Elena Constantinovici Ion Bărbuţă

Vocabularul fundamental al limbii române

Dicţionar de contexte minime
 CZU 811.135.1'374.81'367.62
C67

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

Constantinovici, Elena.
Vocabularul fundamental al limbii române. Dicționar de contexte
minime / Elena Constantinovici, Ion Bărbuță. – Chișinău: CEP USM,
2013. – 351 p.
50 ex.
ISBN 978-9975-71-440-2

811.135.1'374.81'367.62
C 67

ISBN 978-9975-71-440-2 Elena Constantinovici, Ion Bărbuță, 2013

 Prefaţă

Dicţionarul reprezintă o încercare de descriere, din perspectivă lexicografică, a

contextelor minime în care pot fi utilizate cuvintele din vocabularul fundamen-
tal al limbii române. Fiind conceput pentru a descrie şi a ilustra comportamen-
tul discursiv al acestor unităţi lexicale, dicţionarul este, în general, un dicţionar
de grupuri sintactice, inclusiv de propoziţii şi fraze, ce corespund principalelor
structuri sintactice ale limbii române generate de unităţile lexicale ale acestei
limbi. Dicţionarul îşi propune să prezinte, pe baza unui anumit număr de gru-
puri / structuri sintactice, capacităţile combinatorii (valenţa semantică şi sin-
tactică) ale celor mai frecvente substantive, adjective, verbe, adverbe, pronume,
numerale din limba română. Având în vedere faptul că grupurile / structurile
sintactice reprezintă o actualizare a capacităţii combinatorii a unităţilor lexicale,
putem să afirmăm că lucrarea dată constituie, de fapt, un Dicţionar monolingv
de valenţă a cuvintelor uzuale.

După cum se ştie, prin valenţă se înţelege capacitatea unui cuvânt de a stabili
relaţii sintactice cu alte cuvinte în structura enunţului. Valenţa determină nu-
mărul şi forma complinirilor care se caracterizează prin anumite trăsături mor-
fologice, sintactice şi semantice. Fiind o caracteristică virtuală, dependentă de
sensul cuvântului, valenţa se actualizează în context, prin folosirea cuvântului
într-o construcţie sintactică. Astfel, prin conţinutul său, dicţionarul se situează
la interferenţa dintre semantică şi sintaxă.

Articolul de dicţionar conţine:

1. cuvântul-titlu;

2. informaţii gramaticale despre cuvântul-titlu: indicarea clasei şi subclasei lui

gramaticale (valoarea morfologică / partea de vorbire);

3. explicarea sensului / sensurilor cuvântului-titlu;

4. exemple de folosire a cuvântul-titlu în diferite expresii. Componentă dată este

partea centrală a articolului de dicţionar. Ea se prezintă ca un miniinventar de
grupuri sintactice, care pot fi caracterizate ca având o menire dublă: servesc la
ilustrarea sensului / sensurilor cuvântului-titlu şi ca modele de construcţii sin-
tactice, folosite nemijlocit în comunicare.

Dicţionarul reuneşte circa 2500 dintre cuvintele larg întrebuinţate ale limbii ro-
mâne actuale, care sunt prezentate în construcţiile specifice uzajului contempo-
ran.

În dicţionar au fost înregistrate, în principal, structurile care actualizează sen-

sul propriu al cuvintelor şi doar în cazuri rare sunt prezentate şi construcţii în
care cuvintele apar cu sensuri figurate.

Reprezentând un mijloc complementar de descriere a limbii, bazat pe legătura

stabilită între teoria valenţei şi lexicografie, dicţionarul constituie un material
didactic auxiliar care poate fi util tuturor celor ce vorbesc şi scriu româneşte.

3
 Listă de abrevieri

adj. adjectiv pron. dem. pronume demonstrativ

adj. dem. adjectiv demonstrativ pron. interog. pronume interogativ
adj. interog. adjectiv interogativ pron. nehot. pronume nehotărât
adv. adverb s. f. substantiv feminin
conj. conjuncţie s. m. substantiv masculin
fig. figurat s. n. substantiv neutru
interj. interjecţie v. impers. verb impersonal
num. ord. numeral ordinal v. intr. verb intranzitiv
num. col. numeral colectiv v. pron. verb pronominal
prep. prepoziţie v. tr. verb tranzitiv

4
 Bibliografie selectivă

1. Anuţei M., Dicţionar român-german, Bucureşti, Lucman, 2000.

2. Bărbuţă I., Constantinovici E., Dicţionar român-rus de construcţii verbale,

Chişinău, Iulian, 1999.

3. Bolocan, Gh., Medvedev, T., Voronţova T., Dicţionar român-rus, Bucureşti-

Moscova, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Editura „Limba rusă”, 1980.

4. Bolocan, Gh., Medvedev, T., Şodolescu-Silvestru E., Dicţionar rus-român, Bu-

cureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1985.

5. Dicţionar explicativ al limbii române, Bucureşti, Editura Academiei, 1984.

6. Dicţionar de construcţii verbale: română, franceză, italiană, engleză. coord.

prof. J. Drăghicescu, Craiova, Universitaria, 2003.

7. Cristea, T., Cuniţă A., Vişan, V., Dictionnaire roumaine-français, Bucureşti,

Babel, 1998.

8. Iliescu, M., Costăchescu, A., Vocabularul minimal al limbii române curente,

Demiurg, Bucureşti, 1994.

9. Ionescu, A., Steriu, M., Verbul românesc. Dicţionar sintactic, Bucureşti, TUB,
1985.

10. Kolesnikova, A., Lultchak, L., Dictionnaire illustré français-russe. Moscou,

Langue russe, 1977.

11. Muncaciu-Codarcea, Emilia, Baze ale unui dicţionar german – român de va-
lenţă a adjectivului, Rezumatul tezei de doctorat, Bucureşti, 2007.

12. Власова З. Н. Англо-русский словарь с иллюстрациями. Под редакцией

канд. филол. наук А. Г. Eлисеевой. Москва, Terra, 1991.

13. Денисов П. Н., Морковкин В. В. (ред.). Словарь сочетаемости слов

русского языка. Москва, Русский язык, 1983.

14. Золотова Г. А. Синтаксический словарь русского языка. Москва, Наука,

1988.

15. Экспериментальный синтаксический словарь под. ред. Л. Г. Бабенко

(http://www.slovari.ru/default.aspx?s=0&p=2847).

