem cădea de acord că boala este o formă de suferință.
Conceptul de suferință a fost și este dezbătut în religie și în știință
(medicină, psihologie). Relevant pentru această carte și viziunea
holistică este conceptul de suferință prin stilul de viață ales. Sub formă
de metaforă sau nu, religiile au transmis suferințele sfinților, apostolilor,
urmașilor cuvântului lui Dumnezeu și au arătat că mântuirea sau trăirea
în cuvântului lui Dumnezeu însemna trecerea prin suferință.
În cărțile sfinte au fost expuse situațiile grele de viață în care trăiau

sau prin care treceau cei care alegeau Calea Adevărului și generațional
această informație s-a tradus în multe culturi printr-o concluzie devenită

adevăr la nivel de credință, și anume fiecare are crucea să pe care trebuie
fără vreo judecată sau analiză să si-o poarte. Dar interpretarea acestor
cuvinte este subiectivă. Unul din factorii principali este educația și
sistemul de valori preluat din familie. Mediul în care o persoană crește
îi influențează gândirea, comportamentul și îl setează pentru viața de
adult.
Acesta va acționa și reacționa în funcție de sistemul de valori, iar

în funcție de fricile formate timpuriu își va fi dezvoltat mecanisme de
protecție. Medicina orientală ia în calcul preluarea suferințelor mamei
de către copil în primii ani de viață, aici suferințe traducându-se prin
dezechilibre emoționale, energetice și fizice. Psihologia ca știință
explică faptul că obișnuințele formate în interiorul unei familii pot fi
în detrimentul sănătății fizice și emoționale și că modelul afectiv din
interiorul familiei este preluat de copil ca normalitate. Astfel putem trage
concluzia că de mici ajungem să tolerăm un anume nivel de suferință care
ne este familiar. Ieșirea din familiar sau normalul personal (confortul de
fapt) poate reprezenta suferință pentru minte.
Tot ce este necunoscut, precum am precizat deja în discuțiile

anterioare (/paginile trecute), ne-familiar, neobișnuit poate fi interpretat
de minte ca și periculos, în funcție de sistemul nostru nervos, de sistemul
de valori, de adaptabilitate la nou, de rigiditate versus flexibilitate în
gândire.
În momentul în care în mamă există frici, stres, lipsă de afectivitate,

neîmplinire pe orice plan (profesional sau personal) create de un sistem
de valori nefuncțional și o gândire bazată pe separare (separare ca și
concept holistic de lumea înconjurătoare, de Dumnezeu, prin judecata
duală (bine/rău, urât/ frumos, etc) se distruge armonia interioară, se
crează un disconfort, un dezechilibru la nivel energetic și boala nu
întârzie să apară la nivel fizic! Ca și om matur, adult, o gestionăm la
un nivel de supraviețuire foarte bine căci apelăm la medicamente care

ameliorează simptomele, întrerup anumite conexiuni intre creier și
organele țintite, avem prieteni la care apelăm să ne detensionăm însă
când acest dezechilibru apare și la copilul nostru, ni se prăbușește toată
lumea. Nivelul de anxietate crește și mai mare, putem intra în depresie,
și de fapt putem intra într-un cerc vicios pe care unele credințe l-au
numit karmă, în sens restrâns.
Copilul nu va fi niciodată bine (prin bine înțelegând echilibrat) atâta

timp cât părinții, în special mama, nu este bine. Deoarece această carte
nu dorește a fi un compendiu al medicinei energetic, nu voi merge mai
departe cu dezvoltarea strict a abordării energetice, dezvoltând teoria
structurilor energetice, meridianele, procesele de echilibrare a lor
. Această carte se dorește a fi un ghid pentru orice mamă, indiferent
de filozofia de viață îmbrățișată, pe care i-aș numi ”common sense
steps” sau pași necesari de urmat în spre vindecare și echilibru în viață
Cercetătoarea Larisa Cuznețov, în baza unor investigații socio-psiho-
pedagogice de durată, susține că formarea atitudinilor morale începe în
primii ani ai vieții.
Familia, părinții sunt cei care, pas cu pas, ghidează copiii spre
formarea personalității integre. Cum fiecare părinte, de-a lungul vieții,
își formează sistemul și scala să valorică, ansamblul de atitudini și
competențe, care corespunde unei culturi concrete și modelului educativ
promovat de urmașii acestora, copiii vor avea pe parcursul vieții aceleași
valori și comportamente pe care le-au moștenit și (vezi ciclu karmic)
interiorizat în cadrul familiei, DACĂ nu intervine o cunoaștere dintr-un
alt spectru, dintr-o altă cultură sau percepție. și aici e nevoie de un factor
care să intervină ca să ne devieze de la drumul cunoscut, normal, cu care
am fost obișnuiți.
Acel factor poate fi o suferință propriei sau a cuiva drag din care
să învățăm ceva nou, o carte, experiența unei noi culturi, educația din
școală/universitate, o experiență mistică, voința de autoeducare prin

participarea la diverse cursuri opționale.
Revenind la boală, sau materializarea dezechilibrului în corpul fizic,

medicina chineză și abordarea holistică pe care eu o îmbrățișez vede
boala ca pe o INIȚIERE. Această percepție schimba sensul suferinței
și o transformă într-un proces de învățare despre sine și determină
schimbarea stilului de viață.
Mai mult decât atât, schimbând modul în care te raportezi la boala,

începi să îți pui întrebări cu privire la judecata ta, la ce te nemulțumește
și creează conflict, la sistemul de valori, ce definești ca important, de
unde pleacă acțiunile tale, din ce loc și pe ce bază acționezi, ajungând
în final la emoție. Îmbrățișând emoția care a dus la materializarea bolii ,
îți reconfigurezi percepția despre viață și reconfigurezi „traseul” numit
Viață! Când configurarea traseului este urgentă deoarece boala este
instalată, te sfătuiesc să apelezi la suport specializat pentru a ajunge la
acele emoții, tipare limitative care au creat conflictul și au dezechilibrat
armonia care ești!
Dacă elimini doar simptomul și doar ameliorezi, există posibilitatea

să rămâi în frică (frica de a reveni boala, frica care a creat acea boală).
Observă-ți gândurile și mai mult, observă dacă intră în aceleași situații
repetitive, aceleași conjuncturi, faci aceleași alegeri/greșeli.
De exemplu același tip de șef, de partener, de conflict. În astfel de

cazuri, apelează la un specialist pentru a face un salt în conștiință. Nu
poți ieși din labirint din pricina instinctului de conservare, Așadar, ce
este boala, până la urmă? Boala este o alegere inconștientă! O cale de
vindecare prin intermediul suferinței. Există și alte căi prin care putem
transcende aceste modalități de creștere și una dintre acelea este iubirea
Am acordat un întreg capitol acestui subiect pentru că

mi se pare extrem de important să învățăm și să ne iubim, să
redefini conceptul de iubire, plecând de la iubirea de sine,
calea către cunoașterea a ceea ce ești de fapt ca esență!
Esența bolii la copii

În primii ani de viață, copilul trece printr-un proces de acordare. La
început el nu se identifică ca o ființă separată de mediul înconjurător.
Întruparea totală (a ființei spirituale cum sau a sufletului) vine în jur de
trei ani când copilul începe să vorbească la persoana I, își întrupează
eul, lucru predicat (sau confirmat) și de antropozofie, de către Rudolf
Steiner. În capitolul anterior am povestit despre acordarea copilului
la noul “acasă”, deprinderea unui comportament, a unor obiceiuri, se
formează sistemul de gândire. Acest sentiment de e necesar pentru
armonia copilului să fie egal cu . Copiii somatizează starea mamei sau
a tatălui (chiar și a bonei sau a unuia dintre bunici, dacă își petrece
preponderent timpul cu unul din ei) și neputând gestiona emoțiile/stările
unui adult, sistemul lui o va transpune în boală acasă siguranță ca proces
de învățare.
Pot exista următoarele cauze pentru apariția unei boli la bebeluși:
Programare colectivă – “sezonul răcelilor“ sau “toată lumea e

bolnavă”, -/ „etapa predării armelor”- adică eu cred această convingere
limitativă că se va îmbolnăvi și copilul meu, necunoscând mecanismele
bolii. Mai mult decât atât, dezvolt o frică și mă concentrez pe boală. (De
ce ti-e frică, d-aia nu scapi -vorbă din popor)
Frica poate fi cel mai mare inamic al nostru și este și cea care ne
împinge, în permanență, să rămânem în zona noastră de confort sau
de siguranță. Însă, dacă zăbovim acolo, nu creștem și este ideal să ne
angajăm, alături de cineva, pentru a face un salt în conștiință, atunci
când vedem că repetăm o greșeală de mai multe ori. Singur nu o să
poți ieși niciodată din acest labirint, pentru că, din pricina instinctului
de conservare, vei coti mereu spre partea cu care ești obișnuit, însă un
terapeut te va ajuta să cultivi curiozitatea și curajul pentru a coti în
partea cealaltă.
Upheaval in urma conștientizării unei convingeri.

Somatizarea emoțiilor si lipsa afecțiunii, siguranței în casa,
conflictele din casă, preluarea stărilor mamei, lipsa de siguranța,
conflictele mamei, dizarmonia dintre părinți și divorțul
Karma ( boli grave ) – cancer, distonii vegetative, tumori, etc
În momentul în care vezi boala ca pe o inițiere, tu nu mai ești victima

bolii, a contaminării, a societății în care trăiești. În momentul în care
lucrezi la tine, aduci conștiința de sine în interiorul tău, te rogi sau lucrezi
cu un terapeut atunci organismul tău arde, adică se modelează mai bine
asupra ta. Am explicat acest fenomen mai pe larg în capitolul FEBRA.
Upheaval înseamnă integrarea vibrației vindecării a ceva în tine, iar

atunci când ai un bebeluș mic, este posibil ca el să preia upheveal-ul tău
și să se manifeste ca un început de boală, fiind vorba de manifestarea în
fizic a unor stări sau schimbări, chiar eliminări.
Capitolul II
Ghid de recuperare după naștere
Nașterea în sine este un proces de învățare, așa că nașterea naturală
este necesară acolo unde este posibilă (90 % dintre femei pot naște
natural, fără probleme). Nașterea naturală reprezintă un proces de
învățare atât pentru mamă, cât și pentru copil, care poate fi pregătit.
după În plus, în calitate de mamă care a născut trei copii natural, pot să
afirm că nașterea îți este pe-atât de ușoară pe cât de mult te pregătești
pentru asta și îți dorești asta.
2.1 Îngrijirea alimentației mamei după naștere

și pe toată perioada alăptării:
Din cauza furtunii hormonale se dezechilibrează tot organismul și
cheia reușitei în parcurgerea acestei etape o reprezintă vitaminizarea
corespunzătoare. Spre exemplu, tiroida ținută corect sub control post-
partum (în perioada de după naștere și în timpul alăptării mama poate
experimenta episoade de hipertiroidie sau de hipotiroidie) este o tiroida
la care analizele de sânge ies în parametri normali, căreia eu recomand
să i se administrează zilnic o tabletă la prânz după masă de selenium
natural care are rolul de a crea un echilibru.
În altă ordine de idei, hipotiroidia se reglează cu iod și hipertiroidia cu

calciu, conform biochimiei simple medicale, așa că dacă nici cu seleniu
nu se îmbunătățește situația, mai bine faci niște analize de sânge. Pentru
ca acest calciu să fie asimilat corect are nevoie de vitamina D (despre
care am spus ca este mai bine asimilată din produsul Weleda numit
aufbaukalk 1&2) și mai mult decât atât, de un microbiom în echilibru
(echilibru intre bacteriile sănătoase și cele nesănătoase). Bacteriile
prietenoase din intestin susțin absorbția nutrienților, astfel un microbiom

sănătos înseamnă o digestie optimă.
Digestia și absorbția nutrienților au loc în principal în stomac și

intestinul subțire, însă și intestinul gros, sau colonul, joacă, de asemenea,
un rol în digestia mâncării. După ce alimentele au trecut prin stomac
și intestinul subțire, majoritatea nutrienților au fost deja absorbiți,
lăsând un amestec de carbohidrați și proteine ce nu pot fi digerate.
Carbohidrații și proteinele rămase sunt fermentate de bacteriile bune
din colon pentru a produce acizi grași cu lanț scurt. Acești acizi grași
sunt apoi absorbiți și utilizați ca combustibil pentru diferite procese din
organism. Bacteriile din intestin joacă, de asemenea, un rol important
în absorbția micronutrienților. Precizez aici rolul în sinteza vitaminei
B12 în colon, facilitarea sintezei tiaminei, folatului, biotinei, riboflavinei
și acidului pantotenic, susținerea organismul să își satisfacă necesarul
zilnic de vitamina K.
Se estimează că microbiomul intestinal contribuie cu aproximativ

jumătate din necesarul zilnic de vitamina K al organismului. Astfel,
menținerea unui intestin sănătos este esențială pentru sinteza și absorbția
corectă a nutrienților. Fără un microbiom echilibrat, nutrienții găsiți în
dietă nu vor fi descompuși în totalitate și apoi utilizați de organism.
În ceea ce privește alegerea corectă a ceea ce mâncăm în vederea
asigurării absorbției și utilizării optime a nutrienților, o dietă bogată în
alimente vegetale bogate în fibre, proteine, grăsimi sănătoase și alimente
fermentate și săracă în zahăr și alimente excesiv procesate reprezintă
calea optimă.
Cum arată o schemă de vitamine pentru a susține o mamă care

alăptează:
- Multivitamine provenite din legume și fructe (fără adaos de

zahăr și conservanți)
- Potasiu
- Omega
- Vitamina C Lipozomala – minim 1.000 unități pe zi (in
primele zile după naștere se pot lua până la 5.000de unități, fără nicio
problemă)
- Fier (s-a observat că fierul se asimilează cel mai bine din
carne, de aceea recomand fier ca supliment mai ales pentru persoanele
vegetariene)
- Daca este nevoie de un aport de multivitamine și fierul face parte
din complex, nu mai este nevoie să suplimentați decât dacă sângerați o
perioada lungă de timp)
- Iod-calcium ( se găsesc comprimate mixte) ori Selenium
- Probiotic ( 1 tableta pe zi) insa trebuie vă asigurați că schimbați
în fiecare lună tipul de probiotic astfel încât să nu faceți exces de un tip
de bacterii și luat 4-6 luni maxim
- Ceaiurile care pot fi consumate de mamă în perioada alăptării
sunt:
- Fenicul, pentru sporirea lactației
- Frunze de zmeur, pentru curățarea uterului după naștere
- Cimbrișor, pentru răceală
- Mușețel, pentru calmare
- Tei, pentru liniștire
- Isop, pentru răceli
- Lămâița, pentru răceli
- Drăgaica, pentru echilibrarea tiroidei (după ce bebe face 1 an se
poate consuma)
- Fructe de pădure
Se vor evita complet următoarele ceaiuri:

- Negru/verde/alb – fac detoxifierea organismului, iar anumite
toxine trec prin lapte, cea ce este contraindicat bebelușului, pentru
că ficatul lui nu poate procesa, sau nu are nevoie să proceseze acele
toxine
- Salvie – deoarece oprește alăptarea
- Menta – influențează alăptarea (nu se folosește nici în cazuri de
diaree)
- Hibiscus – oprește alăptarea și poate declanșa menstruația (în
cazul femeilor însărcinate, poate produce pierderea sarcinii)
- Ceaiuri depurative (de ex: crușin )
Dacă mama nu se vitaminizează corespunzător, poate fi pasibilă de

a ajunge la burn-out (sau epuizare la nivel fizic, emoțional și mental)
anemie, depresie, stare de agitație accentuată și chiar insomnii. Insomnia
se manifestă atunci înseamnă când nu mai poți adormi, după ce ai
alăptat copilul) iar dezechilibrul din mama se transfera și în copil. Spre
exemplu, dacă mama are hipertiroidism și nu ia calciu, copilul va putea
avea probleme cu calciul pentru dinți și oase.
Perioada de după naștere nu este o perioada propice slăbirii, revenirii

în formă sau la formele inițiale. Perioada post-partum este un episod
de acomodare al corpului la noua lui viață, în care tot ritmul știut până
atunci dispare. Până în momentul înțărcării copilului nu se vor face cure
de slăbire, deparazitări sau detoxifieri, chiar dacă acestea promit să nu
ajungă în lapte. Și poate că este așa, însă corpul transmite organelor
semnale de lucru care ajung și la copil, iar acesta le receptează și le
memorează ca fiind ale sale. Și după aceea, ne trezim cu un copil care
are probleme cu greutatea.
Absolut toate mamele iau în greutate între 10 și 20 de kilograme în

timpul sarcinii, iar aceste kilograme se pierd de la sine, dacă te alimentezi
corect și dacă te vitaminizezi corespunzător. pentru că vitaminele sa fie
asimilate corect, trebuie luate cu cel puțin 30 minute înainte de masă,
înainte, probioticele pe stomacul gol sau înainte de somn, iar enzimele
în timpul mesei.
Imediat după naștere, dar și mult timp după aceea, mama are un
apetit mai pronunțat, manifestat ca o continuă foame de lup.
P.S: știai că cele mai multe femei se îngrașă după naștere, când
ronțăie continuu felurite gustări nesănătoase?
Ce trebuie să mănânci, astfel încât alimentația să fie

hrănitoare și pentru tine, și pentru copil, și să nu te îngrași?
- Terciuri din diferite cereale dulci sau sărate, precum terciuri de
ovăz cu gem făcut în casă (fără prea mult zahăr)
- Curmale uscate sau naturale, după care se recomanda minim 250
ml apa
- Prune uscate, urmate de minim 250 ml apa
- Semințe hidratate (nuci, semințe de dovleac)
- Budinca de chia
- Budinca de tapioca
- Orez cu lapte vegetal
- Hrișca hidratată, cu fructe și lapte vegetal
- Smoothie-uri cu fructe și pudre proteice (precum aswaganda,
lucerna, orz)
- Sucuri de rădăcinoase
Terciurile sunt hrănitoare și nu ai nevoie de cantități mari de ingerat,

se asimilează corect în organism, nu produc copilului colici, țin de
foame mult timp, ajută la peristaltismul intestinal (alternanța mișcărilor
involuntare de contracție-relaxare a mușchilor tractului gastro-intestinal
iar absența lor este caracteristică obstrucției intestinale si se prepară
foarte repede.
Top 5 terciuri pe care le pregătești în 5 minute:

1. Terci de ovăz cu gem de prune fără zahăr
2. Terci de orez integral cu fulgi de drojdie, usturoi și ulei de cocos
3. Terci de mei cu fructe
4. Terci de mei cu măr copt
5. Terci de ovăz cu pastă de curmale sau sirop de agave
Vei putea servi aceste terciuri și cu bebelușul tău, atunci când va fi

vremea.
Mic dejun:
1. Lapte vegetal cu cereale integrale
2. Pâine fără gluten, cu ghee și gem
3. Ouă fierte
4. Slănina cu ceapă
5. Vinete cu pâine fără gluten
6. Terciuri
7. Orez cu lapte vegetal
8. Fidea cu lapte vegetal
9. Omletă
10. Brânză tofu cu măsline și pâine fără gluten
Te întrebi de ce recomand pâine fără gluten?

