DESPRE STAREA DE...

BINE

Nevoia de control este o nevoie fundamental umană.

Teoretic, atunci când controlăm mediul în care existăm, putem cultiva siguranță și
preveni situațiile care ne-ar strica starea de bine.

Problema apare atunci când încercăm să controlăm incontrolabilul. Și sunt multe

situații parțial sau complet incontrolabile – dezastre naturale, epidemii, accidente
și lista poate continua.

Realitatea este că avem mai puțin control decât ne imaginăm că avem. Un adevăr
cu care ne este adesea dificil să trăim.

De fapt, pentru unii dintre noi, lipsa controlului și interpretările exagerate ale
pericolului generează stări intense de anxietate și îngrijorare.

Și ce facem în acele momente?

Simplu, căutăm și mai mult să controlăm situația sperând că anxietatea va

dispărea atunci când vom lua suficiente măsuri de precauție.

Doar că toate îngrijorările și măsurile de precauție din lume sunt inutile în fața
unei situații incontrolabile. Astfel, tot ce facem este să ne adâncim sentimentul de
vulnerabilitate și neputință.

Din fericire, există alternative. Răspunsul se află la tine!

Echilibrul dintre anxietatea sănătoasă și precauția dusă la extrem stă în propriile

interpretări ale pericolului.

De multe ori, ajungem să ne îngrijorăm aproape inconștient, fără să evaluăm

realist „pericolul” care declanșează anxietatea.

Acesta este motivul pentru care managementul anxietății necesită o schimbare de

perspectivă și atitudine.
 Mai exact, acceptăm anxietatea ca parte din spectrul nostru emoțional și totodată
evaluăm cât se poate de conștient și realist situațiile care o declanșează.

• Care sunt șansele ca evenimentul care mă îngrijorează să se întâmple?

• Este îngrijorarea mea bazată pe dovezi clare?
• Cât de credibile sunt sursele/persoanele care îmi spun că situația este alarmantă?
• Și dacă s-ar întâmpla catastrofa pe care mi-o imaginez, cât de rău ar fi?

Să gestionezi mai bine îngrijorările presupune efort constant. Înseamnă să „diseci”

fiecare eveniment sau situație și să le evaluezi pe baza a ceea ce spune rațiunea,
nu anxietatea.

Ce se întâmplă când creierul simte pericolul?

Faptul că este un virus nou ce încă nu are un antidot și despre care aflăm în
fiecare zi lucruri noi, înseamnă o mare incertitudine și o lipsă de control,
repercutându-se într-o senzație de lipsă de siguranță constantă. Creierul percepe
incertitudinea ca fiind periculoasă, deoarece nu știm exact ce se va întâmpla și
astfel nu ne putem pregăti corespunzător. Pentru mulți oameni, să tolereze
incertitudinea este mai dureros decât să știe că rezultatul va fi unul negativ. Când
vorbim despre incertitudine, vorbim și despre ambiguitate, despre a nu avea
cunoștință ce este la final. E important să conștientizăm că practic, majoritatea
situațiilor în care ne aflăm în viață sunt mai degrabă incerte, nuanțate, rareori
albe sau negre. Oamenii sunt cei care aranjează și planifică viața pentru a-și crea
stabilitate. Cu toții putem identifica cel puțin o situație în care anxietatea și
incertitudinea ne-au dat bătăi de cap. Apoi mai e frica asupra faptului că ne
putem îmbolnăvi prin simpla expunere socială. Anxietatea socială este o stare de
neliniște și agitație interioară ce apare în contexte sociale și în interacțiunile cu
ceilalți. Poate că pentru unii dintre noi anxietatea socială s-a manifestat deja în
trecut, încât a declanșat un atac de panică și astfel am ales să evităm orice context
care ne-ar putea pune în aceeași situație neplăcută. Treptat, ne construim viața în
jurul anxietății, devenind suspicioși și temători față de expunere și față de reacțiile
celorlalți, dând crezare mai mult gândurilor noastre decât realității. Astfel
confruntarea cu o situație precum acest virus poate declanșa comportamente
extreme precum cumpărăturile excesive și izolarea socială.
De asemenea, mai sunt cei cu o personalitate predispusă la vulnerabilitate în faţa
pericolelor sau bolilor, ceea ce implică frică exagerată de catastrofe considerate
iminente ce pot să se întâmple oricând şi pe care nu le putem preveni. Uneori,
anxietatea socială combinată cu vulnerabilitatea în fața bolilor, pot fi atât de
puternice încât deformează percepția asupra realității într-o proporție destul de
mare încât nu mai avem acces la resurse pentru a ne proteja cu adevărat.

