■h P t t O I E C T DC

IC a sX N a t/o n au a * 1 3S5C
) 1 Q
IB ) B
TE3) B
T E » IE S ) T E » T B > I Q

Publicaţie periodică.
Anul XVII. Nr. 151. Noemvrie 1927.

Gheorghe Cârţan
Schife umoristice
de
A U REL PAUL BĂNUŢ.

Editura „Asociaţiunii“, Sibiiu, Strada Şaguna 6.

a O < ^I Q O B )3 S D 3 B ):
P re ţu l 5 L e i.
| „ASO CIAŢIUN EÂ pentru literatura!
] română şi cultura poporului român“. |
I Întemeiată la 1861. §
=|li«»l|||MH|||Uin||||ii||l|iMi||HniH||[i"it||li"il|||i'‘ilHlMi||||im||||iui[||lni|||li'iH|||i'<i|j|!i"i|||li»i||?

1 PREŞEDINTE DE ONOARE: |
I M. S. Regele FERDINAND 1. |
H Prezident aetiu: s
| Vasilie Goldiş. |
1 Viee-prezident l .: * Viee-prezident 11.: ş
2 Dr. Oet. Russu. Dr. Gh. Preda. |
I Comitetul central al „Asoeiaţiunii“ numără 50 de j|
1 fruntaşi din toate păturile societăţii româneşti, p
| |llllllll[lllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll[llllllllllll!lllllllllllllllllllllllllll!ll|' |
| | iRT' E de datoria jieeărui bun | Ş
1 1 Român să sprijineaseă „Aso~ | 1
| | eiaţiunea“ abonând publicaţiile | |
I 1 ei şi înscriindu-se de membru. 1 |

§ Taxele de membru sunt următoarele: , ă

Jj Membru fondator al C asei Naţionale, =
§ odată pentru totdeauna.....................Eei 5000‘— p
1 Membru fohdator al „Asoclajiunei“, =
= odată pentru totdeauna.................... ...... 1000'— =
Ş Membru pe uiajă al „Asoeiatiunei“, =
J odată'pentru totd eauna.„ 500'— ?
f§ Membru aetiu al „Asoeiafiunei“,anual „ 5 0 '— ş
p Membru ajut. al „Asoeiatiunei“, anual „ 10'— p
ilIllil'IIIIîn n l'lllllllllllllIllllM Illlllllllllllilillllllllilillllllllllin illlli'tM U 'llll'l'llllllll'l'n illllK I'IU ll
 rs m ts '

m u iT E t i H m u i ii ja c m ii n i ii
Public ajie periodică.
Anul XVII. Nr. 151. Noemvrie 1927.

Gheorghe Cârţan
Schife umoristice
de
A U R EL PAUL BĂNUŢ.

Editura „Asociaţiunii“, Sibiiu, Strada Şaguna 6.

Preţul! 5 Lei"
 Gâpfan.
îmi agătasem pardesiul în cuierul anti­
camerei redacţionale şi-mi scoteam acum
galoşii; pe-afară era uremea umedă şi reee
•— o ai de April cenuşie ea plumbul.
Din redacţie s ’auzia însă: uorbărie ueselă
ca nealtădată ş ’o uoee eu accent de »Ţara
Oltului“ se desluşea ascuţită din amestecul
glasurilor lărmuitoare:
■
— Ho-ho, domnule... că greşeşti 1... Stăi
o ţîr’, că nu-i a ş a l Uez’ ghin’, că nul... Da
las’ să Kie l
In gândul m eu: A uenit Gârţan!
Intru şi ’neă din prag îi urez eu glas
înalt;
— Noroc şi la mulfi ani, nene Gheorghe!
Da el de c o lo ;
— Dae’o fi buni, fie şi mulţi... dacă nu,
mă mulţămesc eu eâţiDal
— Că bine zici, bade Ghiţă... Da ce
uânt mi-te-aduee ’n P e şta ? Pe semne-ai
plecat iar’ la Roma şi ’n treacăt te-ai abătut
să ne mai uezi redacţia ?
1*
q

— Ba eă nu mă duc nieăiri, zău-io, pe

ehieu ăsta...
— P ăi?
— Viu de silă, dragu’ meu,... nu de
plăcere...
— Nu spune 1
— Fireşte 1... Cu pricina asta a m ea...
să uăz n’au de gând Măriile-Bor s’o seoaţă
la un feliu? Fiindcă s ’o mutat împăraţii ’n
Peşta, zic, să mă repez o leeuţă pân’aiei,
să grăiesc eu Dumnealui. Că Mitropolitu’
nost din Sibii o fost grăind în chestia asta
a mea eu ministru’ Bèrzeuüi. Nu-i uorbă,
az’ uară i-am spus’o oarzănă lui Tisa, zic:
— Asta nu-i cârmuire cumsecade, domnule
ministru. Cu fapte urîte urei să ’mpodobeşti
lumea a minunată a lui Dumnezeu ? Pentru
dreptate toţi cetăţenii statului sînt răspunzători
şt nici jendarilor — cât ar hi ei de dichisiţi
eu cozi de cocoşi — tot nu li’ slobod să
facă strâmbătăţi!
— Da n’ai mai încheiat eu pătărama ceea?
— De unde ?
— Comédie ea aia 1
— Chiar 1
— Şi ’n ce limbă ai uorbit eu Tisa ?
badea cârţan.
 — Rumâneşte... ’păi cum ? Ga slujbaş
al statului, după legea din 68, trebue să-mi
cunoască limba... (el zâmbeşte)... cam puţinei
pricepea, nu-i uorbâ! Da sieretariu lui ştia
ea măeareare din noi. Ala-i tălmăcea uor-
bele mele şi i-le mai descurca. Z ic : —
Beselenţă, ce purtare-i aia, să-mi iee mie
jendarii patru cară de cărţi, patruspreee
zloţi de-argint şi să mă dueă ferecat în
temniţa Braşăului ?
Şi clătinând din cap :
— Mare hulpoiu, ealuinu’ de Tisa! „De
cărţi — iee — am înţeles eeua... de bani, nu
crezi“
— Hm! zi: nu cre z i?... Da să arză
jendarii toate cărţile rumâneşti din Ardeal,...
gândeşti Dumneata e’om rămânea pe ’n-
tuneree ? Ne dă ea, ghiata Rumânia,... câte
urem!
’ai, cum s’o mai răstit de după „ghirău“:
— „Rumunte nem sobod... teremtette!“
Mă,... zic... ăsta nu ştie de glumă 1 Am
luat’o o ţîr’ mai domol:
— Io n’am făcut nici un rău, Măria-Ta!
Am luat cărţi de unde-o fost şi le-am dat
ălor care n’o auut..........atât! Ori ţi-se pare
faptă slabă, să-l deştepţi pe-ăl din întuneree?“
 ?

Da el de după masă, tot încruntat :

— „No mère kase, ke face la tine
dreptate 1“
— ... ’ăăraeă dreptate ungurească 1...
am zis în gându’ meu, ieşind pe uşă.
... Cârţan se 'ntoaree dintr’odată spre
noi, ea sucit de eineua :
— Şti{i cum îi eu dreptatea, domnilor?
— Ştim, de ni-t spune 1
— îi spusă g ata: Toţi cetăţenii... şl io
şi dumneata, şi dumnealui — toţi sîntem
răspunzători să rëmêie neştirbită ; eă drep-
tatea-i a tuturora, nu-i numa a unuia, ori
a altuia.
Mal limpede se uede dintr’o pildă. Să
zicem e'ar sta bunăoară cinei flămânzi îm­
prejura' blidului plin de lapte, în ca re înnoată
o râpă de mămăligă. Toţl-s rupţi de foame
şi-ar mânca lupeşte. Cândcolo, unu din ei,
nici tu albă, i niéi tu n e a g r ă ,—■ răstoarnă
blidu’ de rămân bieţii flămânzii cu buzele
umflate şi eu maţele strâm tate... pe câtă
ureme laptele era al tuturora... nu-i aşa?
— B a curat aşa, bade Gheorghe.
El oftează din adîne:
8

— Hăi, Doamne! Rele gadine-s oamenii!

li înfiptă rădăcina răutăţii drept în inima
lor. Se dujmănesc unii pe alţii, de s'ar
răpune !
Dar tot el se mângâie :
— Aşa o fost, nu-i uorbă, deeându-i
lumea lume şi pe semne aşa ne-om petrece
şi noi!

