LOCUL DE MUNCĂ AL ASISTENTEI MEDICALE:

Îngrijirile medicale de urgenţă; Îngrijiri medicale la

domiciliu; Îngrijiri paliative
ASISTENŢA MEDICALĂ DE URGENŢĂ
PRESPITALICEASCĂ INTEGRATĂ

*Asistenţa medicală de urgenţă individuală, colectivă şi de masă prespitalicească

este asigurată de serviciile de ambulanţă.

Activitatea de asistenţă medicală de urgenţă prespitalicească integrată se

realizează prin colaborarea permanentă dintre serviciile de ambulanţă, unităţile de primire
urgenţe din cadrul spitalelor, serviciilor de pompieri şi alte organizaţii care au în obiectul de
activitate asistenţa medicală de urgenţă.

Serviciile de ambulanţă răspund la numărul unic naţional pt. urgenţe 112.

Activitatea operativă a serviciilor de ambulanţă este coordonată printr-un dispecerat

unic judeţean condus de un medic coordonator de tură.
Serviciile de ambulanţă au un sediu central şi mai multe substaţii, cu un număr şi
repartizare care să permită ajungerea la caz în urgenţele majore în max. 15 min (în limitele
bugetului alocat).

Serviciile de ambulanţă deplasează la locul solicitării diverse tipuri de ambulanţe şi

echipaje medico-sanitare cu ajutorul cărora monitorizează, stabilizează şi transportă
urgenţele medico-chirurgicale până la cea mai apropiată unitate de primire urgenţe
competentă să rezolve respectivele cazuri.
Serviciile de ambulanţă efectuează şi transporturi inter- şi postspitaliceşti.

*Pentru asigurarea activităţii medicale de urgenţă prespitalicească integrată se folosesc

ambulanţe de tip ARTI, AUR, ATA sau AT, care între solicitări staţionează la spitale,
serviciile de ambulanţă sau de pompieri şi care se află în legatură telefonică şi radio cu
dispeceratul judeţean al serviciului de ambulanţă.

-ARTI= ambulanţă de resuscitare şi terapie intensivă (tip C)

-AUR= ambulanţă de urgenţă şi resuscitare (tip B)

-ATA 1 si 2= ambulanţă pentru transport asistat: 1-pt.un pacient, 2-pt.mai mulţi pacienţi (tip
A1 şi A2)

-AT 1 si 2= ambulanţă pentru transport şi vizite la domiciliu pentru unul şi respectiv mai
mulţi pacienţi
 2

Personalul medico-sanitar ce formează echipajul diverselor tipuri de ambulanţe este

(în conformitate cu normele europene):

ARTI

o medic specialist medicină de urgenţă, medic de medicină generală cu competenţă în

medicină de urgenţă, medic absolvent al cursurilor de „Susţinere avansată a funcţiilor
vitale”
o asistent medical absolvent al cursurilor de „Susţinere avansată a funcţiilor vitale”
o ambulanţier (= personal fără pregătire medicală care a absolvit cursurile de
ambulanţieri, autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice, pentru a activa în cadrul
serviciilor de ambulanţă)
o facultativ 1-2 voluntari instruiţi conform standardului de Susţinere Primară a funcţiilor
vitale

AUR

o asistent medical absolvent al cursurilor de „Susţinere avansată a funcţiilor vitale”

o ambulanţier
o facultativ un voluntar instruit conform standardului de Susţinere Primară a funcţiilor
vitale

ATA

o asistent medical + ambulanţier

o pentru A1: 2 ambulanţieri fără asistent medical

AT

o ambulanţier
o pentru vizite la domiciliu: medic de medicină generală + ambulanţier

Dotarea tehnică a ambulanţelor: în funcţie de tip (ARTI: trusa IOT, defibrilator,

monitoare, butelie de oxigen pentru transport, trusă de medicaţie, instrumentar de unică
folosinţă, atele, gulere cervicale, etc)

În caz de accidente ce necesită măsuri speciale de descarcerare, serviciul de

ambulanţă, pompierii şi poliţia aplică Protocolul de anunţare reciprocă.

