Dosarul nr.

1-1834/2023 1-23102046-12-1-
14072023
SENTINŢĂ
În numele Legii
02 octombrie 2023 mun. Chișinău

Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani

Instanţa compusă din:
Preşedintele şedinţei, Judecător Dorin Munteanu
Grefier Alexandrina
Miron

Cu participarea:
Acuzatorului de stat, procurorului Alla Cazacu
Apărătorului inculpatului Sergiu Bucicov
Inculpatului Tudoreanu Nicolae
*****
În lipsa:
Părții vătămate ***** *****

examinând în cadrul şedinţei de judecată publică conform art. 3641 Cod de procedură
penală al RM, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cauza penală privind
învinuirea lui:
Tudoreanu Nicolae *****, născut la *****, IDNP *****,
în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) din Cod penal al RM.
Perioada examinării cauzei penale: 14 iulie 2023 – 02 octombrie 2023.
Procedura de citare a fost respectată.

C O N S T A T Ă:

Tudoreanu Nicolae *****, la data de 05.02.2023, în intervalul de timp cuprins între

orele 15:00 – 16:00, ora concretă ne fiind stbililă de către organul de urmărire penală,
aflându-se pe teritoriul bisericii amplasate pe str. Doina, 199 din mun. Chișinău, fără nici un
motiv, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului
fratelui său ***** *****, cauzându-i conform Raportului de expertiză judiciară nr.
202302P0303 din 07.02.2023 – fractură a procesului condilian pe dreapta cu deplasare,
echimoză la nivelul feței, leziuni, care, au putut fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a
unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează
dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare
corporală medie.
Astfel prin acțiunile sale intenționate, Tudoreanu Nicolae *****, a comis infracțiunea
prevăzută de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal – Violența în familie, adică acțiunea
intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care a
provocat vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.
 Inculpatul Tudoreanu Nicolae *****, în ședința de judecată până la începerea cercetării
judecătoreşti, a declarat, personal prin înscris autentic, că recunoaște totalmente săvârşirea
faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală.
Avocatul inculpatului Tudoreanu Nicolae ***** şi procurorul nu au obiectat în privința
solicitării inculpatului pentru ca examinarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală.
Ascultând participanţii la proces, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată a
ajuns la concluzia că declaraţia personală prin înscrisul autentic, înaintat de inculpatul
Tudoreanu Nicolae *****, a fost depusă cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de
procedură penală al RM.
Prin prisma art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală al RM, instanța de judecată
deliberând pe loc a dispus examinarea cauzei penale privind învinuirea cet. Tudoreanu
Nicolae ***** în condițiile art. 3641 Cod de procedură penală al RM.
În cadrul ședinței de judecată, procurorul a solicitat recunoașterea cet. Tudoreanu
Nicolae ***** vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal
al RM cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal al RM,
executarea pedepsei să-i fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani. În
temeiul art. 90 alin. (6) Cod penal al RM să-i fie stabilite 100 ore muncă neremunerată în
folosul comunității. De asemenea, a solicitat ca mijloacele materiale de probă să fie păstrat la
dosar pe întreaga perioadă de păstrare a acestuia. A mai solicitat încasarea cu titlu de
cheltuieli de judecată în beneficiul statului suma de 448,00 lei pentru expertiza efectuată pe
dosar.
Avocatul în interesele inculpatului a solicitat aplicarea în privința inculpatului a unei
pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în cuantum minim.
Inculpatul Tudoreanu Nicolae ***** în ședință de judecată a susținut poziția
apărătorului său.
Inculpatul Tudoreanu Nicolae *****, în ședința de judecată fiind audiat conform
regulilor de audiere a martorilor prevăzute de art. art. 105-110, 370 Codul de procedură
penală al RM, învinuirea care i-a fost adusă potrivit rechizitoriului o recunoaște integral,
faptele indicate în rechizitoriu sunt descrise corect, și nu are nimic suplimentar de adăugat.
La înrebarea instanței de judecată a menționat că, a fost o problemă, a fost un conflict și s-au
îmbrâncit. La întrebările de concretizarea ale acuzatorului de stat, inculpatul a enunțat că,
recunoaște greșeala sa și faptele sunt indicate corect. A mai pretins că fratele său l-a provocat
și atunci el s-a înnervat. Ei cu fratele au avut un conflict. Fratele i-a rupt haina, din care
cauză ei și s-au îmbrâncit. El i-a achitat toate cheltuielile suportate de fratele său. La acel
moment nu a realizat că erau pe teritoriul bisericii, dar la moment înțelege acest lucru. La
întrebările avocatului, inculpatul a declarat că, până la eveniment, fratele său i-a rupt scurta.
Cele săvârșite de el au fost greșite și îi pare foarte rău. Îi pare rău de cele comise, se căiește
în acest sens, din care considerent a solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.
Analizând declarațiile inculpatului depuse în ședința de judecată, în raport cu cele
depuse în cursul urmăririi penale, instanța le reține ca fiind în concordanță cu circumstanțele
de fapt ale cauzei, considerându-le veridice.
 În afară de explicaţiile inculpatului Tudoreanu Nicolae *****, date în şedinţa de
judecată, au mai fost prezentate din partea acuzării şi acceptate următoarele probe de
dovedire a vinovăţiei sale, administrate în faza de urmărire penală:
- Procesul-verbal de audiere a bănuitului Tudoreanu Nicolae ***** din
21.06.2023, potrivit căruia acesta vina în comiterea infracțiunii nu a recunoscut-o și a
declarat că, la data de 05.02.2023, prezentându-se la focul de muncă după o absență de 10
zile, a devenit martorul unei altercații între colegii de muncă ***** și Tudoreanu Markell.