— Da eu Berzeuiţi mult ai uorbit ? —

reuine Todica, ispitindu-1.
— Vorbit destul!
Cârţan zîmbeşte şiret:
— l-am lăudat pe linguri cumsecade...
am zis că-s străluciţi. De Rumâni am zis
numa eâtu-i drept, că-s credincioşi împă­
ratului şi Tronului
— Mai bine n’am fi — face Todica,
necăjit.
— 0 e era să z ici?... Că Ungurii eştia
îs mândri, foc 1 Bi să ţin naţie mare 1 Din
partea mea, hie ! Dracului i-ar p ăsa! Să nu
ne mai porîneeaseă nouă... atât!
— Rău ne mai strâng în curele, nene
Cârţane — zice Diortise Stoica, suspinând.
 9

— Nu ni’ ehiar moale aşternutu'... da

nici aşa de ehietros, să nu ne putem hodini.
Cumpăna nu-i slobod s‘o pierdem, fraţilor.
Tot auz pe unii: „Soarte r e a l“ 0, Doamnei
Soartea-i pe eumu-t omu’. Alta-i buba 1
Intre noi să-mi rămâie euuântu 1 Auem
ulădiei slabi de înger... uniţi, neuniţi... n’ai
ee-alege !*) Hml Un cioban harnic păzeşte-o
turmă, de n’o poţi cuprinde toată cu oiehii.
Ştiu de pe mine. Când eram pe Bărăgan,
îţi păzeam, singur — singurel, câte-o miie
de oi... Adueeţi-uă numa aminte de uorba
lui Caesar: „Alea jaeta e s t i“ Aşa ar trebui
să facem şi noi 1 Tot insul să iee eu pieptu’
postatea din faţa lui şi — „înainte eu Dum­
nezeu!“ Iar cine nu lucră, să nu ia nici
plată... fire-ar ehiar ulâdieă“.
— Sărăcia, dar mai ales prostia, ne
bagă eu capul în gard — oftează Todiea.
— Auzi încoace, domnule Todieă: Nu
ne putem pune eu năţiile mari. Cum ziceam
io 'n Paris, eătră Francezi: „Hoho, dragii
m eii... uoi aţi auut răgaz destul de-a uă
eultiua, da noi ee-am au u t?...“
*) Cârlan uorbeşte aşa în anul 1906.
10

Dup’o clipă de tăcere, ciobanul reia

uorba, înduleindu-şi glasul:
— Şi iar mă ’ntore : Nu-i bine să ne
plângem mereu, că pe urmă pierdem nă­
dejdea ’n izbândă. Noi între noi, să ne
oeărîm şi ’şa şi ’şa — da ’ntre linguri, să
ne lăudăm cât ne ’neape pe g u ră!...

— Da pe „Ţara Oltului“ cum o mai

duceţi, nene ?
— Rău... rău de tot 1 Nu-s conducători.
Popehii, toţi o deschis erijme şi boite. Nu
se mai ţîn de „uânătoarea de suflete“...
bagsam ale-o ’neeputa scădea năporojnele*).
Poporu-i rămas, ghietul Grez că şi ’n Mara­
mureş stau rumânii mai bine, ea la noi. Ne
lipsesc, petutindenea, oamenii (Gârţan îşi
subţie buzele a zîmbet)... iacă cum u’aţi
brodit şi-aici, în redacţia „Poporului rumâ-
nese“ : Todica, Stanca, Birăuţ, Bănuţ... în loc
să fiţi: Todea, Stan, Birău şi Ban 1 îneătrău
te-i uita, dai tot de mărunţei... n’auem, creş­
tini buni, eâfu-i Ardealu’ ăsta de mare şi
de frumos, un drag de om uestit... să facă
*) A şa a iee a C ârţan în 1908.
 11

minunii în „ţară“ ’mi pare e’ar hi lorg a...

ăla-i minunat intre muritori... ce-o mai
putut serie de eărţi... Doamne drăguţule 1

De-aeu se ’neepe o discuţie la toartă

asupra politicei, dar ciobanul ne doue-
deşte pe toţi, eu pildele lui. Pe urmă trecem
la „interuietuuri
— Să uă răspunz... măeareă-s prea
multe deodată 1
„Maica trăeşte, săraca, în Oprea-Cârţi-
ş o a r a ... îi bătrână ea uremea. Am apucat
şi pe moşu' şi pe strămoşu’. Taiea-i mort,
ghtetu’, de trei ani de zile. însurat n’am
fost. Însurătoarea nu-i „uâesăl“, să trăbu-
iască să-l plăteşti. Şaptespreee ani dearându’
am ciobănit pe B ărăgan; păzeam câte-o
târlă de şapte — optsute de oi. In ?? mă
uitam depe malyrile Dunării, cum se bateau
Rumânii eu Turcii. Intr’o Duminecă dimi­
neaţa am plecat să-i slujesc şi io lui Vodă-
Carol, da’ nu mi-o plăcut, că m’o ţinut numa
’n rezeruă.
Pe Bărăgan am cetit întâiaoară „Istoria
Romanilor“, şi-apoi pe-a „Rumânilor“... de
mi-se risipea câteodată oile, ea făina orbului.
12

Ciobăneam eu unu Ion Cotigă, de obârşie

din S ăcete. Ta'so era subprefect în „Ţară“,
el... cioban. Auea un măgariu încărcat e’o
desagă de cărţi. De feliu lui, om scump.
Să nu hi asuprit eareua u’o uită, fără de
uină, că-l rupea ’n bătăi ş'alta ba. Intre
cărţile din spinarea măgarului am dat de
istoriile de care uă spui... auleo!... bine
că-mi aduc aminte : nu eumua ui-se ’ntâmplă
p’in redacţie o Istorie d e ts o p eseu ? De
doi ani o caut mereu şi n’o găsesc nicăiri...
— N’o auem, nene Cârţane...
— P ăcat!... Ei, cum ziceam, în 78 am
uint acasă, am tras sorţi şi-am jurat. Am
eătănit în Bosnia. In 81 m am libărat. Era
chiar conferinţă naţională în Sibii, că se
născuse iar prieină între Rumâni şi Unguri.
Io urmăream din doaseă ’n doaseă dara-
uelile po itiee şi mă năcăjiajn al dracului
pe fidouii din Peşta asta destrăbălată, că
strigau într'una ’n gazetele lor mincinoase,
că Rumânii’s un neam slab, adus aci te miri
depe unde.
Ceteam, nu-i uorbă şi apărările noaste
din gazetele rumâneşti, decât nu-le puteam
crede, că nu-le uăzusem eu oiehii (’s şi io
 13

un fel d e ... Tomăl) într’o bună dimineaţă,

în anu 96, ce-mi trăsneşte p'in cap, zie:
„Mă Cârţane... tu trebue să-te duci drept
la Roma, să uezi eu oiehii, cine-o fost moş-to,
şi stăm oş-to?“
Ş i... dusu-m’aml
Douăzeci de zile ’n cap am mers pân’
la V/ena şi de-aci alte douăzeeişitrei, până
la Roma. Ce om de isprauă şi de omenie,
B an ard ella! Nu-l ştiţi! Mi-o arătat toată
Roma 1
De-aei am plecat la Neapoli, la Pom pei
şi la Capri, apoi la Aneona şi de-aei m’am
întors p’in Fiume, eătrâ casă.
— Bată-te noroeu, nene, că multe-ai
mai fost ştiind — îl întrerupe sublocotenentul
de uânători, moţul Qdmboş, care ne făcea
obicinuita uizită redacţională.
— la ştiu I C e ştiu ? Ştiţi dumneauoastă,
că sînteţi învăţaţi. Io judec cum poeiu, eu
stropu ăl de minte, care mi-l’o dat Ăl de sus.
Adecă bine ziceţi 1 lan staţi o leeuţă, să
uă mai purec şi io eu ’ntrebările.
Şi ’neăleeând ochelarii pe nasul eoroia'»
ciobanul îl fixează pe ofiţer:
14