5
 A
A abandona 1. v. tr. (a părăsi) A-şi
abandona familia. A abandona un copil
(nou-născut). A-şi abandona tovarăşii
de luptă. Echipajul a abandonat nava
în grabă. 2. (a renunţa) A abandona
un plan, un proiect. A abandona studi-
ul. A abandona o dispută. A-şi aban-
dona principiile. A abandona orice spe-
ranţă. A-şi abandona un drept. A
abandona o bucată de pământ în fa-
voarea cuiva. 3. (a se retrage) A aban-
dona cursa, o partidă de şah, concur-
sul. A abandona din cauza unui acci-
dent. Adversarul a abandonat în runda
a treia.
A abate 1. v. tr. (a îndepărta) A abate
pe cineva de la lucru, din drum. A aba-
te un râu, cursul unei ape. A abate
gândurile cuiva de la ceva. A abate
atenţia cuiva de la ceva. Gândurile îl
abat de la lucru. Ce vânt te abate în-
coace? 2. (a deprima) Vestea l-a abă-
tut. Nenorocirea aceasta l-a abătut gro-
zav.
A se abate 1. v. intr. (a se îndepărta)
A se abate de la subiect, de la tema
propriu-zisă. A se abate de la un prin-
cipiu. A se abate de la calea cea dreap-
tă. A se abate de la morală. A se abate
de la datorie. A nu se abate cu nimic de
la ceva. A se abate din drum. 2. (a se
opri) A se abate pe la cineva. 3. (a veni
pe neaşteptate) O furtună se abătu
asupra satului. O nenorocire s-a abătut
asupra familiei lui.
Abces s. n. (acumulare de puroi) Ab-
ces dentar. A forma un abces. A des-
chide, a stoarce un abces.
Abia 1. adv. (cu greu) Abia merge.
Abia respiră. Abia a scăpat. Abia aş-
tept. Abia mi-ajunge timpul. Abia o
6
scoate la capăt cu salariul. Abia dacă
are cu ce să trăiască. 2. (foarte puţin)
Are abia 10 ani. Am citit abia 20 de
pagini din această carte. 3. (de foarte
puţină vreme) L-am văzut abia ieri. A
plecat abia acum câteva zile. Cartea
abia a apărut. Filmul abia a început.
Abia s-a trezit din somn. Abia acum
înţeleg. Abia a adormit că l-au şi trezit.
E abia ora unu. Vine abia peste două,
trei zile. Voi afla rezultatul abia peste o
lună.
Abonament s. n. (convenţie prin care,
în schimbul unei taxe, se obţin unele
servicii) Abonament anual, lunar. Abo-
nament la ziar. Abonament de tren, de
tramvai, de troleibuz. A face un abo-
nament la un ziar. A avea abonament
la o revistă. A reînnoi un abonament. A
renunţa la un abonament. Abonamen-
tul expiră la 31 decembrie.
Absent 1. adj. (care lipseşte) Un elev
absent. A fi absent de la şcoală, de la
lucru. Cine este absent? 2. (distrat) O
privire absentă. Un aer absent.
Absenţă s. f. (lipsă) Absenţă de la
şcoală, de la cursuri, de la lucru. După
o absenţă îndelungată. A constata, a
remarca, a nota absenţa cuiva. A trece
absenţele în catalog. A profita de ab-
senţa cuiva. A regreta absenţa cuiva.
Toate s-au întâmplat în absenţa mea.
Absolut 1. adj. (deplin, profund, total)
Linişte, tăcere, calm, întuneric absolut.
Încredere absolută. Majoritate absolu-
tă. E linişte absolută. Ai absolută drep-
tate. 2. (nelimitat, necondiţionat) Mo-
narhie absolută. Putere absolută. Auto-
ritate absolută. Lege absolută. A avea
valabilitate absolută. Îţi las libertate
absolută. 3. adv. (cu totul, exact) Ma-
şina e absolut nouă. Argumentarea e
absolut justă. E absolut adevărat. E
absolut sigur. E absolut corect. E abso-
lut necesar. A fost absolut neprevăzut.
Nu-mi place absolut deloc. Mi-e absolut
indiferent. Sunt absolut de aceeaşi pă-
rere. N-a venit absolut nimeni. N-am
aflat absolut nimic.
Abstract 1. adj. (general) Noţiune abs-
tractă. Gândire abstractă. 2. (greu de
înţeles) Explicaţiile sunt prea abstracte.
Absurd 1. adj. (ilogic) Gând, raţiona-
ment, idee, afirmaţie, situaţie absurdă.
Pretenţii absurde. 2. adv. E absurd!
Consider că e absurd. 3. s. n. Demon-
straţie prin reducere la absurd. A că-
dea în absurd. A reduce ceva la ab-
surd.
Abur s. m. (vapori de apă) Abur uscat,
umed. Abur condensat. Abur de înaltă
presiune. Maşină, vapor cu aburi. Baie
de aburi. A acţiona cu aburi o maşină.
A încălzi cu aburi. Aburul este un agent
termic.
A abuza 1. v. intr. (a comite o faptă
ilegală) A abuza de un drept, de autori-
tate, de puterea sa. A abuza de bună-
tatea cuiva, de bunăvoinţa cuiva, de
încrederea cuiva, de răbdarea cuiva. A
abuza de situaţia creată. 2. (a folosi în
mod exagerat) A abuza de medicamen-
te.
Ac 1. s. n. (ustensilă de metal) Ac de
cusut, de brodat. Ac de maşină de cu-
sut. Vârful acului. Urechea acului. A
pune aţa în ac. A coase cu acul. A
prinde ceva în ace. A se înţepa cu acul.
A căuta acul în carul cu fân. A călca ca
pe ace. 2. (obiecte asemănătoare cu
un ac) Ac cu gămălie. Ac de cravată. Ac
de păr. Ac de patefon. Ac de seringă.
Acele ceasornicului. Acul busolei arată
nordul. 3. (organ) Acul albinei, viespii.
Acele ariciului. 4. (frunză ascuţită) Ac
7
de brad, de molid. Bradul îşi schimbă
acele.
Acasă adv. (în, la sau spre casa în
care locuieşti) A fi acasă. A rămâne
acasă. A sta acasă. A merge, a se duce
acasă. A ajunge cu bine acasă. A pleca
de acasă. A fugi de acasă. A fi plecat
de acasă. A se duce la cineva acasă. A
nu găsi pe nimeni acasă. A trimite pe
cineva acasă. A alunga pe cineva de
acasă. A lăsa pe cineva să plece acasă.
Hai acasă! E timpul să mergem acasă.
Vin de acasă. Mă simt aici ca acasă.
Simte-te ca acasă! Vino acasă la noi.
Aş vrea să rămân duminică acasă. Ce
mai e pe acasă? Când mai vii pe aca-
să?
Accent 1. s. n. (pronunţare mai in-
tensă) Accent tonic, de intensitate. Ac-
cent al propoziţiei. Greşeală de accent.
Accentul cade pe ultima silabă a cu-
vântului. 2. (fel de a pronunţa) A avea
un accent străin. A vorbi cu un uşor
accent străin. A-şi da seama de origi-
nea cuiva după accent. Vorbea cu un
accent plin de ironie.
A accentua 1. v. tr. (a marca prin ac-
cent) A accentua greşit un cuvânt. A
accentua fiecare cuvânt. 2. (a sublinia)
A accentua ceva în mod deosebit. A
accentua punctul său de vedere. A ac-
centua calităţile lucrării.
A accepta v. tr. (a fi de acord, a primi)
A accepta o ofertă, o invitaţie, o propu-
nere. A accepta o părere, punctul de
vedere al cuiva. A accepta ceva fără
condiţii. A accepta lupta, discuţia. A
accepta pe cineva în cercul prietenilor.
A acceptat să vină. Bolnavul a acceptat
să fie operat. Dacă o cerere este susţi-
nută ea are mai multe şanse de a fi
acceptată. Nu accept opiniile lui. Nu
poate accepta ideea înfrângerii. Nu pot
accepta una ca asta!
Acces 1. s. n. (posibilitate sau drept
de a ajunge undeva) Acces la sala de
şedinţe. Cale de acces. A avea acces la
cineva sau la ceva. A obţine accesul la
ceva. A da acces liber. Accesul interzis!
2. (atac, criză) Acces de tuse, de fri-
guri, de hipertensiune. A avea un acces
de furie.
Accident s. n. (întâmplare neprevăzu-
tă) Accident de automobil, de avion, de
tren. Accident de cale ferată. Accident
de circulaţie. Accident de muncă. A
avea un accident de automobil. A pro-
duce un accident de automobil. A evita
un accident. N-a fost decât un accident.
Acel adj. dem. Acel băiat. Acea casă.
Acei băieţi. acele case. Băiatul acela.
Casa aceea. Băieţii aceia. Casele ace-
lea. În acel moment. În momentul acela.
Copilul acela e ascultător.
Acela pron. dem. (care este relativ
îndepărtat de vorbitor) Acela de acolo
este colegul meu. Cine este acela de
acolo? Cine sunt aceia? Care este locul
meu: acesta sau acela?
Acelaşi adj. dem. A urmări aceleaşi
scopuri. A cere aceleaşi drepturi pentru
toţi. A servi aceluiaşi scop. E acelaşi
lucru. Condiţiile au rămas aceleaşi.
Suntem de aceeaşi vârstă. Sunt de
aceeaşi părere cu dumneavoastră. Sun-
tem toţi fiii aceluiaşi popor. Suntem din
acelaşi sat. Mă scol în fiecare diminea-
ţa la aceeaşi oră. Am sosit în seara
aceleaşi zile.
Acest adj. dem. (care este relativ
apropiat de vorbitor) Acest om / omul
acesta. Acest copil / copilul acesta.
Anul acesta. Zilele acestea. În clipa
aceasta. De data aceasta. La începutul
acestei săptămâni. În dimineaţa, seara,
noaptea asta. Astă noapte. Astă iarnă.
Acest tablou / tabloul acesta este fru-
8
mos. Această carte / cartea aceasta
este interesantă. Aceşti copii / copiii
aceştia învaţă bine. Aceste flori / florile
acestea sunt pentru tine. Acestui elev
nu-i place gramatica. Prefer această
melodie.
Acesta pron. dem. (care este mai
aproape de vorbitor) Cine e acesta?
Acesta e prietenul meu. Pe acesta nu-l
cunosc. Aceasta e ultima ta şansă.
După aceasta urmează un concert. Nu
pot să cred una ca asta.
A (se) achita 1. v. tr. (a declara nevi-
novat) A achita un inculpat. A achita un
acuzat din lipsă de dovezi, pe baza do-
vezilor de nevinovăţie. Judecătorul l-a
achitat pe inculpat. El a fost achitat
deoarece fusese acuzat pe nedrept. 2.
(a achita, a onora) A achita o datorie, o
factură, o notă de plată, impozitul, pla-
ta pentru călătorie. A achita în nume-
rar, în rate, cu un cec. A achita la casă.
3. v. pron. (a-şi plăti, a-şi îndeplini) A
se achita de o obligaţie, de o sarcină,
de o datorie. A se achita faţă de cine-
va. Mă voi achita de întreaga datorie
în câteva luni. El s-a achitat bine de
sarcina sa.
Acolo adv. (în acel loc) Ei ne aşteaptă
acolo. De acolo se vede foarte bine ora-
şul. De acolo până la râu sunt opt ki-
lometri. N-am ajuns încă până acolo.
Nu am mai fost de mult pe acolo. Fugi
de acolo! Cine-i acolo? Ce faci acolo?
Ce ai acolo? Îl vezi acolo sus? Ce am eu
de acolo?
A (se) acoperi 1. v. tr. (a înveli) A aco-
peri copilul cu o pătură. A-l acoperi pe
bolnav cu plapuma. A-şi acoperi faţa cu
mâna. A acoperi o maşină cu o husă. A
acoperi o cratiţă cu capacul. A acoperi
masa cu o faţă de masă. A acoperi o
casă cu ţiglă, cu tablă. A acoperi un
obiect cu un strat de aur. Zăpada aco-
peră pământul. Norii au acoperit cerul.
2. (a apăra) A acoperi retragerea trupe-
lor. A acoperi spatele frontului. 3. (a
înăbuşi) A acoperi vocea cuiva, un
zgomot. A acoperi o orchestră cu apla-
uze. Zgomotul acoperă melodia. Un
post de radio îl acoperă pe celălalt. 4.
(a corespunde, a satisface) A acoperi
cheltuielile, datoriile, deficitul. A acope-
ri necesarul de alimente. A acoperi ne-
cesarul de locuri de muncă. Suma aco-
peră cheltuielile. 5. (a ascunde) A aco-
peri lipsurile, vina, greşeala cuiva. A-şi
acoperi complicii. 6. (a parcurge) A
acoperi o distanţă. 7. v. pron. (a se
înveli) A se acoperi cu o pătură, cu pal-
tonul, cu o foaie de cort. Acoperă-te bi-
ne! Cerul s-a acoperit de nori. A se
acoperi de glorie, de ruşine.
Acoperiş s. n. (partea superioară a
unei clădiri care o acoperă) Acoperişul
unei case. Acoperiş cu olane, de ţiglă,
de şindrilă, de ardezie, de tablă. Aco-
periş cu un singur versant, cu două
versante, cu patru versante. A pune
acoperişul unei clădiri. A avea un aco-
periş deasupra capului. A locui sub
acelaşi acoperiş cu cineva. Casa are un
acoperiş de ţiglă.
Acord 1. s. n. (tratat, convenţie) Acord
bilateral, multilateral. Acord intergu-
vernamental, interstatal, internaţional.
Acord de încetare a focului. Acord cu
privire la schimbul de prizonieri. Acord
pe termen lung. A negocia, a încheia, a
semna, a parafa, a respecta un acord.
Părţile au semnat un acord. După mai
multe ore de discuţie s-a ajuns la un
acord. Acordul nu poate fi enunţat. 2.
(înţelegere) A (nu) fi de acord cu cineva
sau cu ceva. A fi de acord în multe pri-
vinţe cu cineva. A ajunge la un acord
asupra unui lucru cu cineva. A cădea
de acord asupra unui lucru. A se pune
de acord. A acţiona de comun acord cu
9
cineva. A stabili ceva de comun acord.
A se declara de acord cu ceva. A cere
acordul cuiva. A-şi da acordul pentru
ceva. De acord! Nu sunt de acord! În
această problemă sunt de acord cu
dumneavoastră.
A acorda 1. v. tr. (a da) A acorda cui-
va un ajutor, un sprijin material, un
împrumut, un premiu, o recompensă, o
distincţie. A acorda cuiva un drept, un
avantaj, un privilegiu, o favoare, înles-
niri. A acorda cuiva dreptul de cetăţe-
nie. A acorda cuiva un post. A acorda
puteri depline. A acorda cuiva titlul de
doctor. A acorda cuvântul. A acorda
cuiva o întrevedere, o audienţă. A
acorda un concediu. A acorda cuiva
atenţie, încredere. A acorda cuiva o
amânare. A acorda atenţie deosebită
unei probleme. A acorda prioritate. A
acorda importanţă unui lucru. Acordă-
mi o clipă de atenţie! 2. (a stabili acor-
dul gramatical) A acorda subiectul cu
predicatul. 3. (a regla) A acorda un in-
strument muzical, o vioară.
Acru 1. adj. (care are gustul caracte-
ristic al oţetului) Lapte, vin acru. Pâi-
ne, varză acră. Struguri acri. Mere acre.
Un gust, un miros acru. Un fum acru.
Acru ca oţetul. 2. (morocănos, ursuz,
răutăcios) Om acru. Privire acră. O vo-
ce, un ton, un zâmbet acru. A face o
mutră acră. A avea o mutră acră. S-a
întors cam acru de la serviciu.
Act 1. s. n. (document) Act oficial. Act
de vânzare-cumpărare. Act de constitu-
ire a unei societăţi. Act de identitate.
Acte personale. Act de stare civilă, de
naştere, de căsătorie, de deces. Act de
acuzare. Validitatea actului de succesi-
une. Act autentic, sub semnătură priva-
tă. A elibera cuiva un act. A prezenta
un act. A falsifica un act. A legaliza un
act. A cerceta actele. Actele, dumnea-
voastră, vă rog! Numeroase acte atestă
acest fapt istoric. 2. (acţiune, faptă) Un
act istoric. Act de autoritate. Act de
dreptate. Act de eroism. Act de agresi-
une, de terorism, de sabotaj, de răzbu-
nare. Act filantropic, ostil. A face un act
de dreptate, de eroism, de autoritate. A
face act de prezenţă. A lua act de ceva.
Oamenii sunt judecaţi după actele lor.
Activ 1. adj. (care participă în mod
efectiv la o acţiune) Om activ. Colabo-
rare, contribuţie, participare activă. Via-
ţă activă. Populaţie activă. Ofiţer activ.
Serviciu militar activ. Substanţă activă.
Vulcan activ. A fi activ. A rămâne activ.
A lua o poziţie activă faţă de o proble-
mă. A lua parte activă la dezbateri. A
acorda un sprijin activ. 2. adv. A cola-
bora activ la ceva. A participa activ la
ceva.
Activitate s. f. (muncă, îndeletnicire)
Activitate fizică, intelectuală, profesio-
nală, politică, literară. Activitate eco-
nomică, industrială. Activitate în aer
liber. Activitate copleşitoare, neobosită,
febrilă. Sferă de activitate. A exercita o
activitate. A desfăşura o activitate. A
realiza o activitate creatoare. A fi în
plină activitate. A aprecia activitatea
cuiva.
Actor s. m. (artist) Actor de teatru, de
film. Actor comic, tragic. Actor celebru.
Jocul actorilor. A deveni actor.
Actual adj. (care există sau se petrece
în prezent) Situaţia politică actuală.
Guvernul actual. Criza actuală. Eveni-
mentele actuale. Un subiect, o proble-
mă, o temă actuală. În împrejurările
actuale. În actuala stare de lucruri. La
ora actuală. Teoria aceasta este mai
actuală ca oricând.
Actualitate s. f. (ceea ce este actual;
prezent) Actualitatea politică, economi-
10
că, sportivă, culturală. Actualitatea co-
tidiană. O problemă, o temă de strin-