*****, a solicitat de la el o plată în sumă de 600,00 lei, pe care, nu a avut posibilitatea să o
achite, deoarece, în aceiași zi, a efectuai alte plăți cu personalul auxiliar, rugându-l, să revină
a doua zi, pentru încasarea plății respective. A incercat să intervină în vederea aplanării
conflictului, însă, lucrurile, au degenerat într-o altă extremă. *****, a devenit foarte agresiv,
numindu-l cu cuvinte necenzurate atât pe el, cât și pe alte persoane aflate la fața focului
(Pascari Gheorghe, Gaius Pavel, Tudoreanu Markell și Tudoreanu Pelaghia). În continuare,
*****, s-a apropiat de el și l-a determinat să-l îmbrâncească, fiind hărțuit fizic și moral
(deteriorându-i haina) timp de câteva ore, fapt, soldat cu aplicarea forței fizice în scop de
auto-apărare. Concret, l-a îmbrâncit pe fratele său *****, care, nici nu a căzut jos. Lovituri
cu mâinele și picioarele nu i-a aplicat. Ultimul, a fost inițiatorul conflictului, mai mult legat
de administrarea bisericilor de pe teritoriul cimitirului *****, dorind să-l defăimeze ca
slujitor și, să-i ocupe funcția de administrator al bisericii. A mai declarat că, prin intermediul
avocaților săi, Constantin Cojocaru și Sergiu Bucicov, au ajuns la o înțelegere comună cu
partea vătămată *****, achitându-i despăgubiri în sumă de 5000,00 lei, încheind cu ultimul o
tranzacție de împăcare. (f.d. 55-56)
- Procesul-verbal de audiere a învinuitului Tudoreanu Nicolae ***** din
13.07.2023, potrivit căruia acesta a rescunoscut faptele comise, însă nu a recunoscut
învinuirea incriminată. A mai invocat că susține declarațiile sale anterioare făcute în calitate
de bănuit (f.d. 71)
- Procesul-verbal de audiere și audiere suplimentară a părții vătămate *****
***** din 06.02.2023 și 24.02.2023, potrivit căruia aceasta a declarat că, împreună cu fratele
său Tudoreanu Nicolae *****, activeză în calitate de preoți la biserica *****, amplasată pe
str. Doina, 199 din mun. Chișinău de aproximativ 10-15 ani. Anterior, au mai fost cazuri, în
care fratele său, aplica violență în privința sa și a soției sale, însă, a încercat să evite
conflictele, fără a depune nici el, personal și nici soția sa plângeri pe numele acestuia. La
data de 05.02.2023, în intervalul de timp cuprins între orele 15:00 – 16:00, fratele său
Tudoreanu Nicolae *****, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a inițiat un conflict, în
rezultatul căruia, i-a luat telefonul mobil de model „Xiaomi Redmi”, carduri bancare și bani
în numerar în sumă totală de 5000,00 lei care se aflau în husa telefonului. I-a solicitat
restituirea bunurilor și, în timpul, când dorea să și le recupereze, ultimul, aflându-se pe
teritoriul bisericii, a încercat să-i aplice lovituri, pe care le-a evitat. Ulterior, aflându-se în
acelați loc, fratele său, i-a aplicat două lovituri cu mâinile și picioarele în regiunea picioarelor
sale, după ce, cu mâna, i-a aplicat o lovitură în regiunea maxilarului, simțind o durerea în
regiunea mandibulei pe partea dreaptă. După care, Tudoreanu Nicolae *****, a fugit cu
telefonul sustras. A stat puțin pe teritoriul bisericii, după care, simțind dureri în regiunea
mandibulei, văzând că fratele său nu se întoarce, a mers la domiciliul acstuia. Bătând la
poartă, a ieșit soția ultimului, căreia, i-a comunicat că, în cazul, în care nu i se va întoarce
telefonul și tot ce se afla în husă, v-a apela la poliție. Peste o perioadă de timp, a ieșit tratele
Tudoreanu Nicolae *****, care, i-a restituit telefonul mobil, împreună cu cardurile și banii ce
se aflau în husa telefonului, însă, din conținutul telefonului, erau șterse înregistrările audio,
video și fotografiile. Nu are pretenții față de fratele său referitor la telefon, carduri bancare și
bani. Pretenții are față de faptul că, în public, i-a aplicat lovituri, fracturându-i mandibula.
Suplimentar, după pornirea urmăririi penale, a declarat că își menține declarațiile făcute în
cadrul procesului penal, însă, nu are nici o pretenție față de fratele său Nicolae și, folosindu-
se de drepturile sale procesuale, refuză de a face declarații împotriva fratelui msău motiv că
s-au împăcat. Oricum, dacă legea nu permite împăcarea pe această categoric de infrcațiuni,
refuză de a participa la acțiunea procesuală de confruntare. (f.d. 14, 19)
- Procesul-verbal de audiere a martorului Gaius Pavel din 22.06.2023, care a
comunicat că, locuiește pe teritoriul bisericii, pe care o păzește 24/24. Pe *****, Tudoreanu
Nicolae și Tudoreanu Markell, î-i cunoaște, deoarece, aceștia sunt frați și preoți la biserica
*****. Data concretă nu o cunoaște, era pe timpul iernii 2023. Aflându-se în casa bisericii, în
timpul mesei, a intrat *****, care, a început să se certe cu Tudoreanu Markell, esența
conflictului, nu o cunoaște, aceta, încercând să filmeze ceva cu telefonul. Au ieșit afară,
unde, Ion (Tudoreanu), încerca să se certe cu cei prezenți. Tudoreanu Nicolae, venind singur,
a încercat să-l calmeze pe Ion, care î-i filma pe toți. I-a luat telefonul, încercând să-l calmeze,
spunându-i că il v-a restitui ulterior, trimițându-l acasă. *****, încercând să-și recupereze
telefonul. A ieșit mama lor pe nume Pelagheia, care, a încercat să-l trimită pe Ion
(Tudoreanu) acasă. Conflictul, a durat în jur de 2 – 2,5 ore, în prezența sa, nu a observat ca
Ion (Tudoreanu) să fi fost lovit. (f.d. 41)
- Procesul-verbal de audiere a martorului Tudoreanu Markell din 22.06.2023, care
a comunicat că, este fratele cet. ***** și a lui Tudoreanu Nicolae. La data de 05.02.2023, în
jurul orei 07:30, a venit pe teritoriul bisericii, deoarece, urmau a fi petrecute slujbele de
duminică. Aproximativ în jurul orei 14:30 – 15:00, de el, s-a apropiat fratele său *****, cu
niște pretenții, că ar fi primit niște bani pentru slujbă, despre care, nu i-a comunicat fratelui
său mai mare Tudoreanu Nicolae, care, este administratorul chelar al bisericilor de pe
teritoriul cimitirului ***** din mun. Chișinău. El (Tudoreanu Markell), a negat acest fapt,
după ce, a intenționat să iasă din casă, pentru a evita conflictul. În întâmpinare venea
Gheorghe Pascari și, *****, imediat a schimbat tema discuției, începând să-l numească pe
ultimul, reproșindu-i că îl ascultă doar pe Tudoreanu Nicolae și nu pe el. S-a oprit pentru a-i
ținea apărarea lui Gheorghe, ambii, ieșind afară. *****, a ieșit în urma lor, spunându-i lui
(Tudoreanu Markell), că este un bețiv, apropiindu-se la o distanță intimă. L-a îndepărtat cu
mâinile pentru a evita conflictul, cerându-i să-l lase în pace. Cineva, l-a chemat pe
Tudoreanu Nicolai, care, venind, i-a cerut lui ***** să se liniștească și să plece acasă.
