MODULUL 1

TEMA 1 - EDUCATIE DIGITALA SI ABILITATI MEDIA

NUME ȘI PRENUME:_____________________________

FIȘA 1 SINCRON

Analizați articolele 29, 30 și 31 din Constituția României.

ARTICOLUL 29. Libertatea conștiinței
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă.
Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credința religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranta şi de respect reciproc.
ARTICOLUL 30. Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor şi libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai,
prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implica şi libertatea de a înființa publicații.
(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligația de a face publică sursa finanțării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei şi nici dreptul la
propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii şi a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naționala, rasială, de
clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum şi manifestările
obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau
realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de
radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
ARTICOLUL 31. Dreptul la informație
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetățenilor
asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională.
(4) Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice
importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activității lor
se reglementează prin lege organică.

Selectați, la alegere, un alineat și ilustrați un caz recent de încălcare a acestuia în mass-media, care v-a atras
atenția.
Articolul 30. Libertatea de exprimare:
În martie 2022, o profesoară din Bistrița, Cristina Rusu, a câștigat, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului
(CEDO) un caz deschis împotriva României, pentru încălcarea dreptului la exprimare, legat de o serie de procese declanșate în
urma unor acuzații pe care le-a făcut, în urmă cu 10 ani, cu privire la organizarea unei olimpiade și la alte presupuse nereguli
din sistemul educațional local. CEDO a apreciat că instanțele românești au dat verdicte împotriva acelui cadru didactic, deși
acuzațiile, făcute “în limitele exagerării permise”, țineau de interesul public.
Profesoara Cristina Rusu s-a adresat CEDO pentru că instanțele locale i-ar fi încălcat dreptul la libertatea de
exprimare, în procese declanșate cu zece ani în urmă, prin motivația insuficientă și nerelevantă în deciziile din aceste
procese. După cum este prezentat cazul de către CEDO, profesoara a abordat teme legate de activitatea inspectorului
pentru geografie din cadrul ISJ în materiale publicate pe site-urile publicațiilor locale Bistriteanul.ro si Bistrita24.ro,
precum și într-un talk-show de la o televiziune locală, în 2011-2012.

Bistriteanul.ro – a scris că profesoara reclama faptul că subiectele oferite atunci candidaților de clasa a XII-a, la
faza județeană a Olimpiadei de geografie, ar fi fost identice “la punct și virgulă” în Bistrița-Năsăud și Bacău, lucru care
încălca regulamentul, dar care a fost descris de inspectoarea de atunci drept “o simplă coincidență”.
 Inspectoarea a dat-o în judecată pe profesoară, pentru atingere adusă reputației, iar în iunie 2013 o primă
instanță bistrițeană a admis în parte reclamația inspectoarei, dar a refuzat să publice motivarea deoarece ar fi subminat
autoritatea celor două profesoare în relația cu elevii. Expunerea cazului de către CEDO, preluând deciziile judecătorilor
din România, descrie o serie de alte acțiuni desfășurate în aceeași perioadă, ce au dus la constatarea că acuzațiile
profesoarei cu privire la organizarea Olimpiadei ar fi fost nefondate..
Sinteza cazului oferită de CEDO precizează că Tribunalul Județean din Bistrița Năsăud a respins apelul în 2014,
considerând că acțiunile profesoarei ar fi reprezentat o campanie de defăimare la adresa inspectoarei.
CEDO notează că deciziile instanțelor românești reprezintă o încălcare a dreptului la libertatea de exprimare în
cazul profesoarei citate și protejează drepturile și reputația inspectoarei, dar se pune problema dacă o astfel de acțiune
era necesară într-o societate democratică. Instanța internațională apreciază că declarațiile profesoarei, legate de
organizarea unor competiții publice pentru elevi și de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către o oficialitate publică,
au vizat creșterea gradului de conștientizare cu privire la deficiențele din sistemul de educație, deci au fost de interes
public, în pofida considerațiilor contrare ale instanțelor românești.
CEDO notează că instanțele românești nu s-au referit în mod explicit la o serie de acțiuni ale profesoarei, de
semnalare a problemelor la nivelul inspectoratului și la alte aspecte și, deși au considerat nefondate declarațiile
profesoarei, ele nu au luat în considerare dacă acestea erau judecăți de valoare sau declararea unor fapte.
Curtea afirmă că o critică eficientă ester imposibilă fără referirea la persoane și că, fiind de acord să ocupe o
funcție publică, inspectoarea trebuia să fie pregătită să tolereze un volum semnificativ de critici publice. În același timp,
Curtea apreciază că nu poate admite că declarațiile profesoarei ce au determinat procesele din România ar fi fost lipsite
de bază faptică suficientă. În absența unui limbaj insultător, acele declarații “au rămas în limitele exagerării permise sau
chiar ale provocărilor acordate oricărei persoane care ia parte la o dezbatere publică de interes general”.
Ca atare, CEDO consideră că în acest caz este vorba despre o încălcare a reglementărilor privind libertatea de
exprimare și obligă statul român să plătească profesoarei 9.000 de euro, reprezentând prejudicii materiale și morale și
acoperirea unor cheltuieli.