Activitatea de asistenţă medicală de urgenţă prespitalicească poate fi organizată şi în

sistem privat (prin acreditare de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei).
 3

TITLUL IV
Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat

CAP. 1
Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1
Definiţii

ART. 86
(1) În înţelesul prezentului titlu, în sistemul naţional de servicii medicale de urgenţă şi de
prim ajutor calificat, termenii şi noţiunile folosite au următoarea semnificaţie:
d) asistenţă medicală de urgenţă - ansamblul de măsuri diagnostice şi terapeutice
întreprinse de către personal medical calificat. Ea poate fi acordată la diferite niveluri de către
medici şi asistenţi medicali cu diferite grade de pregătire;
e) urgenţă medicală - accidentarea sau îmbolnăvirea acută, care necesită acordarea primului
ajutor calificat şi/sau a asistenţei medicale de urgenţă, la unul sau mai multe niveluri de
competenţă, după caz. Ea poate fi urgenţă cu pericol vital, unde este necesară/sunt necesare
una sau mai multe resurse de intervenţie în faza prespitalicească, continuând îngrijirile într-un
spital local, judeţean ori regional, sau urgenţă fără pericol vital, unde îngrijirile pot fi
efectuate, după caz, cu sau fără utilizarea unor resurse prespitaliceşti, la un centru ori cabinet
medical autorizat sau, după caz, la un spital;
f) pacient critic - pacientul cu funcţiile vitale instabile sau cu afecţiuni care pot avea
complicaţii ireversibile şi care necesită intervenţie medicală de urgenţă sau îngrijiri într-o
secţie de terapie intensivă generală sau specializată;
g) primul ajutor de bază - efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţă unor persoane care au
suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută, de către persoane fără pregătire medicală, fără
utilizarea unor echipamente specifice acestui scop. Primul ajutor de bază se acordă de orice
persoană instruită în acest sens sau de persoane fără instruire, la indicaţiile personalului din
dispeceratele de urgenţă;
h) primul ajutor calificat - efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţă unor persoane care au
suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută, de către personal paramedical care a urmat cursuri
speciale de formare şi care are în dotare echipamentele specifice acestui scop, inclusiv
defibrilatoare semiautomate, funcţionând sub formă de echipe de prim ajutor într-un cadru
instituţionalizat;
n) transport medical asistat - transportul de urgenţă al pacienţilor care necesită monitorizare
şi îngrijiri medicale pe durata transportului, asigurate de medic sau asistent medical, utilizând
ambulanţe tip B sau C;
p) ambulanţă tip C - ambulanţa destinată intervenţiei medicale de urgenţă la cel mai înalt
nivel şi transportului medical asistat al pacientului critic, fiind dotată cu echipamente,
materiale şi medicamente de terapie intensivă. Echipajul ambulanţei tip C este condus
obligatoriu de un medic special pregătit, iar vehiculul este astfel construit încât să permită
accesul la pacientul aflat în vehicul din toate părţile, targa fiind amplasată în mijloc, cu
posibilitatea mutării acesteia la dreapta şi la stânga şi ridicării ei la o înălţime care să permită
acordarea asistenţei medicale de urgenţă în mod corespunzător. Ambulanţele de transport al
nou-născuţilor aflaţi în stare critică fac parte din categoria ambulanţelor tip C;
q) ambulanţă tip B - ambulanţa destinată intervenţiei de urgenţă şi transportului medical
asistat al pacienţilor. Ea poate fi, după caz, utilizată în acordarea primului ajutor calificat sau
în acordarea asistenţei medicale de urgenţă. Dotarea ambulanţei tip B este formată din
echipamente şi materiale sanitare care includ, după caz, un defibrilator semiautomat sau un
 4

defibrilator manual şi medicamentele necesare resuscitării şi acordării asistenţei medicale de

urgenţă;
r) ambulanţă tip A1 - ambulanţa destinată transportului sanitar neasistat al unui singur
pacient, fiind dotată cu echipamentele şi materialele minime necesare acordării primului
ajutor în caz de nevoie;
s) ambulanţă tip A2 - ambulanţa destinată transportului sanitar neasistat al unuia sau al mai
multor pacienţi pe targă şi/sau scaune, fiind dotată cu echipamentele şi materialele minime
necesare acordării primului ajutor în caz de nevoie;
t) Serviciul mobil de urgenţă, reanimare şi descarcerare (SMURD) - unitatea de intervenţie
publică integrată, de importanţă strategică, fără personalitate juridică, având în structura sa
echipe integrate de reanimare, specializate în acordarea asistenţei medicale şi tehnice de
urgenţă, precum şi echipe cu personal paramedical, specializat în acordarea primului ajutor
calificat. SMURD funcţionează în cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, având ca
operator aerian structurile de aviaţie ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în
colaborare cu spitalele judeţene, regionale şi cu autorităţile publice locale;