gentă actualitate, de strictă actualitate.
A sublinia actualitatea unei teorii. A
câştiga în actualitate. A pierde din ac-
tualitate. A reveni în actualitate.
Actualmente adv. (în momentul de
faţă) El este actualmente în Germania.
Cinematograful este actualmente con-
curat de televiziune.
A acţiona 1. v. intr. (a întreprinde) A
acţiona curajos, hotărât, dezinteresat,
brutal, unilateral. A acţiona cu de la
sine putere, din proprie iniţiativă, din
convingere, din ordin. A acţiona fără
ştirea cuiva, peste capul cuiva, după
dorinţa cuiva, împotriva cuiva. A acţio-
na cu simţ de răspundere, cu judecată,
cu prudenţă, în mod arbitrar, fără milă.
A acţiona imediat, fără întârziere, fără
ezitare. A acţiona cum îţi dictează dato-
ria şi conştiinţa. A acţiona cum îl taie
capul. E timpul să acţionăm! Trebuie să
acţionăm! 2. v. tr. (a pune în mişcare)
A acţiona o maşină, o turbină. Remorca
este acţionată de un tractor.
Acţiune 1. s. f. (activitate, faptă) Acţi-
une hotărâtă, pripită, comună. Acţiune
de masă. Acţiune de sabotaj. Om de
acţiune. Program, plan de acţiune.
Câmp de acţiune. Libertate de acţiune.
Posibilitate de acţiune. Unitate de acţi-
une. A fi în acţiune. A pune ceva în ac-
ţiune. A întreprinde o acţiune. A se an-
gaja într-o acţiune. A trece la acţiune. A
opri pe cineva de la o acţiune necugeta-
tă. A dispune de importante mijloace de
acţiune. A iniţia acţiuni. Răspund de
acţiunile mele! Motivele acţiunii sale
sunt necunoscute. 2. (efect, influenţă)
Acţiune chimică. Acţiunea luminii, căl-
durii. Acţiunea erozivă a vânturilor şi a
apelor. Acţiunea unei legi economice.
Acţiunea substanţelor otrăvitoare asu-
pra organismului uman. A avea o acţi-
une dăunătoare. Ce acţiune are medi-
camentul asupra inimii? 3. (subiect)
Acţiunea piesei, romanului, filmului.
Locul acţiunii. Acţiunea se desfăşoară,
se petrece în munţi. Romanul are o ac-
ţiune captivantă. 4. (proces) Acţiune
penală. A porni, a intenta, a suspenda
o acţiune penală împotriva cuiva. 5.
(hârtie de valoare) Acţiune bancară,
nominală. Societate pe acţiuni. A emite
acţiuni A vinde, a cumpăra acţiuni la
bursă. A-şi plasa banii în acţiuni.
Acum 1. adv. (în prezent) Tocmai
acum. Până acum. De acum înainte,
încolo. De pe acum. Acum ori niciodată.
Acum e prea târziu. Acum n-am timp.
Acum problemele se pun altfel. Tocmai
acum te-ai găsit să faci ordine. Acum
există mai multe posibilităţi decât odi-
nioară. De acum înainte va fi mai pru-
dent. Ce să fac acum? Pleacă chiar
acum. 2. (înainte cu) Acum un ceas.
Acum câtva timp. Acum mai bine de doi
ani. Acum câţiva ani.
Acut adj. (pătrunzător, violent) Durere
acută. Boală acută. Fază acută a bolii
A acuza v. tr. (a învinui, a imputa) A
acuza pe cineva de furt, de crimă, de
omor, de comiterea unei crime grave,
de înaltă trădare. A acuza pe cineva de
adulter, de minciună, de nesinceritate,
de ingratitudine, de lipsă de recunoş-
tinţă. A acuza pe cineva fără temei, pe
nedrept. A acuza pe cineva în public.
Faptele acuză.
Acuzaţie s. f. (învinuire) O acuzaţie
neîntemeiată. Acuzaţie de omor cu
premeditare. A examina o acuzaţie. A
fonda o acuzaţie pe ceva. A admite, a
respinge acuzaţia.
Adăpost s. n. (loc ferit, refugiu, ocro-
tire) Adăpost subteran, antiaerian. Un
11
adăpost provizoriu împotriva ploii. A nu
avea adăpost. A căuta adăpost. A-şi
găsi adăpost la cineva sau undeva. A
cere adăpost. A da cuiva adăpost. A
rămâne fără adăpost. A se pune la
adăpost de ceva. A fi la adăpost de
orice pericol, de orice bănuială. A pune
ceva la adăpost. A servi de / drept
adăpost. La adăpostul întunericului. La
adăpost de orice priviri.
A adăuga v. tr. (a mai pune, a comple-
ta) A adăuga puţin zahăr la ceai. A
adăuga sare în bucate. A adăuga ulei
la salată. A adăuga câteva cuvinte. A
adăuga câteva rânduri la o scrisoare. A
adăuga un capitol la o lucrare. A adău-
ga de la sine. La cele spuse voi adăuga
următoarele. Nu mai am nimic de adă-
ugat. Mai ai ceva de adăugat?
Adesea adv. (de multe ori) Se întâmplă
adesea. Ne-am văzut adesea în ultimul
timp. A trecut adesea pe aici.
Adevăr s. n. (realitate) Adevăr obiec-
tiv, absolut, relativ. Triumful adevăru-
lui asupra minciunii. A afla, a desco-
peri, a ascunde, a denatura, a ocoli, a
mărturisi, a spune adevărul. A se
apropia, a se îndepărta de adevăr. A fi
de partea adevărului. E purul adevăr.
Acesta e adevărul gol-goluţ. Vreau să
cunosc adevărul, oricare ar fi el. Jur să
spun adevărul, tot adevărul şi numai
adevărul. Mai devreme sau mai târziu
adevărul triumfă, iese la lumină. Ade-
vărul supără. Adevărul e că până acum
noi n-am întreprins nimic.
Adevărat 1. adj. (conform cu adevă-
rul) Poveste, întâmplare adevărată. Nu
e niciun cuvânt adevărat. Acesta este
motivul adevărat al conflictului. Asta-i
prea frumos ca să fie adevărat. 2. (ve-
ritabil, autentic) Prieten adevărat. Prie-
tenie, dragoste adevărată. Adevărata
faţă a lucrurilor. Adevăratele cauze ale
acestui fenomen au fost descoperite
mult mai târziu. E un adevărat erou!
Care e adevăratul său nume? 3. adv.
(drept) E adevărat. Nu-i adevărat. Se
pare că e adevărat. Nu poate fi adevă-
rat. E adevărat că am scrisoare?
Adică 1. adv. (şi anume) Bătrânul,
adică bunicul meu îmi spunea multe
poveşti. 2. (mai bine zis) Am terminat,
adică aproape. 3. (în definitiv) Şi adică
de ce nu? De ce adică să nu facem
aceasta?
Adineauri adv. (cu puţin înainte) Adi-
neauri a fost aici. Adineauri am vorbit
cu el. Mai adineauri l-am văzut.
Adânc 1. adj. (al cărui fund este de-
parte de suprafaţă) Ocean, lac, apă
adâncă. Prăpastie, groapă adâncă.
Farfurie adâncă. 2. (care pătrunde sau
se întinde departe) Rană adâncă. Ară-
tură adâncă. Rădăcină adâncă. O cută
adâncă îi brăzda fruntea. 3. (puternic,
profund) Durere, mâhnire adâncă. Im-
presie, emoţie adâncă. Respiraţie
adâncă. Somn adânc. Linişte adâncă.
4. adv. A săpa adânc pământul. A se
cufunda adânc în zăpadă. Lama cuţitu-
lui a pătruns adânc. Peştera pătrunde
adânc în munte. 5. (profund) O idee
adânc pătrunsă în conştiinţa sa. A
dormi adânc. A respira adânc. Sunt
adânc convins, adânc mişcat. 6. s. n.
(străfund, adâncime) Luna luminează
adâncul lacului. A privi în adânc. A co-
borî în adânc. Din adâncul sufletului,
inimii. A purta ceva în adâncul sufletu-
lui. A mulţumi cuiva din adâncul sufle-
tului pentru ceva.
A (se) adânci 1. v. tr. (a face mai
adânc) A adânci o groapă, un şanţ, o
fântână. A adânci o pivniţă cu doi
metri. 2. (a aprofunda) A adânci o pro-
blemă, o chestiune. A-şi adânci cunoş-
tinţele. 3. v. pron. (a se face mai
12
adânc) Albia râului s-a adâncit. I s-au
adâncit ridurile pe faţă. 4. (a pătrunde
în interior) Picioarele i se adânceau în
zăpadă. S-au adâncit mult în pădure.
Peştera se adânceşte mult în munte. 5.
(a se cufunda) A se adânci în studiu, în
lectura unei cărţi. S-a adâncit iar în
hârtiile sale.
Administraţie s. f. (acţiunea de ad-
ministra, organele care realizează
această activitate) Administraţie publi-
că, centrală, comunală, municipală.
Administraţie de stat. Administraţia
întreprinderii. Consiliu de administra-
ţie.
A admira v. tr. (a privi cu un senti-
ment de încântare, de respect) A ad-
mira un tablou, un peisaj, natura, apu-
sul soarelui, frumuseţea unor munţi.
Am admirat această minune a naturii.
A admira pe cineva pentru realizările
lui. A admira îndemnarea cuiva. Cura-
jul lui este de admirat.
Admirabil adj. (vrednic de a fi admi-
rat, minunat) Un om admirabil. O ope-
ră admirabilă. Îndemnare admirabilă.
Purtare admirabilă. Rezultate admirabi-
le. Am vizionat un spectacol admirabil.
Răbdarea lui este într-adevăr admirabi-
lă.
A admite 1. v. tr. (a recunoaşte, a fi
de acord) A admite un principiu. A ad-
mite punctul de vedere al cuiva. A ad-
mite că un lucru este posibil. Să admi-
tem că este aşa. 2. (a îngădui) Un ton
care nu admite replica. Regulamentul
nu admite nicio excepţie. Chestiunea
nu admite nicio amânare. Nu pot admi-
te aceasta în niciun caz. 3. (a primi) A
admite un elev într-o şcoală. A admite
noi membri într-o organizaţie. A admite
un candidat la examen, la concurs.
A adopta 1. v. tr. (a înfia) A adopta un
copil. 2. (a-şi însuşi) A adopta o păre-
re, un punct de vedere. A adopta modul
de viaţă al cuiva, manierele cuiva. A
adopta o nouă credinţă. 3. (a accepta
prin vot) A adopta o lege, o propunere,
un amendament, o rezoluţie. A adopta
constituţia, bugetul.
A adormi 1. v. intr. (a trece la starea
de somn) A nu putea adormi. A adormi
uşor, (cu) greu. A adormi devreme, târ-
ziu. A adormi buştean, dus, mort. A
adormit de cum apus capul pe pernă.
2. v. tr. (a face pe cineva să treacă la
starea de somn) A adormi un copil. A
adormi un bolnav înainte de operaţie. A
adormi pe cineva cu vorbe dulci. A
adormi vigilenţa, conştiinţa cuiva.
A (se) adresa 1. v. pron. (a se îndrepta
cu vorba către cineva) A se adresa
cuiva cu o rugăminte. A se adresa cui-
va politicos, cu cuvinte urâte. A se
adresa cuiva confidenţial. A se adresa
cuiva în scris. A se adresa alegătorilor,
electoratului. A se adresa unei instanţe
superioare, organelor competente.
Acest apel se adresează tuturor. Adre-
saţi-vă la serviciul de informaţii. Cui să
mă adresez? 2. v. tr. (a trimite) A
adresa cuiva o întrebare, câteva cuvin-
te. A adresa cuiva o mulţumire, un re-
proş. A adresa unei instanţe o cerere, o
petiţie. A adresa greşit o scrisoare. Cui
i-ai adresat scrisoarea?
Adresă 1. s. f. (indicaţie pe scrisori,
pe colete etc.) Adresa expeditorului,
destinatarului. Adresă exactă, incom-
pletă. A scrie adresa pe o scrisoare. A-
şi schimba adresa. A se interesa de
adresa cuiva. A căuta adresa cuiva. A-
şi lăsa adresa. A greşi adresa. A pleca
fără adresă. A spune ceva la adresa
cuiva. A face observaţii răutăcioase la
adresa cuiva. Aceasta este o aluzie la
adresa lui. 2. (comunicare oficială)
Adresă de salut, de felicitare, de mul-
13
ţumire, de protest.
A aduce 1. v. tr. (a veni cu...) A aduce
lucrurile acasă. A aduce cărţile înapoi.
A aduce un copil de la şcoală. A aduce
cuiva un pahar de apă. A aduce cuiva
un cadou, o veste îmbucurătoare. A
aduce cuiva ceva din călătorie. Poşta-
şul mi-a adus o scrisoare. Ce i-a adus
aici? 2. (a pricinui, a produce) A aduce
cuiva folos, noroc, bucurii, ghinion, ne-
caz, supărare, neplăceri, pagubă, un
prejudiciu, pierderi. A aduce un câştig,
un venit mic, mare. A aduce dobândă
mare. Afacerea i-a adus mulţi bani.
Aceasta i-a adus numai prejudicii. 3. A
aduce cuiva mulţumiri, o învinuire. Ati-
tudinea sa i-a adus multe critici. A
aduce un argument, o dovadă. A aduce
ca exemplu. 4. (a naşte) A aduce un
copil pe lume. 5. (a face să ajungă
într-o anumită situație, stare) A aduce
pe cineva la realitate, la disperare, la
impas, pe drumul cel bun. A aduce ce-
va la îndeplinire, la desăvârşire. A
aduce pe cineva în situaţia de a face
ceva. Iată în ce stare m-ai adus.
A (se) aduna 1. v. tr. (a strânge, a ri-
dica de pe jos) A aduna lemne din pă-
dure. A aduna caietele elevilor. A adu-
na cioburile de pe jos. A aduna fructele
căzute din pom. A aduna ciuperci. A
aduna material pentru un studiu. 2. (a
aduce la un loc, a concentra) A aduna
personalul întreprinderii. A aduna în-
treaga familie. A aduna mulţimea într-o
piaţă. I-am adunat pe toţi. Parcă a tu-
nat şi i-a adunat. 3. (a agonisi) A adu-
na bani, bogăţii, comori. A aduna bani
albi pentru zile negre. Adună cu firul ca
să ai cu grămada. 4. (a face o aduna-
re) A aduna două numere. A aduna
cinci cu şase. 5. v. pron. (a se strânge
la un loc, a se îngrămădi) A se aduna
într-un anumit loc. A se aduna într-o
şedinţă extraordinară. S-a adunat mul-
tă lume. Toţi s-au adunat în sală. La
locul accidentului s-a adunat o mulţime
de curioşi. În piaţă s-a adunat o masă
de oameni. Se adună ca muştele la
miere. Cine se aseamănă se adună. Pe
cer se adună nori de furtună. S-au
adunat multe treburi.
Adunare 1. s. f. (întrunire) Adunare
anuală, generală, extraordinară. Adu-
nare de alegeri, de protest. A fixa o
adunare. A deschide o adunare. A lua
parte la o adunare. A ţine o adunare. A
veni cu o propunere în adunare. A pă-
răsi o adunare în semn de protest. A
împrăştia cu forţa o adunare. A închi-
de, a ridica o adunare. Declar deschi-
să, închisă adunarea noastră. 2. (ope-
raţie aritmetică) A face o adunare. La
adunare este o greşeală.
Adversar s. n. (persoană concurentă;
potrivnic) Adversar înverşunat. Adver-
sar politic. A fi un adversar de temut. A
fi un adversar convins al pedepsei cu
moartea. A avea un adversar superior
în persoana cuiva. A-şi învinge adver-
sarul. A înlătura un adversar. A reduce
la tăcere un adversar.
Aer 1. s. n. (amestec de gaze) Aer
proaspăt, curat, închis, rece, umed,
condiţionat. Aer de mare, de munte. A
trage aer în piept. A nu avea aer. A sta
la aer curat. A se mişca mult în aer li-
ber. A polua aerul cu gaze de eşapa-
ment. 2. (văzduh) A spinteca aerul. A
pluti în aer. A fi în aer. A rămâne în
aer. Avionul se ridică în aer. 3. (înfăţi-
şare) A avea un aer trist. A lua un aer
oficial. A da cuiva un aer de seriozitate.
A-şi da aere.
Aerian 1. adj. (care se află în aer) Ca-
blu aerian. Rădăcină aeriană. 2. (care
se referă la aviaţie) Bază aeriană. Flotă
aeriană. Forţe aeriene. Cale aeriană.
Poştă aeriană. Alarmă aeriană. Atac
14
aerian.
Aeroport s. n. Aeroport intern, interna-
ţional. Aeroport civil, militar. Aeroport
de pasageri, de mărfuri. Aeroport de
escală, de transbordare. A ateriza pe
un aeroport. A face escală pe un aero-
port. A închide un aeroport din cauza
ceţii. A conduce pe cineva la aeroport.
A întâmpina pe cineva la aeroport. A
lua pe cineva de la aeroport.
Afacere 1. s. f. (treabă, îndeletnicire)
Însărcinat cu afaceri permanent, ad-
interim. 2. (tranzacţie) Afacere comer-
cială, financiară, bancară. Afacere bu-
nă, grasă. Afaceri la negru. A încheia
cu cineva o afacere. A intra într-o afa-
cere. A ieşi dintr-o afacere. A se retrage
din afaceri. A însărcina pe cineva cu o
afacere. A face o afacere bună cu ceva.
A pune pe picioare o afacere. A învârti
o afacere dubioasă. A băga bani într-o
afacere. Afacerile merg bine, prost.
Afacerile stagnează. Afacerea nu ren-
tează. Cum merg afacerile?
Afară adv. (în exterior) A sta afară în
aer liber. A ieşi afară. A alerga afară. A
se furişa afară. A da buzna afară. A
privi afară. A da pe cineva afară (din
casă). A pofti pe cineva afară. A da
afară din şcoală un elev. A chema pe
cineva afară. Vino afară! Ieşi afară!
Afecţiune 1. s. f. (simpatie, ataşa-
ment) Afecţiune sinceră, părintească.
Privire plină de afecţiune. A trezi afec-
ţiunea cuiva. A câştiga afecţiunea cui-
va. A simţi afecţiune pentru cineva,
faţă de cineva. A nutri afecţiune faţă
de cineva. A dovedi cuiva afecţiunea
sa. A se bucura de afecţiunea cuiva.