— Bine să chibzueşti, domnu lainăt, ea

să-mi poţi spune curat: „Care-i mai tare,
mintea ori sa b ia ? “
Apoi luându-l la ochi pe teologul S tan ca :
— Dumneata, ea popă proaspăt de Sibii,
ţi-i fi aducând aminte de călătoria pe mare
a Domnului Nostru lsus H ristos... Şti, eând
se temea Petru, e'o să-i înghită ualurile...
— Ştiu, răspunde Stanca.
— Foarte bine! Spune-mi dar Dumneata’
cine plutea odată pe ualurile ap ii?... om
m a re... sluga lui uâslea de nu-şi da rând...
eă dujmanul sta să-i ajungă din spate...
da stăpâns’o îl îmbărbăta mereu: „Nu te
teme, eă duci... p e ? “
Stanca îşi încreţeşte fruntea, seoto-
eindu-şi memoria.
— Ai uitat, părinte, Istoria Romanilor...
eă duci pe ? ...
C a esar... domnule!

Şi nu rămâne nimenea neexaminat din

religie, din istorie, din politica românească;
iar ciobanul se ueseleşte de răspunsurile
noastre „strâmbe“.
 15

. . . Dela o ureme trecem la cea mai

interesantă pagină din Diata „olteanului“ :
călătoriile lui.
Cât dor de-a uedea lumea! Câtă energie
ehieltuită întru împlinirea acestei patimi,
ascunse ’n adîneul sufletului unui cioban,
care fără „opinci de fier“, a eutreerat totuşi,
o jumătate de lum e!
— „Un ţîenit“ — au spus unii, uitând că
’n „nebunia“lui, uorba luiHamlet, era „sistem“.

— Şi cât zici e’ai stat atunci în Roma ?

— reia Dionisie Stoica firul întrerupt al
pouestii.
— Cam patru săptămâni. Am uăst toate
minunile „Cetăţii ueeiniee“: Senat, parlament,
for, eapitoliu... minunat oraşul lui Romulus 1
Decât, s’aueţi la ştiinţă, domnilor, că acuşi
o să se întemeieze un mare imperiu aci în
răsărit, stăpânit de limba noastră rumâneaseă
şi de-un strănepot al lui Vodă Garol. Băgaţi
de seamă, ce uă sp u i,... io o să mă duc
pe aci ’neolo, da să u’adueeţi aminte de
uorba m ea: „Virtus romana rediuiua /“
— Să dea Dumnezeu, nene Cârţane!
10

— Faptele Regelui Carol m’o ’ndemnat

de ra’am dus, dragii mei, până ‘n Sigmaringen,
să uăz eu oiehii mei cuibul, din care-o sburat
„Şoimul dela Griuiţa“. Nici n’aţi putea crede,
ee femee urednică e mama Regelui 1 O
săptămână ’neheiată m’o găzduit, ca pe-un
b oier. . . mâneam eu lacheii palatului şi-ţi
beam la uin de Burgundia... prima... mă
făcusem roşu ’n obraz, ea un bujori
— Şi pe ee limbă te ’nţelegeai eu ei ?
— Rumâneşte... ’păi eum? Fratele Rege­
lui, B eopold, ştia bine italieneşte şi latineşte.
Când uorbeam eu el, o dam rar de tot...
începuse omu a mă pricepe cumsecade. La
plecare m’o strâns Leopold în braţe şi m’o
pupat... ghiata bătrână, mumă-sa, plângea...
zic zău 1... Ne-am ales * dinastie bună.... dom-
nilor... răsad trainic de oameni cinstiţi 1
— Şi mai spune-ne, pe unde-ai mai fost?
— face entuziasmat, amicul Stanca.
— Intreabă-mă, unde n’am fost?
In Abissmia... când isbuenise răsboiul...
adecă să nu minţ... aci n’am fost.,, că iar
m’am oprit un ehieuleţ la Roma Ce-o făcut
adecă, ce n’o făcut, un locotenent Italian,
ueehiu prietin eu mine, că m’o desmânta
 17

de Africa. Şi-am rămas. B a unde nu m’o

pus într’o căruţă şi m’o purtat eâtu-i Italia
de lungă... mă chiar săturasem dela o ureme.
Intr’un rând — stăi să uăz: pare-mi-se
primăvara, am plecat iar la drum. Zic
„Totatâta... hai tu şi ’n Spania, GârtaneP.
Cum o hi fost de rând, tot p’in Roma
’mi trecea cărarea (uorba a ia : „toate drumu­
rile duc la Roma“)... da nici nu mai ştiu
zău io, ce piedeei mi-se pusese în cale,
că din toată călătoria m’am ales numa eu
satu lui Cristofor Columb, eu Geneva.
Când eu „Congresul Orientaliştilor“ am
fost a treia-oară la Roma. Trebuia să mă
duc... nu?
Pe uremea aia era lucru mare de Vasile
Ureehiă, istorieu... poate ’l ştiţi din cărţi.
Sosise lume depe lume, din tuspatru părţile
pământului şi toată se aplecase în partea
noastă, a Rumânilor. Drept uă spui, atunci
odată mi-am stâmpărat inima 1 Dela Uni- *
uersitate şi până la Columna din Forul lui
Traian, pe tot drumu io singur am dus
coroana de bronz... mergeam în fruntea
poporului ea un fişpan... uai ce era de om,
Doamne drăguţule 1
2
18

Ambasadorii nostu, Domnu Duiliu Zam-

fireseu, îmi cumpărase un rând de haine
nemfeşti, e’o sută de lire. Măcar îi spusesem:
„Să nu mai hi ehieltuit. Domnule Ministru,
că nu umblu bucuros eu sărăcii d’estea
nemţeşti“ — da n’o urut să mă lase in haine
rumâneşti. Că ’ie e a : „In Roma trebue să
umbli acum odată nemţeşte ! “
ham făcut pofta. Da la plecare, zic:
„Poftim hainele, Domnule Ambasador şi să
ne uedem sănătoşii“ (Să nu fie surprins
nimenea de procedeul Domnului Zamfireseu,
distinsul arbitru al eleganţelor şi de bună-
seamă admirator al costumului naţional româ­
nesc din Ardeal. Al lui „nenea Cârlan“ era
însă nu numai primitiu, dar şi cam ... nelăut).