Ultimul, i-a reproșat prin cuvintele: „că cine ar fi el, să-l trimită acasă”. Fiind superior în
biserică, Tudoreanu Nicolae, s-a enervat, deoarece ultimul nu i s-a supus. *****, la rându-l
său, a scos telefonul mobil și a început să-l filmeze pe Tudoreanu Nicolae. Ultimul, din
motivul filmării, din nou s-a enervat pe *****, cerându-i repetat să plece acasă, după ce, în
scopul întreruperii filmării, i-a luat telefonul din mână, punându-l în buzunarul hainei sale,
spunându-i că i-l va restitui ulterior. *****, încerca să-și recupereze telefonul. În acest mod,
între ei, iscându-se o altercație. În timpul altercației *****, i-a rupt haina cet. Tudoreanu
Nicolae, ceea, ce a provocat din nou indignarea ultimului. Tudoreanu Nicolae, spre evitatrea
faptului intrării ocazionale a unor persoane terțe pe teritoriul bisericii, care ar fi putut vedea
conflictul între preoți și să-și creeze niște impresii greșite, a mers în spatele bisericii, iar
***** mergând în urma lui cerându-i să-i restituie telefonul. Pentru a aplana conflictul, el
(Tudoreanu Markell), a chemat-o pe mama sa, pentru a-l liniști pe *****, iar el, a mers să-l
liniștească pe Tudoreanu Nicolae. Între timp, ***** încerca să-și recupereze telefonul mobil,
încercând să-l scoată din buzunarul lui Tudoreanu Nicolae, la care, ultimul, îi cerea să-l lase
în pace, încercând să se îndepărteze de el. Conflictul, a durat aproximativ o oră, timp în care
mama sa încerca să-l tragă pe Ion într-o parte. Menționează că ***** nu a avut nici un motiv
de a-l lovi pe *****, acesta, doar îl îmbrâncea pentru ca ultimul să nu se apropie de el. Însă,
reieșind din făptui că primul este de o corpolență mai solidă decât *****, posibil că l-a atins
la față, auzind un sunet „ai”, după ce s-a apucat de mandibulă, auzindu-se un sunet specific
de parcă ar fi îndreptat-o, continuând să ceară restituirea telefonului. Cearta a mai durat în jur
de 15 minute, după care *****, a dorit să apeleze „salvarea”, însă nu avea telefon mobil.
Deoarece *****, nu prezenta semne vizibile de leziuni corporale, nu i-au tras atenție, crezând
că acesta joacă teatru. Între timp, lui Tudoreanu Nicolae i s-a făcut rău din cauza maladiei de
care suferă (tensiune arterială și zahar ridicat), și ela plecat acasă, iar *****, a plecat în urma
lui după telefon, el (Tudoreanu Markell), mergând în urma lor. Martori a celor întâmplate au
fost el, Gheorghe Pascari, Pavel Gaius și mama lor, care, la momentul audierii, se afla la o
mănăstire din r-nul Rezina și nu a acceptat să fie audiată, declarând că, deoarece, sunt frați,
să facă ce doresc, fără a o implica pe ea. A mai declarat că, fiind martor al tuturor celor
întâmplate, nu a observat ca Tudoreanu Nicolae, să-l lovit cu mâinile și picioarele pe *****.
Primul, doar l-a îmbrâncit, cerându-i să-l lase în pace. (f.d. 38-39)
- Procesul-verbal de audiere a martorului Pascari Gheorghe din 22.06.2023, care a
comunicat că, Tudoreanu Nicolae, ***** și Tudoreanu Markell, sunt frați drepți și activează
în calitate de preoți la biserica *****. Într-o zi din luna februarie, în timpul mesei, se afla în
casa bisericii împreună cu Tudoreanu Markell. În acest timp, a intrat *****, care l-a numit
porc, spund că îi dă ascultare doar părintelui Nicolai (Tudoreanu) și trăiește pe spatele mamei
acestuia și, tatălui, care a decedat. A mers la părintele Nicolae și l-a rugat să-l liniștească pe
Ion, deoarece l-a insultat, numindu-l cu cuvinte murdare. Tudoreanu Nicolae, a mers la Ion,
care filma cu telefonul mobil, cerându-i să plece acasă, la care, ultimul, a reproșat că: „cine
ar fi el să-l trimită acasă, deoarece, se află pe teritonul bisericii, care nu este personal”.
Tudoreanu Nicolae, i-a luat lui ***** telefonul mobil, pe care l-a pus în buzunarul din spate
al pantalonilor. Încercând să-și recupereze telefonul, *****, i-a deteriorat scurta lui
Tudoreanu Nicolae, iar la reproșul ultimului că filmează, ***** i-a răspuns că este telefonul
lui și, face ce dorește. Toate cele descrise, au durat aproximativ o oră. În acest timp, *****,
se apropia de Tudoreanu Nicolae, spunându-i să-l lovească, după ce, la un moment dat,
*****, a spus „ai”, și s-a apucat de față, continuând să ceară restituirea telefonului. În
continuare, conflictul a mai durat vre-o 20 minute, după ce, Tudoreanu Nicolae, din motiv că
se simțea rău, a plecat acasă, iar *****, a mers în urma lui, cerând să i se întoarcă telefonul.
