GRVTZ

1.
Referitor la cortizol:
1. Are ca precursor colesterolul
2. Are efect direct la nivelul tubilor distali
3. Circula liber prin sange
4. Este transportat de transcortina
5. Este un glucocorticoid
6. Este un mineralocorticoid
7. In sinteza sa sunt implicate enzime din clasa izomerazelor
8. Secretia sa este dependenta de ACTH
9. Secretia sa este reglata prin feed back-pozitiv
10. Sufera variatii diurne
2. Referitor la cortizol:
1. Are ca precursor pregnenolona
2. Are o secretie constanta pe tot parcursul zilei
3. Este implicat în metabolismul fosfo-calcic
4. Este secretat prin stimularea adrenalei de către ACTH
5. Este un hormon esențial pentru adaptarea la stres
6. Este un hormon hidrofil
7. Este un mineralocorticoid
8. În sinteza sa este implicată o a-17 -hidroxilaza
9. Secreția sa se află sub controlul CRH
10. Secreția sa se află sub controlul TRH
3. Referitor la cortizol:
1. Are efect anabolic în condiții fiziologice
2. Are efect hiperglicemiant
3. Are efecte catabolice în condiții fiziologice
4. Deficitul de cortizol se asociază cu hipoglicemie
5. Deficitul de cortizol se asociază cu un nivel scăzut la Na+
6. Este activator al lipazei hormon-sensibile
7. Excesul de cortizol produce boala Addison
8. Inhibă activitatea lipazei hormon-sensibile
9. Inhibă degradarea proteinelor musculare
10. Inhibă gluconeogeneza hepatică
4. Despre hormonii sexuali se poate afirma:
1. Au ca precursor comun colesterolul
2. Au receptori intracelulari
3. Au receptori membranari
4. Circula liberi în sânge
5. Dihidroepiandrosterona este intermediară în sinteza de testosteron
6. Fracțiunea legată de proteine are funcție biologică
7. Reglarea secreției este controlată de hipofiza posterioară
8. Reglarea secreției se realizează prin intermediul GnRH
9. Sunt hidrosolubili
10. Sunt transportați în sânge de proteine de tip SHBG
5. În figura de mai jos:
1. A este cortizol
2. A este testosteron
3. A este un mineralocorticoid
4. B are activitate mai mare ca A
5. B este testosteron
6. C este 5 a reductaza
7. C este o hidrolază
8. Compusul A are ca precursor colesterolul
9. Compusul A circula legat în sânge de o proteina SHBG
10. Secreșia lui B este controlată de TRH
6. Selectați afirmația (afirmațiile) corectă (corecte) despre hormonii liposolubili:
1. Acționează prin modificarea conformației unor proteine specifice din celulele
țintă
2. Cortizolul și tiroxina sunt hormoni solubili în lipide
3. După ce se leagă de receptorii specifici, complexul hormon-receptor se leagă de
secvențe de ADN reglatoare numite HRE (elemente de răspuns hormonal).
4. Ei acționează prin intermediul unor receptori cu activitate de tirozin kinază
5. Ei pot proveni din colesterol sau din reziduurile de tirozină ale unei glicoproteine
specifice
6. Hormonii tiroidieni sunt sintetizați din molecule de tirozină liberă
7. Nu au efecte metabolice
8. Receptorii lor sunt localizați în citosolul sau în nucleul celulelor țintă
9. Reglează rata de transcriere a unor gene specifice.
10. Toate acestea sunt sintetizate din colesterol
7. Alegeți afirmația (afirmațiile) corectă (corecte) despre hormonii glandelor suprarenale:
1. Aldosteronul și cortizolul sunt produse în aceeași regiune a cortexului suprarenal
2. Cortexul suprarenal produce hormoni derivați din colesterol
3. Cortizolul este un hormon hipoglicemiant
4. Cortizolul este un hormon steroidian care stimulează gluconeogeneza
5. Cortizolul și aldosteronul își exercită efectele prin reglarea transcrierii unor gene
specifice
6. Hormonii din cortexul suprarenal acționează prin intermediul receptorilor
intracelulari
7. Hormonii steroidieni sunt produși de măduva suprarenală
8. Hormonii steroidieni sunt produși de măduva suprarenală
9. Sinteza hormonilor din măduva suprarenale este stimulată de hormonii din
hipofiza anterioară
10. Zoma medulara din suprarenală produce epinefrină (adrenalină)
8. Ce se poate afirma despre compusul prezentat în imagine, implicat în semnalizarea
hormonală?
1. Activează o tirozin-protein kinază numită protein kinază A

2. Este adenozin monofosfat
3. Este AMP ciclic
4. Este implicat în căile de semnalizare ale hormonilor liposolubili
5. Este implicat în căile de semnalizare ale multor hormoni solubili în apă
6. Este un al doilea mesager
7. Poate fi hidrolizat la 3'-AMP
8. Rolul său este de a activa protein kinaza A
9. Se formează din ATP într-o reacție catalizată de adenilat ciclază
10. Se formează din ATP prin acțiunea fosfodiesterazei
9. Următorii hormoni/enzime duc la formarea de al doilea mesager:
1. Adenilat ciclază
2. Adrenalina (epinefrina)
3. cortizolul
4. Fosfodiesteraza
5. Fosfolipaza C
6. Glucagon
7. Hormoni liposolubili
8. Hormonii tiroidieni
9. Mulți hormoni solubili în apă
10. Protein kinaza A
10. Care dintre următoarele este/sunt implicate în calea de semnalizare declanșată de legarea
adrenalinei (epinefrină) de receptorul beta-adrenergic?
1. Adenilat ciclază
2. AMP ciclic
3. Diacilglicerol
4. Fosfolipaza C
5. Ioni de calciu
6. Protein kinaza A
7. protein kinaza dependentă de cAMP
8. proteina Gq
9. proteina Gs
10. Trifosfat de inozitol
11. Ce se poate spune despre reacția prezentată în imagine?
1. A este ATP
2. B este 5'-AMP
3. B este AMP ciclic
4. B este un al doilea mesager care activează proteina fosfataza-1
5. Compusul B activează protein kinaza A
6. Enzima X este activată de mai mulți hormoni prin intermediul proteinei Gq
7. Enzima X este protein kinaza A
8. Face parte dintr-o cale de semnalizare care este utilizată de mai mulți hormoni
liposolubili
9. Face parte dintr-o cale de semnalizare hormonală, iar enzima X este activată de
proteina Gs
10. X este adenilat ciclază
12. Care dintre următorii intermediari și enzime se găsesc/se găsesc în calea sintezei
epinefrinei (adrenalinei) din tirozină?
1. DOPA
2. DOPA decarboxilază
3. Dopachinonă
4. Dopamina
5. Fenilalanin hidroxilaza
6. Fenilalanină
7. Metanefrină
8. Monoaminoxidaza (MAO)
9. Noradrenalina
10. O metil-transferaza
13. Selectați afirmația(ele) corectă(e) despre epinefrină (adrenalină):
1. Acționează asupra celulelor țintă prin receptorii cuplați cu proteina G
2. Acțiunea sa prin receptorii beta-adrenergici implică cAMP ca un al doilea
mesager
3. Acțiunea sa prin receptorii beta-adrenergici implică DAG și IP3 ca mesageri
secundi
4. Calea sa de sinteză implică acțiunea monoaminoxidazei (MAO)
5. Calea sa de sinteză implică dopamina ca intermediar
6. Este sintetizat din tirozină
7. Este sintetizat din triptofan
8. Este sintetizat în glandele cortexului suprarenal
9. Poate fi transformat în norepinefrină
10. Se leagă de receptorii adrenergici de pe celulele țintă, care sunt de patru tipuri: α1,
α2,β1,β2
14. Care dintre următoarele este/sunt implicate în sinteza epinefrinei (adrenalinei)?
1. Adrenalina sintetaza
2. NADPH
3. piridoxal fosfat (vitamina activă B6)
4. SAM (S-adenozil-metionină)
5. Tetrahidrobiopterina (BH4)
6. Tetrahidrofolat (FH4)
7. Tirozin hidroxilază
8. Triptofan hidroxilază
9. Vitamina B12
10. Vitamina C
15. Ce se poate spune despre epinefrină (adrenalină)?
1. Acționează asupra țesuturilor țintă folosind receptori intracelulari
2. Efectele sale asupra metabolismului glicogenului în ficat sunt opuse celor ale
glucagonului
3. Este implicat în răspunsul la stres al organismului
4. Este produsă în glandele suprarenale
5. Este un hormon hipoglicemiant
6. Este un hormon peptidic
7. Poate fi sintetizat pornind de la fenilalanina sau tirozina
8. Precursorul său imediat este norepinefrina
9. Reglează metabolismul glicogenului atât în ficat, cât și în mușchi
10. Reglează metabolismul glicogenului în ficat, dar nu și în mușchi
16. Epinefrina (adrenalina) are următoarele efecte:
1. Activarea lipolizei în țesutul adipos
2. Adaptarea la situații de stres
3. Creșterea glicemiei
4. Inhibarea degradării trigliceridelor în țesutul adipos
5. Inhibarea glicogenolizei
6. Inhibarea sintezei glucozei din aminoacizi
7. Scăderea glicemiei
8. Stimularea degradării glicogenului
9. Stimularea degradării proteinelor în mușchi
10. Stimularea gluconeogenezei
17. Ce se poate afirma despre reacția prezentată în imagine?
1. A este norepinefrina (noradrenalina)

2. A este tiroxina
3. Are loc în cortexul suprarenal
4. Are loc în medula suprarenală
5. B este epinefrină (adrenalină)
6. B este norepinefrina (noradrenalina)
7. C este N5-CH3FH4 (N5-metil-tetrahidrofolat)
8. C este SAM (S-adenozil-metionină)
9. Enzima X este o metil transferază
10. Face parte din calea de sinteză a cortizolului
18. Ce se poate spune despre epinefrină (adrenalină):
1. Acționează prin legarea de receptorii adrenergici care conduc la stimularea
adenilat-ciclazei sau a fosfolipazei C.
2. Are un efect stimulator asupra lipolizei în țesutul adipos
3. Calea sa de sinteză implică DOPA ca intermediar
4. Calea sa de sinteză implică triptamina ca intermediar
5. Este sintetizat din aminoacidul tirozină
6. Este sintetizat din aminoacidul triptofan
7. Își exercită efectele prin legarea de receptorii intracelulari care duc la creșterea
nivelului de AMPc
8. Stimulează degradarea glicogenului în mușchi și ficat
9. Stimulează degradarea proteinelor pentru a furniza combustibil metabolic pentru
răspunsul la stres
10. Stimulează sinteza glicogenului
19. Selectați răspunsurile corecte despre glucagon:
1. Este secretat ca răspuns la hipoglicemie
2. Este sintetizat de celulele alfa ale pancreasului
3. Este sintetizat de celulele beta ale pancreasului
4. Este un hormon peptidic
5. Inhibă gluconeogeneza
6. Modifică activitatea enzimelor prin promovarea formelor lor defosforilate (în
contextul reglării covalente)
7. Secreția sa este stimulată de hiperglicemie
8. Stimulează degradarea glicogenului în ficat
9. Stimulează degradarea glicogenului în mușchi
10. Stimulează lipoliza în țesutul adipos
20. Ce se poate spune despre glucagon?
1. Acționează prin receptorii nucleari
2. Efectele sale metabolice sunt opuse celor ale epinefrinei (adrenalinei)
3. Este secretat după mesele cu carbohidrați
4. Este secretat în perioadele de post
5. Este sintetizat din aminoacidul glutamat
6. Este un hormon hiperglicemiant
7. Este un hormon solubil în apă
8. Folosește cAMP ca un al doilea mesager pentru a-și exercita efectele
9. Modifică activitatea enzimelor prin promovarea formelor lor fosforilate (în
contextul reglării covalente)
10. Stimulează glicogenoliza atât în ficat, cât și în mușchi
21. Ce se poate spune despre insulină?
1. Acționează asupra celulelor țintă prin legarea de receptori care au activitate
protein-fosfatază
2. Efectele sale metabolice sunt similare cu cele ale glucagonului deoarece acești doi
hormoni sunt ambii produși de pancreas.
3. Este produs în celulele beta ale pancreasului
4. Este secretat ca răspuns la hiperglicemie
5. Este secretat ca răspuns la hipoglicemie
6. Inhibă lipoliza în țesutul adipos
7. Rezultă din scindarea proinsulinei la insulină și peptida C
8. Stimulează degradarea trigliceridelor în țesutul adipos
9. Stimulează glicogenoliza
10. Stimulează sinteza glicogenului
22. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la insulină:
1. Acționează prin legarea de receptorii intracelulari
2. Acționează prin receptori membranari care au activitate tirozin kinazei
3. Este compus dintr-un singur lanț polipeptidic
4. Este secretat în timpul postului
5. Este un hormon peptidic compus din două lanțuri, A și B, conectate prin punți
disulfurice.
6. Inhibă descompunerea glicogenului
7. Reglează activitatea mai multor enzime prin stimularea proteinei fosfatazei-1
8. Stimulează absorbția de glucoză în celulele musculare și adipoase
9. Stimulează descompunerea trigliceridelor în țesutul adipos
10. Stimulează gluconeogeneza
23. Ce se poate spune despre hormonii liposolubili?
1. Acţionează asupra celulelor ţintă utilizând receptori intracelulari
2. Acţionează la nivelul transcripţiei unor gene specifice
3. Adrenalina (epinefrina) este un hormon liposolubil
4. Ele circulă în plasmă legate de proteine
5. Ele influențează direct procesul de traducere a ARNm
6. Hormonii steroizi (de exemplu, cortizolul) sunt produși din colesterol
7. Hormonii tiroidieni provin din reziduurile de tirozină din tiroglobulină
8. Medula suprarenală produce hormoni liposolubili
9. Rolul lor este de a activa alosteric anumite enzime
10. Se leagă de receptorii localizați în membrana plasmatică a celulelor țintă
24. Care dintre următorii hormoni se leagă de receptorii intracelulari:
1. Adrenalina (epinefrina)
2. Aldosteron
3. Androgeni și estrogeni
4. Cortizolul
5. Glucagon
6. Hormoni solubili în apă
7. Insulină
8. Noradrenalina (noradrenalina)
9. Tiroxina
10. Triiodotironina (T4)
25. Ce se poate spune despre hormonii steroizi?
1. Acţionează asupra celulelor ţintă prin intermediul unor mesageri secundi (de
exemplu, cAMP)
2. Cortexul suprarenal produce cortizol și aldosteron
3. Ei își exercită efectele asupra celulelor țintă prin legarea de receptorii intracelulari
4. Ele circulă în plasmă legate de proteinele de transport
5. Ele provin din acizi grași
6. Ele provin din colesterol
7. Ele se leagă direct de secvențele de reglare din ADN pentru a influența
transcripția genelor
8. Ele sunt preluate în interiorul celulelor prin endocitoză mediată de receptor
9. Etapa de reglare în sinteza lor este prima reacție care transformă colesterolul în
pregnenolon
10. Sunt hormoni solubili în apă
26. Alegeți afirmația(ele) corectă(e) despre cortizol:
1. Acesta circulă în principal sub formă liberă în plasmă
2. Acționează prin intermediul receptorilor membranari
3. Acționează prin utilizarea receptorilor intracelulari
4. Cortizolul stimulează în celulele țintă formarea de cAMP din ATP
5. Este produs de medula suprarenală
6. Este produsă în cortexul suprarenal
7. Nivelurile ridicate de cortizol plasmatic inhibă propria sinteza printr-un mecanism
de feedback negativ
8. Sinteza acestuia este stimulată de ACTH din hipofiza anterioară
9. Sinteza sa este inhibată de excesul de ACTH
10. Stimulează gluconeogeneza
27. Ce se poate spune despre hormonii tiroidieni?
1. Acţionează prin intermediul receptorilor intracelulari
2. Conțin iod
3. Conțin iod legat de reziduurile de fenilalanină din tiroglobulină
4. Ei sunt triiodotironina (T3) și tiroxina (T4)
6. Ele scad rata metabolismului bazal
7. Sunt hormoni liposolubili
8. Sunt hormoni peptidici
9. Sunt monoiodotirozina (MIT) și diiodotirozina (DIT)
10. Un pas în sinteza lor este legarea iodului de reziduurile de tirozină din
tiroglobulină.
28. Alegeți răspunsul(ele) corect(e) despre hormonii T3 și T4:
1. Circulația lor în sânge este asigurată de proteinele transportoare
2. Deși derivate dintr-un aminoacid, aceștia sunt hormoni solubili în lipide
3. Ele circulă în principal sub formă liberă în plasmă, deoarece sunt solubile în apă
4. Ele influențează transcrierea unor gene specifice
5. Ele sunt esențiale în timpul dezvoltării organismului până la maturitate
6. Ele sunt implicate în reglarea covalentă a activității enzimatice
7. Ele sunt produse în paratiroide
8. Sinteza lor este inhibată de excesul de TSH
9. Sinteza T3 și T4 este stimulată de TSH din hipofiza anterioară
10. Sunt compuse dintr-o moleculă de tirozină care conține 3 sau 4 atomi de iod
29. Care dintre următoarele este/sunt caracteristici comune ale cortizolului și tiroxinei (T4)?
1. Acestea duc la modificări ale transcripției unor gene specifice în celulele țintă
2. Au efecte metabolice
3. Ele circulă mai ales în forme libere în plasmă
4. Ele exercită efecte alosterice asupra unor enzime specifice
6. Ele se leagă direct de HRE (elementele de răspuns hormonal) din ADN pentru a
regla transcripția genelor
7. Pentru a-și exercita efectele, ele trebuie să se lege de receptorii intracelulari
8. Sinteza și secreția lor este stimulată de hormonii hipofizei anterioare
9. Sunt hormoni liposolubili
10. Sunt hormoni peptidici
30. Ce se poate afirma despre compușii prezentați în imagine?
1. A poate fi transformat în B prin adăugarea unui atom de iod suplimentar
2. A se numește triiodotironină (T3)
3. Acestea implică iodarea reziduurilor de tirozil aparținând unei proteine numite
tiroglobulină
4. B se numește tiroxină
5. Deficiența lor în copilărie nu are niciun efect patologic
6. Ele scad rata metabolică bazală
7. Sinteza lor este stimulată de TSH
8. Sunt hormoni hidrofili care acționează prin intermediul receptorilor membranei
plasmatice
9. Sunt hormoni produși de medula suprarenală
10. Sunt produse de glanda tiroidă
31. Despre compusul prezentat în figură se poate afirma:
1. Aparține clasei sterolilor

2. Este aldosteronul
3. Este colesterolul esterificat
4. Este colesterolul liber.
5. Este precursor al hormonilor corticosteroizi.
6. Este precursorul acizilor biliari.
7. Este prezent în structura membranelor celulare.
8. Este un acid biliar primar.
9. Este un acid biliar secundar.
10. Este vitamina D.
32. Despre biosinteza colesterolului se poate afirma:
1. Are loc în citoplasmă
2. Are loc în mitocondrii
3. Implică participarea NADH-ului
4. Implică participarea NADPH-ului
5. Precursorul este acetil-CoA
6. Precursorul este malonil-CoA
7. Primul compus ciclic din cursul sintezei este lanosterolul
8. Primul compus ciclic din cursul sintezei este scualenul
9. Se realizează cu consum de ATP
10. Se realizează cu generare de ATP
33. Despre biosinteza colesterolului se poate afirma:
1. Etapa limitantă de viteză conduce la sinteza acidului mevalonic
2. Etapa limitantă de viteză conduce la sinteza unei unități izoprenoide active
3. Etapa limitantă de viteză este catalizată de HMG-CoA reductaza
4. Primele reacții sunt similare celor implicate în sinteza de corpi cetonici
5. Prin condensarea a 6 unități izoprenoide se formează HMG-CoA (β-hidroxi,
β-metil glutaril-CoA)
6. Prin condensarea a 6 unități izoprenoide se formează scualenul
7. Scualenul reprezintă primul intermediar ciclic al sintezei.
8. Șuntul pentoz fosfaților generează NADH-ul necesar acestei sinteze.
9. Toți atomii de carbon ai colesterolului provin din malonil-CoA.
10. Viteza sa de desfășurare este influențată de nivelul colesterolului celular.
34. Despre enzima HMG-CoA reductaza se poate afirma:
1. Activitatea sa este influențată doar de hormoni.
2. Activitatea sa este reglată prin mecanism covalent, forma activă a enzimei fiind
cea defosforilată.
3. Activitatea sa este reglată prin mecanism covalent, forma activă a enzimei fiind
cea fosforilată.
4. Catalizează etapa limitantă de viteză în biosinteza acizilor grași.
5. Catalizează etapa limitantă de viteză în degradarea acizilor grași.
6. Constituie ținta terapeutică a medicamentelor din clasa statinelor.
7. Degradarea sa proteolitică este influențată de concentrația intracelulară a
colesterolului
8. Este localizată în membrana mitocondrială internă.
9. Este localizată în membrana reticulului endoplasmic.
10. Sinteza sa este influențată de insulină și glucagon.
35. Despre reglarea sintezei colesterolului se poate afirma:
1. Activitatea HMG-CoA reductazei este reglată prin fosforilare-defosforilare, forma
activă a enzimei fiind cea fosforilată.
2. Activitatea HMG-CoA reductazei este reglată prin fosforilare-defosforilare, forma
activă a enzimei fiind cea defosforilată.
3. Creșterea intracelulară a nivelului de colesterol va conduce la scăderea cantității
de HMG CoA reductază în celulă.
4. Enzima care catalilează etapa limitantă de viteză este localizată în membrana
mitocondrială internă.
5. Enzima care catalizează etapa limitantă de viteză se numește HMG Co A oxidaza.
6. Factorii de transcripție SREBP stimulează sinteza de HMG-CoA reductaza.
7. Glucagonul și cortizolul scad expresia genei HMG CoA reductazei.
8. Insulina și hormonii tiroidieni inhibă sinteza colesterolului;
9. Medicamentele numite statine inhibă competitiv HMG CoA reductaza.
10. Medicamentele numite statine stimulează sinteza de HMG CoA reductază.
36. Despre reglarea sintezei colesterolului se poate afirma:
1. Acumularea colesterolului în celulă determină creșterea expresiei genei care
codifică HMG-CoA reductaza și creșterea vitezei căii de sinteză a colesterolului.
2. Acumularea colesterolului în celulă determină scăderea expresiei genei care
codifică HMG-CoA reductaza și scăderea vitezei căii de sinteză a colesterolului.
3. Administrarea medicamentelor din clasa statinelor influențează transcripția genei
ce codifică HMG CoA reductaza.
4. Creșterea concentrației intracelulare de colesterol are ca efect inhibiția sistemului
ubiquitină-proteasom, care are activitate proteolitică.
5. Expresia genei care codifică HMG-CoA reductaza este controlată de o familie de
proteine cu rol de factori de transcripție, numită SREBP.
6. Forma activă a enzimei ce catalizează etapa limitantă de viteză este cea fosforilată
7. Glucagonul scade expresia genei HMG CoA reductazei, ceea ce conduce la
scăderea sintezei de colesterol.
8. Insulina stimulează defosforilarea HMG-CoA reductazei, inhibând astfel sinteza
colesterolului.
9. Reglarea prin mecanism covalent presupune intervenția protein kinazei activată
de AMP, care fosforilează HMG CoA reductaza.
10. Reglarea sintezei prin controlul transcripției genei HMG CoA reductazei are ca
efect modificarea cantității acestei enzime din celule.
1. Are caracter amfipatic.

2. Conține structura numită steran.
3. Este precursor al vitaminei D.
4. Este precursorul acizilor biliari.
6. Este un hormon steroid.
7. În organism, este catabolizat la Acetil CoA.
8. Se găsește în dietă în produsele de origine vegetală.
9. Sinteza sa generează NADH și ATP.
10. Sinteza sa necesită NADPH și ATP.
38. Sinteza colesterolului presupune:
1. Condensarea a 6 unități izoprenoide, cu formare de scualen.
2. Condensarea a trei molecule de acetil CoA cu formare de HMG CoA
3. Condensarea a trei unități izoprenoide, cu formare de acid mevalonic.
4. Condensarea unităților izoprenoide, cu formare de scualen, o hidrocarbură ciclică.
5. Formarea unităților izoprenoide din acidul malonic.
6. Transformarea acidului mevalonic în acetil CoA.
7. Transformarea acidului mevalonic în unități izoprenoide active.
8. Transformarea HMG CoA în acid mevalonic.
9. Transformarea lanosterolului în unități izoprenoide.
10. Transformarea scualenului în lanosterol.
39. În biosinteza colesterolului participă:
1. Acetil CoA
2. Acidul colic
3. Acidul litocolic
4. Acidul mevalonic
5. Aldosteronul
6. Cortizolul
7. Lanosterolul
8. Scualenul
9. Unități izoprenoide
10. Vitamina D
40. Între produșii de catabolism ai colesterolului se regăsesc:
1. Acidul chenodezoxicolic
2. Acidul colic
3. Acidul dezoxicolic
4. Acidul litocolic
5. Acizii grași esențiali
6. Aminoacizii aromatici
7. Bilirubina neconjugată
8. Corpii cetonici
9. Vitamina C
10. Vitamina D
41. Despre compusul din figură se poate afirma:
1. Este acidul dezoxicolic.
2. Este acidul litocolic.
3. Este colesterolul.
4. Este colil-CoA
5. Este prezent în structura membranelor celulare.
6. Este sintetizat în ficat.
7. Este sintetizat în glandele suprarenale.
9. Este un produs de metabolism al colesterolului.
10. În ficat, poate fi conjugat cu glicina.
42. Despre metabolismul acizilor biliari se poate afirma:
1. Acidul colic este un acid biliar primar.
2. Acidul litocolic este un acid biliar secundar.
3. Acizii biliari facilitează digestia lipidelor alimentare.
4. Acizii biliari reprezintă substraturi pentru sinteza vitaminei D.
5. Acizii biliari secundari conțin o grupare hidroxil la atomul de carbon cu numărul
7.
6. Acizii și sărurile biliare sunt elemente esențiale în procesul de absorbție a
proteinelor.
7. Conjugarea acizilor biliari primari are loc în hepatocite.
8. Etapa limitantă de viteză în sinteza acizilor biliari e catalizată de enzima
7-α-hidroxilază.
9. Etapa limitantă de viteză în sinteza acizilor biliari e catalizată de enzima
HMG-CoA reductaza.
10. Sinteza acizilor biliari se desfășoară cu intensitate crescută în glandele
suprarenale.
43. Despre metabolismul vitaminei D se poate afirma:
1. Calcitriolul acționează printr-un mecanism comun cu cel al hormonilor
hidrosolubili.
2. Forma activă a vitaminei D este 1,25-dihidroxi-colecalciferolul.
3. Forma activă a vitaminei D este 24,25-dihidroxi-colecalciferolul.
4. În condițiile unei calcemii scăzute, calcitriolul stimulează mineralizarea osoasă.
5. În ficat vitamina D este hidroxilată la poziția 24.
6. În ficat vitamina D este hidroxilată la poziția 25.
7. În rinichi vitamina D este hidroxilată în poziția 1, sub acțiunea 1-α-hidroxilazei.
8. La nivel intestinal, calcitriolul stimulează excreția calciului din organism.
9. La nivelul pielii, precursorul vitaminei D este 7-dehidrocolesterolul
10. Vitamina D poate proveni din dietă sau poate fi sintetizată endogen.
1. Este acidul colic.