— Nu ’ş cine spunea, e’aifost şi la îngro­

păciunea Regelui Umberto al Italiei ?
— Ba... că ’ntârziasem. Da am fost faţă
la încoronarea fiu-so, a lui Victor Emanuil.
— Numa ’n Paris n’ai fost... ’şa-i?
— Cum să nu 1 In anu 97. Din Uiena
am tăiat’o p’in Tirol, la Zürich. Al mai curat
şi mai regulat oraş, din câte-am uăzut io.
în Zürich m'au primit foarte bine, studenţii
 19

noşti. Tot ghietii studenţii rumâni m’o găzduit

şi la Paris. Trei săptămâni am petrecut în
„oraşul-lumlnă“. Nu mă mai puteam sătura...
atâta-mi de plăceai Oameni faini francezii...
păeat că nu se prea au eu fraţii noşti, eti
Italienii.
Când m’am întors din Paris, iar m’am
oprit la Roma. Patru zile m’o găzduit Con­
tele de Qubernatis şi eu Cardinalul Ftampolla.
Ce oamenii Suflete mari, de Romanii
— Cine ’mi spunea oare nene, e’ai fost
şi ’n Ierusalim — îl descoase Todiea.
— Da ce ? E ra să ocolesc chiar Pă­
mântul sfânt?
— Şi cum ai călătorit, nene Gheorghe,
— întreabă mirat Stanca.
— Şugubeaţă călătoriei
Cum eram bine cunoscut p’in Minis­
terele din Bucureşti, am căpătat bilet în
cinste până la Constanţa şt de-aeolo bilet
de uapor, până ’n Ţărigrad. Aici am întrat
ea lucrător pe-un uapor rusesc, ca re mergea
la Alexandria şi de-aici la laffa. Delà laffa
am luat’o îneetinel pe jos,... hai-hall hai-hail...
pân’ la Ierusalim. Mă duc, mă duc, eând-
eolo, pe dealu Hamson-ului m’apueă noaptea.
1*
20

N’aţi umblat nieiunu pe-aeolo : o sălbătăete

mare 1 Numa ia că ... mă prind nişte hoţi,
negri ea tueiu. Zie: „Pân’aeiţi-o fost, Cârţanel“
S e uită tâlharii la mine... mă sucesc, mă
’nuârtese, mă judecă în fel şi chip pe limba
lo r,., io ... pace bună! Mă uitam la ei, ea
mutu. Dela o ureme încep a mă scotoci
p’in buzunare — tufă! De unde s’ai bani?l
Era unu, înholbat, negru ea fundu ceaunului
şi eu buzele răsfrânte... s ’apueă tieălosu
şi-mi rade două pălmi şi pe-aeolo năinte
mi-o fost drumu!
După două zile, alta : m'o ’nhăţat poliţia
şi m’o ’neuiat. Pricină, ee-i drept, nu mi-o
putut găsi,... ba la urmă — tot oameni cum­
secade, ce să zie? — mi-o plătit şi trenu
păn’ la Ierusalim...
— Cum ţi-s’a părut Ierusalimul, nene ?
— Dai ce ruşine, domnilor! O ’ncăput
oraşu ăl sfânt pe mânile păgânilor. Aşa
m’am năcăjit, de m’am suit într’o noapte pe
muntele Sionului şi m’am rugat lui Dum­
nezeu, să nu-i mai rab d e! Ştiţi, ce-o făcut
Turcii din palatu al minunat al lui Dauid ?
— ?
— Căsarmă eătăneaşqă — auzit-aţi?
 21

Se ceartă călugării deasupra Sfântului

Mormânt, mai rău ca ţiganii ’n gura cortului 1
Şi pun taxe pe toţi oamenii care se ’nehină.
In toate limbile pământului se fac slujbe,
numa rumâneşte, nu.
— Râu destul 1
— Rău, zău 1 ...
... — Mult ai stat în Ierusalim?
— Cam patru săptămâni. Eram, ş’aeolo,
chiar destui 1 Venise şi lmpăratu ăl sfătos,
care tot ţine uorbiri, Wilhelm ăsta al Ger­
manie/, eu soru-sa.
Intr’o zi —era o căldură urăjmaşe — m’am
dus şi m’am scăldat în apa Iordanului. Şi-aşa,
din bun senin, m’ajunge măi omule, un dor
de e a s ă l... stăm în apă până ’n gât şi cân­
tam biserieeşte : „In l-or-daan bo-te-zâân-
du-tee tu Doa-oam-neeee“ ...
... M’am oprit u’o două ceasuri şi pe
malu Mării-Moarte. Ba, cum era dup’ameaza,
aşa pela patru, m’am scăldat şi ’n apa asta
amară şi sărată ea ocna.
Dela o ureme, am luat’o ’neetlnel spre
S odom a a păcătoasă şi de-aci la Constan-
tinopol, ea muncitor pe uapor şi apoi p’in
Constanţa m’am eârnit îndărăt spre Bucureşti.
 — Ineatte ‘n Bucureşti at fost destule*
ort 1
— 0 Doamnei... poate şi de-o sută
de ofil
Da*l ruşine, fraţilor, eă se mai găsesc
Rumâni ardeleni, care n’o eăleat în „Ţară“!
Nu ghieţi de plugari de-ai noşti, că ei n'au
nici când, nici eu ce se d u ce... da cunosc,
uă spui drept, domni mari, profesări şi auo-
eaţi şi deputaţi eu şerparele doldora de
bani şi tot nu-i împinge lotra de inimă, să
treacă graniţa, să uază capitala „Ţârii“, isuorul
de lumină şi de îmbărbătare pentru toată
suflarea rumâneaseă.
— Drept a ii... brauo nene Cârţane!
— Auziţi încoace, ee uâ spui: Bucureştii
şi Roma, astea două ar trebui să-le ştie de
rost tot Rumânu! Socoteală limpede : când
nu şti nimic de tat’ to şi de moş-to, eşti
orfan şi-al nimurui.......... erede-mă-ţi!“
Bl aruncă deodată ochii la ceasul, eare
bate douăsprezece.
— Ţie-Vă sfântu din ceriu... doar n’o fi
la ameazi?
— Ba cam aşa, nene 1 Vezi ? Cu călă­
toriile Dumnitale ni-a rămas acum gazeta
nescrisă...
 sa

Ciobanul ridică foarfecele depe masa

amicului Stanca, poreelit „croitorul“ :
— Pân’ aueţi „sărsamuri“ care scriu
iute, n’am nieio g rije ! Intr’un ceas o croiţi
şi-o ’neioeălaţi.
In râsul nostru apăru din odaia Deeină
administratorul ziarului, aducând pe-o tauă
opt „ciocane“ de ţuică bănăţăneaseă „d’a
prefriptă“.
Cârţan fu întâiul care închină, fără să bea:
— P ă i... la mulţi ani „redacţia Popo­
rului Rumânese! “...
Să-i fie anii rodnici!... să-t curgă abo­
naţii, ea ploaia!
— Aminl —răspunserăm în cor, ciocnind
eu ciobanul. (Pesta, 1906)