Împreună cu ei, a mers și Tudoreanu Markell. Ce a urmat în continuare, nu cunoaște,
deoarece, a rămas pe teritoriul bisericii. (f.d. 43)
- Mijloacele materiale de probă:
- Raportul de expertiză judiciară nr. 202302P0303 din 07.02.2023, în concluzia căruia
este indicat că: la examinarea medico-legală a cet. ***** ***** și a documentelor medicale,
s-au constatat: fractura procesului condilian pe dreapta cu deplasare, echimoză la nivelul
feței, leziuni, care, au putut fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect
contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea
sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie.
Regiunile anatomice unde sunt localizate leziunile corporale constatate sunt accesibile pentru
mâna proprie, însă nu sunt caracteristice pentru autoprovocare. (f.d. 27-28)
La adoptarea sentinţei, potrivit prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) CPP RM,
Instanţa de judecată trebuie să soluţioneze următoarele chestiuni în următoarea
consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvârşirea căreia este învinuit inculpatul; 2)
dacă această faptă a fost săvârşită de inculpat; 3) dacă fapta întruneşte elementele
infracţiunii şi de care anume lege penală este prevăzută ea; 4) dacă inculpatul este vinovat
de săvârşirea acestei infracţiuni.
Verificând respectarea condiţiilor prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală al
RM şi audiind inculpatul în coraport cu cercetarea tuturor probelor administrate la faza
urmăririi penale, instanţa a constatat că inculpatul recunoaşte în totalitate faptele indicate în
rechizitoriu, acţiunile căruia instanţa le califică în conformitate cu prevederile art. 2011 alin.
(2) lit. c) Cod penal – Violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru
al familiei în privința altui membru al familiei, care a provocat vătămarea medie a
integrității corporale sau a sănătății.
În acord cu art. 93 alin. (1) CPP RM, probele sunt elemente de fapt dobândite în modul
stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii,
la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei, precum şi la stabilirea altor
împrejurări importante pentru justa soluţionare a cauzei.
În corespundere cu art. 101 alin. (1), (2) CPP RM, fiecare probă urmează să fie
apreciată din punct de vedere al pertinenţei, concludenţei, utilităţii şi veridicităţii ei, iar
toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Judecătorul apreciază
probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate
aspectele şi în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.
În acest context, prin prisma art. 100 alin. (4) din Codul de procedură penală, toate
probele administrate în cauza penală au fost verificate sub toate aspectele, complet și
obiectiv, fiind analizate probele administrate, coroborarea lor cu alte probe, necesitatea
administrării de noi probe și verificarea sursei de proveniență a acestora.
La caz, instanța susține că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a menționat că, deși
articolul 6 § 1 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil, acesta nu stabilește
reguli privind admisibilitatea probelor, problemă care trebuie să fie reglementată în primul
rând de dreptul național (Lhermitte v. Belgia [MC], 29 noiembrie 2016, § 83), or atunci când
Curtea Europeană verifică încălcări ale procedurii de administrare a probelor, ea constată
modul în care această încălcare afectează caracterul echitabil al întregii proceduri (Bykov v.
Rusia [MC], 10 martie 2009, § 89, Prade v. Germania, 3 martie 2016, § 33, Dimitrov și
Momin v. Bulgaria, 7 iunie 2018, § 51, 62).
Pe plan național, art. 95 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că, sunt
admisibile probele pertinente, concludente și utile administrate în conformitate cu
prevederile Codului, iar art. 95 alin. (2) din Codul de procedură penală stabilește că,
problema admisibilității probelor o decide organul de urmărire penală, din oficiu sau la
cererea părților, ori, după caz, instanța de judecată, important fiind accesul în egală măsură a
tuturor părților la cercetarea probei.
Astfel, instanța a constatat din materialele cauzei că partea apărării a avut accesul în
egală măsură la cercetarea tuturor probelor enunțate în rechizitoriu inclusiv să le conteste, în
conformitate cu prevederile art. 101 alin. (4) din Codul de procedură penală, adoptând o
poziție clară, prin care au renunțat expres la anumite garanții procesuale, solicitând
examinarea cauzei în procedură simplificată.
Prin urmare, fiind cercetate în cumul probele administrate în cadrul urmăririi penale, se
constată că acestea sunt pertinente și concludente, precum și coroborează între ele, nefiind
stabilite anumite contradicții esențiale și semnificative între probele cu martori și cele
materiale, iar în ansamblu confirmă circumstanțele expuse în învinuirea adusă inculpatului.
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Codul penal, infracțiunea este o
faptă (acțiune sau inacțiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârșită cu
vinovăție și pasibilă de pedeapsă penală.
Conform art. 51 alin. (1) din Codul penal, temeiul real al răspunderii penale îl
constituie fapta prejudiciabilă săvârșită, iar componența infracțiunii, stipulată în legea
penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale.
Potrivit art. 52 alin. (1) din Codul penal, se consideră componență a infracțiunii
totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă
prejudiciabilă drept infracțiune concretă. Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că,
componența infracțiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea infracțiunii potrivit unui
articol concret din codul penal.
Conform art. 113 alin. (1) din Codul penal, se consideră calificare a infracțiunii
determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei
prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.
Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la
toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală și de
către judecători.
Calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de
către persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători. Instanța de judecată
relevă că în cauza Kokkinakis vs. Grecia din 25.25.1993, CtEDO a statuat că o infracțiune
trebuie să fie definită clar prin lege. Această condiție va fi îndeplinită atunci când individul
poate să știe, pornind de la prevederea normei pertinente și la nevoie cu ajutorul interpretării
ce-i este dată în jurisprudență, ce acte și omisiuni sunt de natură să-i angajeze răspunderea
penală.