SECŢIUNEA a 2-a
Primul ajutor de bază şi primul ajutor calificat

ART. 87
(1) Acordarea primului ajutor de bază, fără echipamente specifice, se efectuează de orice
persoană instruită în acest sens sau de persoane fără instruire prealabilă acţionând la
indicaţiile personalului specializat din cadrul dispeceratelor medicale de urgenţă sau al
serviciilor de urgenţă prespitalicească de tip SMURD şi serviciului de ambulanţă judeţean sau
al municipiului Bucureşti, având ca scop prevenirea complicaţiilor şi salvarea vieţii până la
sosirea unui echipaj de intervenţie.
(4) Primul ajutor calificat se acordă într-un cadru instituţionalizat, de echipe aflate sub
coordonarea inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, în colaborare cu autorităţile publice
locale şi structurile Ministerului Sănătăţii Publice.
(5) Echipele de prim ajutor calificat vor fi dotate cu echipamente specifice, inclusiv pentru
defibrilare semiautomată.
(6) Personalul din cadrul echipajelor de prim ajutor calificat şi ambulanţierii vor fi formaţi
şi autorizaţi în utilizarea defibrilatoarelor semiautomate.

SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţa medicală publică de urgenţă

ART. 91
(3) Asistenţa medicală de urgenţă în prespital va fi organizată astfel încât timpul maxim de
sosire la locul intervenţiei de la apelul de urgenţă să nu depăşească:
a) 15 minute, pentru echipajele de urgenţă sau de terapie intensivă, în zonele urbane, la cel
puţin 90% din cazurile de urgenţă;
b) 20 de minute, pentru echipajele de urgenţă sau de terapie intensivă, în zonele rurale, la
cel puţin 75% din cazurile de urgenţă.
ART. 93

CAP. 5
Serviciile mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare (SMURD)

ART. 112
 5

Serviciile mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare sunt structuri publice integrate de

intervenţie, fără personalitate juridică, care funcţionează în organigrama inspectoratelor
pentru situaţii de urgenţă, respectiv a Unităţii Speciale de Intervenţie în Situaţii de Urgenţă,
având ca operator aerian structurile de aviaţie ale Ministerului Administraţiei şi Internelor,
precum şi, concomitent, după caz, în structura autorităţilor publice locale şi/sau a unor spitale
judeţene şi regionale de urgenţă.
ART. 113
(1) Serviciile mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare au în structura lor, după caz,
echipaje de intervenţie specializate în acordarea primului ajutor calificat, reanimarea,
descarcerarea şi executarea operaţiunilor de salvare, inclusiv salvarea aeriană.
(2) Echipajele integrate de terapie intensivă mobilă din cadrul Serviciilor mobile de
urgenţă, reanimare şi descarcerare sunt formate din cel puţin 4 persoane, dintre care un
conducător auto pompier şi un medic special pregătit provenit dintr-o structură spitalicească
de primire a urgenţelor. Celelalte persoane din echipajele integrate de terapie intensivă mobilă
pot fi asigurate de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă, de autorităţile publice locale şi/sau
de structurile spitaliceşti. În cadrul acestor echipaje pot acţiona şi voluntari special pregătiţi.

CAP. 4
Serviciile de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti

ART. 105
(1) Serviciile de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti sunt servicii publice cu
personalitate juridică.
(2) Serviciile de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti au ca scop principal
acordarea asistenţei medicale de urgenţă şi transportul medical asistat, utilizând, după caz,
personal medical superior şi/sau mediu calificat la diferite niveluri, precum şi conducători
auto formaţi ca ambulanţieri.
(3) Personalul de intervenţie din cadrul serviciilor de ambulanţă judeţene şi al municipiului
Bucureşti va purta echipamente de protecţie distincte conform normelor şi reglementărilor în
vigoare.
ART. 106
(1) Serviciile de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti au în structura lor două
compartimente distincte: compartimentul de asistenţă medicală de urgenţă şi transport
medical asistat şi compartimentul de consultaţii de urgenţă şi transport sanitar neasistat.
(2) Compartimentul de asistenţă medicală de urgenţă are în dotare ambulanţe tip B şi C şi
alte mijloace de intervenţie autorizate în vederea asigurării asistenţei medicale de urgenţă cu
sau fără medic.
(3) În cazul în care echipajele de urgenţă sunt fără medic, acestea vor funcţiona cu un
asistent medical ca şef de echipaj. Echipajele pot include şi personal voluntar special pregătit.
(4) Ambulanţele tip B şi C şi celelalte mijloace de intervenţie specifice din cadrul
compartimentului de asistenţă medicală de urgenţă nu vor fi utilizate în scop de consultaţii de
urgenţă la domiciliu sau transport sanitar neasistat al pacienţilor stabili, fără probleme
medicale acute.
ART. 107
(1) Compartimentul de asistenţă medicală de urgenţă efectuează şi transporturi medicale
asistate ale pacienţilor critici şi ale celor cu accidentări sau îmbolnăviri acute, care necesită
supraveghere din partea unui asistent medical ori medic şi monitorizarea cu echipamentele
medicale specifice.
(2) Compartimentul de asistenţă medicală de urgenţă funcţionează în regim de aşteptare şi
este finanţat din venituri proprii obţinute din contractele cu casele de asigurări de sănătate sau
 6