""""HlilP'»11
 Cartea Părintelui Reteueiu.
Dată’n Hilimoaea, la 15 Răpeiune, anu 1913.
Prea Onorate Domnule A se s o r i
Mă rog de iertare, că te-oiu supăra e ’o
rugăminte eam mărişoară. Decât, erede-m ă:
n’am putere de-a merge pe alt drum. Ma’m
sucit io şi m’am răsucit, cât m’o tăiat eapu.
De geaba! N’am putut găsi eărăruşa, care
să mă scoată la luminiş. Auzi a ie i: mă strânge
năeazu de gât de-mi uine să mă uait şi nu-i
poeiu rupe eapu nieeeum.
U’te ee-i treaba! Mai am o feţişoară
nemăritată... ’a din urmă ş’aş dori s’o aşez
şi pe asta. Să mă scap odată de dâruală,
eă-i uremeal S ’apue, eu preuteasa mea, în
căsuţele din fundu curţii, apăi de-acolo ’nă-
inte faeă-să lumea turîţă despre partea mea,
că poeiu să ’nehiz oiehii hodinit.
Am ostenit şi io, Domnule Asesori Niei
nu-i de-a mirare, când le socoteşti toate.
Doamne, p’in eâte-am mai trecut 1
Întâi am fost dascăl nouă ierni. Băteam
copiii pentru patruzeci de zloţi pe an. Dup’ata
m’o eerut satu nost să-i hiu popă şt dacă
m’am făcut, am popit ein’seel de ani în ştoand
ş’unu ’n pensiune. Destul pentru un cap de
om. Că’s ueehiu! Nu mai sânt nici io de ieri.
La Sînsiene louese şapteseei şi opt în cap
şi numa de doi ani nu mai lucru ’n câmp.
Qhiata preuteasă, m ăcar e’o biruit douăsprece
faceri, încă merge pe şaisecişicinet. Ea-i ea
gânju ş ’aeuma. Da uorba a ia : „ne-am păpat
mălaiu din traistă“... pace bunăl
Când îmi fac socoteala bine... îmi pare că
ni'O trecut uiaţaea osi... său aşa!... Dumnesău
s ă l hodinească pe Şagunal Par’e ’aeuma-l
uăs, eum ml-o pus mâna pe umăr... ’iee:
„Brauo fiule 1... sdrauăn băiat!... te fac... te
f a c !“ Adecă popă. M’o şl făcut. Vorba, întâi
m’am dus acasă de mt-am făcut rost de eâţiua
fiorini — eum era banii pe uremea aia —
şi numa dup’-aia m’am întors iar la Sibti,
de-am dat igsamănu ăl mare, din cântări şi
din tipie. A douasi ’ţi umblam, pipând ea un
ture, pe uliţele Sibiiului. Eram popă sfinţit-
gata. Drept că satu mă uruse şi mă ceruse.
Da ş ’amintrelea, mergea treaba eătăneşte.
Aşa fusese şl supt Vlădica Moga. In şase
luni de sile, să hi fost cât de prost, puteai
teşi popă. Dela attu 63 încoace îi uai de eâpu
teologilor, eâ ’nuaţă ’n semtnari trei ant de-a
ualma, păn’ să gârbouese. Gând seapă din
teologie, nu mai au făr’ o ţîr’ de păr, în
ceafă.
Mie, un hir nu-mi lipseşte din cap... decât
eă-i alb eumu-i argintu.
...Atâta şcoală încă nu-i bună, dă-o ’n
primejdiei lo am înoăţat patru ani nemţeşte,
în şcoala capitală din R ecea, aci lângă Fă­
găraş. Stă ş’aeum săraca, da ţi’ milă s’o
uezil Rânduiala slujbii şi glasurile le ştiam
ca pe apă, dela lrimie Socol... oar’ apu-
eatu-l'ai, domnule asesor? Cantor uestit în
uremea aia, pe ’ntreagă Ţara Oltului. Atâta
mi-o fost toată ’nuâţătura din carte. Da mul-
ţămeseu-ţi Ţie Doamne, că nu i-am făcut ru­
şine nici parohii, nici mitropolii. Ba ’ţi spui
drept: m’auea chiar drag Baronu Andreiu, Mi-
tropolitu. Gând ne ’ntâlneam, grăiam amândoi
tot nemţeşte. Ii ştramportam în toată toamna,
câte einei-şase eară de ouăs. Că era un
popă mândru, foc... ţînea patru armăsari
arăpeştt, ea nişte zmeii
...D’apăi m’am purtat, cât am putut, şi
din trebile naţiunii. Am zidit biserică nouă-
nouţă, din fundament. Âm fâeut şcoală pentru
doi înuăţători. Casă parohială... drept eă-t
din bârne, da-t bună şi-i călduroasă. Ba ini-o
rămas răga 2 să prăsesc şi douăspreee
odrasle, tomna ea patriarhu laeob: cinei
ficiori şi şapte fete.
Mi-o fost greu, lucru mare, până i-am
aşezat pe toţii Ăle cinei eoade de fete le-am
dat după plugari de-ai noşti, că nara auut
atâta prindere, să-le trec p’in clâstăre şi
să-le seoţ doamne. Dâ... n’aş grăi ’n ceas
răul... am nimerit tot gineri zdraueni. Numa
unu, Sofronu Bungoaii,... care ţine pe Vic­
toria, iei mai zăboueşte al’dată pela erijmă,
îneolo-i iute de lucru, ea ehiperiu... Cum zic,
cinei îs date după plugari. Una mi-o mûrit
fată mare, gândesc e’or hi... douăzeci de ani
la primăuară. Destul o bocit-o maieă-sa, da
n'o auut ee-i face. 1-am spus deatâteaôri :
„Tu muiere, îi de geaba 1...' nu să măi scoală
din groapă. Numa Bazăr s’o sculat, că pe
ăla To ’nuiat Domnu Ristosl“
... Dintre ficiori, ăl mai mare, Andreiu,
s’o făcut lăcătuş. Al doilea, Mitiaiu, o apucat
în „Ţară“ de tinăr, că era şmechiăr şi des­
făcut la cap. îmi seria mai în ceşti ani, că
28

s ’ar hi făcut arândator de moşii. 0 strâns

el, omu, o leeuţă de auere, da-i şi trîbuie
păli-rar noroeu ăl mare, e’are o erilă de
copii 1
Al treilea, Nieulaie, şi eu ăl de-al pa-
trălea, eu Miron, s ’o făcut dascăli, amândoi.
O duc bine eu neuestele lor, n’am de ce mă
plânge. A lu’ Miron, eum o hi de rând, n’o
putut dobândi nieiun prune... m ăcar tare-ar
hi urut, ghiata muiere 1 Apăi pe săraeu Ni-
eulaie îl mai năcăjeşte, din când în când,
inşpeetăru şcolilor, pentru limba asta un­
gurească. îi şi grea, arz’o focul... că ţi-să
face gura ’ntr’o parte, când dai să grăieşti.
Al din urmă, teologu Pauel, peeum ştiţi
şi Dumneauoastă, îi în seminariu nostu din
Sibii. Adecă acum o trecut la arehiua Prea-
ueneratului Gonzistoriu. Pe ăsta l’aş lăsa
bucuros să popiască în loeu meu. îi băie-
tolu mare, eă-i de douăzeci şl patru de ani,
la primăuară. Ne-am şi 'nţeles eu fratele ’n
Ristos Mărgineanu, care administrează pa-
roehia mea, să ne dea pe Rozália lui, de
noră. Mi-o făgăduit omu, e’om face, de-om
trăi. Da mai ştie bunu Dumnezău ee-o mal
hi pân’ la urmă, eă dupăcât îl preeep io pe
 29

băiatu ăsta, el îşi bate capu să treacă ’n

Bucureşti, eu ttatru Iu Bârsan. Dueă-sâl l-o
trece lut odată toate dorurile! Din naştere
’mi pare un pieuleţ cam tresăltat. Cine şti’
în partea cui s’o hi aruncat eu apucăturile
nezdrauene, eă-i sboară mintea tot p’in nori,
ca Vlaicului, care-o eăst, ghletu, din ma­
şină. Da să las io Hâtrele pe sama ălor cari
li’ de râs... să mă ’ntore io la duroarea mea.
... Cum îţi spuneam, Domnule Asesor,
mal am pe fetişcana asta, pe Dudooiea. Nt-o
trimes-o Dumnezău cam târztor. Drept gră-
indu-ţi, la moarte m’aşteptam, da la copii,
ba. Ce stai să soeoteştl?... îmi e ra ueehie
muierea, eăled pe patruzeci şt opt. Nu mai
auusesem copii, doar de şapte ani. Numa
iacăt-o! Hm!... în săptămâna ’ntâi, părea
că-mi uine chiar greu, de lume. Mă teşeâm
de poporeni, că eram om trecut şi şti, Ru­
mânii noştl ’s răi de gură, ea şerchii. De
eâteă Dumnezău lucră ea un sfânt, numa nu-1
preeepe nemernieu de om! Cătră urma-ur-
melor, rămăsesem, cum ziceam, numa eu
băiatu ăl mie, eu teologu Pauel, din Sibii.
Ăilalţi să ’mprăştiase p’in lumea toată, ca
puii sburători. Pe ghiata preuţeaşa p cerc©
.30