Pentru a proteja intestinul bebelușului dacă aportul nutrițional al
mamei nu este adecvat poate să scadă calitatea laptelui și să impacteze
astfel negativ și sănătatea mamei și creșterea în greutate a bebelușului.
Este foarte important ca mama să țină cont de principiile de stil de
viață sănătos atunci când alăptează și să evite consumul alimentelor
semipreparate și intens procesate, deoarece acestea conțin cantități mari
de aditivi alimentari, coloranți, grăsimi nesănătoase, zahăr și sare care

pot fi transferate în alimentația copilului. În ziua de astăzi făina poate
conține o cantitate mult mai mare de gluten, există făinuri special cu
adaos de gluten pentru un blat de pizza de exemplu care trebuie să fie
pufos, aerat etc . De asemenea se găsește mult mai ușor decât în trecut
făina fără gluten. Este de preferat să o alegeți pe aceasta în sarcină și
cel puțin în primul an de viață al bebelușului din cauza predispoziției
masive către inflamația intestinală.
Gustări:
1. Compoturi făcute în casă, fără adaos mare de zahăr (nu se
recomanda produsele din comerț, deoarece conțin și conservanți, și
foarte mult zahăr)
2. Fructe de sezon
3. Plăcinte făcute în casă, fără adaos mare de zahăr
4. Mere coapte (! pot constipa)
5. Curmale și fructe uscate
6. Nuci, migdale, semințe de dovleac și de floarea soarelui (nu
recomand caju, arahide și susan, pentru că au indice alergenic foarte
mare)
Mese principale:
1. Ciorbe de orice fel, dar să nu conțină suc de roșii sau roșii
2. Zeama de oase (piftie sau răcituri)
3. Mâncare de cartofi
4. Carne la cuptor cu legume
5. Ghiveci de legume (totul fiert, nu prăjeli)
6. Paste de legume cu sos alb
7. Carne la grătar cu garnitură de legume (atenție la combinații nu
combinăm carnea cu leguminoasele, nici legumele ce conțin amidon.
De asemenea nu combinăm carbohidrați nici grăsime cu carnea la

grătar)
8. Spanac
9. Chiftele de legume cu piure
10. Pilaf
11. Ardei umpluți/sarmale/dovlecei umpluți atât cu carne, cât și
vegetali
Alimente care se evita până la 2 luni, iar uneori chiar și până la

4 luni, în funcție de copil: având potențial alergenic sau care creează
disconfort abdominal copilului
• Carnea de animal tânăr (de exemplu, nu se consumă pui, ci doar

găina peste 1 an)
• Lactate de orice fel
• Fructe de mare
• Susan
• Arahide și caju
• Varza și toate clasele înrudite (conopida, broccoli)
• Roșii și suc de roșii/ketchup
• Fasole și toate clasele înrudite (mazăre, linte, năut)
• CIOCOLATA – agita copilul foarte mult, conține cacao care este
un excitant, zahar, și alți conservanți. ( dacă dorești neapărat, consumă
în cantități mici ciocolata neagra)
• Pește crud și sushi cu pește crud ori afumat (pe toată durata
alăptării)
• Carne crudă, afumată (pe toată durata alăptării)
• Prăjituri cu creme ce conțin ou negătit - de exemplu tiramisu (pe
toată durata alăptării)
Este periculos consumul alimentelor interzise pe toată durata
alăptării dacă din cauza pericolului de infestare cu salmonella. Aceasta

infestare este extrem de nocivă, iar dacă este contactată de mama având
și bebeluș, situația poate culmina cu decesul sugarului. Salmonella
se poate lua de pe coaja de ou sau de pe carnea crudă, înainte de a fi
pregătită. Infestarea cu această bacterie nu produce modificări de aspect
sau de miros produsului, ceea ce o face și dificil de depistat. Salmonella
moare odată cu gătirea produsului de origine animală la 80 grade, minim
7 minute.
În perioada imediată după nașterii și în primele 2 săptămâni , îți

recomand să mănânci când îți simți nevoia, fără să te stresezi. Bea multă
apă și odihnește-te cât de mult iți permite bebelușul. De asemenea, nu
refuza ofertele soțului sau ale mamei de a ieși cu bebelușul la plimbare
în sistem de purtare ergonomic care tine picioarele bebelușului în M,
bineînțeles.
Pentru bunici, este o experiență absolut grozavă să își poarte nepoții

în sistem și. Se manifestă un alt nivel de iubire, iubirea din simțire fără
responsabilitatea de mamă ca și presiune, este o iubire din și cu ușurință,
nu din nevoia personală “ trebuie”, din identificare, ci din flux.
2.2 Tot ce ai nevoie să știi despre alăptare!

Este recomandat ca mamele să se informeze cu privire la procesul de
alăptare și să aibă încredere în instinctul lor matern, deoarece alăptarea
este un proces natural. Dar există situații în care alăptarea este dificilă
și atunci recomand a se a merge la consultantul în alăptare pentru a găsi
ajutor.
Privește consultantul în alăptare ca o investiție. Dacă simți că ai

nevoie, permite-ți ajutorul. Ceea ce crezi că pleacă de la tine într-o
direcție cunoscută de tine și în care ai încredere, se întoarce la tine cu
o valoare mult mai mare și cu beneficii și efecte pe termen lung, așa
putem privi alăptatul ca o investiție în viitorul copilului. Poziția de

alăptare sau atașarea incorectă, bebelușul nu vrea să sugă sau suptul
este dureros, apariția rănilor mameloanelor, umplerea excesivă a sânilor
cu lapte, secreția lactate insuficientă, bebelușul nu suge suficient precum
și apariția unor probleme anatomice ale bebelușului, pot transforma
procesul de alăptare într-o misiune dificilă.
Cum te poate ajuta un consultant în alăptare?
Toate problemele care pot apărea pe parcursul alăptării trebuie să

fie corect tratate, iar aici intervine rolul unui consultant în lactație,
certificat IBCLC*. Consultantul de lactație este o persoană specializată
în prevenirea și rezolvarea problemelor legate de alăptare. Cu el te
poți întâlni înainte de naștere astfel eliminând stresul și îngrijorările
nefondate date de necunoscut și frica de a nu eșua, a nu putea, a nu fi
îndeajuns de pricepută și multe altele. O altă soluție la provocările din
viața unei mămici considerată o investiție profitabilă este sistemul de
purtare pentru nou-născuți
Este extrem de important pentru bebeluși să stea cât mai aproape

de mamă iar acest lucru se poate face ușor cu ajutorul unui sistem de
purtat, iar beneficiile medicale ale babywearingului sunt atât fizice, cât
și psihice. Recomand sistemele ergonomice precum wrap-ul, sling cu
inele sau wrap țesut, Mei-Tai, SSC sau marsupial dar alegerea potrivită
o iei tu dragă mămică, după ce te informezi sau soliciți consultare.
Recomand călduros crawling natural al copilului. În acest scenariu,

bebelușul nou-născut este pus pe burtica mamei, iar instinctul îl
îndeamnă după să se cațăre singur spre sânul mamei, pe care îl apucă
cu bucurie și poftă. Nu îți face griji de faptul că nu ai sâni mari, sfârcuri
formate și uită toate celelalte milioane de motive de îngrijorare, pentru
că nu sunt fondate. Copilul va găsi o cale să sugă cea mai bună mâncare
din lume.
Înainte de fiecare alăptare este necesar ca sânul să ajungă în gurița

bebelușului pentru că saliva lui transmite informația corpului. Vorbește
cu consultantul în alăptare dacă vei avea nevoie de mameloane din
silicon. Nu uita de igienizare înainte de alăptare.
Laptele coboară în general în 24 ore la prima naștere și la maxim 3-4

zile la următoarele. Asta nu înseamnă că nu ai lapte, ci că nu se încarcă
sânii excedentar. Încărcarea excedentară a sânilor se numește furia
laptelui si poate fi foarte periculoasă dacă nu iei măsurile necesare. grija.
În primul rând, cea mai bună pompă este chiar copilul care va fi pus în
diferite poziții să sugă. În primele zile copilul nu poate fi alăptat decât
în 2 poziții, în brațe cu burtica lipită de pielea ta și la subraț, tip poșetă,
care ajută la desfundarea canalelor de sub braț ( poza poziție alăptare o
găsești în aplicație + foarte multe alte informații tehnice despre alăptat).
La copii născuți prin cezariană, laptele coboară mai greu și puteți

fi păcălite crezând că nu aveți lapte. Există însă tablete de fenicul și
ceaiuri pentru sporirea lactației, doar că trebuie să aveți grijă, ca să nu
vă confruntați ulterior cu o super producție de lapte.
Repet: cea mai bună pompă e bebelușul, care trebuie ținut cât mai
mult la sân. La fel, și în cazul unei super producții de lapte, tot bebelușul
e cea mai bună pompă și tot el poate decongestiona sânii, însă se poate
administra și lecitină, dar este mai bine să discuți cu consultantul în
alăptare pentru dozarea potrivită.
Un copil alăptat nu are nevoie de suplimente de vitamina D în prima

fază. Asta înseamnă că, până la 4 luni, mama poate lua un remediu
antropozof Aufbaukalk 1&2 ( se găsește pe eumed.ro) care este plin de
minerale și nutrienți necesari atât mamei, cât și bebelușului.
Formula de dimineață este făcută din flori de dovlecel și cea de

seară din cochilie de scoici. Este un remediu bun pentru retragerea
ligamentelor după naștere, retragerea pielii și reprezintă aportul necesar
dezvoltării oaselor și dinților bebelușului. După 4 luni se administrează

exclusiv doar bebelușului, în aceeași doză, pentru a susține creșterea.
De ce este important sa alăptezi ? Diferența între laptele

de mamă si cel praf!
Laptele de mamă rămâne aurul cel mai de preț ce îl putem oferi
copilului nostru, care își modifică consistența și informația pe măsură
ce bebelușul nostru se dezvoltă, lucru care formulele sintetice nu o fac.
Indiferent cât de mult a evoluat știința, chimia trebuie să își găsească

folosința numai în momente în care natura este deficitară.
Cu toate acestea, chiar dacă peste 99 % din mame pot alăpta

exclusiv până la 6 luni, mai puțin de jumate aleg să o facă. Acest 1
% este reprezentat de mame care suferă de boli și primesc tratament
incompatibil cu alăptarea.
Iluzia confortului hrănirii prin formulă duce în fapt la sensibilități si

dezechilibre greu de reglat mai apoi. Dar hai sa vedem un tabel concret
Lapte matern/ lapte praf

1. Conținut complex care se mulează pe nevoile zilnice ale copilului,
in funcție de sistemul lui unic intern / conținut standard pur chimizat
2. Laptele matern conține informația microbiomului mamei,
care este același cu microbiomul copilului ( neformat încă) / conținut
standard
3. La fiecare alăptat bebelușul intră în contact cu bacteriile de pe
pielea mamei/ la fiecare hrănire mama trebuie să sterilizeze si să spele
cu grijă tetinele biberoanelor de plastic
4. Peste noapte mama poate dormi în continuare, în timp ce
alăptează copilul/ te ridici din pat să faci lapte, care durează minim 7
minute
5. Poți alăpta în orice moment și oriunde fără nici o pregătire în
prealabil/ trebuie să pregătești laptele, ceea ce înseamnă că trebuie să
pleci pregătită cu o geantă care să conțină toate aceste instrumente
Și acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care susțin 100%
alăptarea naturală.
Mai mult de atât laptele praf conține compuși precum maltodextrina

( care este un iritant digestiv), palm oil (practic iți droghezi copilul cu
bună știință) si alte elemente deloc prietenoase.
Apropo, să știți că pe etichetele produselor nu sunt trecuți anumiți

compuși, de cele mai multe ori nocivi (conservanți, arome sau substanțe
care dau dependență) pentru că se află sub limita minimă care este
obligatoriu să fie declarată.
Înainte de a începe sa hrăniți bebelușul cu lapte praf (de preferat

înainte de naștere ar fi bine să faceți acest test), va rog să testați pe
soț (ei sunt în principiu primii care vociferează împotriva alăptatului,
din cauza faptului că se simt neputincioși) dându-i să mănânce 2-3
linguri de lapte praf pe zi și observați efectele (constipație, diaree, colici
abdominali extrem de puternici sau chiar greață, vomă și dureri de cap)
Fren lingual
Aproximativ 7% dintre bebeluși manifestă o îngroșare a „aței” (de
fapt, o membrana fină), care se află sub limbă (aceasta leagă limba de
planșeul bucal), ceea ce duce la o atașare incorectă la sân. în cazurile
grave, copilul nu poate trage lapte deloc. Dacă bănuiești că bebelușul tău
ar putea avea fren lingual, te sfătuiesc, înainte de a vizita orice chirurg,
să vorbești cu consultantul tău în alăptare.
În 90% din cazuri, copilul are reflux silențios și acest disconfort

se rezolvă prin schimbarea poziției de alăptat, așa cum am descris, la

rându-mi, în acest ghid. Întodeauna, înainte de a lua o decizie medicală,
(da, voi o luați în calitate de părinți, de aceea trebuie să știți și ce să
urmăriți la copil), vă recomand să respectați regula celor 3.
Adică să mergeți la 3 medici diferiți și dacă primiți același diagnostic

de la toți 3, să operați copilul de fren. De asemenea, trebuie să fiți foarte
atenți și să discutați toate detaliile cu aceștia, pentru a evita neînțelegerile
ulterioare. Un copil care nu are fren, dar nici nu mănâncă corespunzător,
poate avea o altă problemă importantă:
1. Nu este atașat corect la sân;

2. Nu trage sfârcul până în bolta palatina;
3. Nasul este înfundat și nu poate respira.
Cu orice situație v-ați confrunta în procesul de alăptare, luați

legătura cu un consultant în alăptare. Puteți apela și la un terapeut în
terapie cranio-sacrală care cunoaște anume o tehnica de lucru în gura
bebelușilor, complet nedureroasă și blândă cu aceștia. De asemenea,
există și remedii homeopate în acest sens, însă este necesar să luați
legătura cu un medic homeopat pentru asta.
Refluxul
Bebelușii pot mânca laptele mamei sau cel pregătit în biberon cu
foarte mare poftă, iar atunci când se întâmplă acest lucru, ingerează și
mult aer. Unii bebeluși regurgitează surplusul, alții nu o fac. Iar din acest
punct de vedere, pot constata existența a două tipuri de situații:
• Bebelușul elimină puțin lapte, atunci când este ridicat să scoată

aerul sau la scurt timp după masă;
• Bebelușul care vomită în jet, după fiecare masă, cantități destul
de mari de hrană, ceea ce face ca lucrurile să devină serioase, pentru că
acesta nu se mai alimentează corespunzător.

Cu bebelușul din a doua categorie avem de parcurs următorii pași:
• Hrănirea se face exclusiv în sistem, chiar și seara la culcare, iar
noaptea, când este alăptat, mama se ridică în fund și ține bebelușul în
poziție verticală.
• Pentru a evita cercul vicios al vomitării, acești bebeluși nu se
hrănesc niciodată în poziție orizontală;
• Vizitați un medic homeopat, iar acesta vă poate prescrie o serie
de remedii pe care le poți lua tu, mama, sau care se pot administra direct
bebelușului;
• Regimul este, de asemenea, foarte important, pentru că este
posibil ca bebelușul să aibă o intoleranță la ceva din ceea ce consumi
tu.
Refluxul silențios
Este cel mai periculos și cel mai greu de depistat tip de reflux. IÎn
acest caz, laptele nu se întoarce pe gură, pentru a fi regurgitat, ci își
caută ieșirea prin nas. În acel moment, corpul răspunde și își formează o
barieră protectoare constituită din mucus nazal. Secreția formată acolo,
percepută și descrisă de noi ca „mucii în spatele nasului”, nu poate fi
aspirată deranjează.
De aceea, este atât de greu de depistat, pentru că, de cele mai multe
ori, este confundată cu o răceală și tratată ca atare. Deși se parcurg
diverse protocoale medicale, mucusul nu dispare, iar tratamentele nu fac
decât să slăbească imunitatea copului și capacitatea de răspuns în fața
bolilor.
Care sunt semnele refluxului silențios?
• Copilul elimină greu sau foarte greu aerul după masă;

• Copilul înghite mult aer în timpul alăptării (din cauza laptelui
care îi refulează pe nas și nu îl lăsa să respire, el încearcă în mod automat
să respire pe gură);
• Copilul este foarte agitat atunci când stă pe pat întins, în orice
moment al zilei; Copilul are perioade lungi de plâns;
• Copilul mănâncă puțin și nu ia în greutate cât conform graficului
de creștere;
• Copilul fornăie din pricina mucusului adunat în spatele nasului
sau elimină mult mucus perioade lungi de timp.
Ce este de făcut?
• Copilul trebuie alăptat numai în poziție verticală atât ziua, cât și
noaptea;
• În timpul zilei, se recomanda purtarea lui în sistem, cel puțin când
mănâncă, pentru a-i menține corectă poziția spatelui și a capului;
• Se insistă pe eliminarea aerului după fiecare masa (pentru
bebeluși mici poza); se recomandă somnul pe burtica;
• Administrarea unui remediu homeopat, nux vomica 5 ch cate 1
biluța de 2-3 ori pe zi și alte remedii homeopate pe care le poate prescrie
medicul homeopat;
• Este necesar ca mama să țină regim de lactate și de gluten;
• În fiecare seară, i se pune ser fiziologic în nas, pentru a i se dezlipi
crustele formate. (Urmați procedura descrisă în următorul subcapitol, la
Muci.) Nu încercați aspirarea nasului cu batista bebelușului, pentru că
acest mucus nu se elimină așa. Nu tratați simptomele bebelușului ca pe
o răceală, pentru că nu vă confruntați cu o răceală!
2.3 Îngrijirea bebelușului imediat după naștere
Icterul neo-natal
Aproape toți nou-născuții fac icter. El se manifestă ca o colorare
galbenă a pielii și a ochilor bebelușului și apare, deoarece sângele

copilului conține în mod excesiv bilirubină, un pigment galben al
celulelor roșii din sânge. Icterul se manifestă la nivel fizic prin somn
foarte profund.
Cu alte cuvinte, bebelușul nu se va trezi singur să mănânce, el

putând stă în somn profund și 7 ore dacă este lăsat. Gestionarea corecta
a acestui icter este alăptarea la fiecare 2 ore, în primele 48 de ore de viață
ale copilului. Copilul va fi trezit și va fi pus la sân pentru a mânca.
Un alt factor important este felul în care îmbrăcați copilul pe timp de

zi, pentru că bebelușii nu se pot termoregla singuri si, în acest context,
puteți avea tendința de a-i îmbrăca gros sau de a pune o pătura pe ei.
Temperatura bebelușului se ia la nas (se atinge năsucul cu mâna) și

un alt indicator este sughițul bebelușului care poate sugera faptul că ii
e frig. Indiferent de anotimp, este recomandat ca bebelușul să aibă în
dotare șosetuțe de lână care nu supraîncing corpul. Ca să opriți sughițul,
înfofoliți copilul într-o păturică și acesta se va opri imediat.
Copilul având icter doarme foarte profund și indiferent de ce îi faci

(pupat, tras ușor de urechiușe, stimularea tălpilor), nu reacționează.
Nu trebuie să te sperii, nu s-a întâmplat nimic cu acesta, doar are

icter. Pentru a fi trezit, dezbracă copilul de hăinuțe, până la piele. Începeți
cu piciorușele și apoi cu body-ul/salopeta.
Dacă nici așa nu se trezește, uda-i tălpile cu apă călduță și cu siguranță

se va trezi.
Copilul se menține treaz și se alăptează. În nici un caz nu renunța,

dacă el adoarme la sân fără să fi mâncat.
În cazul acesta, reia operațiunea. Primele zile sunt esențiale pentru

copil și alăptarea cât mai deasă ajută mai repede la vindecare. De obicei,
în 3-4 zile se diminuează considerabil, însă alăptarea se va face pe timp
de zi la 3 ore și noaptea la maxim 4 ore, în primele 2 luni de viață.
Copilul care a stat în burtica mamei foarte mult cu capul în sus (de
exemplu, până în săptămâna 36) sau cei care chiar nu s-au întors deloc,
fac uneori icter prelungit.
Acești copii au nevoie de o atenție sporită, pentru că ei sunt mai

sensibili și sunt predispuși la afecțiuni ale pielii și ale sistemului digestiv.
Ba mai mult decât atât, și modul în care se diversifică acești copii este
diferit.
Băița bebelușului
Copilul nu este murdar și nu are nevoie de detergenți speciali pentru
a fi curățat. Îmbăierea bebelușului se face în fiecare seară, în apă curată,
fără nicio altă intervenție. Copilul se înfașă într-un scutec de finet sau
muselină și se scufundă în apă caldă, la 38 grade maxim.
În plus, recomand ca după fiecare scaun să fie spălat cu apă, iar dacă
acest lucru nu este posibil, sunt mai folositoare tampoanele mari de vată,
udate cu apă caldă, decât folosirea șervețelelor umede.
De ce se spală bebelușul în fiecare seară ?
Circulă o vorba în popor potrivit căreia copiii în apă vor crește și încă
un alt exemplu ne spune că ei au carnea crudă și vor face răni dacă nu
sunt spălați.
Dar adevărul este că scăldarea copilului, pentru câteva minute, are

beneficii multiple, mai ales că ajuta copilul să diferențieze ziua de noapte.
Bebelușul se spală insistând pe pliuri: de exemplu, coatele, genunchii,

gâtul (capul se flexează pe spate și se spală bine și această zonă, pentru că
acolo se pot prelinge urme de lapte), în spatele urechilor și pavilioanele
lor (ele se pot șterge și cu colțul prosopului sau al scutecului), la subraț,
între degete și mâinile, pe care le bagă mereu în gură pentru că .
Obrăjorii se șterg și ei cu marginea scutecului umed. Bebelușul nu

are nevoie să fie spălat cu buretele, săpun sau cu perii speciale. Orice se
află pe corpul lui se elimină, de la sine, în timp. Și aici mă refer mai ales
la cojile de pe cap, dar și la substanța albă (vernix caseosa) cu care se
nasc acoperiți bebelușii.
Cum se spală organele genitale la bebeluși

La fetițe, se spală cu apă curată vulva și labiile. Este foarte important
să te asiguri că nu rămâne acolo nicio materie fecală.
La băieți, se culisează pielea de pe penis atât cât este elastic, în mod

natural, fără a forța în niciun fel, atunci când copilul este scufundat în
apa. Acest gest este suficient pentru a întreține zona curată.
Fimoza la băieței
Aproximativ 70% dintre băieței prezintă, la naștere, o fimoză, adică
prepuțul (pielea) nu poate fi tras peste gland, afecțiune care mai persistă
la doar 4% dintre băieți, la vârsta pubertății, fără să se fi făcut nimic
special în sensul acesta.
Dacă mama sesizează ca zona este roșie, inflamată și doare la

atingere, doar atunci recomand sa consultați un medic.
Gâlme în zona mameloanelor, la băieței

Adesea băiețeii preiau din hormonii mamei și fac aceste gâlme la
mameloane. Nu trebuie să vă îngrijorați, deoarece ele trec de la sine. La
palpare, se simt ca o umflătură, care pare să crească în dimensiune, și
apar în primele zile după naștere.
Cum se pot trata?
• Masaj cu ulei esențial de tămâie;