2. Este acidul dezoxicolic
3. Este acidul litocolic
4. Este sintetizat în intestin.
6. Este un acid biliar secundar
7. Este un intermediar în procesul de sinteză a vitaminei D.
8. Este un produs de metabolism al colesterolului
9. Provine din acidul chenodezoxicolic
10. Se sintetizează la nivelul pielii.
1. Are mecanism de acțiune similar cu al hormonilor hidrosolubili.
2. Din punct de vedere funcțional, este un compus implicat în reglarea homeostaziei
calciului în organism
3. Este 1,24-dihidroxi-colecalciferolul
4. Este calcitriolul
5. Este un compus derivat din vitamina D, fără activitate biologică
6. Hidroxilarea în poziția 1 a avut loc în rinichi.
7. La copii, deficitul acestui compus poate conduce la apariția rahitismului.
8. Reprezintă forma activă a vitaminei D
9. Reprezintă un acid biliar secundar.
10. Toate etapele sintezei sale au loc la nivelul pielii.
1. Este acidul malonic

2. Este acidul mevalonic
3. Este precursor al acetoacetatului, în sinteza de corpi cetonici.
4. Este precursor al izoprenului
5. Este un intermediar în procesul de sinteză a acizilor grași.
6. Este un intermediar în procesul de sinteză a colesterolului
7. Este un intermediar în procesul de sinteză a eicosanoizilor
8. Se sintetizează sub acțiunea HMG-CoA oxidazei.
9. Se sintetizează sub acțiunea HMG-CoA reductazei.
10. Sinteza sa din compusul β-hidroxi, β-metil glutaril-CoA necesită NADPH
47. Despre etapa limitantă de viteză în biosinteza colesterolului se poate afirma:
1. Enzima care catalizează această etapă este activă în forma defosforilată.
2. Enzima care catalizează această etapă este HMG-CoA reductaza.
3. Etapa conduce la sinteza acidului mevalonic.
4. Etapa este catalizată de HMG-CoA sintetaza.
5. Etapa este reprezentată de ciclizarea scualenului la lanosterol
6. Etapa este reprezentată de formarea aceto-acetil-CoA din acetil-Co
7. Etapa este reprezentată de formarea HMG-CoA din acetoacetil-CoA şi acetil-CoA
8. Etapa se desfășoară cu consum de NADPH
9. Hidroxi-metil-glutaril CoA, compus implicat în această etapă, provine din
condensarea acetil-CoA cu malonil-CoA.
10. Statinele inhibă enzima ce catalizează această etapă.
48. Despre statine (compuși terapeutici) se poate afirma:
1. Acționează asupra enzimei limitante de viteză din calea de sinteză a colesterolului
2. Acționează ca activatori ai enzimei 7-α hidroxilaza, stimulând transformarea
colesterolului în acizi biliari.
3. Acționează printr-un mecanism de inhibiție enzimatică de tip competitiv.
4. Acțiunea lor determină (indirect) o creștere a sintezei de receptori pentru LDL
5. Inhibă enzima limitantă de viteză din calea de degradare a colesterolului
6. Rezultatul pe termen lung al acțiunii statinelor constă în creșterea sintezei de
chilomicroni.
7. Se administrează pacienților cu hipercolesterolemie.
8. Statinele naturale acționează prin inhibiția HMG-CoA reductazei.
9. Statinele reprezintă o terapie eficientă în cazul pacienților cu hipocolesterolemie.
10. Stimulează esterificarea colesterolului și introducerea acestuia în structura
membranelor celulare
49. Despre HMG-CoA (hidroxi-metil-glutaril-CoA) reductaza se poate afirma:
1. Activarea transcripției genei HMG CoA reductazei conduce la scăderea cantității
de enzimă sintetizată de celulă.
2. Catalizează etapa limitantă de viteză în sinteza acizilor biliari.
3. Catalizează etapa limitantă de viteză în sinteza colesterolului.
4. Catalizează etapa limitantă de viteză în sinteza corpilor cetonici.
5. Creșterea concentrației intracelulare a colesterolului împiedică degradarea
proteolitică a enzimei.
6. Factorii de transcripție SREBP inhibă transcripția genei care codifică această
enzimă.
7. Insulina stimulează expresia genei care codifică această enzimă.
8. Poate fi inhibată competitiv prin administrarea de statine.
9. Prin fosforilarea enzimei de către protein kinaza activată de AMP sinteza
colesterolului este încetinită.
10. Scăderea concentrației intracelulare a colesterolului stimulează activarea
factorilor de transcripție SREBP.
50. În legătură cu biosinteza colesterolului este incorect să se afirme că:
1. Acidul acetilsalicilic acționează ca inhibitor al HMG-CoA reductazei.
2. Enzima care catalizează etapa limitantă de viteză este HMG-CoA sintetaza.
3. Forma activă a enzimei ce catalizează etapa limitantă de viteză este cea
defosforilată.
4. HMG-CoA reductaza este supusă reglării prin mecanisme ce includ modularea
expresiei genice.
5. Lanosterolul reprezintă primul intermediar ciclic al sintezei.
6. Procesul de biosinteză se desfășoară în mitocondria hepatocitelor.
7. Procesul generează NADPH și ATP.
8. Procesul necesită NADPH și ATP.
9. Procesul poate fi inhibat prin administrarea de statine.
10. Scualenul reprezintă primul intermediar ciclic al sintezei.
51. În legătură cu metabolismul colesterolului este incorect să se afirme că:
1. Biosinteza colesterolului poate fi reglata prin fosforilarea/defosforilarea enzimei
cheie.
2. Excretia colesterolului din organism are loc pe cale renala.
3. Formarea acidului mevalonic din HMG-CoA reprezintă etapa limitantă de viteză
din sinteza colesterolului
4. Sinteza colesterolului generează ATP și NADH.
5. Sinteza colesterolului poate fi reglata prin control transcriptional.
6. Sinteza colesterolului se desfășoară doar în mitocondriile hepatice.
7. Statinele inhibă enzima limitantă de viteză din calea de sinteză a colesterolului
8. Statinele scad sinteza colesterolului prin inhibarea competitiva a HMG-colesterol
sintetazei.
9. Transformarea colesterolului în acizi biliari are loc în ficat.
10. Transformarea colesterolului în acizi biliari are loc în țesutul adipos.
52. Despre HMG-CoA (hidroxi-metil-glutaril-CoA) se poate afirma:
1. Este intermediar în biosinteza corpilor cetonici
2. În sinteza colesterolului, este precursorul acidului malonic
3. În ţesutul adipos se transformă în acetoacetat sub acţiunea HMG-CoA liazei
4. Prin acțiunea HMG CoA sintetazei, se transformă în acid mevalonic.
5. Se sintetizează din acetil-CoA
6. Sinteza sa are loc atât în citosol cât şi în mitocondrie
7. Sinteza sa e catalizată de HMG-CoA sintaza.
8. Sinteza sa este etapă intermediară din biosinteza acidului arahidonic
9. Sinteza sa este etapă intermediară din biosinteza colesterolului
10. Sinteza sa este inhibată de acțiunea statinelor.
53. Despre metabolismul vitaminei D este incorect să se afirme că:
1. Calcitriolul reduce excretia calciului la nivel renal.
2. Forma activă a vitaminei D are mecanismul de acțiune similar cu al hormonilor
hidrosolubili.
3. Forma activă a vitaminei D se numește calcitriol.
4. Forma activă a vitaminei D stimuleaza absorbtia intestinala de calciu.
5. Forma activă a vitaminei D stimulează proliferarea celulelor canceroase.
6. În activarea vitaminei D intervine 1-α-hidroxilaza hepatica.
7. Sinteza colecalciferolului se poate desfășura la nivelul pielii.
8. Vitamina D are ca precursor 7-dehidrocolesterolul.
9. Vitamina D are ca precursor triptofanul.
10. Vitamina D se activează prin hidroxilare, în glandele suprarenale.
54. Despre metabolismul acizilor și sărurilor biliare se poate afirma:
1. 7-α-hidroxilaza (enzima reglatorie) este reglată negativ de către acizii biliari și
pozitiv de către colesterol și vitamina C.
2. 7-α-hidroxilaza catalizează etapa cheie în formarea acizilor biliari
3. Acizi biliari primari: sunt acidul colic și acidul chenodezoxicolic.
4. Acizii biliari primari sunt acidul dezoxicolic și acidul litocolic.
5. Acizii biliari primari sunt sintetizați în intestin.
6. Acizii biliari secundari se sintetizează în țesutul adipos.
7. Acizii biliari sunt eliminați din organism pe cale renală.
8. Conjugarea acizilor biliari primari cu glicina sau cu taurina are loc în hepatocite.
9. Din punct de vedere structural, un acid biliar primar şi unul secundar diferă prin
gruparea hidroxil de la atomul de carbon cu numărul 3.
10. Sinteza acizilor biliari primari are loc în hepatocite.
1. Are caracter amfipatic.

2. Este acidul dezoxicolic
3. Este acidul glicocolic
4. Este acidul litocolic
5. Este acidul taurocolic
6. Procesul de conjugare care duce la sinteza acestui compus are loc în hepatocite
7. Procesul de conjugare care duce la sinteza acestui compus are loc în intestin
8. Se obține prin conjugarea acidului colic cu glicina
9. Se obține prin conjugarea acidului colic cu taurina
10. Structural, este un compus derivat din colesterol
1. Biosinteza compusului presupune condensarea a 6 unități izoprenoide.

2. Biosinteza sa are loc în mitocondriile hepatocitelor.
3. Compusul este cortizolul.
4. Este 1,25-dihidroxi-colecalciferolul
5. Este un acid biliar secundar
6. Sinteza sa este inhibată de medicamente din clasa statinelor.
7. Sinteza sa generează 3 moli ATP/mol de sompus sintetizat.
8. Sinteza sa necesită consum de ATP.
9. Sinteza sa necesită NADPH ca donor de echivalenți reducători.
10. Toți atomii de carbon din structură provin din acetil-CoA.
57. Despre procesul din imagine se poate afirma:
1. Acizii biliari au efect reglator negativ asupra enzimei care catalizează procesul.
2. Colesterolul are efect reglator negativ asupra enzimei care catalizează procesul.
3. Enzima care catalizează procesul este 7-α-hidroxilaza.
4. Procesul se desfășoară în țesutul adipos.
5. Reprezintă etapa limitantă de viteză din biosinteza acizilor biliari.
6. Reprezintă o reacție din biosinteza colesterolului.
7. Reprezintă o reacție din catabolismul colesterolului.
8. Reprezintă transformarea colesterolului în 7-α-colesterol.
9. Reprezintă transformarea colesterolului în acid colic.
10. Vitamina D are efect de inhibitor competitiv al enzimei care catalizează procesul.
58. Despre biosinteza colesterolui se poate afirma:
1. Acidul mevalonic se sintetizează în reactia catalizată de HMG-CoA reductază, ce
are drept coenzima NADPH.
2. Enzimele implicate în proces sunt localizate în citosol sau în membrana
reticulului endoplasmic
3. HMG -CoA din citosol este un intermediar comun al sintezei de colesterol și de
corpi cetinici.
4. HMG-CoA colesterol sintetaza catalizează sinteza acidului mevalonic.
5. HMG-CoA reductaza catalizează etapa limitantă de viteză.
6. Precursorul în sinteza de colesterol este acetil-CoA.
7. Procesul generează NADH și ATP.
8. Sinteza de colesterol se desfășoară cu o amploare semnificativă în ficat, intestin,
glandele corticosuprarenale și gonade.
9. Statinele stimulează sinteza colesterolului prin inhibiția HMG-CoA reductazei.
10. Toate etapele sintezei de colesterol se desfășoară în mitocondrii.
1. Conține 30 de atomi de carbon.

2. Este o hidrocarbură.
3. Este precursor al lanosterolului.
5. Este un acid biliar secundar.
6. Este un intermediar în biosinteza colesterolului.
7. Este un intermediar în biosinteza corpilor cetonici.
8. Se obține prin condensarea a șase unități de geranil pirofosfat.
9. Se obține prin condensarea a șase unități de izopren activat.
10. Sinteza sa are loc în mitocondriile hepatocitelor.
60. Despre metabolismul acizilor biliari este incorect să se afirme:
1. 7-α-hidroxilaza catalizează etapa cheie în formarea acizilor biliari
2. Acidul chenodezoxicolic este un acid biliar secundar.
3. Acidul colic este un acid biliar secundar.
4. Acidul dezoxicolic este un acid biliar secundar.
5. Acidul litocolic este un acid biliar primar.
6. Acizii biliari reprezintă produși de catabolism ai colesterolului.
7. Acizii biliari reprezintă substraturi pentru sinteza vitaminei D.
8. Conjugarea acizilor biliari primari cu glicina sau cu taurina are loc în hepatocite.
9. Din punct de vedere structural, un acid biliar primar şi unul secundar diferă prin
gruparea hidroxil de la atomul de carbon cu numărul 7.
10. Sinteza acizilor bliari primari are loc în intestin.
61. Despre imaginea de mai jos se poate afirma:
1. Litera A desemnează colesterolul esterificat.

2. Litera A indică fosfolipide.
3. Litera B indică o moleculă proteică.
4. Litera B indică trigliceride.
5. Litera C desemnează colesterolul.
6. Litera C indică trigliceride.
7. Litera D desemnează colesterolul esterificat.
8. Litera D indică o moleculă proteică.
9. Litera E desemnează colesterolul.
10. Litera E indică fosfolipide.
62. Despre lipoproteine se poate afirma:
1. Colesterolul esterificat este localizat în miezul particulelor lipoproteice
2. Colesterolul esterificat este localizat la suprafața particulelor lipoproteice
3. Lipidele transportate de particulele lipoproteice provin exclusiv din alimentație.
4. Proteinele, având caracter hidrofob, sunt localizate cu precădere în miezul
particulelor lipoproteice
5. Rolul principal al particulelor lipoproteice este de a transporta monozaharide la
țesuturi.
6. Stratul de suprafață al particulelor lipoproteice conține fosfolipide și colesterol
liber.
7. Sunt particule hidrosolubile.
8. Transportă lipide provenite din dietă și lipide sintetizate în organism.
9. Trigliceridele sunt localizate în miezul particulelor lipoproteice.
10. Trigliceridele sunt localizate la suprafața particulelor lipoproteice.
63. Despre componentele proteice ale lipoproteinelor se poate afirma:
1. Apoproteinele sunt molecule proteice cu un grad înalt de glicare.
2. Asigură solubilizarea lipidelor în mediul apos al plasmei.
3. Au fost descrise 5 clase principale de apoproteine (A, B,C, D, E).
4. Fiecare clasă de apoproteine are câte un singur subtip.
5. Majoritatea apoproteinelor au rol în transportul compușilor glucidici în plasmă.
6. Majoritatea apoproteinelor sunt sintetizate în țesutul adipos.
7. Toate tipurile de apoproteine pot fi transferate liber între particulele lipoproteice.
8. Unele apoproteine sunt activatori ai unor enzime implicate în metabolismul
lipoproteinelor
9. Unele apoproteine sunt componente structurale ale particulelor lipoproteice.
10. Unele apoproteine sunt liganzi pentru receptori implicați în captarea celulară a
lipoproteinelor.
64. Despre lipoproteine se poate afirma:
1. Chilomicronii transportă lipidele alimentare.
2. Clasele de lipoproteine pot fi sepaparate prin electroforeză sau prin centrifugare.
3. Creșterea concentrației LDL este considerată factor de risc pentru ateroscleroză.
4. Particulele HDL sunt bogate în trigliceride, pe care le transportă la țesuturile
extrahepatice.
5. Particulele LDL se sintetizează în circulație, din HDL.
6. Particulele VLDL sunt sintetizate în hepatocite.
7. Particulele VLDL sunt sintetizate la nivel intestinal.
8. Preluarea LDL din sânge de către celule se relizează printr-un mecanism de
endocitoză mediată de receptor.
9. Principalele clase de apoproteine sunt chilomicronii, LDL, VLDL și HDL.
10. Serul recoltat dimineața, pe nemâncate, este în mod normal bogat în chilomicroni.
65. Despre rolurile apoproteinelor se poate afirma:
1. Apo A-I este activator al enzimei LCAT.
2. Apo A-I este inhibitor al enzimei LCAT.
3. Apo A-II este activator al lipoproteinlipazei.
4. Apo B-100 are rol în sinteza și secreția chilomicronilor.
5. Apo B-100 are rol în sinteza și secreția VLDL.
6. Apo B-100 este ligand pentru receptorul pentru LDL.
7. Apo B-48 are rol în sinteza și secreția particulelor HDL.
8. Apo C-II este activator al lipoproteinlipazei.
9. Apo E este activator al enzimei ACAT.
10. Apo E este ligand pentru captarea chilomicronilor remanenți.
66. Despre lipoprotein-lipază (LPL) se poate afirma:
1. Catalizează hidroliza esterilor de colesterol din chilomicroni şi VLDL
2. Catalizează hidroliza trigliceridelor din chilomicroni
3. Catalizează hidroliza trigliceridelor din VLDL
4. Este activată de apo A-I
5. Este activată de apo C-II
6. Este localizată la nivelul capilarelor din unele țesuturi extrahepatice
7. Este localizată la nivelul capilarelor hepatice
8. La un pacient cu deficit genetic de lipoprotein lipaza, după ingestia unei mari
cantități de grăsimi, se va produce creşterea plasmatică a chilomicronilor
9. La un pacient cu deficit genetic de lipoprotein lipază, după ingestia unei mari
cantități de grăsimi, se va produce creşterea plasmatică a HDL
10. Se mai numeşte şi lipaza hormon sensibilă
67. Chilomicronii:
1. Conțin Apo B-100
2. Conțin Apo B-48
3. Conțin în principal colesterol esterificat
4. Conțin în principal trigliceride
5. Conțin trigliceride care vor fi hidrolizate sub acțiunea enzimei LCAT.
6. Particulele nascente primesc în circulație Apo C-II și Apo E de la HDL și devin
chilomicroni maturi.
7. Se formează în intestinul subțire
8. Sunt captați la nivelul țesutului hepatic de către receptori care recunosc Apo
B-100.
9. Transportă lipide de proveniență endogenă
10. Transportă lipidele alimentare
68. Despre chilomicroni este incorect să se afirme că:
1. Chilomicronii remanenți cedează Apo C-II particulelor HDL.
2. Conțin Apo B-100
3. Conțin în principal lipide endogene
4. Îmbogățirea în colesterol a chilomicronilor nascenți se realizează cu ajutorul
enzimei LCAT, atașată acestor particule lipoproteice.
5. La nivelul ficatului, chilomicronii remanenți sunt recunoscuți de receptori
specifici pentru Apo E.
6. Lipoproteinlipaza acționează asupra trigliceridelor componente ale
chilomicronilor
7. Particulele nascente primesc apo C-II și apo E de la HDL, devenind chilomicroni
maturi.
8. Sunt captați la nivelul țesutului adipos de către receptori care recunosc și
particulele de LDL.
9. Sunt sintetizați în enterocite.
10. Sunt sintetizați în ficat.
69. Lipoproteinele din clasa VLDL:
1. Conțin Apo B-48
2. Conțin în principal trigliceride
3. În concentrație crescută, sunt considerate factor protector împotriva aterosclerozei
4. Lipoproteinlipaza hidrolizează trigliceridele din particulele VLDL.
5. Prin hidroliza trigliceridelor și pierderea Apo C, VLDL se transformă în IDL.
6. Se sintetizează în enterocite
7. Se sintetizează în hepatocite
8. Sunt precursori ai particulelor HDL
9. Sunt precursori ai particulelor LDL
10. Transportă în principal lipide provenite din dietă.
70. Despre procesul din imagine se poate afirma:
1. Acumularea produsului de reacție în citoplasmă determină creșterea expresia

receptorilor pentru LDL.
2. Acumularea produsului de reacție în citoplasmă influențează negativ expresia
3. Enzima care catalizează reacția este ACAT, localizată în citoplasmă.
4. Enzima care catalizează reacția este LCAT, localizată în mitocondrii.
5. Prin această reacție se obține un compus cu hidrosolubilitate crescută.
6. Produsul de reacție poate fi depozitat în citoplasmă.
7. Reprezintă reacția de esterificare a colesterolului.
8. Reprezintă reacția etapei limitante de viteză din biosinteza acizilor biliari primari.
9. Reprezintă reacția etapei limitante de viteză din biosinteza colesterolului.
10. Reprezintă un mecanism prin care celulele evită acumularea de colesterol liber în
citoplasmă.
71. Despre preluarea colesterolului din particulele LDL de către celule se poate afirma:
1. Când celula se saturează cu colesterol, este activată enzima citoplasmatică LCAT,
implicată în depozitarea colesterolului.
2. Colesterolul preluat din particulele LDL este inductor pentru gena care codifică
receptorul pentru LDL.
3. Colesterolul preluat din particulele LDL inhibă sinteza de novo a colesterolului în
celulă.
4. Esterificarea intracelulară a colesterolului preluat din LDL este realizată de
enzima ACAT.
5. Preluarea particulelor LDL se face printr-un proces de endocitoză mediată de
receptor
6. Receptorul hepatic pentru LDL este implicat și în preluarea colesterolului de la
particulele HDL.
7. Receptorul pentru LDL are 3 domenii structurale extracelulare, unul membranar
și unul citoplasmatic.
8. Receptorul pentru LDL este situat la nivelul membranei nucleului celular.
9. Receptorul pentru LDL recunoaște proteina Apo B-100 de pe suprafața LDL.
10. Receptorul pentru LDL recunoaște proteina Apo B-48 de pe suprafața LDL.
72. Despre lipoproteinele LDL NU este corect să se afirme:
1. Conțin Apo B-48.
2. Creșterea concentrației lor e asociată cu creșterea riscului de ateroscleroză.
3. Creșterea concentrației lor plasmatice este corelată cu scăderea riscului de boli
cardiovasculare.
4. Numărul de receptori pentru LDL, de pe suprafața celulelor, este reglat prin
fenomenul de up-regulation.
5. Pot fi preluate de receptori „scavanger” ai monocitelor.
6. Provin din VLDL.
7. Se sintetizează din HDL, via IDL.
8. Sunt bogate în colesterol.
9. Sunt implicate în extragerea și îndepărtarea colesterolului din țesuturile
extrahepatice.
10. Sunt preluate din sânge printr-un mecanism de endocitoză mediată de receptor.
73. Lipoproteinele din clasa HDL:
1. Au atașată enzima ACAT, cu rol în hidroliza esterilor de colesterol.
2. Au rol în extragerea și îndepărtarea colesterolului din țesuturile extrahepatice.
3. Au rol în transportul esterilor de colesterol de la ficat spre țesuturile extrahepatice.
4. Conțin enzima LCAT, cu rol în esterificarea colesterolului.
5. Creșterea concentrației plasmatice de HDL este considerată factor de risc pentru
ateroscleroză.
6. Enzima LCAT atașată particulelor HDL este activată de Apo A-I.
7. Enzima LCAT atașată particulelor HDL este activată de Apo C-II.
8. Ficatul preia colesterolul esterificat de la HDL prin intermediul unui receptor de
tip „scavenger”.
9. Prin esterificare colesterolul din particulele HDL migrează din miezul particulei
spre suprafața acesteia.
10. Se sintetizează în ficat și în intestin.
74. Despre procesul aterosclerozei se poate afirma:
1. „Celulele spumoase” sunt reprezentate de monocite încărcate cu mari cantități de
colesterol.
2. Ateroscleroza este accentuată de un regim alimentar bogat în colesterol.
3. Glicozilarea neenzimatică a Apo B-100 reprezintă un element protector împotriva
aterosclerozei.
4. Numărul de receptori pentru LDL ai monocitelor este reglat prin mecanism de
„down-regulation”.
5. Ocluzia completă a unui vas de sânge, datorată formării unui trombus, conduce la
infarct în teritoriul irigat de vasul respectiv.
6. Particulele de LDL oxidate sunt recunoscute de receptorii monocitelor.
7. Persoanele cu concentraţii mari de HDL-colesterol au un risc aterogen crescut
8. Persoanele cu concentraţii mari de LDL-colesterol au un risc aterogen crescut
9. Valorile crescute ale colesterolemiei determină creșterea numărului de receptori
pentru LDL de pe suprafața celulelor.
10. Vârsta înaintată reprezintă un factor protector împotriva aterosclerozei.
75. Despre lipoproteinele din clasa HDL se poate afirma:
1. Apo A-I atașată HDL este activator al lipoprotein lipazei.
2. Catabolismul HDL poate implica hidroliza trigliceridelor componente sub
acțiunea lipazei hepatice.
3. Colesterolul este preluat de HDL și esterificat de către LCAT.
4. Creșterea concentrației HDL- colesterol este factor de risc pentru ateroscleroză.
5. Extragerea colesterolului din țesuturi de către HDL implică acțiunea unei proteine
transportatoare din clasa ABC-1.
6. Fiecare particula de HDL nascentă are atașată pe suprafață o moleculă de Apo
B-100.
7. HDL sunt sursa de apoproteine (C, E) pentru alte clase de lipoproteine
8. Prin acumularea de trigliceride provenite de la țesuturi, particulele HDL devin
sferice.
9. Se sintetizează în ficat și în intestin.
10. Transportă în principal colesterol provenit din dietă
76. Despre lipoproteinele HDL NU este corect să se afirme:
1. Aprovizionează ţesuturile extrahepatice cu acizi graşi
2. Au rol în extragerea și îndepărtarea colesterolului din țesuturile extrahepatice.
3. Catabolismul particulelor HDL implică preluarea și internalizarea lor la nivelul
țesuturilor extrahepatice.
4. Particulele HDL mediază transportul revers al trigliceridelor, de la țesuturile
extrahepatice la ficat.
5. Persoanele cu concentraţii mari de HDL-colesterol au un risc aterogen crescut
6. Prin acumulare de colesterol esterificat, particulele HDL3 formează particule
HDL2, cu diametru mai mare și mai puțin dense.
7. Prin acumularea de colesterol provenite de la țesuturi, particulele HDL devin
sferice.
8. Prin esterificare sub acțiunea LCAT, colesterolul migrează în miezul particulelor
HDL.
9. Proteina CETP, implicată în transferul de proteine între lipoproteine, este asociată
HDL.
10. Sunt sursa de apoproteine (C, E) pentru alte clase de lipoproteine
77. În cursul transformării VLDL în LDL, via IDL, au loc următoarele transformări:
1. ApoB-100 ramâne strâns asociată în cadrul IDL și nu este transferată
2. IDL captează colesterol de la țesuturile extrahepatice, transformându-se în LDL.
3. Lipaza hormon sensibilă hidrolizează trigliceridele rămase în IDL.
4. Majoritatea apo C-II disociază și este captată de HDL
5. Majoritatea apo C-II rămâne atașată de VLDL, servind ca ligand pentru receptorii
celulari.
6. Miezul IDL devine îmbogățit cu trigliceride
7. O parte din apoE disociaza, dar o parte poate ramâne asociata cu IDL
8. Particulele VLDL sintetizate în ficat transportă în special trigliceride de origine
alimentară, care vor fi hidrolizate de lipoprotein lipază.
9. Prin pierderea de trigliceride și Apo C, VLDL se transformă în IDL.
10. Trigliceridele sunt hidrolizate sub acțiunea lipoprotein lipazei.
78. În procesul de ateroscleroză se întâlnesc următoarele aspecte:
1. Apariția particulelor de LDL glicate la pacienții cu diabet zaharat reprezintă un
factor protector împotriva bolilor cardiovasculare.
2. În cazul blocării unui ram al arterelor coronare de către un tromb apare infarctul
de miocard.
3. Particulele de LDL oxidate sunt preluate preferențial de către țesuturi, cu ajutorul
4. Persistența particulelor LDL în plasmă crește riscul transformării lor în LDL
oxidate.
5. Placa de aterom poate determina îngustarea lumenului vascular.
6. Placa de aterom prezintă un miez fibros și un strat exterior de lipide și celule
inflamatorii.
7. Prin încărcare cu resturi lipidice provenite în special de la HDL, monocitele se
transformă în celule spumoase.
8. Radicalii liberi pot duce la modificări ale componentelor particulelor LDL.
9. Receptorii pentru LDL aflați la suprafața monocitelor sun supuși reglării prin
mecanism „down regulation”.
10. Unele particule LDL sunt preluate de către monocite.
79. În legătură cu steatoza hepatică se poate afirma:
1. Consumul cronic de alcool este considerat factor protectiv împotriva steatozei
hepatice.
2. Consumul cronic de alcool stimulează sinteza hepatică de trigliceride.
3. Excesul alimentar de glucide și lipide poate determina apariția steatozei hepatice.
4. În mod normal trigliceridele sintetizate în ficat sunt exportate sub formă de HDL.
5. Incapacitatea ficatului de a sintetiza chilomicroni poate conduce la steatoza
hepatică
6. Sinteza scăzută de apoproteine poate determina acumularea de lipide în ficat.
7. Steatoza hepatică poate evolua spre ciroză hepatică.
8. Steatoza hepatică poate fi cauzată de lipoliza accelerată din cadrul diabetului
zaharat netratat.
9. Steatoza hepatică reprezintă acumularea de particule lipoproteice în hepatocite.
10. Steatoza hepatică se poate datora unei acumulări excesive de aminoacizi esențiali.
80. Despre lipoproteinele din clasa HDL se poate afirma:
1. Au asociată proteina CETP, cu rol în transportul apoproteinelor între LDL și
HDL.
2. Au atașată enzima LCAT, care catalizează esterificarea colesterolului.
3. Conțin apoproteinele Apo A-I, Apo A-II.
4. Ficatul captează colesterolul esterificat, livrat de HDL.
5. HDL mediază transportul revers al colesterolului, de la ficat la țesuturile
extrahepatice.
6. HDL nascent captează colesterolul și devine inițial HDL3 și apoi HDL2.
7. La nivelul ficatului, particulele HDL sunt recunoscute și internalizate cu ajutorul
receptorului pentru Apo E.
8. Pe măsură ce preiau colesterol de la țesuturi, particulele HDL2 devin HDL3.
9. Sunt sintetizate sub formă nascentă, discoidală, în ficat și intestin.
10. Transportă majoritar trigliceride preluate de la țesuturile extrahepatice, la ficat.
81. Procesul din figură este întâlnit în metabolismul lipoproteinelor. Despre acest proces se
poate afirma:
1. Enzima este activată de Apo A-I
2. Enzima este activată de Apo C-II
3. Enzima este inhibată de Apo A-I
4. În acest proces, lecitina preia un rest acil de la partenerul de reacție.
5. În urma acestui proces, colesterolul va fi sechestrat în particulele HDL,
conferindu-le o formă sferică.
6. În urma reacției, colesterolul este esterificat, putând astfel migra din miezul
particulei lipoproteice la suprafața ei.
7. În urma reacției, colesterolul este esterificat, putând astfel migra în miezul
particulei lipoproteice.
8. Procesul este implicat în preluarea și stocarea colesterolului în particulele HDL.
9. Reacția este catalizată de enzima LCAT (Lecitin–colesterol aciltransferaza)
10. Reacția este catalizată de lipoprotein lipază
82. Despre procesul asociat figurii următoare, se poate afirma:
1. Celulele spumoase se acumulează în spațiul subendotelial, unde întrețin un focar