din alte surse în condiţiile legii, de la bugetul de stat pe bază de programe, din donaţii şi
sponsorizări.
(3) Compartimentul de asistenţă medicală de urgenţă poate avea în organigramă personal
medical cu studii superioare, personal medical cu studii medii, ambulanţieri, operatori
registratori de urgenţă şi dispeceri/radiotelefonişti, precum şi alte categorii de personal
necesare funcţionării compartimentului.
ART. 108
(1) Compartimentul de consultaţii de urgenţă şi transport sanitar funcţionează ca structură
distinctă în cadrul serviciilor de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, având în
organigrama sa personal medical cu studii superioare, personal medical cu studii medii,
conducători auto ambulanţieri şi alte categorii de personal necesare funcţionării acestuia.
(2) În dotarea compartimentului de consultaţii de urgenţă şi transport sanitar se află
ambulanţe tip A1 şi A2, precum şi alte mijloace de transport autorizate conform standardelor
şi reglementărilor naţionale şi europene, precum şi autoturisme de transport pentru medicii de
gardă în vederea efectuării consultaţiilor la domiciliu.
(3) În cadrul compartimentului de consultaţii de urgenţă şi transport pot efectua gărzi şi
medici de familie din afara structurii serviciilor de ambulanţă.
(4) Coordonarea activităţii de consultaţii de urgenţă se face prin dispeceratul medical de
urgenţă, aceasta putând fi realizată, unde este posibil, în colaborare cu medicii de familie.
(5) Compartimentul de consultaţii de urgenţă şi transport sanitar neasistat funcţionează în
regim de gardă şi/sau ture de cel mult 12 ore.
ART. 109
Activitatea de transport sanitar neasistat va fi efectuată de ambulanţieri şi asistenţi sau doar
de ambulanţieri, după caz.
ART. 110
(1) Activitatea de consultaţii de urgenţă la domiciliu şi cea de transport sanitar neasistat
sunt finanţate din venituri proprii obţinute din contractele cu casele de asigurări de sănătate
sau din alte surse în condiţiile legii, din donaţii şi sponsorizări.
(2) Activitatea de consultaţii de urgenţă la domiciliu şi de transport sanitar neasistat poate fi
externalizată parţial sau total, ea putând fi contractată ori subcontractată de servicii private de
ambulanţă şi de transport sanitar direct cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau sub
forma unui subcontract cu serviciile publice de ambulanţă.
(3) Serviciile de reparaţii auto, aprovizionare, alimentare cu carburanţi, alimentare cu
oxigen medicinal, piese auto şi curăţenie pot fi externalizate prin contract de parteneriat
public-privat, contract de asociere prin participaţiune sau închirieri, sumele rezultate
constituind venituri proprii ale serviciului de ambulanţă contractant.
ART. 111
(4) Coordonarea activităţii compartimentului de urgenţă se realizează la nivel judeţean şi al
municipiului Bucureşti de un medic specialist sau primar în medicină de urgenţă, anestezie-
terapie intensivă ori cu atestat în domeniul asistenţei medicale de urgenţă prespitalicească. La
nivelul substaţiilor, în lipsa unui medic, compartimentul de urgenţă poate fi coordonat de un
asistent medical.
(5) Coordonarea activităţii de consultaţii de urgenţă la domiciliu se va efectua de către un
medic specialist sau medic primar în medicină de familie, medicină generală, pediatrie ori
medicină internă.
(6) Coordonarea activităţii de transport sanitar neasistat se realizează de către un asistent
medical.