• Comprese cu betadină rece, din frigider (se lasă câteva ore în
fiecare zi)
Masajul bebelușului
Recomand să se facă cu ulei de caise simplu presat la rece sau cu
ulei de cocos fără miros. . În primele zile de viață se mai poate folosi și
crema grasă de gălbenele, curată, fără ceară mirosuri și alte elemente
adăugate, pentru a se aplica în acele zone foarte uscate (tălpile, inghinal
sau în alte zone care se exfoliază), de mai multe ori pe zi.
Bebelușul rămâne înfășat în scutecul în care a fost scos din apă și

i se scot, pe rând, câte o mânuță, câte un picioruș și i se aplică uleiul
cu blândețe. Să nu vă speriați dacă, la început, copilul va plânge. După
rutina băii va dori să doarmă, iar noi îl deranjăm cu masajul nostru.
Îngrijirea bontului ombilical

Bontul ombilical cade singur, însă are nevoie de o ingrijire specială
și observat cu atenție, oferă informații valoroase pe care medicul/
terapeutul vi le poate descifra
Pentru îngrijire o să ai nevoie de:
Bețișoare de urechi sterile

Argint coloidal 77 ppm
Baneocin pudră
La fiecare schimbare de scutec, se înmoaie un bețișor de urechi în

argintul coloidal (utilizarea spray-ului este mai igienică) și se curăță
bontul pe toate părțile laterale, așa cum se desprinde. În jurul lui se
produce o secreție galbenă și aceasta se curață cu bețișorul. Dacă după

5 zile bontul nu a căzut și încă mai sângerează puțin, este necesar ca
mama să ia un aport de fier.
În cazul în care începe să miroasă, de două ori pe zi se va pudra

puțină pulbere Baneocin în zonă, iar bontul se va usca și va cădea.
Atenție !
Nu tragem sub nicio formă de bont;
Dacă s-a agățat cumva și s-a desprins, asigurați-vă că s-a oprit

sângerarea, înainte de a îmbrăca copilul;
Curățarea bontului nu doare, manevrați bontul în liniște;
Atunci când faceți baie bebelușului, nu lasați apa să atingă zona,

până în momentul în care bontul nu a căzut. Începând cu a doua zi după
cădere, puteți scălda (scufunda) copilul în cădiță.
Ochișorii care curg

Despre ochișori, dacă ne confruntăm cu ochișori care curg nu tragem
concluzia că este conjunctivită. În cazul multor bebeluși se manifestă
astfel de secreții abundente la ochi și ni se pare ca i se lipește ochiul.
Puneți în ochiul copilului o picătură de lapte direct din sân și repetați

operațiunea de mai multe ori pe zi. Mai puteți șterge ochiul copilului cu
o compresa sterilă și argint coloidal 77 ppm.
Dacă ochii se înroșesc, sau fac o linie vineție pe pleoapă și secrețiile

persistă, consultați medicul.
Îngrijirea zonei scutecului

În prima lună de viața, e posibil ca bebelușul să dezvolte iritații ale
pielii în zona scutecului și remedierea lor este foarte importantă pentru
liniștea tuturor. Pentru aceasta, să ai pregătit ceai de mușețel sau de
gălbenele într-un recipient și, de fiecare dată când îi schimbi scutecul, să
înmoi în el un tampon de vată și să ștergi toată zona scutecului cu acesta.
După aceea, copilul este uns pe toată zona cu ulei de floarea-soarelui

fiert (într-un ibric, se pune un recipient de sticlă cu ulei de floarea-
soarelui, presat la rece, și apa, adică la bain-marin, și se fierbe pentru cel
puțin 30 de minute),. După răcire, se păstrează la temperatura camerei.
Acest ulei se poate aplica și în zona pliurilor, deoarece hidratează foarte
bine.
De asemenea, este importantă și calitatea scutecului: acesta nu

trebuie să conțină clor sau parfum, dar nici alte elemente „minune”.
Recomand scutecele organice, cel puțin în prima parte de viață a
copilului. De asemenea, se va evita folosirea șervețelelor umede, pe cât
de mult posibil.
Poți folosi dischete mari de vată, udate în prealabil cu apă călduță ,

sau chiar spălarea la chiuvetă, cu apă curată. Singurul moment în care
am folosit un săpun de gălbenele natural, fără adaosuri nocive, a fost
acela în care am curățat meconiul. Ulterior, am spălat numai cu apă
curată și cu ceaiuri și am folosit uleiuri, la fiecare schimbare a scutecului
care nu depășea 4 – 5 h de folosință.
Scutecul se schimbă des, pentru că urina conține amoniac și „arde”

pielea sensibilă a bebelușului.
Scaunul bebelușului
Primul scaun al copilului se numește meconiu și are o textură
vâscoasă și o culoare închisă (asemănătoare smoalei). Apoi, scaunele

capătă o culoare gălbuie și devin moi. Un copil alăptat exclusiv poate
sta fără a avea scaun până la 7 zile, iar acest lucru Pe de altă parte, în
cazul unui copil hrănit cu formula, frecvența nu trebuie să depășească 3
zile. Mulți bebeluși plâng atunci când defechează, se screm sau dau din
piciorușe. Senzația nu le este familiară și câteodată se lasă cu mult plâns.
nu se numește constipație!
Cum poți ajuta bebelușul să elimine materiile fecale mai ușor: Îi poți
masa burta cu ulei de fenicul (se găsește în plafar sau puteți căuta pe
internet în magazinele online gata pregătit pentru burticile bebelușilor
sau îl poți pregăti singură, adăugând la 10 ml de ulei de caise/ cocos
lichid 5 picături de ulei esențial de fenicul);
Când observi că bebelușul dă primele semne că este momentul să

aibă scaun, , îl plimbi cu spatele lipit de burta ta și cu piciorușele strânse
la pieptul lui (vezi poza);
Dacă nu a eliminat nimic preț de câteva zile, poți încerca să îl porți

cu spatele lipit de burta ta și piciorușele aduse la piept, câte 10 minute
în fiecare zi și să-i masezi zona fundulețului cu mâna, pentru stimulare.
Funcționează aproape de fiecare dată și nu mai e necesar să te gândești
la supozitoarele cu glicerină, pe care eu nu le recomand decât în cazuri
absolut extreme.
Constipația la bebeluși
Până la 6 luni, bebelușul alăptat exclusiv poate face scaun la 5-6
zile și frecvența să nu fie considerată constipație. În cazul unui bebeluș
hrănit cu formulă, dacă nu are scaun mai devreme de 3 zile, reglarea
tranzitului intestinal este considerată constipație și este posibil să fie
necesar să îi schimbați formula.
Copiii hrăniți cu lapte praf pot primi probiotic și, în decurs de 7 zile,
puteți verifica dacă acest adjuvant funcționează. Ca să ajutați copilul să

elimine reziduurile, masați-i burta cu ulei de fenicul.
Când vedeți copilul că se pregătește pentru a avea scaun, poziționează-l

cu spatele lipit de stomacul tău și ridică-i genunchii, pentru a avea poziția
anatomică pentru golire a intestinului.
Cum gestionezi episoadele de constipație apărute după

diversificare?
În prima lună este cumva normal să se întâmple asta, pentru

că bebelușul tău primește mâncare solidă și stomacul lui învață să o
proceseze. Cu toate acestea, dacă până în acel moment copilul tău nu a
avut probleme cu constipația, nu ai niciun motiv de îngrijorare.
După 8 luni îi poți oferi ulei de pește (un vârf de linguriță), probiotic,
ceai de fenicul sau extras gemoterapic de merișor (o picătură/kg corp/
zi), lăsat pe masă minim o oră pentru a se evapora alcoolul.
Dacă constipația persistă în ciuda tuturor eforturilor voastre, este un

semnal de alarmă și trebuie luat în serios. Faceți o analiză de disbioză
din materii fecale si vedem care este dezechilibrul intestinal.
Colicii
Colicii pot apărea în perioada 7 zile-4 luni de viață, cel mai frecvent
între prima și a zecea săptămână, și se manifestă prin dureri de burtică
foarte mari.
Bebelușul își strânge picioarele, elimină gaze, plânge foarte tare și,
într-un final, face și caca! Însă numai câteodată!
Interesant este că, adeseori, acest plâns apare la aceeași oră, de parcă
bebelușul ar avea, pentru o perioadă de timp, un program de neliniște și,
indiferent ce ai face, nu pare să îl mulțumească nimic, bebeluși pentru
a se calma.
Ce putem face:
• Îi poți masa burta cu ulei de fenicul;
• Îl poți poziționa sub robinetul cu apă caldă de la chiuvetă;
• Îi poți aplica un termofor ( sau buiotă îi mai spune) cu apă caldă
în zona dureroasă;
• Poți apela la remedii homeopate cu cărbune și chamomila (
exista formule homeopate deja preparate de către Boiron) ; Îl poți purta
pe bebeluș pe braț; Răbdare, răbdare și iar răbdare;
• Poți apela la uleiurile esențiale cu mușețel, lavandă și tămâie,
foarte bune în liniștirea copilului. De exemplu în roll on se pun 10 ml
ulei purtător ( caise) și se adaugă 1 picătură de ulei esențial
Ce trebuie să știi
• Ești o mamă minunată și că asta nu se întâmplă pentru că faci tu

ceva rău sau greșit;
• Îl poți ajuta pe bebeluș având și tu un regim alimentar potrivit și
sincronizat lui.
• Există metode de a opri bebelușul din plâns isteric, prin metode
de legănat, ca să îl ajuți să respire ;
• Poți să bei tu ceai de colici și, prin lapte, să îl transmiți și
copilului;
• Dacă observi un tipar/obicei de plâns la o anumită oră, atunci
discută cu cineva, să vină să te ajute în acele momente;
• Nu țipa, nu trânti copilul și nu te enerva, deoarece este o etapă
care va trece;
• Nu lăsa copilul singur în cameră să plângă, pentru că se poate
sufoca în tumultul plânsului;
• Deschide geamul să intre aer curat și trage adânc aer în piept,
întrucât te va ajuta să te calmezi;
Reține cel mai important lucru: bebelușul tău nu plânge de

foame, pentru că nu ai tu suficient lapte sau pentru că nu trage cum
trebuie!
Când este cazul să te îngrijorezi și să cauți ajutor
• Când copilul plânge isteric perioade lungi de timp, care depășesc

o ora - o ora jumătate, fără a-l putea liniști;
• Când plânge de mai mult de 2 luni, în același program;
• Când îi apar pete pe burtică sau pe picioare – acesta poate fi un
semn de intoleranță la un aliment pe care tu îl consumi sau de intoleranță
la laptele praf;
• Când observi că se încordează foarte tare în timpul plânsului și
rămâne rigid și după aceea – manifestarea poate fi un terticolis;
• Când copilul doarme numai câteva ore pe zi și în rest plânge.
Primul lucru pe care îl poți face este să cauți un terapeut de cranio-

sacrala sau de bowen care va putea ajuta bebelușul, încă din primele zile
de la naștere. Bebelușii se nasc cu diferite tensiuni în corp, din cauza
modului în care au stat în burtică sau din cauza nașterii.
Din punct de vedere spiritual și emoțional, bebelușul tău simte

despărțirea (ruptura) de tine, mama, și se manifestă în consonanță
cu prima formă de abandon din această viață. De aceea, este atât de
important să îl ții cât mai aproape de tine, piele pe piele, și să îl liniștești
șoptindu-i:
• Acum suntem într-o nouă etapă a călătoriei noastre și eu îți sunt

alături să te ghidez, așa cum știu mai bine;
• Știu că îți este teamă de necunoscut, dar suntem împreună în tot
acest parcurs;
• Nu mă supăr pe tine că plângi.
• Și eu aș plânge, dacă aș fi în locul tău;
• Te iubesc, minune mică!
Secrețiile nazale
Bebelușii sunt foarte sensibili și cu nasul adulmecă locuri, oameni și
situații noi. De aceea, este de preferat ca în primele zile ale bebelușului
acasă să nu primiți musafiri și petreceți timpul numai voi, liniștiți, să vă
cunoașteți și să vă... adulmecați.
De asemenea, este important ca în igiena mamei să nu existe mirosuri

puternice sau sintetice, pentru că ele sunt mult prea pregnante pentru
proaspătul născut.
Conflictele mucilor: De murdărie sau atac al nasului:

mirosuri urâte sau mizerie / De adulmecare
Cum se raportează mama la igiena ei în această nouă perioadă?

Pentru a-i prilejui bebelușului un mediu olfactiv prietenos, aceasta poate
folosi:
• Piatra de alaun, în locul deodorantului;

• Săpun fără miros sau gel de dus fără miros, meșteșugit din plante
naturale(bebelușul petrece foarte mult timp în contact cu pielea ta și să
guste o cremă de corp sau un gel de duș artificial este ultimul lucru de
care are nevoie);
• Părul trebuie să fie clătit bine, în mai multe ape;
• Hainele mamei trebuie spălate împreuna cu hainele bebelușului,
cu un detergent special, fără miros. Primesc același tratament și
prosoapele, scutecele și lenjeria de pat. Toți bebelușii au, mai devreme
sau mai târziu, muci, dar acesta nu este un motiv de panică. Ei elimină
mucusul prin strănut și singurul mod prin care îi poți ajuta este să îi pui
ser fiziologic în nas.
• Bebelușul nu are nevoie de vitamine, tratamente sau altceva. În
primele patru luni, bebelușul poate fi „tratat” cu ajutorul mamei, la el
ajungând, prin lapte, tot ceea ce are nevoie. Bebelușii până în 4 luni se
îmbolnăvesc foarte rar, chiar dacă au și frați mai mari acasă, pentru că
au o imunitate foarte bună și reacționează foarte mult și la starea mamei.
„Dacă mama e liniștită și bebe e bine!”, acesta este, de fapt, principiul
lor de funcționare.
Pentru copiii cu vârsta peste 4 luni, poți urma îndrumările din

capitolul . Răceala
Dinții
Mugurii dinților se formează încă din burtică, de aceea, la unii
bebeluși, se vede gingia albă, de parcă ne-am confrunta cu o erupție
dentară imediată.
În general, aceștia pot apărea începând cu vârsta de 4 luni, dar

primul dinte poate ieși la 10 sau chiar la 11 luni, fără ca bebelușul să se
confrunte cu o problemă medicală.
Ca semn prevestitor al ieșirii dinților, bebelușul poate să:
• Elimine multă salivă;

• Apuce cu dinții obiectele din jur, mimând rosul(nu îi lăsa la
îndemână decât jucării speciale, din materiale naturale);
• Aibă febră cu debut brusc, fără alte simptome;
• Aibă muci;
• Manifeste episoade de diaree sau constipație.
Dinții demineralizați sunt semn de intolerantă la gluten si reprezintă

unul din primele semne. Când exista intoleranta la gluten, din cauza
inflamației intestinale, nu se pot absorbi mineralele si vitaminele in mod
corespunzător si atunci se produc diverse carente in organism.
2.4 Rutina zilnică

Imediat după naștere, bebelușul doarme unde îl pui, lucru care nu se
mai întâmplă și după primele 7-10 zile după de viață.
Acesta este momentul în care începi să te chinui să îl adormi în brațe,

îl iar lăsându-l jos, parcă îl pui pe o pernă de ace și adoarme din nou la
sân, de îndată ce îl atașezi.
Un bebeluș care nu doarme, este un copil agitat, care nu crește

armonios. Sigur că poți încerca să îl pui în pat iar și iar și, la un moment
dat, vei și reuși să-ți atingi scopul.
Însă, îți spun din propria mea experiență, atât cu copiii mei, cât și
cu alți copii supervizați de mine, că acești bebeluși nu dorm suficiente
ore. Mai mult decât atât, copilul are nevoie de un program și un ritm
milimetric, ceea ce te limitează foarte mult în deplasare, adică într-o
excursie sau vacanță, ori pur și simplu o urgență, trebuie să pleci undeva
Copiii purtați în sistemele de purtare de tip Manduca, sling sau orice

alt model ergonomic de babywearing, în general, sisteme în care copilul
ține picioarele în formă de M (poza). Există centre în care poți testa
diferite tipuri de sisteme de purtare, pentru a vedea practic în care te
simți confortabil atât tu, cât și bebelușul.
De asemenea, este de dorit ca sistemul pentru care optați să se

regleze ușor (toate se reglează, însă unele necesită mai multă dibăcie),
astfel încât să poată ieși și tata la plimbare, cu el. Astfel, vei observa că
bebelușul doarme foarte mult în sistem, ceea ce în pătuț sau cărucior nu
se întâmpla mai deloc.
Îmi amintesc că am experimentat cu unul din copii mei, că în primele

luni, erau zile când nu stătea treaz mai mult de 30 min pe zi. Pur și
simplu mânca și dormea non stop câteva zile, ceea ce se numește puseu
de creștere. Un copil odihnit este un copil liniștit care adoarme repede
seara, este vesel și crește armonios.
În timpul zilei, urmărim copilul și îl lăsăm să doarmă cât atât cât are
nevoie, purtându-l în sistem. Copilul ne va spune singur când nu mai
vrea să doarmă, manifestându-se prin mișcări agitate
Atunci când bebelușul nu stă în sistem, este recomandat ca acesta

să fie pus pe jos (nu în pat, nu pe canapea, decât dacă este atent
supravegheat), pentru a-și face rotațiile necesare șoldului și ale coloanei
vertebrale, mișcări pe care le exersează singur.
În sensul acesta, este indicat să amenajați un spațiu care să fie ușor

de mutat dintr-un loc în altul: de exemplu, o pătură groasă sau o salteluță
de pătuț, cu husa detașabilă, și o oglindă micuță.
Un mare plus pentru activitățile de pe saltea este acela că bebelușul

va învăța diferențele de nivel, lucru extrem de necesar unor procese
neuronale dezvoltate timpuriu. Mai mult decât atât, și mămica se poate
odihni puțin, știind ca bebelușul este în siguranță.
Copilul își poate petrece pe jos între 30-45 de minute, până obosește
să se tot împingă și să se rostogolească, moment în care va anunța că nu
mai vrea să rămână acolo, tot prin mârâit, plâns sau sunete specifice.
Covorul/podeaua este cel mai sigur loc pentru așezarea bebelușului

de desfășurare a activităților. O foarte bună investiție este aceea într-
un covoraș moale și ușor de curățat pe care copilul să se poată învârti.
Copiii mei au plecat prin casă singuri, încă de la vârsta de 2 luni, prin
rostogolire. Îi puneam pe burtică pe covor și dintr-o data îi vedeam cum
dispar.
Bebelușul poate fi chiar schimbat pe jos! Cea mai bună și sigură

masă de schimbat bebelușul este pe jos. Puneți o aleză, ca să nu udați
covorul, și, în acest fel, puteți să vă întoarceți, puteți să vă răsuciți, ba
chiar și să plecați în altă cameră, dacă ați uitat ceva, iar copilul să rămână
în siguranță. 90% dintre accidentele legate de bebeluși sunt căzăturile de

pe masa de înfășat. Bebelușii se răsucesc și se târăsc încă de la naștere,
iar dacă nu ați constatat până atunci că pot face asta, este foarte posibil
să vă surprindă, dacă li se dă posibilitatea.
Nu recomand să ieșiți cu bebelușul în primele luni în locuri foarte

aglomerate (mall-uri unde se împrăștie în sisteme de ventilație tot felul de
parfumuri sau mirosuri specifice, ori se folosesc detergenți dezinfectanți
toxici). Dacă este absolut necesar, recomand să mergeți cu bebelușul în
sistemul de purtare.
Pregătirea momentului serii

Începând cu ora 18, menții copilul treaz, în primul rând prin faptul
că nu îl mai porți în sistem. Te joci cu el, pregătești masa și mănânci
ceva, înainte de a începe ritualul de somn.
Sugestia mea pentru un program riguros ar arăta așa:
• 18:30 – băița;
• 18:45 – masajul;
• 19:00 - adormirea copilului în pat.
Toate sunt bune și frumoase, iar planul pare minunat, însă dar există
un însă DAR... pentru că bebelușul să rămână în pat și să doarmă la ora
aceea, este necesar să exersați. Dacă bebelușul s-a născut până în ora
prânzului, este foarte posibil să îți fie ușor să îl introduci în rutina asta,
însă, dacă el s-a născut după-amiaza sau seara, este mult mai greu.
Copii devin mai agitați și mai activi în jurul orei la care s-au născut.
Cu toate acestea, indiferent de oră și de alte particularități, procedați în
felul următor:
Fă întuneric în camera; Puneți un difuzor cu o picătură de lavandă
și îi spuneți puiului că este ora de somn, că acum bebe și mami și tati

se pun în pat și dorm până dimineața Așază bebelușul în pat îl pentru
a-l alăpta și dacă adoarme, încearcă să îi scoți sânul din gură și să te
ridici. Nu pleca prea departe, pentru că este foarte posibil să se trezească
imediat; cel puțin la început, până se va obișnui.
Dacă nu vrea deloc să stea întins pe pat și se contorsionează, pune-l

în sistem și după ce adoarme, îl lași jos, poziționat fiind pe burtică pentru
că ameliorează durerile. Repetă această procedură până îți reușește.
La început, încerci cam toate variantele: de la legănat în brațe și

pus în pat, la alăptat în pat (cel mai recomandat), până la sistem. Nu te
descuraja dacă nu îți izbutești din prima; îți garantez că, dacă urmezi
metodic ritmul de mai sus, vei reuși să pui bebelușul în pat la ora 19:00,
iar la 19:30 te vei ridica de lângă el.
Durează 21 de zile până când să îi formezi un obicei copilului, dar

dacă vei urma această rutină, încă din primele zile de viață, atunci totul
va intra într-o rânduială așezată mult mai repede. Îți reamintesc aici să
nu lași bebelușul nesupravegheat, tocmai de aceea un supraveghetor
video cu sunet o să te ajute foarte mult.
Care este scopul?
Întâlnirea ta cu soțul tău, în sufragerie. Și partenerul tău simte

nevoia de a fi băgat în seama, ca bărbat, ca prieten și confident, nu ca
și copil ( tindem după naștere să fim și mama soțului nostru, nu doar a
bebelușului născut de noi).
Te rog să nu îl adopți și pe el! Această întâlnire dezamorsează foarte

mult din tensiunea acumulată în cuplu, deoarece spațiul vă este invadat,
în proporție de 100%, de un bebeluș. Și oricâtă iubire aveți amândoi
pentru el, tot veți resimți schimbarea în relația voastră.
Unde doarme bebelușul?
În pat cu voi sau într-un pătuț lipit de patul vostru, dacă acesta nu
este suficient de spațios. Dacă doarme în pat cu voi, ar fi de dorit să
fie poziționat la mijloc sau să găsești o modalitate de a pune ceva la
margine, astfel încât să nu cadă din pat. Nu te baza pe faptul că bebelușii
nu se rostogolesc, că sunt prea mici, pentru că ei știu deja să se târască,
asemenea unor omizi delicioase. Ca să nu dormiți stresați și dacă spațiul
din cameră vă permite, puneți un pătuț lângă patul vostru și amenajați
o trecere foarte lină între cele două, astfel încât, atunci când bebelușul
te va căuta, să nu rămână prins într-o fantă. Din punctul meu de vedere
acesta este cel mai indicat loc de somn.
Cum poziționăm copilul/ bebelușul pentru somn?

