UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ din BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

Psihologie Judiciară
-Referat-

PROF. UNIV. DR. ADELINA-OANA DUȚU

Student: Trandafir Nelu-Alin

An I, 2022 – 2023
DELICVENȚA JUVENILĂ

Noțiuni introductive

Atât la noi în ţară, precum şi în alte ţări, rata delincvenţei juvenile este foarte ridicată şi se află în
continua creştere, datorita aparitiei unor noi tentatii. Uneori, pentru a-şi întreţine anumite adicţii, tinerii
recurg inclusiv la acte de delincventa, crescand astfel numărul comportamentelor de risc, care nu implică
neapărat ilegalitate şi arestare, cum ar fi fuga de acasă, chiulul, neascultarea părinţilor sau a altei autorităţi
tutelare.

Numeroasele studii care au abordat de-a lungul timpului problematica delincvenţei juvenile, au
încercat să explice acest fenomen şi să găsească modalităţi eficiente de intervenţie. Fiind un fenomen
îngrijorător şi de mare amploare, prezent din cele mai vechi timpuri, şi atestat ca preocupare a instituţiilor
sociale din secolele XVIII-XIX, delincvenţa juvenilă a fost abordată de cercetători din cele mai variate
domenii de studiu.

1. Stadiul actual

1.1. Definire şi delimitări conceptuale

Fenomenul delincvenţei juvenile cuprinde o arie largă de comportamente, cu consecinţe mai mult
sau mai puţin grave. Tinerii din ziua de azi se implică în mult mai multe comportamente riscante decât
generaţiile anterioare.
Din perspectivă juridică, un comportament devine o problemă dacă este sancţionat de codurile
legale.
Din perspectivă psihologică, acelaşi comportament poate să nu fie considerat o problemă dacă se
întâmplă o singură dată în anumite circumstanţe.

1.2. Cauze şi factori ale delincvenţei juvenile

Existenţa a numeroase teorii privind delincvenţa în general şi delincvenţa juvenilă în special,

subliniaza complexitatea fenomenului şi necesitatea unei abordări integrative.

Toate teoriile prezentate încearcă să identifice cauzele delincvenţei juvenile, precum şi factorii
predictivi, declanşatori sau de menţinere ai acesteia.

Fiecare teorie are o contribuţie explicativă mai mult sau mai puţin importantă.

În doctrina de specialitate, analizându-se cauzele care generează delincvenţa juvenilă, au fost

reţinute următoarele situaţii care au condus la declanşarea actului infracţional:
• socializarea imperfectă, discordantă sau negativă, realizată în cadrul familiei de origine;

• eşecul şcolar şi inadaptarea şcolară - determină o slabă integrare şi socializare a infractorului;

• inadaptarea şi neintegrarea socio-profesională - în ceea ce priveşte tinerii în cazul cărora se

constată un deficit de socializare în şcoală şi familie;

• participarea la acţiunile negative ale grupului stradal - este determinată în mare măsură de
socializarea negativă a minorilor în familie, de lipsa de supraveghere şi control, şi de eşecul
şcolar;

• copierea unor comportamente deviante, mediatizate în presă, din tendinţa de teribilism,

 nonconformism, cât şi a insuficientei maturizări;

• labilitate psihică, determinată de sistemul comportamental dobândit;

• obţinerea pe căi nelegale a unor avantaje de natură materială şi atitudinea dispreţuitoare faţă de
activităţile educativ-formative, promovate în sistemul de învăţământ, etc.
Principala cauză a apariţiei atitudinilor antisociale la copii o constituie influenţa mediului social şi
a proceselor psihice la nivelul conştiinţei individului.

Un rol important îl au şi împrejurările concrete de viaţă ale fiecărei persoane. În acest context,
pentru a găsi cauzele şi condiţiile care generează şi favorizează delincvenţa juvenilă, trebuie să pornim de
la analiza structurii interne a individului şi a factorilor externi.