inflamator.
2. Celulele spumoase sunt reprezentate de celulele endoteliale încărcate cu lipide
provenite în special din HDL.
3. Creșterea concentrației particulelor LDL oxidate reprezintă factor de risc pentru
aterocleroză.
4. Creșterea nivelului seric al HDL colesterolului reprezintă un factor de risc pentru
ateroscleroză.
5. Fisura capsulei fibroase a placii de aterom poate declanșa formarea de trombi și
ocluzia lumenului vasului.
6. Formarea celulelor spumoase este considerată un eveniment protector împotriva
dezvoltării plăcii de aterom.
7. Hiperglicemia cronică poate altera structural particulele LDL.
8. Monocitele pot prelua cantități nelimitate de colesterol.
9. Particulele LDL glicate nu sunt recunoscute de receptorii monocitelor, ci doar de
receptorii tisulari pentru LDL.
10. Receptorii pentru LDL de pe suprafața monocitelor sunt supuși reglării prin
mecanism „down-regulation”.
83. Despre proveniența și rolurile lipoproteinelor se poate afirma:
1. Chilomicronii au rol în preluarea colesterolului de la țesuturile periferice și
transportul lui spre ficat.
2. Chilomicronii se formează în ficat
3. Chilomicronii transportă lipidele alimentare
4. HDL mediază transportul revers al colesterolului, de la ficat la țesuturile
extrahepatice.
5. LDL aprovizionează țesuturile cu colesterol.
6. Particulele VLDL, formate în intestinul subțire, transportă TG endogne către alte
ţesuturi.
7. Sinteza LDL are loc în intestinul subțire.
8. Trigliceridele transportate de VLDL la țesuturi sunt utilizate ca material energetic
sau sunt stocate.
9. Un nivelul seric crescut al HDL colesterolului reprezintă un factor protectiv
împotriva ateroscleroză.
10. VLDL exportă trigliceridele sintetizate în ficat spre țesuturile extrahepatice.
84. Despre enzimele implicate în metabolismul lipoproteinelor se poate afirma:
1. ACAT catalizează esterificarea colesterolului, în țesuturile periferice
2. ACAT este activată de Apo A-I
3. ACAT este activată de Apo C-II.
4. LCAT este activată de Apo A-I
5. LCAT este asociată particulelor de chilomicroni.
6. LCAT transferă un rest de acid gras din structura fosfolipidelor pe colesterol.
7. Lipoprotein lipaza catalizează esterificarea colesterolului din particulele HDL.
8. Lipoprotein lipaza degradează trigliceridele din chilomicroni și VLDL.
9. Lipoprotein lipaza este activată de Apo C-II
10. Lipoprotein lipaza este localizată exclusiv în capilarele hepatice.
85. Despre colesterol se poate afirma:
1. Colesterolul preluat din alimentație are rol protector împotriva aterosclerozei.
2. Etapa limitantă de viteză din sinteza colesterolului este catalizată de HMG-CoA
reductaza.
3. HDL mediază transportul revers al colesterolului, de la țesuturile extrahepatice la
ficat.
4. În celule colesterolul în exces este esterificat sub acțiunea enzimei ACAT.
5. În plasmă, circulă în componența lipoproteinelor.
6. În plasmă, circulă liber sau atașat de albumină.
7. În plasmă, esterii de colesterol din componența lipoproteinelor sunt hidrolizați de
către lipoprotein lipază.
8. LCAT esterifică moleculele de colesterol liber, cu un rest de acid gras din
structura fosfolipidelor.
9. Particulele LDL transportă colesterolul preluat din alimentație.
10. Statinele acționează ca inhibitori ai sintezei colesterolului, fiind utile în
tratamentul pacienților cu hipocolesterolemie.
86. Despre conexiunile dintre lipoproteine și ateroscleroză se poate afirma:
1. Celulele spumoase reprezintă hepatocite care au acumulat în citoplasmă cantități
mari de lipide alimentare.
2. Colesterolul din componența chilomicronilor are rol antiaterogen.
3. Creșterea concentrației LDL-colesterolului este considerată factor de risc pentru
ateroscleroză.
4. Eliminarea colesterolului adus de HDL la ficat reprezintă principala modalitate de
eliminare a excesului de colesterol din organism.
5. Fiind implicate în transportul revers al colesterolului, particulele HDL au rol
antiaterogen.
6. Materialul lipidic al placilor de aterom provine din lipidele transportate de HDL.
7. Monocitele pot prelua mari cantități de LDL oxidat, cu ajutorul receptorilor de tip
„scavenger”.
8. Particulele de LDL glicate au potențial aterogen.
9. Particulele VLDL, fiind precursori ai LDL, au rol protector împotriva
aterosclerozei.
10. Pe măsură ce concentrația LDL-colesterolului crește, țesuturile exprimă mai mulți
receptori pentru LDL.
87. Despre proteinele implicate în metabolismul lipoproteinelor este incorect să se afirme:
1. ACAT, asociată particulelor HDL, catalizează esterificarea colestrolului, cu un
rest de acid gras provenit din fosfolipide.
2. Apo A-I este constituent al lipoproteinelor implicate în transportul colesterolului
spre ficat.
3. Apo A-I este recunoscută de receptorii hepatici care preiau particulele HDL prin
proces de endocitoză mediată de receptor.
4. Apo B-100 este constituentul proteic structural al chilomicronilor.
5. Apo B-100 este recunoscută de receptorii pentru LDL.
6. Apo B-48 este constituentul proteic structural al LDL.
7. Apo C și Apo E pot fi transferate de la HDL la alte particule lipoproteice.
8. Apo C-II este activator al lipoprotein lipazei.
9. Apo E din componența chilomicronilor remanenți este recunoscută de receptori
hepatici.
10. LCAT catalizează esterificarea intracelulară a particulelor de colesterol.
88. Procesul din imagine reprezintă metabolismul lipoproteinelor care transportă lipidele
alimentare. Despre acest proces se poate afirma:
1. Cofactorul enzimei Z, enzimă care hidrolizează trigliceridele, este Apo C-II.

2. Cofactorul enzimei Z, enzimă care hidrolizează trigliceridele, este Apo A-I.
3. Enzima Z, care scindează trigliceridele la nivelul țesuturilor extrahepatice, se
numește lipoprotein lipaza.
4. Enzima Z, care scindează trigliceridele, se numește ACAT.
5. Enzima Z, care scindează trigliceridele, se numește LCAT.
6. La nivelul ficatului, particulele remanente sunt recunoscute de receptorii notați cu
W, care recunosc ApoE.
7. Particulele notate cu X în figură reprezintă chilomicroni remanenți.
8. Proteinele nascente din această categorie conțin Apo B-100.
9. Reprezintă metabolismul chilomicronilor.
10. Reprezintă metabolismul lipoproteinelor LDL.
89. Despre structura din imagine este incorect să se afirme:
1. Complexele lipoproteice au rolul de a asigura transportul proteinelor, care au
structuri hidrofobe, în plasmă.
2. Proteine pot face parte integrantă din particulele lipoproteice sau pot fi transferate
între acestea.
3. Reprezintă forma de transport, în plasmă, a acizilor biliari.
4. Structura A reprezintă proteine.
5. Structura B reprezintă fosfolipide.
6. Structurile A și B pot reprezenta trigliceride și colesterol esterificat.
7. Structurile C și D pot reprezenta fosfolipide și colesterol liber.
8. Structurile C și D pot reprezenta trigliceride și colesterol esterificat.
9. Structurile hidrofile se orientează spre exteriorul particulei.
10. Structurile hidrofobe se orientează spre interiorul particulei.
90. Despre particulele IDL se poate afirma:
1. Comparativ cu particulele VLDL sunt mai mici și mai dense.
4. Pot fi preluate de ficat, prin legare la receptorii pentru Apo E
5. Reprezintă particule de chilomicroni remanenți.
6. Se mai numesc particule VLDL remanente.
7. Se pot transforma în LDL.
8. Sunt implicate în transportul revers al colesterolului, de la țesuturile extrahepatice
spre ficat.
9. Sunt sintetizate din HDL.
10. Sunt sintetizate în intestinul subțire.
91. Notiunea de aminoacid glucogen se refera la faptul ca:
1. aminoacidul respectiv se poate metaboliza la acetil-SCoA
2. aminoacidul respectiv se poate metaboliza la acetoactil-SCoA
3. aminoacidul respectiv se poate metaboliza la fumarat
4. aminoacidul respectiv se poate metaboliza la intermediari apartinand ciclului
Krebs
5. aminoacidul respectiv se poate metaboliza la piruvat
6. aminoacidul respectiv se poate metaboliza la succinil-SCoA
7. aminoacidul respectiv se poate metaboliza la un compus care este precursor al
glucagonului
8. aminoacidul respectiv se poate metaboliza la un compus care este precursor al
glucozei
9. aminoacidul respectiv se poate sintetiza din glucoza si glicogen
10. aminoacidul respectiv se poate sintetiza doar din glucoza
92. Un aminoacid esential este:
1. acidul linoleic
2. acidul linolenic
3. arginina in perioada de devoltare a organismului
4. ce nu poate fi sintetizat in organism si trebuie adus prin aport alimentar
5. este sintetizat doar de organism
6. este specificat de codul genetic
7. fenilalanina
8. in perioadele de aport alimentar poate fi sintetizat in organism
9. nu este specificat de codul genetic
10. triptofanul
93. Despre zimogeni se poate afirma:
1. peptidazele gastrice sunt sintetizate sub forma de zimogeni
2. peptidazele pancreatice sunt sintetizate sub forma de zimogeni
3. pot avea actiune endo-peptidazica
4. pot avea actiune exo-peptidazica
5. prezinta specificitate diferita
6. reprezinta cofactorul activ al peptidazelor
7. reprezinta forma activa a enzimelor
8. reprezinta forma activa a factorilor coagularii
9. reprezinta forma activa a peptidazelor
10. reprezinta forma inactiva a tuturor enzimelor
94. Despre proteinele provenite din alimentatie se poate afirma:
1. in vederea absorbtiei, sunt degradate majoritar la oligopeptide
2. Nu sunt degradate de zimogeni deoarece acestia actioneaza doar asupra
proteinelor endogene
3. sunt degradate de enzime intestinale doar din clasa carboxipeptidazelor
4. sunt degradate de enzime intestinale: aminopeptidaze
5. sunt degradate de pepsina
6. sunt degradate de pepsinogen
7. sunt degradate de tripsina
8. sunt degradate la aminoacizi absorbiti simport cu Na+ in intestin, tubii renali,
muschi
9. sunt degradate la aminoacizi trasportati transmembranar prin ciclul gama-glutamil
in principal in ficat
10. sunt singura sursa pentru toti aminoacizii din organism
95. Decarboxilarea aminoacizilor:
1. are loc sub actiunea decarboxilazelor
2. enzima care catalizeaza reactia utilizeaza drept coenzima piridoxal-fosfatul (PLP)
3. enzima care catalizeaza reactia utilizeaza o coenzima ce provine din vitamina B12
4. enzima care catalizeaza reactia utilizeaza o coenzima ce provine din vitamina B2
5. este o reactie ireversibila
6. este o reactie reversibila
7. genereaza compusi numiti amine biogene
8. reprezinta indepartarea gruparii alfa-carboxil
9. reprezinta indepartarea gruparii carboxil
10. reprezinta indepartarea gruparii carboxil sub actiunea biotinei
96. Dezaminarea aminoacizilor:
1. contine o etapa de transaminare care este oxidativa
2. este insotita de un proces de oxidare cu extragere de H
3. presupune parcurgerea unei etape de dezaminare
4. presupune parcurgerea unei etape de transaminare
5. reactia de dezaminare genereaza compusi numiti amine biogene
6. reprezinta indepartarea gruparii alfa-amino
7. reprezinta indepartarea gruparii alfa-amino sub forma de amoniac
8. reprezinta indepartarea gruparii alfa-amino sub forma de uree
9. reprezinta indepartarea gruparii amino apartinand lizinei
10. reprezinta indepartarea gruparii amino apartinand radicalului glutaminei printr-o
reactie oxidativa
97. Despre figura de mai jos se poate afirma:
1. K reprezinta ureea
2. Y reprezinta ATP
3. X reprezinta transaminaza AST
4. Reprezinta indepartarea gruparii alfa amino sub forma de amoniac in
procesul de formare a aminelor biogene
procesul de dezaminare
6. Acidul glutamic se formeaza in urma colectarii tuturor gruparilor alfa amino
pe un colector comun care este alfa ceto-glutaratul
7. K reprezinta amoniacul
8. Reprezinta indepartarea tuturor gruparilor amino din structura
aminoacizilor din organism
9. Procesul reprezinta etapa finala a trans-deazaminarii
10. W reprezinta acidul alfa imino-glutaric
1. Y reprezinta NAD(P)H + H+
2. K reprezinta ureea
4. X reprezinta enzima care catalizeaza procesul, numita Glutamat
dehidrogenaza
procesul de dezaminare
6. X reprezinta Glutamat dezaminaza
7. Y reprezinta NAD(P)
procesul de formare a aminelor biogene
9. Z reprezinta NAD(P)
1. Y reprezinta NAD(P)H + H+
dehidrogenaza
3. Z reprezinta NAD(P)H + H+
5. Y si Z reprezinta ATP respectiv PPa
dezaminaza
7. W reprezinta acidul alfa imino-glutamic
8. K reprezinta NH3 numit si ureea

2. Z reprezinta AMP
3. Compusul K este format in urma procesului de transaminare
4. Procesul dezaminarii necesita consumul unei molecule de apa
dezaminaza
6. Reprezinta indepartarea gruparii alfa amino sub forma de uree
7. Z reprezinta NAD(P)H + H+
8. Z reprezinta NAD(P)-OH- + H+ care va genera apa necesara continuarii
procesului
10. K reprezinta NH3
101. Referitor la figura de mai jos se poate afirma:
1. Reactia utilizeaza echivalentul energetic a doua molecule de ATP

2. Reprezinta procesul de incarcare amoniacului sub o forma netoxica
3. W reprezinta Gln
4. W reprezinta Glu
5. W reprezinta ureea
6. X reprezinta acidul oxalacetic care va prelua gruparea amino in reactia ce face
exceptie de la regula colectorului comun
7. X reprezinta carbamil fosfatul
8. X reprezinta NH3
9. Y reprezinta ATP
10. Z reprezinta ADP + Pa
1. Glu poate proveni din reactia de colectare a gruparilor alfa-amino pe colectorul

comun care este alfa-cetoglutaratul
2. Glu poate proveni din reactia de colectare a gruparilor alfa-amino de la colectorul
comun care este acidul oxalacetic
3. W reprezinta forma de transport netoxica a amoniacului
4. W reprezinta Glu
5. X contine in structura 1 atom de N si 3 atomi de H
6. X contine in structura: 1 atom de carbon , 1 atom de oxigen si 2 grupari amino
7. Y reprezinta 2 ATP
8. Y reprezinta o molecula de ATP
9. Z reprezinta ADP + Pa
10. Z reprezinta AMP + PP
103. Referitor la imaginea de mai jos se poate afirma:
1. Reactia are ca scop descarcarea amoniacului la nivel hepatic si renal in vederea

detoxifierii respectiv eliminarii
2. Reactia are lor in ficat si in rinichi
3. Reactia este uneori reversibila
4. X reprezinta o molecula de apa
5. X reprezinta o molecula de ATP
6. Y reprezinta acidul aspartic care va furniza a doua grupare amino din molecula de
uree
7. Y reprezinta Glu
8. Y reprezinta Glutamina
9. Z reprezinta acidul aspartic care va furniza a doua grupare amino din molecula de
uree
10. Z reprezinta NH3
104. Referitor la „ciclul glutaminei” se poate afirma:
1. Are ca scop transportul transmembranar al aminoacizilor
2. Este un proces ce se desfasoara doar la nivel hepatic
3. In regiunea periportala se gasesc localizate enzimele apartinand ciclului ureei
4. In regiunea periportala se gaseste localizata glutaminaza
5. In regiunea perivenoasa se gaseste localizata glutamin sintetaza
6. Procesul are ca scop controlarea fluxului de amoniac
7. Procesul are ca scop evitarea trimiterii glutaminei in circulatia generala
8. Procesul se poate desfasura si la nivel extrahepatic
9. Regiunea perivenoasa contine enzima glutaminaza pentru a elimina amoniacul de
la nivel hepatic
10. Utilizeaza enzima gama-glutamil transferaza
105. Referitor la sinteza carbamil fosfatului se poate afirma.:
1. Enzima care catalizeaza sinteza este activata alosteric de arginina
2. Enzima care catalizeaza sinteza este activata alosteric de catre N-acetil glutamat
3. In reactie este utilizat CO2
4. In reactie este utilizat CO2 si gruparea amino a glutaminei
5. Reactia de sinteza este ireversibila
6. Reactia de sinteza poate avea loc in mod reversibil la tesuturile extrahepatice
7. Reactia este catalizata de enzima care este supusa procesului de reglare din ciclul
ureei
8. Reactia necesita consumul a doi ATP
9. Reactia necesita pentru activare o molecula de acetil-CoA
10. Reactia se desfasoara in citoplasma hepatocitara
106. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la ureogeneza este adevarata?
1. Calea principala prin care gruparea amino a aminoacizilor ajunge sa fie
incorporata in uree implica actiunea unei transaminaze si a glutamat
dehidrogenazei
2. Carbamil fosfat sintetaza, este prezenta la nivel hepatic in doua forme: una
mitocondriala si cealalata citoplasmatica
3. Cei doi atomi de azot care sunt incorporati in uree intra in ciclu sub forma de
amoniac si glutamat
4. Cei doi atomi de azot care sunt incorporati in uree intra in ureogeneza sub forma
de amoniac si aspartat
5. Ciclul ureei are loc exclusiv in mitocondrie
6. CO2, incorporat in uree, se gaseste sub forma de bicarbonat (HCO3-) in
mitocondria hepatica
7. O molecula de ATP este necesara in reactia de clivare a arginino-succinatului cu
formare de arginina
8. Pentru sinteza de uree, citrulina si ornitina trebuie sa fie transportate intre
mitocondrie si citosol
9. Ureea contine in structura: 1 atom de carbon, 4 atomi de hidrogen si trei atomi de
azot
10. Ureea este produsa direct prin hidroliza ornitinei
107. Un nivel crescut al glutamatului in ficat stimuleaza activitatea ciclului ureei datorita
faptului ca glutamatul:
1. activeaza alosteric ornitin carbamil transferaza
2. este transformat in N-acetil glutamat
3. este un substrat al ciclului ureei
4. furnizeaza amoniac intr-o reactie de dezaminare oxidativa
5. furnizeaza eficient amoniac, intr-o reactie catalizata de Glutamat Dehidrogenaza
6. impreuna cu acetil-CoA genereaza citrulina care trecand in citoplasma permite
finalizarea procesului
7. impreuna cu acetil-CoA genereaza compusul activator al enzimei de debut a
procesului
8. impreuna cu acetil-CoA genereaza compusul inhibitor al enzimei de debut a
procesului
9. transformat in N-acetil glutamat activeaza alosteric carbamil fosfat sintetaza
10. transformat in N-acetil glutamat activeaza alosteric ornitin carbamil transferaza
108. Glutamat dehidrogenaza hepatica:
1. catalizeaza formarea a 3 molecule de ATP pe seama unei molecule de NADH+H+
2. catalizeaza indepartarea gruparii alfa-amino sub forma de CO-(NH2)2
3. catalizeaza indepartarea gruparii alfa-amino sub forma de NH3
4. catalizeaza o reactie ce se poate desfasura in ambele sensuri functie de
disponibilitatea de substrate
5. catalizeaza o reactie de dezaminare oxidativa
6. furnizeaza amoniacul precursor esential pentru sinteza de uree
7. furnizeaza HCO3- precursor esential pentru sinteza de uree
8. poate cataliza transferul unei grupari alfa amino pe un cetoacid in procesul de
trans-dezaminare
9. utilizeaza drept coenzime NADP si NAD
10. utilizeaza NAD(P) si NAD formele coenzimatice ale vitaminei B6
109. Despre carbamil fosfat sintetaza I se poate afirma:
1. Actioneaza in procesul de sinteza a bazelor pirimidinice
2. Actioneaza in procesul de sinteza a bazelor purinice
3. Actioneaza in procesul de ureogeneza
4. Are localizare dubla: in citoplasma hepaticitelor si in mitocondria celulelor
tesuturilor extrahepatice
5. Este activata de biotina
6. Este activata, in mod indirect, de acumularea de arginina
7. Este inhibata de uree prin mecanismul de feed-back
8. Este localizata in mitocondria hepatica
9. Incorporeaza amoniacul furnizat prin procesul de dezaminare oxidativa
10. Incorporeaza amoniacul furnizat prin procesul de hidroliza a glutaminei
110. Referitor la ornitina se poate afirma:
1. Accepta carbamil fosfatul sub actiunea ornitil carbamil transferaza, enzima
prezenta exclusiv la nivel hepatic
2. Este recirculat in ciclul ureei
3. Este un alfa aminoacid care contine 5 atomi de carbon si doua grupari amino
4. Este un alfa aminoacid care contine 6 atomi de carbon si doua grupari amino
5. Genereaza citrulina care va migra in citoplasma
6. Genereaza citrulina sub actiunea carbamil fosfat sintetaza I (CPS I)
7. Genereaza citrulina sub actiunea ornitil carbamil transferaza (OCT)
8. genereaza citrulina sub actiunea ornitil carbamil transferazei citoplasmatice
9. transformata in citrulina este transportata din citozol in mitocondrie
10. transformata in citrulina participa la sinteza bazelor pirimidinice
111. Referitor la arginino-succinat se poate afirma:
1. Este format in reactia catalizata de arginino-succinat sintetaza
2. Este format prin cuplarea citrulinei cu acidul aspartic
3. Este sintetizat in mitocondrie
4. Etapa de sinteza a arginino-succinatului necesita echivalentul energetic a doua
molecule de ATP.
5. Furnizeaza cea de a doua grupare NH2 din structura ureei
6. Se formeaza prin legatura chimica intre C provenit de la acidul aspartic si N
provenit de la citrulina
7. Se formeaza printr-o legatura chimica intre C si N pe seama scindarii ATP la ADP
si Pa
8. Se formeaza printr-o legatura chimica intre C si N pe seama scindarii ATP la
AMP si PPa
9. Sub actiunea arginino-succinat liazei elibereaza direct ureea
10. Sub actiunea arginino-succinat liazei se elibereaza ornitina care va fi recirculata in
ciclul ureei
112. Referitor la arginino-succinat se poate afirma:
1. genereaza acidul fumaric care ulterior va fi transformat in acid aspartic ce va
reaproviziona ciclul ureei
2. genereaza acidul fumaric sub actiunea arginino-succinat liazei enzima
stereospecifica
3. Se formeaza printr-o legatura chimica intre C apartinand citrulinei si N apartinand
acidului aspartic
4. Sinteza acestuia consuma echivalentul energetic a 2 ATP
5. Sub actiunea arginino-succinat liazei care este o hidrolaza se genereaza ureea
6. Sub actiunea arginino-succinat liazei elibereaza acidul uric
7. Sub actiunea arginino-succinat liazei se elibereaza ornitina care va fi recirculata in
ciclul ureei
8. Sub actiunea arginino-succinat liazei va genera acidul fumaric
9. Sub actiunea arginino-succinat liazei va genera acidul fumaric activator alosteric
al CPS I
10. Sub actiunea arginino-succinat liazei va genera acidul maleic
113. Referitor la arginina se poate afirma:
1. Arginaza care catalizeaza scindarea argininei in uree apartine clasei liazelor
2. Arginaza catalizeaza formarea ureei cu consumul a 2 ATP
3. Este precursorul direct al arginino-succinatului
4. Este precursorul direct al ureei
5. Este un alfa aminoacid ce contine in structura 5 atomi de C si o grupare
guanidinica
6. Formarea ureei din arginina are loc exclusiv in mitocondria hepatica
7. Poate genera un alt aminoacid numit ornitina
8. Se formeaza simultan cu acidul fumaric sub actiunea arginino-succinat liazei
9. Se formeaza sub actiunea arginino-succinat liazei
10. Sub actiunea arginazei este eliberat acidul fumaric
1. 2Y reprezinta o molecula de ATP

2. K se formeaza sub actiunea carbamil fosfat liazei I
3. K se formeaza sub actiunea carbamil fosfat sintetaza I
4. NH4 provine din hidroliza argininei
5. Reprezinta reactia de debut din ureogeneza
6. W reprezinta 1 molecula de Pa
7. X este localizata citoplasmatic
8. X se numeste carbamil fosfat liaza
9. Y reprezinta 1 molecula de ATP
10. Z reprezinta 1 molecula de ADP
1. K se numeste carbamil fosfat