SECŢIUNEA a 4-a
Asistenţa medicală privată de urgenţă
 7

ART. 94
(1) Asistenţa medicală privată de urgenţă în faza prespitalicească este asigurată de serviciile
private de ambulanţă, pe baza unui contract direct cu beneficiarul, cu asigurătorul privat al
acestuia sau la solicitarea directă a beneficiarului ori a oricărei alte persoane, cu
consimţământul acestuia.
(2) Personalul medical, precum şi personalul nemedical care participă la acordarea
asistenţei medicale private de urgenţă în faza prespitalicească sunt pregătite în centre de
formare acreditate şi autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice. Programele de formare prevăd
condiţiile de certificare a personalului medical, necesităţile de formare continuă şi
recertificarea acestuia.
ART. 95
(1) Asistenţa medicală privată de urgenţă în faza spitalicească este asigurată de spitalele
private, pe baza unui contract direct cu beneficiarul, cu asigurătorul privat al acestuia sau la
solicitarea directă a beneficiarului ori a aparţinătorilor acestuia. În cazul pacienţilor cu
funcţiile vitale în pericol, spitalele private au obligaţia de a acorda gratuit primul ajutor, până
la transferul acestora în condiţii de siguranţă la un spital public.
(2) Asistenţa medicală privată de urgenţă este acordată de instituţii private, cu respectarea
standardelor minime de calitate şi de operare impuse serviciilor publice de Ministerul
Sănătăţii Publice.
(3) Asistenţa medicală privată de urgenţă include şi misiuni de ambulanţă aeriană asigurate
în baza unor contracte cu beneficiarii sau cu asigurătorii privaţi ai acestora.
ART. 96
Publicitatea şi reclama pentru asistenţa medicală privată de urgenţă cu scop comercial vor
specifica întotdeauna, în mod clar, că numerele de apel nu sunt gratuite şi că serviciile se
prestează contra cost.

CAP. 2
Acordarea asistenţei publice medicale şi tehnice de urgenţă şi a primului ajutor calificat

CAP. 3
Acordarea asistenţei medicale private de urgenţă

ART. 103
(1) Asistenţa medicală privată de urgenţă în faza prespitalicească este coordonată la nivelul
dispeceratului propriu al furnizorului de servicii de către personal medical cu studii
superioare.
(2) Asistenţa medicală privată de urgenţă în faza prespitalicească se organizează pe o zonă
stabilită de furnizorul de servicii, cu condiţia ca acesta să aibă mijloacele necesare acoperirii
zonei respective în timpii prevăzuţi pentru serviciile publice pentru diferite categorii de
urgenţă.
(3) Asistenţa medicală privată de urgenţă în faza prespitalicească este asigurată cu
ambulanţe şi echipamente care respectă normele şi standardele minime impuse serviciilor
publice de urgenţă prespitalicească.
ART. 104
(1) Serviciile medicale private de urgenţă prespitalicească nu pot contracta serviciile
publice în vederea acoperirii unor zone sau activităţi care nu pot fi acoperite prin capacitatea
proprie.
 8

(2) Serviciile medicale private spitaliceşti de urgenţă se organizează în structura spitalelor

private, respectând standardele minime impuse de Ministerul Sănătăţii Publice pentru
serviciile publice spitaliceşti de urgenţă.
(3) Serviciile medicale private de urgenţă spitalicească au obligaţia de a stabiliza orice
pacient care soseşte în serviciul respectiv în stare critică sau cu acuze ce ridică suspiciunea
unei afecţiuni acute grave, indiferent de capacitatea financiară a acestuia de a achita costurile
tratamentului şi de calitatea sa de asigurat, acesta putând fi transportat la un spital public, în
condiţii corespunzătoare, numai după stabilizarea funcţiilor vitale şi acordarea tratamentului
de urgenţă.
(4) În cazul în care nu au în structură servicii de gardă, spitalele private au obligaţia să
acorde primul ajutor şi să alerteze serviciile de urgenţă publice prin numărul unic pentru
apeluri de urgenţă 1-1-2.

SISTEME DE ÎNGRIJIRI LA DOMICILIU

*Scopul serviciului de îngrijire = a ajuta persoana dependentă (beneficiarul) în a

deveni pe cât de independent posibil, prin implicarea sa în procesul de luare a deciziilor şi
asumarea responsabilităţilor privind viaţa sa personală.