Verificând respectarea condițiilor prevăzute de art. 3641 din Codul de procedură penală,
audiind inculpatul în coraport cu cercetarea tuturor probelor administrate la faza urmăririi
penale, instanța a constatat că ultimul recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriul
întocmit, acțiunile căruia instanța le încadrează în conformitate cu prevederile normelor din
Codul penal al Republicii Moldova, după semnele invocate infra.
Astfel, analizând declarațiile inculpatului date în şedinţa de judecată, studiind
multilateral, complet şi obiectiv materialele cauzei penale, apreciind fiecare probă din punct
de vedere al pertinenţei, concludenţei, utilităţii şi veridicităţii ei, iar toate probele în
ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor în temeiul art. 101 CPP RM, instanța de
judecată ajunge la concluzia că vina inculpatului Tudoreanu Nicolae *****, pentru
comiterea acțiunilor prejudiciabile incriminate a fost deplin dovedită în ședința de judecată,
acțiunile acesteia întrunind sub aspect obiectiv și subiectiv semnele constitutive ale
componenței de infracțiune stabilite la art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal – Violența în
familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui
membru al familiei, care a provocat vătămarea medie a integrității corporale sau a
sănătății.
Cu referire la elementele constitutive ale componenței de infracțiuni incriminate,
instanța de judecată reține că obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. 2011 CP
RM are un caracter complex. Astfel, obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu
privire la solidaritatea familială. La rândul său, obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile
sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea, integritatea fizică sau psihică, la
onoarea şi demnitatea persoanei, la substanţa, integritatea sau potenţialul de utilizare a
bunurilor, la posesia asupra bunurilor.
Obiectul material al infracțiunii de violenţă în familie îl reprezintă corpul persoanei (în
acele cazuri când săvârşirea violenţei în familie presupune influenţarea directă infracţională
asupra corpului victimei).
Latura obiectivă a infracţiunii de violenţă în familie are următoarea structură: 1) fapta
prejudiciabilă care constă în acţiunea sau în inacţiunea manifestată fizic sau verbal; 2)
urmările prejudiciabile sub forma suferinţei fizice, vătămării uşoare a integrităţii corporale
sau a sănătăţii, suferinţei psihice ori a prejudiciului material sau moral; 3) legătura de
cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Metodele și mijloacele aplicate la săvârșirea infracțiunii de violență în familie nu au
nici o relevantă la calificarea faptei, însă pot fi luate în considerație la individualizarea
pedepsei.
Infracțiunea prevăzută la art. 2011 alin. (2) lit. c) CP RM este o infracțiune materială.
Ea se consideră consumată din momentul producerii suferinței fizice, vătămării medii a
integrității corporale sau a sănătății, suferinței psihice ori a prejudiciului material sau moral.
Prin prejudiciu material se înțelege daunele materiale, susceptibile de evaluare sau
estimare financiară/pecuniară, rezultând din orice act de violență în familie.
Prin prejudiciu moral se are în vedere suferințele cauzate victimei, care duc la umilire,
frică, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenței fizice, la sentimente de frustrare.
Latura subiectivă a infracţiunii de violenţă în familie se exprimă, în primul rând, în
vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă. Despre caracterul intenţiei făptuitorului
– a fost directă sau indirectă – ne putem da seama analizând circumstanţele faptice ale celor
comise: obiectul vulnerant folosit; zona corpului spre care au fost îndreptate şi exercitate
actelede violenţă; intensitatea actelor de violenţă; gravitatea leziunilor cauzate;
comportamentul ante- şi postagresional al făptuitorului etc. În cazul unor îndoieli care nu pot
fi înlăturate privind analiza acestor circumstanţe, interpretarea se va face în favoarea
făptuitorului.
Subiectul infracțiunii în cauză este persoana fizică responsabilă care la momentul
săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani. Subiectul infracțiunii are o calitate specială în
raport cu victima infracțiunii: este membru al familiei victimei.
În consecință, instanța de judecată determină că, ansamblul de probe cercetate confirmă
indubitabil învinuirea adusă inculpatului, pentru care faptă şi va fi declarat vinovat şi,
respectiv, supus unei pedepse penale.
În conformitate cu prevederile art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală al RM,
sentinţa de condamnare se adoptă numai în condiţia în care, în urma cercetării
judecătoreşti, vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii a fost confirmată prin
ansamblul de probe cercetate de instanţa de judecată.
 Iar conform art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală al RM, sentinţa de condamnare
nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declaraţiile
martorilor depuse în timpul urmăririi penale şi citite în instanţa de judecată în absenţa lor.
În cadrul ședinței de judecată s-a stabilit vinovăția inculpatului Tudoreanu Nicolae
***** dincolo de orice îndoială rezonabilă. Iată de ce, instanța de judecată va emite o
sentință de condamnarea în privința acestuia.
Potrivit art. 24 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanța judecătorească nu este
organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă
alte interese decât interesele legii. În cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată
este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru
infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea
realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul
penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de
individualizare a acesteia.
La stabilirea categoriei şi termenului de pedeapsă, în conformitate cu prevederile art.
art. 7, 61, 75 – 77 Cod penal al RM, instanţa de judecată ţine cont şi reiese din scopul
pedepsei penale, care urmăreşte restabilirea echităţii sociale, corectarea persoanei vinovate şi
prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi ţine cont de gravitatea infracţiunii săvârşite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează sau
agravează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării
vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale acestuia.
Aşadar, în corespundere cu art. 7 Cod penal al RM, la aplicarea legii penale se ţine
cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârşite, de persoana celui vinovat
şi de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.
Conform prevederilor art. 75 Cod penal al RM, persoanei recunoscute vinovate de
săvârşirea unei infracţiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea
specială a prezentului cod şi în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii generale a
prezentului cod. La stabilirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de judecată ţine
cont de gravitatea infracţiunii săvîrşite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei
aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale
familiei acestuia.