2. K se numeste carbamil fosfat sintetaza
3. NH4 provine de la amoniac
4. NH4 provine din hidroliza argininei
5. Reactia are loc in mitocondria hepatica
6. W reprezinta o molecula de ATP
7. X este localizata citoplasmatic
8. X se numeste carbamil fosfat sintetaza I prezenta in mitocondria hepatica
9. X se numeste carbamil fosfat sintetaza II prezenta in mitocondria hepatica
10. Z reprezinta 1 molecula de ADP
1. Face parte din procesul de ureogeneza

2. K reprezinta 1 molecula de ATP consumata pentru transportul compuslui Y in
mitocondrie
3. K reprezinta transportorul comun pentru ornitina si citrulina
4. W reprezinta enzima OCT care transfera 2 ATP in sinteza citrulinei
5. W reprezinta enzima ornitil carbamil transferaza (OCT)
6. W se numeste carbamil fosfat sintetaza II prezenta in mitocondria hepatica
7. X contine in structura: 2 atomi de azot, 4 atomi de C si unul de oxigen
8. X se numeste carbamil fosfat
9. Z se numeste citrulina
10. Z se numeste ornitina
1. Face parte din ciclul ureei
2. Gruparea prezentata in patratul verde provine de la glutamina
3. W reprezinta enzima numita citrulin sintetaza
4. W reprezinta enzima OCT care transfera 2 ATP in sinteza citrulinei
5. X contine in structura: 1 atom de carbon, 2 atomi de hidrogen, 1 atom de azot, 5
atomi de oxigen si unul de fosfor
6. X reprezinta NH3 care este detoxifiat in ciclul ureei
7. Y reprezinta ornitina
8. Y reprezinta un alfa aminoacid recirculat numit aspartat
9. Y reprezinta un alfa aminoacid recirculat numit ornitina
10. Z va participa la formarea arginino-succinatului
1. Ambele gruparile prezentate in patratul albastru provin de la NH3
2. Compusul K hidrolizeaza la ADP + Pa
3. In reactia catalizata de W se consuma echivalentul energetic a 2 ATP
4. Ornitina va prelua carbamil fosfatul sub actiunea OCT
5. Reprezinta o etapa din procesul de ureogeneza
6. T reprezinta fumaratul forma „Tense”
7. W reprezinta enzima care catalizeaza sinteza argininei
8. X reprezinta transportorul comun pentru ornitina si citrulina
9. Y reprezinta citrulina
10. Z reprezinta asparagina
1. Ambele gruparile prezentate in patratul albastru provin de la NH3
2. Compusul K este ATP care hidrolizeaza furnizand echivalentul energetic a 2 ATP
3. Compusul K hidrolizeaza la ADP + Pa
4. Compusul X reprezinta carnitina implicata in transportul transmembranar al
ornitinei
5. Compusul Y nu este sintetizat in citoplasma
6. Face parte din ciclul ureei
7. Ornitina intra in mitocondrie unde este degradata la citrulina
8. T reprezinta arginino-succinatul
9. W reprezinta arginino-succinat sintetaza
10. W reprezinta arginino-succinat sintetaza care formeaza o legatura C-N in care N
apartine argininei iar C succinatului
1. Arginino-succinatul genereaza acid maleic sub actiunea arginino-succinat liazei

2. Compusul T este precursorul argininei
3. Compusul T genereaza fumarat sub actiunea unei liaze
4. Gruparea amino a compusului Z provine de la NH3
5. T reprezinta arginina
6. T reprezinta arginino-succinatul
7. Y reprezinta citrulina rezultata din degradarea intra-mitocondriala a ornitinei
8. Z reprezinta acidul aspartic
9. Z reprezinta asparagina
10. Z va fi reciclat prin transformarea in fumarat urmata de conversia la acid oxal
acetic
1. Arginino-succinat liaza este o hidrolaza

2. Compusul X rezulta din condensare ornitinei cu acidul aspartic
3. L reprezinta gruparea amino care provine de la fumarat
4. Reprezinta o etapa din ureogeneza
5. W este aspartatul precursorul imediat al ureei
6. W reprezinta arginina
7. X reprezinta arginino-succinatul
8. Y reprezinta arginino-succinat liaza
9. Z reprezinta acidul maleic
10. Z reprezinta fumaratul
1. Arginino-succinat liaza elimina acidul fumaric cu consumul unei molecule de
ATP
2. Compusul X rezulta din condensarea citrulinei cu acidul aspartic
3. Gruparile K si L intra in alcatuirea ureei
4. Indepartarea gruparilor K si L duce la obtinerea precursorului direct al ureei
5. K reprezinta gruparea amino provenita de la NH3
6. W este precursorul citrulinei
7. W este precursorul imediat al ureei
8. Y reprezinta arginino-succinat liaza enzima stereospecifica care nu poate genera
acidul maleic
9. Z este precursorul ornitinei compus reutilizat in ciclul ureei
10. Z reprezinta acidul maleic care prezinta configuratie cis
1. Arginaza este o liaza
2. Cele doua grupari ale compusului W provin din NH3 respectiv de la gruparea alfa
amino a acidului aspartic
3. Cele doua grupari ale compusului W provin din NH3 respectiv de la gruparea
amino a radicalului asparaginei
4. Compusul W reprezinta ureea
5. Compusul W reprezinta ureea compus foarte toxic deoarece contine doua grupari
amino provenite de la amoniac
6. Compusul X este format sub actiunea arginino-succinat liaza
7. Compusul X reprezinta arginina precursorul imediat al ureei
8. K reprezinta o molecula de ATP utilizata la generarea ureei
9. Y reprezinta enzima numita arginaza
10. Y reprezinta enzima numita arginaza care apartine clasei liazelor
1. Atomii de N de la compusul 10 provin de la compusul 4

2. Compusul 1 reprezinta ionul bicarbonat forma sub care CO2 se gaseste in celule
3. Compusul 3 reprezinta carbamil fosfatul
4. Compusul 4 reprezinta aspartatul
5. Compusul 5 reprezinta citrulina
6. Compusul 6 reprezinta citrulina
7. Compusul 7 genereaza compusul 5
8. Compusul 7 reprezinta arginino-succinatul
9. Compusul 8 reprezinta acidul maleic
10. Compusul 9 reprezinta arginina
1. Compusul 1 se numeste cisteina

2. Compusul 10 si compusul 5 contin acelasi atom de C
3. Compusul 2 reprezinta acidul fumaric
4. compusul 3 cedeaza gruparea amino sub forma de NH3 care va fi incorporat in
uree
5. Compusul 4 se formeaza prin reactia dintre compusul 3 compusul 9
6. Compusul 4 se formeaza sub actiunea ornitil carbamil transferaza
7. Compusul 5 rezulta prin hidroliza compusului 6
8. Compusul 8 participa la sinteza compusului 5
9. Compusul 9 reprezinta ornitina
10. In ciclul ureei compusul 7 este scindat la amoniac, CO2 si fosfat anorganic
126. Referitor la degradarea scheletului atomilor de carbon se poate afirma :
1. Dupa indepartarea gruparii -NH2 din structura unui aminoacid ramane ceea ce se
numeste „schelet al atomilor de carbon” sau simplu schelet de carbon
2. in functie de produsii finali generati in urma degradarii, aminoacizii pot fi:
glucoformatori, ceto-formatori sau gluco-cetoformatori
3. in urma degradarii aminoacizii cetoformatori genereaza acid piruvic
4. in urma degradarii aminoacizii cetoformatori genereaza acid piruvic care este un
intermediar al ciclului Krebs
5. in urma degradarii aminoacizii cetoformatori genereaza intermediari ai ciclului
Krebs
6. in urma degradarii aminoacizii glucoformatori genereaza acetil-SCoA
7. in urma degradarii aminoacizii glucoformatori genereaza acetoacetil-SCoA
8. In urma degradarii scheletului de carbon se pot forma intermediari apartinand
ciclului Krebs
9. In urma degradarii scheletului de carbon se pot forma precursori ai corpilor
cetonici
10. In urma degradarii scheletului de carbon se pot forma precursori ai glucozei
127. Referitor la aminoacizi se poate afirma:
1. Alanina este un aminoacid esential
2. Aminoacizii esentiali sunt acei aminoacizi care nu pot fi sintetizati in organism si
trebuie adusi prin aport alimentar.
3. Aminoacizii esentiali sunt acei aminoacizi sintetizati in organism in cantitate
insuficienta in anumite perioade ale dezvoltarii acestuia, cum este de exemplu
alanina.
4. Aminoacizii esentiali sunt acei aminoacizi sintetizati in organism in cantitate
insuficienta in anumite perioade ale dezvoltarii acestuia, cum este de exemplu
arginina.
5. Fenilalanina este un aminoacid esential
6. Glicina este un aminoacid esential
7. Prin administrarea alfa-ceto acizi corespunzatori sinteza aminoacizilor esentiali
devine posibila in organism prin reactia de trans-dezaminare.
8. Prin administrarea alfa-ceto acizilor corespunzatori sinteza aminoacizilor esentiali
devine posibila in organism prin reactia de transaminare.
9. Singurii amino-acizi glucoformatori sunt lizina si leucina
10. Triptofanul este un aminoacid esential
128. Referitor la vitamina B6 se poate afirma:
1. Exista in sub forma a trei vitamere: piridoxal, piridoxina si piridoxamina
2. Forma activa a vitaminei B6 este forma de PhosphoLipoProteina (PLP)
3. Formele piridox-ol si piridox-amina in forma fosforilata nu sunt active
4. Piridoxal fosfat-ul (PLP) reprezinta forma activa, coenzimatica a vitaminei
5. Singura forma activa a vitaminei B6 este pirimidin fosfatul
6. Vitamina B6 intervine in degradarea glicogenului si sinteza hem-ului
7. Vitamina B6 intervine in reactii de carboxilare impreuna cu biotina.
8. Vitamina B6 intervine in reactii de decarboxilare.
9. Vitamina B6 intervine in reactii de dezaminare.
10. Vitamina B6 intervine in reactii de transaminare.
129. Referitor la acidul folic se poate afirma:
1. Acidul folic este un dipeptid deoarece contine 2 aminoacizi : acidul glutamic si
acidul p-amino-benzoic
2. In organism acidul folic adus prin aport alimentar sufera 2 reactii succesive de
reducere in prezenta dihidrofolat reductazei cu participarea NADPH+H+.
3. In organism in urma procesului de reducere acidul folic devine tetrahidrofolat
poliglutamat (FH4) sau forma activa a acidului folic care are rol coenzimatic.
4. Jumatate din cantitatea de acid folic din organism este stocata la nivelul ficatului.
5. Tetrahidrofolatul indeplineste rolul de transportor al electronilor catre NAD in
procesele de degradare
6. Tetrahidrofolatul indeplineste rolul de transportor al electronilor catre NADP in
procesele de sinteza
7. Tetrahidrofolatul indeplineste rolul de transportor al unitatilor de un atom de
carbon ce urmeaza sa fie transferate diferitelor substrate.
8. Tetrahidrofolatul indeplineste rolul de transportor al unitatilor de un atom de
carbon si anume: metil (-CHOH) si formil (-CH2-).
9. Unitatea de un atom de carbon numita formimino si trasferata de FH4 are
structura -CH=.
10. Unitatile de un atom de carbon ce pot fi transferate de FH4 pot fi: metil, metilen,
metenil, formil, formimino.
130. Referitor la acidul folic se poate afirma:
1. In organism forma activa a acidul folic este dihidrofolatul (FH2)
2. In organism forma activa a acidul folic este tetrahidrofolatul (FH4)
3. Jumatate din cantitatea de acid folic din organism este stocata la nivelul ficatului.
4. Lipsa acidului folic determina diminuarea cantitatii de timina respectiv de sinteza
a ADN si implicit a diviziunii celulare
5. Lipsa acidului folic poate determina aparitia anemiei megaloblastice.
6. Lipsa acidului folic poate determina aparitia spinei bifida.
7. Tetrahidrofolatul cedeaza gruparea metil, vitaminei B12 sub forma de
N5,N10-metilen FH4
8. Tetrahidrofolatul cedeaza gruparea metil, vitaminei B12 sub forma de
N5,N10-metenil FH4
9. Tetrahidrofolatul indeplineste rolul de transportor de H catre NADP in procesul
de reducere a glutationului oxidat.
10. Tetrahidrofolatul indeplineste rolul de transportor de H catre NADP in procesul
de oxidare a glutationului redus.
1. Contine un inel corinic similar nucleului porfirinic din hem, la care este atasat
coordinativ ionul de cobalt.
2. Contine un inel corinic similar nucleului porfirinic din hem, la care este atasat
coordinativ ionul de cupru.
3. Contine un inel identic cu nucleul porfirinic din hem, continand pe langa ionul de
Fe si pe cel de cobalt
4. Este implicata in indepartarea gruparii tiol(-SH) de la metionina cu formarea de
homocisteina
5. Este implicata in rearanjarea gruparii CH3 din L-metilmalonil CoA cu formarea
malonil–SCoA
6. Este implicata in transferul gruparii tiol(-SH) la homocisteina cu formarea
metioninei
7. In metil cobalamina ionul de cobalt formeaza o legatura cu radicalul metil
8. Mai este numita si cobalamina sau factor antipernicios
9. Una din formele active ale vitaminei B12 este 5’- deoxiadenozil cobalamina
10. Una din formele active ale vitaminei B12 este metil cobalamina
1. Este implicata in transferul gruparii metilen (-CH2-) de la homocisteina cu
formarea metioninei
2. In urma deficitului de B12 apare anemia megaloblastica, care este generata de asa
numita capcana a folatului si nu de deficitul de acid folic
3. Intervine in rearanjarea gruparii CH3 din malonil-SCoA cu formarea
succinil–CoA
4. Mai este numita si factor pernicios deoarece lipsa ei determina aparitia anemiei
pernicioase
5. Necesita pentru absorbția la nivel intestinal, prezenta unei proteine, numite factor
intrinsec, secretata la nivel gastric
6. Repozitioneaza gruparea -CH3 din L-metilmalonil CoA generand succinil–SCoA
7. Transfera gruparea -CH3 preluata de la N5-CH3-FH4 la homocisteina
8. Una din formele active ale vitaminei B12 este hidroxi-metil cobalamina
9. Una din formele active ale vitaminei B12 este sulf adenozin metionina
10. vitamina B12 poate fi stocata la nivel hepatic
133. Referitor la S-Adenozil metionina (SAM) se poate afirma:
1. Este implicata i n transferul gruparii metil (-CH2-) in sinteza metioninei cu
consum de ATP
2. este sintetizat din metionina si ATP
3. este un cosubstrat implicat in metilarea FH4 generand N5-CH3 FH4
4. este un cosubstrat implicat in metilarea unor precursori ce vor genera compusi cu
functie metabolica
5. formarea SAM este conditionata de prezenta acidului folic si a vitaminei B12
6. Guanidino acetatul este metilat in prezenta SAM generand creatina
7. N-acetil serotonina este metilata in prezenta SAM generand melanina
8. Norepinefrina este metilata in prezenta SAM generand epinefrina
9. Participa la reactia de atasare a sulfului la adenozina
10. Participa la reactiile de cuplare a sulfului cu metionina si apoi cu adenosina, cu
consumul a 2 molecule de ATP
134. Referitor la Biopterina se poate afirma:
1. Dihidrobiopterina (BH2) este forma redusa a biopterinei
2. este o coenzima sintetizata in organism sub forma de tetrahidrobiopterina (BH4).
3. In prezenta BH4 tirozina este convertita la fenilalanina
4. In reactia la care participa, unul dintre atomii de oxigen este introdus la nucleul
aromatic sub forma OH, al doilea atom de oxigen este eliminat sub forma de apa
5. In urma reactiei de hidroxilare tetrahidrobiopterina (BH4) este convertita la
dihidrobiopterina (BH2)
6. participa la reactii de hidroxilare, de regula, la un inel aromatic
7. Reactia de hidroxilare necesita prezenta O2
8. Tetrahidrobiopterina (BH4) este forma activa a biotinei
9. Tetrahidrobiopterina (BH4) este forma oxidata a biopterinei
10. Tetrahidrobiopterina (BH4) este redusa in prezenta NADPH+H+ la
dihidrobiopterina (BH2)
135. Referitor la figura de mai jos se poate afirma:(nu sunt sigur)
1. Compusul K este Serina

2. Compusul K reprezinta 1 molecula de ATP consumata pentru eliminarea NH3
3. Compusul W este Alanina
4. Compusul W este Glicina
5. Compusul X este Glicina
6. Compusul X este NH3
7. Compusul Y este dihidrofolatul ( FH2)
8. Compusul Y este N5, N10-metilen FH4
9. Reactia catalizata de Z necesita prezenta PLP care provine din vitamina PP
10. Z reprezinta enzima de clivare
1. Compusul X reprezinta Serina care incorporeaza un CO2 generand treonina (W)

2. Compusul Y este fenilalanina in forma oxidata in urma pierderii a 4 atomi de H
3. FH4 reprezinta forma coenzimatica a acidului folic
4. Glicina este unul dintre furnizorii de grupari -CH2- in organism
5. Gruparea metilen a compusului W este preluata de tetrahidrofolat
6. Gruparea metilen a compusului W este preluata de vitamina B6 (PLP)
7. Reactia catalizata de Z necesita prezenta PLP care provine din vitamina B6
8. Z catalizeaza o reactie reversibila in care NH3 poate fi incorporat sau eliminat
9. Z catalizeaza o reactie reversibila in care NH3 poate fi incorporat in sau eliminat
din alanina
10. Z reprezinta serin hidroxi-metil transferaza
1. Cresterea concentratiilor sanguine a compusului X poate declansa disfunctia

endoteliala
2. K poate reprezenta B12-CH3
3. Reprezinta o etapa din ciclul ureei
4. Reprezinta o etapa din metabolismul metioninei
5. Rolul W este acela de a extrage gruparea -CH3 de la diferite substrate
6. W poate reprezinta N5, N10-metilen FH4
7. W reprezenta sulf adenozin metionina
8. X reprezinta homocisteina
9. Y reprezinta homocisteina
10. Z reprezenta Pa + PP
1. ATP este hidrolizat la ADP si Pa
2. Cresterea concentratiilor sanguine a compusului Y poate declansa disfunctia
endoteliala
3. Deficitul de vitamina B12 favorizeaza sinteza compusului Y
4. In sinteza X este implicata vitamina B6
5. In urma hidrolizei Y poate genera homocisteina
6. K si Z pot fi fosfatidil etanolamina respectiv lecitina
7. K si Z pot fi triptofan si melatonina
8. W este cel mai puternic agent metilant
9. W reprezenta sulf adenozin metionina
10. X reprezinta metionina
139. Referitor la figura de mai jos se poate afirma:(3 corecte)
1. Compusul X reprezinta un amioacid glucoformator
2. Compusul Y este cel mai puternic donor de grupari metil
3. Compusul Y se numeste sulf adenozil metionina
4. Gruparea CH3 din structura W provine de la serina
5. In sinteza compusului X sunt implicate vitamina B12 si acidul folic
6. In sinteza X sunt implicata vitaminele: B12, B6 si acidul folic
7. In urma hidrolizei lui Y rezulta un compus ce poate genera cistationina
8. K si Z pot fi acidul guanidin acetic respectiv creatina
9. K si Z pot fi fenilalanina si melanina
10. W este cel mai puternic donor de grupari – CH2-
1. In glanda tiroida sunt generati hormonii tiroidieni cu implicarea vitaminelor: B12,
B6 si acidul folic
2. In medulosuprerenala Tyr este metabolizata sub actiunea tirozinazei
3. In melanocite sunt sintetizati hormonii tiroidieni din tirozina
4. Phe si Tyr sunt aminoacizi exclusiv glucoformatori
5. Reprezinta metabolizarea Phe care sub actiunea fenilalalnin hidroxilazei FH2
dependenta genereaza Tyr.
6. Reprezinta metabolizarea Phe care sub actiunea fenilalalnin hidroxilazei BH4
dependenta genereaza Tyr.
7. W reprezinta metabolizarea Tyr care, in glanda tiroida, conduce la sinteza de
hormoni tiroidieni
8. X poate reprezenta metabolizarea Tyr la acetoacetat
9. Y reprezinta metabolizarea Tyr care, in glanda medulosuprerenala, conduce la
sinteza de adrenalina
10. Z reprezinta metabolizarea Tyr care, in melanocite, conduce la sinteza de
melanina
1. In glanda tiroida sunt generati hormonii tiroidieni cu implicarea vitaminelor: FH4,

B12 si B6
2. In glanda tiroida, Tyr este metabolizata sub actiunea homogentizat oxidazei
3. In glanda tiroida, W poate reprezenta T3
4. In medulo-suprareala Y poate reprezenta dopamina
5. In medulosuprerenala Tyr este metabolizata sub actiunea tirozinazei
6. In melanocite, Z poate reprezenta dopa
7. Phe si Tyr sunt aminoacizi exclusiv cetoformatori
8. Reprezinta metabolizarea Phe la compusul X care poate fi acidul fumaric
9. Reprezinta metabolizarea Phe la tirozina sub actiunea dopa decarboxilazei.
10. X poate reprezenta metabolizarea Tyr la acetoactat si fumarat
1. K reprezinta tirozina
2. W reprezinta CO2 provenit din eliminarea gruparii alfa carboxil, in procesul de
formare a compusului K
3. W reprezinta tetrabiopterina care se transforma in dibiopterina
4. X este transformat in Y sub actiunea unei dezaminaze
5. X este un aminoacid neesential
6. X reprezinta fenilalanina
7. Y reprezinta acidul fenil piruvic
8. Z este o hidrataza care introduce gruparea -OH in pozitia para a compusului X
rezultand tirozina
9. Z reprezinta fenilalanin hidroxilaza care are drept coenzima BH2
10. Z reprezinta fenilalanin hidroxilaza care are drept coenzima BH4
143. Care sunt denumirile si caracteristicile comune ale celor trei compusi?
1. Compusul X este transformat reversibil in Y sub actiunea unei hidrataze

2. Compusul Y genereaza 2 hormoni: serotonina si melatonina
3. Compusul Z genereaza atat melatonina cat si melanina
4. Compusul Z genereaza dopamina si adrenalina
5. In urma unei reactii de transaminare compusul Y genereaza fenilpiruvatul,
compus toxic la nivelul SNC
6. Toti cei trei aminoacizi au radical cu caracter aromatic
7. Toti cei trei aminoacizi sunt gluco-cetoformatori
8. Toti cei trei aminoacizi sunt prelucrati de hidroxilaze care utilizeaza drept
coenzima BH4
9. X si Z sunt aminoacizi esentiali
10. X, Y, Z reprezinta Phe, Tyr respectiv Trp
144. Despre denumirea si provenienta compusilor din figura se poate afirma:
1. Compusii din figura provin din aminoacizi gluco-cetoformatori transformati sub

actiunea unei hidroxilaze comune care utilizeaza drept coenzima BH4
2. Compusii W si L sunt hormonii tiroidieni T3 respectiv T4 si au ca efect principal
stimularea activitatii metabolice oxidative pentru generarea de energie
3. Compusul K se numeste adrenalina, provine din tirozina si este sintetizat in
melanocite
4. Compusul K se numeste dopamina si provine din tirozina pe calea dopa
decarboxilazei PLP dependenta
5. Compusul L este forma inactiva a hormonului tiroidian T3 si provine din tiramina
6. Compusul X se numeste dopa si provine din tirozina sub actiunea tirozin
hidroxilazei BH4 dependenta
7. Compusul X se numeste tirozina, provine din aport exogen si este precursor al
hormonilor tiroidieni
8. Compusul Y se numeste 5-OH triptamina si provine din triptofan sub actiunea
Triptofan-hidroxilazei si a unei decarboxilaze
9. Compusul Z se numeste adrenalina provine din triptofan in medulosuprarenala
10. Compusul Z se numeste dopa-chinona, provine din tirozina sub actiunea
tirozinazei si este precursor de melanina
145. Despre fenilalanina se poate afirma:
1. Cand exista un deficit al tetrahidrobiopterinei (BH4), tirozina devine aminoacid
esential si trebuie adus prin aport alimentar
2. Cand exista un deficit de fenilalanin hidroxilaza, fenilalanina este convertita la
fenil piruvat in urma unei reactii de transaminare
3. Cand exista un deficit de fenilalanin hidroxilaza, tirozina devine aminoacid
esential si trebuie adus prin aport alimentar
4. Este un aminoacid esential
5. Este un aminoacid exclusiv ceto-formator
6. Fenilcetonuria este cauzata de deficitului enzimatic de fenilalanin transaminaza
7. Poate fi sintetizat din tirozina prin indepartarea gruparii OH cu consum de ATP
8. Poate fi sintetizat din tirozina prin indepartarea gruparii OH printr-o reactie de
dezhidratare (nu scrie nicaieri de asa ceva)
9. Poate genera acid fenil piruvic compus deosebit de toxic care produce idiotia
fenilpiruvica sau oligofrenia.
10. Poate genera acid fenil piruvic in cantitati mari dar care in urma eliminarii prin
urina genereaza efecte minore ce nu afecteaza dezvoltarea mentala
146. Despre tirozina se poate afirma:
1. Acumularea acidului homogentizic cauzeaza alcaptonuria, boala care afecteaza
articulatiile si poate provoca invaliditate severa
2. Acumularea acidului homogentizic, intermediar metabolic in degradarea tirozinei,
este cauzata de deficitul enzimatic al homogentizat oxidazei.
3. Adrenalina este sintetizata din noradrenalina printr-o reactie de transaminare
4. Adrenalina este sintetizata direct din dopamina, sub actiunea unei
dopa-decarboxilaze
5. Deficitul genetic de tirozinaza blocheaza sinteza de melanina cauzand aparitia
albinismului, in care pacientii au predispozitie spre arsuri tegumentare si cancere
cutanate
6. Este metabolizata la acidul homogentizic a carui acumulare are efecte toxice.
7. Este un aminoacid esential in cazul unui deficit fenilalanin hidroxilaza
8. Genereaza un compus numit dopamina din care se pot sintetiza atat adrenalina cat
si melatonina
9. Noradrenalina este sintetizata din adrenalina sub actiunea unei transferaze care
utilizeaza drept cosubstrat SAM
10. Noradrenalina este sintetizata sub actiunea enzimei dopamin beta -hidroxilaza
care utilizeaza drept coenzima vitamina B6
147. Despre triptofan se poate afirma:
1. 5-hidroxi triptamina se mai numeste si melatonina sau hormonul somnului
2. 5-hidroxi triptamina se mai numeste si serotonina
3. Enzima triptofan hidroxilaza utilizeaza drept coenzima tetrahidrobiopterina
4. Enzima triptofan hidroxilaza utilizeaza drept coenzima tetrahifolatul
5. Este un aminoacid esential gluco-ceto-formator
6. Sub actiunea triptofan hidroxilazei genereaza 5-hidroxi triptofanul
7. Sub actiunea triptofan hidroxilazei genereaza tirozina
8. Sub actiunea unei decarboxilaze PLP dependenta, 5-hidroxi triptofanul genereaza
5-hidroxi triptamina
9. Sub actiunea unei transaminaze PLP dependenta, 5-hidroxi triptofanul genereaza
5-hidroxi triptamina
10. Triptofanul este un aminoacid exclusiv ceto-formator
1. Reprezinta o etapa din sinteza creatinei