mereu un junghiu afurisit, de partea stângă

şi ba eă să să ducă la doftoru la primă-
uară, când s ’o mai ridica zăpezile, ba la
toamnă, după ee-om strânge câmpurile, —
eu eâr-mâr, s’o făcut punt zece ani, păn’
i-o trecut de măgan. Da ’ntreabă-mă : ce mă
făceam t-o ’n uremea asta făr’ de eopiluţă?
Gă stăm înfundat în uâltoare până’n gât. Să
nu hi uint fătuţa asta întârziata, al’dată n’ar
hi auut cin’ să-ţi facă o păpară.. zău cruce!
Da acum s’o uezil Câ-i fată mare, Eu-
douiea m ea: de şaptespre’ee ani şi-o săp­
tămână. Şi-i albă şi ’nuoaltă ş’atâta-i de fru­
moasă,... par’ eă-i un crin!
... Şi... ea oamenii... ne gândeam mai
dăunăzi, eu preuteasa asta a noastă, de-am
putea-o ’neioeăla eu uiţinotariu din sat. Fi­
cior de plugari, paroehian de ai mei. Ii zice
lu i: logen Toanchină. îi dat la brazdă băiatu
de năcazuri, eă l’o crescut maică-sa din
traistă şi s’ar potriui din toatele eu copila
noastă, eu Eudouiea. Dană s’ar nimeri o
brodeală între ei, i-am aşeza în eăsile dela
uliţă şi io eu baba mea, ne am trage ’n că­
suţa din fundu curţii. Poate ’ţi aduci aminte,
dela sfinţirea bisericii..; şti, câşcioara unde
 31

soeăeiauboresele pentrubanehet. Daaeuma-i

răpăluită şi-i curată ea un păhărel. Drept
eă-i ferită la o parte, da hiel Io şi baba mea
le-am uăst toate-ale lumii, şi bune şi rele,
— nu mai am lipsă de fereşti eătră drum.
Că-mi cunosc toţi credincioşii, fără să-i uăz...
mi’ destul să le-auz gura.. Hm 1 0 e ţi’ omule,
cu bătrâneţele esteal... fac ce fac, ehierz hiru
ş’apue pe delături...
6um îţi pouestiam, toate-ar hi eşitbune 1
Gând colo, să uezi numa Domnule Asesor,
ce buelueu naibii o fost să dea peste noi.
Adecă mai bine zis, uiţinotariu ni-o trimes
uorbă aşa, că iei ar auea plăcere de fata
noastă, da să i dăm doi boi de jug, o biuo-
liţă fătată, o brişcă pe fé d a r e şi iepéle ăle
de cinei ani — e’aueam două iepe harnice,...
nu era ’n toată stana altele ’naintea lor!
Acuma, ce era de-a zice? Băiatu cerea
iei cam multe... da nici prea din cale... eă-i
om înuăţat şi trage nădejde bună să cază
mâne-poimâne ’n slujba notarăşului ălui mare.
Şi uremea-i ea uintă, că pe notareş, cum
are daru suptului, l’o cam stropitu-l un uân-
tuleţ de partea dreaptă, o ţîrişoară de dam-
blauă, cum ar ueni eunântu ’n ,Ţ a ră “ — şi
32

Unguru, solgăbirău, îi bagă mereu Dină, eă

nu mal poate purta hârtiile din eănţălărie...
iaeătă-măl... aşa-i eă iar am rătăcit? Să
mă ’ntore dar la vi\i, să nu iau o uorbă
de-aiei ş ’una de eolo.
Cum sie, ne-am înuoit pe ee-o eerut şi
hotărâsem să facem, cum o fost la Rusale.
Numa eă toate-s de prisos, când te-o căuta
primejdia. Cu răceala şi ploile astea, o bală
de urs s ’o ’nnădit la eueuruze, eă anu ăsta
’s puse ’n hotaru de eătră pădure. Şi-o fost
mult păn’o prins a gusta tăpălăgosu din dul­
ceaţa boanelor, eă s ’o ţînut de iele o săp­
tămână 'neheiată — uenia, măi omule, noapte
de noapte. Intr’o sară mă pune pacostea de
trimeţ pe slugă eu caii, zic: du-te, mă, în
tânărogu din gura higiului. Că ştii, boala de
cal ronţăie eâtu-ţi-i draga de noapte şi mă
gândeam să mai cruţ din nutret. Da netreb­
nica de slugă ce crezi e’o făcut? împiedecă,
netotu, iapa hai eu clopot, apucă la ueein
într’o căpiţă de otauă şl trage-i la soamne
Aritoane — e’aşa-t zice, zieă-l ceasul
Ursului nu i-o fost destul de-a se să ­
tura eu boanele de cucuruz. Despre zîuâ
Când s ’q tras eătră bârlog, hai, să mai fae’o
 83

strâmbătate: sare 'n câ rca lepli, eă iera să­

ra ca împiedecată şi-mi strieă tâlhariu ăl urît
o dragă de murgă eu stea ’n frunte, de-am
plâns’o eu preuteasa, ea pe-un copil de-al
nostu. Nici n’al crede, Domnule Asesor, câtă
putere-i într’o uită de eall N’o putut’o do-
dorî, htara spurcată, da t-o 'nhipt ghiarăte
’n greabăn. . . ghtata iapă, de ’nflorâre, o
prins a strânge din piele, ş ’aşa, împiedecată
cum iera, o uint eu hingheriu de urs în spate,
tot în sărite,... gata să dea peste somnorea
de slugă. Să sprâneena de aîuă... To uăst
Un cârd de oameni, că pornise satu ’ntreg
cu noaptea ’n cap, la pădurtt. Am leeutt’o
noi, săraca, eu şptrt de camfor, eu amică...
eu ee-am ştiut. Da’n geaba ni-a fost toată
casna, eă ni-s’o prăpădiţi M ăcar n’o dami
în crucea mea Domnule Asesor, ntei pe două
sute de fiorini buni !
Acuma, să uezl numa cum s ă ’nuârte
roata. O pagubă ’ţi aduce alta, mal mare.
Viţi n'are ce lucra, s’apueă şt ne trimete
'ntr'o sarăuorbă, c ă fără ta p ă ’n loeu murgit,
lei nu faeel Zic eătră muierile noastre: -ît
hotărîtăi... altă iapă nu-t poeiu; cumpăra, eă
n’am de unde... tabăra rasă!..; austtu-m’aţl?*
3
34

Ludouiea, hi pe plâns 1 Preuteasa f a c e :

„Da mai dă-l Hantătariului, sfârnariu urieios,
dacă ţine mai mult la o hîră de iapă, ea la
fată... adeeăielea: cine-i Toanehină ?!
Fămeilor, niei aminteri, da părea eă le
luase sufletu foc 1 lo... ea omu... le-am lăsat
să-să mai stâmpere ş ’am apucat în pat. Că
am un, obteeiu ueehiu, Domnule A sesor:
eând nvotu năcăji rău, mă cule şi mintenaş
îţi adorm. Dupăee mă scol îs alt om.
In sara eu beleaua, tot aşa am făcut. In
cinei minute, uorba letinului, trecusem în
împărăţia lu’ Morfét 1 Dimineaţa, mă urnesc
din pat, de până ’n zîuă şi m’aşez o leeuţă
la masă s ă cetesc „Foaia Poporului“, e'o
adusése poştariu încă de eu sară. Numa
iacă, dau peste Domnu Vasile Stroescu. Seria
o scrisoare din Bâle — unde-o hi satu ă la -
şi trimetea unui ghie’ de popă uăduu, o sută
de zloţi. Dvntr’odată părea eă mi-să lumi­
nează capu l Nici una, niei alta, mă puiuşi-i
scriu Domnului Stroieseu o carte, doar mai
lungă ea asta, despre pătărama eu iapa şi-l
rog să m’ajute eu neşte ereiţari. Gătesc scri­
soarea şi mă repez peste uliţă, la dascălu
Maehedon. Eie: „Inuăţătoriule, Dumneata cam
 85