A (se) afirma 1. v. tr. (a declara, a
susţine) A afirma un adevăr. A-şi afir-
ma hotărârea. A afirma ceva cu certi-
tudine, cu deplin temei. A afirma cura-
jos, categoric, sus şi tare, cu înverşuna-
re, cu tărie. A afirma cu neruşinare, cu
obrăznicie, cu impertinenţă. Toţi afirmă
că el nu are dreptate. 2. v. pron. (a se
manifesta) A se afirma ca specialist, ca
om politic. El s-a afirmat repede pe
scenă.
Afirmaţie s. f. (exprimare a unei pă-
reri) O afirmaţie curajoasă, impertinen-
tă. Afirmaţii nefondate, neîntemeiate. A
face o afirmaţie. A rămâne la afirmaţia
sa. A combate afirmaţiile cuiva. A veri-
fica afirmaţiile cuiva. E o simplă afir-
maţie. Aceasta este o afirmaţie nefon-
dată.
A (se) afla 1. v. tr. (a lua cunoştinţă)
A afla o noutate, o veste, ceva nou,
adevărul, un secret, făptaşul, adresa
cuiva, cauzele unui accident, amănunte
despre cele întâmplate, amănunte în
legătură cu ceva. A afla de o conspira-
ţie. A afla de la vecini, din ziare. A afla
ceva întâmplător, pe căi ocolite. A afla
ceva din timp, din vreme, la timp, prea
târziu. N-am putut afla amănunte. Asta
am aflat-o de la el. N-am aflat nimic de
la el. Ai să afli totul la momentul opor-
tun. Am aflat din surse sigure că... Să
nu afle nimeni! 2. v. pron. (a se găsi) A
se afla într-un anumit loc, nu departe
de oraş, de faţă, la faţa locului. A se
afla la marginea prăpastiei. A se afla
în concediu. A se afla în primejdie, în
pericol. A se afla în afară de pericol. A
se afla în faţa unei probleme de nere-
zolvat. Casa se află într-un cartier nou.
A (se) agăţa 1. v. tr. (a atârna) A agă-
ţa paltonul în cui. A agăţa un tablou pe
perete. 2. v. pron. (a se prinde, a se
apuca) A se agăţa de o idee, de o spe-
ranţă. Omul când e să se înece se aga-
ţă şi de un pai.
Agent 1. s. m. (reprezentant oficial)
Agent bancar, comercial, fiscal, de
15
schimb, de asigurare, de poliţie, de cir-
culaţie. Agent secret, dublu, de legătu-
ră. 2. (factor activ) Agenţi atmosferici,
geografici. Agent frigorific, termic.
Agenţi chimici. Agent patogen.
Agenţie s. f. (reprezentanţă, filială)
Agenţie economică, diplomatică. Agen-
ţie de voiaj, de publicitate, teatrală.
Agenţie de presă.
A (se) agita 1. v. tr. (a mişca repede,
într-o parte şi în alta) Agitaţi medica-
mentul înainte de folosire! (fig.) A agita
masele, spiritele. 2. v. pron. (a nu sta
locului, a se frământa) A se agita de
colo până colo fără rost. Nu te agita!
Aglomerat adj. (ticsit, suprapopulat)
Local aglomerat. Oraş aglomerat.
Aglomeraţie s. n. (îngrămădire, îm-
bulzeală) Aglomeraţie de oameni. A
intra în aglomeraţie. A nimeri într-o
aglomeraţie. A circula încet din cauza
aglomeraţiei.
A (se) agrava 1. v. tr. (a înrăutăţi) A
grava situaţia internaţională. A agrava
o pedeapsă. O răceală i-a agravat boa-
la. 2. v. pron. (a se înrăutăţi) Situaţia
internaţională se agravează. Starea
sănătăţii lui s-a agravat.
Agreabil adj. (plăcut, simpatic) Om
agreabil. A petrece o seară agreabilă. A
avea o înfăţişare agreabilă.
Agresiune s. f. (atac) Agresiune arma-
tă, neprovocată. Act de agresiune. Plan
de agresiune. Război de agresiune.
Agricol adj. (care se referă la agricul-
tură) Muncă agricolă. Unealtă agricolă.
An agricol. Produs agricol. Ţară agrico-
lă. Regiune agricolă. Teren agricol.
Aici 1. adv. (în acest loc) Pe aici pe
aproape. La câţiva paşi de aici. Aici am
crescut. Nu sunt de aici. Voi mai rămâ-
ne câtva timp aici. Aici se trăieşte bine.
Nu eşti de pe aici? Vino aici! Pe aici!
Până aici! Pleacă de aici! 2. (acuma)
De aici încolo.
A (se) ajunge 1. v. intr. (a sosi, a atin-
ge o anumită limită în timp) A ajunge
într-un loc, la destinaţie, la mal, la sta-
ţie. A ajunge la timp, cu întârziere, foar-
te târziu. A ajunge cu bine acasă. A
ajunge la majorat, la adânci bătrâneţe,
la sfârşitul vieţii. În câteva minute
ajungem în / la Bucureşti. Aici voiam
să ajung. Pe această stradă se ajunge
la gară. Cum ai ajuns aici? 2. v. tr. (a
prinde din urmă) A ajunge pe cineva
din urmă. A ajunge (din urmă) pe un
fugar. A ajunge şi a întrece pe cineva.
A-şi ajunge colegii la învăţătură. O să
ne ajungă din urmă. Mergeți, vă ajung
din urmă. 3. v. intr. (a atinge, a se în-
tinde) A ajunge până la raftul de sus. A
ajunge cu mâna, cu capul până la ta-
van. Apa îi ajunge (până) la genunchi.
Zăpada ajungea până la ferestrele ca-
selor. Pădurea ajunge până în oraş. 4.
(a atinge, a nimeri) A ajunge la un re-
zultat, la un compromis, la o înţelegere
asupra unui lucru. A ajunge la perfec-
ţiune. A ajunge la limită, la extremă. A
ajunge într-o situaţie dificilă. A ajunge
la mare cinste. A ajunge la capătul
răbdării. Iată până unde au ajuns lu-
crurile! Utilajele existente au ajuns la
un grad mare de uzură. 5. (a deveni) A
ajunge medic, profesor. A ajunge mare
şi tare. 6. (a fi în cantitate suficientă)
Proviziile ajung până în primăvară. Nu-i
ajung banii. Stofa ajunge pentru o ro-
chie. Ajunge pentru început. Mi-ajunge!
7. v. pron. S-a ajuns ca agricultura să
se întoarcă la plugul tras de animale.
A ajuta 1. v. tr. (a da cuiva ajutor) A
ajuta pe un prieten, pe părinţi, pe elevii
rămaşi în urmă, pe un copil la învăţătu-
16
ră, pe un bolnav cu medicamente, pe
cineva la treabă, pe un bătrân să tra-
verseze strada, pe cineva la nevoie. A
ajuta pe cineva cu vorba şi cu fapta. A
ajuta pe cineva după puteri, în măsura
posibilităţilor. A ajuta bucuros, cu plă-
cere pe cineva. Asta nu m-a ajutat câ-
tuşi de puţin. Întâmplarea m-a ajutat.
Cu ce vă pot ajuta? Ajută-mă, te rog! 2.
v. intr. (a fi de folos) Asta nu ajută la
nimic. Acest medicament ajută la du-
reri de cap. La ce ajută asta?
Ajutor 1. s. m., s. f. (persoană) El este
ajutorul meu. 2. s. n. (sprijin, asisten-
ţă) Ajutor bănesc, de boală, de şomaj.
Ajutor economic, financiar, militar. A
cere cuiva ajutor. A chema pe cineva în
ajutor. A striga după ajutor. A veni, a
alerga, a sări cuiva în ajutor. A da cui-
va ajutor. A oferi cuiva ajutorul său. A
fi de ajutor cuiva.
Alaltăieri adv. (în ziua care o precedă
pe cea de ieri) A nu fi de ieri de alaltă-
ieri. A venit alaltăieri la mine.
A (se) alarma 1. v. tr. (a nelinişti, a
pune în stare de alarmă) A alarma pe
cineva. A alarma pompierii, poliţia. 2.
v. pron. (a se nelinişti) A se alarma din
cauza bolii cuiva.
Alarmă 1. s. f. (semnal) Alarmă aeria-
nă. Stare de alarmă. A se afla în stare
de alarmă. A da alarma. A suna alar-
ma. A trage semnalul de alarmă. 2.
(nelinişte, spaimă) Alarmă falsă.
A (se) alătura 1. v. tr. (a aşeza alături)
A alătura două scaune. 2. (a anexa) A
alătura un document. A alătura cererea
la dosar. A alătura copia unei adeverin-
ţe la scrisoare. A alătura unei scrisori o
fotografie. 3. v. pron. (a se apropia) A
se alătura cuiva. A se alătura partici-
panţilor la o excursie. Un nou grup de
oameni s-a alăturat mulţimii. 4. (a ade-
ra) A se alătura unei mişcări. A se ală-
tura unei păreri, unei propuneri.
Alături adv. (lângă cineva sau ceva) A
locui alături. A pune scaunul alături. A
pune alături. A aşeza alături. A sta ală-
turi. A păşi alături. A fi alături de cei
dragi. A fi alături de cineva şi la bine şi
la rău. A nimeri alături. Casele noastre
sunt alături.
Alb 1. adj. (de culoarea laptelui) Hâr-
tie albă. Pâine albă. Vin alb. A se face
alb ca varul de frică. Ba e albă, ba e
neagră. Ori albă, ori neagră. 2. (că-
runt) Un bărbat cu tâmple albe. A avea
păr alb. 3. s. n. (culoare, obiect) A se
îmbrăca în alb. Aici stă scris negru pe
alb.
Albastru adj. (care este de culoarea
cerului senin) Cer albastru. Zare al-
bastră. Ochi albaştri.
A (se) alcătui 1. v. tr. (a întocmi) A
alcătui un plan, un proiect, o listă, o
propoziţie, o scrisoare, o culegere de
exerciţii. 2. (a constitui) Aceasta frază
este alcătuită din patru propoziţii. Dea-
lurile împădurite alcătuiau o privelişte
de o rară frumuseţe. 3. v. pron. (a fi
format din) Familia mea se alcătuieşte
din patru persoane.
Albină s. f. (insectă) Albină lucrătoare.
Zumzetul albinelor. A creşte albine. Al-
binele roiesc.
Alcool s. n. (băutură alcoolică) A fi
sub influenţa alcoolului.
Alee s. f. (drum într-un parc) Alee de
pomi fructiferi. Alee pentru pietoni,
pentru biciclete.
A (se) alege 1. v. tr. (a prefera) A alege
o carte, un cadou pentru cineva, un ma-
terial pentru costum, o mobilă potrivită.
17
A alege momentul potrivit sau nepotri-
vit. A-şi alege profesia. A-şi alege prie-
tenii. A alege pe cineva ca model. A
alege ce este mai bun. A alege ce este
mai frumos. A alege una din două. A
alege între două posibilităţi. A lăsa pe
cineva să aleagă. Am ales varianta
aceasta. Sunteţi liberi să alegeţi orice
drum. Poţi să alegi ce-ţi place. Din două
rele alege pe cel mai mic. 2. (a desem-
na prin vot) A alege un delegat, un de-
putat, un nou parlament. A alege pe
cineva preşedinte. A alege pe cineva
într-un comitet. A alege pe cineva cu
majoritate covârşitoare. Congresul l-a
ales preşedinte. 3. (a distinge, a sepa-
ra) A alege grâul de neghină. A alege
seminţele după calităţi. A alege merele
stricate din cele bune. A alege mărfuri-
le cu defecte de fabricaţie. A alege bi-
nele de rău. A alege adevărul de min-
ciună. 4. v. pron. (a rămâne cu ceva) A
se alege cu ceva din ceva. A nu se ale-
ge cu nimic. A se alege cu capul spart.
Cu ce te-ai ales?
Alegere s. f. (mai ales la pl. votare).
Alegeri legislative, prezidenţiale, pentru
parlament. Alegeri libere, directe, indi-
recte. Alegeri frauduloase. Alegeri prin
ridicare de mâini. Victorie în alegeri.
Înfrângere în alegeri. Fără alegere. La
alegere. A face o alegere bună cu ceva
sau cu cineva. A face o alegere greşită.
A fixa alegeri. A organiza alegeri. A
candida în alegeri. A câştiga în alegeri.
A ieşi victorios în alegeri. A suferi o
grea înfrângere în alegeri. A falsifica
rezultatul alegerilor. A face cunoscut
rezultatul alegerilor. A contesta alegeri-
le.
A alerga 1. v. intr. (a fugi) A alerga
repede, iute, din răsputeri, cu sufletul
la gură, într-un suflet, cât îl ţin picioare-
le, mâncând pământul. A alerga pe
stradă, la stadion, până acasă, un ki-
lometru. A alerga după frate, după tro-
leibuz. A alerga încolo şi încoace. Am
alergat prin tot oraşul. Copilul aleargă
spre mamă. Unde alergi? 2. (a recurge
la cineva) A alerga la cineva pentru
ceva. A alerga la cineva după ajutor. A
alerga pentru orice fleac la medic. 3. (a
râvni) A alerga după bani, după suc-
ces, după laude, după titluri, după glo-
rie, după onoruri, după o himeră, după
o fată.
Alfabet s. n. (totalitatea literelor folo-
site în scrierea unei limbi) A spune
alfabetul. A învăţa un copil alfabetul. A
aranja ceva după alfabet.
Aliment s. n. (produs) Alimente grase,
proaspete, perisabile. A conserva ali-
mente. A aproviziona pe cineva cu ali-
mente. Laptele este un aliment complet.
Oraşul asediat ducea lipsă de alimen-
te.
A (se) alimenta 1. v. tr. (a hrăni) Copii
sunt alimentaţi pe gratis. 2. (a aprovi-
ziona) A alimenta piaţa cu ceva. A ali-
menta o uzină cu combustibil, cu curent
electric. A alimenta oraşul cu apă pota-
bilă. 3. v. pron. (a se hrăni) Se alimen-
tează bine.
Alt, altă adj. (diferit de cel despre care
este vorba) Alt om. Altă lume. Alt mate-
rial. Alte vremuri. Cu alte cuvinte. În alt
loc. În altă parte. Altă dată. Cu altă
ocazie. Cu alt prilej. A deveni (un) alt
om. A vedea ceva în altă lumină. A
privi ceva cu alţi ochi.
Altădată 1. adv. (în trecut) De altăda-
tă. Altădată erai mai prudent. Altădată
nu exista acest obicei. Acest cuvânt
avea altădată un alt sens. Suntem din
nou prieteni ca altădată. 2. (în viitor) A
promis că altădată o să fie mai atent.
Promite-mi că altădată n-ai să mai faci.
18
Altceva pron. (alt lucru) Nimic altceva.
A avea de gând altceva. Aceasta este
cu totul altceva. N-am putut face nimic
altceva decât să... Nu vreau nimic alt-
ceva decât să mă odihnesc. Era cât pe
ce să spun altceva. Ce spui acum e cu
totul altceva. Prefer să fac orice altce-
va, numai asta nu. Ce altceva? N-ai
nimic altceva de făcut? Ce altceva aş
putea să fac? Să vorbim de altceva!
Altcineva pron. (altă persoană) Ni-
meni altcineva. A vorbi cu altcineva. A
vorbi de / despre altcineva. A vedea pe
altcineva. Altcineva a fost aici. V-am
luat drept altcineva. Cine altcineva ar
putea fi?
Altfel 1. adv. (în alt chip) A fi un altfel
de om. A fi altfel decât alţii. A gândi
altfel. A vorbi altfel. A acţiona altfel. A
procedat altfel. Aşa şi nu altfel. Nu se
poate altfel. S-a întâmplat exact altfel.
Lucrurile stau cu totul altfel. Cum ar fi
posibil altfel? 2. (altminteri) Altfel sunt
pierdut. A trebuit să-l ajut pentru că
altfel ar fi întârziat. Să vină repede,
altfel nu-l mai aştept.
Altul, alta pron. Nimeni altul decât el.
Unul una, altul alta. Când unul, când
altul. Unul intră, altul iese. Unul adu-
nă, altul risipeşte. Unul face ş-altul tra-
ge. Una e să auzi şi alta e să vezi. Am
văzut eu altele şi mai şi. Ai să vezi alte-
le şi mai grozave. Au venit unul după
altul. Altul să te laude, nu gura ta. Al-
tora le dă povaţă, dar pe sine nu se-
nvaţă. Cine altul (decât el)? Cine altul
putea fi decât el?
A aluneca 1. v. intr. (a-şi pierde echi-
librul) A aluneca pe o coajă de banană.
A alunecat pe marginea bazinului şi a
căzut în apă. 2. (a se deplasa) A alune-
ca pe gheaţă, pe zăpadă, la vale. Barca
alunecă pe valuri.
A alunga v. tr. (a goni) A alunga muş-
tele, găinile, un câine străin, pisica de
la lapte. A alunga pe cineva din casă. A
alunga cotropitorii din ţară. A alunga
cuiva gândurile negre.
Amabil 1. adj. (binevoitor, politicos)
Un om amabil. O primire amabilă. A fi
amabil cu cineva, faţă de cineva. A
spune cuiva câteva cuvinte amabile.
Sunteţi foarte amabil! Aceasta este
foarte amabil din partea dumneavoas-
tră! S-a arătat extrem de amabil. Fiţi
(atât de) amabil! Sunteţi amabil să mă
ajutaţi? 2. adv. (prietenos) A zâmbi
amabil. A vorbi cuiva amabil.
Amar 1. adj. (care are gustul pelinu-
lui) Cireşe amare. Lichior amar. A avea
un gust amar (în gură). 2. adj. (chinuit,
necăjit; dureros) Experienţă amară.
Dezamăgire amară. A avea o soartă
amară. A-i fi cuiva viaţa amară. A face
cuiva zile amare. A mânca o pâine
amară. 3. s. n. (chin, necaz, jale) A-şi
înghiţi amarul. A-şi vărsa amarul. A-şi
spune cuiva amarul. A bea tot amarul.
4. (mulţime) Sunt amar de ani de
atunci.
Amănunt 1. s. n. (detaliu) Amânunte
interesante. Până în cele mai mici
amănunte. În toate amănuntele. A cu-
noaşte ceva în cele mai mici amănunte.
A intra în amănunte. A se pierde în
amănunte. A da amănunte cu privire la
ceva. A relata ceva în amănunte. A afla
amănunte despre ceva. A descrie ceva
cu lux de amănunte. A se opri la fieca-
re amănunt. N-aş vrea să intru în amă-
nunte. Ştie totul în amănunt. 2. (buca-
tă) Comerţ cu amănuntul. Vânzare cu
amănuntul. Preţ cu amănuntul.