2. Reprezinta o etapa din sinteza ureei
3. W reprezinta acidul oxal acetic
4. W reprezinta ornitina care se va transforma in arginina reluand astfel procesul
5. X reprezinta arginina
6. Y reprezinta glicina
7. Z poate suferi o reactie de metilare in prezenta SAH
8. Z poate suferi o reactie de metilare in prezenta SAM
9. Z reprezinta creatinina
10. Z reprezinta guanidino-acetatul
1. Creatina are rol de depozit energetic la nivel muscular
2. Gruparea notata Z este introdusa in structura din figura de catre B12-CH3
3. Gruparea notata Z provine de la SAM
4. Grupul de atomi notati cu X provin de argininosuccinat
5. Grupul de atomi notati cu X provin de la arginina
6. Grupul de atomi notati cu Y provin de la glicina
7. Grupul de atomi notati cu Y provine de la acidul aspartic
8. Structura din figura se numeste acid guanidin acetic
9. Structura din figura se numeste creatina
10. Structura din figura se numeste metil creatina
1. Compusii comuni care au participat la alcatuirea celor trei stucturi sunt arginina si
glicina
2. Compusii comuni care intra in alcatuirea celor trei structuri sunt arginina si acidul
aspartic
3. Compusul X se obtine prin indepartarea gruparii fosfat cu consum de energie
intr-o reactie ireversibila
4. Creatina este sintetizata exclusiv la nivel muscular
5. Reactia finala de sinteza a creatininei implica participarea SAM
6. Transformarea compusului X in compusul Z are loc intr-o reactie reversibila la
care participa fosfatul anorganic
7. X reprezinta creatina
8. Y se poate sinteza din X si din Z
9. Z este obtinuta prin transformare enzimatica a structurii X
10. Z reprezinta creatin-fosfatul a carui sinteza este realizata de enzima creatin kinaza
151. Referitor la degradarea (oxidarea) acizilor grași:
1. Acizii grași sunt transferaţi în mitocondrie sub formă de Acil-carnitina
2. Carnitina este implicată în activarea acizilor grași
3. Creșterea raportului insulina/glucagon inhibă b-oxidarea acizilor grași în ficat
4. FAD+ este implicată în b-oxidarea acizilor grași
5. NAD+ este implicată în b-oxidarea acizilor grași
6. NADPH +H+ implicată în transportul acizilor grași
7. Sunt transferaţi î n mitocondrie sub formă de malat
8. Sunt transferaţi în mitocondrie sub formă oxalacetat
9. Tiolaza este implicată în b-oxidarea acizilor grași
10. Transferaţi în mitocondrie sub formă de acil-CoA
152. Referitor la acizii grași:
1. Activarea are loc în citoplasmă
2. Are loc în mitocondrie
3. Enzima căii este o dehidrogenază
4. Enzima implicată este o tiokinază
5. Enzima implicată în activare se numește Acyl-CoA sintetaza
6. Pentru activare se folosesc 2 moli de ATP
7. Pentru activare se folosesc 3 moli de ATP
8. Reacţia de activare este:R-COOH + CoA-SH + ATP® R-CO~SCoA + ADP + Pa
9. Reacţia de activare este:R-COOH + CoA-SH + ATP® R-CO~SCoA + AMP + PPi
10. Toți acizii grși sunt activați în vederea oxidării
153. Despre degradarea acizilor grași:
1. Deficitul de carnitină poate interfera cu b-oxidarea palmitoil~SCoA
2. Formarea acil-carnitinei in citoplasmă este inhibată de trigliceridele din
țesutul adipos
3. Activarea are loc în mitocondrie
4. Tiolaza este o enzima implicata in indepartarea unei molecule de
acetil-CoA
5. Formarea acil-carnitinei in citoplasmă este inhibată de coenzima A
6. Formarea acil-carnitinei in citoplasmă este inhibată de malonil-CoA
7. Activarea acidului gras are loc în citoplasmă
8. Deficitul de carnitină poate interfera cu sinteza acizilor grași
9. Pentru activarea acidului gras enzima este acil-CoA liaza
10. b-oxidarea are loc în mitocondrie
154. Despre acizii grași nesaturați:

1. Acidul arahidonic are în structură un nucleu aromatic
2. Acidul linolenic are o singură dublă legătură
3. Acidul oleic prezinta 2 duble legături în structură
4. Acidul palmitic este un acid polinesaturat
5. Acidul palmitoleic este un acid gras nesaturat
6. Acidul stearic este un acid gras mononesaturat
7. Pot prezenta mai multe legături duble
8. Pot prezenta o legătură dublă
9. Prefixul D este utilizat pentru citirea dinspre gruparea COOH
10. Prefixul weste utilizat pentru citirea dinspre gruparea
155. În ceea ce privește imaginea de mai jos se poate afirma:
1. Aparține procesului de beta-oxidare a acizilor grași.
2. Este a treia dintre cele patru reacții de beta-oxidare
3. Este catalizată de acil-CoA dehidrogenază.
4. Este catalizată de acil-CoA reductaza.
5. Este o reacție de oxidare
6. Este o reacție de reducere
7. Este prima dintre cele patru reacții de beta-oxidare.
8. Face parte din procesul de sinteză a acizilor grași
9. FADH2 va fi reoxidat în lanțul respirator și va furniza 2 ATP prin fosforilare
oxidativă
10. FADH2 va fi reoxidat în lanțul respirator și va furniza 3 ATP prin fosforilare
oxidativă.
156. În ceea ce privește imaginea de mai jos se poate afirma:
1. Are loc în mitocondrii.Y și Z sunt ADP și Pi.Enzima W este sintetaza acizilor

grași.
2. Enzima este inhibată de Acil-CoA
3. Enzima W este acil-CoA sintetaza
4. Enzima W este numită transferază
5. Reacția are loc în citoplasmă.
6. Reprezintă activarea acizilor grași
7. X este GTP
8. X reprezintă ATP
9. Y și Z sunt ADP și Pi.
10. Y și Z sunt AMP și PPi
157. Referitor la enzima CAT-1 (carnitin-acil-transferaza-1):
1. Deficitul de CAT-1 afectează b-oxidarea palmitoil~SCoA
2. Deficitul de CAT-1 afectează catabolismul acizilor graşi
3. Deficitul de CAT-1 afectează catabolismul corpilor cetonici
4. Deficitul de CAT-1 afectează sinteza cetoacizilor
5. Deficitul interferă cu sinteza „de novo” a acizilor graşi
6. Enzima este activă numai în micard
7. Este enzima cheie ăn sinteza acizilor grași
8. Este implicată în transportul din citoplasmă în mitocondrie a acil-CoA
9. Este localizată în citoplsmă
10. O crestere a raportului insulina/glucagon inhibă activitatea enzimei
158. Referitor la β-oxidarea propriu-zisã a acizilor grași:
1. Este o cale mitocondrială
2. Este o etapă citoplasmatică
3. Implică o condensare
4. Implică o hidratare
5. Implică o oxidoreducere cu formare de NADH+H+
6. Implică o oxidoreducere cu producere de FADH2
7. În această cale se îndepărtează succesiv Acetil-CoA
8. În această cale se îndepărtează succesiv Acil-CoA
9. În urma β-oxidării se doar propionil-CoA
10. În urma β-oxidării se formează numai 1 mol de ATP
159. Despre reacțiile de degradare ale acizilor grași se poate afirma:
1. Acidul gras este transferat în citoplasmă activat
2. Acizii grași cu catenă scurtă utilizează carnitina ca transportor
3. În urma oxidării acizilor grași cu număr impar de atomi de carbon se formează
propionil-CoA
4. Malonil-CoA inhibă intrarea în mitocondrie acidulu gras activat
5. Malonil-CoA stimulează intrarea în mitocondrie acidului gras activat
6. Oxidarea acidului palmitic duce la formarea a 131 moli de ATP
7. Oxidarea acizilor grași nesaturați furnizează mai mult ATP ca cei saturați
8. Oxidarea acizilor grași nesaturați furnizează mai puțin ATP ca cei saturați
9. Pentru oxidarea acizilor graşi nesaturaţi este nevoie de o 3,2 3,2 enoil CoA
izomeraza
10. Raportul NADH+H+ /NAD determină inhibarea dehidrogenazei NAD
dependente din calea de oxidare
160. Ce se poate afirma despre reglarea degradării acizilor grași?
1. Acil-CoA dehidrogenaza, enzima de reglare, este activată de niveluri ridicate de
citrat.
2. Acil-CoA sintetaza, enzima de reglare, este inhibată de malonil-CoA.
3. Carnitina acil transferaza I (CAT-I) duce la formarea de acil-carnitină.
4. Carnitina acil transferaza I (CAT-I) este inhibată alosteric de nivelurile ridicate de
malonil-CoA, care provine din sinteza acizilor grași.
5. Carnitina acil transferaza I (CAT-I) este situată în afara membranei mitocondriale
interne
6. Enzima de reglare este acil-CoA dehidrogenaza.
7. Enzima de reglare este acil-CoA sintetaza.
8. Enzima de reglare este carnitină acil transferaza I (CAT-I).
9. Etapa de limitare a vitezei este activarea acidului gras cu coenzima A
10. Etapa de limitare a vitezei este transferul reziduurilor de acili grași din citosol în
mitocondrii..
161. Care dintre următoarele afirmații despre sinteza acizilor grași (AG) este/sunt corecte?
1. AG sunt sintetizați din excesul de glucoză din alimentație
2. Atomii de C sunt furnizați de acetil-CoA derivată din beta-oxidarea AG
3. Citratul activează alosteric acetil-CoA carboxilaza.
4. Cuprinde reacții de dehidrogenare
5. În timpul sintezei AG, intermediarii sunt legați de ACP (proteina purtătoare de
acili), care face parte din complexul acidgras sintetazei
6. În timpul sintezei AG, intermediarii sunt legați de coenzima A.
7. Malonil-CoA formată în timpul sintezei AG inhibă procesul de degradare a AG
8. Nivelurile ridicate de citrat din citosol inhibă sinteza AG
9. Sinteza AG este activată de un raport insulină/glucagon scăzut
10. Sinteza AG este activată de un raport ridicat insulină/glucagon
162. Acizii grași au următoarele caracteristici:
1. ATP nu este sursa de energie pentru sinteza acizilor grași
2. Au catene lungi cu numar par de atomi de carbon
3. Au un rol energetic
4. Au un rol funcțional
5. Au un rol structurant
6. În aerobioză, acizii grași sunt o sursă de energie pentru perioadele postprandiale
7. În anaerobioză, acizii grași sunt o sursă de energie
8. În sinteza acizilor grași NADH, H + este o sursă de protoni
9. În sinteza acizilor grași NADPH, H + nu este o sursă de protoni
10. Prin oxidare formează Acetil-CoA
163. Despre biosinteza acizilor grași, se poate afirma:
1. Acetil-CoA carboxilaza nu este implicată în formarea de malonil-CoA.
2. ADP furnizează energie pentru legătura covalentă în sinteza malonil-CoA
3. Carboxilarea acetil-CoA necesită ATP, CO 2 și biotină.
4. Citratul este descompus în acetil-CoA și oxaloacetat.
5. Citratul traversează membrana mitocondrială internă legat de un transportor
specific (naveta citratului)
6. Enzima implicată în formarea de malonil-CoA este tiolază
7. Formarea de malonil-CoA este catalizată de acetil-CoA carboxilaza
8. Formarea de malonil-CoA nu necesită coenzime.
9. NAD și FAD sunt coenzime implicate în biosinteza acizilor grași
10. Scindarea citratului în citosol are loc sub acțiunea ATP-citrat lipazei
164. Despre sinteza acidului palmitic, se afirmă că:
1. ACP conține fosfopantoteină
2. ACP conține serină
3. Complexul enzimatic funcționează ca un monomer în sinteza acidului palmitic
4. Implică acțiunea unei singure enzime
5. Implică acțiunea unui complex multienzimatic
6. Sintetaza acizilor grași conține 7 molecule active din punct de vedere enzimatic
7. Sintetaza acizilor grași conține o moleculă de proteină purtătoare de acil (ACP)
8. Sintetaza acizilor grași este localizată în citosol
9. Sintetaza acizilor grași este localizată în mitocondrii
10. Sintetaza acizilor grași nu conține mai multe molecule active din punct de vedere
enzimatic
165. În reacția de mai jos, se afirmă:
1. Cofactorul carboxilazei este biotina

2. Cofactorul carboxilazei este piridoxal fosfatul
3. Face parte din etapa de activare a sintezei acizilor grași
4. Produsul carboxilării este malonil-CoA
5. Reacția este ireversibilă
6. Reacția este reversibilă
7. Reacția face parte din etapa de alungire
8. Reacția face parte din etapa terminală a sintezei acizilor grași.
9. Substratul pentru reacție este acetil-CoA
10. Substratul reacției este malonil-CoA.
166. Referitor la reacția de formare a palmitatului, se afirmă:
1. FADH 2 este utilizat ca agent de reducere.
2. Grupele acil nu se combină cu proteinele de transport
3. Implică succesiunea a 4 reacții
4. În secvența de reacție de sinteză a palmitatului are loc o reacție de fosforilare
5. NADH+H + este utilizat ca agent reducător
6. NADPH + H + este utilizat ca agent reducător
7. NADPH + H + utilizat poate proveni din calea pentoz fofaților
8. Secvența de reacții în formarea palmatului include condensarea, reducerea,
deshidratarea și reducerea
9. Secvența reacției de sinteză a palmitatului include reacția de carboxilare
10. Sinteza de palmitat necesită 8 molecule de acetil-CoA
167. Despre biosinteza acizilor grași, se afirmă:
1. Acil-CoA este un inhibitor alosteric
2. Citratul este un activator alosteric
3. Creșterea raportului insulină/glucagon favorizează sinteza
4. Enzima de reglare este CAT I
5. Enzima reglatoare este acetil-CoA carboxilaza
6. Malonil CoA este un inhibitor alosteric
7. Produsul obținut este acetil-CoA
8. Produsul obținut este acidul palmitic
9. Transportul de radicali acetil/acil este asigurat de carnitină
10. Un raport insulină/glucagon scăzut favorizează sinteza
168. Biosinteza acizilor grași implică:
1. Are loc în mitocondrii
2. Coenzima din reacțiile redox este NAD +.
3. Coenzima în reacțiile redox este FAD
4. Este activ în mușchi și în miocard
5. este activă în ficat și în țesutul adipos
6. NADPH + H + este utilizat ca agent reducător
7. Procesul metabolic este mai intens între mese și în timpul perioadelor de post
8. Se desfășoară în citosol
9. transportul de radicali acetil/actil are loc din mitocondrie în citosol
10. Un proces metabolic mai intens după o masă bogată în carbohidrați
169. În reacția de mai jos, se afirmă:
1. Necesită acțiunea citrat-lizaze

2. Necesită acțiunea citrat-sintetazei
3. Necesită acțiunea malatului dehidrogenazei.
4. Necesită acțiunea piruvatului carboxilază
5. Reacția de formare a citratului are loc sub acțiunea citrat-lizazei.
6. Reacția de formare a oxaloacetatului are loc sub acțiunea malat-dehidrogenazei.
7. Reacția de obținere a malatului are loc sub acțiunea citrat-sintetazei.
8. Reacția de obținere a oxaloacetatului este catalizată de malat dehidrogenază.
9. Reprezintă o etapă în sinteza citosolică a acizilor grași
10. Reprezintă sinteza corpilor cetonici
170. Referitor la reglarea biosintezei acizilor grași, se afirmă:
1. Acetil-CoA și oxaloacetatul implicate rezultă din metabolismul glucozei
2. Citratul este un modulator negativ
3. Citratul este un modulator pozitiv
4. Deficitul caloric determină creșterea activității ACC (actil CoA carboxilaza)
5. Glucagonul poate activa proteina fosfataza
6. Insulina este un modulator pozitiv
7. Palmitatul este un modulator negativ
8. Proteina fosfataza catalizează forma inactivă a ACC (actil CoA carboxilaza)
9. Proteina fosfataza este activată de AMP
10. Reglarea alosterică necesită existența unor modulatori pozitivi și negativi
171. Despre acizii graşi destinaţi oxidării se poate afirma:
1. Pentru a ajunge in mitocondrie, sediul beta -oxidarii este necesara interventia CAT
I si apoi CAT II
2. Procesul intramitocondrial al degradarii contine 4 reactii in urma carora se poate
elibera acetil-CoA
elibera propionil-CoA
elibera succinil-CoA
5. Sufera un proces de activare in citoplasma
6. Sufera un proces de activare in mitocondrie inainte de a intra in degradare
7. Sufera un proces de activare, cu consum de ATP, sub actiune CAT I
8. Sunt transferaţi în mitocondrie sub formă de acil-carnitina
9. Sunt transferaţi în mitocondrie sub formă de acil-SCoA;
10. Sunt transferaţi în mitocondrie sub formă de citrat
172. Referitor la reactiile implicate în degradarea acizilor graşi se poate afirma:
1. Contine o succesiune de doua reactii de dehidrogenare urmate de doua reactii de
hidratare.
2. elibereaza NH3 prin degradarea scheletului atomilor de carbon
3. Reactia catalizata de enzima acil-CoA dehidrogenaza utilizeaza drept coenzima
NAD
4. Reactia catalizata de enzima acil-CoA dehidrogenaza utilizeaza drept coenzima
FAD
5. Reactia catalizata de enzima beta hidroxi acil-CoA dehidrogenaza utilizeaza drept
coenzima FAD
6. Reactia de hidratare urmeaza unei reactii de dehidrogenare
7. Reactia in care este aditionata o molecula de apa este catalizata de enoil-CoA
hidrataza
8. Reactiile de dehidrogenare sunt catalizate de dehidrogenaze NAD si FAD
dependente
9. Sunt necesare 8 cicluri de beta -ixidare pentru degradarea totala a acidului
palmitic
10. Utilizeaza toate tipurile de coenzime NAD, FAD, NADP, FADH2
173. Referitor la carnitina se poate afirma:
1. Are structura chimica C7H15NO3
2. Este un compus recirculat
3. La activare participă carnitina;
4. Participa la activarea acizilor grasi in mitocondrie
5. Participa la transportul acizilor grasi in mitocondrie
6. Participa la transportul aminoacizilor in mitocondrie
7. Sub actiunea CAT I incarca un rest de acil in vederea transferului prin membrana
mitocondriala interna
8. Sub actiunea CAT I incarca un rest de acil in vederea transferului prin membrana
mitocondriala externa
9. Sub actiunea CAT II descarca rest de acil in vederea transferului prin membrana
mitocondriala interna
10. Transporta in mitocondrie acidul gras activat legat la atomul de N
174. In procesul de beta-oxidarea mitocondrială pot fi implicate :
1. acetoacetatul
2. acil-CoA sintetaza
3. coenzima FAD
4. coenzima NAD
5. o beta-ceto acil-CoA tiolaza
6. o molecula CoA-SH
7. o molecula de apa
8. o molecula de biopterina
9. o molecula de biotina
10. o molecula de carnitina
175. Despre degradarea acizilor grasi se poate afirma:
1. Beta-oxidarea implica scindarea legaturii dintre C2 si C3 al unui acid gras activat
2. Este un proces ce contine trei etape; activare citoplsmatica, traversarea
membranelor mitocondriale si beta -oxidarea mitocondriala
3. Necesita interventia unui transportor numit carbamil fosfat
4. oxidarea acizilor grasi are loc la C2 al unui acid gras activat
5. oxidarea acizilor grasi are loc la C3 al unui acid gras activat
6. Pot fi supusi betaoxidarii doar acizii grasi cu conformatie cis
7. Pot fi supusi beta-oxidarii doar acizii grasi cu conformatie trans
8. Produsul final al beta-oxidarii poate fi acil-CoA sau malonil-CoA
9. Produsul final al beta-oxidarii poate fi acil-CoA sau propionil-CoA
10. Reactia de activare a acizilor grasi are loc in mitocondrie unde se va desfasura
beta-oxidarea acestora
176. Despre sinteza acizilor grasi se poate afirma:
1. Acetil~SCoA necesară biosintezei citoplasmatice a acizilor provine din citrat sub
actiunea citrat liazei
2. Conduce la palmitoil~SCoA ca si produs final
3. Enzima care realizea sinteza acizilor grasi este o enzima multifunctionala numita
acid gras sintetaza
acil-CoA sintetaza
5. Insulina stimuleaza sinteza acizilor grasi
6. Malonil-CoA necesară biosintezei are loc sub actiunea aceti-CoA carboxilaza care
utilizeaza drept coenzima biotina
7. Malonil-CoA necesară biosintezei are loc sub actiunea aceti-CoA carboxilaza care
utilizeaza drept coenzima biopterina
8. Micsorarea raportului insulina/glucagon activeaza sinteza acizilor
9. Necesita NADPH+H+ furnizat sub actiunea malic enzimei
10. Utilizează ca substrat metil malonil-CoA
1. Acetil~SCoA necesară biosintezei citoplasmatice a acizilor este generat prin
decarboxilare malonil-CoA
2. Acid gras sinteza contine un domeniu la care este legat covalent o molecula de
4-fosfopanteteina
3. Acid gras sinteza contine un domeniu numit acil carier protein (ACP)
4. Acid gras sinteza contine un domeniu numit ATP binding cassette (ABC-1)
acil-CoA sintetaza
6. Este stimulata de citrat
7. Unitatile de acetil-CoA necesare sintezei sunt transportate de
carnitin-acil-transferază
8. Utilizeaza ca substrat acetil-CoA
9. Utilizeaza ca substrat malonil-CoA
10. Utilizeaza ca substrat metil malonil-CoA
178. Despre malonil-SCoA se poate afirma:(2 rasounsuri la fel)
1. Acetil-CoA carboxilaza, care o sintetizeaza este stimulata de citrat
2. Acetil-CoA carboxilaza, enzima implicata in sinteza acizilor grasi necesita ATP si
carnitina
3. Activeaza carnitil-acil-transferaza I (CAT I)
4. Enzima responsabila de sinteza este activa in forma fosforilata
5. Enzima responsabila de sinteza este represata de aportul alimentar sporit
6. Enzima responsabila de sinteza lui se numeste acetil-CoA carboxilaza
7. Enzima responsabila de sinteza lui se numeste acetil-CoA carboxilaza
8. Este sintetizata de acetil-CoA carboxilaza, enzima implicata care necesita ATP si
coenzima biotina
9. Este sintetizata de acil-CoA carboxilaza
10. Formarea lui reprezinta etapa limitanta de viteza in sinteza acizilor grasi
179. Sinteza acizilor grasi necesita:
1. Acetil gras sintetaza
2. Actiunea citrat liazei
3. Biotina
4. Carnitil-acil-transferaza I (CAT I) pentru transportul unitatilor de 2 atomi de
carbon
5. Enzima malica care furnizeaza NADPH +H+
6. Metil malonil-CoA
7. Prezenta acetil-CoA carboxilazei
8. Prezenta citratului in citoplasma
9. Prezenta piruvat dehidrognazei (PDH) citoplasmatice care furnizeaza acetil-CoA
10. Un raport glucagon/insulina crescut
1. Are ca activator citratul
2. Are loc atat in citoplasma cat si in mitocondrie
3. Are loc in citoplasma
4. Este activata de cresterea raportului glucagoninsulina
5. Este un proces de reducere deoarece genereaza NADPH +H+
6. Este un proces de reducere deoarece utilizeaza NADPH +H+
7. Necesita doar reactii de reducere deoarece este o sinteza reductiva
8. Necesita o succesiune de reactii astfel: condensare, reducere, deshidratare,
reducere
9. Produsul final este acid palmitic
10. Produsul final este palmitoil-CoA
181. Despre degradarea trigliceridelor (TG) la nivelul tesutului adipos se poate afirma:
1. Acizii grasi ce rezulta in urma lipolizei sunt sursa de energie pentru celula
adipoasa
2. Acizii grasi rezultati din lipoliza adipocitara circula in sange sub forma de
chilomicroni
3. Activitatea lipazei din celula adipoasa nu este influentata hormonal
4. Cea mai mare parte dintre acizii grasi rezultati din lipoliza ajung in sange si sunt
utilizati ca surse de energie de catre diverse tesuturi
5. Eliberarea celor 3 acizi grasi din trigliceride este catalizata de o lipaza
6. Este activa interprandial
7. Glicerolul rezultat din lipoliza este utilizat pentru sinteza ulterioara de TG la
nicelul celulei adipoase
8. Lipaza din lipoliza adipocitara se numeste lipaza-hormon sensibila
9. Molecula de glicerol eliberata din lipoliza ajunge la ficat unde poate fi folosita
pentru gluconeogeneza
10. Procesul este activ postprandial
182. Care dintre urmatoarele structuri fac parte din componenta membranelor celulare?
1. Diacil-glicerol
2. Digliceride
3. Fosfatidil-colina
4. Fosfatidil-inozitol
5. Fosfatil-etanolamina
6. Glicofosfolipide
7. Monogliceride
8. Sfingolipide
9. Trigliceride
10. Tripalmitoil-glicerol
183. Despre trigliceride (TG) se poate afirma:
1. Atat in ficat cat si in tesutul adipos, calea de sinteza a TG contine acidul fosfatidic
ca intermediar
2. Insulina scade sinteza trigliceridelor
3. Insulina stimuleaza sinteza trigliceridelor
4. La nivelul tesutului adipos, sinteza trigliceridelor utilizeaza glicerol-fosfat obtinut
din glicerol
5. Procesul de sinteza a trigliceridelor este activ dupa un pranz bogat in carbohidrati
6. Trigliceridele sintetizate de catre ficat sunt eliberate in sange sub forma de VLDL
7. Trigliceridele sintetizate de catre tesutul adipos pot fi stocate la acest nivel pentru
utilizarea ulterioara
8. Trigliceridele sintetizate de hepatocite sunt in mod normal stocate la acest nivel
9. Trigliceridele sintetizate la nivelul celulei adipoase sunt incorporate in VLDL
10. Trigliceridele sunt sintetizate in mod egal de toate celulele corpului uman
184. Care sunt afirmatiile corecte referitoare la procesul de sinteza a trigliceridelor (TG)?
1. Acizii grasi sunt transportati la locul de sinteza a trigliceridelor de catre ACP
(acyl carrier protein)
2. Are loc preponderent in tesutul adipos si in hepatocite
3. Dupa sinteza, trigliceridele sunt incorporate in membranele celulare
4. Glicerol-fosfatul poate fi obtinut dintr-un intermediar al glicolizei
5. Glicerol-fosfatul poate fi obtinut prin fosforilarea glicerolului atat in ficat cat si
tesutul adipos
6. Glicerolul este precursor al glicerol-fosfatului la nivelul ficatului dar nu si in
tesutul adipos
7. Pentru a participa la sinteza TG, acizii grasi trebuie intai activati cu coenzima A
8. Pentru a participa la sinteza TG, glicerolul trebuie mai intai fosforilat
9. Procesul este activ in perioada interprandiala
10. Procesul este activat de glucagon
185. Despre trigliceride se poate afirma:
1. In organism provin atat din sursa exogena cat si endogena
2. In organism, trigliceridele provin doar din sursa exogena
3. Sunt compusi lipidici ce contin glicerol in structura
4. Sunt compusi lipidici ce contin glucoza in structura
5. Trigliceridele alimentare pot fi captate ca atare (nedegradate) de catre celula
intestinala
6. Trigliceridele alimentare sunt captate de catre celula intestinala sub forma de acizi
grasi si monoacil glicerol.
7. Trigliceridele alimentare sunt scindate de catre lipaza pancreatica la nivel
intestinal
8. Trigliceridele alimentare sunt scindate la nivel intestinal de catre amilaza
pancreatica
9. Trigliceridele nu reprezinta o sursa de energie pentru organism ci doar de depozit.
10. Trigliceridele reprezinta o sursa de energie pentru organismul uman
1. In mod normal, ficatul depoziteaza trigliceridele pe care le sintetizeaza
2. In mod normal, ficatul nu poate depozita trigliceridele pe care le sintetizeaza
3. In tesutul adipos poate avea loc transformarea glicerolului in glicerol-3- fosfat
4. La nivelul celulei adipoase, sinteza de trigliceride se poate realiza atat din glicerol
cat si din glucoza.
5. La nivelul ficatului, sinteza de trigliceride se poate realiza fie din glicerol fie din
glucoza
6. Sinteza trigliceridelor in tesutul adipos are loc doar din dihidroxi aceton fosfat
rezultat din glicoliza
7. Sinteza trigliceridelor poate avea loc in celula adipoasa pe calea monoacil
glicerolului
8. Sinteza trigliceridelor poate avea loc in celula adipoasa pe calea
glicerol-fosfatului
9. Sinteza trigliceridelor poate avea loc in enterocit pe calea glicerol-3-fosfatului
10. Sinteza trigliceridelor poate avea loc in enterocit pe calea monoacil glicerolului
187. Despre reglarea metabolismului trigliceridelor se poate afirma:
1. Glicerolul rezultat prin lipoliza adipocitara ajunge si este utilizat la nivelul
ficatului
2. Glucagonul stimuleaza lipaza hormon sensibila in perioada interprandiala
3. Glucagonul stimuleaza lipoprotein lipaza in perioada interprandiala
4. In perioada postprandiala este favorizata sinteza trigliceridelor in tesutul adipos
5. In tesutul adipos este favorizata sinteza trigliceridelor in perioada interprandiala
6. Insulina exercita un efect anti-lipolitic la nivelul celulei adipoase
7. Insulina favorizeaza lipoliza la nivelul celulei adipocitare
8. Insulina stimuleaza lipaza hormon sensibila in perioada interprandiala
9. Insulina stimuleaza lipoprotein lipaza (LPL) in perioada postprandiala.
10. La nivelul celulei adipoase glicerolul se transforma in glicerol-3-fosfat
188. In perioada interprandiala au loc urmatoarele procese:
1. Activarea lipazei hormon sensibile din adipocite de catre glucagon
2. Activarea lipazei hormon sensibile din adipocite prin activarea protein kinazei A
3. Forma activa a lipazei hormon sensibile din adipocite este cea defosforilata
4. Forma activa a lipazei hormon sensibile din adipocite este cea fosforilata
5. In adipocit are loc sinteza de trigliceride in perioada interprandiala
6. In perioada interprandiala este stimulata intrarea glucozei in celula adipoasa.
7. In perioada interprandiala este stimulata lipoprotein lipaza.
8. In perioada interprandiala raportul insulina/ glucagon este scazut
9. In perioada interprandiala raportul insulina/glucagon este crescut
10. O activare prin fosforilare a lipazei hormon sensibile din adipocite
189. Despre acesta imagine se poate afirma:
1. Este reprezentat metabolismul trigliceridelor in perioada interprandiala
2. Este reprezentat metabolismul trigliceridelor in perioada postprandiala
3. Este reprezentat un mecanism stimulat de prezenta insulinei
4. Este reprezentata sinteza trigliceridelor in perioada interprandiala
5. Forma activa a lipazei hormon sensibile este cea defosforilata
6. Glicerolul rezultat din acest proces ajunge si este utilizat la nivelul tesutului
hepatic
7. Glicerolul rezultat din acest proces nu poate fi utilizat in celula adipoasa
8. Glicerolul rezultat poate fi transformat in glicerol-3 fosfat la nivelul celulei
adipoase
9. Mecanismul din figura este stimulat in prezenta glucagonului
10. Reprezenta lipoliza in perioada interprandiala
190. Despre perioada interprandiala se poate afirma:
1. Are loc cresterea sintezei de glucagon ceea ce determina stimularea lipolizei
2. Are loc scaderea insulinei avand drept rezultat stimularea lipolizei
3. Din glicerolul eliberat din lipoliza adipocitara se pot sintetiza trigliceride la nivel
hepatic
4. In aceasta perioada are loc sinteza de glicerol in celula adipoasa
5. In aceasta perioada raportul insulina/glucagon este crescut
6. In aceasta perioada, acizii grasi eliberati din adipocit ajung in hematii si sufera
procesul de beta-oxidare.
7. In perioada interprandiala are loc scaderea glucagonului ce are ca rezultat
stimularea lipolizei
8. In perioada interprandiala este stimulata glicoliza
9. In perioada interprandiala este stimulata lipoprotein-lipaza (LPL)
10. La nivelul celulei adipoase este stimulata lipaza hormon sensibila
191. Despre perioada postprandiala se poate afirma:
1. Are loc formarea de glicerol-3 fosfat cu cresterea sintezei de trigliceride
2. Este asociata cu un raport insulina/glucagon scazut
3. Este stimulata glicoliza cu formare de dihidroxi aceton fosfat
4. Este stimulata lipoprotein lipaza de pe membrana celulelor endoteliale
5. In aceasta perioada este activata lipaza hormon sensibila
6. In aceasta perioada este stimulata gluconeogeneza hepatica
7. In aceasta perioada este stimulata lipoliza
8. In aceasta perioada trigliceridele sunt stocate la nivelul ficatului
9. La nivelul tesutului adipos este stimulata sinteza de trigliceride
10. Raportul insulina/glucagon este crescut
192. Despre calea de sinteza a trigliceridelor la nivelul enterocitului se poate afirma:
1. Are loc prin interventia a doua acil-transferaze
2. Calea de sinteza a trigliceridelor la nivelul enterocitelor se numeste calea
glicerol-3-fosfat
3. Calea de sinteza se numeste calea monoacil-glicerolului
4. Chilomicronii contin pe langa trigliceridele sintetizate la nivelul enterocitului si
apo-B100
5. Pentru sinteza, acizii grasi sunt activati la acil-CoA
6. Sinteza de trigliceride are loc la nivelul reticulului endoplasmatic
7. Trigliceridele alimentare sunt absorbite la nivelul enterocitului sub forma de
monoacil-glicerol si acizi grasi
8. Trigliceridele sintetizate la nivelul enterocitelor ajung in circulatie sub forma de
HDL
LDL
VLDL
193. Despre aceasta figura se poate afirma:
1. Compusul Z se numeste glicerol