*Principii de bază în furnizarea serviciilor de îngrijiri la domiciliu (Standarde)

1. Organizaţia informează populaţia cu privire la oferta de servicii de îngrijire la

domiciliu. Informarea beneficiarului asupra drepturilor sale şi respectarea acestor drepturi în
cadrul procesului de furnizare de servicii sunt principii de bază în furnizarea serviciilor de
îngrijire.
Cum se face informarea
 organizaţia este responsabilă cu oferirea de informaţii clare şi relevante privind serviciile
furnizate
 informaţiile se oferă prin materiale informative proprii, scrise
 materialele informative se adresează
 potenţialilor beneficiari de servicii
 persoanelor ce îi îngrijesc sau celor care îi reprezintă, din familie sau din
afara familiei
 profesioniştilor din domeniul medical şi social implicaţi în dezvoltarea şi
implementarea serviciilor de îngrijire

2. Sistemul de înregistrare a cererilor de servicii

Înregistrarea cererilor de servicii se face în cadrul organizaţiei de către persoane
desemnate în acest scop.
Cererile sunt notate şi îndosariate.
Răspunsul la aceste cereri
 se face uzual în maxim 2 zile de la data luării în evidenţă
 în cazul în care cererea de servicii este foarte mare există o listă de aşteptare; beneficiarii
şi potenţialii beneficiari vor fi informaţi asupra existenţei acestei liste.

3. Furnizarea de servicii adecvate necesităţilor

În urma procesului de evaluare a necesităţilor sunt completate fişele de lucru, ca
instrumente de lucru în cadrul organizaţiei, pe baza cărora va fi întocmit planul de îngrijire.
Structura echipei
 9

Organizaţia dezvoltă o structură a echipei care să răspundă nevoilor beneficiarului,

pornind de la următoarele:
 există o structură minimală a echipei
 există un coordonator al echipei
 numărul echipelor şi coordonatorilor este stabilit pe baza volumului şi complexităţii
îngrijirii furnizate
 dacă îngrijirea furnizată este mai complexă şi mai specializată, coordonatorul trebuie să
aibă o echipă mai mică spre coordonare.
Exemplu: structura minimală a unei organizaţii furnizoare de servicii de îngrijiri la
domiciliu poate fi: 7 – 10 îngrijitori la domiciliu, 5 asistente medicale, 2 kinetoterapeuţi, 1
asistent social, 1 coordonator. Această echipă poate îngriji la domiciliu maxim 60 – 80
persoane.
(În cazul serviciilor hospice, echipa poate fi mai mică.)
Planul de îngrijire individualizat
Planul de îngrijire este realizat în urma evaluării necesităţilor beneficiarului.
Planul de îngrijire cuprinde următoarele informaţii:
 necesităţile de îngrijire şi gradul de dependenţă al beneficiarului
 tipul de servicii recomandate, care să răspundă necesităţilor sale de îngrijire
 obiectivele ce trebuie atinse în cadrul procesului de îngrijire (defalcate pe termene)
 evoluţia aşteptată din partea beneficiarului
 echipa implicată în furnizarea de servicii
 pe parcursul efectuării îngrijirilor, se va consemna evoluţia pacientului şi rezultatele
reevaluărilor acestuia.
Administrarea medicamentelor
Este stabilit clar în cadrul echipei cine are responsabilitatea dministrării
medicamentelor.
Privind modaliatea de administrare a medicamentelor:
 în cadrul organizaţiei trebuie să existe proceduri clare , scrise, care să identifice riscurile
care pot să apară în modalitatea de administrare a medicamentelor
 este important ca locul de depozitare a medicamentelor pe perioada tratamentului să fie
acelaşi, să nu fie schimbat pe perioada tratamentului, şi să fie accesibil beneficiarului
 toate informaţiile privind dozele, modul de administrare şi orele de administrare a
medicamentelor trebuie notate în fişa de lucru aflată la domiciliul beneficiarului şi care
este disponibilă echipei de îngrijire.
Aplicarea tehnicilor de îngrijire
Se face conform standardelor de lucru profesionale în domeniu.
Serviciile sunt nediscriminatorii.
Comunicare
Comunicarea în cadrul echipei se face
 direct în cadrul şedinţelor săptămânale
 în rest: prin intermediul fişelor de lucru; fiecare profesionist are şi completează o fişă de
lucru, care se introduce în dosarul beneficiarului.
Implicarea beneficiarului în procesul de îngrijire
Implicarea directă se face
 prin stabilirea împreună cu beneficiarul şi semnarea de către acesta a planului de îngrijire,
 prin participarea directă la activităţile incluse în planul de îngrijire.
Asumarea riscului de către beneficiar
 se face în măsura capacităţii sale de decizie
 se specifică în planul de îngrijire.
 10