Pe lateral sau pe burtică. Niciodată bebelușii nu sunt puși să
doarmă pe spate, din cauză riscului de înec cu lapte sau cu saliva. Dacă
regurgitează, fiind poziționați corect, laptele fie se prelinge din gură, fie
bebelușul își poate ridica/întoarce capul dacă .
În orice caz, nu lăsați copilul nesupravegheat. Dacă plecați amândoi

din cameră, nu uitați de sistemul de supraveghere. Știu că există foarte
multe studii în care recomandarea este ca bebelușul să doarmă pe spate,
însă experiența mea m-a învățat contrariul. Am avut situații multiple în
care bebelușul nu a putut scoate laptele și s-au înecat, alții au rămas cu
sechele pe viață.
Pentru o frumoasă modelare a capului, puneți bebelușul să doarmă,

prin rotație, pe ambele părți. Eu, personal, mă puneam în stânga lui să
dorm și, peste noapte, mă mutam în partea dreapta să îl alăptez și așa
făceam rotația. Dar asta s-a întâmplat numai la primul copil, când eram
mai odihnită, căci la următorii mă poziționam alternativ: azi în partea
stângă, iar mâine în cea dreaptă.
În timpul nopții, temperatura în cameră să fie de 19/20 grade

și umiditate cuprinsă între 40 și 50 %, pe timp de iarnă. Vara să
aveți grijă să nu doarmă în fluctuația aerului (în curent) și în
bătaia aerului condiționat!
Mare atenție și la aerul condiționat din mașină!
Iar dacă în cameră aveți prea multă umiditate, folosiți un

dezumidificator. Sau opusul lui, în funcție de situație. Față de un body
simplu, cu mânecuțe scurte, sau poate chiar fără body, iarna copilul este
îmbrăcat în pijamale.
Pijamalele sunt foarte importante în stabilirea rutinei de somn: În

plus, eu foloseam un body cu mânecă scurtă sau tip maieu pe dedesubt,
în funcție de temperatura în casă. Dintre cei trei copii ai mei, doi au
dormit înveliți în pătura mea, însă unul nu a putut să suporte deloc
pătura pe picioare, iar de atunci am apelat încă la sacii de dormit.
Știu ce spune OMS-ul, însă eu îți vorbesc din practică și din

experiența mea cu mamele.
Recomand ca, în camera în care doarme bebelușul, să nu existe

televizor sau dacă exista să rămână închis. Poți pune o muzica de
liniștire, în surdină , însă, din experiență, va spun ca e mai bine fără.
Obișnuirea copilului cu gălăgia este un mit și o concluzie la care

ajung toate mămicile, la un moment dat. dacă bebelușul ajunge foarte
agitat la ora de somn, înseamnă ca este foarte obosit. Iar cu cât este mai
obosit copilul, cu atât va adormi mai greu. Susține-i somnul pe timp
de zi, așa cum ti-am sugerat, si îți va fi foarte ușor sa stabilești rutina
somnului de seară.
Un alt factor care poate liniști un copil agitat este sunetul alb:
zgomotul hotei, al foen-ului sau al aspiratorul. Cu toate acestea, nu vă

sfătuiesc să folosiți, mai ales pe timp de noapte, niciunul dintre ele, decât
în caz de necesitate maximă. În timpul zilei foloseam hota din bucătărie
și am observat că puteam vorbi liniștită la telefon sau cu o altă persoană,
fără a-i scurta bebelușului meu etapa respectivă de somn.
Somnul agitat al copiilor

În primele luni, este destul de rar întâlnit ca un bebeluș să aibă un
somn de noapte agitat Dacă în primele două luni este neliniștit și se
foiește, atunci trebuie să iei câteva măsuri:
• Verifică-i scutecul, pentru a nu fi prea strâns sau prea plin;

• Ai grijă să nu îi fie prea cald sau prea frig (pentru a determina
acest lucru, fă-i testul năsucului);
• Verifică dacă nu a înghițit aer și din această pricină nu poate
dormi, până nu îl elimină;
• Verifică dacă nu îl deranjează eticheta de la haina cu care este
imbracat;
• Verifică patul de purici, musculițe și alte gângănii care îl pot
deranja.
Mersul bebelușului
Chiar dacă îți sună ciudat ceea ce îți voi afirma, dar mersul bebelușilor
debutează între 2 și 4 luni. Deplasarea prin târâre, rostogolirea și
împinsul în spate (dacă îl puneți pe bebeluș pe o salteluță, o să vedeți că
se împinge singur și se dă jos de pe ea) se încadrează în capitolul Mersul
bebelușului
Sunt elemente atât de importante, încât etapele nu pot fi sărite. Apoi,

bebelușul începe să se ridice în picioare, apucându-se de tot ce prinde,
merge lateral sau de-a bușilea, are inițiativă să urce scările în patru
labe și să le coboare cu spatele (acesta este cel mai important aspect

pentru reglarea neurologică a creierului), iar toate aceste etape necesită
atenție și răbdare pentru a fi parcurse în siguranță. Acordați timp acestor
activități, întrucât ele reprezintă startul bebelușului vostru în viață, atât
de important și de necesar.
Premergătorul nu are ce exista în viața unui bebeluș, ci mai degrabă

un antemergător pe care să îl împingă ar fi de ajutor.
Nu îți recomand nici ținutul bebelușului de mânuțe, ca să

meargă în picioare.
Copilul va merge singur, atunci când va fi pregătit să facă asta!
Mituri demontate de care nu ai nevoie

Bebelușul nu are nevoie de suzetă, nu are nevoie să îi formezi limba
și nici nu face roșu în gât dacă trage aer pe gură!
Suzeta este cea mai mare păcăleala, pentru că, aparent, liniștește
copilul, însă acesta dorește să ne transmită ceva atunci când este agitat.
Fie că are aer în burtică, fie că îi mai este încă foame, că îl doare ceva
ori, pur și simplu, că vrea să stea pe pieptul tău. De asemenea, punerea
suzetei în gură produce foarte multă salivă care ajunge în stomac,
iar acesta nu are ce prelucra. Situația este similară cu atunci când tu
mesteci continuu gumă de mestecat, iar la un moment dat simți că te
doare stomacul. Ne place sau nu, dar suzeta este o metoda prin care
noi, mamele, ne atribuim forțat un statut de putere. Mesajul transmis
copilului este: nu mai pot, îmi e de ajuns, lasă-mă, nu mai am spațiu.
Începe prin a-ți recunoaște emoțiile și lucrează cu ele, pentru că

numai așa vei reuși să rămâi echilibrată în toată această călătorie,
asigurându-i și copilului tău libertatea și dreptul la manifestare. nu mai

pot îmi e de ajuns lasă-mă nu mai am spațiu
Dacă afară este frig puternic, ger, nu scot copilul afară. Fals.
Copilul nu respiră pe gură, ci pe nas, așadar nu are cum să facă roșu

în gât. Mai mult decât atât, dacă este purtat la piept, în sistem de purtare,
acesta respiră aerul cald de la pieptul tău. . Ia sistemul de purtare cu tine,
ca să nu cari în brațe și copilul și căruciorul. Eventual dacă începe să
plângă, îl pui în sistem și e mult mai ușor să ajungi acasă.
Tradiții din zona rurală de care ne putem debarasa, precum:
• scuipatul de 3 ori și batista înmuiată în zahăr

• Bebelușul nu trebuie să doarmă pe burtă (recomand întotdeauna
să nu lăsați copilul nesupravegheat totuși indiferent de poziția de
somn)
• Ața roșie de la mână ca să nu fie deocheat
• Ochișorii care curg nu înseamnă conjunctivită. (se va analiza
situația dar nu tragem concluzii pripite)
• Ochișorul/ochișorii curg pentru că pe copil „l-a tras curentul”
• Căciulița purtată în interiorul casei/camerei, pentru că copilului
mic îi este frig
CAPITOLUL III
Primele semne posibile de boală la
bebeluși
3.1 Afecțiuni ale pielii - Dermatita

După naștere, poți observa pe pielea bebelușului tău diverse pete
roșii, după însă ele se estompează cu ușurință, de la sine, fără a face
ceva anume. Cu toate acestea, dacă petele persistă, își schimbă forma
sau dimensiunea, iar bebelușul se scarpină, este posibil să vă confruntați
cu o formă de dermatită care necesită tratarea cu atenție.
În primul rând, alimentația ta trebuie să fie una specială

(antiinflamatorie). Atenție apoi la suplimentele luate de aceasta.
Revizuiește tot ce este în casa și poate reprezenta factor de iritație pentru
piele. Nu este recomandată folosirea cremelor cu cortizon sau a altor
creme care îți promit minuni.
Consulta un fitoterapeut sau un homeopat și acționează cu liniște, fără

panică. Vitamina C (lipozomală sau lichidă din fiole) este un ajutor de
nădejde în astfel de cazuri. Majoritatea bolilor copilăriei, cu manifestare
pe piele, au ca bază virusul herpetic, iar acesta reacționează foarte bine
la vitamina C. Aceasta se ia de către mamă în cantități mari, între 20.000
și 50.000 de unități, fără a avea niciun efect secundar asupra copilului
sau al mamei.
Pe pielea bebelușului se poate aplica ulei de cocos curat sau comprese

cu ceai de coada calului (un căuș de plante se fierbe, timp de 10 minute,
într-un litru de apa) se poate spăla cu ceai de gălbenele.
Hainele bebelușului
Se recomandă purtarea hainelor din bumbac 100%, din in, din
bambus sau lână merinos și se va evita complet purtarea textilelor
vopsite, care pot lăsa urme pe pielea copilului, hainele din plastic sau
alte materiale sintetice. Hainele, lenjeriile de pat, prosoapele se vor spăla
cu un detergent special destinat bebelușilor, organic si fără fără miros,
fiind spălate împreună cu ale mamei. Mai mult decât atât, balsamul
de rufe trebuie eliminat complet din rutina de igienizare, atât în cazul
bebelușului, cât și în cazul mamei.
Pustule și vezicule la sugarul mic

Imediat după naștere, pe pielea bebelușilor se pot observa mici
pustule, tari, ascuțite și gălbui, care apar pe obraji din cauza seboreei,
însă nu sunt deloc periculoase și dispar singure după o vreme. În schimb,
trebuie să fii cu băgare de seama la veziculele plate, pline cu lichid galben
verzui, deoarece acestea intra în categoria dermatitelor cu puroi și apar,
de obicei, în zona scutecului, pe pielea tare a capului sau la subraț, dar
însă se pot răspândi și în alte zone.
Zona afectată se îngrijește cu argint coloidal, la fiecare schimbare

a scutecului/a hainelor. Dacă pustula s-a spart, pe ea se aplică imediat
argint coloidal. În cazul în care zonele cu grupări de pustule cu lichid se
înmulțesc, trebuie consultat un medic specialist.
Afecțiunile pielii în NMG: Conflict de separare sau de murdărie
3.2 Febra
Această reacție este prima metoda de apărare a organismului, nu un
inamic al nostru și nici ceva de speriat, ci este un semn ca bebelușul
nostru crește.
Cum interpretăm temperatura bebelușului nostru? În intervalul 36.5-

37.5 de grade avem o situație de . termoreglare În intervalul 37.5-38
de grade temperatura este în creștere, însă NU SE INTERVINE CU
NIMIC!
Când măsurăm 38 de grade și peste, bebelușul are febră și acționăm

prin diferite metode, în funcție de modul în care aceasta se manifestă:
1. . În acest caz, îi putem pune pe cap o compresă și așteptăm ca

febra să cuprindă tot corpul, să meargă și spre extremități! Arde capul,
dar mâinile și picioarele sunt reci Deși se întâmplă ca dacă termometrul
să ne arate 38.5 grade, dar gambele se mențin reci, asta sugerează faptul
că temperatura va mai creste, pentru că organismul nu este încă pregătit
să cedeze căldura către periferie. În astfel de cazuri, s-a dovedit utilă
folosirea compreselor fierbinți cu arnică, aplicate pe articulația pumnului
(comprese de puls). În plus, se pot folosi supozitoare de aconit/china sau
chamomilla compositum.
*( recomandare din cartea Creșterea și îngrijirea copilului,
Michaela Glockler, pg. 42)
2. Arde tot corpul. În această situație, aplicăm comprese cu apă caldă
și folosim și șosetele îmbibate în oțet (un litru de apă – o lingură de
oțet).
Gambele și tălpile devin fierbinți abia atunci când creșterea

temperaturii a încetat și corpul e pregătit să cedeze căldură de la sine.
În cazul temperaturilor de peste 39 de grade, este indicat să folosim atât
comprese pe gambe și cap, cât și antitermic.
1. Dacă apar convulsiile febrile și pielea este fierbinte, se poate

încerca scăderea temperaturii prin înfășarea cu un prosop îmbibat în
apă la temperatura camerei. Un lucru prețios, de luat în calcul, este
contactarea unui medic pediatru.
2. La febră de peste 40 de grade, însă cu pielea încă menținută rece,

trebuie contactat de urgență medicul curant.
Care este rostul febrei?

Febra pune în mișcare o mulțime de funcții de apărare ale
organismului. Administrarea timpurie a unui antitermic (la 38.5 de
grade), iar mai apoi a antibioticului, întrerupe această activitate proprie
de apărare. Intervenția exterioară se justifică numai atunci când se
constată ca, prin forțe proprii, organismul nu poate face față singur
infecției.
Mai mult decât atât, febra în sine este o expresie a activității sufletești
și spirituale. Atunci când suntem entuziasmați, fericiți și exuberanți,
sângele țâșnește în vene, pe când atunci când ne speriem sau ne este
frică, sângele ne „îngheață” în vene.
Circulația sângelui și modul în care organele noastre se irigă sunt

în consonanță cu viața noastră emoțională și mentală, nu numai cu
activitatea fizică depusă și regimul nostru alimentar. În fond, așa se
diferențiază cele trei nivele ale căldurii – trupească, sufletească și
spirituală – care sunt uniforme în definitiv, și sunt ceea ce ne ajută să
afirmăm că trupul este purtătorul sinelui. De aceea, orice boală schimbă
și afectează în mod permanent eul nostru, adică sinele.
Când privim boala ca pe o inițiere, ni se schimbă întreaga atitudine

în raport cu aceasta, dacă este percepută în relație cu activitatea proprie
și cu voința proprie a copilului, adică ale eului său. În acest izvor de
înțelepciune găsim explicația faptului că un om, care muncește mult,
însă îi place ceea ce face, investind pasiune și efort, se îmbolnăvește
mult mai greu decât o persoană care detestă locul în care se află.
Sentimentele de bucurie, curajul, entuziasmul și iubirea sunt

stimulatoare ale imunității, după cum depresia și lipsa de chef slăbesc
acest sistem.
Atunci când copilul se naște, putem aprecia dacă seamănă cu un

părinte, iar, pe măsură ce trece timpul, putem constata că pe chipul lui
se ițesc trăsături și de la celălalt părinte. Ei bine, situația se schimbă în
urma unui episod febril, astfel încât părinții sunt martori la procesul de
transfigurare al copilului, la apariția unei noi trăsături care nu mai poate
fi asociată cu nimeni.
Febra ajută eul copilului să își configureze trupul potrivit ființei sale.
Efectul pe care îl are febra asupra corpului și asupra câmpurilor copilului
poate fi comparat cu o metodă pedagogică eficientă, prin intermediul
căreia copilul a învățat ceva prin efort propriu.
Dacă la primul semn al febrei, când temperatura nici nu reușește să

urce până la 38.5 de grade, i se pune supozitor copilului (iar dacă mai
constatăm și apariția unei inflamații sau a unei gâlme administrăm și
antibiotic), este ca atunci când îi spui în permanență acestuia, adică un
lucru total nepotrivit pentru procesul lui de dezvoltare.
Pentru ca un copil să crească armonios este necesar să i se creeze

un mediu propice. La fel se întâmplă și în cazul bolii: dacă mediul
(organismul) este benefic (sănătos) atunci modelarea se face natural și
organic.
Boala este folositoare și trebuie să primim cu liniște încercările

copilului de a se „personaliza“, întâmpinând cu iubire și răbdare aceste
episoade.
Conflictele febrei în NMG: Mă aflu într-o situație fără

ieșire Vreau să scap dintr-o situație neplăcută/ pericol /
brațele cuiva / Sperietură Vreau să scap de aici Vreau să fug
și nu pot (convulsii)
3.3 Gripa/Răceala la bebeluși

Am lămurit, într-o intervenție precedentă, că mucii copiilor nu
înseamnă neapărat răceală. Plecând de la acest principiu, îți propun
să luăm aminte la simptomele care trebuie să ne indice faptul că ne
confruntăm cu o gripă/răceala:
• În prima fază, copilul strănută des;

• Apariția febrei;
• Prezența mucilor care curg sau nasul îi este congestionat – copilul
respiră cu dificultate;
• Refuzul de a mânca;
• Copilul doarme sau își dorește să doarmă mai mult.
Ce protocol trebuie să urmăm, în mod practic?

În cazul febrei, am aflat deja cum gestionăm situația;
• Dacă ai un copil alăptat, atunci nu trebuie să îți faci griji în

privința alimentației, deoarece sânul este suficient;
• Dacă discutăm despre hrănirea cu formulă, atunci este
recomandat să i se ofere copilului supă de legume din rădăcinoase, cât
mai lichidă, dacă este începută diversificarea;
• Nasul copilului se curăță corespunzător ( am descris mai jos) cu
soluție salină sau cu ser fiziologic;
• Putem apela și la inhalații cu ceai de mușețel sau cu ceai de mentă,
în care se adaugă o picătură de ulei esențial de tea tree (melaleuca) sau
lemongrass (lămâiță).
Pentru aceasta, fierbi o oala de ceai în care adaugi 1 picătură de ulei
esențial și amenajezi un spațiu pentru inhalații din suportul/uscătorul
de rufe. Pe el așezi un cearceaf și, în spațiul creat, intri cu bebelușul
pentru câteva minute, în funcție de starea și de vârsta lui. În ceea ce-i
privește pe copii mai mari de 6 luni, putem lua și o lanternă cu care
să ne jucam, iar celor care se apropie de 1 an, le putem propune și alte

activități interesante care să îi preocupe pentru 10 minute: plastilină,
cuburi de colorat ori cartea de povești preferată.
• Masajul cu uleiuri esențiale este, de asemenea, recomandat. Poți

găsi în magazinele naturiste combinații deja făcute sau poți cere sfatul
unui consultant în aromaterapie. În orice caz, eu vă sugerez să folosiți
numai uleiuri esențiale cu uz terapeutic;
• Încurajăm somnul copilului păstrând camera bine aerisită și cu
lumina mai scăzută, cu umiditate de 50-55 % și muzică în surdină;
• Amânăm băile până la ameliorarea situației.
• În principiu, dacă nasul este curățat în mod adecvat, este
favorizat somnul (somn = vindecare) și mama este liniștită, iar în câteva
zile episodul trece de la sine, fără prea mult efort.
Cum se curăță nasul?