ştiai ghiografia... putea-mi-ai spune, îneătrău

ulhe comuna Băle, de unde împarte Domnu
Stroieseu banii ăi mulţi?“ — Zice daseălu:
„Dupăeâte ştiu, Dumnealui să trage -din Ba­
sarabia... bagsama o hi satu unde-’şi are
moşia“. Zic: „Mirate-ai să fie ’ntr’altfeliul“
Pe uorba dascălului m’ara întors min­
tenaş acasă ş'am trimes scrisoarea eu re-
ţepiş pe adresa Dumnealui. Am scris aşa :
„Domnului Vasile Stroieseu,- boier român în
comuna Bale din Basarabia, — Rusia“.
„Aştept... aştept... aştept — tujăl Ba u’o...
zece zile, să 'ntoaree cartea mea însemnată
eu roşu, eumeă satu numit nu s’ar găsi în
Basarabia, ei ’n Helueţia. Poştarlu nepre-
eeputl Să-l hi găsit cărticica mea, mă îm­
prumuta de bună samă omu ăla de omenie.
Da n’am aout io noroc şl pace bună!
Dae’am uăst rezultatu, am plecat cu doi
junei la târgu Făgăraşului. Târgu de nimica 1
Cum nu m’ai întrebat Dumneata, aşa nu m’o
’ntrebat pui de om de ee-oiu hi trăpădat io
boulenii mei din Hilimoaca până în Făgăraş.
Băpădau oamenii uite mari, pe preţ de
ba’joeură. Ba două săptămâni după târg —
altă primejdie: iese Oltu şi-mi noroieşte lun-
3*
38

cile. Mai socotesc, c ă după ploile şi ră ce ­

lile ăstea nu-i nădejde nici de mămăligă, că
n’are când să eoaee. De n’o slobozi Un-
guru oama, să ne uie eueurua rumânese pe
la Turnu-Roşu, ne cuprinde foametea la pri-
măuară, aşa să ştii!
Ce m’am gândii dar, Domnule Asesor,
dac’am uăst c ă n’am de unde lua baniii? Am
ais a ş a : io ’n toi anu trag un piculeţ de pen­
siune din Sibii... hai, să mă rog de Preaue-
neratu Gonalstorlu, să mi-o dea pe doi ani
înainte, să-mi omor năcaau. De-o hi lipsă
şi-mi cereţi, mă leg s ’o şi cămătuese pentru
folosinţă. Că uă spui drept, deeând sânt
n’am iscălit v&csăl şi mi-ar hi uoia să ’nehiz
oiehti eu obieeiu ăl ueehiu: nici io ’n banca
altuia, nici izeeîităru ’n curtea mea — atâtl
. . . Deeâteă multă scrisoare n’oi mai
aşterne zău-io pe hârtie, ea ea ar hi destul
de răbdurie, da uezi-eă nu mă prea slujesc
oichii, Domnule Asesor. Cu eetitu o dau
bine de tot. De treizeci de ani îneoaee n’am
prea auut de-a mă uita ’n carte, că ţi-le
torăiam slujbele de rost, ea pe Tatălnostu,
Cu serisoarea-i mai aneuoie, că-mi lăeră-
meaaă oichii, ba ’mi tremură o ţîrişoară şi
 37

mâna, hiind mat dedată eu plugu, decât eu

peana.
Spune-i, rogu-te, şi Eeselenţiel Sale cum
stau treburile mele şi faceţi Dumneauoastă
atâta bine şi ’nehlelmaţi-ml două sutişoare
de fiorini, să-i poeiu cumpăra soaţă murgii.
S ă mă scap odată de gura m uierilor.*,
e’ales baba asta a mea, mi-o 'ndopat sufletu
eu filuzofte: „Că nu ureau să eunose no-
roeu ăl bun al fetii. . . că mi’ mai tare de-o
gloabă de iapă, ca de fata n o a s t ă ...“ şl
haida-haida 1 . . . uântură de dimineaţa până
sara la pleauă seacă, fără de b o a n e ...
. . . Acum iar mă ’ntore 1 Qândindu-te la
banii care ui-i cei, poate ’ţi uine aminte
nescaiua obligaţie. O hi, de fost! Da ştii ce
ţi-olu mai spune, Domnule Asesor : uorba
mea-i obligaţie iscălită.
Ea sfinţirea bisericii, când 'mi ţinuseşi
euuântarea de m’al onorat în faţa poporului,
zieeseşi — par’c ’aeum te-auz — : „Pe uorba
popii B u c u r , poţi zidi b ise rică !“.
De ţi’o hi fost dreaptă zicala, daţl-mi
dar pensiunea pe doi ani în ain te... s’aueţt
noroc eu tot Gonzistoriu şi să-mi mărit şi
io pe Ludouiea mea.
38

Amintrelea poţi auea la ştiinţă, depe-

acuma, că nu fac nimie Cu uiţi, eă-i d’ăia
scumpi, ea tătariu de moş-so. Ooar' spusu-
ţl-am u’odată pouestea lu’ Toanehină ăl bă­
trân ? O istorie lungă! Destul să-ţi hie că,
acum douăzeci de ani, bătuse auănu ăi urît
pe-un băietoiu sărac, pentru o prună uscată,
de-o zăcut ghietu copil şase săptămâni în
şpiial — mai auzit-ai una ea asta ?
. . . E e e e i. . . da aeuma uăz că cartea
mea-i chiar fără de capăt, ea cusătura babii,
când uitase, uituca, să-i facă aţii nod. laeă-s
trei ceasuri, de când mâzgălesc eolile albe
eu cerneală neagră şi tot nu-mi mai Dine
aminte, să pui puntu Sfârşitului.
Mă ’nehin dar eu plecăciune, Prea
Onorate Domnule Asesor şi trimite-mi, hi
bun, un pieuleţ de răspuns, să ştiu la eâtu-i.
Sluga Dumneauoastă prea plecată:
BUCUR RETBVEIU.
paroh in penziune.

