UNIVERSITATEA ‘‘ALEXANDRU IOAN CUZA’’ DIN IAȘI

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA DREPT EUROPEAN

REFERAT

LIBERTATEA DE EXPRIMARE POTRIVIT ART. 10 DIN

C.E.DO.

A elaborat
Masterandul
Vitali DUȘCINSCHI

BĂLȚI,2021
 Orice societate cu adevărat democratică este concepută doar cu satisfacerea uneia din cele
mai importante nevoi ale omului, constând în primirea de idei și informații, dar și în exprimarea
în orice formă a ideilor și concepțiilor proprii .Considerată pe drept cuvânt cea mai puternică
armă de apărare a drepturilor și libertăților persoanei împotriva oricărei manifestări
antidemocratice, noțiunea s-a bucurat de o reglementare juridică încă de la începuturile primului
mileniu , ca la jumătatea secolului trecut să se bucure de o reglementare mai atentă, când
Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacra în art.10 „libertatea de exprimare”, având și
suportul juridic în art.19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, din 1948, dar și în
dispozițiile Pactului internațional cu privire la Drepturile civile și politice al ONU.
Nici un stat nu se poate dezvolta într-o democraţie, fără libertatea de exprimare, fără
mass-media şi circulaţia de idei şi opinii. Nu întâmplător,primul paragraf din articolul 10 al
Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, semnată la Roma la 4 noiembrie1950,
evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare: libertatea de opinie; libertatea de a primi
informaţii şi idei şi:libertatea de a comunica informaţii şi idei.
În cadrul spaţiului european a fost elaborat un document nu mai puţin important care
poartă titlul de Cartă a Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Aceasta prevede în art. 11,
„Libertatea de exprimare şi informare‖ următoarele: în primulalineat faptul că fiecare om are
dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept trebuie să includă libertatea de a avea opinii şi de
a primi şi difuza informaţie şi idei fără oarecare amestec din partea autorităţilor publice şi
indiferent de frontiere. Iar alineatul doi conţine o prevedere importantă, şi anume că libertatea şi
pluralismul media trebuie respectat. Dacă primul paragraf al art.10 garantează acest drept și-i
determină conținutul, cel de-al doilea precizează limitele exercițiului său. Deci, majoritatea
textelor în materia drepturilor omului recunosc pe larg existenţa libertăţii de exprimare, dar de
asemenea şi obligaţiile şi responsabilităţile pe care aceasta le comportă, şi din această cauză
prevederile normative enunţă expres această libertate şi restricţiile pe care aceasta le implică.
Toate aceste documente consacră un loc libertăţii de exprimare în termeni mai mult sau mai
puţin identici
Convenția consacră libertatea de opinie, de primire și transmitere de informații, de idei,
fără niciun amestec al autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. În conținutul
termenului „exprimare”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înglobat și libertatea de
expresie artistică, permițând schimbul public de informații și de idei culturale, politice și sociale
sau de orice tip, statuând că libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale
ale unei societăți democratice și condiție primordială a progresului ei.
Practica demonstrează că libertatea de exprimare, ca şi celelalte drepturi şi libertăţi, este
în permanentă dezvoltareca şi societatea, ca şi instituţiile democratice. Mai mult: libertatea de
exprimare presupune relaţia ei cu publiccul, deoarece exprimarea în public este definitorie pentru
conţinutul juridic al acestei libertăţi.
Cât priveşte scopurile ce le are libertatea de exprimareîn societate democratică,în opinia
noastră, acestea sunt următoarele:
 Ca individul/cetăţeanul să deţină un instrument real de descoperire a
adevărului.Doar numai în urma schimbului de opinii, a discuţiilorsub diferite unghiuri de
abordare a unei sau altei probleme, oamenii/cetăţenii pot for-mula/emite concluzii mai mult sau
mai puţin concrete şi veridice despre fenomenele şi evenimentele ce au loc în societate;
 Pentru ca publicul să se considere coparticipant activ la luarea în dezbatere şi
adoptarea deciziilor. Astfel, libertatea de exprimare nu este importantă doar pentru înţelegerea de
sine, dar e definitorie pentru asigurarea participării active a cetăţenilor la viaţa politică şi publică.
Împărtăşim opinia mai multor specialişti, cum că societăţile democratice pot funcţiona în mod
durabil numai dacă cetăţenii sunt bine informaţi şi dacă au acces la informații şi pot face schimb
liber de opinii;
 Ca puterea să poată asigura condiţii optime de soluţionare a divergențelor şi