Alegem o nară, de exemplu, stânga, și punem în ea câteva picături
de ser fiziologic. Dacă nasul este foarte congestionat, atunci copilul va
simți imediat nevoia de a strănuta sau picăturile se vor prelinge afară. În
cazul acesta, ștergem nasul și punem din nou picături în aceeași parte.
După aceea, întindem copilul pe partea aferentă, fie pe pat, mângâindu-l
sau jucându-ne cu el, fie îl plimbăm în brațe pe aceeași parte pentru
ca serul fiziologic să alunece mai adânc, pentru a desprinde crustele
formate pe canal.
Desigur că vom repeta procedura și pentru partea dreapta, alternând

protocolul cel puțin de două ori pentru o curățare. Această curățare
se poate face dimineața și seara înainte de culcare. Folosiți batista
bebelușului numai în cazul în care copilul este prea obosit, letargic și nu
mai are vlagă și nu poate dormi din cauza mucusului adunat.
Este foarte important, și în acest aspect, să lăsăm organismul, prin

strădanie proprie, să învețe, pentru că tot ceea ce învață singur reprezintă
un fundament de bază pentru viitorul lui. Cu cât vrem să ajutăm mai

mult copilul, să îl ferim de suferință și să îl răsfățăm, cu atât îi facem un
mai mare deserviciu.
Ca părinți, trebuie să învățăm când și cum să acționăm, astfel încât

să evităm recidivele!
Masajul sinusurilor
Masajul sinusurilor este important pentru a ajuta corpul să dreneze și
să conducă mucusul spre eliminare, îndepărtând astfel riscul de blocare.
De multe ori, mucusul stagnează în sinusuri (de aici și sinuzita) sau se
depozitează în urechi (apărând otitele) ori coboară spre plămâni ducând
la inflamarea laringelui (și la dezvoltarea tusei). De aceea, este ideal ca
el să fie eliminat prin scaun sau chiar prin vomă, dacă se produce în
exces. Masajul sinusurilor se poate face cu puțin de ulei de cocos sau
cu un mix de uleiuri esențiale pe care este necesar să le diluați conform
vârstei copilului sau conform prospectului.
Tusea
Așa cum precizam și mai sus, mucusul poate coborî spre plămâni,
prin laringe, creând inflamația acestuia (laringita) și poate irita căile
respiratorii, ceea ce produce tusea.
Conflictul este unul de spaimă/frică/sperietură trăită de

mamă în procesul premergător tusei sau un conflict de nod în
gât (m-am abținut să nu îi spun lui x ceva), am fost redus la
tăcere (copilul la care se țipă și nu este lăsat să vorbească) sau
am rămas șocat de .... adică am rămas fără cuvinte.
Să nu uitați că exista remedii homeopate care opresc tusea în câteva

zile. Dacă aceasta nu cedează, înseamnă că pot exista urme de paraziți
sau inflamație intestinală.
Tusea se poate manifesta în diverse forme:
• Tuse seacă, însoțită, de obicei, de răgușeală și de dureri în

gât;
• Tuse măgărească sau lătrătoare;
• Tuse însoțită de nevoia de a expectora mucus sau productivă.
3.4 Bronșiolita și bronșita

Când mucii irită foarte tare căile respiratorii, atunci bronhiile,
adică cele mai mici ramificații ale căilor respiratorii din organism, se
inflamează, ceea ce conduce la apariția bronșiolitei, boală foarte comună
la copiii până în 2 ani.
Bronșita reprezintă inflamarea traheei și a părții superioare a

bronhiilor. Atât bronșiolita, cât și bronșita reprezintă infecții ale
plămânilor și apar atunci când mucii sau episodul gripal este însoțit de
viruși (vei găsi explicată această legătură în capitolul dedicat sistemului
digestiv, Intestinul gros).
Care sunt semnalele dezvoltării bronșiolitei, la copii?
• Tuse lătrătoare;
• Frisoane/febră mare, mai multe zile la rând;
• Respirație șuierătoare.
Deși este puțin probabil ca un bebeluș să dezvolte bronșiolită, însă

e indicat să consulți un medic (homeopat), dacă tusea copilului tău,
însoțită de episoade prelungite de febră, persistă.
Care sunt conflictele în NMG bronșiolitei/ bronșitei?

Frica de schimbare/ de moarte / Frica de schimbare de
teritoriu (vacanță, emigrare)
3.5 Durerile de urechi

Pe măsură ce bebelușul se dezvoltă, își va duce mâna la urechi, dar
asta nu înseamnă că are otită. Durerile îi pot apărea și de la dinți și sunt
diferite decât de cele de la otită. Durerea de dinți, resimțită în urechi,
este una surda și poate fi verificată chiar de tine, apăsând ușor zona din
fața urechii și din spatele ei.
Când vorbim despre otită, copilul țipă instant atunci când este
atins în acele zone și plânsul nu se oprește prea ușor. De asemenea, pe
parcursul creșterii, din urechile copilului tău se scurge un lichid maroniu
și dens, uneori închegat în niște dopuri ce rămân pe pernă. Acest lucru
se întâmplă datorită creșterii capului copilului și nu reprezintă un motiv
de îngrijorare. Urechile se șterg doar la exterior, așa cum am specificat
mai sus.
Otita
Otita este o inflamație a urechii medii, cauzată de acumularea de
mucus în urechi sau de pătrunderea apei în ureche, în timpul băii, care
se fixează în spatele urechii sau în sinusuri sau între ochi și ureche (din
această pricină am insistat pe masajul sinusurilor).
Otita este o afecțiune foarte dureroasă, manifestată prin febră mare
și frisoane și este destul de dificil de oprit din evoluție, tocmai de aceea

este indicat să o prevenim. Atunci când devine cronică, din urechi se
poate scurge un lichid galben, foarte urât mirositor.
Foarte important de reținut este faptul că în urechi nu se pun

uleiuri (de niciun fel) Otita nu se poate trata acasă! Pentru a ameliora
disconfortul pricinuit de otită, trebuie să căutați ajutor specializat!
Conflictul în NMG al urechii medii stângi : Nu mi-a plăcut

ce am auzit.../ Nu am dorit să aud ceva.../ M-a deranjat ceva
(sonor – o voce, un sunet) Conflictul în NMG al urechii medii
drepte: Mi-am dorit foarte mult să aud ceva/ pe cineva și nu
am auzit... Nu au auzit (înțeles) ce se vorbește (fie din cauză
că s-a vorbit prea încet fie în alta limbă) Sensul biologic: în
faza activă a conflictului mucoasa se îngroașă pentru a capta
mai bine (dreapta) sau pentru a stopa (stânga) ceea ce auzim.
Această mucoasă nu conține nervi, deci nu doare. Ceea ce
doare este pielița ce conține acest mucus/ țesut, de aici și
durerea tip fulger sau de cuțit.
Sugestii pentru ameliorarea durerilor de urechi:

1. În cazul durerilor obișnuite, suportabile, îți recomand săculețul cu
flori de mușețel.
Într-un tifon, se pune un căuș de flori de mușețel (florile pot fi și

uscate), iar acesta se încălzește între două farfurii, deasupra unei oale
cu apă. Săculețul se aplică pe urechea dureroasă și se poate lega cu un
fular pentru a rămâne fixat și pentru a se răci mai greu. Pe săculeț pot fi
picurate uleiuri esențiale de lavanda, tea tree, tămâie sau chiar mușețel.
Este recomandat să păstrezi compresa în locul dureros minim 30 de
minute sau chiar toată noaptea.
2. Pentru durerile puternice de urechi îți sugerez săculețul cu ceapă.
În interiorul unei mănuși de bumbac, pe care nu o mai folosești, pui

ceapă tăiată mărunt, în interiorul degetelor. Poți folosi și un tifon pe care
să îl faci sul, de grosimea unui deget.. Această compresă se aplică pe
ureche și în spatele urechii. De asemenea, în ureche se pune o bucată de
vată, pentru a împiedica surplusul de suc de ceapă sau chiar bucăți mici,
să ajungă în ureche, dacă se neliniștește copilul. Eu recomand, în primul
rând, mănușa pentru că este mai simplu de manevrat. Durata terapiei
este de minim 30 de minute, dar se poate lăsa și peste noapte dacă este
tolerată de copil. Când durerea este foarte puternică, se recomandă
repetarea procedeului de mai multe ori pe zi. Compresa se fixează cu o
eșarfă, cu o căciuliță sau cu un fular. Dacă observi că se înroșește pielea
copilului, poți pune un ghemotoc mare de vată sub compresă. Sucul de
ceapă poate arde și nu este tolerat la fel de orice copil.
Atenție ! Fumegația cu conuri nu este recomandată la

copiii până la 1 an.
Odată făcută otita, este posibil să constați o sensibilitate în acest

sens! De aceea, îți recomand, ca în paralel cu tratamentul indicat de
medicul O.R.L.-ist, să urmați și o schemă de tratament homeopat, de
lungă durată, pentru a curăța toate canalele sinusurilor. De asemenea
faceți o analiză de disbioza intestinală din materii fecale la Bioclinica
sau Synlab pentru a vedea raportul de bacterii bune și rele în organism.
Întotdeauna există și un motiv concret/real în fizic pentru o manifestare
a bolii, iar otitele recurente au o legătură directă cu microbiomul.
3.6 Paraziții intestinali

Aceștia se regăsesc chiar și la bebeluși, mai ales dacă aceștia au frați
mai mari. Este foarte posibil ca unui copil care are peste 8 luni, cu un
somn foarte agitat, sare de fund în sus când îl pui în pat, face muci des
sau se confruntă cu episoade de tuse care nu mai trece, refuză mâncarea
și are cearcăne, să îi prindă bine o deparazitare.
Deparazitarea la bebeluși trebuie tratată cu blândețe, însă făcută cu

conștiinciozitate. Un protocol medical de folos în sensul acesta ar arăta
astfel:
• Extras presat la rece de cimbrișor 1 ml de trei ori pe zi

• Extras presat la rece de fenicul 1 ml de trei ori pe zi
• Remedii homeopate date de către medic
• Probiotic
• Supozitor natural din cățel de usturoi mic netăiat (dacă tăiați un
cătel mare de usturoi ustură)
Atenție!!! În cazul deparazitării, nu recomand sa se

administrează compușii dulci care se regăsesc în farmacii.
Aceștia irită mucoasa și favorizează înmulțirea paraziților.
Bebelușul și animalele de companie

Acesta este un subiect foarte controversat printre iubitorii de animale,
pentru că, atunci când apare un bebeluș, situația din casă se schimbă.
Cele mai periculoase sunt pisicile, pentru că sunt purtătoare de paraziți
specifici foarte greu de eliminat.
Chiar și deparazitate, ele sunt în continuare purtătoare, din cauza

unui parazit numit ophistorphis felineus (cat liver fluke), pentru care,
în țara noastră, nu există protocol de deparazitare.
„Cat liver fluke” este un parazit tropical pentru care nici nu există
metoda de analiză/diagnosticare în țara noastră. Eu am depistat acest
parazit la o familie cu doi copii, iar tatăl făcea crize puternice digestive,
urmat la scurt timp de copii și de soție. Celelalte animale nu prezintă
un risc la fel de mare dacă sunt îngrijite, deparazitate și spațiul lor este
curățat corespunzător.
3.7 Vărsăturile și diareea

Vărsăturile reprezintă cele mai întâlnite afecțiuni la bebeluși, alături
de muci și febră. Discutăm despre vărsături atunci când se elimină pe
gură cel puțin un sfert din cantitatea mâncării ingerate. Pe de altă parte,
refluxul înseamnă eliminarea a una-două înghițituri. Diareea reprezintă
numărul mare de scaune (6-10) cumulate într-o zi, de consistență (moale,
apos, cu mucus, neformat), culoare (galben, sângeriu, verde, negru,
maro, gri) și miros (fermentat, stricat, înțepător, sulfuros) modificate. Cu
toate acestea, și cantitatea (abundentă sau câțiva stropi) este importantă
pentru formarea unei păreri pertinente.
Vărsăturile și diareea nu apar împreuna la bebeluși decât dacă ne

confruntăm cu o cauză bacteriană (contactată din aer sau din apa) sau în
cazul ingerării unei mâncări alterate, dar poate fi și un răspuns alergic.
Un bebeluș poate vomita mâncarea pentru că nu a eliminat aerul.
De exemplu, bebelușul alăptat este pus înapoi în scaunul de mașina,

din pricina căldurii, a poziției și a mersului cu mașina, iar copilul începe
să vomite. Întâmplarea poate fi un episod singular și nu înseamnă ca
bebelușul are o problemă cu ce a mâncat mama sau cu mașina, ci doar
că nu a scos aerul în mod corespunzător.
Voma în jet
Poți anticipa un episod de vomă observând copilul. În asemenea
cazuri, acesta nu vrea să mănânce, este moale și chiar mofturos, nu vrea
să stea decât în brate sau la sân, fără suzetând, fără a suge activ. Dacă
observi aceste tipare, e de dorit sa îl supraveghezi și peste noapte și să
îl fixezi bine pe o parte laterală, astfel încât, dacă începe să vomite, să
eviți riscul de înec. De cele mai multe ori, copilul este agitat și se foiește
înainte de a se întâmpla acest lucru.
Ce faci, în mod concret, în astfel de situații?
În primul rând, nu încerci să oprești procesul. Observația te ajuta

să fii pregătită, nu să oprești sau să diminuezi procesul. Eliminarea
conținutului din stomac este absolut necesară și corpul știe singur ce
trebuie să facă. Mai mult decât atât, el învață singur, prin strădanie
proprie ce are de făcut. Pe măsură ce copilul tău varsă, cantitatea de lichid
se va diminua. După primele două-trei episoade începeți să acționați:
1. Badijonarea obrajilor cu apă și oțet (50 ml apă și două-trei picături

de oțet). Umezește-ți degetul în această combinație și șterge-i gingiile și
obrajii, deoarece îl ajută la inhibarea senzației de vomă
2. Ii dai să miroasă ulei esențial de mentă și îi poți și aplica puțin ulei
diluat în zona urechilor și pe piept;
3. O biluță de nux vomica 9 ch și o biluță de arsenicum album 9 ch
la fiecare 15 minute, chiar dacă le vomită, să le țină sub limbă ( sau le
diluezi in ml de apa care i le dai cu seringa picătura cu picătura);
4. Dacă bebelușul suge, oferă-i sân chiar și între episoadele de
vomă;
5. Îi poți oferi 2-3 ml de argint coloidal, de 4-5 ori pe zi;
6. După ce voma s-a oprit, îi poți oferi plasma de quinton hipertonic
(găsiți informații pe internet) sau săruri de rehidratare. Este obligatoriu
să se administreze săruri de rehidratare, deși eu prefer plasma de quinton
isotonică pentru bebeluși (2-3 plasme până la 5 în prima zi); 7. Ceai de
fenicul (nu de mentă, pentru că anulează efectul remediilor homeopate).

Începând cu a doua zi puteți oferi:
Începând cu a treia zi, până la revenirea completă puteți introduce și:
1. Supa de legume simplă;

2. Pilaf;
3. Mei cu mere coapte;
4. Piure de cartofi sau cartofi copti;
5. Paste simple fără gluten, cu ulei și usturoi.
Atenție! Nu se oferă pâine prăjită sau covrigi după vomă,

indiferent de vârstă. Glutenul este un inflamator puternic și
produce și mai multe probleme, mai ales pe termen lung. În
cazul vomei nu se administrează probiotic, ci doar săruri de
rehidratare.
Care este momentul în care mergem la medic? Când limba copilului

este uscată și i se observă cearcăne în jurul ochilor, iar vărsăturile
persista, în ciuda tuturor eforturilor de a le opri.
Vărsăturile ocazionale
Pot arăta o infecție bacteriană sau cu virus neterminată, fapt care
poate dăuna microbiomului intestinal, pe termen lung. De asemenea,
episoadele de vomă pot reveni după finalizarea tratamentului, fapt
ce ne arată același lucru: că tratamentul nu a fost suficient de lung
și ca el mai trebuie continuat. Cu toate acestea, nu este neapărat
necesar să fie așa. Vărsăturile ocazionale pot indica o intoleranță, o alergie sau
probleme neurologice. Este necesar să consultați medicul pediatru
pentru a vă direcționa mai departe. Vărsăturile după o lovitură

la cap necesită control neurologic imediat!
Diareea neînsoțită de vomă

Apare, de obicei, în urma ingestiei cauzate de un aliment alterat.
Am stabilit deja mai sus ce înseamnă diareea și înțelegem faptul că
bebelușii pot ajunge extrem de repede la deshidratare. Este foarte puțin
probabil să apară scaune apoase la bebelușii alăptați, însă când acestea
apar este cazul să faceți o analiza de disbioză intestinala din materii
fecale pentru a vedea ce produce dezechilibrul, pentru că este posibil să
fie un dezechilibru. Dacă bebelușul este hrănit artificial, atunci reacția
poate indica o intoleranta la unul din elementele prezente în formulă.
Dacă apar firicele de sânge în scaun, este necesar să se consulte medicul
imediat.
3.8 Gastroenterita (vomă – diaree – febră)

Manifestările pot apărea simultan sau poate apărea mai întâi voma și
apoi diareea. În acest caz, ne putem confrunta cu o tulpină din familia
rotavirușilor sau cu ingestia unor bacili de pe legumele/fructele nespălate
corespunzător sau dintr-o apă contaminata.
Pentru a ameliora simptomele, se urmează indicațiile din secțiunea

Voma , la care se adaugă:
Probiotic cu bifidobacterii, administrat în doză dubla în primele trei

zile;
Carbo vegetalis 5 ch ( carbune vegetal) + byronia 5 ch – o biluță din

fiecare din oră în oră în prima zi și apoi de 5 ori pe zi;
Extras gemoterapic de nuc + smochin – 1 picătura/kgcorp din fiecare

în 20 ml apa călduță, se lasă o ora pentru a se elimina alcoolul din ele și

se oferă cu seringa câțiva ml.
Se consuma pe parcursul zile toata cantitatea preparata. Meniul

alimentar de revenire este același. Dacă problema este o simplă ingestie
cauzată de un aliment alterat, aceasta se va opri după câteva scaune,
aproximativ patru-cinci. Însă dacă aceasta continuă, sub forma scaunelor
apoase, cu dureri acute abdominale poate chiar și febră, este cazul să
mergeți la medic, pentru a elimina orice presupunere de infecție cu
salmonella sau cu alți viruși ori bacterii. Într-un asemenea caz, numai
medicul poate decide dacă este necesar tratamentul cu antibiotice sau
nu.
Gastroenterita gravă (vomă – diaree – febră mare –

dureri abdominale)
Această boală este provocată de o infecție cu salmonella, iar aceasta
poate fi contactată prin consumul de alimente infectate, insuficient
preparate termic: carne crudă (prosciuto, de exemplu), maioneza gătită
cu ou crud, prăjituri cu creme pe bază de ou crud, (spre exemplu,
tiramisu), fructe de mare, pește crud (sushi); dar și prin atingerea ouălor
sau a cărnii crude și apoi prin ducerea mâinii la gura (bebelușii stau tot
timpul cu mâna în gură).
În cazul bebelușilor, infecția poate fi fatală, de aceea, dacă suspectați

că ați mâncat ceva din cele de mai sus și alăptați, sau că copilul ar fi atins
ceva din alimentele mai sus menționate, imediat mergeți la spital. În
cazul în care copilul are aceste simptome, dar părinții nu le manifestă,
înseamnă că acesta a atins ceva contaminat și a dus imediat măna la gura.
De cele mai multe ori, problema se tratează cu probiotic și cu remedii
homeopate, însă uneori se administrează și antibiotic. În orice caz,
această situație necesită vizita imediată la un medic în boli infecțioase.
Pentru copiii care, după un episod de diaree, cu mai mult de cinci scaune
pe zi, continuă să aibă scaune proaste (chiar dacă dacă elimină materii
fecale de două ori pe zi, dar sunt apoase, sau elimină mâncare complet
nedigerată) e necesar să programați o coprocultură (analiză de scaun),
pentru a vedea ce întreține această situație.
Conflictele vomei în NMG Conflictul care duce

la vomă este unul de șoc sau o supărare bruscă sau a
unei glume neplăcute, nevoia de a elimina ceva toxic
Conflictele intestinului în NMG Furie
nedigerabilă sau incapacitatea de a digera o
„îmbucătură”, ori o supărare „de tot rahatul”.
Nu uitați, dragilor, că la bebeluși luăm în considerare
conflictele și emoțiile mamei, pe care aceștia le somatizează.
3.9 Ce analize se recomandă în cazul

problemelor digestive? (diaree, constipație,
flatulență, copilul refuză mâncarea etc)
Analiza de disbioză este una dintre cele mai relevante în acest
moment și cea care se recomandă la această vârstă pentru a vedea ce se
întâmplă cu adevărat în stomacul copilului.
Analiza de microbiom nu este recomandată până la 3 ani, pentru că

nu este relevantă și pentru că până la această vârstă microbiomul nu este
format complet.
Nu orice medic pediatru sau alergolog știe să interpreteze această

analiză, de aceea este necesar să cauți un specialist în microbiom, ca să
interpreteze și să recomande un tratament adecvat. Probioticul nu este
suficient în tratarea sau vindecarea problemelor digestive.
CAPITOL IV
Diversificarea
4.1. Ritualul mesei!