Persoanele care au deja anxietate în privința sănătății sau tulburare de anxietate

generalizată sunt mai predispuse să se îngrijoreze de potențialele amenințări
precum coronavirusul. Panica apare atunci când oamenii supraestimează o
amenințare și își subestimează abilitățile de a face față situației.

Care sunt cele mai importante nevoi pe care fiecare dintre noi ar fi bine să le avem
îndeplinite pentru a trăi stări de bine? La ce aspecte n-ar trebui nimeni să accepte
compromisuri?

Fiecare dintre noi avem nevoie de un bun confort emoțional și mental, o bună
sănătate mentală și fizică, relații de încredere și trainice, rezultate profesionale și
personale care să ne dea sentimentul de competență, implicare și sens, și
apartenență. Grija pentru sănătatea noastră mentală zilnică este esențială și
practica prezenței este una dintre cele care sprijină cel mai bine starea de bine și
o minte sănătoasă.

O minte curioasă va aduce bucurie și va menține vitalitatea!

Cum putem să aducem mai multă bucurie în viețile noastre?

Un exemplu de exercițiu ar fi practica recunoștinței zilnice, personale și în familie.

A doua practică zilnică ar fi împărtășirea experiențelor plăcute, satisfăcătoare cu
cei dragi. Din păcate, oamenii adesea împărtășesc experiențele neplăcute, dificile
și uită valoarea conectării noastre cu noi și cei dragi prin experiențele care ne dau
bucurie. Împărtășirea acestor experiențe creează legături mai profunde între
oameni, mai ales că mintea noastră are tendința de a selecta și reține informațiile
negative, avem nevoie de un efort pentru a privi viața în complexitatea ei, cu
momentele de plictiseală, disconfort, încântare și cu curiozitate. O minte curioasă
va aduce bucurie și va menține vitalitatea. Împlinirea vine tot din profunzimea și
grija față de relații, dintr-o muncă cu sens și din a fi prezenți și a ne conecta cu cei
din comunitatea noastră. Izolarea și însingurarea mențin o suferință zadarnică.
Caută sprijin și ai grijă de comunitatea/comunitățile din care faci parte. Grija
pentru sănătatea mentală este un proces ce implică în mod obligatoriu sprijinul
celorlalți. Nu este ceva ce poți duce singur, chiar dacă a fi singur și confortabil cu
asta este condiția sănătății mentale. Izolarea și însingurarea îți creează și mai
multă dificultate în a te menține sănătos emoțional. Ai grijă de relația cu familia,
colegii, grupul de prieteni, mai ales alături de cei care au ales și ei să fie cu grijă.
Puteți învăța unii de la ceilalți și vă puteți susține.

Sănătatea mentală nu este despre perfecțiune. Nu este despre a fi „zen” și într-o

permanentă stare de beatitudine. Este o cale, o călătorie, un proces, nu o
competiție sau o presiune. Fii realist, unele zile vor fi mai ușoare, respectiv mai
grele decât altele. Nu renunța. Disciplina personală se învață în timp. Povestea
vieții tale se va schimba în timp și te va ajuta mai mult. Să obții calmul în situații
dificile este greu și ia timp. Compasiune este ceea ce ai nevoie acum când ai
început acest proces. Și să accepți că va fi și greu și foarte greu. Apoi va fi ușor și-ți
vei fi recunoscător că nu ai renunțat!

Ramona Vornicu, profesor psiholog (adaptare după Domnica Petrovai)