Personalitatea copilului începe să se contureze după vârsta de 2 ani, vârstă la care acesta începe
să perceapă şi să fie atent la ceea ce se întâmplă în jurul său.

Familia este prima care trebuie să vegheze la formarea şi modelarea personalităţii copilului. În
adolescenţă, continuă în ritm alert procesul de desăvârşire a personalităţii individului.

Apar aşa-numitele ,,crize” ale adolescenţei, în raport cu situaţia familiei, cu societatea în care
trăieşte copilul. În această perioadă, în care a crescut capacitatea de abstractizare şi sinteză, când copilul
devine puternic, capabil de eforturi mari, colectivul în care învaţă, grupul de prieteni îşi pun amprenta pe
formarea personalităţii.
Tot acum, gândirea lui păstrează o doză mare de subiectivism, în această privinţă exemplul de
obiectivitate al părinţilor şi profesorilor fiind foarte important.

În cazul în care copilul creşte şi se dezvoltă în condiţii improprii de viaţă, într-o familie dezbinată,
părinţi cu probleme comportamentale, când este influenţat negativ de colegi, de prieteni etc., se creează
premisele unui comportament delincvent.

Tulburările de comportament reprezintă una din cauzele de natură bio-psihică ale delincvenţei
juvenile. Aceste tulburări se pot manifesta prin comportamente antisociale (agresivitate, vagabondaj,
tentative suicidare etc.).

1.3. Personalitatea delicventului minor

Delincvenţii se deosebesc de nedelincvenţi prin următoarele trăsături mai importante:

1. Din punct de vedere fizic, delincvenţii sunt cu precădere de constituţie mezomorfică (sunt
solizi, au forţă musculară mare etc.);
2. Ca temperament sunt: energici, neastâmpăraţi, impulsivi, extravertiţi, agresivi, distructivi
(adesea sadici);
3. Au atitudini ostile, sfidătoare, sunt plini de resentimente, de suspiciuni, sunt încăpăţânaţi,
dornici să se afirme în grup, cu spirit de aventură, neconvenţionali, nesupuşi autorităţilor;
4. Din punct de vedere psihologic, tind spre exprimări directe; sociocultural provin, în proporţie
mult mai mare decât cei din grupul de control, din familii neînţelegătoare, neafective, instabile, lipsite de
ţinută morală etc.
 Delincvenţii juvenili, la fel ca şi infractorii adulţii pot fi clasificaţi în funcţie de o serie de criterii:
• prezenţa sau absenţa intenţiei: acte delincvente spontan-intenţionate; acte premeditate; absenţa
intenţiei;

• în funcţie de numărul infracţiunilor comise: prima infracţiune; mai multe infracţiuni (recidivism);

• în funcţie de gradul de normalitate psihică: anormal (bolnav mintal); normal; gradul de

responsabilitate: perfect responsabil, intelect redus, intoxicaţie, dezorganizare psihică;

• în funcţie de motivaţia ce stă la baza conduitei delincvente: predominant extrinsecă (interesul

principal orientat spre atingerea unor scopuri, cum ar fi intrarea în posesia unor bunuri);

• predominant intrinsecă (interesul este orientat predominant spre aspectele de conţinut ale
activităţii antisociale).

1.4. Măsuri de combatere

În ceea ce priveşte combaterea delincvenţei juvenile, modelele de politică penală aplicate în

societatea contemporană sunt puternic influenţate de contextul economic, politic şi social, care este diferit
de la o etapă la alta, şi care va trebui să abordeze această problematică într-o perspectivă nouă.

Astfel, schimbările produse în structura social-economică s-au reflectat şi la nivelul formei

tradiţionale de comunitate umană, respectiv la nivelul familiei din România, fapt pentru care un număr
însemnat de persoane minore sunt educate în condiţii atipice, determinate de plecarea în străinătate a unor
membri din familie (tatăl sau mama, sau ambii părinţi).