Diversificarea reprezintă trecerea într-o nouă etapă pentru familia
voastră și, așa cum începeți diversificarea, așa va fi și viața voastră mai
târziu. Începe o nouă etapă a vieții, așa cum mai târziu va fi mersul la
grădiniță, școală, etc. Aceste “porți de trecere ” reprezintă o ieșire din
starea de confort și o readaptare a acest nou stil. Felul în care porniți
la acest drum, cu disciplina, limite și pace, vor reprezenta modele de
reacție sau acceptare mai târziu în viața copilului.
Mâncarea în sine este o armă cu două tăișuri și trebuie să știi să o

folosești inteligent. Tot prin intermediul mâncării și al timpului de luat
masa, puteți integra în familia voastră noțiunea de respect, compasiunea,
recunoștința și alte valori fundamentale și obiceiuri sănătoase.
Rugăciunea de la masă
Lumânare, lumânare,
Ne aduci la masă soare
Luminează-i pe copii, în fiecare zi
Pâine din bob,
Bob din lumină
Lumină din sursă divină
Bob din pământ
Din lumina sa Lumină să fie și în inima mea!
Masă fii binecuvântată! Poftă buna tuturor!
*Rugăciune din metodologia de predare Waldorf
La masă mănâncă toată lumea!
Încă de când s-au născut copiii mei, am creat o rutină potrivit căreia
orele mesei au fost respectate și introduse încă de la început, așa cum
am făcut și antrenamentul de somn. Un scaun de bebeluși (leagăn) era
adăugat la masă, și în el au fost puși copiii pe rând, iar atunci când
stăteam la masă îi spuneam bebelușului că acum mama și tata mănâncă.
Desigur că bebelușul trebuie să fie schimbat și hrănit ca să fii sigur că
poți sta la masă în tihnă. Și copiii mei au mai avut momente de neliniște,
însă niciodată nu am renunțat la ora noastră de masă și la acest ritual.
Pe măsură ce a trecut timpul și a venit vremea diversificării, noi am
inclus în meniul nostru mâncarea bebelușului și absolut la fiecare masă,
bebelușul primea câte ceva.
La început, bebelușul gustă și încearcă texturi, încearcă să dibuiască

cum să prindă mâncarea și cum să o ducă la gură, așadar nu trebuie să
vă stresați că nu mănâncă. Masa de bază o reprezintă tot laptele.
În plus, te rog sa îți aduci aminte că la început, când abia

se născuse, stomăcelul copilului tău era de dimensiunea unei
cireșe. Ei bine, așa este și acum, din punct de vedere al meselor
solide, care necesită digerare.
Având o imagine de ansamblu a tabelului pentru diversificare ( îl

găsești atașat și la sfârșitul cărții în varianta cartonată, pentru bucătărie),
voi adăuga și niște recomandări și, totodată, câte un meniu pentru fiecare
lună în parte.
Sfatul meu este să vă diversificați copiii cu fructe și legume locale

(mai puțin sau deloc cele de import, pentru că sunt stropite cu nenumărate
chimicale) și, mai ales, cu cele de sezon. Dacă aveți un bebeluș care face 8
luni în decembrie, moment în care meniul lui este extrem de diversificat,

să îți pregătești din timp (adică în sezon) conserve sau gustări pentru
această perioadă.
De exemplu:
• Caisele, piersicile sau orice alt fruct pot fi congelate, la vid, sub
forma piureului, sau uscate la deshidrator (variantele de fructe uscate
din magazine sunt gustoase și atractive, pentru că ele conțin substanțe
toxice oamenilor, menite să producă dependență și dăunează sănătății
);
• Zacusca, cu un adaos foarte mic de sare;
• Gem de prune neîndulcit (magiun).
Cunosc toate variantele de diversificare de pe internet, însă acest

tabel pe care ți-l pun la dispoziție a fost prelucrat în urma experienței
mele cu copilașii, cu anatomia microbiomului în acest secol.
Microbiota noastră intestinală este alta decât cea a

bunicilor noștri care au trăit acum 80 de ani, pe când erau
de vârsta noastră. Tocmai de aceea, și felul în care mâncăm
trebuie să fie altul decât cel cu care am fost noi crescuți.
Cum mănâncă copilul?

Cu mâna, desigur!
Legătura dintre mână și creier este binecunoscută în neurologie, fapt

pe care îl observăm ușor și la copiii noștri mici care duc totul la gură,
încă de când se nasc. Primul semn că bebelușului îi este foame este
acela că își duce pumnul la gură și îl suge cu poftă. Iar apoi urmează
piciorușele, și cam tot ce poate prinde cu mâinile.
De asemenea, mai există o strânsă legătură și între motricitate

și vorbire. Prima formă de motricitate este cea grosieră (apucarea
lucrurilor mari) și sunetele scoase de bebeluși, care sunt monosilabice.
Pe măsură ce copilul crește, începe să autodiversifice, el va începe și să
lege sunetele, astfel încât, încă de la 6-7 luni, copilul începe să articuleze
/ și, pe măsură ce această motricitate se rafinează, spune tot mai multe
cuvinte, astfel încât la un an unii copii vorbesc foarte bine.
Din experiența mea ca mama, am observat că fetița care a mâncat

exclusiv singură, încă de la 6 luni, la 1 an vorbea bine, iar al doilea
copil, băiatul, care nu a mâncat deloc singur, nici nu vorbea deloc la 1
an (reușea să rostească doar ta-ta ma-ma pa-pa ). Dar voi reveni asupra
acestui subiect și voi explica mai târziu această dinamică și pașii pe
care trebuie să-i parcurgi atunci când observi aceste lucruri. Am sesizat
aceste aspecte și la pacienții mei și tocmai asta m-a ajutat să ajung la
aceste concluzii.
Mare atenție la peștele oferit copiilor: el trebuie să fie ușor de curățat

de oase, să fie pescuit (de captură) și nu de acvacultura și să fie din
țara voastră. De exemplu, dacă locuiești în România, consumi crap de
Dunăre (cu greutatea între 1-3 kg), păstrăv, dorada sau somon.
Reține că peștele este un magnet pentru metale grele, de aceea este

necesar să fie de cea mai bună calitate.
Tonul este un pește interzis copiilor până la 3 ani și la fel

și fructele de mare !
Când este pregătit copilul să înceapă diversificarea ?
1. Când are dinți, chiar dacă nu stă bine în fund;
2. Când stă bine în fund singur, chiar dacă nu are dinți.
Dacă aceste condiții nu se îndeplinesc, nu începeți diversificarea și

mai așteptați o lună.
4.2 Meniul lunar al bebelușului până la 1 an!
Meniu pentru 6 luni

De ce începem diversificarea cu rădăcinoasele?
Pentru că ele conțin toate microelementele, fibrele, vitaminele și

enzimele necesare formării unei digestii corespunzătoare, iar din punct
de vedere spiritual, ele arată împământarea (grounding) atât de necesară
copilașilor. Fiecare legumă în parte se oferă timp de 3 zile și abia apoi
o încercam pe următoarea. Se oferă o singură masă pe zi în prima lună,
chiar dacă copilul arată foarte mare interes. Ce alimente propunem
bebelușului de 6 ani?
• Morcov crud, dat pe răzătoarea de sticlă;

• Măr crud, dat pe răzătoarea de sticlă;
• Para crudă, dată pe răzătoare de sticlă;
• Sfeclă crudă, mărunțită în blender (pentru o textură foarte
fină).
Pentru a începe cât mai liniștiți acest parcurs nou, găsiți un moment
al zilei în care să se îndeplinească următoarele condiții:
• Copilul să fie odihnit (de preferat, abia trezit din somn);

• Să fi trecut cel puțin o ora de la ultima masă de lapte;
• Să fie în prima parte a zilei, astfel încât să puteți observa
eventualele reacții.
Sfatul meu este să-i oferi cu degetul tău mâncarea copilului, întrucât
este o perioadă de testare, de încercare a gusturilor noi, de explorare. Eu,
de exemplu, le puneam într-un bol mărul sau morcovul dat pe răzătoarea
de sticlă (iese foarte fin) și îi lăsam și pe ei să testeze conținutul în timp
ce eu le băgam în gură mâncarea cu degetul meu, ca să facă legătura
dintre acțiune (am ceva în față) – simt în mână – simt în gură. Apoi vor
experimenta singuri cu plăcere dacă sunt lăsați.
Pentru a nu murdări toată casa, eu puneam un celofan sau o față de

masă sub scaunul de bebeluș și niște haine de care să nu îmi pară rău și
mâncau (explorau) în voie. Numai în felul acesta copilul capătă încredere
să exploreze singur și curiozitatea lui va crește exponențial.
Notă! Copilul nu gustă din farfuria părinților! (Știu că am

mai zis asta, însă e foarte important de reținut)
Bebelușilor nu le este poftă!
Bebelușii își schimbă scaunul odată cu momentul diversificării și este

posibil să nu mai aibă scaun în fiecare zi sau să facă mai des. Nu vă
speriați!
Atenție la posibilitatea de înec. Înecul și gagul!
În primă fază, atunci când probează lucruri noi, bebelușii pot face
anumite grimase. Să reținem faptul că până acum el nu a mâncat decât
laptele, care era lichid, deci acum experimentează o nouă senzație în
gură/pe gât. Dacă voi sunteți siguri că în mâncarea lui nu s-au strecurat
bucăți mai mari de mâncare, trebuie să fiți liniștiți.
Mâncarea oferită de voi, așa cum o descriu aici, este sigură pentru
copil, iar masa se desfășoară sub supravegherea voastră atentă.
Dacă cumva bebe se sperie, îl bați ușor pe spate, îl liniștești ( ești în

siguranță, este doar o senzație nouă, mama este alături de tine, etc) și
reveniți la masă.
În cazul înecului cu un obiect rămas în gât, cum ar fi osul de pește,

se oferă copilului o coajă de pâine, o bucată de covrig sau ceva de ronțăit
care să fie suficient de aspru. Dacă această variantă nu funcționează, se
oferă copilului și vă urcați în mașină spre spital.
Mai multe informații aflați la capitolul URGENȚE. Sulfur 30 ch
Meniu 7 luni
• O masă de fructe (păstrați ora de la 6 luni)
• Se oferă un singur fruct pe zi
• O masă de cereale
Rădăcinoase făcute la abur sau fierte (puteți pregăti bucăți mari pe

care copilul să le poată lua singur în mână). Știi că legumele sunt pregătite
perfect atunci când le strângi cu ușurință în mână și se sfărâma, astfel
încât, în momentul în care copilul le duce la gură, legumele se strivesc
de cerul gurii (ăsta e reflexul copilului);
Mei fiert sau orez integral (ambele se hidratează peste noapte, se

spală în mai multe ape și se fierb în multă apă, fără sare, și se scurg după
fierbere, pentru eliminarea amidonului);
Se oferă în varianta simpla (nu pilaf sau mâncare de ....)
Meniu 8 luni
De data aceasta îți propun un model de meniu pentru o săptămână,
gândit pentru micul-dejun și pentru masa de seară:
1. Dimineața: măr copt; după-amiază: pilaf (pregătit așa cum îl faceți

voi, însă evitați prăjelile. uleiul în exces și sarea; Uleiul de cocos, de
exemplu, poate fi adăugat la final;
2. Dimineața: prune uscate; după-amiaza: supa de legume cu mei;
3. Dimineața: pară; după-amiază: terci de ovăz fără gluten cu
dovlecel;
4. Dimineața: dovleac la cuptor cu scorțișoară; după-amiază: orez
integral cu zacusca (așa cum am scris mai sus că este pregătită);
5. Dimineața: măr; după-amiază: mâncare de mazăre;
6. Dimineața: afine; + după-amiază: cartofi copți în coajă;
7. Dimineața: budincă de tapioca cu gem de prune; după-amiază:
supa cremă de legume.
Meniu 9 luni
1. Dimineața: budincă de mei cu măr copt; gustare: fruct; cină: paste
fără gluten din orez integral cu sos de dovlecel;
2. Dimineața: budincă de tapioca cu fructe; gustare: fruct crud; cină:
ciorba de legume cu sfeclă;
3. Dimineața: terci de ovăz cu dovleac; gustare: fruct crud; cină:
ghiveci de legume cu orez integral;
4. Dimineața: turte (apă, sare ( un praf) și mix de făina fără gluten)
tip clătite simple/cu gem/zacusca; gustare: fruct; cină: ardei (dovlecel
umplut vegetal);
5. Dimineața: terci de orez integral cu afine; gustare: fruct; cină:
chiftele de legume la cuptor;
6. Dimineața: budincă de orez cu dovleac, stafide și scorțișoară;
gustare: fruct; cină: mazăre;
7. Dimineața: budincă de hrișcă cu fructe; gustare: fruct; cină: supă
cremă de linte.
Cantitatea de mâncare ingerată în acest moment nu este foarte mare,
însă asta nu trebuie să te îngrijoreze. În momentul în care copiii încep

diversificarea, nu mai iau în greutate la fel cum o făceau înainte și, din
nou, acest aspect nu trebuie să îți dea de gândit;
În această perioadă, copilul tău începe și să se ridice, să exploreze,

să meargă, așadar, și nevoile corpului lui sunt altele. Oferă-i întotdeauna
sânul sau laptele după masă și insistă să-i oferiți mâncare doar la masă,
prin casă, nu la joacă, nu în parc sau nu în pat.
Așa cum impuneți aceste reguli, așa se va forma și

metabolismul copilului pentru totdeauna.
Dacă refuză să mănânce ceva, după ce a gustat, revin-o după câteva

săptămâni asupra acelui preparat, însă nu-i oferiți alternativa. Îi poți și
spune: dacă nu vrei să mănânci, masa s-a încheiat, altceva nu avem.
Și mergeți cu ritmul acesta mai departe, pentru că, în acest mod, veți
modela copilul și el va ști (cu adevărat în interiorul lui) că mama este
fermă și că se poate încrede în tine.
Dacă tu îi vei oferi o altă mâncare imediat, copilul va înțelege că

mama lui nu a fost sigură de decizia ei și curând vei observa o recurență
în acest obicei.
Meniu 10 – 12 luni
• Dimineața: budincă de cereale cu fructe/legume;
• Prânz: ciorbă;
• Gustare: fruct;
• Seara: mâncare gătită.
Oferiți cu încredere același tip de mâncare. A diversifica un copil

înseamnă a îl expune la o sumedenie de gusturi, nu a îi oferi întotdeauna

un preparat nou. Masa devine un reper al zilei, iar orele fixe de masă
sunt extrem de importante pentru orientarea lui în spațiu. Dacă îi oferiți
în fiecare zi de luni aceeași mâncare, copilul se relaxează și se deschide
spre noi achiziții. Copiii nu au nevoie de ronțăieli, de gustări fugare sau
pofte. Este esențial să reții acest aspect!
Toate acestea oferite în acest mod dezvoltă apetența pentru mâncatul

psiho-emoțional din viitor, iar adultul va dobândi acest obicei, dorind să
se întoarcă la o perioadă în care se simțea în siguranță și iubit.
Perioada copilăriei mici are un impact major asupra

tuturor obiceiurilor, pe viață.
4.3 Recomandări în privința alimentației după

1 an
Importanța alimentației în viața unui copil

Suntem ceea ce mâncăm, iar, conform acestui principiu, alimentația
este o coordonată definitorie în viața unui bebeluș. Microbiomul și
digestia contribuie la procesul de dezvoltare din viața unui copil,
stabilindu-i nivelul de atenție, concentrare și chiar și inteligența. Asta se
poate datora și nervului vag, unul dintre cei 12 nervi cranieni, însă cel
mai lung dintre ei, care circulă prin toate organele importante.
El pornește de la creier și ajunge la ochi, urechi și limba (în gură

începe digestia și acum poți înțelege cu adevărat importanța legumelor
crude, a molfăirii și a respectării timpului copilului de a gusta și a
experimenta mâncarea), în gât (faringe, laringe, esofag), în plămâni,
inimă și tractul digestiv (stomac, intestine), în ficat, pancreas, vezică

biliară, rinichi, vezică urinară, uretră, splină, organe reproducătoare
feminine.
El comandă procesele inconștiente care țin de ritmul cardiac, dar

și de controlul digestiei alimentelor, pentru că face parte din sistemul
nervos involuntar. Nervul vag nu este deplin dezvoltat la naștere, de
aceea este atât de important sa îl hrănim corespunzător, pentru a ajuta
la crearea unei fundații solide. Acesta are un rol important și în refluxul
gastro-esofagian și asta nu pentru că el controlează aciditatea stomacală
(acum înțelegeți și de ce alimentația mamei este diferită în momentul în
care bebelușul prezintă reflux), dar este conectat și cu esofagul.
Personal, nu recomand până la 1 an introducerea glutenului în

alimentația copilului
Pentru că tot ceea ce noi mâncăm deja conține gluten și, din acest
punct de vedere, copilul tău este expus la acest alergen. Mai mult de
90% din oameni au o intoleranță la gluten, ceea ce duce la o intoleranță
sau chiar alergie la copil, tocmai de aceea acest sfat este unul de mare
valoare.
A oferi făină albă, prin prăjituri, pâinici sau pizza la

bebeluși este absolut inadecvat și e ca și cum vă drogați copiii
cu bună credință.
Introducerea lactatelor
Dincolo de faptul că nici un alt animal nu mănâncă lapte de la un alt
animal, laptele este un inflamator puternic, conține multă cazeină care,
pentru a fi eliminată din corp, se folosesc multe resurse dintre care un
consum mare de calciu (aportul de calciu adus în corp de către lactate

este eliminat pentru eliminarea cazeinei) și mai este și un alergen foarte
puternic.
In filozofia antropozofă se spune că laptele de vacă acționează asupra

copilului ca o săgeată care îl înfige în pământ.
O altă explicație stă în faptul că nu este recomandat să consumăm

animale mai mari decât noi din cauza factorului de creștere
hormonal. După 1 an, recomand consumul de iaurt sau de kefir, făcute
în casă și de preferat să fie de capră sau vegetal
Sarea este un alt subiect controversat, iar eu recomand folosirea ei

începând cu vârsta de 9 luni, în cantități foarte mici, pentru că aceasta
este necesară la dezvoltarea creierului. În fond, și caprele, oile sau vacile
primesc un drob de sare pentru a-l linge, după nevoie. Sarea de mare
conține magneziu, calciu și potasiu, toate fiind minerale ce aduc un mare
beneficiu pielii și creierului. Eu recomand plasma de quinton isotonic
încă de la naștere, administrată bebelușului, având efecte benefice
asupra digestiei si creierului
Ceaiurile bebelușului: fenicul, cimbrișor, isop, mentă, mușețel.
Atenție !!!
Mâncarea gătită se consumă cu garnituri gătite
Exemplu:
Budinca de tapioca cu gem – corect
Budinca de tapioca cu mere date pe răzătoare – greșit
Mâncare de mazăre cu salată de castraveți murați – corect
Mâncare de mazăre cu salată de castraveți cruzi - greșit
Mâncarea crudă cu garnitura crudă
Exemplu:
budincă de chia cu banane și afine crude – corect
Vegetarianismul la copii
La o alimentație așa cum este descrisă mai sus, nu este cazul să o
poziționăm în direcția vegetarianism, din cauza faptului că este alăptat
sau hrănit cu formulă. Nu sfătuiesc mamele, pe perioada sarcinii și a
alăptării, să țină o dietă vegetariană, pentru că procesele interioare sunt
greu de gestionat.
Din experiența mea, prescriu terapeutic șunculița sau cel puțin oul.
Desigur, dacă din alte motive o mamă trebuie să țină o alimentație
vegetariană, atunci eu o susțin, fără dar și poate, însă ea constituie o
situație specială care nu cred că este atât de generală pentru a-și găsi
locul în această carte. Este o particularitate care trebuie tratată ca atare.
Peste 90% din persoanele vegetariene care au ajuns în grija mea,

mai devreme sau mai târziu, au început să consume, în mod terapeutic,
zeama de oase de vită sau ou, pentru a opri niște procese declanșate în
corp sau pentru a porni altele.
La copiii menținuți pe dieta vegetariană s-a înregistrat o

lentoare și o întârziere asociată cu o lipsă de voință, elemente
ce arată un ficat încărcat (ca oboseala după o masă copioasă),
unde nu se regăsesc elemente pentru un bun metabolism.
4.4. Cazuri excepționale în diversificare

Dacă bebelușul a avut un icter prelungit, reflux silențios, reflux
sever, răceli repetate sau are permanent muci de care nu mai scăpați,
alimentația lui trebuie să fie fără alergeni (lactate, carne, gluten).
Dacă bebelușul a suferit probleme de constipație în primele 6 luni (a
avut scaun după 5-7 zile de la ultimul, în mod repetat) îi puteți introduce
treptat, începând cu vârsta de 7 luni, supa de găină, fiartă bine (pentru
4-5 ore la foc mic), sub formă de supă cremă (nu se oferă bebelușilor
carne mărunțită) sau cu cereale (mei, orez).
La fel de bine ajută untul de capra sau ghee de capra.
CAPITOLUL V
Mediul fizic și afectiv în care
crește copilul!
5.1 Casa, camera și jucariile!

