2.

Consumatori (producători secundari) – sunt organisme capabile să producă substanţă

organică proprie pornind de la substanţe organice preexistente (organisme heterotrofe). În
marea lor majoritate sunt reprezentate de animale, dar şi de microorganisme parazite. În funcţie
de regimul de hrană se deosebesc mai multe categorii de consumatori, astfel:
 primari - organisme erbivore sau fitofage;
 secundari - organisme carnivore sau zoofage;
 terţiari - organisme carnivore sau zoofage.
3. Descompunători (reducători) - au ca bază trofică substanţa organică moartă (ţesuturi
moarte, frunze căzute, cadavre, excremente etc.), pe care o transformă în substanţă anorganică
prin aşa numitul proces de mineralizare. Sunt reprezentaţi de microorganisme (bacterii, ciuperci
saprofage) care degradează succesiv resturile organice rezultate din activitatea celorlalte
categorii de organisme.
Categoriile funcţionale menţionate, aşa cum s-a subliniat, au roluri bine definite în raport
cu transferul materiei sub cele trei forme ale sale – substanţă, energie, informaţie.
Structura trofică a ecosistemului poate fi analizată folosind două modalităţi de abordare:
piramida trofică şi reţeaua trofică.

Piramida trofică (eltoniană, ecologică) reprezintă o modalitatea ştiinţifică de

ilustrare a diferenţierii funcţionale, sub aspect trofic, într-o biocenoză.

Realizarea piramidei trofice are la bază observaţia că există o diferenţiere între

organisme pe baza regimului de hrană - fig.4.1.

fig.4.1 – Piramida trofică

Totalitatea organismelor similare din punctul de vedere al hranei (aparţin aceleeaşi

categorii trofice) şi prin poziţia lor faţă de producătorii primari (acelaşi număr de
intermediari) constituie un nivel trofic.
 Dacă producătorii primari constituie, în ansamblul lor, un singur nivel trofic, pentru
consumatori există o diferenţiere pe mai multe niveluri.
Piramida trofică rezultă din reprezentarea, într-un sistem de axe rectangulare (pe
ordonată notând nivele trofice, la intervale egale şi pe abscisă numărul de indivizi) a fiecărui
nivel trofic.
Forma caracteristică rezultă din scăderea numărului de indivizi de la un nivel la altul. Mărimea
fiecărui nivel se poate exprima nu numai prin număr de indivizi, ci şi prin biomasa sau energia
înglobată în aceasta, rezultând astfel trei tipuri de piramide:
 numerică;
 a biomaselor;
 energetică - fig. 4.2.
Explicaţia constă în faptul că nivelurile inferioare – plantele, apoi animalele mici – posedă un
potenţial de înmulţire mai ridicat comparativ cu animalele mari, precum şi faptul că un animal
mare
consumă mai multe animale mici.
Înregistrând biomasa nivelurilor trofice succesive, constatăm faptul că producătorii au
cantitatea cea mai mare de biomasă, ierbivorele însumează o cantitate mai mică, pentru ca la
consumatorii de ordin trei (carnivore de ordin doi) să fie cantitatea cea mai mică de biomasă.
Este logică această micşorare a biomasei, deoarece nivelurile inferioare servesc drept hrană
nivelurilor superioare şi nu toată substanţa ingerată prin hrană este convertită în biomasă
proprie; o parte din hrană nu este digerată, iar o altă parte este transformată în cataboliţi.

Piramida de biomasă exprimă greutatea indivizilor de pe diferite nivele trofice. Acest

mod de reprezentare avantajează speciile de talie mare.
 Piramide numerice pot fi stabilite pentru toate biocenozele terestre sau acvatice, chiar
dacă unele dintre medii sunt imperfecte, ca de exemplu mediul acvatic.
Piramida energetică reprezintă modul cel mai satisfăcător de prezentare cantitativă a
organismelor dintr-un ecosistem.

TERMENI DE REŢINUT

biomasă piramidă trofică nivel trofic