Ambasadă s. f. (reprezentanţă diplo-
matică) A deschide o ambasadă. A în-
chide o ambasadă. A păzi o ambasadă.
A demonstra în faţa unei ambasade.
19
Ambii, ambele num. col. (amândoi) A
ridicat ambele mâini. Ambii au venit
acolo. Ambii mi-au promis că-mi vor
scrie. Le-am dat dreptate ambilor.
Ambiţie s. f. (dorinţă puternică) Ambi-
ţie exagerată, bolnăvicioasă. Ambiţie
de putere. Om lipsit de ambiţii. A fi
stăpânit de o ambiţie arzătoare. A fi
orbit de ambiţie. A nu avea nicio ambi-
ţie.
Ambiţios adj. (plin de ambiţie) Om
ambiţios. Plan ambiţios. Ambiţios peste
măsură. Se dovedeşte foarte ambiţios.
A fost destul de ambiţios să ajungă
până în vârf.
A amenda v. tr. (a aplica o amendă) L-
a amendat cu 50 de lei.
Amendă s. f. (sancţiune) A plăti
amendă. A da cuiva o amendă. A apli-
ca cuiva o amendă. A pune pe cineva la
amendă. A încasa o amendă de la ci-
neva. A scuti pe cineva de amendă.
A ameninţa 1. v. tr. (a manifesta faţă
de cineva intenţia de a-i face rău) A
ameninţa pe cineva cu degetul, cu
pumnul. A ameninţa pe cineva cu con-
cedierea, cu închisoarea, cu moartea. A
ameninţa pe cineva cu folosirea forţei.
A ameninţa cu ruperea relaţiilor diplo-
matice. A ameninţa o ţară cu război.
Teroristul a ameninţat că va arunca
avionul în aer. 2. (a constitui o pri-
mejdie) A ameninţa viaţa oamenilor. A
ameninţa pacea. Îl ameninţă un pericol
de moarte Această situaţie îi ameninţă
viaţa. Inundaţiile ameninţă oraşul. Ţa-
ra este ameninţată de o criză economi-
că. 3. v. intr. (a fi gata să) Vechile zi-
duri ameninţă să se prăbuşească dintr-
o clipă în alta.
Ameninţare 1. s. f. (faptul de a ame-
ninţa) A lua în serios o ameninţare. A
da curs ameninţării sale. A recurge la
ameninţări. A intimida pe cineva prin
ameninţări. A renunţa la ameninţarea
cu folosirea forţei. 2. (pericol) Îl pân-
deşte o ameninţare.
A (se) amesteca 1. v. tr. (a face un
amestec) A amesteca o băutură, mai
multe substanţe, vopselele, culorile,
cărţile, vinul cu apă, o soluţie cu alta,
ceaiul cu o linguriţă. 2. v. tr. (a încur-
ca) A amesteca hârtiile de pe masă,
cărţile din bibliotecă. A amesteca două
noţiuni complet diferite. 3. v. tr. (a im-
plica) A amesteca pe cineva într-un
scandal, într-o faptă urâtă, într-o ches-
tiune penibilă. 4. v. pron. (a forma un
amestec) A se amesteca în mulţime.
Culorile s-au amestecat. Uleiul şi apa
nu se amestecă. Cele două seminţii
sau amestecat. 5. (a interveni) A se
amesteca în vorbă, în discuţie, în viaţa
cuiva, în tot felul de lucruri, în cearta
altora, în treburile altora, în toate. A se
amesteca în treburile interne ale unui
stat. Se amestecă nechemat într-o dis-
cuţie. Mi-a promis că nu se va ameste-
ca. Nu te amesteca în lucruri care nu te
privesc! Nu te amesteca unde nu-ţi
fierbe oala. Ce te amesteci?
Ameţeală s. f. (pierdere a echilibrului
la om) O ameţeală puternică, uşoară.
Senzaţie de ameţeală. Stare de ame-
ţeală. A simţi o ameţeală. A-l apuca pe
cineva ameţeala. A fi cuprins de ame-
ţeală. A avea ameţeli. A suferi de ame-
ţeli.
A (se) ameţi 1. v. intr. (a fi cuprins de
ameţeală, a se zăpăci) Am ameţit. 2. (a
face să fie cuprins de ameţeală, a ză-
păci) Aici e un zgomot care te ameţeşte.
Somnul l-a ameţit. 3. v. pron. (a se îm-
băta uşor) A se ameţi de vin. S-a cam
ameţit cu rachiu.
Amiază s. f. (mijlocul zilei, zenit) La
20
amiază. Pe la amiază. După-amiază.
Înainte de amiază. Soarele e la amiază.
A dormi până la amiază.
A(-şi) aminti 1. v. pron. (a-i reveni
ceva în minte) A-şi aminti de trecut, de
anii de şcoală, de tinereţe, de o treabă
urgentă. Îmi amintesc vag de aceasta.
E de mirare cum şi-a amintit de mine.
Nu-mi mai amintesc numele lui. Nu-mi
mai amintesc când s-a întâmplat
aceasta. Îţi aminteşti cum erai acum
doi ani. Nu-mi amintesc exact cum a
fost. Îmi amintesc foarte bine că... Du-
pă câte îmi amintesc... Dacă îmi amin-
tesc bine... 2. v. tr. (a-i aduce cuiva
aminte) El îmi aminteşte de fratele
meu. Această doamnă în vârstă îmi
aminteşte de mama mea. Aici totul îmi
aminteşte de trecut. Aceasta îmi amin-
teşte de o întâmplare mai veche. Toate
acestea amintesc de timpul când... 3.
v. tr. (a determina pe cineva să nu
uite ceva) A aminti cuiva de promisiu-
nea făcută. Aminteşte-mi despre aceas-
ta! Vă rog să-mi amintiţi din timp! 4. v.
tr. (a pomeni, a menţiona) A aminti
ceva doar în treacăt. A nu aminti ceva
cu niciun cuvânt. Printre altele a amintit
şi despre aceasta. Am uitat să amin-
tesc că... Fără a mai aminti de faptul
că...
Amintire 1. s. f. (aducere aminte) În
amintirea cuiva sau a ceva. A scrie o
carte în amintirea cuiva. A păstra amin-
tirea unui lucru. A păstra ceva în amin-
tire. A păstra cuiva o amintire plină de
dragoste. A şterge ceva din amintire. I-
au rămas în amintire toate aceste lu-
cruri. 2. (la pl.) Amintiri vagi, triste,
palide. A trezi amintiri în sufletul cuiva.
A evoca amintiri cuiva. A păstra amin-
tiri. A se lăsa pradă amintirilor. A fi
cufundat în amintiri. A trăi din amintiri.
3. (obiect care aminteşte de cineva
sau de ceva) A păstra ceva ca amintire.
A lăsa ceva ca amintire. A oferi ceva
cuiva ca amintire.
A amâna 1. v. tr. (a tărăgăna) A amâ-
na un termen, o călătorie. A amâna un
proces, o şedinţă. A amâna pronunţa-
rea sentinţei. A-şi amâna plecarea. A
amâna rezolvarea unei probleme. A
amâna ceva pe a doua zi, pe mai târ-
ziu, de azi pe mâine, de pe o zi pe alta,
până în ultimul moment. A amâna ceva
la calendele greceşti. Examenul a fost
amânat. 2. (a purta cu vorba) A amâ-
na mereu pe cineva. A amâna pe cine-
va de la o zi la alta. A amâna pe cineva
cu promisiuni deşarte.
Amândoi num. col. (şi unul şi altul)
Noi amândoi. Au venit amândoi.
An 1. s. m. (perioadă de timp) An ca-
lendaristic. Anul acesta. Anul trecut.
Anul viitor. Acum un an. Cu mulţi ani în
urmă. Cu un an înainte. De azi într-un
an. După un an întreg. În fiecare an. La
anul. Peste un an. A trecut un an de
când... Se împlineşte anul de când... A
ura cuiva la mulţi ani. Anii au trecut în
zbor. N-aduce anul ce aduce ceasul. 2.
(măsură a vârstei) Anul naşterii. A
avea în jur de 40 de ani. A merge pe 30
de ani. Câţi ani ai? Am 20 de ani. El
are peste 50 de ani. Ea a împlinit 16
ani. El a murit la vârsta de 80 de ani.
3. (perioadă din viaţă) Anii copilăriei.
Anii tinereţii. A avea cei şapte ani de
acasă.
A analiza v. tr. (a cerceta, a examina)
A analiza o noţiune, un text. A analiza
cauzele unui fenomen. A analiza situa-
ţia internaţională. A analiza ceva sub
microscop.
Analiză s. f. (examinare) Analiză obi-
ectivă, temeinică, amănunţită, superfi-
cială. O analiză serioasă a problemelor.
Analiză cantitativă, calitativă. A face o
21
analiză.
Anchetă s. f. (cercetare efectuată de
un organ de stat) Anchetă judiciară.
Ancheta unei crime. A cere o anchetă. A
face o anchetă. A ordona o anchetă. A
opri o anchetă. A încheia o anchetă. A
aştepta rezultatul anchetei. Ancheta
este în curs. Ancheta nu a dat niciun
rezultat.
Anecdotă s. f. (istorioară hazlie) A
spune anecdote picante. A spus o
anecdotă reuşită.
A (se) angaja 1. v. tr. (a încadra într-
un loc de muncă) A angaja un salariat,
muncitori, marinari, noi braţe de mun-
că. A angaja pe cineva într-un post,
într-un serviciu. A angaja un inginer la
uzină. A angaja pe cineva de probă,
definitiv. 2. (a începe, a iniţia) A anga-
ja o conversaţie, discuţii, tratative. Tru-
pele au angajat lupta. 3. v. pron. (a se
încadra într-un loc de muncă) A se
angaja la cineva. A se angaja pe un
vas. S-a angajat paznic, mecanic. 4. (a
se obliga) S-a angajat să îndeplinească
toate condiţiile. Se angajează să facă
următoarele... 5. (a se antrena) A se
angaja într-o discuţie cu cineva. A se
angaja într-o ceartă, într-o aventură. A
se angaja în luptă cu duşmanul. Dacă
te angajez în luptă, bătălia este pe ju-
mătate câştigată.
Angajament 1. s. n. (obligaţie) Fără
angajament. Îmi iau angajamentul să...
Şi-a ţinut angajamentul. Ce angajamen-
te ai? 2. (angajare) A primi un angaja-
ment.
Animal 1. s. n. (fiinţă) Animal domes-
tic, sălbatic, exotic. Animal de pradă.
Animal de povară, de tracţiune. Anima-
lele pădurii. A creşte, a ţine animale. A
îngriji animale. A dresa animale.
Aniversare 1. s. f. (celebrare) Aniver-
sarea unui secol de la... 2. (ziuă de
naştere) Aniversarea lui este la 20 mai.
Anotimp s. n. (diviziune a anului) Ce-
le patru anotimpuri ale anului. Anul are
patru anotimpuri.
Ansamblu 1. s. n. (totalitate) Ansam-
blu arhitectonic. Vedere de ansamblu.
În ansamblu. Aceste elemente alcătu-
iesc un ansamblu. 2. (colectiv) Ansam-
blu de dansuri. A forma un ansamblu.
A conduce un ansamblu. A face parte
dintr-un ansamblu.
Antrenament s. n. (exerciţii) A face
antrenament. A fi la antrenament. A
merge la antrenament.
A anula v. tr. (a suprima, a declara
nul) A anula un contract, o sentinţă
judecătorească, o interdicţie, o dispozi-
ţie, o lege, un act normativ, orice inter-
dicţie.
Anume 1. adv. (adică) Există câteva
excepţii de la această regulă, şi anu-
me… Săptămâna are şapte zile, şi
anume… Şedinţa are totuşi loc, şi
anume vineri. 2. (înadins, special) A
venit anume pentru mine. A venit anu-
me pentru aceasta. N-a făcut-o anume.
M-am dus anume la el. 3. (în mod pre-
cis) Cât anume?
Anumit 1. adj. (hotărât, stabilit) Într-o
anumită zi. La o dată anumită. La o
anumită vârstă. 2. (deosebit, special)
Anumite împrejurări mă obligă să plec.
Se uita într-un anumit fel. 3. (unul,
oarecare) Anumiţi oameni. Într-o anu-
mită privinţă ai dreptate. Vorbea cu un
anumit dispreţ.
Anunţ s. n. (înştiinţare scrisă) Anunţ
de ziar. Rubrică de anunţuri. A da un
anunţ la ziar. A insera un anunţ în ziar.
22
A anunţa v. tr. (a aduce la cunoştinţă,
a vesti) A anunţa ceva în mod public, în
ziar, la radio. A anunţa pe cineva des-
pre ceva. A anunţa pe cineva la direc-
tor. A anunţa plecarea şi sosirea trenu-
rilor. Vă anunţ că trebuie să fiţi pre-
zenţi.
Aparat 1. s. n. (sistem tehnic) Aparat
de filmat, de radio. A deschide apara-
tul de radio. A da, a face aparatul mai
încet. A închide aparatul de radio. Apa-
rat de ras. A pune o lamă nouă în apa-
ratul de ras. 2. (ansamblu de organe)
Aparat circular, cardiovascular, diges-
tiv, respirator. 3. (totalitatea serviciilor
şi a personalului dintr-o instituţie)
Aparat administrativ, financiar, bancar,
judiciar. Aparat birocratic. Aparat poli-
ţienesc, militar, de stat.
Aparenţă s. f. (înfăţişarea exterioară)
În aparenţă. După toate aparenţele. În
ciuda aparenţelor. Pentru a salva apa-
renţele. A judeca după aparenţe. A se
lăsa înşelat de aparenţe. Aparenţele
înşeală. Aparenţele sunt împotriva lui.
Ceea ce vezi e doar o aparenţă.
Apartament s. n. (grup de încăperi)
Apartament de 3 camere. Apartament
complet mobilat. A locui într-un apar-
tament la bloc. A închiria un aparta-
ment.
A aparţine v. intr. (a ţine de cineva
sau de ceva) A aparţine unei clase.
Cartea îmi aparţine. Toată această co-
moară îţi aparţine. Laboratorul aparţine
institutului. Trustul aparţine de minis-
ter. Responsabilitatea pentru afirmaţii-
le făcute le aparţine în exclusivitate.
Cui îi aparţine această casă? 2. (a face
parte dintr-o anumită colectivitate)
Balena aparţine mamiferelor.
Apă s. f. (lichid transparent şi incolor)
Apă potabilă, de băut. Apă de fântână,
de izvor, de ploaie. Apă limpede, tulbu-
re, dulce, sărată, curată, murdară. O
picătură de apă. Un pahar cu apă. O
sticlă de apă minerală. A scoate apă
din fântână. A bea apă. A-şi potoli se-
tea cu apă. 2. (masă de apă) Apă de
râu, de mare. Apă curgătoare, stătătoa-
re. Ape teritoriale, interioare, neutre. În
josul apei. În susul apei. A intra în apă.
A sări în apă. A cădea în apă. A arunca
ceva sau pe cineva în apă. A cufunda
ceva în apă. A călători pe apă.
A (se) apăra 1. v. tr. (a interveni în
ajutorul cuiva) A apăra pe cineva îm-
potriva cuiva. A apăra patria, ţara,
graniţele ţării, fiecare palmă de pământ
a ţării, o poziţie, o cetate, un oraş con-
tra duşmanului. 2. (a ocroti) A apăra
natura, copii de boli, populaţia de acci-
dente. A-şi apăra ochii de soare. Mă-
nuşile apără mâinile contra frigului.
Legea apără pe cetăţeni. 3. (a susţine)
A-şi apăra independenţa, drepturile,
interesele. A-şi apăra punctul de vede-
re, convingerile. A apăra o teză, o teo-
rie. A apăra un inculpat în instanţă. 4.
v. pron. (a se împotrivi unui atac) A se
apăra cu pumnul. A se apăra contra
duşmanului, împotriva unui agresor. A
se apăra până la ultimul om. A se apă-
ra cu îndârjire, cu înverşunare, din
răsputeri. 5. (a se opune) A se apăra
împotriva unei acuzaţii, împotriva unui
reproş, împotriva atacurilor cuiva. A se
apăra de învinuiri.
Apărare 1. s. f. (acţiunea de a apăra)
Măsuri de apărare. Război de apărare.
Poziţie de apărare. Linie de apărare.
Apărarea ţării de primejdii. A lua apă-
rarea cuiva. A fi gata de apărarea pa-
triei. 2. (persoană care apără o cauză)
A relua apărarea acuzatului. A respin-
ge apărarea acuzatului. Apărarea are
cuvântul. Ce are de spus apărarea? 3.
(totalitatea jucătorilor dintr-o echipă
23
care apără poarta) Joc de apărare. A
juca în apărare. A organiza apărarea. A
întări apărarea. A depăşi apărarea ad-
versarului.
A apărea 1. v. intr. (a se ivi, a se pre-
zenta) A apărea pe ecran, pe scenă, în
public. A apărea în depărtare, la ori-
zont, din întuneric. El n-a apărut azi la
serviciu. A apărut la proces. În uşă a
apărut un necunoscut. Chiar atunci a
apărut şi el. A apărut luna. Pe cer apar
primele stele. 2. (a se arăta) A apărea
într-o lumină defavorabilă. Chestiunea
apare acum într-o altă lumină. Câmpia
apare în toată splendoarea ei. Proble-
ma apare mai dificilă decât era de aş-
teptat. 3. (a lua naştere) Au apărut noi
dificultăţi. În guvern au apărut noi ne-
înţelegeri. Au apărut simptome noi. Du-
pă ploaie, pe străzi au apărut băltoace.
Când a apărut viaţa pe pământ? 4. (a
ieşi de sub tipar) Recent a apărut un
nou dicţionar. Romanul apare în fasci-
cule separate. Revista apare o dată la
două săptămâni.
A apăsa 1. v. tr. (a presa) A apăsa o
clapă. A apăsa pedala de acceleraţie.
Sacul îi apasă umerii. 2. (fig. a asupri)
A apăsa poporul. 3. (fig. a chinui) A-l
apăsa grijile pe cineva. Ce te apasă? Îl
apasă amintirile. Mă apasă singurăta-
tea. 4. v. intr. (a presa) A apăsa pe o
clapă, pe un buton, pe pedală. 5. (a
accentua) A apăsa pe anumite cuvinte,
pe fiecare cuvânt rostit.
Apel s. n. 1. (strigarea numelor) A fa-
ce apelul. A se alinia pentru apel. A
lipsi la apel. 2. (chemare) Apel pentru
pace. A adresa opiniei publice un apel.
A lansa un apel către populaţie. 3. (ce-
rere, rugăminte) A face apel la cineva.
A face apel la raţiunea cuiva.
A apela v. intr. (a se adresa) A apela
la cineva cu o rugăminte. A apela la
sprijinul cuiva, la serviciile cuiva, la
conştiinţa cuiva.