Supravegherea familială, în sensul clasic al termenului, dobândeşte alte conotaţii, existând

condiţii ca acest concept chiar să devină desuet, fapt pentru care societatea este chemată să găsească alte
forme complementare, prin care să poată asigura un cadru optim 4 pentru educarea şi instruirea tinerei
generaţii în cultul valorilor tradiţionale şi în cultul respectului normelor de ordin social, între care cele de
ordin moral şi juridic sunt prioritare.

În acest context, trebuiesc găsite acele mijloace prin care să se asigure remedierea precoce a
condiţiilor nefavorabile de microclimat social, precum:
• măsuri socio-psihologice, care au caracter de asistenţă socială, ce au drept efect suplinirea
familiei;

• măsuri socio-profesionale, care trebuie să prevină riscurile de eşec adaptiv prin alegerea
necorespunzătoare a unei profesiuni în dezacord cu înclinaţiile, aptitudinile, preferinţele şi
capacităţile somato-psihice ale minorului, a căror aplicare trebuie derulată din primii ani de
şcoală;
• măsuri psihoprofilactice, care vin să se opună acţiunii cauzelor de ordin individual organogene
sau neuro-psihogene cu conţinut patologic, care predispun la conduite deviante, fapt pentru care
este necesară depistarea precoce a tulburărilor de comportament;
 • măsuri vizând prevenirea faptelor antisociale, prin identificarea celor care sunt vulnerabili având
un comportament deviant încă din copilărie, care se poate accentua la vârsta adolescenţei, etc.;

• recuperarea celor care au comis în perioada minoratului fapte antisociale şi reinserţia lor socială.

2. Concluzii

Toate cele mai sus arătate, demonstrează importanţa deosebită pe care o are familia în procesul de
formare a deprinderilor comportamentale începând cu perioada copilăriei şi continuând cu cea a
adolescenţei, perioade în care se formează şi atitudinea minorului faţă de normele de convieţuire socială,
cât şi respectul faţă de acestea.

Familia monoparentală sau dezbinată, a făcut obiect de studiu pentru a identifica comportamentul
antisocial al copiilor proveniţi din astfel de medii sociale, şi s-a considerat că această variabilă este un
factor favorizant pentru justificarea fenomenului delincvenţei juvenile.

Societatea românească a fost şi este confruntată cu o problemă extrem de complexă, cum este cea
a delincvenţei juvenile, pe care este chemată să o abordeze dintr-o perspectivă nouă, având în vedere
amploarea fenomenului cât şi a diversităţii formelor ei de manifestare.

În acest sens, se impun a fi identificate acele măsuri vizând limitarea şi contracararea acestui
flagel, prin politici publice vizând reformarea legislaţiei în materie, cât şi a sistemului formativ-educativ,
prin care tinerii să fie educaţi în spiritul respectului legii şi al ordinii de drept.

BIBLIOGRAFIE:
 - Psihologie juiciară, autor Adelina Oana Duțu, aditura SITECH;

- suport de curs Psihologie judiciară;

- bn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/69_72_Aspectul%20dimensiunilor %20psihologice
%20si%20socio-juridice%20ale%20delincventei%20juvenile.pdf;

- http://www.ugb.ro/Juridica/Issue8RO/1._Delincventa_juvenilaAbordari_teoretice.RO.pdf;

- http://irp.md/news/519-ce-este-delicvena-juvenil-i-care-sunt-motivele-apariiei-ei.html.

CUPRINS:

Noțiuni introductive (pag. 2)

1.Stadiul actual (pag. 2)
1.1. Definiție și delimitări conceptuale (pag. 2)
1.2. Cauze și factori ale delicvenței juvenile (pag. 2)
1.3. Personalitatea delicventului minor (pag. 3)
1.4. Măsuri de combatere (pag. 4)
2.Concluzii (pag. 5)
Bibliografie (pag. 6)