4. Calificarea personalului
Persoanele angajate sunt persoane care au experienţă în domeniul sănătăţii sau care
sunt absolvente / absolvenţi de curând ai unei forme de şcolarizare în profilul cerut.
Coordonatorii sunt profesionişti din domeniul medical şi / sau social şi care au
experienţă în domeniul îngrijirii la domiciliu şi al lucrului în echipă.

5. Respectarea codului muncii şi regulilor în cadrul organizaţiei

Personalul angajat (inclusiv colaboratorii) sunt informaţi în scris asupra respectării
Codului Muncii.
Regulile în cadrul organizaţiei se referă la:
 respectarea principiilor de bază în furnizarea de servicii
 respectarea responsabilităţilor incluse în fişa postului
 neutilizarea de practici necorespunzătoare la domiciliul beneficiarului (ton ridicat,
comportament de refuz şi respingere, fumatul sau consumul de băuturi alcoolice, furt sau
minciună)
 cunoaşterea şi aplicarea de metode şi tehnici de prim ajutor în caz de urgenţă, la
domiciliul beneficiarului.

6. Păstrarea fişelor şi documentelor organizaţiei

Organizaţia trebuie să păstreze toate fişele şi documentele necesare pentru
desfăşurarea în bune condiţii a procesului de furnizare de servicii.
Fişele şi documentele din cadrul organizaţiei sunt:
 fişele de evaluare ale fiecărui beneficiar
 fişele de post
 documentele persoanelor angajate şi ale colaboratorilor
 documentele care includ reclamaţiile, mulţumirile sau sesizările, situaţiile de abuz şi cum
s-a răspuns la acestea
 documentele financiare în care sunt detaliate toate tranzacţiile.
Toate aceste fişe şi documente sunt disponibile personalului angajat în cadrul
organizaţiei şi implicat în procesul de furnizare de servicii.

7. Identificarea şi evaluarea riscului

Organizaţia elaborează un plan care să conţină modalitatea prin care riscurile şi
tipurile de riscuri pot fi identificate în procesul de furnizare de servicii.
În situaţiile în care organizaţia identifică anumite riscuri, atât pentru personalul angajat
cât şi pentru beneficiari,
 tipul riscului se discută
 în echipă
 cu beneficiarul,
 se încearcă depăşirea situaţiilor de risc ţinând cont şi de dorinţele beneficiarului, fără a
compromite sănătatea şi securitatea acestuia.

8. Prevenirea formelor de abuz

Prevenirea formelor de abuz asupra beneficiarului
Formele de abuz ce pot fi identificate şi prevenite sunt:
 abuzul fizic
 abuzul psihologic
 abuzul financiar
 abuzul sexual
 11

 discriminare
 neglijare.
În momentul identificării situaţiei de abuz asupra unui beneficiar este anunţată echipa
implicată în îngrijire şi se iau măsurile corespunzătoare de prevenire.
Prevenirea formelor de abuz asupra personalului
Formele de abuz ce pot fi identificate sunt:
 abuzul fizic
 abuzul psihologic
 abuzul sexual.
Situaţiile de abuz care pot să apară sunt comunicate coordonatorului de echipă, se
discută în cadrul şedinţelor şi se iau măsuri de prevenire.

9. Ieşirea din evidenţă, transfer, preluare

În procesul de furnizare de servicii pot să apară modificări ale necesităţilor
beneficiarului care pot determina ieşirea din evidenţă, transferul şi / sau preluarea de către o
altă organizaţie.

10. Dreptul la intimitate, demnitate şi confidenţialitate

Pentru a asigura confidenţialitatea informaţiilor, organizaţia dispune de bază de date
accesibilă doar echipei.
Confidenţialitatea se referă la acele informaţii privind:
 numele
 adresa
 diagnosticul
 relaţiile asupra familiei beneficiarului

11. Asigurarea necondiţionată a serviciului

Organizaţia trebuie să se asigure permanent de furnizarea necondiţionată a serviciilor
de îngrijire din partea angajaţilor. În acest scop va răspunde reclamaţiilor şi sesizărilor ce pot
să apară atât din partea beneficiarului cât şi a familiei acestuia.
Organizaţia va desemna o persoană responsabilă în cadrul acesteia de sistemul de
înregistrare şi rezolvare a sesizărilor şi reclamaţiilor.