A aplauda v. tr. şi intr. (a bate din
palme) A aplauda pe cineva. A aplauda
furtunos, îndelung, de formă.
A (se) apleca 1. v. tr. (a înclina) A
apleca o creangă la pământ. A apleca
capul. A apleca corpul într-o parte. 2. v.
pron. (a se pleca, a se înclina) A se
apleca înainte, în afară, spre apă, spre
rănit, peste masă, peste hârtie, asupra
patului unui bolnav. A se apleca pentru
a ridica ceva. Mama se apleacă asupra
copilului. Crengile se apleacă de rod.
Casa s-a aplecat pe-o parte. Stâlpul de
telegraf s-a aplecat.
A aplica 1. v. tr. (a pune) A aplica un
bandaj, un plasture pe o rană, o com-
presă. A aplica o ştampilă pe un act,
sigiliul pe ceva. A aplica o culoare, un
strat de vopsea. 2. (a pune în practică,
a folosi) A aplica un procedeu, o nouă
metodă, o teorie. A-şi aplica cunoştinţe-
le. A aplica în practică. A aplica o lege.
A aplica un tratament. Procedeul aces-
ta se aplică acum frecvent. 3. A aplica
cuiva o amendă, o corecţie, o pedeap-
să, o sancţiune. A aplica cuiva o pe-
deapsă privativă de libertate. 4. A apli-
ca o regulă la un caz particular. A apli-
ca un paragraf la un caz. A aplica ge-
neralul la particular.
Aplicare s. f. (acţiunea de a aplica)
Aplicarea unui procedeu. Aplicarea
unei reguli. Punere în aplicare. După
aplicarea ştampilei.
Apoi 1. adv. (după aceea) Tu intri întâi
la examen şi apoi eu. Întâi şi-au făcut
temele şi apoi s-au jucat. 2. (pe lângă
asta) Nu pot pleca în concediu, şi-apoi
nici n-am bani acum. 3. (în cazul aces-
ta) Dacă e adevărat, apoi ai dreptate.
24
A aprecia 1. v. tr. (a evalua) A aprecia
valoarea unui lucru. A aprecia corect
distanţa. A aprecia ceva dintr-o privire,
din ochi. A aprecia ceva ca specialist.
2. A aprecia corect, greşit situaţia. A
aprecia munca cuiva. A aprecia pe ci-
neva la justa lui valoare. A aprecia pe
cineva după acţiunile sale, după reali-
zările sale, după înfăţişare. A aprecia
subiectiv ceva. 3. (a preţui, a stima) A
aprecia foarte mult pe cineva, în mod
deosebit pe cineva. A aprecia pe cineva
pentru anumite calităţi, pentru succese.
A aprecia la cineva anumite calităţi. A
aprecia ajutorul cuiva, sprijinul cuiva,
sfatul cuiva, strădaniile cuiva. Prietenii
îl apreciază pentru inteligenţa sa. Toţi
apreciază talentul acestui pictor. Profe-
sorul a apreciat iniţiativa elevilor. A
aprecia un pahar de vin bun. Ştie să
aprecieze mâncărurile bune. 4. (a so-
coti, a considera) Apreciez că trebuie
făcute unele schimbări. Apreciez că a
sosit timpul să...
Apreciere 1. s. f. (acţiunea de a apre-
cia) Apreciere de specialist. Apreciere
din ochi. 2. (preţuire, stimă) A se bu-
cura de apreciere din partea cuiva. A
se bucura de apreciere generală, de
aprecierea tuturor.
Aprilie s. m. (a patra lună a anului)
Vişinii înfloresc în aprilie. A păcăli pe
cineva de 1 aprilie.
A aprinde 1. v. tr. (a da foc) A aprinde
focul în sobă, un rug, lemnele, un chi-
brit, o casă. A-şi aprinde o ţigară. 2. (a
face să lumineze) A aprinde o lumâna-
re, un felinar, o făclie, lumina. E întu-
neric, aprinde lumina! 3. (a lua foc) A
se aprinde de la un chibrit, de la o sin-
gură scânteie. Focul nu se aprinde.
Lemnele s-au aprins. S-a aprins casa.
4. (a începe să lumineze) Încă nu s-au
aprins luminile. 5. (a se înflăcăra) Se
aprinde repede.
Aproape 1. adv. (la o distanţă mică)
Aici pe aproape. A locui aproape. A
privi ceva de aproape. A cunoaşte pe
cineva de aproape. 2. (la un interval
mic de timp) Aproape de sfârşitul anu-
lui. Vara este aproape. 3. (cam) Aproa-
pe nimic. N-am înţeles aproape nimic.
Şedinţa a durat aproape două ore. El
are aproape 30 de ani. Casa e aproape
gata.
A aproba 1. v. tr. (a încuviinţa) A
aproba o propunere, o hotărâre, un pro-
iect de lege. 2. (a rezolva în mod favo-
rabil) A aproba o cerere, un credit.
Aprobare 1. s. f. (acceptare) Aproba-
rea scoaterii la concurs a unui post va-
cant. 2. (act prin care se aprobă ceva)
A cere o aprobare. A obţine o aprobare.
A da cuiva o aprobare. A refuza cuiva o
aprobare. A face ceva fără aprobare.
A (se) apropia 1. v. pron. (a se duce
aproape, a ajunge aproape de un
anumit moment) A se apropia de cine-
va sau de ceva. A se apropia de fereas-
tră. A se apropia de ţinta călătoriei. A
se apropia cu precauţie. A se apropia
până la câţiva metri de ceva. A se
apropia cu mare viteză. A se apropia
de adevăr. Alergătorii se apropie de
finiş. Se apropie noaptea. Se apropie
iarnă. Vara se apropie de sfârşit. Se
apropie ziua despărţirii. Se apropie
concediul. El se apropie de cincizeci de
ani. 2. (fig. a se împrieteni) A se apro-
pia sufleteşte de cineva. 3. v. tr. (a du-
ce, aşeza alături) A apropia braţele
compasului. A apropia electrozii. A
apropia oamenii. A apropia fotoliul de
fereastră. A apropia întreprinderile de
surse de materii prime. A apropia car-
tea de ochi.
Apropiat 1. adj. (care se află aproape)
25
Oraşul apropiat. Apropiata despărţire.
Apropiata plecare. În viitorul apropiat.
2. (fig.) Prieten apropiat. Cunoştinţe
apropiate. Anturajul apropiat al cuiva.
Rudele apropiate. A spune ceva în cer-
cul apropiat. Suntem în relaţii apropia-
te. Suntem prieteni apropiaţi. Suntem
rude apropiate.
Apropiere 1. s. f. (acţiunea de a (se)
apropia) La apropierea trupelor duş-
mane. Apropierea zilei despărţirii. A
simţi apropierea nopţii. 2. (vecinătate)
În imediata apropiere. Din apropiere.
Prin apropiere. A locui în apropiere. A
avea pe cineva în apropiere. A căuta
apropierea cuiva. A fi în apropierea
cuiva. A nu suporta apropierea cuiva.
Aproximativ 1. adj. (aproape adevă-
rat) Calcul aproximativ. Un număr
aproximativ. 2. adv. (circa) Era aproa-
pe ora 10 când a venit. E aproape ace-
laşi lucru. El este aproape de vârsta
mea.
Apt s. f. (bun pentru...) A fi apt pentru
ceva. A se dovedi apt pentru ceva. A fi
apt pentru o sarcină. A fi apt pentru
serviciul militar. A fi declarat apt pen-
tru serviciul militar.
A (se) apuca 1. v. tr. (a lua, a prinde)
A apuca o piatră, un băţ. A apuca un
os cu dinţii. A apuca pe cineva de mâ-
nă, de braţ, de guler, de beregată. A
apuca banii din mâna cuiva. A apuca
ceva cu vârful degetelor, cu mâna goa-
lă, cu amândouă mâinile, cu cleştele,
cu dinţii. A apuca ceva cu grijă. 2. (fig.
a-l cuprinde) A-l apuca pe cineva frigu-
rile, frica, groaza, spaima, scârba,
greaţa, plictiseala, somnul, dorul de
casă. Mă apucă o nostalgie insuporta-
bilă. Ce te-a apucat? 3. (a ajunge la
timp, a reuşi să vadă sau să facă ceva)
A apuca trenul, avionul. A apuca pe
cineva la birou. A apuca primăvara. A
apuca vremuri bune. A apuca anul
2000. Să n-apuc ziua de mâine! A apu-
ca să facă ceva. A apucat să spună
doar câteva cuvinte. 4. v. intr. (a se
angaja pe un drum) A o apuca pe un
drum. A o apuca pe drumul cel mai
scurt spre gară. A o apuca la dreapta,
la stânga. A o apuca pe un drum greşit
în viaţă. A o apuca pe o cale greşită. A
o apuca pe căi necinstite. Încotro s-o
apucat? 5. v. pron. (a se prinde, a se
agăţa) A se apuca de balustradă. A se
apuca de o frânghie. A se apuca cu
mâinile de păr. A se apuca cu amân-
două mâinile de cineva. 6. (a începe să
facă ceva) A se apuca de o treabă, de
lucru, de carte, de învăţătură, de năz-
bâtii. A se apuca serios, încrezător de
treabă.
Apus 1. s. n. (asfinţit) Apus de soare.
La apusul soarelui. A privi apusul soa-
relui. 2. (vest) Spre apus.
A (se) aranja 1. v. tr. (a pune în ordi-
ne, a potrivi) A aranja ceva după mă-
rime, într-o anumită ordine, în ordine
alfabetică, alfabetic, după un anumit
plan, cu mult gust. A aranja un buchet
de flori. A-şi aranja biblioteca, hârtiile.
A-şi aranja cravata, părul, coafura. 2.
(a conveni) A aranja o întâlnire cu cine-
va. 3. v. pron. (a-şi potrivi ţinuta exte-
rioară) A se aranja pentru teatru. Nu
m-am aranjat încă.
A (se) arăta 1. v. tr. (a expune privirii,
a prezenta) A arăta cuiva o scrisoare,
un tablou. A arăta părinţilor notele. A
arăta copilul unui medic. A-şi arăta col-
ţii. Am să vă arăt oraşul. Vreau să-ţi
arăt ceva. Arătaţi-mi ce aţi cumpărat.
2. (a indica) A arăta ceva sau pe cine-
va cu degetul. A arăta cuiva defectele.
A arăta cuiva uşa. A arăta o stea. Cea-
sul arată timpul. Acul magnetic arată
nordul. Termometrul arată opt grade
26
sub zero. 3. (a explica) A arăta cuiva
drumul. A arăta cuiva motivul unui lu-
cru. Îţi arăt eu ţie! 4. (a manifesta) A
arăta cuiva compasiune, respect, sim-
patia sa, bunăvoinţa sa. A arăta înţele-
gere pentru ceva. A-şi arăta recunoştin-
ţa faţă de cineva. A arăta dispreţ faţă
de cineva. A arăta interes pentru ceva.
A-şi arăta bucuria. A arăta curaj. Acum
arăta ce poţi. A arăta prin fapte. Expe-
rienţa a arătat că... Cercetările au arăta
că... 5. v. intr. (a părea, a avea o
anumită înfăţişare) A arată bine, rău,
palid, obosit, îngrozitor. A arăta ca
moartea în vacanţă. Arată mult mai
tânăr. Băiatul arată mai în vârstă decât
este. Cum arată? Doamne, în ce hal
arăţi! 6. v. pron. (a se manifesta, a se
dovedi) A se arăta recunoscător faţă de
cineva, pentru ceva. A se arăta îngădu-
itor faţă de cineva. A se arăta mărini-
mos faţă de cineva. A se arăta binevoi-
tor faţă de cineva. A se arăta satisfăcut
de ceva. A se arăta viteaz. A se arăta
demn de cineva. S-a arătat foarte în-
cântat. 7. (a apărea) A se arăta în pu-
blic. Nu se arată cu săptămânile la
şcoală. Soarele se arată printre nori.
Arbore s. m. (copac) Arbore pitic. Ar-
borele mare cade tare.
Arc 1. s. n. (armă) A întinde arcul. A
trage cu arcul. 2. (resort elastic de
oţel) Arc de automobil. Arc de presiune,
de suspensie. Arc spiral. Parc-ar fi pe
arcuri. 3. (porţiune dintr-o curbă) Arc
de cerc. A descrie un arc cu compasul.
A (se) arde 1. v. intr. (a fi aprins, a se
mistui prin foc) A arde cu vâlvătaie. A
arde ca o făclie. A arde până la teme-
lie. În sobă arde focul. Cărbunii ard.
Arde! 2. (a lumina) Lumina arde. Becul
arde toată noaptea. Lumânările au ars
până la capăt. 3. (a răspândi căldură
mare, a avea febră) A-i arde cuiva faţa
de surescitare. Soarele arde. Obrajii îi
ard. Îi arde capul. Ochii îi ard de bucu-
rie. (fig.) A arde de nerăbdare, de curi-
ozitate, de dor, de iubire. Anu-i arde
cuiva de ceva. A nu-i arde cuiva de
glume. 4. v. tr. (a băga în foc, a con-
suma prin ardere) A arde lemne, căr-
bune, gaz. A arde multă benzină. A
arde hârtiile. A arde buruienile de pe
ogor. Focul a ars totul. El a ars toate
scrisorile. 5. (a strica) A arde friptura.
6. (a trata cu căldură) A arde lut, că-
rămidă, porţelan, ţiglă. 7. v. pron. (a se
frige) A se arde la mână. A se arde cu
apă clocotită. Cine s-a ars cu ciorbă
suflă şi în iaurt.
Ardei s. m. (plantă) Ardei iute. Ardei
gras. A fi iute ca ardeiul. A-i da cuiva
cu ardei pe la nas.
A aresta v. tr. (a priva de libertate) A
aresta ilegal pe cineva. A aresta pe ci-
neva din greşeală.
Argint 1. s. n. (metal preţios) Argint
fin. Argint nativ. Argint în lingouri. 2.
(mai ales la pl.) A plăti cu arginţi.
Aripă 1. s. f. (organ care serveşte la
zbor) A prinde aripi. A tăia cuiva aripi-
le. A lua pe cineva sub aripa sa ocroti-
toare. Pasărea întinde aripile. Cocoşul
bate din aripi. 2. (organ al unui avion)
Aripa avionului. 3. (flanc, extremă)
Aripa dreaptă. Aripa stângă. A ataca
pe aripi. 4. (grupare extremă) Aripa
stângă sau dreaptă a unui partid.
Armată 1. s. f. (totalitatea forţelor mi-
litare) Armată regulată. Armată teres-
tră, navală. Armată de mercenari. Ar-
mată de ocupaţie, de eliberare. A
strânge o armată. A ordona mobilizarea
armatei. 2. (serviciu militar obligato-
riu) A încorpora, a lua pe cineva în ar-
mată. A pleca în armată. A fi în / la
armată. A face armata. A se libera din
27
armată. A se întoarce din armată. A
scuti pe cineva de armată.
Armă s. f. (unealtă sau maşină care
serveşte la atac sau la apărare) Armă
albă, de foc. Armă de atac, de apărare,
defensivă. Arme clasice, convenţionale.
Arme de distrugere în masă. A încărca
arma. A duce la ochi arma. A îndrepta
o armă spre o ţintă. A asigura arma. A
curăţa arma. A pune arma pe umăr. A
ochi pe cineva cu arma. A lupta cu ar-
ma în mână. A pune mâna pe arme. A
întoarce armele. A face uz de arme. A fi
sub arme. A chema pe cineva sub ar-
me. A depune armele. (fig.) A bate pe
cineva cu propriile lui arme. La arme!
Artă 1. s. f. (formă a activităţii uma-
ne) Artă abstractă. Artă populară. Artă
decorativă. Artă dramatică. Operă de
artă. A promova arta. A stimula arta. A
fi un admirator al artei. 2. (pricepere,
măiestrie; îndeletnicire) Arta de a de-
clama. Arta de a citi şi a scrie. Artă in-
terpretativă. Artă culinară. Artă milita-
ră.
Articol 1. s. n. (expunere scrisă într-o
publicaţie periodică) Articol de ziar.
Articol de fond. Articol documentar.
Articol publicitar. A scrie un articol. A
publica un articol. 2. (diviziune într-un
act normativ) Articol de lege. Articol
din contract. 3. (articol de comerţ) Arti-
col cerut, căutat. Articol rar. Articol
vandabil, nevandabil. Articol de larg
consum. Articol de mercerie, de galan-
terie, de toaletă. A lansa pe piaţă un
articol. Acest articol se vinde bine. 4.
(parte de vorbire) Articol hotărât, neho-
tărât.
Artificial 1. adj. (care imită un pro-
dus al naturii) Lac artificial. Gheaţă
artificială. Flori artificiale. Mătase arti-
ficială. Fibre artificiale. 2. (arbitrar)
Clasificare artificială. 3. (prefăcut)
Amabilitate artificială. 4. adv. A hrăni
artificial un bolnav.
Artist s. f. (persoană care lucrează
într-un domeniu al artei, actor) E un
adevărat artist în meseria sa.
Artistic adj. (care aparţine artei) Ideal
artistic. Educaţie artistică. Creaţie ar-
tistică. Reprezentare artistică. Inspira-
ţie artistică. Libertate artistică. A avea
gust artistic.
A (se) arunca 1. v. tr. (a azvârli) A
arunca o piatră, mingea, suliţa, discul,
o greutate. A arunca ancora. A arunca
bombe. A arunca undiţa în apă. A
arunca ceva pe fereastră. A arunca ce-
va peste gard. A arunca ceva din tren,
peste bord. A arunca un geamantan pe
raft. A arunca servieta pe bancă. A
arunca pantofii într-un colţ. A arunca
hârtiile în toate părţile. A arunca pe
cineva afară. A arunca marfa pe piaţă.
A arunca totul claie peste grămadă. A
arunca pe jos. A arunca în mare. A
arunca cuiva mingea. A arunca cuiva
ceva în faţă. A arunca câinelui un os. A
arunca cuiva o privire. Valurile au
aruncat luntrea pe mal. Inamicul a
aruncat podul în aer. Ei au aruncat vi-
na asupra noastră. Vulcanul aruncă
lavă. 2. (a lepăda) A arunca gunoiul. A
arunca lucrurile nefolositoare. A arunca
hainele uzate. A arunca un palton
vechi. A arunca resturi la gunoi. A
arunca ceva la coş. A arunca ceva la
fier vechi. A arunca pe cineva în stra-
dă. Poţi să arunci aceste boarfe vechi.
3. v. intr. (a da cu ceva în cineva) A
arunca cu pietre în cineva. A arunca cu
noroi în cineva. A arunca cu o piatră în
fereastra cuiva. A arunca cuiva cu ceva