O casa baby friendly, cum îmi place mie să îi spun, este locul în care
stau foarte liniștită atunci când bebelușul explorează, atinge lucrurile
din jur sau cotrobăie.
Eu nu am fost de acord să închid toate dulapurile și să pun ușă de

siguranță la scări, pentru că am preferat să educ din fragedă pruncie,
decât să limitez. Sigur, totul se petrece în limita în care eu m-am simțit
în siguranță. Am eliminat din câmpul vizual al bebelușului tot ceea ce
putea fi considerat foarte periculos (substanțele de curățat chiar dacă
sunt organice, medicamentele, obiectele ascuțite, etc.) și am lăsat sub
educație scările (felul în care acestea se urcă și se coboară, astfel încât să
nu devin neliniștită, dacă dispare din ochii mei).
Mai mult de atât urcatul scărilor și coborâtul lor (cu spatele ca

broscuța) sunt exerciții extrem de bune pentru creier și echilibrare
neuronală. Prizele au fost acoperite, colturile meselor au fost asigurate,
ușile cu farfurii au fost blocate, iar soba a fost o perioada împrejmuită
de un gărduleț de protecție; apoi, copiii au înțeles că dacă din acea zonă
vine căldură nu trebuie să se joace în preajma ei, iar gardul a fost ulterior
eliminat.
Jucăriile accesibile au fost cele de mari dimensiuni, pentru a nu fi

băgate în gură, iar jucăriile de băgat în gură au fost sigure din punct de
vedere al componentelor.
Atunci când dorești să achiziționezi jucării pentru puiul tău, te

îndemn să ai în vedere variante cât mai naturale - din lemn, din lână sau
din materiale textile organice – și îți sugerez să îi procuri cât mai puține
la număr.
Nu recomand jucăriile de plastic, pe cele zornăitoare, plușurile,

tabletele și telefoanele. În această perioadă de început a explorării, casa
și mediul înconjurător sunt o sursă inepuizabilă de descoperire.
Dulapul cu oale, coșul cu nuci, cada din baie, unde poate cerceta în
voie un pepene zemos, sau câteva jucării din lemn îl vor ține ocupat pe
copilul tău și-i vor deschide apetitul spre a investiga și a învăța nemijlocit
lumea. Nu lăsa copilul nesupravegheat și ai grijă ca jucăriile pe care le
are la îndemână să nu conțină piese care se pot desprinde!
5.2 Despre relația cu mama

Acum că ai ajuns mamă, vezi pe pielea ta cum este să trăiești iubirea
din toți porii tăi, să nu îți mai încapi în trup de atâta dragoste. Însă, în
același timp, ți se activează toate rănile copilăriei și trauma de abandon
pe care am experimentat-o cu toții, mai mult sau mai puțin. Iar acest
tumult de trăiri ne conduce spre un conflict interior masiv.
Tocmai de aceea, oricât de bună, minunată și grozavă este mama ta,

nu este cea mai potrivită soluție când vorbim despre ajutorul pe care să-l
primești imediat după naștere.
De ce ?
Pentru ca mama nu te validează ca mamă, mama îți spune ce și

cum să faci, ceea ce nu te ajută deloc în acest moment. Tu ai nevoie
de susținere în tot ceea ce simți, nu să ți se spună că intuiția ta nu este
corectă. Acum că ai acest ghid, știi unde te situezi și nu mai e cazul să

crezi că nu ești suficient de bună.
Mama ta e grozavă și te va ajuta enorm la un moment dat, însă, când

de-abia ai născut, nu este momentul. Tu și partenerul tău sunteți cei mai
buni și perfecți părinți din lume, chiar dacă voi nu vă evaluați la fel.
CAPITOLUL VI
Autismul
Autismul este consecința unui cumul de factori care, dacă sunt
observați la timp, se pot gestiona mai ușor, ameliorând situația. Printre
primele semne observabile la această vârstă regăsim:
• Constipația cronică;
• Copilul nu răspunde când este strigat;
• Stereotipii ale mâinilor;
• Legănatul;
• Copilul se lovește cu capul de pereți;
• Autoagresivitate;
• Insomnii;
• Copilul nu merge lateral ținându-se de scaune, pat sau de alte
puncte de susținere.
Este adevărat că până la 3 ani autismul nu se diagnostichează, însă

uite ce poți face dacă observi tipare dintre cele de mai sus:
1. Verifică dacă bebelușul tău aude;

2. Fă-i copilului o deparazitare și un detox temeinic, elaborate de un
homeopat;
3. Elimină din alimentația copilului laptele, carnea, dulciurile, dar
și prăjelile pentru două luni și vezi ce se întâmplă, timp în care asociezi
dieta cu tratamentul de mai sus;
4. Fă-i copilului tău o analiză de disbioză pentru a vedea cum se
poziționează organismul lui și din punct de vedere digestiv.
Intuiția ta este cea mai importantă, deci nu ezita să o asculți! Caută

ajutor !
CAPITOLUL VII
Cu bebelușul în vacanță
Prima ieșire cu bebelușul poate fi o provocare! Dar pentru a
preîntâmpina clipele de agitație inutilă și mai ales dacă porniți la drum
cu un copil până până în 6 luni îți recomand:
• Să călătoriți cu mașina pe timp de noapte, pentru că bebelușul să

doarmă și aerul condiționat să funcționeze la minim;
• Să iei cu tine de acasă o bucată de material pe care să i-o pui pe
pat, pentru a avea parte de mirosul cu care este obișnuit;
• Să porți bebelușul în sistem tot timpul;
• Dacă mergeți la mare, să fii atentă la expunerea la soare (între
orele 06:00-09:00 și 17:00- 21:00); Dacă sunteți în intervalul 9-17
la plimbare, să folosești o umbrelă de soare; Să folosești o cremă de
protecție solară, chiar dacă stați la umbră; Nu nu-i lași piele expusă în
timpul plimbării în sistem, chiar dacă afară e nor;
• Să folosești uleiuri de liniștire, pentru că e posibil ca bebelușul
să fie foarte agitat simțind alt loc și alt miros.
Noi am plecat la mare cu băiețelul în vârstă de o lună și câteva zile,

de ziua mea. Drumul a fost un dezastru, întrucât a urlat non-stop toate
cele cinci ore petrecute în mașină. Seara, în cameră, nu putea să se culce.
Cum îl lăsam din sistem urla cât îl țineau plămânii și, după aceea, nu
mai accepta deloc spațiul camerei, trebuind să stăm numai afară. A fost
unul dintre cele mai grele „concedii”, însă mă consolează gândul că am
petrecut mult timp pe malul mării.
Remedii folositoare în vacanță:

• Chamomila 15 ch, pentru agitație;
• Supozitoare de passiflora dacă bebelușul e atât de agitat, încât nu
se poate liniști pentru somn;
• Cărbune vegetal homeopat, pentru colici;
• Collocintys 5 ch, pentru colici;
• Nux vomica 5 ch, pentru vomă și pentru mucusul în spatele
nasului care nu îi permite copilului să respire;
• Khalium bichronicum 9 ch, pentru muci abundenți;
• Supozitoare de china/acconitum, pentru febră;
• Supozitoare de paracetamol baby, pentru febră;
• Uleiuri esențiale de lavandă, brad, eucalipt, tămâie.
Pentru un copil diversificat, recomand remediile expuse mai sus, dar
vă sunt folositoare următoarele sfaturi:
• Gătește mâncarea în casă și nu-i oferiți copilului mâncare din
restaurant;
• Dacă mâncați în restaurant, oferă-i copilului castraveți, măr,
ceapă verde (în funcție de etapa de diversificare în care se află);
• Nu-i oferiți ciorbă/supe din restaurante copilului mic;
• Este posibil și ca, în vacanță fiind, copilul să refuze mâncarea și
să dorească mai mult sân sau mai multă formulă;
• Oferiți-i doar apă îmbuteliată;
• Gătiți doar cu apă îmbuteliată
• Dacă vă confruntați cu un episod de enterocolită sau de
constipație, acționați conform detalierii din carte.
„Alergia este ultima picătură care face vasul umoral să se

reverse” P.V. Marchesseau - biolog
Alergiile
„Această ultimă picătură este substanța cel mai greu

tolerată de organism, ținând cont de nivelul său de saturație”
Trăim într-un secol al vitezei în care alergiile sunt la ordinea zilei, iar
armele noastre pentru a le combate sunt din ce în ce mai limitate. Însă,
dacă înțelegem cu adevărat cele descrise mai sus, putem acționa pentru
a diminua șansele ca acest lucru să se întâmple.
Așadar, ce soluții avem pentru a preîntâmpina alergiile?
1. Detoxifierea părinților, înainte de procreere;

2. Menținerea unei alimentații curate în timpul sarcinii;
3. Îngrijirea afecțiunilor mamei, din timpul sarcinii, prin metode
naturiste;
4. Efectuarea a cât mai puține ecografii;
5. Nașterea naturală;
6. Alăptarea exclusivă până la 6 luni și atenție sporită la alimentația
mamei din timpul alăptării;
7. Diversificarea corectă a bebelușului;
8. Detoxifierea după vaccinuri prin metode naturopate (extrase și
remedii homeopate);
9. Intervenția la primul semn alergic;
10. Terapia cu bacterii (probiotice) în susținerea bolii.
Semne ale alergiei:

Primul semn de intoleranță (încă nu o putem numi alergie) este
refluxul silențios. Acesta se manifestă imediat după masă, bebelușului
apărându-i roșeață în obraji. Se poate observa și imediat după alăptare,
dacă mama a mâncat ceva diferit (spre exemplu, un iaurt), roșeața putând
fi sesizată în jurul gurii ca manifestare. (poză) Apărută pe față este mai

periculoasă decât cea apărută în alte zone.
În plus, nu trebuie confundată cu o dermatită atopică!
Dacă apare local și dispare după câteva zile, poate fi o manifestare

locala a unei alergii, ca reacție a corpului după ingerarea unui alergen.
Ce facem când ne confruntăm cu o astfel de erupție la nivelul pielii?
În funcție de intensitate, roșeața poate fi ușoară iar aceasta trece de la

sine în câteva ore; Evităm alimentul problematic pentru o perioadă. Spre
exemplu, copiii mici se pot înroși la gură după ce consumă vinete sau
roșii, iar asta nu înseamnă, în mod obligatoriu, că au o alergie.
Efectul poate fi o consecință a faptului că produsele sunt acide și

produc o reacție ușoară. Chiar dacă sunt oferite la momentul potrivit în
timpul diversificării, nu toate persoanele reacționează la fel la contactul
cu același aliment.
Roșeața severă:
Administrarea imediată de remediu numit – două biluțe; histaminum
15 ch
Dacă începe să respire greu, se oferă – două biluțe și – două biluțe;

pulmon histaminum 15 ch si histaminum 15 ch
Se administrează, pe parcursul zilei, numai apă și sân. În cazul

copilului diversificat, încercați să amânați sânul și să-i oferiți mâncare
ușoară (dovlecei, mere coapte, dovleac plăcintar);
Bebelușului i se administrează probiotic (care să conțină bacterii

tip cassei ), dizolvat în putină apă, și se oferă cu seringa, picătură cu
picătură, sau presărat pe sfârcul mamei;
Gemoderivate
Extract gemoderivat de coacăz negru + extract gemoderivat de nuc +
extract gemoderivat de cedru o picătură /kg corp o data pe zi ( lasați cel
putin 1 oră să iasă alcoolul din extrase).
De principiu nu prea sunt de acord cu aceste gemoderivate in alcool

la bebeluș, însă au un efect instant asupra situației de care vorbim, ceea
ce le face indispensabile și sincer le prefer in locul cortizonului sau a
dextametazonei.
În momentul în care pielea este atât de înroșită, prima barieră a

corpului (pielea) este afectată și atunci toate elementele cu care intră în
contact creează alergii pe termen lung.
Vreau să îți povestesc acum despre un băiețel de 10 luni

care mânca de toate. Am fost prezentă la o masă în care a
primit ouă, roșii, brânză și pâine, o combinație grea și pentru
un adult sănătos, să nu mai vorbim despre un copil. La 11
luni a dezvoltat o reacție alergică pe față, mama fiind purtată
prin diferite cabinete medicale în care i se spunea fie că este
o reacție la vânt, fie i se dădeau spre folosință diverse creme
cu cortizon. Doi ani mai târziu, copilul are multiple alergii
severe, inclusiv la polenurile din zona casei unde locuiau
(părinții au fost nevoiți să se mute în alt oraș) și întârziere în
dezvoltare.
Cum gestionăm aceste tipuri de eczeme:

Folosim o cremă grasă, curată, de gălbenele (aceasta trebuie să nu
conțină ceară de albine sau alte elemente derivate). Nu uita că orice pui
acum pe fața copilului se poate transforma într-un alergen;
Alternăm crema de galbenele cu frunza de aloe (planta), care se

taie cu un cuțit sterilizat, se crestează pe lungime, se lasă într-un pahar,
pentru a se scurge din ea lichidul galben (poză), curățând apoi gelul de
pe coajă. Această loțiune naturală se aplică de mai multe ori pe zi;
Nu aplicăm uleiuri esențiale direct pe zona afectată, pentru că ele

vor produce daune și mai mari. Uleiurile bine diluate se pot aplica în
preajma locului problematic (pe margini), pe coloana vertebrală și pe
tălpi;
Când ieșiți din casa, aplicați un strat gros de cremă;
Dacă ai un bebeluși mic și îl porți în sistem (ceea ce recomand în

astfel de cazuri), ia o eșarfa de mătase igienizată și uscată, care o pui
pe pieptul tău și apoi acoperi capul copilului cu restul eșarfei pentru a-i
crea o protecție.
Pe suprafața pielii noastre se află în mod natural stafilococi și viruși

(herpes virus este cel mai întâlnit la copii), de aceea contaminarea plăgii
cu stafilococ este iminentă și poate îngreuna vindecarea ei.
Ce ajută la vindecarea mai rapida a plăgii ?
• Tamponarea plăgii cu argint coloidal;

• Mama poate consuma până la 5.000 de unități de vitamina C, pe
zi ( dacă copilul este alăptat), până la vindecarea plăgii;
• apa de argila de Raciu ( se găsește in plafar - se prepara un nămol
mai slab si se face o masca pe pielea copilului
• Mama poate ingera 2-3 capsule de quercitina, pe zi;
• Mama poate ține regim antiinflamator până la vindecarea
plăgii.
Copilul alăptat are mai multe șanse de vindecare rapidă decât unul
hrănit cu lapte praf. Laptele praf, oricât de prelucrat și de îmbogățit este,

va rămâne o substanță străină și sintetică.
Dacă copilul a depășit vârsta de 6 luni și te afli în situația de mai

sus, te sfătuiesc să limitezi mesele de lapte praf și să treci pe cereale și
mâncare solidă.
Cum ar arata un astfel de program?

• Orez integral, copt în cuptor și măcinat fin în râșnita de cafea
(dar folosită exclusiv pentru cerealele copilului), preparat cu apă, la fel
ca în cazul formulei;
• Lapte de mei (meiul integral, lăsat la hidratat peste noapte, se
fierbe în multă apă, se scurge și se mărunțește bine, adăugând apa fiartă
cât pentru a-l aduce la starea lichidă atât cât este necesar);
• Sucuri de rădăcinoase crude (morcov, în principal, subțiat cu
apă, în proporție de ¼: 100 ml suc morcov și 400 ml apă);
• Sucuri de măr, morcov sau morcov cu sfeclă;
• Sugestiile alimentare din această carte;
• Se administrează separat vitamine specifice vârstei, la
îndrumarea unui pediatru;
• Se administrează ulei de pește de bună calitate
Vreau să îți povestesc despre cazul unui băiat născut pelvian (adică
nu s-a întors în burtică si, la expulzie, a ieșit cu fundul în loc de cap).
Fiind mititel, având icter accentuat (am descris în capitolul detaliile
aferente) și având o mamă tânără și neexperimentată, a fost trecut rapid
pe lapte praf. Reacțiile alergice nu au întârziat să apară, astfel încât,
după fiecare masă, copilul vomita în jet tot ceea ce mânca. Mama a luat
situația în mâini și a reușit să crească copilul cu faină de orez integral,
cu suc de morcovi și de mere și cu alte cereale.
Acest băiețel este fratele meu, și a fost născut într-o vreme în care
copiii se nășteau și cu fundul (azi, în cazuri asemănătoare, se fac
cezariene), într-o vreme în care existau medici care susțineau hrănirea
complementara. Este foarte adevărat și ca nu existau atât de multe
variante în acel moment și că tehnologia de astăzi a prilejuit crearea a o
mulțime de formule, astfel încât să putem crește copilul până la 6 luni,
fără acest chin și riscuri.
Dar, după 6 luni, dacă sunt probleme serioase, vreau să știi ca există
acestă alternativă, însă este bine să fiți sub supravegherea cuiva.
Mai mult decât atât, determinarea și curajul vostru fac copiii mari,
nu medicii, terapeuții sau cei cărora le dați puterea voastră. De aceea,
insist atât de mult pe hrănirea naturală pentru că prin laptele mamei
putem trata copilul dacă este cazul, fără să mai luam în calcul că vom
avea un copil infinit mai sănătos și echilibrat emoțional.
Reacțiile severe constau în umflarea progresivă a feței și altor

parți ale corpului, însoțită sau nu de roșeață.
Șocul anafilactic:
• Vărsături;
• Diaree;
• Umflarea feței însoțită de roșeață;
• Umflarea limbii;
• Tuse;
• Crampe abdominale;
• Dificultăți respiratorii;
• Posibila nuanțare în albastru a pielii, din cauza lipsei de
oxigen.
Acestea sunt cazuri alergice severe, iar transportul către cel mai
apropiat spital trebuie făcut imediat.
Capitolul VIII
Situații de urgență
Este unica ramură a medicinei în care nu există abatere de la
procedură, iar primul ajutor este extrem de important. Este necesar să
știm ce să facem până ajung ajutoarele medicale și pe ce să punem mâna.
De aceea, este necesar să aveți acasă o trusă de prim ajutor, iar în acest
capitol te voi îndruma să o alcătuiești.
Primul și cel mai important lucru din acest capitol, care trebuie să îți
rămână bine întipărit în minte, sunt cele 3-5 pufuri salvatoare (insuflații).
Îți spuneam în rândurile de mai sus că atitudinea este totul. Ei bine,

într-o situație-limită, de atitudine depinde totul. Dacă se întâmplă ceva
dramatic, moment în care ești nevoit să ajungi la spital, trebuie să ai în
vedere trei aspecte: Medicul nu este Dumnezeu! Medicul este un om
care poate nu a dormit sau nu a mâncat de cine știe cate ore?! Vorbește-i
cu respect și lasă-l să își facă treaba.
• Nu uita ca tu îi devii mâna dreaptă (dacă tu ești liniștită și

copilul capătă încredere și forță) și împreună puteți ajuta copilul să își
revină;
• Nu te isteriza, ca sa îl poți lăsa pe medic să se concentreze și
ca să nu te îndepărteze de lângă copil; Tu îți liniștești copilul, nimeni
altcineva.
O poveste personală despre asumare într-un caz de

urgență:
La vârsta de un an, fetița mea a băgat mâna în blenderul care mergea
și degetele i-au fost rașchetate. După ce am oprit sângerarea, am bandajat
mâna și am mers la spital să vedem dacă iau fost afectați nervii sau
oasele. Pe drum, l-am rugat pe Dumnezeu să ne aștepte la intrare și să

fie El medicul nostru. Când am intrat în curtea spitalului, de nicăieri
a apărut cineva care ne-a condus imediat în cabinetul de consultații.
Copilul era în brațele mele, în sistem, liniștită, cu sânul în gură. O
doctoriță s-a uitat la rana ei și am mers la radiografie, unde (surpriză!)
era liber. Am constatat imediat că nu a fost afectată decât partea moale a
degetelor, fără ligamente sau oase, dar nu putea nimeni ști în ce măsură
erau afectați nervii.
Am plecat, din Brașov, la București, unde am primit o îngrijire

naturopată antropozofă (a se citi R. Steiner) și am primit o estimare
de vindecare de 6 luni. Cu tratament naturist, energetic, ozonoterapie
și tratament homeopat, în 28 zile am dat jos definitiv bandajul, cu
recuperare de 100% asupra mobilității și sensibilității degetelor. Pe deget
au rămas doar două semne micuțe, absolut nesesizabile. Nu am tratat
singură problema, dar am cerut mai multe păreri și am luat o decizie.
Aceasta este o atitudine asumată a unei situații de urgență.
Concluzie:
• Fii calmă!
• Vorbește cu respect!
• Cere detalii acolo unde nu înțelegi.
8.1. Căzăturile
Nu diminuați importanța căzăturilor, mai ales în cazul copiilor mici.
După un episod de felul acesta, trebuie să urmărești câteva aspecte
foarte importante:
Copilul respiră ?
De multe ori, când un copil cade, face apnee, adică nu reușește să

tragă aer în piept, iar primul lucru pe care trebuie să îl faci este să îi
acorzi cele trei pufuri. Dacă nu respiră, apasă-i ușor copilului pieptul
(masaj cardiac) și repetă pufurile. În cea mai mare parte dintre cazuri,
copilul respiră după primele pufuri și va continua să plângă, pentru că
este speriat.
De unde a căzut?
Dacă dintr-un pat jos, e un aspect, iar dacă a căzut de pe masa de

înfășat, de la 1.2 m, e un alt aspect. Știu că primul instinct te îndeamnă
să îți iei copilul în brațe, însă nu este indicat să faci asta. Copilul se
întoarce cu fața în sus, se analizează (îl cercetezi să respire, dacă are
capul spart) și abia apoi îl poți ridica.
• Liniștești copilul în brațe și îl ții acolo până la liniștirea

completă;
• Dacă, la scurt timp după liniștirea spaimei, copilul este din nou
vioi, înseamnă că este bine și nu aveți motive de îngrijorare;
• Verificați copilul la 30 de minute după incident, să nu-i apară
umflături în zona capului (se simt ca niște bășici plate).
Când trebuie să mergeți la spital?
• Dacă începe să vomite;