STANDARDE ÎN ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ

*Definiţii
Def. OMS, 1990 Îngrijirea paliativă este îngrijirea activă, totală, acordată pacienţilor a
căror boală nu mai răspunde la tratamentul curativ. Accentul se pune pe controlul durerii şi
al altor simptome specifice, pe asistenţa psiho-emoţională, socială şi spirituală. Scopul
îngrijirii paliative este asigurarea unei cât mai bune calităţi a vieţii pentru bolnav şi familia
acestuia.

Doyle et al., 1993 defineşte Medicina paliativă ca: studiul şi îngrijirea pacienţilor cu
boală activă, progresivă şi avansată, pentru care prognosticul este limitat iar îngrijirea este
orientată către asigurarea calităţii vieţii.
În 1987 Medicina paliativă a fost recunoscută ca specialitate în Marea Britanie.
În România ea a fost acceptată oficial ca supraspecializare medicală (Îngrijiri
paliative) prin ordinul MS nr. 772 / 1999.
 12

*Îngrijirea paliativă de specialitate (tip hospice)

Este asigurată de echipe interdisciplinare formate din personal medical şi ne-

medical cu pregătire suplimentară adecvată în controlul simptomelor specifice bolilor
incurabile în stadii avansate şi terminale, şi cu instruire în probleme ale comunicării cu
bolnavul incurabil.
Îngrijirea paliativă se acordă bolnavului eligibil pentru acest tip de îngrijire, indiferent
de mediul în care acesta optează să fie asistat.

Tipuri de servicii de îngrijiri paliative

În ultimele decenii s-au dezvoltat extrem de rapid în lumea întreagă diferite tipuri de
servicii hospice, în funcţie de contextul socio-economic, de specificul organizării sistemelor
de sănătate şi de categoriile de beneficiari vizate.
În prezent există următoarele tipuri de servicii de îngrijiri paliative
 Servicii de îngrijiri hospice la domiciliu
 Unităţi hospice cu paturi
 Echipe hospice / secţii de îngrijiri paliative în spitale
 Centre de zi

Îngrijirea paliativă prin echipe interdisciplinare se referă la

 Îngrijire holistică, adresată necesităţilor fizice (prin controlul simptomelor specifice:
durere, greaţă, vărsături, dispnee, diaree, constipaţie, etc.), psiho-emoţionale, spirituale şi
sociale ale pacientului şi familiei
 Îngrijire orientată către familie, prieteni, îngrijitori
 Îngrijire terminală pentru a asigura o moarte decentă şi demnă, indiferent de locul unde
pacientul doreşte să fie îngrijit
 Pregătire şi sprijin al familiei în perioada de doliu
 Pregătire profesională continuă a personalului
 Educarea personalului şi diseminarea informaţiilor privind specificul îngrijirii paliative.

Educaţia personalului este vitală în menţinerea calităţii îngrijirii paliative şi nu poate

lipsi din standardele de bază ale oricăror servicii hospice.
Educaţia se face
 Prin metode formale (conferinţe, cursuri, seminarii, publicaţii de specialitate, Internet, etc)
 Prin practică clinică
Ea asigură accesul întregii echipe la ultimele cercetări în domeniul farmacologic şi ne-
farmacologic referitoare la metodele moderne de control al simptomelor şi la metode specifice
de comunicare eficientă.

Beneficiarii serviciilor de îngrijire paliativă

În mod tradiţional îngrijirea paliativă se adresa bolnavilor de cancer în stadii
incurabile.
În timp îngrijirea s-a extins şi către nevoile altor categorii de bolnavi:
 SIDA
 Boli neurologice, Scleroză multiplă (în plăci)
 Malformaţii congenitale
 Insuficienţe de organ
 Bolnavi de vârsta a 3-a cu patologie multiplă, etc.
 13

Sprijinul acordat familiei

Membrii familiei beneficiază de sprijin
 psiho-emoţional în timpul bolii pacientului
 spiritual adecvat necesităţilor individuale
 social după decesul acestuia
Familia, prin instruire adecvată din partea echipei hospice, este veriga de legătură cu
personalul medical şi asigură supravegherea şi îngrijirea la domiciliu 24 de ore din 24.