în cap. 4. v. pron. (a se azvârli, a se
avânta, a se năpusti) A se arunca într-
un fotoliu. A se arunca în apă. A se
arunca pe fereastră. A se arunca din
28
tren. A se arunca înaintea trenului. A
se arunca pe cal, în şa. A se arunca de
gâtul cuiva. A se arunca în braţele cui-
va. A se arunca în luptă. A se arunca în
foc pentru cineva. A se arunca asupra
cuiva. A se arunca asupra duşmanului.
A se arunca mâncării. A se arunca
asupra prăzii.
A asasina v. tr. (a omorî cu premedi-
tare) A asasina mişeleşte pe cineva. A
asasina în plină stradă pe cineva.
Ascensor s. n. Ascensor de persoane.
Ascensor de mărfuri.
A asculta 1. v. tr. (a-şi încorda auzul)
A asculta un cântec, o cuvântare, o
conferinţă, un concert, buletinul de
ştiri, o transmisie radiofonică, un sce-
nariu radiofonic, o înregistrare, o discu-
ţie, o ceartă, cântecul păsărilor, bătăile
orologiului, orice zgomot. A asculta
atent, încordat, neîncrezător, cu interes,
cu încordare, cu urechile ciulite, cu ure-
chea la pământ. A asculta pe cineva cu
atenţie, cu gura căscată, cu bunăvoin-
ţă, până la sfârşit. A asculta ceva cu
răbdare, cu multă plăcere. A asculta la
uşă. Ne-am oprit să ascultăm cântecul.
Ai ascultat ştirile? Mai întâi ascultă-mă!
Ascultă-mă o clipă! Ascultă bine ce-ţi
spun! Ascultaţi cu toţii! 2. (a examina
oral) A asculta un elev. A asculta pe
elevi tabla înmulţirii. A asculta pe elevi
cuvintele. 3. (a audia) A asculta marto-
rii. A asculta ambele părţi. 4. (a îm-
plini) A asculta dorinţa cuiva. A asculta
rugămintea cuiva. 5. (a se supune) A
asculta pe cineva. A asculta sfatul cui-
va. A-şi asculta părinţii. 6. v. intr. A
asculta orbeşte de cineva. A asculta de
cei mari. A asculta de vorba cuiva. El
nu ascultă de nimeni.
A (se) ascunde 1. v. tr. (a sustrage
vederii) A ascunde banii, o cheie. A as-
cunde chibriturile de copii. A ascunde
un fugar de urmăritori. A ascunde ceva
sub palton. A-şi ascunde mâinile la
spate. A-şi ascunde capul sub plapu-
mă. A-şi ascunde faţa în mâini. 2. (a
tăinui) A ascunde cuiva adevărul. A
ascunde cuiva adevăratul motiv. A as-
cunde cuiva adevărata situaţie. A as-
cunde un necaz de părinţi. A-şi ascun-
de gândurile. A-şi ascunde adevăratele
convingeri. A-şi ascunde mânia, emo-
ţia, curiozitatea, durerea, greşelile. A-şi
ascunde emoţiile faţă de cei din jur. A
ascunde inactivitatea. Dar nu-i nimic de
ascuns aici! N-am să-ţi ascund că...
Dragostea multă vreme nu se poate
ascunde. 3. v. pron. (a se sustrage
vederii) A se ascunde de duşmani. A se
ascunde de o ploaie torenţială. A se
ascunde după un pom, după uşă, în
tufiş. A se ascunde la prieteni în pădu-
re. A se ascunde cu faţa în pernă. A se
ascunde după deget. Soarele s-a as-
cuns. Luna s-a ascuns în nori. Spune,
nu te mai ascunde!
A (se) ascuţi 1. v. tr. (a face mai ascu-
ţit, a face vârf) A ascuţi un cuţit, o coa-
să, o secure, o lamă. A ascuţi un cre-
ion, un ţăruş, o săgeată. 2. (a face mai
ager) A ascuţi mintea, inteligenţa. A
ascuţi simţul limbii. 3. v. pron. (a se
face mai ager) I s-a intensificat privi-
rea. 4. (a se intensifica) Contradicţiile
se ascut tot mai mult.
Aseară adv. (în seara zilei precedente)
De aseară. Până aseară. Aseară am
fost la teatru.
Asemenea 1. adj. (asemănător) Tri-
unghiuri asemenea. 2. (astfel de) Un
asemenea erou. Un asemenea om.
Asemenea vreme călduroasă. Pe ase-
menea vreme frumoasă. Importanţa
unor asemenea noi descoperiri. Ase-
menea cazuri. În asemenea împreju-
rări. O asemenea căldură n-a mai fost
de mult. 3. adv. (aşijderea) El v-a par-
29
ticipa de asemenea.
A (se) asigura 1. v. tr. (a garanta, a
face ca ceva să fie sigur) A asigura vii-
torul cuiva, drepturile cuiva. A asigura
deplina egalitate în drepturi. A asigura
pacea. A asigura independenţa Patriei.
A asigura aprovizionarea cu materii
prime. Nu putem asigura livrarea la
timp a mărfurilor. 2. (a încredinţa) A
asigura pe cineva de ceva. A asigura
pe cineva de contrariul. A asigura pe
cineva de sprijinul său. A asigura pe
cineva de prietenia sa, de dragostea
sa. A asigura pe cineva că... Pot să te
asigur că... Te asigur că am dreptate.
Am fost asigurat în repetate rânduri
că... 3. (a încheia un contract de asi-
gurare) A-şi asigura viaţa. A-şi asigura
familia. A asigura o casă contra incen-
diului. A-şi asigura proprietatea contra
furtului. A asigura pe locuitori împotri-
va accidentelor. 4. v. pron. (a-şi lua
măsurile de precauţie) A se asigura
într-o anumită problemă. A se asigura
privinţa unei persoane sau a unui lu-
cru. 5. (a face o asigurare) A se asigu-
ra contra accidentelor. A se asigura în
caz de deces.
Asigurare 1. s. f. (punere în siguran-
ţă) Asigurarea viitorului. Asigurarea
aprovizionării cu materii prime. 2. (în-
credinţare) Asigurare scrisă. Asigura-
rea bunurilor. Asigurarea autoturismu-
lui. Asigurare de bătrâneţe. Asigurare
pentru caz de boală. Asigurare contra
furtului. Asigurare contra accidentelor.
Asigurare contra incendiului. Asigurare
în caz de şomaj. Asigurare de respon-
sabilitate. Asigurări sociale. A da cuiva
asigurarea că... A da cuiva toate asigu-
rările. A obţine de la cineva asigurarea
că... A încheia o asigurare.
A asista 1. v. intr. (a lua parte la..., a
fi de faţă) A asista la o festivitate, la o
premieră, la o oră de curs, la un pro-
ces, la un act oficial, la o festivitate de
inaugurare, la serviciul divin. 2. v. tr.
(a sta pe lângă cineva pentru a-l aju-
ta) A asista un chirurg la operaţie.
Asociaţie 1. s. f. (grupare de persoa-
ne) Asociaţie economică, industrială,
studenţească. A întemeia, a înfiinţa o
asociaţie. A desfiinţa o asociaţie. A in-
tra într-o asociaţie. A ieşi dintr-o asoci-
aţie. A face parte dintr-o asociaţie. A
primi pe cineva într-o asociaţie. A ex-
clude pe cineva dintr-o asociaţie. 2.
(proprietate a psihicului) Asociaţie de
idei.
Aspect 1. s. f. (înfăţişare) Aspect exte-
rior. Aspect îngrijit. A avea un aspect
plăcut. A judeca după aspectul exterior.
A-şi îngriji aspectul exterior. A avea
aspectul unui om sănătos, unui om
bolnav. 2. (criteriu, punct de vedere)
Sub acest aspect. A vedea ceva sub un
anumit aspect. A privi ceva sub un alt
aspect. Acesta este un aspect impor-
tant.
Aspirator s. n. (aparat pentru aspira-
rea prafului) Aspirator de aer, de gaze,
de praf.
Aspru 1. adj. (zgrunţuros; tare şi ţe-
pos) Suprafaţă aspră. Hârtie aspră.
Ţesătură aspră. Barbă aspră. Păr as-
pru. Perie aspră. Piele aspră. A fi aspru
la pipăit. 2. (calcaros) Apă aspră. 3.
(sever, necruţător) Om aspru. Pedeap-
să aspră. Privire aspră. A fi aspru cu
cineva. 4. (fig. intens, puternic) Vânt
aspru. Ger aspru. Iarnă aspră. Vreme
aspră. Climă aspră. 5. adv. (sever) A
se purta aspru cu cineva. A mustra as-
pru pe cineva. A judeca aspru pe cine-
va. A pedepsi aspru pe cineva.
Astăzi 1. adv. (în ziua aceasta) De ieri
până astăzi. Şedinţa de astăzi. Ziarul
de astăzi. Buletinul de ştiri de astăzi.
30
Ba astăzi, ba mâine. Mai bine astăzi
decât mâine. Astăzi este sâmbătă, 10
septembrie. Nu lăsa pe mâine ce poţi
face astăzi. 2. (în timpul de acum) În
situaţia de astăzi. Tineretul de astăzi.
Generaţia de astăzi. Astăzi multe sunt
astfel decât odinioară. Aşa ceva nu mai
constituie o excepţie astăzi. Aşa ceva
nu mai există astăzi.
Astfel 1. adv. (aşa, în acest fel) Dacă
astfel stau lucrurile atunci... El vorbeş-
te astfel încât îl poate înţelege oricine.
2. adj. (asemenea) Un astfel de om. Un
astfel de procedeu. Astfel de fapte. În
astfel de ocazii. Pe o astfel de vreme.
Cu astfel de oameni n-o scoţi la capăt.
Ce să faci cu un astfel de om?
A (se) astupa 1. v. tr. (a închide, a
acoperi, a înfunda) A astupa o gaură, o
conductă, o fereastră, o uşă, un şanţ. A
astupa crăpăturile cu hârtie, cu mortar.
A astupa sticla cu un dop, A-şi astupa
urechile. A-i astupa cuiva gura. Gura
lumii numai pământul o astupă. 2. v.
pron. (a se înfunda) Conducta de apă
s-a astupat.
A-şi asuma v. tr. (a lua asupra sa) A-
şi asuma o răspundere. A-şi asuma
răspunderea pentru ceva. A-şi asuma
toată răspunderea. A-şi asuma un risc.
Aşa 1. adv. (în felul acesta, astfel) Aşa
sunt eu. Aşa nu mai merge. Nu aşa ne-
a fost vorba. Aşa e bine. Lucrurile stau
aşa. Aşa şi nu altfel. Şi aşa, şi aşa. Ori
aşa, ori aşa. Aşa şi aşa. A o duce aşa
şi aşa. Azi aşa, mâine aşa. Nici aşa,
nici aşa. 2. (întocmai, exact) Aşa e?
Nu-i aşa? Aşa-i! Cum aşa? 3. (atât de)
O casă aşa veche. Un cântec aşa de
frumos. Sunt aşa de fericit! Sunt aşa
de obosit! Îmi pare aşa de rău! Nu e
aşa de simplu. Nu vorbi aşa tare! Nici-
odată n-am văzut un oraş aşa de fru-
mos. Am rămas aşa surprins că... De
ce vii aşa târziu? 4. adj. (asemenea,
astfel de) Pe o vreme aşa de frumoasă.
Aşa nuntă mai rar. Aşa un ghinion! Aşa
musafiri nu mai invit.
A (se) aşeza 1. v. pron. (a lua loc, a se
pune) A se aşeza pe scaun, pe cana-
pea, în fotoliu, pe pat. A se aşeza pe
pământ, pe iarbă. A se aşeza la masă,
în bancă. A se aşeza la soare, la um-
bră, sub un copac. A se aşeza la fe-
reastră, lângă cineva, alături. A se
aşeza pe locul său, pe locul altuia. A se
aşeza la lucru. Îmi permiteţi să mă
aşez lângă dumneavoastră? 2. (a se
lăsa din zbor) Pasărea s-a aşezat pe o
creangă. Albinele se aşează pe flori.
Porumbelul s-a aşezat pe pervazul fe-
restrei. Muştele s-au aşezat pe tort. Un
stol de păsări se aşează în teiul bătrân.
Ţi s-a aşezat o albină pe mână. 3. (a se
limpezi, a se depune, a se aşterne) A
lăsa să se aşeze. Vinul s-a aşezat. So-
luţia trebuie să se aşeze. S-a aşezat
bruma peste livezi. Zăpada se aşează
pe pământul îngheţat. 4. (a se stabili)
A se aşeza la Bucureşti. A se aşeza la
ţară. S-a aşezat la Brăila ca medic. 5.
v. tr. (a pune) A aşeza un copil pe sca-
un. A aşeza pe elevi în bănci. A aşeza
oaspeţii la mese. A aşeza pe cineva la
lucru. A aşeza un dulap lângă perete. A
aşeza tacâmul lângă farfurie. 6. (a
aranja) A aşeza tacâmurile pe masă. A
aşeza cărţile pe birou, în bibliotecă. A
aşeza mese şi scaune pe terasă. A
aşeza lenjeria în dulap. A aşeza mărfu-
rile în rafturi. A aşeza fişele alfabetic,
după alfabet, în ordine alfabetică. A
aşeza altfel mobila. A aşeza ceva la
loc.
A (se) aştepta 1. v. tr. (a sta într-un
loc pentru a vedea pe cineva) A aştep-
ta un prieten, oaspeţi, invitaţi la masă,
trenul. A aştepta momentul potrivit, o
ocazie favorabilă. A aştepta un răs-
31
puns de la cineva, o scrisoare. A aştep-
ta plin de îngrijorare întoarcerea cuiva.
A aştepta viitorul cu încredere. A aştep-
ta pe cineva la gară, la aeroport, în
port. A aştepta ore în şir, zile în şir,
mult şi bine, până la ziua de apoi, mult
timp în picioare. A aştepta cu răbdare,
cu nerăbdare, plin de nerăbdare, cu
îngrijorare, cuprins de nelinişte. A aş-
tepta degeaba, în zadar. A aştepta ce-
va cu sufletul la gură. A face pe cineva
să aştepte în zadar. A se lăsa aşteptat.
Aşteptăm să înceteze ploaia. Aşteptaţi,
vă rog, o clipă! Poţi să aştepţi mult şi
bine! Aştept aici mai bine de un ceas. Îl
aşteaptă probleme importante. Pe în-
vingător îl aşteaptă o recompensă.
Timpul nu aşteaptă. Aşteaptă să-i pice
mură-n gură. 2. (a-i da cuiva răgaz, a
lăsa să treacă timpul, a zăbovi) A aş-
tepta un datornic. A aştepta ceva de la
cineva. A aştepta ce va urma. 3 v.
pron. (a crede, a prevedea, a conta) A
se aştepta la ceva. A se aştepta la un
succes, la vizita cuiva, la lucrul cel mai
rău, la orice. Se poate aştepta la un
mare pericol. De la el te poţi aştepta la
orice. Nu m-am aşteptat să veniţi aşa
devreme. Nu mă aşteptam să te mai
prind acasă. Cine s-ar fi aşteptat la
aşa ceva? Nu mă aşteptam la una ca
asta. E de aşteptat ca...
A (se) aşterne 1. v. tr. (a întinde, a
împrăştia) A aşterne un covor pe jos. A
aşterne nisip, cenuşă pe trotuar. A aş-
terne paie pe jos. 2. (a pregăti, a pune)
A aşterne patul. A aşterne masa. Cum
îţi vei aşterne aşa vei dormi. 3. v. pron.
(a se întinde, a se împrăştia pe jos)
Zăpada se aşterne pe pământ. Ceaţa s-
a aşternut pe vale. O câmpie întinsă se
aşternea în faţa noastră. 4. (a se apu-
ca de ceva) A se aşterne pe lucru. A se
aşterne la vorbă. A se aşterne pe gân-
duri.
Aşternut s. n. (totalitatea obiectelor
cu care se pregăteşte patul) A aerisi
aşternutul. A scutura aşternutul. A
scoate aşternutul. A schimba aşternu-
tul. A pregăti aşternutul. A intra în aş-
ternut.
Atac 1. s. n. (acţiune de luptă ofensi-
vă) Atac asupra poziţiilor duşmane.
Atac aerian, cu tancuri, de artilerie, la
baionetă, cu gaze. Atac inamic. Atac pe
flanc. Atac prin surprindere. Ordin de
atac. A porni la atac. A declanşa ata-
cul. A iniţia un atac. A trece la atac. A
desfăşura atacul. A rezista unui atac.
A ţine piept unui atac. A înfrunta atacul
duşman. A respinge un atac. 2. (iniţia-
tivă într-un joc sportiv) A fi în atac. A
para un atac. A stăvili atacul adversa-
rului. 3. (critică violentă) Atacul opozi-
ţiei împotriva guvernului. A îndrepta
atacuri masive împotriva cuiva. A fi
ţinta atacurilor cuiva. 4. (apariţie brus-
că a unei boli) Atac de cord. Atac de
epilepsie. Atac de friguri. A avea un
atac.
A ataca 1. v. tr. (a porni un atac) A
ataca duşmanul prin surprindere, din
flanc. A ataca o armată duşmană la
liziera unei păduri. A ataca cu arma în
mână. A ataca cu artilerie, cu tancuri.
2. (a comite o agresiune) A ataca pe
cineva cu cuţitul. A ataca pe cineva pe
neaşteptate, în întuneric, pe la spate,
mişeleşte, în plină stradă. Ursul a ata-
cat pe un vânător. 3. (fig. a critica vio-
lent) A ataca pe cineva în public, în
presă. A ataca punctul de vedere al
cuiva. A ataca politica guvernului. 4. (a
distruge) Rugina atacă fierul. Aceste
eforturi i-au atacat sănătatea. 5. (fig. a
începe să studieze) A ataca o proble-
mă. 6. (a contesta, a face apel) A ataca
un testament, o hotărâre judecătoreas-
că, un recurs. Sentinţă care nu poate fi
atacată.
32
A atârna 1. v. intr. (a sta suspendat)
Tabloul atârnă pe perete. Rufele atârnă
pe frânghie la uscat. Lustra atârnă
deasupra mesei. Stânca atârnă deasu-
pra mării. Costumul atârnă pe el. 2. (a
se apleca sub o povară) Crengile brazi-
lor atârnă până la pământ. Crengile
atârnă de rod. 3. (a depinde) A atârna
de cineva sau ceva. Soarta noastră
atârnă de această hotărâre. 4. v. tr. (a
agăţa) A atârna un tablou pe perete. A
atârna rufele la uscat. A-şi atârna pal-
tonul în cui. A-şi atârna arma pe umăr.
A atârna vacii un clopot de gât. A-i
atârna cuiva lingurile de gât.
Atât 1. adv. (aşa de mult) Nu e atât de
simplu. Nu vorbi atât de tare! Vorbeşte
atât de convingător, încât îl crede orici-
ne. Nu e atât de prost să creadă aceas-
ta. Nu se va întoarce atât de curând. A
fost atât de speriată, că n-a putut scoa-
te un cuvânt. Am fost atât de surprins
că… Am fost atât de prost tratat încât…
Sunt atât de fericit de aceasta! Îmi pare
atât de rău de aceasta! De ce vii atât