Astfel, pedeapsa aplicată are drept scop de a influenţa inculpatul de a-şi revizui
atitudinea faţă de valorile sociale şi comportamentul faţă de membrii societăţii, or, pentru a-
şi atinge scopul, o pedeapsă penală nu trebuie să fie retribuitivă, intimidatoare sau
vindicativă, în sens că aceasta nu trebuie privită ca preţul pe care trebuie să-l plătească
persoana pentru fapta prejudiciabilă şi excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, ci
realizarea dreptăţii.
În conformitate cu art. 61 alin. (1) și (2) din Codul penal, pedeapsa penală este o
măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se
aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni,
cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea
echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.
 Concomitent, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să
înjosească demnitatea persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată persoanei recunoscute
vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să restabilească
echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale, în strictă conformitate cu
dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea
specială.
Instanța remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și
restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă
pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și
întregii societăți, perturbate prin infracțiune.
De altfel, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la
realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea
comiterii de noi infracțiuni atât de către condamnat, cât și de alte persoane. Or, practica
judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este
suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni.
În concordanță, instanța consideră că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor
sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la
consecințe contrare scopului urmărit.
În aceste sens, instanța de judecată menționează că scopul pedepsei penale nu este ca
aceasta să fie retributivă, intimidatoare sau vindicativă, în sens că pedeapsa nu trebuie privită
ca „prețul” pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci trebuie să
reflecte un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea
caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca statul să nu urmărească răzbunarea, ce ar
genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci realizarea dreptății, inclusiv prin prisma
principiilor proporționalității și cel al echității lor.
Instanța concluzionează că sentința de condamnare în prezenta cauză penală va avea un
efect preventiv serios atât pentru inculpat, cât și pentru alte persoane predispuse la comiterea
unor astfel de infracțiuni și va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile
consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale statului sunt apărate, iar violarea
lor este contracarată și pedepsită.
În cadrul individualizării pedepsei, instanța de judecată ține cont și de regula nr. 6 din
Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de miniștri către statele membre referitoare la
regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate (adoptată de Comitetul de
Miniștri în 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune a Delegațiilor de
Miniștri), potrivit căreia „natura și durata sancțiunilor și măsurilor aplicate în comunitate
trebuie de asemenea să fie proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru care un delincvent a
fost condamnat sau o persoană este inculpată, cât și cu situația personală a acesteia”.
Din examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și
trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.
Drept urmare, la stabilirea felului şi a măsurii de pedeapsă, instanţa de judecată i-a în
seamă că pedeapsa constituie nu numai un supliciu pentru infracțiunea săvârșită de către
inculpat, ci are drept scop corectarea şi reeducarea acestuia în spiritul executării stricte a
Legii, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, atât din partea inculpatului, cât şi a altor
persoane, și călăuzindu-se de conștiința de drept, și ținând cont de caracterul şi gradul
prejudiciabil al infracţiunii săvârşite, de persoana inculpatului, precum şi de circumstanţele
cauzei care atenuează şi care agravează răspunderea penală, de influenţa pedepsei aplicate
asupra corectării şi reeducării inculpatului şi de condițiile de viaţă ale acestuia.
Astfel, după caracterul şi gradul prejudiciabil, prin prisma art. 16 alin. (4) din Codul
penal al RM, infracţiunea prevăzută la art. 2011 alin. (2) lit. c) din Codul penal şi săvârşită de
către inculpat – se clasifică ca fiind gravă şi pentru săvârșirea căreia legea penală la
momentul săvârșirii a prevăzut în calitate de pedeapsă o sancțiune sub formă de – muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de la 1 la 6 ani.
Totodată, instanța de judecată reține că Tudoreanu Nicolae ***** a comis infracțiunea
în prezența circumstanței atenuante prevăzute la art. 76 alin. (1) lit. f), (2) din Codul penal –
recunoaşterea vinovăţiei, căinţa sinceră.
Corelativ, art. 77 din Codul penal al RM stabilește circumstanțele agravante, care au
caracter exhaustiv. Plenul Curţii Supreme de Justiţie a RM în Hotărârea „Cu privire la unele
chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale” nr. 8 din 11.11.2013, a indicat că, pot
fi recunoscute drept circumstanțe agravante numai acele împrejurări, care sunt strict
prevăzute de lege, stabilite de organele de urmărire penală şi incluse în conţinutul
rechizitoriului (pct. 6)).
În conformitate cu prevederile art. 77 din Codul penal al RM, circumstanțe agravante
nu au fost stabilite de către instanța de judecată.
Concomitent, temeiuri pentru liberarea inculpatului Tudoreanu Nicolae ***** de
răspundere penală conform prevederilor art. 53 din Codul penal nu au fost stabilite.
Conform prevederilor art. 8 Cod penal al RM, caracterul infracţional al faptei şi
pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârşirii
faptei.
Instanța subliniază că potrivit modului de aplicare a pedepsei prevăzut la art. 801 alin.
(1) Cod penal al RM, în cazul în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în
rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, acesta beneficiază de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă
prevăzute în Partea specială a prezentului cod în cazul pedepsei cu amendă, cu muncă
neremunerată în folosul comunității sau cu închisoare.
Luând în consideraţie faptul că soluţionarea cauzei penale, la solicitarea inculpatului, a
avut loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta recunoscând în
totalitate faptele indicate în rechizitoriu, instanţa constată luarea în calcul a regulilor
prevăzute la art. 801 alin. (1) Cod penal al RM la aplicarea pedepsei penale.
În acest mod, în speță, se stabilește noua limită de pedeapsă minimă și maximă pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) din Codul penal, cu aplicarea
prevederilor art. 3641 alin. (8) din Codul de procedură penală cu modificarea pentru pedeapsa
cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 135 la 180 de ore sau cu închisoare de
la 9 luni la 4 ani 6 luni.
Concomitent, la stabilirea pedepsei instanța reține gradul redus al pericolul social al
infracțiunii săvârșite, faptul reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune, împăcarea părții
vătămate cu inculpatul și lipsa pretențiilor față de inculpat, căința sinceră a inculpatului, lipsa
antecedentelor penală, existența la întreținere a trei copii, comportamentul părții vătămate și
rolul acesteia la comiterea infracțiunii.