0 7 7 6 1 6 . VI. 1 9 2 3
^J||i>iit|||iM ili|H iii||||m ilH lim ||||i.ii||||im |j||im ||ilm i!|||iiiii|||iui||||m ill||M ii||||m i||||m i||||iiii||||iiH ||l^

Din Biblioteca „ASTRA“, f

........................................................... .............................................................>l||uil||||im||ll»'i|||liml|||liiil||liiii||||i"ll|||nil||||liil||||i"ll!|!mil|||l

au apărut până acum următoarele lucrări: #

Nr. 1. Dp. Sextil Puşcariu: „Istoria literaturii ro- §
m âne“, uol. 1 (epuizat).

| n > l | | | l » l l | | ) | l t l l | | I | | l l | | | | ) l l l l l | | ) l l l l | J ) | t l l l | | | | l 1 l l | || | | l l | | | J | |M | | || | | l l 1 | | | | 1 M ( t | | | I H I | | |) l l l l | | | | l l l l | ! | |l l l l | | } | | i n i | ) |M I I | J ) | l 1 l l | | || l l l i | | | | l l l l | | | t l l l l | | | l l l l | | | | ) |
Nr. 2. N. lopga: „Tudor Uladimire.se“, dramă ist.
în 5 aeie (15 lei).
Nr. 3.'/. Q eorgeseu: „Prin A rdeal“, partea 1, eu
161 ilustr. şi 1 hartă (50 lei).
Nr. 4. Ştefan M eteş: „Istoria neamului româ­
n e s c “, uol. 1 eu ilustr. (50 lei).
Nr. 5. Nie. Oancea: „Cântece poporale româ­
neşti“, pentru eor mixt, uol. I (25 lei).
Nr. 6. Fpancise Neugebauer, inginer: „Viitorul
tehnic-econom ie al României întregite“
trad. de l. G eorgeseu (eu tablouri şi hartă)
(10 lei).
Nr. 7. T. V. Păcăţian: Jertfele Românilor din Ar­
deal, Banat, Crişana, Sătm ar şi Mara-
murăş, aduse în răsboiul mondial din
anii 1914—1918 (15 lei).
Nr. 8. loan C. E ăeilă: Pictori francezi prin fara
noastră (1828— 1856) (eu ilustr.) (15 lei).
Nr. 9. D p. Onisifop Qhibu: Cum s ’a făeut unirea
B asarab iei (5 lei).
Nr. 10. D p. Onisifop Qhibu: Buolufia seefiilor li­
terare şi ştiinţifice ale flstrei (La un popas)
(10 lei).
Nr. 11. Dp. loan L u p a ş : Gontribuţiuni la istoria
ziaristicei, româneşti ardelene (30 lei).
Nr. 12. D p. Aurel Voina: Ualorifiearea capitalului
uman prin igiena naţiunii (15 lei).
Nr. 13. Dr. Dominie Slanea: Ancheta sanitară,
ea bază de p lecare a plăgilor so ciale
(15 lei).
Se află de uânzape Ia „Asoriaţiune“ în
s Sibiiu, Stp. Şaguna 6, şi la toate libpăpiile
| din ţară.
SÎl||iiMl||M"i!!lli"ili||iMi||||iiii||||iiiU|||iiiti|||mi||||itii||||iut|j|Hiiil|||mi!||Hiii||||Mil||||iui|j||iiii||ftiiii||Jf^
 Tipografia şi Compactoria

„Dacia Traiană“
Telefon 16B :: Piaţa Unirii 9. :: Telefon IBS

EXECUTĂ eu gust şi eu preturi eonuenabile

toate lucrările de tipografie şi eompaetorie
e a : Ae{iuni, Registre, L ibele de depuneri,
Broşuri, Reuiste, Ziare, Biblioteci şcolare,
Harţe, Gaiete de seris şi de desem n ete.

□□□
LIVREAZĂ eu preturile c e le mai eonuenabile:
toate requisitele de seris, e a Creioane, Peniţe,
Cerneluri, Sugatiue, Gome, Cretă, Călimare,
Cărţi şeolare şi e ă rji pentru biblioteci şco ­
lare în preturi originale. Imprimate şeolare.

□□□
EDITEAZĂ Calendarul „D AC1A T R A I ANĂ"
şi anume: Calendar lunar, pentru prenotări
şi de părete, eari fiind bine îngrijite sunt eele
mai bune şi răspândite calendare româneşti.
Apar la 15 Oetomurie în fiecare an.

La c o m a n d e m ai m a ri r a b a t ! !
§llllilillllllllilillllllllil> IIIIIIU iliilllllllilillllllllililllllllllllii| illlllllu lilllllllliliilH llllilillllllllilill№

fj întemeiată la 1861 de marii metropolei Andreiu g

§ Şâguna dela Sibiiu şi Alex. Sterea-Şuluţiu dela Ş
E Blaj, de fruntaşii neamului nostru de atunci: Tim. g
s Gipariu.Qeorge Barifiu, Axente Seueru, eau. I. Puş- g
= eariu, baron V asile Pop, Dr. I. Rajiu, laeob Bologa =
E ş. a. eu scopul de a înainta cultura poporului g
1 român prin tipărire de eărfi bune şi folositoare, =
= a înfiinţat şi ua înfiinţa şi susţinea biblioteci po- g
1 porale în fiecare comună, biblioteci regionale în =
g fiecare centru de despărţământ şi o bibliotecă g
= mai m are centrală; a întemeiat şi ua întemeia şi ş
E susţinea muzee regionale în centrele despărţă- g
ş mintelor, pe lângă un m are Muzeu C entral; a ri- g
J dieat şi ua ridica şi susţinea c a s e naţionale în &
§ toate comunele rom âneşti; a aranjat şi ua aranja g
1 expoziţii etnografice (de porturi, de jocuri naţio- =
= nale ete.), de agricultură, de grădinărit, pomărit, ”
1 de copii, industriale, artistice ş. a . ; a ţinut şi ua ş
g ţinea conferinţe şi prelegeri populare; a acordat g
§ şi ua acord a premii şi burse (stipendii); a în- Ş
E fiinţat şi ua înfiinţa bănci populare, eooperatiue g
g ş. a.; a insiruit şi ua instrui pe analfabeţi (pe =
= eeiee nu ştiu ceti şi serie). „Asoeiaţiunea“ e =
= împărţită în despărţăminte (cercuri), iar a ce - g
1 stea în comune sau agenturi. 4 persoane pot =
ş fa ce o agentură şi ce re prin directorul despăr- ?
ş ţământului o bibliotecă dela =

s Abonaţi publicaţiile „Asoeiaţiunei“ ! =

! „T R A N SILV A N IA “ !
= Cea mai veche revistă românească din Ardeal i
1 Apare lunar. =
= Costul abonamentului anual: “
1 pentru membrii „Asoeiaţiunii“ . . . . 100 t e i W
= pentru n e m e m b ri.......................................... 200 Lei g
i!llli|'lll|ll№|il|||||lli|illlllllli|l||||||ll>|i||||l|l|i|ill||||lli|ill|||||li|UII!||!M|i||||||l|i|illinilli|<ll||||||jg
 Abonaţi-Yă la „Biblioteca Poporală“.
Ultimii numeri conţin următoarele:
Nr. 144. Piatra credinţei, pouestire din uiaţa
poporului de Coriolan Bredieeanu.
Nr. 146. Pricinuitorii boalelor (Baeteriile) de loan
Pop-eâm peanu Plantele de leae (medi­
cale) de N.
Nr. 147. Din poueştile lui Moş Toad er şl alte
pouestiri pentru popor. De Adam Boleu.
Nr. 148. Un c e a s de şezătoare poporală, ma­
terial de Teodor D. Păeăjian, Adam
Boleu, loan Pop-Reteganul şi Horia
Petra-Petreseu.
Nr. 149. Nltă Zdrenghea, de Alex. Bupeanu-
Melin.
Nr. 150. Calendarul „Asociaţiumi“ p e anul 1928
de Horia Petra-Petreseu.
Nr. 151. Gheorghe Cârţan, schije umoristice de
Aurel Paul Bănuj.

n Cea mai păspândită publieaţiune poporală

I „BIBLIOTECA POPORALĂ
| ® A AS0C1AŢIUNE1“ ®
ij e îngrijită de secretarul literar al „Asoeiaţiunei“.
f? eu sprijinul celo r mai buni scriitori pentru popor.
r Costul abonamentului anual:
= pentru membrii „Asoeiajiunei“ . . . . 50 Bei
ş pentru n e m e m b r ii.........................................70 Bei
fl M resa: „ĂSOCI&ŢIUNEi“ Sibim, Strada Şaguna 6.
T IP O G R A F IA D A C IA T R A IA N Ă S .A StB IIU