Carențe de stil în Chirița din Iași de Vasile Alecsandri.

1. În secvența “Du-te de scrie c-o venit în Iași: cucoana Chirița a banului Grigori Bârzoi, de la Bârzoieni, cu
Aristița, Calipsița și Guliță, copii lor”, este prezentă digresiunea, deoarece informația abate de la firul
expunerii prin enumerarea tuturor copiilor. Varianta corectă a frazei ar fi fost: “Du-te de scrie c-o venit în
Iași: cucoana Chirița Bârzoi și copii ei de la Bârzoieni.
2. În secvența “Mânați, măi, și luați seama la covățele.”, este întâlnit echivocul în înregistrarea cuvântului
“covățele”, care are un sens ambiguu și poate fi interpretat în mai multe moduri: sensul general-albie unde
se frământă făina și sensul contextual-gropi, surpări în asfalt, care îngreunează circulația trăsurilor.
3. În secvența “Carnacsî! că mi-o plesnit șireturile de la rochie!...Aristițo, Calipsițo, dați-vă gios și voi, doar
ne-om distroieni mai degrabă...ia așa...frumos...încet să nu lunecați”, este prezentă prolixitatea, doarece
modul de comunicare a personajului e încărcat cu detalii inutile și neclare, care periclitează perceperea și nu
receptarea esențialului.
4. În secvența “…dacă mă iubești…șezi mătăluță locului, puiule, și te învelește cu contășu băbacăi.”, este
prezent paradoxul, a cărui caracter reiese din contradicția celor două adresări ale personajului către fiul ei:
“mătăluță” și „puiule”.
5. În secvența “...după ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, când s-ajungem la gazdă...ne fug
surugiii tocmai la capătul târgului”, este prezentă emfază, deoarece modul de exprimare a personajului
denotă exagerare pompoasă prin ton și alegerea exresiilor: „două nopți și două zile” și „tocmai la capătul
târgului”.
6. În secvența “vină să te-mbrac, păcatule”, este prezent echivocul, deoarece cuvântul păcatul este deținătorul
mai multor sensuri și poate fi interpretat greșit. Ascultătorul poate înțelege că mama își consideră băiatul o
greșeală sau o nefericire, chiar dacă aceasta a adresat cuvântul mai mult ca o mustrare.
7. În secvența “...ba că chiar!...unde-s?”, este prezent nonsensul, deoarece modul de exprimare a personajului
e lipsit de sens, fără noimă și absurd, propunând un mesaj neclar și încurcat.
8. În secvența “Un dinte? Ce dinte?”, este prezentă tautologia, deoarece se repetă cuvinte identice, cu același
sens, pierzându-se din esența spuselor personajului.
9. În secvența “...nu vedeți în ce păcat de coclaură trăiți.”, este înregistrat un paradox, în încercarea
personajului de a compara orașul viu și populat Iași, cu un loc neumblat, uitat și pustiit.
10. În secvența “Nu metahirisiți poalca?”, este înregistrat un echivoc, deoarece cuvântul „metahirisiți” poate
sugera un sens contrar sau ambiguu. Intenția personajului de a propune cuvântul „metahirisiți” ca un
înlocuitor pentru practicați, jucați, vă îndeletniciți, poate fi umbrită de alte sensuri ale cuvântului, cum ar fi:
a bea în cinstea cuiva sau a trasnmite salutări cuiva.