2. Enzima X se numeste lipaza hormon sensibila
3. Enzima X se numeste lipoproteinlipaza
4. Enzima Y este stimulata de glucagon
5. Enzima Y este stimulata de insulina
6. Enzima Y se numeste lipaza hormon sensibila
7. Enzima Y se numeste lipoprotein lipaza
8. In adipocite, din compusul Z se pot forma trigliceride
9. In celula adipoasa, reactia este favorizata de insulina
10. Reprezinta degradarea trigliceridelor la glicerol si acizi grasi
194. Despre sinteza trigliceridelor pe calea glicerol-3-fosfatului se poate afirma:
1. Aceasta cale de sinteza are loc la nivelul enterocitului
2. Aceasta cale incepe doar de la glucoza in celula adipoasa
3. Acidul fosfatidic este un intermediar al acestei cai
4. Are loc atat in ficat cat si in celula adipoasa
5. In aceasta cale, din defosforilarea acidului fosfatidic rezulta diacil-glicerol
6. In ficat, sinteza trigliceridelor are loc atat din glicerol cat si din glucoza
7. In mod normal, ficatul depoziteaza trigliceridele sintetizate pe aceasta cale
8. In tesutul adipos glicerol-3- fosfatul se sintetizeaza din glicerol
9. La nivelul ficatului, glicerol-3-fosfatul se sintetizeaza doar din glucoza
10. Trigliceridele sintetizate pe aceasta cale sunt incorporate in chilomicroni
1. Au inmagazinata energie in resturile acil legate de glicerol
2. Ficatul poate sintetiza trigliceride pe calea monoacil-glicerolului
3. In celula adipoasa, trigliceridele se pot sintetiza din glicerol
4. In mod normal, ficatul depoziteaza trigliceridele pe care le sintetizeaza.
5. In organism, trigliceridele pot fi sintetizate atat de ficat cat si de celula adipoasa
6. Singura sursa de trigliceride in organism este cea alimentara
7. Sinteza de trigliceride poate avea loc in enterocit pe calea monoacil glicerolului
8. Sunt compusi chimici ce contin acizi grasi in structura
9. Sunt compusi chimici ce contin aminoacizi in structura
10. Sursele de trigliceride in organism sunt exogene si endogene
196. Despre trigliceride (TG) se poate afirma:
1. Calea de sinteza a TG in enterocit se numeste calea monoacil-glicerolului
2. Din intestin sunt absorbite sub forma de monoacil glicerol si acizi grasi
3. In cazul unui raport insulina/glucagon scazut are loc o crestere a sintezei TG la
nivelul celulei adipoase
4. In enterocit TG se resintetizeaza pe calea glicerol-3 fosfat
5. Lipazele pancreatice indeparteaza, de regula, acizii grasi de la carbonul 1 si 3 din
structura TG alimentare
6. Pentru resinteza TG la nivel intestinal sunt necesare acil transferaze
7. TG sintetizate in enterocit ajung in circulatie sub forma de VLDL
8. Trigliceridele de provenienta alimentara sunt degradate in intestin de catre lipaza
pancreatica
9. Trigliceridele de provenienta alimentara sunt degradate in intestin de catre
amilazele pancreatice
10. Trigliceridele sunt absorbite, de regula, sub forma de glicerol si acizi grasi
197. Despre aceasta imagine se poate afirma:
1. 1 reprezinta tesutul adipos si tesutul hepatic
2. 2 reprezinta tesutul adipos
3. 2 reprezinta tesutul hepatic
4. Aceasta cale este stimulata de glucagon
5. Compusul Y este acidul palmitic
6. Compusul Y este reprezentat de glucoza
7. Enzima X este glicerol kinaza
8. Enzima X este piruvat kinaza
9. In imagine este reprezentata degradarea trigliceridelor
10. In imagine sunt reprezentate doua reactii din calea de sinteza a trigliceridelor
1. Acizii grasi din imagine pot proveni de la nivelul chilomicronilor
2. Acizii grasi din imagine provin din lipoproteinele numite LDL.
3. Compusul X este glucagonul
4. Compusul X este reprezentat de insulina
5. Compusul Y este reprezentat de glucoza
6. Compusul Y este reprezentat de trigliceride
7. Mecanismul descris are loc cand raporul insulina/glucagon este crescut
8. Mecanismul descris are loc interprandial
9. Mecanismul descris in figura are loc postprandial
10. Mecanismul descris se desfasoara cand raporul insulina/ glucagon este scazut
199. Despre lipaza hormon sensibila se poate afirma:
1. Acizii grasi rezultati sub actiunea sa sunt transportati in sange sub forma de
chilomicroni
2. Adrenalina promoveaza fosforilarea sa prin intermediul protein-kinazei A
3. Catalizeaza procesul de lipoliza adipocitara
4. Este activa in forma defosforilata
5. Este activa in forma fosforilata
6. Este activa in perioada postprandiala
7. Este reglata alosteric de catre glucagon
8. Este reglata covalent
9. Glucagonul promoveaza fosforilarea sa prin intermediul protein-kinazei A
10. Nu este influentata de hormoni
200. Care dintre urmatorii compusi participa la sinteza fosfatidil-colinei:
1. Acid fosfatidic
2. ADP-colina
3. CDP-colina
4. Ceramid
5. Diacil-glicerol
6. Doi acizi grasi activati cu coenzima A
7. Glicerol-fosfat
8. Inozitol
9. Monoacil-glicerol
10. Sfingozina
201. Despre corpii cetonici se poate afirma:
1. Cei trei corpi cetonici sunt: acetona, beta-OH-glutarat, acetoacetat
2. Cresterea concentratiei de corpi cetonici in sange poate favoriza aparitia acidozei
3. Degradarea corpilor cetonici are loc la nivelul hepatocitului
4. Etapa limitanta de viteza in sinteza lor este catalizata de HMG-CoA sintetaza
5. In degradarea corpilor cetonici participa HMG-CoA sintetaza
6. Precursorul sintezei corpilor cetonici este acetil-CoA
7. Sinteza are loc in mitocondria celulei musculare
8. Sinteza este stimulata in cazul raportului insulina/glucagon crescut
9. Sinteza este stimulata in conditiile raportului insulina/glucagon scazut
10. Sinteza lor are loc in mitocondria hepatocitului
202. Urmatoarele afirmatii despre corpii cetonici sunt FALSE:
1. Acetoacetatul si betahidroxibutiratul sunt compusi volatili
2. Degaradea corpilor cetonici are loc in tesuturile extrahepatice
3. Degradarea corpilor cetonici are loc pana la malonil-CoA
4. Formarea corpilor cetonici este favorizata de un raport glucagon/insulina scazut
5. In degradarea corpilor cetonici acetoacetatul se activeaza la acetoacetil-CoA
6. In degradarea corpilor cetonici acetoacetil-CoA se transforma in acetoacetat
7. In degradarea corpilor cetonici, succinil-CoA furnizeaza coenzima A
acetoacetatului
8. Prin degradarea corpilor cetonici se formeaza acetil-CoA
9. Sinteza corpilor cetonici are loc in mitocondria hepatocitului
10. Sinteza corpilor cetonici are loc in tesuturile extrahepatice si degradarea lor in
mitocondria hepatocitului
203. Conditiile cetogenice se insotesc de:
1. Cantitatea de oxalacetat este scazuta in celula
2. Creste cantitatea de piruvat prin stimularea glicolizei
3. Este favorizata beta oxidarea acizilor grasi
4. Este favorizata degradarea trigliceridelor in tesului adipos
5. Este favorizata dirijarea si angajarea acetil-CoA in ciclul Krebs
6. Este inhibata beta oxidarea acizilor grasi
7. Este stimulata sinteza trigliceridelor
8. Raport insulina/glucagon crescut
9. Raportul insulina/glucagon scazut
10. Ritmul glicolizei este scazut la nivel celular
204. Despre sinteza corpilor cetonici se poate afirma:
1. Beta hidroxi butiratul este unul din corpii cetonici
2. Beta-hidroxi beta-metil glutaril (HMG) -CoA este intermediar al caii de sinteza
3. In acest proces sunt necesare 3 molecule de acetil-CoA
4. Pentru sinteza este necesara activarea acetoacetatului la acetoacetil-CoA
5. Prin decarboxilarea acetoacetatului rezulta beta hidroxi butirat
6. Sinteza acestora are loc preponderent in mitocondria hepatocitului
7. Sinteza in exces are loc in conditiile unui raport insulina/glucagon scazut
8. Sinteza in exces duce la o alcalinizare a sangelui
9. Sinteza lor are preponderant in mitocondria celulelor din tesuturi extrahepatice
10. Tioforaza este specifica ficatului de aceea, sinteza are loc cu precadere in ficat
1. Aceste reactii au loc in tesuturile extrahepatice

2. Aceste reactii au loc, cu precadere, in ficat
3. Compusul X este acidul butiric
4. Compusul X este un corp cetonic.
5. Compusul X se numeste acetoacetat
6. Compusul X se numeste beta hidroxi butirat
7. Enzima Y este beta-hiroxi beta-metil glutaril CoA sintetaza
8. Enzima Y se gaseste cu precadere in ficat
9. Enzima Y se numeste tioforaza
10. In figura este reprezentata calea de degradare a corpilor cetonici
1. Compusii X si Y se gasesc in membranele celulare
2. Compusul X este fosfatidil colina
3. Compusul X este fosfatidil etanol amina
4. Compusul Y este fosfatidil colina (lecitina)
5. Compusul Y este fosfatidil etanol amina
6. Compusul Y este fosfatidil inozitolul.
7. Compusul Z este reprezentat de coenzima NADPH
8. Compusul Z este S-adenozil-metionina
9. Reprezinta calea de degradare a glicerofosfolipidelor
10. Reprezinta calea de sinteza a glicerofosfolipidelor
207. Despre urmatoarea figura se poate afirma:
1. Aceasta cale poate fi intrerupta de catre antiinflamatoarele nesteroidiene
2. Aceasta cale poate fi intrerupta de catre aspirina
3. Compusii X sunt leucotrienele
4. Compusii X sunt reprezentati de tromboxani
5. Compusul Y este acidul arahidonic
6. Compusul Y este acidul stearic
7. Compusul Y este un aminoacid
8. Corticoizii inhiba reactia catalizata de ciclooxigenaza.
9. Reprezinta calea de degradare a eicosanoizilor
10. Reprezinta o cale de sinteza a eicosanoizilor
208. Referitor la corpii cetonici se poate afirma:
1. Acetona se obtine prin decarboxilarea acetoacetatului
2. Betahidroxibutiratul se obtine prin reducerea acetoacetatului
3. In procesul de sinteza, primul corp cetonic format este acetona
4. Pentru sinteza corpilor cetonici este necesara hidroxi-metil-glutaril
(HMG)-sintetaza mitocondriala
5. Pentru sinteza corpilor cetonici este necesara hidroxi-metil-glutaril
(HMG)-sintetaza citoplasmatica
6. Prezenta corpilor cetonici in exces in sange creeaza un mediu alcalin.
7. Primul corp cetonic format in procesul de sinteza este acetoacetatul
8. Procesul de sinteza a corpilor cetonici are loc in tesuturile extrahepatice
9. Procesul de sinteza a corpilor cetonici incepe cu condensarea a doua molecule de
acetil-CoA
10. Sinteza corpilor cetonici este stimulata de catre insulina
209. Despre degradarea corpilor cetonici se poate afirma:
1. Acetoacetil-CoA rezultat prin degradarea corpilor cetonici se angajeaza in
gluconeogeneza
2. Acetona este principalul corp cetonic supus degradarii in tesuturile extrahepatice
3. Coenzima A necesara activarii acetoacetatului este preluata de la una din reactiile
glicolizei
4. Corpii cetonici sunt utilizati de catre ficat ca substrate energogene
5. Degradarea corpilor cetonici are loc in tesuturile extrahepatice
6. Prin degradare corpii cetonici pot constitui substrate energogene
7. Succinil-CoA: acetoacetat-CoA transferaza se gaseste la nivelul tesuturilor
extrahepatice
8. Transformarea acetoacetatului in acetoacetil-CoA se realizeaza cu ajutorul
tioforazei
9. Una din etapele degradarii este transformarea acetoacetatului in betahidroxibutirat
10. Una din reactiile degradarii corpilor cetonici este activarea acetoacetatului la
acetoacetil-CoA
210. Despre conditiile favorabile formarii in exces ai corpilor cetonici se poate afirma:
1. In conditii cetogenice cantitatea de oxalacetat celular este scazuta
2. In conditii cetogenice este favorizata lipogeneza
3. In conditiile cetogenice cantitatea de insulina este crescuta
4. Locul de formare a corpilor cetonici este citoplasma hepatocitului
5. Prezenta acetoacetatului si betahidroxibutiratului in exces pot creste pH sangelui
6. Productia mare de NADH obtinut din beta-oxidarea accentuata inhiba cele patru
enzime cheie din ciclul Krebs
7. Raportul insulina/glucagon crescut favorizeaza formarea corpilor cetonici in exces
8. Scaderea insulinei se insoteste de accentuarea beta-oxidarii
9. Sinteza corpilor cetonici este exacerbata in diabetul zaharat insulin-dependent,
netratat
10. Sinteza in exces a corpilor cetonici poate duce la o acidifiere a sangelui (acidoza).
1. Acest compus se transforma in acetona printr-o reactie de reducere

2. Compusul poate furniza energie tesuturilor extrahepatice prin transformare in
acetil-CoA
malonil-CoA
4. Concentratia acestui compus poate creste in plasma in diabetul zaharat tip 1,
dezechilibrat
5. Cresterea concentratiei acestui compus in plasma poate duce la o stare de alcaloza
6. Pentru sinteza acestui compus este necesar acetil-CoA
7. Pentru sinteza acestui compus este necesar propionil-CoA
8. Reprezinta unul din cei trei corpi cetonici
9. Se numeste beta hidroxi butirat
10. Sinteza acestui compus are loc la nivel hepatic
1. Cantitati mari ale acestui compus in plasma pot determina o stare de acidoza
2. Compusul de mai sus se poate transforma la nivel hepatic in beta hidroxi butirat
malonil-CoA
4. Denumirea sa este de acid acetoacetic.
5. La nivelul tesuturilor periferice acest compus se activeaza cu coenzima A ce
provine dintr-o reactie a glicolizei
6. Precursorul in formarea acestui compus este HMG-CoA (hidroxi metil
glutaril-CoA)
7. Prin decarboxilarea acestui compus rezulta acetona
8. Printr-o reactie de decarboxilare, acest compus se poate transforma in beta hidroxi
butirat
9. Printr-o reactie de reducere acest compus se transforma in acetona
10. Reactia limitanta de viteza in sinteza acestui compus este catalizata de HMG-CoA
reductaza
213. Despre acesta figura se poate afirma:
1. Compusul din figura este acetona

2. Compusul din figura este necesar pentru sinteza acizilor grasi
3. Compusul din figura este un corp cetonic
4. Compusul din figura este urea
5. Compusul din figura este volatil
6. Compusul din figura se numeste acid oxalic
7. Compusul din figura se sintetizeaza in tesuturile extrahepatice
8. Pentru sinteza acestui compus este necesar acetil-CoA
9. Pentru sinteza acestui compus este necesar amoniacul rezultat din dezaminarea
aminoacizilor
10. Sinteza acestui compus poate fi crescuta la pacientii cu diabet zaharat
1. Acest proces are loc in mitocondria hepatocitului

2. Compusul A este acidul acetoacetic
3. Compusul A este beta hidroxi butiratul
4. Compusul B este acetoacetil-CoA
5. Compusul X este propionil-CoA
6. Compusul X este succinil-CoA
7. Compusul Z este o tiolaza
8. Enzima Z este piruvat dehidrogenaza
9. Reprezinta calea de degradare a corpilor cetonici
10. Reprezinta calea de sinteza a corpilor cetonici
1. Compusul A este acidul butiric
2. Compusul A nu reprezinta un corp cetonic
3. Compusul W este acetil-CoA
4. Compusul W este propionil CoA
5. Compusul W poate lua calea ciclului Krebs
6. Compusul X este un intermediar al ciclului Krebs
7. Compusul Y este succinatul
8. Enzima Z este o transferaza
9. Procesul descris in imagine are loc in hepatocit
10. Procesul descris in imagine are loc in tesuturile extrahepatice
1. Aceste reactii au loc cu preponderenta in tesuturile extrahepatice
2. Aceste reactii sunt stimulate de un raportul insulina/glucagon crescut.
3. Compusii X, Y si Z sunt cei trei corpi cetonici
4. Compusul X se numeste acetona
5. Compusul X se numeste uree
6. Compusul Y este acetoacetatul
7. Compusul Z este beta hidroxi butiratul
8. Reactia de transformare a compusul Y in Z este catalizata de o dehidrogenaza
9. Reactia de transformare a compusul Y in Z este catalizata de o transferaza
10. Reprezinta calea de degradare a corpilor cetonici
217. Despre sinteza corpilor cetonici se poate afirma:
1. Acetoacetatul poate rezulta din indepartarea acetil-CoA din
β-hidroxi-β-metil-glutaril-CoA (HMG-CoA)
2. Acetoacetatul se obtine din indepartarea coenzimei A din acetoacetil-CoA
3. Acetona se obtine din decarboxilarea β-hidroxibutiratului
4. Din acetoacetat se pot sintetiza ceilalti 2 corpi cetonici
5. Precursorul sintezei corpilor cetonici este acetil-CoA derivat din beta-oxidarea
acizilor grasi
6. Precursorul sintezei corpilor cetonici este acetil-CoA provenit din glicoliza
7. Sinteza corpilor cetonici are loc in mitocondria hepatocitului
8. Sinteza corpilor cetonici are loc in tesutul adipos
9. Sinteza corpilor cetonici creste in inanitie si in DZ dezechilibrat
10. Sinteza corpilor cetonici este crescuta dupa un pranz glucidic
218. Despre metabolismul corpilor cetonici se poate afirma:
1. Acetoacetatul poate fi degradat la doua molecule de acetil-CoA, ce vor fi oxidate
in ciclul Krebs
2. Acetona nu poate fi utilizata ca sursa de energie
3. Corpii cetonici reprezinta sursa de energie pentru tesuturile extrahepatice, inclusiv
creier
4. Corpii cetonici sunt degradati in citoplasma hepatocitului
5. Corpii cetonici sunt un bun combustibil metabolic pentru ficat
6. Creierul nu poate obtine energie din oxidarea corpilor cetonici deoarece nu are
echipamentul necesar degradarii lor
7. Dintre cei 3 corpi cetonici, acetona poate fi folosita ca sursa de energie
8. Ficatul nu poate utiliza corpii cetonici deoarece ii lipseste enzima necesara pentru
activarea cu coenzima A a acetoacetatului
9. Pentru degradare, corpii cetonici trebuie sa fie intai activati cu ajutorul ATP-ului
10. Pentru degradarea corpilor cetonici, acetoacetatul trebuie activat cu coenzima A
transferata din succinil-CoA
219. Despre compusul din imagine se poate afirma:
1. Calea de sinteza a acestui compus contine acidul fosfatidic ca intermediar

2. Compusul este degradat de lipaza pancreatica
3. Compusul este stocat in citoplasma celulelor.
4. Diacil glicerolul nu este un intermediar al caii de sinteza al acestui compus
5. Este fosfatidil colina
6. Este sfingomielina
7. In sinteza compusului din imagine, fosfo-colina este cedata de CDP-colina
8. Poate fi obtinut din fosfatidil-etanolamina prin 3 metilari
9. Se gaseste in membranele celulare
10. Se poate obtine din trigliceride prin inlocuirea celui de-al treilea acid gras cu
fosfo-colina
1. Aceasta imagine reprezinta calea de degradare a fosfolipidelor
2. Aceasta imagine reprezinta calea de sinteza a unor fosfolipide
3. Compusul W este fosfatidil-inozitolul
4. Compusul W se numeste fosfatidil etanol amina
5. Compusul X este citidin difosfatul
6. Compusul X este reprezentat de NADH
7. Compusul Y este citidin monofosfatul
8. Compusul Y este reprezentat de NADP
9. Compusul Z este S - adenozil metionina
10. Compusul Z este tetrahidro folatul
221. Despre acest compus se poate afirma:
1. Actiunea ciclooxigenazei asupra acestui compus duce la formarea leucotrienelor