• Dacă i se înroșesc ochii;
• Dacă urina i se schimbă la culoare (de parcă ar fi mâncat sfeclă)
– semn de traumatism cerebral;
• Dacă adoarme imediat după căzătură (acesta este cel mai incert
simptom, pentru că, după câteva minute bune de plâns și o sperietură
zdravănă, este posibil să vrea să sugă și va adormi din cauza oboselii,
asta înseamnă fără a avea un simptom de traumatism cerebral);
• Dacă observi, după incident, un regres în activitățile copilului
(de exemplu, dacă până atunci se rostogolea și după aceea nu mai face
asta), este cazul să consultați imediat medicul.
Măsuri de siguranță:
• În cazul copilului alăptat exclusiv (dacă are până în 6 luni), mama
poate lua între 3.000 și 4.000 de mii de unități de vitamina C lipozomală
(un plic sau o fiolă = 1.000 unități);
• Administrarea de arnică 9 ch câte o bobiță la două ore pentru
bebe iar mama ia 3-5 biluțe la fiecare două ore (este remediu pentru
sperietură)
• Ulei esențial de tămâie. Se pot picura în cap una-două picături
nediluate, direct pe păr, și diluat se poate aplica pe ceafă;
• Dacă avem în vedere un copil diversificat, se recomandă mâncare
ușoară pentru câteva zile (supe, fructe coapte).
• Pentru copiii care primesc lactate și zeamă de carne, pentru
șapte zile se oprește administrarea acestora (sunt inflamatoare puternice
și trebuie să îi lăsăm corpului capacitatea completă de vindecare).
8.2. Arsurile
Arsurile sunt accidente provocate de căldură și pot avea diferite
cauze: opărire, electrocutare, soare, foc și toxice.
Opăririle termice sunt cele mai frecvente la copii, iar în acordarea

primului ajutor realizăm următoarele:
• Scufundăm în apă rece părțile opărite, cu tot cu haine, pantofi

sau alte articole de pe corp;
• Îndepărtăm textilele și bijuteriile; Evaluăm suprafața afectată
(laba mâinii unui bebeluș reprezintă 1% din suprafața corpului);
• Dacă sesizăm că suprafața afectată presupune mai mult de 5%
din suprafața corpului, atunci trebuie să mergem de urgență la camera
de gardă;
• Dacă observăm că pe zona afectată se fac bășici, trebuie mers la
camera de gardă; Se acoperă zona cu comprese sterile umede (cu argint
coloidal).
• Dacă arsura este superficială, atunci aceasta poate fi tratată
acasă: Se spală zona cu argint coloidal; Rana se menține acoperită câteva
zile, până când pielea capătă un aspect rozaliu;
• Se administrează bebelușului extras gemoterapic de cedru o
picătură/kg corp de două ori pe zi și remediul homeopat apis melifica 7
ch, câte o granulă la fiecare 15 minute și belladona 5 ch, câte o granulă
la fiecare 15 minute în prima zi, apoi câte o granulă de 4 ori pe zi;
• Se administrează probiotic pe baza de bifidobacterii, dar și
drojdii digestive
• Se pulverizează pe zona afectată extras de cartof și extras de
coada calului nediluate și se lasă descoperită rana până se absoarbe;
• La sugarul peste 6 luni se poate administra intern extras macerat
la rece de cartof și de coada calului 2 ml de 3 ori pe zi.
Atenție !!!!
Nu folosiți betadină pe rană! Dacă ajungeți în spital și se folosește

betadina este în regulă, deoarece protocolul medical nu prevede folosirea
argintului coloidal, însă când ajungeți acasă folosiți numai argintul
colloidal. Betadina sapă în rană și încetinește vindecarea.
• Extras gemoterapic de cedru o picătură/kg corp de două ori pe

zi și remediul homeopat apis melifica 7 ch, câte o granulă la fiecare 15
minute și belladona 5 ch, câte o granulă la fiecare 15 minute în prima zi,
apoi câte o granulă de 4 ori pe zi
• Probiotic pe baza de bifidobacterii, dar și drojdii
• Extras de cartof și extras de coada calului pulverizate nediluate
pe zona afectată și se lasă descoperită rana până se absoarbe
• La sugarul peste 6 luni se poate administra intern extras macerat
la rece de cartof și de coada calului 2 ml de 3 ori pe zi; Consultați medicul
homeopat pentru o evoluție bună a vindecării!
În această perioadă, alimentația trebuie să fie ușoară, bazată pe

sucuri de rădăcinoase, zeamă de carne și cereale.
Intoxicații și arsuri cu acizi

• Arsuri ale ochilor: se spală ochii cu apă rece din abundență timp
de mai multe minute și apoi se merge la spital
• Arsuri chimice ale pielii: se procedează ca în cazul opăririi
termice
• Arsuri interne prin îngurgitarea de acizi sau baze (detergenți,
clor, benzina, insecticide, soluții de lustruit, etc.): nu este permisă
provocarea vomei, pentru că atunci se poate produce o nouă vătămare a
esofagului. În acest caz, se administrează copilului cărbune medicinal
imediat
Atenție!!!
Nu se administrează lapte, pentru că se mărește capacitatea de

absorbție la nivel gastric a ceea ce este toxic!
Ingestia de medicamente, alcool sau substanțe toxice

care nu produc arsuri
• se provoacă voma imediat, se administrează cărbune medicinal
și se merge la spital.
Atenție !!!
Nu tratați acasă, sub nicio formă, ingestia de medicamente. O tabletă

de orice fel este o supradoză pentru copil și poate dăuna sistemului
nervos sau poate produce alte daune.
La spital i se vor face copilului spălături stomacale, prin introducerea

unui furtun în nas, i se va administra în continuare cărbune medicinal,

dar și alte antidoturi. De cele mai multe ori aceste cazuri nu necesită
internarea, iar copilul este trimis acasă imediat după manevre. Pentru
recuperare este necesar să îi administrezi
• Minim 21 de zile de probiotic pe baza de bifidobacterii
• Extras presat la rece de anghinare și extras presat la rece de

coada calului, câte 2 ml de 3 ori pe zi
• Extras gemoterapic de nuc o picătură/kg corp de 2 ori pe zi.
8.3. Tăieturile
Se oprește sângerarea prin comprimarea zonei afectate, în apă rece
sau chiar cu gheață. Dacă a fost smulsă sau tăiată o bucată de carne,
este necesar să se facă o radiografie pentru a observa dacă tendoanele și
nervii au fost atinși și atunci se stabilește dacă se intervine chirurgical
sau nu. Înainte de a face o operație de acest gen, consultați mai mulți
medici pentru a vedea dacă vă oferă sau nu aceeași soluție. La această
vârstă, copiii mici se recuperează incredibil de repede, iar operațiile
plastice nu sunt necesare. De multe ori, soluția de a li se lua piele de pe
fund sau pulpe, pentru a fi pusă în zona cu probleme, nu este cea mai
bună soluție. Tocmai de aceea este recomandat să consultați mai mulți
medici specialiști pe chirurgie plastică (eventual și din clinicile private),
pentru a vă face o imagine generală asupra recuperării.
• Îngrijirea și curățarea plăgii se face cu argint coloidal

• Pe rană se aplica bureți din colagen natural (sunt disponibili pe
eumed.ro)
• Se administreaza staphysagria 5 ch și hypericum 15 ch, câte o
biluță dimineața și seara, pentru 15 zile
• Terapia cu ozon este foarte indicată în această afecțiune.
8.4. Înecul
În această situație, se aplică manevrele de eliberare a esofagului, prin
bătaia ușoara a spatelui. Copilul este așezat pe antebrațul adultului și se
aplică bătăi scurte pe spate, între omoplați.
În cazul în care căile respiratorii superioare sunt obstrucționate,

avem două situații:
1. Tusea este eficientă și se încurajează până la eliminarea obiectului

străin
2. Tusea este ineficientă, dar copilul este conștient. În acest caz

se aplică cinci bătăi pe spate, între omoplați, și se operează cinci
compresiuni toracice
3. Copilul este inconștient, iar atunci se fac manevrele de resuscitare.
• Se încearcă îndepărtarea corpurilor străine solide

• Încearcă cinci respirații salvatoare (se pliază nasul sugarului cu
degetele, gura salvatorului se face ventuza peste gura sugarului și se
insuflă până se ridică toracele. Manevra se repetă de cinci ori)
• Copilul se așează cu capul mai jos decât corpul, pe antebrațul
adultului sau pe genunchi
• Cu podul palmei se aplica cinci bătăi între omoplați
• Se întoarce copilul cu fața în sus, dar cu capul mai jos decât
restul corpului și se realizează cinci compresiuni toracice scurte
• Verifică dacă elementul ingerat poate fi îndepărtat din cavitatea
bucală.
Înec în apă
Se poziționează capul mai jos decât restul corpului și se lasă apa să
se scurgă. Dacă sugarul nu începe imediat să respire, se încep de îndată
manevrele de resuscitare indicate mai sus.
Os de pește în gât
Osul în gat este deranjant și poate produce atac de panică, însă nu
pune viața în pericol. Ne păstrăm calmul, respirăm adânc și îndrumăm
copilul să ne urmeze. Îi putem oferi o coajă de pâine pentru mestecat,
pentru a desprinde osul din gât. Dacă nu funcționează, pornim spre
spital. Între timp, se administrează sulfur 30 ch, două bobițe sub limbă.
Am mai spus asta și în capitolele precedente, însă e bine să fie și aici.
8.5. Fracturi
Se imobilizează zona afectată și se merge la spital.
1. Țipatul până la pierderea conștiinței (spasmele afective)
• Se udă fața cu apă rece

• Se acordă cele trei pufuri salvatoare
• Dacă recidivele sunt multiple, se consultă medicul.
2. Mușcăturile de căpușă
Nu încercați să scoateți acasă căpușa, pentru că pot rămâne părti în

piele și apoi este mai dificil de extras. Administrați argint coloidal intern
5 ml de 3 ori pe zi
3. Umflături sau chiar șoc anafilactic după o înțepătură
Se pune gheață pe locul afectat și se merge de urgență la spital.
Trusa de urgență naturopată minim obligatorie
Argint coloidal 77 ppm - antibiotic si dezinfectant

Nux vomica 9 ch - antivomitiv
Arsenicum album 9 ch - antivomitiv, ajuta la eliminarea toxicității

Chamomilla 9 ch - liniștire
Histaminum 15 ch - alergie
Pulmon histaminum 15 ch - alergie
Arnica 15 ch - linistire
Carbune medicinal
Ledum Palustre 9 ch - taieturi
Staphysagria 9 ch - intepaturi
Belladona 9 ch - febra
Extras gemoterapic de nuc - reglează mediul intestinal
Extras gemoterapic de coacaz negru - antialergic
Extras gemoterapic de merisor - remediu pentru constipație
Probiotic darmflora plus select intens
Saruri de rehidratare sau plasma de quinton
Cicatridina spray
Plasturi / fașă pentru arsuri
Tub mic de oxigen - nu toate ambulanțele sunt dotate cu tuburi de
oxigen si câteodată este vital
Supozitoare de paracetamol 125 mg
Ulei esențial de Tămâie
Ulei esențial de Lavandă
CAPITOLUL IX
Concluzii
Primele 6 luni cu bebelușul, breșa în timp sau șansa

vieții tale!
Cu bebelușul în sistem, mâinile libere și libertate aproape totală
(datorită programului de somn nocturn, vara, mai ales, când poți sta afară
mai mult) poți face orice vrei tu. Fie că vrei să profiți de timp uitându-te
la filme, citind cărțile restante sau parcurgând cursuri noi și interesante
de promovare în carieră, decizia este a ta. Refuză să te simți ca un leu în
cușcă și profită de aceasta oportunitate pe care viața ți-o oferă, împreună
cu copilul tău, să faci ceva pentru tine. Este pentru singura dată în viață
când vei fi plătită pentru asta și nu trebuie să te justifici.
Odată cu venirea maternității, femeile se împart în două categorii:

cele copleșite și cele asumate. Femeile copleșite sunt neajutorate, nu se
descurcă, toată lumea complotează împotriva lor și intră în depresie
rapid. Femeile asumate sunt cele care fac tot ceea ce își doresc și după
naștere: cursuri de perfecționare, merg la coafor și cuceresc lumea cu
bebelușul în brațe.
Sfatul meu este să te bucuri de aceste momente, pentru că ele nu

se mai întorc. Cu fiecare zi care trece, copilașul vostru nu va mai fi
bebelușul de ieri, așa că încercați să găsiți bucurie și în episoadele mai
puțin plăcute.
Nu uita să descarci aplicația mea, unde vei

afla cum să pui în practică această carte și în
plus o grămadă de alte informații folositoare!
Doina Gheorghe în Google Play sau pe webb. Doina-gheorghe.
passion.io
Cartea este vie și evoluează alături de tine și copilul tău !
Doina Gheorghe
Specialist în diges�e și microbiom +40 720 939 722
Analize de biorezonanță doinagheorghe.tmi@yahoo.com
Medicină & Pediatrie integra�va
Tabelul diversificării alimentației pentru bebeluși și copii
4-6 LUNI
(începutul 6-9 LUNI 9-12 LUNI Peste 12 LUNI
diversificării)
FRUCTE Cele de 4-6 luni + Cele de 6-9 luni + Cele de 9-12 luni +
măr
pară afine(după 6 luni) ananas (după 9 luni) acai
piersica/ banana (după 6 luni) fructul pasiunii (de la 9 agrișe
caisa (după 6 luni) luni) aronia
nectarina cirese (după 8 luni) carambola (de la 10 luni) căpșune
corcoduse (de la 8 luni) mango (după 9 luni) că�nă
durian (după 6 luni) rubarbar (după 10 luni) citrice (pomelo,portocală,
fructul de cactus sau kiwi (după 10 luni) grapefruit,
lămâie, lime,mandarine și
fructul dragonului (după 6
luni) clemen�ne,swee�e
gutuie(după 6 luni) coacăze
coarne
lichi(de la 8 luni)
mangostan (de la 8 luni) dude
merisoare (coacăze roșii) curmale
(de la 8 luni) fragi
papaya (după 8 luni) goji
guava
pepene roșu (după 8 luni)
pepene galben(de la 8 măceșe
luni) măsline
kaki (de la 8 luni) moșmon (scoruș)
prune (după 6 luni) mure
rambutan (de la 8 luni) noni
rodie (de la 8 luni) suc sau physalis
piure porumbe
sharon (de la 8 luni) zmeură
smochine (după 8 luni)
stafide și struguri
(mărunțite sau piure)
(după 6 luni)
vișine (de la 8 luni)
Doina Gheorghe
Specialist în digestie și microbiom +40 720 939 722
Medicină & Pediatrie integrativa
4-6 LUNI
diversificării)
LEGUME cartof (alb, Cele de 4-6 luni + Cele de 6-9 luni + Cele de 9-12 luni +
roz,sau dulce) andive ( de la 8 luni)
dovleac bame (de la 9 luni)
morcov anghinare de la 8 luni broccoli (după 10 luni) hrean (de la 4 ani)
ardei
patrunjel castravete (după 10 luni) leurdă
gras/capia/gogoșar (după
rădăcina conopidă (după 10 luni) ridichi
păstârnac 6 luni) fasole uscată (după 10 urzici (după 2 ani)
fenicul ceapă (după 6 luni) luni)
dovlecel (după 6 luni)
gulie (de la 10 luni)
fasole verde (după 7 luni)
linte (după 9 luni)
mazăre (după 6 luni) năut (după 10 luni)
sfeclă roșie (după 7 luni) roșie (după 10 luni)
sparanghel (dupa 9 luni)
rucola (de la 10 luni)
soia (inclusiv tofu)* (după salată (după 10 luni)
9 luni)
spanac (după 10 luni)
țelină
varză (după 10 luni)
vinete (după 8 luni) varză de Bruxelles (după
usturoi (după 6 luni)
10 luni)
praz (după 6 luni)
varză Kale (după 6 luni)
CEREALE orez integral Cele de 4-6 luni +

orez brun
amarant (după 8 luni)
hrișcă (după 8 luni)
mei (după 6 luni)
orez roșu (de la 6 luni)
orez negru (de la 8 luni)
orz (de la 8 luni)
ovăz (după 6 luni)
porumb (după 1 an),
mălai (de la 8 luni)

quinoa (după 8 luni)
Doina Gheorghe
4-6 LUNI
diversificării)
secară (după 7 luni)

tapioca (de la 8 luni)
LACTATE brânză proaspătă făcută în casă Cele de 9-12 luni +

ghee ( este unt fiert 1 h care se
ghee
strecoara si din care iese lactoza
urda
si cazeina)
OUĂ gălbenuș de prepelita dupa 8 luni albuș de prepelita
PEȘTE pește alb (păstrăv, șalău) ton

fructe de mare
(după 10 luni) -doar daca este
(după 3 ani)
peste salbatic de pescuit
somon (de la 8 luni) sursa organica
CARNE Zeama de gaina de curte Cele de 6-9 luni +

peste 1 an
vită ( zeama de oase)
porc ( zeama de oase)
miel
Doina Gheorghe
4-6 LUNI
diversificării)
ALTE aloe vera0suc dupa 9 luni Cele de 9-12 luni +

ALIMENTE borș de casă (după 6 luni)
busuioc (după 6 luni) alune
chimen, chimion (după 6 luni) alune de pădure
cimbru (după 6 luni) cacao
ciuperci (după 8 luni) caju
condimente ghimbir (după 2 ani)
drojdie (după 6 luni) miere
mărar (după 8 luni) migdale
mirodenii nucă de cocos
leuștean (după 6 luni) nuci
lobodă (de la 10 luni) nuci macadamia
paste integrale (de la 8 luni) nuci braziliene
pătrunjel (după 6 luni)
(de la 3 ani)
pudră de roșcove (carob) (după 8 luni)
polen
rozmarin (după 8 luni)
semințe de mac (de la 8 luni) propolis
semințe cânepă
ulei (măsline, sâmburi de struguri, susan,floarea
soarelui etc) (după 7 luni) semințe de chia
semințe dovleac
vanilie (după 6 luni)
seminte fl soarelui
semințe de in
spiruluina

Carte Doina 2023

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Doina 2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cultivă-ți siguranța de

Cultivă-ți siguranța de sine ca

Stai mereu cu frica să nu se întâmple ceva cu puiul tău ?

Prin exprimarea experiențelor proaspetelor mame față de maternitate,

Această carte este răspunsul practic la strigătul multor mame,

Această carte reprezintă o călătorie alături de tine, dragă mamă,

sau provocatoare, emoțional și fizic, cât și în cele de criză, atât pentru

„Mama este o stare cu care ne identificăm și pe care o

Provocările apar în orice moment al vieții, indiferent de studii,

Mamă dragă, , . Emoțiile tale sunt centrul universului copilului tău

Rolul de mamă are și el scenariul lui, context și limitări, vorbeam

tip de tratament, însă această mamă va realiza la un moment dat că nu

Această carte a fost creată să ofere informații din medicina

Aceste informații sunt puse la dispoziția tuturor, înțelegând faptul

Autorul, editorul si editura nu pot fi trase la răspundere pentru

De aceea, fiecare persoană trebuie să își asume responsabilitatea

Informațiile din această carte nu au fost verificate, aprobate sau

Ce vei găsi în această carte

- Meniul mamei pentru recuperare si alăptare

Totul despre provocările unui nou-născut/ sau din viața incipientă de

- Fren lingual și limba bebelușului

Totul despre diversificare și meniuri, schemă de vitaminizare și

Cum creăm o rutină de masă

Ghid de gestionare a unor situații de urgențe

Mini trusa de urgențe naturopată

Folosește cartea ca un fundament pentru orice nou început, proiect,

Bucurați-vă de tot ceea ce vreți să primiți prin această carte de-a

Se iveau probleme pe care nu le avusesem până atunci: streptococi,

Am născut la 42 săptămâni și 5 zile, natural, neprovocat și copilul

Primul an a fost cel mai greu an pentru familia noastră. Fiecare

Atât de mult am studiat și atât de mult m-am informat, încât, datorită

La 1 an și 8 luni copilul nostru nu vorbea, nu stătea bine în picioare

A venit în întâmpinarea mea o mamă care mă agasa rugându-mă

să îi ajut copilul. După multele insistențe ale acestei mame trimise

Am rămas imediat însărcinată și am știut că ni se întâmplă ceea ce

Această lipsă de iubire pe care o simțeam față de mine ascundea

pattern-uri / modele care ii puteau fi aplicate și fiului meu.

Lucrând cu ei, am adus vindecare și în mine și în copilul meu. Am

Trăiau într-un disconfort creat de modele de gândire nesănătoase,

„Suntem o echipă, m-ai ales să îți fiu mamă, așa că fă

Și i-am repetat zilnic! Îl conduceam cu o mână de fier spre putință,

a atins un procent de 90%. Un an mai târziu de la nașterea celui mai mic

Am ales iubirea, am ales să ne fie ușor îmbrățișând necunoscutul,

Aceste alegeri deschid noi uși și fac ca tot Universul să conspire la

Nu uita că întotdeauna cel mai bun moment este acum, în prezent.

1.1. Ce este medicina integrativă în perspectiva

Elementele folosite sunt din medicina chineză, medicina integrativă,

Principalele entități funcționale utilizate de medicina tradițională

Copii se nasc cu toate meridianele, însă ele sunt insuficient

ca o provocare, o atenționare a sistemului că ai „derapat” de la drumul

Terapiile de vindecare și prevenție nu vizează doar înlăturarea

„Trebuie să reții ca tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău

Plecând de la acest principiu universal, potrivit căruia interiorul

trebuie să iei decizii pe loc, de preferat în cunoștință de cauză. Însă ceea

Recunoști tiparul? Din păcate, în acest fel am fost crescuți. Să

Mama știe întotdeauna ce are puiul, trebuie doar ascultată!

1.2. Despre destin și boala

Însă, dacă vorbim de boala copilului tău, mai intervine un element

In acest sens, am întâlnit două categorii de părinți.

1. Din prima categorie fac parte cei care nu admit diagnosticul și

Exista bineînțeles și categoria mamelor care lucrează la interiorul

O situație în care am ajuns ca urmare a stilului meu de viață, prin

ajutorul! . Cere ajutorul potrivit în vindecarea copilului tău, o persoană