conflictelor ce apar în societate. Numai în urma exprimării/exteriorizării revoltelor şi
nedumeririlor ce-i stăpânesc oamenii/publicul pe parcurs se calmează şi se autoconsolează. Drept
urmare, masele sunt mai puţin tentate să recurgă la violenţă socială/politică. Însă conflictul social
este necesar în scopul asigurării progresului în societate. Anume conflictul este cureaua de
transmisie a mecanismuluice asigură legătura dintre stabilitate şi procesele de renovare şi
restructurare a societăţii democratice. Pe această cale, liberta-tea de exprimare capătă şi alte
însuşiri. Cu ajutorul ei, prin sursele de comuni-care/mass-media puterea explică/adduce la
cunoştinţa maselor problemele social-politice importante, menţinând un dialog constructiv şi
civilizat cu cetăţenii;
 Asigură autoexprimarea personalităţii umane. Manifestarea plenară îi este
necesară omului pentru a se considera împlinit, pentru a-şi vedea realizate visele, capacităţile,
deoarece punctul forte în viaţa oricărui individ, cum remarcă filosofii, o constituie necesitatea
realizării posibilităţilor sale ca personalitate umană.
Articolul 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede că: “1. Orice
persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi
libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi
fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de
radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea
acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi,
condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o
societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică,
apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei
sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a
garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”
Desigur, protecţia efectivă acordată de articolul 10 variază în sensul că legitimitatea
ingerinţelor statului în exercitarea libertăţii de exprimare va fi apreciată în funcţie de valoarea
diferită pe care Curtea o acordă diferitelor mesaje transmise de titularii dreptului. Spre exemplu,
asa cum se va vedea în cele ce urmează, formele de publicitate incluse într-un discurs cu scop
comercial vor beneficia de o protectie mult mai scăzută faţă de un discurs politic. Important de
observat este însă faptul că aceste deosebiri se realizează pe terenul paragrafului 2 al articolului
10, care obligă statul să respecte în toate cazurile condiţiile destul de stricte impuse de acesta.
Paragraful 2 al articolului 10 permite statului să aducă limitări formelor de manifestare a
libertăţii de exprimare cu condiţia să respecte cerinţele impuse de Convenţie pentru valabilitatea
acestora. Odata stabilită aplicabilitatea articolului 10, deci după ce s-a constatat că a avut loc o
ingerinţă în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, Curtea afirmă că limitarea adusă de
stat acestui drept este contrară Conventiei dacă nu îndeplineste cele trei conditii cumulative
enumerate în paragraful 2: să fie prevazută de lege, să urmărească cel putin unul dintre scopurile
legitime prevăzute de textul Convenţiei şi să fie necesară, într-o societate democratică, pentru
atingerea acelui scop. În momentul în care se constată neîndeplinirea uneia dintre aceste conditii,
Curtea va constata încălcarea Conventiei fără a mai continua examinarea celorlalte.
Limitările aduse libertăţii de exprimare: a) să fie prevăzute de lege; b) să urmărească unul
dintre scopurile legitime; c)măsura să fie necesară într-o societate democratică.
Libertatea de exprimare permite cetățenilor să participe la viața politică, socială și
culturală, ei putând să-și manifeste public gândurile, opiniile, credințele. De aceea libertatea de
opinie, ca formă tipică a libertății de exprimare, presupune ca nimeni să nu fie urmărit sau
condamnat pentru opiniile sale, întrucât posibilitatea pentru orice persoană de a avea și de a
exprima o opinie minoritară este o componentă esențială a oricărei societăți democra-tice, care se
întemeiază pe pluralism, toleranță și pe spirit de deschidere. Atât libertatea de opinie, cât și
libertatea de exprimare au o legătură stânsă între ele, deoarece aceasta din urmă privește o opinie
pe care individul și-a făcut-o în prealabil. Prin urmare , dacă libertatea de opinie nu are cum să
fie limitată, pentru că o opinie formată, dar rămasă în gândirea autorului ei, nu poate leza o
anumită valoare sau o anumită persoană, exprimarea opiniei poate forma obiectul unei limitări,
fie și pentru respectarea drepturilor aparținând altor subiecți de drept, dar fără a se aduce atingere
respectului convingerilor care constituie punctul central al libertății de gândire.