2. Actiunea lipooxigenazei asupra acestui compus duce la formarea
prostaglandinelor
3. Actiunea lipooxigenazei asupra acestui compus duce la formarea tromboxanilor
4. Compusul este necesar in sinteza eicosanoizilor
5. Compusul este rezultatul actiunii fosfolipazei A2.
6. Compusul rezulta din hidroliza fosfolipidelor membranare
7. Compusul se numeste acid arahidonic
8. Compusul se numeste acid stearic
9. Eliberarea acestui compus din fosfolipide poate fi inhibata de corticoizi
10. Sinteza acestui compus poate fi inhibata de catre aspirina (acid acetil salicilic)
222. Despre eicosanoizi se poate afirma:
1. Antiinflamatoarele nesteroidiene actioneaza asupra cascadei de sinteza prin
inhibarea fosfolipazei A2
2. Aspirina actioneaza prin inhibitie reversibila a ciclooxigenazei
3. Aspirina inhiba formarea prostaglandinelor si tromboxanilor
4. Aspirina inhiba ireversibil ciclooxigenaza prin acetilare
5. Cascada de sinteza a eicosanoizilor poate fi intrerupta medicamentos
6. Corticosteroizii pot intrerupe cascada de sinteza a eicosanoizilor prin inhibarea
fosfolipazei A2
7. Corticosteroizii pot intrerupe cascada de sinteza a eicosanoizilor prin inhibarea
fosfolipazei C
8. In terapia astmului bronsic exista medicamente ce inhiba lipooxigenaza
9. Inhibitorii lipooxigenazei intrerup formarea prostaglandinelor.
10. Inhibitorii lipooxigenazei intrerup formarea tromboxanilor.
1. Au ca precursor acidul arahidonic.
2. Pentru sinteza lor este necesara interventia fosfolipazei A2
3. Pentru sinteza lor este necesara interventia fosfolipazei C asupra fosfolipidelor
membranare
4. Pentru sinteza lor este necesara interventia fosfolipazei D asupra fosfolipidelor
membranare
5. Precursorul eicosanoizilor este triptofanul
6. Precursorul eicosanoizilor se afla in structura fosfolipidelor membranare
7. Prin actiunea ciclooxigenazei asupra acidului arachidonic rezulta prostaglandinele
8. Prin actiunea ciclooxigenazei asupra acidului arahidonic rezulta leucotrienele
9. Prin actiunea lipooxigenazei asupra acidului arachidonic rezulta leucotrienele
10. Prin actiunea lipooxigenazei asupra acidului arahidonic rezulta tromboxanii
224. Despre sfingolipide se poate afirma:
1. Cerebrozidele sunt sfingolipide ce contin structuri glucidice
2. Deficiente in calea de degradare a sfingolipidelor genereaza o boala numita
sfingolipidoza.
3. Din componenta sfigolipidelor face parte sfingozina
4. Gangliozidele sunt sfingofosfolipide
5. Prin atasarea unui acid gras la un ceramid se obtine sfingozina
6. Prin componenta carbohidrata, sfigolipidele determina grupele sanguine
7. Sfingolipidozele se caracterizeaza prin deficite in calea de sinteza a
sfingolipidelor
8. Sfingolipidozele se pot insoti de manifestari nervoase
9. Sfingomielina contine in structura etanolamina
10. Sfingomielina este un sfingoglicolipid.
1. Aspirina inhiba competitiv lipooxigenaza
2. Cascada de sinteza a eicosanoizilor poate fi intrerupta medicamentos
3. Corticoizii inhiba competitiv ciclooxigenaza
4. In urma actiunii ciclooxigenazei rezulta leucotrienele
5. Leucotrinele rezulta in urma actiunii lipooxigenazei asupra acidului arahidonic
6. Precursorul eicosanoizilor este acidul eicosatetraenoic
7. Precursorul eicosanoizilor este acidul stearic
8. Precursorul eicosanoizilor este un acid gras polinesaturat cu 18 atomi de carbon
9. Precursorul eicosanoizilor provine din hidroliza fosfolipidelor membranare
10. Prostaglandinele si tromboxanii sunt rezultatul actiunii ciclooxigenazei asupra
acidului arahidonic
226. Despre metabolismul acidului arahidonic se poate afirma:
1. Acidul arachidonic rezulta prin actiunea fosfolipazei A2 asupra unui
glicerofosfolipid
2. Acidul arahidonic este un acid gras polinesaturat cu 20 atomi de carbon
3. Aspirina actioneaza prin inhibarea fosfolipazei A2, inhiband eliberarea de acid
arahidonic
4. Aspirina intrerupe calea de metabolizare mediata de lipooxigenaza a acidului
arahidonic
5. Asupra sa poate actiona atat lipooxigenaza cat si ciclooxigenaza
6. De regula se gaseste in fosfolipidele membranare atasat la carbonul din pozitia 2
(C2)
7. Lipooxigenaza nu poate fi inhibata de catre medicamente
8. Prin actiunea lipooxigenazei asupra acidului arachidonic rezulta leucotrienele
9. Prin actiunea lipooxigenazei asupra acidului arahidonic rezulta prostaglandinele
10. Prin actiunea lipooxigenazei asupra acidului arahidonic rezulta tromboxanii
227. Despre glicerofosfolipide se poate afirma:
1. Acidul arahidonic poate rezulta in urma actiunii fosfolipazei A2 asupra unui
glicerofosfolipid
2. Diacil glicerolul si inositol trifosfatul rezulta din scindarea fosfatidil inzitol
difosfatului
3. Fosfolipaza A2 ataca hidrolitic legatura esterica din pozitia 2 a
glicerofosfolipidelor
4. Glicerofosfolipidele pot fi scindate cu ajutorul proteazelor
5. Pentru sinteza fosfatidil inozitolului este necesara activarea inozitolului la
CDP-inozitol
6. Pentru sinteza fosfatidil-colinei si fosfatidil etanolaminei este necesara activarea
diacilglicerolului la CDP – diacilglicerol
7. Pot fi scindate cu ajutorul fosfolipazelor
8. Prin actiunea fosfolipazei A2 poate rezulta diacil glicerolul si inozitol trifosfatul
9. Prin actiunea fosfolipazei C ar putea rezulta doi mesageri secunzi ai semnalelelor
extracelulare
10. Prin actiunea fosfolipazei C rezulta, de regula, acidul arahidonic
1. Cerebrozidele au structura de sfingofosfolipid
2. Din componenta lor face parte sfingozina
3. Gangliozidele sunt sfingoglicolipide
4. Reprezinta surse importante de energie
5. Sfingolipidele se gasesc, cu precadere, in interiorul celulei adipoase
6. Sfingolipidele se impart in: sfingofosfolipide si sfingoglicerolipide
7. Sfingolipidozele sunt boli determinate de deficiente in calea de degradare a
trigliceridelor
8. Sfingomielina este un sfingofosfolipid ce continue colina
9. Sinteza sfingozinei are loc prin condesarea serinei cu stearil-CoA
10. Sunt componente ale membranelor celulare
229. Care dintre urmatorii compusi participa la sinteza fosfatidil-colinei:
1. Acid fosfatidic
2. ADP-colina
3. CDP-colina
4. Diacil-glicerol
5. Doi acizi grasi activati cu AMP
6. Doi acizi grasi activati cu coenzima A
7. Glicerol-fosfat
8. Inozitol
9. Monoacil-glicerol
10. Sfingozina
230. Despre fosfatidil-colina si sfingomielina se poate afirma:
1. Alcoolul din fosfatidil-colina este glicerolul iar alcoolul din sfingomielina este
sfingozina
2. Ambii contin fosfo-colina
3. Ambii se pot gasi in membranele celulare
4. Ambii sunt compusi amfipatici
5. Atat fosfatidil-colina cat si sfingomielina se gasesc sub forma de depozit in
citoplasma celulara
6. Atat in fosfatidil-colina cat si in sfingomielina, legarea a 1 sau 2 acizi grasi la
alcool duce la formarea unui ceramid
7. Doar fosfatidil-colina contine fosfo-colina, sfingomielina nu contine fosfat
deoarece colina se leaga direct la sfingozina
8. Fosfatidil colina contine 2 acizi grasi iar sfingomielina doar 1 acid gras
9. Fosfatidil-colina este un triglicerid iar sfingomielina este un lipid membranar
10. Fosfatidil-colina se poate transforma in sfingomielina
231. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la degradarea fosfolipidelor sunt
adevarate?
1. Actiunea fosfolipazei C asupra fosfatidil-colinei genereaza diacil-glicerol si
fosfo-colina
2. Actiunea fosfolipazei C asupra fosfatidil-inozitolului, genereaza diacil-glicerol si
inozitol-fosfat
3. Degradarea fosfolipidelor este catalizata de fosfolipaze
4. Este catalizata de enzime din clasa liazelor
5. Este catalizata de lipaza hormon-sensibila
6. Exista 4 clase de fosfolipaze: A, B, C si D
7. Fosfolipaza A2 indeparteaza acidul gras din a doua pozitie a glicerolului ce
apartine structurii fosfolipidului
8. Fosfolipaza A2 indeparteaza acidul gras din prima pozitie a glicerolului din
fosfolipide
9. In degradarea fosfolipidelor sunt implicate 4 tipuri de fosfolipaze (A1, A2, C, si
D)
10. Prin actiunea fosfolipazei C asupra fosfatidil-colinei rezulta acid fosfatidic si
colina
232. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la glicerol-3-fosfat sunt adevarate?
1. Este precursorul acidului fosfatidic
2. Este un compus hidrofob
3. Este un intermediar in sinteza glicerofosfolipidelor
4. Este utilizat in sinteza trigliceridelor la nivel hepatic
5. In ficat se poate obtine din glicerol printr-o fosforilare ATP-dependenta
6. In tesutul adipos este eliberat prin lipoliza
7. In tesutul adipos rezulta din glicerol sub actiunea glicerol-kinazei
8. La nivelul ficatului nu poate fi obtinut din glicerol deoarece lipseste
glicerol-kinaza
9. Nu poate fi utilizat in sinteza trigliceridelor deoarece acesta nu contin grupare
fosfat
10. Se poate forma din dihidroxi aceton fosfat (intermediar al glicolizei) printr-o
reactie de reducere
1. Cerebrozidele contin un monozaharid
2. Cerebrozidele fac parte din categoria sfingoglicolipidelor
3. Contin in structura un compus numita ceramid
4. Gangliozidele contin un oligozaharid
5. Gangliozidele fac parte din categoria sfingoglicolipidelor
6. Sfingolipidele nu se gasesc la nivelul sistemului nervos
7. Sfingomielina contine structuri glucidice
8. Sfingomielina este un sfingoglicolipid
9. Sfingozina este o structura proteica
10. Sinteza sfingozinei are loc prin condensarea treoninei cu palmitoil-CoA
1. Ceramidul rezulta prin atasarea unui acid gras la structura sfingozinei
2. Grupele sanguine A, B, O sunt determinate de structuri sfingoglicolipidice diferite
3. In structura sfingolipidelor se gaseste glicerolului
4. O degradare accentuata a sfingolipidelor provoaca sfingolipidoze
5. Se pot gasi in teaca de mielina de la nivelul sistemul nervos central
6. Sfingoglicolipidele rezulta din atasarea unor grupari glucidice la ceramid
7. Sfingolipidele se gasesc in citoplasma diverselor celule din organism
8. Sfingomielina contine etanolamina in structura
9. Sfingomielina este un sfingoglicolipid
10. Sinteza sfingozinei are loc prin condensarea serinei cu palmitoil-CoA
235. Despre glicerofosfolipide se poate afirma:
1. Acidul fosfatidic este un intermediar in sinteza glicerofosfolipidelor
2. Fosfatidil-serina se poate sintetiza din fosfatidil-etanolamina
3. Fosfolipaza C scindeaza fosfatidil-etanolamina la diacilglicerol si
inozitol-trifosfat
4. Glicerofosfolipidele nu se gasesc in structura membranelor celulare
5. In structura acestora se gaseste sfingozina
6. Pentru sinteza fosfatidil-colinei este necesara prezenta colinei activata la
ADP-colina
7. Pentru sinteza fosfatidil-etanolaminei este necesara CDP-etanolamina
8. Pentru sinteza fosfatidil-inozitolului este necesar ca diacil glicerolul sa fie activat
sub forma de CDP-diacilglicerol
9. Pot contine serina in structura
10. Scindarea glicerofosfolipidelor poate avea loc sub actiunea fosfolipazei E si F
236. Despre eicosanoizi se foate afirma: (4 rasp)
1. Acidul arahidonic are doar doua duble legaturi in structura sa
2. Acidul arahidonic este precursor in sinteza eicosanoizilor
3. Acidul arahidonic este un acid gras nesaturat cu 18 atomi de carbon
4. Acidul arahidonic rezulta din actiunea fosfolipazei A2 asupra fosfolipazelor
membranare
5. Aspirina inhiba lipooxigenaza
6. Aspirina inhiba reversibil ciclooxigenaza
7. Corticoizii inhiba reversibil ciclooxigenaza
8. Corticoizii pot inhiba fosfolipaza A2
9. Din actiunea lipooxigenazei asupra acidului arahidonic rezulta leucotrienele
10. Prostaglandinele si tromboxanii fac parte din grupul eicosanoizilor
1. Concentratia corpilor cetonici poate fi crescuta in diabet zaharat dezechilibrat si in
inanitie
2. Corpii cetonici sunt compusi stocati in celula adipoasa
3. Corpii cetonici sunt principalele surse de energie pentru ficat
4. Corpii cetonici sunt principalele surse de energie pentru organismul uman
5. Creierul sintetizeaza corpi cetonici pe care ii utilizeaza ulterior ca surse de energie
6. In exces, corpii cetonici pot contribui la aparitia cetoacidozei
7. Pot traversa bariera hematoencefalica si sa reprezinte surse de energie in perioada
interprandiala
8. Sinteza corpilor cetonici este reglata de concentratia de insulina si glucagon din
sange
9. Sunt sintetizati cu precadere la nivelul miocardului
10. Sunt sintetizati in cantitate mai mare fata de normal in conditiile unei beta-oxidari
accentuate
238. In ceea ce priveste sinteza fosfatidil-etanolaminei, fosfatidil-colinei si
fosfatidil-serinei se poate afirma:
1. Acidul fosfatidic se transforma cu ajutorul unei fosfataze in diacil glicerol
2. Cei 3 compusi nu se gasesc in membranele celulare
3. Cei 3 compusi reprezinta importante surse de energie pentru organism
4. Gruparile colina si etanolamina sunt activate cu CTP la CDP- etanolamina si
CDP-colina
5. Pentru sinteza celor 3 compusi este necesara sfingozina
6. Pentru sinteza fosfatidil-etanolaminei, diacil glicerolul reactioneaza cu
CDP-etanolamina
7. Prima reactie in sinteza lor este formarea ceramidului
8. Primele reactii din sinteza ale acestor compusi sunt similare celor din sinteza
trigliceridelor
9. Prin atasarea acizilor grasi la glicerol-3 fosfat rezulta acid fosfatidic
10. Toti cei 3 compusi sunt sfingolipide membranare
239. Despre acidul fosfatidic se poate afirma:
1. Este un intermediar al beta-oxidarii
2. Este un intermediar comun in sinteza trigliceridelor si lecitinei
3. Poate fi convertit in diacil-glicerol
4. Prezenta acidului fosfatidic este necesara in sinteza acizilor grasi
5. Se formeaza prin actiunea lipazei pancreatice asupra trigliceridelor
6. Se poate forma prin actiunea fosfolipazei D asupra fosfatidil etanolaminei
7. Se poate forma prin actiunea fosfolipazei D asupra lecitinei
8. Se sintetizeaza prin atasarea a doi acizi grazi la glicerol-3-fosfat
9. Sinteza sa are loc doar la nivelul celulei adipoase
10. Sinteza sa are loc doar la nivelul ficatului
240. Despre figura din imagine se poate afirma:
1. Aceasta reactie poate avea loc atat in citoplasma cat si in mitocondrie

2. Compusul X este acetil-CoA
3. Enzima Y este HMG (hidroxi metil glutaril)-CoA sintetaza
4. Enzima Y este o transferaza
5. Enzima Y este tiolaza
6. Este prima reactie din sinteza trigliceridelor
7. Reprezinta prima reactie din sinteza corpilor cetonici
8. X este acetoacetatul
9. Z este acetil- CoA
10. Z este acetoacetil-CoA
1. Acetoacetatul este un compus volatil si nu poate fi degradat
2. Acetona este se sintetizeaza din beta hidroxi butirat
3. Corpii cetonici au grupari bazice in structura lor
4. Corpii cetonici pot fi degradati in organele extrahepatice
5. Corpii cetonici sintetizati in exces pot fi pusi in evidenta in urina
6. Din degradarea corpilor cetonici rezulta acetil-CoA
7. Hepatocitul nu are echipamentul enzimatic necesar degradarii corpilor cetonici
8. Sinteza corpilor cetonici este accentuata in inanitie
9. Tioforaza este o enzima cu localizare strict hepatica
10. Toti cei 3 corpi cetonici contin in structura grupari carboxil
242. Structura din imagine:
1. Absoarbe radiatiile luminoase vizibile din zona rosie a spectrului

2. Are legaturile duble conjugate
3. Eritropoietina inhiba sinteza acestei molecule
4. Este sintetizata cu ajutorul hem oxigenazei
5. Face parte din clasa porfirinelor
6. Face parte din porfirinele de tip I
7. Prezinta radicali de tip propionil, vinil si metil
8. Prezinta un ion de fier divalent
9. Se sintetizeaza in tesuturile hematopietice
10. Sinteza creste in prezenta metalelor grele
243. Despre urmatoarea reactie se poate afirma:
1. Compusul 1 este alanina

2. Compusul 1 este intalnit si in structura glutationului
3. Compusul 2 este intalnit ca intermediar si in ciclul acizilor tricarboxilici
4. Compusul 2 este succinatul
5. Compusul 4 este folosit si in tehnicile moderne de neurochirurgie
6. Compusul 4 se mai numeste acid beta-amino-levulinic
7. Enzima 3 este inhibata prin feed-back negativ de catre produsul final al caii
metabolice din care face parte reactia
8. Enzima 3 face parte din clasa oxidoreductazelor
9. Reactia cupleaza ciclul Krebs cu sinteza unor aminoacizi
10. Reactia reprezinta prima etapa din calea de sinteza a unui compus cu rol de
grupare prostetica
244. Despre reactia urmatoare se poate afirma:
1. Compusul 1 este acidul delta amino levulinic
2. Compusul 1 este un aminoacid
3. Compusul 3 contine un heterociclu numit piran
4. Compusul 3 contine un heterociclu numit piridina
5. Compusul 3 contine un heterociclu numit pirol
6. Compusul 3 este porfobilinogenul
7. Enzima 2 este o dehidrataza
8. Enzima 2 foloseste cofactori ionii de plumb
9. Reactia poate fi intalnita in maduva hematopoietica
10. Reactia se intalneste in ciclul ureei
245. Despre urmatoarea transformare chimica se poate afirma:
1. Compusul 1 prezinta radicali vinil si propionil
2. Compusul 1 se mai numeste porfobilinogen
3. Compusul 3 este varianta inca neciclizata a uroporfirinogenului
4. Compusul 3 prezinta patru nuclee de piran
5. Compusul 3 prezinta patru nuclee de pirol
6. Compusul 3 prezinta radicali vinil si propionil
7. Deficitele enzimatice ale metabolismului din care face parte aceasta reactie pot
genera boli genetice cu sensibilitate la lumina
8. Enzima 2 poate fi implicata in boli genetice de tipul porfiriilor
9. Reactia din imagine face parte din calea de sinteza a bazelor azotate
10. Urmatoarea reactie necesita cresterea solubilitatii prin conjugarea cu acid
UDP-glucuronic
246. Reactia din imagine:
1. Compusul 1 cu importanta fiziologica este cel de tip I

2. Compusul 1 este de tip III
3. Compusul 1 prezinta radicali metil, vinil si propionil
4. Compusul 1 se mai numeste urobilinogen
5. Enzima 2 necesita ATP pentru ciclizare si pentru rasucirea unuia dintre piroli
6. Enzima 2 necesita piridoxal-5-fosfat
7. In urma reactiei rezulta compusul 3
8. In urma reactiei rezulta un compus ciclic, tetrapirolic
9. Reprezinta un fenomen complex de ciclizare, cu rasucirea unuia dintre piroli
10. Urobilinogenul prezinta radicali acetil si propionil
247. Reactia prezentata in figura:
1. Ambii compusi prezinta legaturi duble conjugate
2. Ambii compusi prezinta patru radicali de tip acetil
3. Compusul 1 se numeste coproporfirinogen III
4. Compusul 1 se numeste uroporfirionogen I
5. Compusul 2 se numeste uroporfirionogen III
6. Compusul 3 se numeste coproporfirinogen I
7. Enzima 3 se mai numeste uroporfirinogen decarboxilaza
8. Este o reactie de decarboxilare
9. Reactia face parte din degradarea hemului
10. Transforma radicalii acetil in radicali metil
248. Reactia prezentata in imagine:
1. Compusul 1 mai numeste coproporfirinogen I
2. Compusul 1 se mai numeste coproporfirinogen III
3. Compusul 3 se mai numeste protoporfirinogen I
4. Compusul 3 se mai numeste protoporfirinogen IX
5. Dupa reactie urmeaza etapa finala de fixare a ionilor de fier 2+
6. Dupa reactie urmeaza etapa finala de fixare a ionilor de fier 3+
7. Dupa reactie, toti substituentii din structura sunt identici cu cei din hemul final
8. Enzima 2 face parte din clasa oxidoreductazelor
9. Enzima 2 face parte din clasa transferazelor
10. Reactia reprezinta etapa de sinteza a radicalilor vinil in cadrul biosintezei hemului
249. In imaginea urmatoare:
1. Aceasta etapa nu se intalneste in celulele hematopoietice

2. Compusul 1 este protoporfirinogenul I
3. Compusul 1 este protoporfirinogenul IX
4. Compusul 3 este protoporfirina I
5. Compusul 3 este protoporfirina IX
6. Enzima 2 este o izomeraza
7. Enzima 2 este o oxidaza
8. In urma reactiei legaturile duble devin conjugate
9. Reactia face parte din calea de sinteza a unei grupari prostetice cu importanta
fiziologica majora in organism
10. Reactia face parte din procesul de degradare a hemului
250. In reactia prezentata:
2. Compusul 1 se mai numeste protoporfirina I
3. Compusul 3 este hemul
4. Compusul 3 poate stimula ALA-sintaza
5. Compusul 3 se mai numeste feroporfirina
6. Enzima 2 are drept cofactori ioni de plumb
7. Enzima 2 este ferochelataza
8. Enzima din imagine poate fi inhibata in intoxicatiile cu plumb
9. Este etapa de control a sintezei hemului
10. Fierul se fixeaza si prin doua legaturi coordinative
251. Despre urmatoarea cale metabolica se poate afirma:
1. Enzima 1 este absenta in tesuturile hematopoietice
2. Enzima 1 se mai numeste ALA-sintaza si este limitanta de viteza
3. Enzima 2 produce primul nucleu de pirol, prin deshidratare
4. Enzima 3 produce prima structura tetrapirolica aciclica
5. Enzima 4 produce prima structura tetrapirolica ciclica
6. Enzima 5 este din clasa liazelor
7. Enzima 6 transforma gruparile etil in grupari vinil
8. Enzima 7 rearanjeaza radicalii metil, vinil si propionil
9. Enzima 8 este reglata prin feed-forward de catre nivelurile crescute de acid
aminolevulinic
10. Enzima 8 este sensibila la ionii de plumb si se numeste hem oxigenaza
252. In urmatoarea schema de reactii:
1. Compusul 4 se poate intalni in structura centrului activ al catalazei
2. Compusul 5 este transportat la ficat cu ajutorul transferinei
3. Compusul 5 se deosebeste de bilirubina doar printr-o dubla legatura
4. Compusul 6 este biliverdina
5. Compusul 7 este conjugat cu doua molecule de acid galacturonic
6. Compusul 7 este mai solubil si poate fi eliminat prin urina
7. Enzima 1 este din clasa oxidoreductazelor
8. Enzima 1 sau hem oxigenaza deschide ciclul tetrapirolic cu ajutorul oxigenului si
cu eliberare de dioxid de carbon
9. Enzima 2 este din clasa oxidoreductazelor
10. Enzima 3 este din clasa transferazelor
253. In reactia din imagine:
2. Compusul 1 poate proveni din citocromi
3. Compusul 3 are solubilitate slaba in apa
4. Compusul 3 este bilirubina
5. Enzima 2 are activitate scazuta in sindromul Gilbert
6. Enzima 2 elibereaza fier si bioxid de carbon
7. Enzima 2 este o oxigenaza
8. Este singura reactie biochimica ce genereaza monoxid de carbon
9. Fierul eliberat va fi reciclat
10. Reactia prezentata are loc predominant la nivel hepatic
2. Compusul 1 si 3 formeaza impreuna bilirubina totala
3. Compusul 3 bilirubina directa
4. Compusul 3 este bilirubina conjugata
5. Compusul 3 este bilirubina indirecta
6. Compusul 3 este bilirubina neconjugata
7. Enzima 2 are mutatii in sidromul Gilbert
8. Enzima 2 este biliverdin oxidaza
9. Enzima 2 este biliverdin reductaza
10. Produsul de reactie rezultat sufera mai departe un proces de conjugare hepatica

2. Compusul 1 este bilirubina indirecta
4. Compusul 1 este usor solubil in apa
6. Compusul 3 este bilirubina directa
8. Compusul 3 este greu solubil in apa
9. Enzima 2 este localizata in maduva hematogena
10. Enzima 2 este UGP-glucuronil-transferaza
256. Despre urmatoarele formule chimice se poate spune:
1. Compusii prezentati au radicali metil, etil si propionil

2. Compusii prezentati au radicali metil, vinil si propionil
4. Compusul 1 este o forma neconjugata a unui produs de degradare
5. Compusul 2 este o forma de transport a unui compus de degradare
6. Compusul 2 reprezinta gruparea prostetica a albuminei
7. Compusul 3 contine un rest de acid glucuronic
8. Compusul 3 este bilirubina semidirecta
9. Compusul 4 este cea mai solubila forma dintre cele prezentate
10. Compusul 4 este conjugat cu doua molecule de acid gluconic
257. Scheletul heterociclului din imagine necesita urmatoarele molecule, in timpul
sintezei:
1. 1 – acetil CoA
2. 1 – un produs final de degradare a carbonului
3. 2 – alanina
4. 2 – cel mai simplu aminoacid
5. 3 – o unitate de carbon transportata de catre o coenzima provenita dintr-o
vitamina hidrosolubila
6. 4 - asparagina
7. 4 – varianta amidica a acidului glutamic
8. 5 – SAM sau S-adenozil-metionina
9. 6 - un aminoacid dicarboxilic cu cinci atomi de carbon
10. 6 – un aminoacid dicarboxilic cu patru atomi de carbon
258. In reactia din figura:
1. Anomalii ale reglarii feed-back in cazul enzimei 3 pot conduce la guta
2. Compusul 1 este este riboza fosforilata la carbonul 5
3. Compusul 1 este riboza fosforilata la carbonul 1
4. Compusul 2 este 1-fosfo-ribozil-pirofosfat
5. Compusul 2 este 5-fosfo-ribozil-pirofosfat
6. Enzima 3 este PRPP fosfataza
7. Enzima 3 este PRPP kinaza
8. Enzima 3 este PRPP sintetaza
9. Reactia reprezinta o etapa importanta din cadrul sintezei bazelor azotate purinice
10. Reactia reprezinta o etapa importanta din cadrul sintezei hemului
259. Secventa de reactii din figura contine:
1. Compusul 1 contine hipoxantina
2. Compusul 1 este precursorul tuturor bazelor azotate
3. Compusul 2 se mai numeste adenilo-succinat
4. Compusul 3 nu contine legaturi macroergice
5. Compusul 4 se poate prescurta XMP
6. Compusul 5 se mai numeste guanozin-monofosfat
7. Enzima 6 este o liaza
8. Enzima 7 este o transferaza
9. Enzima 8 este o ligaza
10. Enzima 9 este o oxidoreductaza
260. In schema din imagine:
1. 1 este PRPP kinaza
2. 1 este PRPP sintetaza
3. 2 este AMP
4. 2 este ATP
5. 3 este GMP
6. 3 este GTP
7. 4 este 1-fosfo-ribozil-pirofosfat
8. 4 este 5-fosfo-ribozil-pirofosfat
9. Sunt reprezentate mecanismele de reglare pentru sinteza bazelor pirimidinice
10. Sunt reprezentate mecanismele de reglare pentru sinteza bazelor purinice
261. In figura:
1. Compusul 4 poate fi dehidrogenat ca sa formeze acid orotic
2. Compusul 2 se sintetizeaza cu ajutorul carbamil-fosfat sintetazei I
3. Compusul 3 se mai numeste carbamil-aspartat
4. Compusul 1 este un nucleotid trifosfat cu baza azotata purinica ce inhiba calea
metabolica prin feed-back
5. Compusul 2 se intalneste si in cadrul sintezei ureei
6. Compusul 1 este un nucleotid trifosfat cu baza azotata pirimidinica ce inhiba calea
metabolica prin feed-back
7. Compusul 4 se mai numeste acid orotic
8. Este reprezentat un segment din calea de sinteza a bazelor azotate de tip
pirimidinic
9. Compusul 3 se mai numeste carbamil-glutamat
10. Este reprezentat un segment din calea de sinteza a bazelor azotate de tip purinic
262. In figura este redat un fragment dintr-o cale metabolica:
1. Figura reprezinta un fragment din calea de sinteza a pirimidinelor
2. Compusul 2 se mai numeste UMP
3. Spre deosebire de calea de sinteza a purinelor, aici PRPP intervine inca de la
inceputul sintezei
4. Compusul 1 se mai numeste OMP
5. Enzima 3 este o transferaza
6. Lipsa enzimei 3 intr-un organism l-ar face complet dependent de uracilul exogen
7. Enzima 3 este orotat decarboxilaza
8. Compusul 1 este citozina
9. Figura reprezinta un fragment din calea de sinteza a purinelor
10. Compusul 2 este timina
263. In urmatoarea schema:
1. Compusul 1 este UMP
2. Compusul 2 este dTMP
3. Compusul 6 este metil-tetrahidrofolatul
4. Enzima 3 este dUMP sintetaza
5. Compusul 4 este dihidrofolatul
6. Compusul 2 este TMP
7. Este reprezentata sinteza dTMP din dUMP
8. Compusul 1 este specific ADN, avand deoxiriboza
9. Enzima 5 este dihidrofolat reductaza
10. Enzima 3 este timidilat sintaza
264. In schema alaturata:
1. Enzima 8 este activata cu medicamente specifice in tratamentul gutei
2. Este reprezentata calea de degradare a nucleotidelor purinice
3. Este reprezentata calea de salvare a nucleotidelor purinice
4. Enzima 5 este o nucleozidaza
5. Enzima 6 face parte din clasa tranferazelor
6. Enzima 4 este o nucleotidaza
7. Enzima 3 este o dezaminaza
8. Enzima 2 este din clasa oxido-reductazelor
9. Enzima 7 si 8 – xantin oxidaza
10. Enzima 1 este o nucleotidaza
265. In imaginea alaturata:
1. Compusul 5 reprezinta varianta comuna de eliminare a amoniacului din organism
2. Compusul 3 se asociaza mai degraba cu deoxiriboza decat cu riboza
3. Compusul 2 se intalneste in nucleotidele care intervin in sinteza fosfolipidelor
4. Compusul 6 este un produs final de eliminare
5. Compusul 4 se intalneste si in multe cai de sinteza metabolica, cum ar fi sinteza
colesterolului, bazelor azotate, acizilor grasi etc
6. Este reprezentata calea de degradare a nucleotidelor pirimidinice
7. Compusul 3 este citidina
8. Compusul 2 este timina
9. Compusul 1 este specific ARN
10. Se observa calea de sinteza a bazelor azotate pirimidinice
266. In reactia urmatoare:
1. Este descrisa o posibilitate de reciclare a purinelor