 Prin urmare, instanţa la stabilirea măsurii de pedeapsă, va aplica prevederile art. art. 8,
10 Cod penal al RM şi anume pedeapsa prevăzută la momentul comiterii infracţiunii.
Astfel, pentru restabilirea echității sociale, instanța de judecată consideră suficientă
aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse fără izolarea de societate, fiind suficientă o
pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 135 ore.
În același timp, instanța va informa inculpatul Tudoreanu Nicolae ***** că, potrivit
prevederilor 67 alin. (2) din Codul penal, munca neremunerată în folosul comunității se
execută de la 2 până la 4 ore pe zi, iar în cazul condamnatului care nu este antrenat în
activități de bază sau studii, la solicitarea acestuia, până la 8 ore pe zi.
Subsecvent, conform art. 67 alin. (22) din Codul penal, persoanele condamnate la
muncă neremunerată în folosul comunității vor semna în instanța de judecată un angajament
prin care se obligă să se prezinte, în termen de 5 zile de la momentul rămânerii definitive a
hotărârii judecătorești la organul de probațiune, în a cărui rază teritorială își are
domiciliul, sau după caz, la comandantul unității militare.
De asemenea, în baza art. 67 alin. (3) din Codul penal, în caz de eschivare cu rea-
voință a condamnatului de la munca neremunerată în folosul comunității, pedeapsa se
înlocuiește cu închisoare, calculându-se o zi de închisoare pentru 4 ore de muncă
neremunerată în folosul comunității, iar în acest caz, termenul închisorii poate fi mai mic de
3 luni.
În conformitate cu art. 220 alin. (3) din Codul procedură penală RM, hotărârea privind
acţiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil.
Instanța de judecată reține că partea vătămată nu a depus acțiune civilă pe dosar la
etapă de urmărire penală, sau la etapa examinării fondului cauzei.
Totodată, instanța de judecată consideră că, partea vătămată nu este privată de dreptul
să înainteze acțiune civilă în procedură contencioasă în partea reparării eventualului
prejudiciu material și/sau moral cauzat prin infracțiune, dacă va considera de cuviință.
Procurorul a solicitat încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a
cheltuielilor de judecată pe dosar în sumă de 448,00 lei.
În conformitate cu art. 143 alin. (1) din Codul de procedură penală, expertiza se
dispune şi se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: 1) cauzei morţii; 2)
gradului de gravitate şi a caracterului vătămărilor integrităţii corporale; 3) stării psihice şi
fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului – în cazurile în care apar îndoieli cu privire la
starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-şi apăra de sine stătător drepturile şi
interesele legitime în procesul penal; 31) stării psihice şi fizice a persoanei în privinţa căreia
se reclamă că s-au comis acte de tortură, tratamente inumane sau degradante; 4) vârstei
bănuitului, învinuitului, inculpatului sau părţii vătămate – în cazurile în care această
circumstanţă are importanţă pentru cauza penală, iar documentele ce confirmă vîrsta lipsesc
sau prezintă dubiu; 5) stării psihice sau fizice a părţii vătămate, martorului dacă apar
îndoieli în privinţa capacităţii lor de a percepe just împrejurările ce au importanţă pentru
cauza penală şi de a face declaraţii despre ele, dacă aceste declaraţii ulterior vor fi puse, în
mod exclusiv sau în principal, în baza hotărârii în cauza dată; 6) altor cazuri când prin alte
probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.
În conformitate cu prevederile art. 227 alin. (1)-(3) Cod de procedură penală, cheltuieli
judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfăşurări a
procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi
plătite martorilor, părţii vătămate, reprezentanţilor lor, experţilor, specialiştilor,
interpreţilor, traducătorilor şi asistenţilor procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,
transportarea şi cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea
asistenţei juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor
deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5)
cheltuite în legătură cu efectuarea acţiunilor procesuale în cauza penală. Cheltuielile
judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Potrivit art. 229 alin. (1)-(2) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt
suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanţa de judecată poate obliga
condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepţia sumelor plătite interpreţilor,
traducătorilor, precum şi apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă
asistenţă juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiţiei şi
condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.
Prin urmare din materialele cauzei urmează că în cadrul procesului penal s-a întocmit:
- Raportul de expertiză judiciară nr. 202302P0303 din 07.02.2023 (f.d. 27-28), pentru
care au fost suportate cheltuieli în sumă de 448,00 lei.
În acest sens, instanța de judecată va încasa din contul lui Tudoreanu Nicolae *****, în
beneficiul statului, suma de 448,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru expertiza
efectuată în cadrul procesului penal.
În corespundere cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 15) din Codul de procedură penală,
instanța urmează să se expună în privința măsurii preventivă ce se va aplica inculpatului
până când sentința va deveni definitivă.
La rândul său, potrivit art. 395 alin. (1) lit. 5) Cod de procedură penală, în dispozitivul
sentinţei de condamnare trebuie să fie arătată dispoziţia privitoare la măsura preventivă ce
se va aplica inculpatului până când sentinţa va deveni definitivă.
În contextul dezbaterilor judiciare procurorul, apărătorul şi inculpatul nu s-au expus pe
marginea aplicării sau menținerii măsurilor preventive în privința inculpatului.
Instanța de judecată reține că, în privința lui Tudoreanu Nicolae *****, prin ordonanța
din 13.07.2023, a fost aplicată măsură preventivă – obligația de a nu părăsi țara pe un termen
de 60 zile din 13.07.2023.
La caz, instanța de judecată reține că, măsura preventivă în privința cet. Tudoreanu
Nicolae ***** – obligația de a nu părăsi țara pe un termen de 60 zile din 13.07.2023, la
moment a expirat de drept.
Altă careva măsură preventivă pe durata examinării fondului cauzei în privința
inculpatului nu a fost aplicată.
În acest context, instanţa relevă că, conform art. 329 alin. (1) din Codul de procedură
penală, la judecarea cauzei, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor şi ascultând opiniile
acestora, este în drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive
aplicate inculpatului.
Instanţa constată că potrivit art. 175 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală,
constituie măsuri preventive măsurile cu caracter de constrângere orientate în scopul
asigurării de către instanţă a executării sentinţei.