2. Compusul 2 este oricare baza purinica
3. Enzima 3 numita si APRT
4. Deficitul enzimei 3 antreneaza o scadere a productiei de acid uric
5. Compusul 1 este 5’-fosfo-ribozil-1’-pirofosfatul
6. Enzima 3 se mai numeste si hipoxantin-guanin-fosforibozil-transferaza
7. Compusul 4 este produs cu un consum mult mai mic de energie decat in cazul
productiei endogene de novo
8. Compusul 1 este riboza-5-fosfat
9. Compusul 4 prezinta legaturi macroergice
10. Compusul 2 nu poate fi adenina
267. Pacientul din imagine:
1. Prezinta niveluri crescute ale beta-carotenului in organism
2. Are niveluri crecute ale bilirubinei conjugate, datorita hemolizei
3. Poate prezenta o distructie masiva a eritrocitelor - situatie numita anemie
hemolitica
4. Prezinta un deficit al hem oxigenazei
5. Are niveluri crecute ale bilirubinei totale
6. Poate avea un deficit al UDP-glucuronil transferazei
7. Prezinta manifestari specifice unei porfirii
8. Poate prezenta un sindrom de colestaza datorat unor calculi biliari
9. Are niveluri crescute ale bilirubinei neconjugate datorita unui blocaj al cailor
biliare
10. Poate avea o afectare a ficatului de tipul hepatitelor
268. Nou-nascutul din imagine este supus fototerapiei cu lumina albastra. Afirmatii
adevarate:
1. Lumina albastra inhiba formarea bilirubinei din hem
2. Lumina reprezinta un inductor al UDP-glucuronil-tranferazei hepatice
3. Fototerapia duce la conjugarea bilirubinei cu acid glucuronic
4. O mica parte dintre nou nascuti, mai ales cei nascuti prematur, pot avea deficit de
UDP-glucuronil-transferaza
5. Manevra medicala din imagine stimuleaza formarea vitaminei D
6. O parte dintre nou nascuti pot prezenta la nastere un icter fiziologic
7. Aceasta manevra medicala ajuta la eliminarea bilirubinei in exces la unii
nou-nascuti
8. Bilirubina absoarbe cel mai bine lumina albastra
9. Fototerapia are efecte utile doar asupra bilirubinei conjugate
10. Produsii fotochimici ai bilirubinei sunt mult mai usor de eliminat
269. In legatura cu compusii din imagine, se poate spune:
1. Compusul 4 se mai numeste citozina
2. Compusul 1 intra in structura celei mai cunoscute molecule cu legaturi
macroergice
3. Compusul 2 poate fi reciclat datorita enzimei APRT
4. Compusul 2 este din clasa purinelor
5. Compusul 3 se obtine prin metilarea compusului 5
6. Compusul 3 formeaza mai degraba ribonucleotide
7. Compusul 5 este specific ARN
8. Compusul 1 poate fi reciclat datorita enzimei HGPRT
9. Compusul 4 se mai numeste citidina
10. Compusul 5 se poate transforma in acid orotic
270. Structura chimica din imagine:
1. Este un nucleozid frecvent intalnit in acizii nucleici

2. Reprezinta o baza azotata purinica
3. Se poate degrada sub actiunea xantin-oxidazei
4. Este un nucleotid frecvent intalnit in acizii nucleici
5. Se intalneste in structura unui compus ce prezinta doua legaturi macroergice
6. Prin degradare genereaza uree
7. Se intalneste doar in structura ADN
8. Se poate sintetiza in organism, plecand de la fosfo-ribozil-pirofosfat
9. Reprezinta o baza azotata pirimidinica
10. Poate fi reciclata sub actiunea enzimei APRT
1. Se intalneste doar in structura ARN

2. Se poate degrada sub actiunea xantin-oxidazei
3. Se poate sintetiza in organism, plecand de la fosfo-ribozil-pirofosfat
4. Este un nucleotid frecvent intalnit in acizii nucleici
5. Poate fi reciclata sub actiunea enzimei HGPRT
6. Prin degradare genereaza guanidina
8. Este un nucleozid frecvent intalnit in acizii nucleici
9. Se mai numeste guanina
10. Produsul final de catabolism al acestui compus este acidul uric
272. Compusul din imagine:

2. Este un nucleotid frecvent intalnit in ARN
3. Genereaza deoxinucleotide intalnite in structura ADN
4. Prin degradare genereaza creatinina
6. Donorul gruparii metil este serina
7. Sinteza compusului necesita acid folic
8. Se obtine prin metilarea dUMP si apoi prin reactii de hidroliza
9. Este un nucleozid frecvent intalnit in ARN
10. Se mai numeste si timol
1. Este un nucleotid frecvent intalnit in ARN

2. Poate fi reciclata folosind enzimele APRT si HGPRT
3. Genereaza acid uric prin oxidare
4. Se intalneste in structura CDP
6. In cadrul sintezei endogene se formeaza un compus identic structural cu primul
compus format in ciclul ureei
7. Se intalneste in structura CTP
9. Sinteza compusului necesita serina
10. Sinteza endogena poate fi afectata prin inhibitia OMP decarboxilazei
1. Acidul orotic reprezinta un intermediar din calea de sinteza

2. Este frecvent intalnita ca deoxinucleozid
3. Se intalneste in structura ADN
4. Prin degradare genereaza acid uric
5. Se poate sintetiza in organism cu ajutorul carbamil-fosfatului
6. Este frecvent intalnita ca deoxinucleotid
7. Se intalneste in structura ARN
9. Se intalneste si sub forma de dUMP care poate fi metilata la timina
275. Molecula din imagine:
1. Prezinta doua grupari fosfat si doua legaturi macroergice

2. Este intalnita in reactiile acizilor uronici
3. Se mai numeste uridil-difosfat
4. Se mai numeste CTP
5. Este intalnita in sinteza glicogenului
6. Zaharul din structura este o hexoza
7. Este un nucleozid
8. Dupa transformarea in UTP, poate participa la sinteza ARNmesager
9. Este intalnita si in reactiile de sinteza ale fosfolipidelor
10. Se mai numeste UDP
1. Ar putea fi integrata mai degreaba in ADN decat in ARN
2. Prin degradare formeaza acid uric
3. Este un deoxinucleotid
5. Poate fi transformata in dGTP
6. In ADN poate forma doua legaturi de hidrogen
7. Se mai numeste GMP
8. Poate fi hidrolizata de nucleotidaza
9. Este un nucleotid monofosfat
10. Se mai numeste dAMP
277. Afirmatii adevarate despre urmatoarea structura:
1. Poate fi transportata de catre albumina
2. Este un compus mai degraba hidrosolubil
3. Sinteza compusului necesita o cale metabolica denumita calea acizilor uronici
4. Este un produs al enzimei UDP-glucuronil-transferaza
5. Creste in ser in anemiile hemolitice
6. Este crescuta in ser in cancerul de cap de pancreas
7. Creste in ser in sindromul Gilbert
8. B. Se sintetizeaza in hepatocite
9. Se elimina predominant prin urina
10. Se mai numeste si bilirubina indirecta
278. Afirmatii adevarate despre urmatoarea structura:
1. Poate fi transportata de catre cea mai abundenta proteina serica
2. Se mai numeste si bilirubina directa
3. In timpul sintezei, oxidarea genereaza bioxid de carbon
4. Este un compus mai degraba liposolubil
5. Prezinta grupari metil, etil si propionil
6. Este substratul UDP-glucuronil-transferazei
7. Formarea acestei structuri necesita o oxigenaza si o reductaza
8. Reprezinta primul compus de degradare al hemului, biliverdina
9. Reprezinta produsul de reactie al hem oxigenazei
10. Este un produs de degradare al partii prostetice intalnite in citocromi
1. Enzima 2 este xantin-oxidaza
2. Compusul 3 creste in ser in afectiunea numita guta
3. Compusul 1 este hipoxantina
4. Compusul 1 este mai solubil decat compusul 3
5. Produsul final al reactiei e produsul de eliminare a bazelor purinice
6. Enzima 2 este o hidrolaza
7. Compusul 3 scade in ser dupa un regim hipoglucidic si hiperproteic
8. Compusul 3 este intalnit uneori in calculi urinari sau in articulatiile inflamate
9. Compusul 3 se elimina prin bila
10. Inhibitia enzimei 2 este contraindicata in guta
1. Are o concentratie mai mare in urina decat in sange

2. Prezinta o solubilitate scazuta in apa
3. Este scazut in cazul deficitului de HGPRT
4. Este inrudit structural cu xantina si hipoxantina
5. Este scazut in cazul deficitului de APRT
6. Este generat in urma procesului de reciclare al bazelor purinice
7. Prezenta in exces se intalneste intr-o afectiune cu rasunet articular
8. Este produsul final de degradare al bazelor pirimidinice
9. Se formeaza din adenina si timina
10. Nivelul seric poate fi scazut cu substante ce inhiba xantin-oxidaza
1. Se intalneste in bilirubina conjugata

2. Este forma de eliminare a guaninei
3. Se obtine prin reactii de reducere ale guaninei
4. Se mai numeste hipoxantina
5. Se numeste xantina
6. Se poate obtine din hipoxantina
7. Prezinta un heterociclu purinic
8. Poate fi reciclata cu ajutorul enzimei HGPRT
9. Poate fi oxidata la acid uric
10. Este o structura pirimidinica
282. Urmatoarea cale de sinteza:
1. Enzima 4 este din clasa liazelor

2. Enzima 4 are drept cofactor tetrahidrofolatul
3. Compusul 3 se mai numeste ODP
4. Compusul 3 contine uracil
5. Reprezinta o parte din calea de sinteza a bazelor azotate U, C si T
6. Enzima 1 este carbamil-fosfat sintetaza II
7. Compusul 2 se intalneste si in calea de sinteza a ureei
8. Compusul 2 are utilitate si in calea de sinteza a bazelor azotate purinice
9. Enzima 1 este carbamil-fosfat sintetaza I
10. Compusul 3 se gaseste in structura ADN
283. In schema din imagine:
1. 2 este primul compus aciclic din calea de degradare a hemului
2. 1 reprezinta un compus ciclic cu radicali metil, vinil si propionil
3. 2 este varianta oxigenata a hemului
4. 3 este un compus care se gaseste in sange si prezinta solubilitate scazuta in apa
5. 5 este o enzima numita si UDP-glucuronil-transferaza
6. 4 contine una sau doua molecule de acid glucuronic
7. 4 este urobilinogenul
8. 3 este bilirubina directa
9. 5 este vezicula biliara
10. 1 este biliverdina
1. Se numeste guanozina
2. Este un nucleotid
3. Face parte din clasa purinelor
4. Poate fi fosforilat la ATP
5. Contine adenina in structura sa
6. Face parte din clasa pirimidinelor
7. Contine guanina in structura sa
8. Se numeste adenozina
10. Contine o pentoza numita riboza
1. 3 este legat de 2 prin doua legaturi in 2’ si 5’.

2. 1, 2 si 3 formeaza structura unui nucleotid din ADN
3. 2 este riboza
4. 1 este guanina
5. Structura se mai numeste AMP
6. 2 este deoxiriboza
7. 3 este o grupare fosfat
8. 3 este legat de 2 prin doua legaturi esterice
9. 1 este adenina
10. 1, 2 si 3 formeaza structura unui mesager secund
286. In schema urmatoare:
1. Enzima 9 este o hidrolaza
2. Compusul 2 este fabricat folosind energia de la GTP, ca un mecanism de reglare
incrucisat
3. Compusul 5 este fabricat folosind energia de la ATP, ca un mecanism de reglare
incrucisat
4. Enzima 7 reduce IMP la XMP
5. Compusul 4 poate fi transformat in ATP
6. Compusul 3 contine xantina
7. Compusul 1 contine xantina
8. Enzima 8 este o ligaza
9. Compusul 1 reprezinta prima structura purinica de pe calea de sinteza ce contine
hipoxantina ca baza azotata
10. Enzima 6 este o kinaza
287. In schema urmatoare:
1. 2 este o enzima ce are nevoie de o coenzima derivata din vitamina B5
2. 4 este un nucleotid care contine uracil
3. 7 este tetrahidrofolatul
4. 2 este enzima care incarca cu metilen tetrahidrofolatul
5. 1 este enzima necesara unui proces de metilare
6. 3 este enzima care readuce acidul folic la forma sa coenzimatica activa
7. 6 este metil-tetrahidrofolatul
8. 5 este un nucleotid care contine timina
9. 8 este dihidrofolatul
10. 1 este dihidrofolat reductaza
1. 3 este guanina
2. 4 este o nucleotidaza
3. 4 este o nucleozidaza
4. 1 este un guanozin-monofosfat
5. 2 este guanozina
6. 1 este un nucleozid cu guanina
7. 2 este un nucleotid ce contine guanina
8. 5 este o nucleotidaza
9. 3 este guanozina
10. 5 este o nucleozidaza
1. Are niveluri crescute in sange la pacientii cu guta
2. Se intalneste in calea de sinteza a purinelor
3. Se numeste carbonil-fosfat
4. Se gaseste exclusiv in ficat
5. Se intalneste in ciclul ureei
6. Se intalneste in calea de sinteza a pirimidinelor
7. Este produs de catre enzima carbamil-fosfat sintetaza I
8. Este produs catre enzima carbamil-fosfat sintetaza II
9. Se numeste carbamil-fosfat
10. Este un compus care transporta amoniacul sub forma de grupare amino
290. In reactia alaturata:
1. 4 este ALA kinaza

2. 3 este acidul alfa-amino-levulinic
3. Reprezinta prima etapa dintr-o importanta cale metabolica specifica maduvei
hematogene
4. 2 este alanina
5. 2 poate fi obtinut din serina
6. 4 este o enzima care isi scade activitatea in prezenta concentratiilor mari de hem
7. 1 se poate obtine din alfa-cetoglutarat, in ciclul Krebs
8. 1 este succinatul
9. Reprezinta prima etapa dintr-o importanta cale catabolica specifica maduvei
hematogene
10. 3 este acidul levulinic cu o grupare amino in pozitia delta
291. Formula din imagine:
1. Este un nucleozid cu adenina
2. Poate fi degradata la uree
3. Este un deoxinucleotid purinic
4. Prezinta o grupare fosfat, deci o singura legatura macroergica
5. Este specifica mai degraba structurii ADN
6. Necesita carbamil-fosfat la inceputul sintezei endogene
7. Nu prezinta legaturi macroergice
8. Necesita PRPP la inceputul sintezei endogene
9. Este specifica mai degraba structurii ARN
10. Poate fi degradata la acid uric
1. Este o structura tetrapirolica cu punti metilen

2. Este o porfirina de tipul I
3. Are radicali externi de tipul metil, vinil si propionil
4. Este un produs intermediar in degradarea hemului
5. Este sustratul ferochelatazei
6. Este o structura tetrapirolica cu punti metin
7. Poate fi transformata in protoporfirina IX, dupa conjugarea dublelor legaturi
8. In citocromi este asociata doar cu ioni de fier divalent
9. Varianta IX are doi radicali propionil unul langa altul
10. Dupa fixarea unui ion divalent din blocul metalelor tranzitionale, poate fi
cofactorul enzimei catalaza
1. Este un mesager secund produs din GTP sub actiunea guanilat ciclazei
2. Prezinta legaturi macroergice
3. Este numita si dGMP
4. In organismul uman poate fi degradata la alantoina
5. Contine deoxiriboza
6. Este un deoxinucleotid purinic
7. Necesita PRPP la inceputul sintezei endogene
8. Poate fi degradata la acid uric
9. Poate fi reciclata cu ajutorul enzimei APRT
10. Este un nucleotid intalnit in ADN si ARN
294. Din sangele unui pacient s-a realizat urmatorul frotiu microscopic:
1. Pacientul ar putea avea bilirubina totala crescuta in ser

2. Pacientul ar putea prezenta icter de cauza posthepatica
3. Pacientul ar putea avea bilirubina conjugata crescuta in ser
4. Pacientul prezinta deficit de glucuronil-transferaza
5. Pacientul ar putea prezenta icter de cauza prehepatica
6. Pacientul prezinta deficit de hem oxigenaza
7. Datorita hematiilor cu forme anormale (semiluna sau secera) pacientul ar putea
avea anemie hemolitica
8. Pacientul ar putea avea bilirubina indirecta crescuta in ser
9. Pacientul ar putea avea bilirubina neconjugata crescuta in ser
10. Pacientul ar putea avea bilirubina directa crescuta in ser
295. Figura prezentata sugereaza ca:
1. Glucuronil-transferaza functioneaza corect
2. Pacientul ar putea avea bilirubina directa crescuta in ser
3. Pacientul ar putea prezenta icter de cauza hepatica
4. Glucuronil-transferaza nu functioneaza corect
5. Pacientul ar putea avea bilirubina neconjugata crescuta in ser
6. Pacientul ar putea avea bilirubina indirecta crescuta in ser
7. Pacientul ar putea avea bilirubina totala crescuta in ser
8. Pacientul ar putea avea biliverdina crescuta in ser
9. Pacientul ar putea prezenta icter de cauza posthepatica
10. Pacientul ar putea avea bilirubina conjugata crescuta in ser
1. Una sau doua molecule pot conjuga bilirubina indirecta

2. Forma activa se numeste UDP-glucuronat
3. Una sau doua molecule pot conjuga biliverdina
4. Are carbonul 6 oxidat la grupare carboxil
5. Se mai numeste acid glucuronic
6. Este substratul glucuronil-kinazei
7. Este substratul glucuronil-transferazei
8. Se mai numeste acid gluconic
9. Forma activa se numeste CDP-glucuronat
10. Are carbonul 1 oxidat la grupare carboxil
1. Este substratul PRPP sintetazei

2. Se intalneste in ciclul ureei
3. Poate fi produsa din succinat
4. Este substratul ALA sintetazei
5. Se mai numeste succinil coenzima A
6. Se intalneste in sinteza hemului
7. Se mai numeste butiril coenzima A
8. Se intalneste in ciclul Krebs
9. Se intalneste in sinteza bazelor azotate purinice
10. Poate fi produsa din alfa-ceto-glutarat
298. Heterociclul din imagine:
1. 2 si 3 impreuna pot veni sub forma de carbonil fosfat
2. 4 – sursa acestei parti ale moleculei poate fi acidul aspartic
3. 4 – sursa acestei parti ale moleculei poate fi acidul glutamic
4. 2 – sursa acestui azot poate fi glucozamina
5. 1 - reprezinta o structura pirimidinica fara legaturi duble
6. 1 - reprezinta o structura piridinica fara legaturi duble
7. 2 – sursa acestui azot poate fi glutamina
8. 2 si 3 impreuna pot veni sub forma de carbamil fosfat
9. 3 – sursa acestui carbon poate fi glicina
10. 3 – sursa acestui carbon poate fi bioxidul de carbon
299. In reactia urmatoare:
1. 1 este 5’-fosfo-ribozil-1’-pirofosfatul
2. 1 este 1’-fosfo-ribozil-5’-pirofosfatul
3. Este descrisa una din variantele de reciclare ale bazelor azotate purinice
4. Este descrisa una din variantele de reciclare ale bazelor azotate cum ar fi adenina
sau timina
5. 2 este o enzima cu prescurtarea APRT
6. 4 este o molecula de fosfat rezultat din reactie
7. 4 este pirofosfatul rezultat din reactie
8. 3 este o molecula de GMP produs din adenina reciclata
9. 2 este o enzima cu prescurtarea HGPRT
10. 3 este o molecula de adenozinmonofosfat produs din adenina reciclata
1. 2 – in sindromul Gilbert, bilirubina creste pe seama celei conjugate
2. 2 – bilirubina totala are de obicei ambele fractii crescute, cum se intampla
anemiile hemolitice
3. 2 – bilirubina totala are de obicei ambele fractii crescute, cum se intampla in
hepatite
4. 3 – daca un calcul biliar blocheaza curgerea normala a bilei atunci bilirubina
serica creste mai ales pe seama celei directe
5. 1 – bilirubina serica creste mai ales pe seama celei indirecte, cum se poate
intampla in obstructiile biliare
6. 3 – daca un calcul biliar blocheaza curgerea normala a bilei atunci bilirubina
serica creste mai ales pe seama celei indirecte
7. 3 – daca o tumora de cap de pancreas blocheaza curgerea normala a bilei atunci
bilirubina serica creste mai ales pe seama celei indirecte
8. 3 – daca o tumora de cap de pancreas blocheaza curgerea normala a bilei atunci
bilirubina serica creste mai ales pe seama celei directe
9. 1 – bilirubina serica creste mai ales pe seama celei indirecte, cum se poate
intampla in anemiile hemolitice
10. 2 – daca exista un deficit de glucuronil transferaza hepatica, ca in sindromul
Gilbert, atunci bilirubina creste pe seama celei neconjugate
301. Identificati compusii din imagine:
1. 10 este uroporfirinogenul
2. 7 este dUDP
3. 3 este porfobilinogenul
4. 5 este bilirubina conjugata
5. 4 este bilirubina directa
6. 6 este ribozo 5’ fosfat
7. 9 este acidul uric
8. 1 este acidul delta-amino-levulinic
9. 2 este guanina
10. 8 este butiril coenzima A

GRVTZ

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GRVTZ

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

1. Activează o tirozin-protein kinază numită protein kinază A

1. A este norepinefrina (noradrenalina)

1. Aparține clasei sterolilor

1. Are caracter amfipatic.

1. Este acidul colic.

1. Este acidul malonic

1. Are caracter amfipatic.

1. Biosinteza compusului presupune condensarea a 6 unități izoprenoide.

1. Conține 30 de atomi de carbon.

1. Litera A desemnează colesterolul esterificat.

1. Acumularea produsului de reacție în citoplasmă determină creșterea expresia

1. Celulele spumoase se acumulează în spațiul subendotelial, unde întrețin un focar

1. Cofactorul enzimei Z, enzimă care hidrolizează trigliceridele, este Apo C-II.

1. W reprezinta acidul alfa imino-glutaric

101. Referitor la figura de mai jos se poate afirma:

1. Reactia utilizeaza echivalentul energetic a doua molecule de ATP

1. Glu poate proveni din reactia de colectare a gruparilor alfa-amino pe colectorul

1. Reactia are ca scop descarcarea amoniacului la nivel hepatic si renal in vederea

1. 2Y reprezinta o molecula de ATP

1. K se numeste carbamil fosfat

1. Face parte din procesul de ureogeneza

1. Arginino-succinatul genereaza acid maleic sub actiunea arginino-succinat liazei

1. Arginino-succinat liaza este o hidrolaza

1. Atomii de N de la compusul 10 provin de la compusul 4

1. Compusul 1 se numeste cisteina

1. Compusul K este Serina

1. Compusul X reprezinta Serina care incorporeaza un CO2 generand treonina (W)

1. Cresterea concentratiilor sanguine a compusului X poate declansa disfunctia

1. In glanda tiroida sunt generati hormonii tiroidieni cu implicarea vitaminelor: FH4,

1. Compusul X este transformat reversibil in Y sub actiunea unei hidrataze

1. Compusii din figura provin din aminoacizi gluco-cetoformatori transformati sub

1. Reprezinta o etapa din sinteza creatinei

154. Despre acizii grași nesaturați:

1. Are loc în mitocondrii.Y și Z sunt ADP și Pi.Enzima W este sintetaza acizilor

1. Cofactorul carboxilazei este biotina

1. Necesită acțiunea citrat-lizaze

1. Compusul Z se numeste glicerol

1. Aceste reactii au loc in tesuturile extrahepatice

1. Acest compus se transforma in acetona printr-o reactie de reducere

1. Compusul din figura este acetona

1. Acest proces are loc in mitocondria hepatocitului

1. Calea de sinteza a acestui compus contine acidul fosfatidic ca intermediar

1. Actiunea ciclooxigenazei asupra acestui compus duce la formarea leucotrienelor

1. Aceasta reactie poate avea loc atat in citoplasma cat si in mitocondrie

1. Absoarbe radiatiile luminoase vizibile din zona rosie a spectrului

1. Compusul 1 este alanina

1. Compusul 1 cu importanta fiziologica este cel de tip I

1. Aceasta etapa nu se intalneste in celulele hematopoietice

1. Compusul 1 este bilirubina conjugata

1. Compusii prezentati au radicali metil, etil si propionil

1. Este descrisa o posibilitate de reciclare a purinelor

1. Este un nucleozid frecvent intalnit in acizii nucleici

1. Se intalneste doar in structura ARN

1. Reprezinta o baza azotata pirimidinica

1. Este un nucleotid frecvent intalnit in ARN

1. Acidul orotic reprezinta un intermediar din calea de sinteza

1. Prezinta doua grupari fosfat si doua legaturi macroergice

1. Are o concentratie mai mare in urina decat in sange

1. Se intalneste in bilirubina conjugata

1. Enzima 4 este din clasa liazelor

1. 3 este legat de 2 prin doua legaturi in 2’ si 5’.

1. 4 este ALA kinaza