Reieşind din conţinutul art. 178 alin. (2) din Codul de procedură penală, obligarea de a
nu părăsi ţara constă în îndatorirea impusă inculpatului de către instanţa de judecată de a
nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură, precum şi în
îndeplinirea altor obligaţii prevăzute la alin. (1) din acelaşi articol.
Astfel, instanţa statuează că până când sentinţa va deveni definitivă, se va aplica în
privinţa inculpatului Tudoreanu Nicolae ***** măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi
ţara.
Instanţa menţionează că în privinţa inculpatului va fi aplicată o pedeapsă neprivativă de
libertate şi acesta nu a demonstrat până în prezent riscuri privind eschivarea sa de la
respectarea măsurilor impuse prin lege acuzatului, nu are antecedente penale, iar prelungirea
unei măsuri preventive neprivative de libertate la momentul emiterii sentinţei, va avea doar
ca scop eventual şi responsabilizarea acestuia în faţa instanţelor ierarhic superioare, în cazul
în care prezenta sentință va fi atacată.
În conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 13) Cod de procedură penală, la
adoptarea sentinţei, instanţa de judecată soluţionează chestiunea cu privire la corpurile
delicte.
În continuare în conformitate cu art. 158 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală,
corpuri delicte sunt recunoscute obiectele în cazul în care există temeiuri de a presupune că
ele au servit la săvârşirea infracţiunii, au păstrat asupra lor urmele acţiunilor criminale sau
au constituit obiectivul acestor acţiuni, precum şi bani sau alte valori ori obiecte şi
documente care pot servi ca mijloace pentru descoperirea infracţiunii, constatarea
circumstanţelor, identificarea persoanelor vinovate sau pentru respingerea învinuirii ori
atenuarea răspunderii penale. Obiectul se recunoaşte drept corp delict prin ordonanţa
organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei de judecată şi se anexează la
dosar.
Instanța statuează cu referire la mijloacele materiale de probă, că potrivit art. 157 alin.
(1), Cod procedură penală, constituie mijloc material de probă documentele în orice formă
(scrisă, audio, video, electronică etc.) care provin de la persoane oficiale fizice sau juridice
dacă în ele sunt expuse ori adeverite circumstanțe care au importanță pentru cauză.
Subsecvent, art. 157 alin. (2) din Codul procedură penală stipulează că, documentele se
anexează, prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței, la
materialele dosarului și se păstrează atâta timp cât se păstrează dosarul respectiv.
În cazul în care documentele în original sunt necesare pentru evidență, rapoarte sau în
alte scopuri legale, acestea pot fi restituite deținătorilor, dacă este posibil fără a afecta cauza,
copiile de pe acestea păstrându-se în dosar.
Mijlocul material de probă, și anume: - Raportul de expertiză judiciară nr.
202302P0303 din 07.02.2023 (f.d. 27-28) – urmează a fi păstrat la materialele cauzei penale
pe toată durata de păstrare a acesteia.
Instanța de judecată rețincă că, la dosar, a fost depusă plângere în ordinea art. 313 CPP
RM. Reieșind din considerentele enunțate supra și concluziile la care a ajuns instanța de
judecată, plângerea depusă în ordinea art. 313 CPP RM urmează a fi respinsă.
În conformitate cu prevederile art. art. 16 alin. (4), 67, 75-77, 801 alin. (1) Cod penal,
art. art. 338-341, 3641, 382, 384, 385, 387, 389, 392-395, 397, 400-402, 405 Cod de
procedură penală al RM, instanţa de judecată,

H O T Ă R Ă Ș T E:
 Tudoreanu Nicolae ***** se recunoaşte vinovat de săvârșirea infracţiunii prevăzute
de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal al RM şi, cu aplicarea art. 801 alin. (1) Cod penal al
RM, i se stabileşte pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un
termen de 135 (una sută treizeci și cinci) ore.
Termenul de executare a pedepsei în privința lui Tudoreanu Nicolae ***** se va
calcula din momentul rămânerii definitive a hotărârii.
Până la devenirea definitivă a sentinţei se aplică faţă de Tudoreanu Nicolae *****
măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi ţara.
Controlul asupra comportării și executării de către Tudoreanu Nicolae ***** a
pedepsei stabilite prin prezenta sentință, se pune în obligația organului de probațiune din raza
teritorială a domiciliului acestuia.
În temeiul art. 67 alin. (22) din Codul penal, Tudoreanu Nicolae ***** va semna un
angajament prin care se obligă să se prezinte, în termen de 5 (cinci) zile din momentul
rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, la organul de probațiune în a cărui rază
teritorială își are domiciliul.
Se informează Tudoreanu Nicolae ***** că, în baza art. 67 alin. (3) din Codul penal,
în caz de eschivare cu rea-voință de la munca neremunerată în folosul comunității, pedeapsa
se înlocuiește cu închisoare, calculându-se o zi de închisoare pentru 4 ore de muncă
neremunerată în folosul comunității, iar în acest caz, termenul închisorii poate fi mai mic de
3 luni.
Instanța de judecată ține să explice părții vătămate ***** ***** că este în drept să se
adreseze cu acțiune în reparație față de Tudoreanu Nicolae ***** în condițiile Legii, în
procedură contencioasă, în partea ce ține de repararea eventualului prejudiciului materila
și/sau moral cauzat prin infracțiune, dacă va considera de cuviință.
Mijlocul material de probă: - Raportul de expertiză judiciară nr. 202302P0303 din
07.02.2023 (f.d. 27-28) – urmează a fi păstrat la materialele cauzei penale pe toată durata
de păstrare a acesteia.
Plângerea depusă în ordinea art. 313 CPP RM, se respinge.
Sentința pronunțată integral la data de 02 octombrie 2023.
Sentinţa cu drept de apel la Curtea de Apel Chişinău, prin intermediul Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani, în termen de 15 zile de la data pronunțării sentinței.

Preşedintele şedinţei, Judecător /semnătura/ Dorin

Munteanu

Copia corespunde originalului, Judecător Dorin

Munteanu