de târziu? 2. pron. nehot. Atâta-i tot.
Atâta şi nimic mai mult. 3. adj. nehot.
Atâta lume. Am spus-o de atâtea ori. Te
superi pentru atâta lucru.
Atent 1. adj. (concentrat) A fi atent. A
fi atent la ceva. A fi atent la lecţie. A fi
atent la circulaţie. A face pe cineva
atent la ceva. Fii atent! 2. (amabil, po-
liticos) Bărbat atent. A fi atent cu cine-
va. 3. adv. (cu atenţie) A asculta atent
ceva. A urmări atent ceva. A citi atent o
scrisoare.
Atenţie 1. s. f. (concentrare a psihi-
cului) A asculta pe cineva cu multă
atenţie. 2. (interes, preocupare) În
atenţia cuiva. A acorda atenţie cuiva
sau uni lucru. A atrage cuiva atenţia
asupra cuiva sau asupra unui lucru. A
atrage atenţia asupra unui neajuns,
asupra lipsurilor. A atrage atenţia cui-
va asupra sa. A nu acorda cuiva sau
unui lucru nicio atenţie. A solicita aten-
ţia cuiva. A supune ceva atenţiei cuiva.
A captiva atenţia cuiva. A distrage
atenţia cuiva de la ceva. A-şi îndrepta
atenţia asupra cuiva sau asupra unui
lucru. A urmări ceva cu atenţie. A fi în
centrul atenţiei. Se pare că a scăpat
atenţiei dumneavoastră faptul că...
Atrag atenţia că... Pot să vă reţin aten-
ţia câteva clipe? 3. (amabilitate) A în-
conjura pe cineva cu atenţie. A copleşi
pe cineva cu atenţii. 4. (dar) A aduce
cuiva o mică atenţie. 5. interj. Atenţie!
Atenţie la tren! Atenţie la treaptă! Aten-
ţie, vopsit proaspăt!
A (se) atenua 1. v. tr. (a micşora, a
reduce) A atenua efectul unei explozii.
A atenua durerea. 2. v. pron. (a se re-
duce) Durerea i s-a atenuat.
A ateriza v. intr. (a efectua o ateriza-
re) A ateriza pe aeroport. Avionul a ate-
rizat forţat în deşert. Avionul nu poate
ateriza din cauza ceţii.
A (se) atinge 1. v. tr. (a lua contact cu
ceva) A atinge un obiect expus. A atin-
ge masa cu mâna. A atinge un fir elec-
tric, o instalaţie. A atinge pe cineva din
greşeală. A atinge cu degetele. Nu mă
atinge! Este interzis a se atinge cu mâ-
na. 2. (a lovi uşor) A atinge pe cineva
pe umăr. L-am atins cu geanta. 3. (a
vătăma, a leza, a jigni, a impresiona)
A atinge pe cineva unde îl doare. A
atinge amorul propriu al cuiva. A atinge
onoarea cuiva. A atinge pe cineva la
pungă. A atinge la coarda sensibilă pe
cineva. A atinge cu vorba. Asta nu mă
atinge. Glonţul a atins osul. Paralizia a
atins nervii optici. Gerul a atins frunze-
le. 4. (a ajunge) A atinge ceva cu braţul
întins. A atinge tavanul cu mâna, cu
capul. A atinge nivelul. A atinge vârful
muntelui. A atinge vârsta maturităţii. A
33
atinge desăvârşirea. El şi-a atins sco-
pul. Producţia a atins nivelul cel mai
ridicat. Autoturismul atinge viteza de
135 km/h. 5. (a pomeni) A atinge un
subiect. A atinge în discuţie o chestiu-
ne. Acest punct n-a fost atins. 6. v.
pron. (a pune mâna) A se atinge de
ceva. A nu se atinge de nimic. Nimeni
nu are voie să se atingă de lucrurile
mele. Să nu vă atingeţi de aceste lu-
cruri! Bolnavul nu s-a atins de mânca-
re.
Atitudine 1. s. f. (ţinută a corpului)
Atitudine graţioasă. 2. (comportare,
poziţie) Atitudine morală, politică, pro-
gresistă, înaintată, liberală, conserva-
toare, fermă, hotărâtă, lipsită de fermi-
tate, imparţială, intransigentă, elastică,
flexibilă. A avea o atitudine curajoasă
faţă de cineva sau ceva, o atitudine
corectă faţă de cineva, o atitudine rece
faţă de cineva, o atitudine distantă faţă
de cineva, o atitudine pasivă. A păstra
o atitudine distantă faţă de cineva. A
se remarca printr-o atitudine distinsă.
A-şi justifica atitudinea. A lua atitudine
faţă de ceva. A lua atitudine împotriva
cuiva sau a unui lucru. A lua atitudine
în favoarea cuiva sau a unui lucru. A
lua atitudine într-o problemă. A avea o
atitudine critică faţă de ceva. A-şi
schimba radical atitudinea. A cere cui-
va să-şi schimbe atitudinea.
Atmosferă 1. s. f. (înveliş gazos) Nava
cosmică a reintrat în atmosfera pămân-
tului. 2. (fig. ambianţă, stare de spirit)
Atmosferă intimă, degajată, apăsătoa-
re, încordată, duşmănoasă, destructi-
vă, constructivă, rece, încărcată, miste-
rioasă, plăcută, sărbătorească. Atmo-
sferă de încredere, de teroare. A încălzi
atmosfera. A face atmosfera în favoa-
rea sau împotriva unui lucru. A înveni-
na atmosfera politică. Discuţiile au avut
loc într-o atmosferă cordială, de încre-
dere reciprocă.
Atmosferic adj. (referitor la atmosfe-
ră) Presiune atmosferică. Perturbaţii
atmosferice.
Atomic adj. (specific atomilor) Masă
atomică. Nucleu atomic. Energie atomi-
că, Reacţie atomică. Radiaţii atomice.
Submarin atomic. Bombă atomică. Ex-
plozie atomică. Rachetă atomică. Răz-
boi atomic. Putere atomică.
Atracţie 1. s. f. (acţiune reciprocă în-
tre două corpuri) Atracţie universală.
Atracţie moleculară. Atracţie magneti-
că. Forţa de atracţie a pământului. 2.
(înclinare puternică spre cineva sau
ceva, farmec) Forţă de atracţie. A simţi
o mare atracţie pentru cineva. A exerci-
ta o puternică atracţie asupra cuiva. A
avea o atracţie irezistibilă. Muzeul Sa-
tului este o mare atracţie pentru turiştii
străini.
A atrage 1. v. tr. (a exercita o atracţie)
Magnetul atrage fierul. Metalul atrage
trăsnetul. Corpurile sunt atrase de pă-
mânt. 2. (a determina pe cineva să
vină sau se ducă undeva) A atrage pe
cineva într-o aventură. A-l atrage pe
duşman în cursă. A atrage în muncă.
A-i atrage pe studenţi în activitatea şti-
inţifică. A atrage pe cineva de partea
sa. A atrage atenţia. A atrage atenţia
cuiva asupra unui lucru. A atrage aten-
ţia asupra sa. A atrage privirea. A
atrage privirile tuturor asupra sa. A-şi
atrage ura cuiva. A-şi atrage duşmănia
cuiva. A-şi atrage mânia cuiva. Recla-
ma atrage cumpărătorii. Expoziţia atra-
ge mulţi vizitatori. Zgomotul ne-a atras
atenţia. Profesorul le-a atras atenţia
elevilor asupra greşelilor. Aş dori să vă
atrag atenţia asupra următorului lucru.
Ne-a atras atenţia asupra deosebirii ce
există între aceste aparate. Prin faptele
sale nesocotite el şi-a atras mânia tutu-
34
ror. 3. (a avea drept consecinţă) A-şi
atrage neplăceri. Aceasta atrage după
sine o pedeapsă.
A atribui 1. v. tr. (a acorda, a conferi)
A atribui cuiva un ordin, un premiu. A
atribui cuiva Premiul Nobel. 2. (a pune
pe seama sau în socoteala cuiva) A-i
atribui cuiva o vină. A-i atribui cuiva
succesul. A-i atribui cuiva un merit. A-
şi atribui meritele altora. A-i atribui cui-
va calităţi pe care nu le are. A atribui o
poezie unui poet. Îşi atribuie lucruri ca-
re nu-i aparţin de drept.
Atunci 1. adv. (în momentul acela)
Chiar atunci. De atunci. De pe atunci.
Pe atunci. Încă de atunci. Până atunci.
Tot atunci. De atunci până acum. Abia
atunci. Atunci erau alte vremuri. Aşa
ceva nu exista pe atunci. Mai e mult
până atunci. E mult de atunci. De
atunci nu l-am mai văzut. Atunci, pe
mâine. Ei, atunci totul e în ordine. 2.
conj. Dacă mergi în oraş, atunci treci
pe la mine. Dacă tot e să mă duc,
atunci plec imediat.
Aţă s. f. (fir) Aţă de cusut. Fir de aţă. A
băga aţa în ac. Unde-i aţa mai subţire
acolo se rupe.
A audia 1. v. tr. (a asculta) A audia un
martor. 2. (a asculta) A audia o prele-
gere, un concert, un scenariu radiofo-
nic, o înregistrare pe bandă de magne-
tofon.
Aur 1. s. n. (metal preţios) Aur pur.
Aur de 24 de carate. Aur în lingouri. A
sufla cu aur. A căuta aur. Nu tot ce lu-
ceşte este aur. Părul ei are strălucirea
aurului. 2. (bogăţie) A înota în aur. A fi
însetat de aur. Dimineaţa poartă aur în
gură.
Autobuz s. n. (autovehicul cu carose-
ria închisă) A urca în autobuz.
Automat 1. s. n., adj. (care efectuează
anumite operaţii fără intervenţia ne-
mijlocită a omului) Pilot automat.
Strung automat. Telefon automat. Co-
mutator automat. Programare automa-
tă. 2. (mecanic, inconştient) Gest au-
tomat. Reacţie automată. Mişcări auto-
mate. 3. adv. (care se face de la sine)
A face totul automat. A răspunde au-
tomat. A reacţiona automat.
Autor 1. s. m. (persoană care creează
cava) Autor anonim. Colectiv de autori.
Corectură de autor. Drept de autor. 2.
(persoană care produce sau comite
ceva) A fi autorul moral.
Autoritate 1. s. f. (putere, drept) Au-
toritatea părintească. Act de autoritate.
A hotărî cu autoritate. 2. (organ al pu-
terii de stat) Autoritate publică, juridi-
că, administrativă, bisericească. Autori-
tate centrală, locală. 3. (prestigiu) A
avea autoritate. A se bucura de autori-
tate. A-şi câştiga autoritate în faţa cui-
va. A-şi pierde autoritatea. A nu avea
autoritate în faţa cuiva. A submina, a
zdruncina autoritatea cuiva. A interveni
cu toată autoritatea sa pentru cineva
sau ceva. A face uz de autoritatea sa
într-o problemă. A face uz de întreaga
sa autoritate. 4. (personalitate de pres-
tigiu) Autoritate ştiinţifică. Autoritate în
medicină. A fi o autoritate în materie.
Autoservire s. f. (sistem de desfacere
a mărfurilor) Magazin cu autoservire.
Restaurant cu autoservire.
Autostradă s. f. (şosea principală) In-
trare în / pe autostradă. Ieşire din / de
pe autostradă. Intersecţie de autos-
trăzi. Motel pe autostradă. Restaurant
pe autostradă. Staţie de benzină pe
autostradă. A circula pe autostradă. A
ieşi de pe autostradă.
Auz 1. s. n. (simţ cu ajutorul căruia
35
se percep sunetele) Simţul auzului. A
avea auz bun. A-i lua cuiva auzul. 2.
(percepere a sunetelor) La auzul aces-
tor cuvinte s-a supărat.
A (se) auzi 1. v. tr. (a percepe) A auzi
ceasul, cucul. A auzi clopotele bătând.
A auzi voci, strigăte de ajutor, paşi pe
scară. A auzi pe cineva de departe, pe
cineva venind. A auzi prost, greu. A
auzi bine. A auzi numai cu o ureche. A
nu auzi de o ureche. Am auzit câinii
lătrând. Deodată am auzit trei împuş-
cături. Citeşte să te audă toţi. Să te au-
dă Dumnezeu! Să nu-ţi aud gura! Bă-
trânul nu aude. 2. (a afla) A auzi ceva
nou, o veste îmbucurătoare de la cine-
va. A auzi ceva despre cineva. A auzi
numai vorbe bune despre cineva. A-şi
auzi vorbe. N-am auzit nimic. Am auzit
că scrii o piesă nouă. 3. v. intr. (a afla)
A auzi de ceva sau de cineva. A auzi
de ceva din întâmplare. A auzi de noi
arestări. A nu mai auzi de cineva. A nu
mai auzi de numele cuiva. A nu mai voi
să audă de cineva. Aţi auzit despre
asta? De auzit am auzit de el, dar de
văzut nu l-am văzut. Să auzi şi să nu
crezi! 4. v. pron. (a se vorbi) Se aude
un zgomot. În pădure se aud glasuri. În
clipa aceea s-a auzit o bătaie în uşă.
După cum se aude… Ce se mai aude?
Avans 1. s. n. (sumă de bani plătită
anticipat) Avans din salariu. A cere
cuiva un avans din salariu. A primi un
avans. A lua un avans. A plăti cuiva un
avans. 2. (avantaj) A câştiga un avans
faţă de cineva. A avea avans clar faţă
de cineva. A da cuiva un avans. A trece
linia de sosire cu un mare avans.
A avansa 1. v. intr. (a înainta) Avan-
saţi, vă rog! 2. (a progresa) A avansa
într-o ştiinţă. A avansa în învăţarea
unei limbi străine. 3. v. tr. (a promova)
A avansa pe cineva în funcţia de direc-
tor. A avansa pe cineva la gradul de
căpitan. 4. (a acorda anticipat) A
avansa cuiva bani. A avansa cuiva o
anumită sumă de bani.
Avantaj 1. s. n. (folos, profit) A avea
un avantaj incontestabil. A fi în avantaj
faţă de cineva. A urmări avantajul per-
sonal. A lăsa de-o parte avantajul per-
sonal. A aduce cuiva avantaje materia-
le. A obţine avantaje mari din ceva. A
cântări avantajele şi dezavantajele.
Avantajul constă în faptul că… Acest
procedeu are avantajul că… 2. (supe-
rioritate) A folosi un avantaj. A câştiga
un avantaj. A da cuiva un avantaj. 3.
(privilegiu) Este un mare avantaj să
locuieşti aproape de serviciu.
A avea 1. v. tr. (a stăpâni, a poseda, a
deţine, a dispune) A avea o casă, un
apartament, un autoturism, bani, avere
mare. A nu avea nici după ce bea apă.
A avea un fiu, copii, mulţi prieteni. A
avea ochi albaştri, o voce bună, inimă
bună, o memorie bună, ţinere de minte,
mari capacităţi intelectuale, talent, cu-
raj, răbdare. A avea cunoştinţe vaste,
un vocabular bogat, experienţă într-un
domeniu. A avea relaţii bune cu cineva.
A avea timp, răgaz. A avea rezerve. A
avea valoare. A avea o educaţie bună.
A avea un post, o slujbă. A avea o me-
serie, o profesie. A avea o idee. A avea
obligaţia de a face ceva. A avea permi-
siunea de a face ceva. A avea asemă-
nare. A avea bucurie de ceva. De ce ai,
de ce ai mai avea. Ai o bere de la mine
dacă mă ajuţi. N-are importanţă. Ce
aveţi în desagi? Ce avem la cină? Ce
profesie aveţi? 2. (a fi compus din, a
conţine) Apartamentul are patru came-
re. Blocul are zece etaje. Un leu are o
sută de bani. Cartea are multe ilustra-
ţii. Camera are două ferestre. Problema
are câteva soluţii. 3. (a ţine, a purta) A
avea ceva în mână. A avea bani la el. A
36
avea un palton de blană. A avea pan-
tofi noi. A avea o pălărie nouă. Trecăto-
rul nu avea umbrelă. 4. (a fi de) El are
şaptezeci de kilograme. Are şaispreze-
ce ani. Masa are doi metri. Turnul are
cincizeci de metri înălţime. Scândura
are patru metri lungime. Lacul are o
adâncime de cinci metri. A nu mai avea
margini. Toate au o limită. 5. (a simţi,
a suferi) A avea remuşcări de conştiin-
ţă. A avea aversiune faţă de cineva. A
avea pentru cineva o mare simpatie. A
avea ceva cu cineva. A avea ceva împo-
triva unui lucru. A avea o boală, gripă,
temperatură, febră. N-are nimic! Ce ai?
6. (a trebui să) A avea multe de făcut.
A avea ceva de rezolvat. Am de citit.
Am de scris o scrisoare. Mai avem de
mers o oră. A nu avea de ales. N-are
decât să spună. 7. N-are cine să-l
mângâie. N-am cui spune. N-am pe cine
să rog. N-am cu cine merge. N-avem cu
cine să-l înlocuim. N-avem despre cine
vorbi. N-am unde să mă duc.
Aventură 1. s. f. (acţiune îndrăzneaţă
şi riscantă) A trăi o aventură. A căuta
aventura. A încerca o aventură. 2. (le-
gătură amoroasă) A avea cu cineva o
scurtă aventură. Ea a fost prima lui
aventură.
Avere 1. s. f. (avut) Avere mobilă,
imobilă. Avere moştenită, dobândită. A
dobândi avere. A aduna avere. A face
avere. A avea puţină avere. A-şi păstra
averea. A lăsa cuiva moştenire întreaga
sa avere. A-şi risipi, a-şi toca averea. A
pierde întreaga avere în război. A-şi
pierde averea la jocul de cărţi. 2. (su-
mă foarte mare de bani) Aceasta costă
o avere.
A avertiza v. tr. (a preveni) A avertiza
pe cineva de ceva. A avertiza pe cineva
de un pericol. A avertiza pe cineva în
scris. L-am avertizat că acţiunile între-
prinse pot avea urmări grave.
Avion s. n. (aeronavă mai grea decât
aerul) Avion cu două motoare, cu reac-
ţie, supersonic, telecomandat. Avion de
antrenament, de luptă, de bombarda-
ment, de vânătoare, de escortă, de re-
cunoaştere, de transport, de pasageri.
A zbura cu avionul. A călători cu avio-
nul. A lua avionul de Viena. A deturna
un avion. A doborî un avion.
Aviz 1. s. n. (înştiinţare scrisă) Aviz
telefonic, poştal. 2. (părere, apreciere,
rezoluţie) A cere cuiva avizul. A-şi da
avizul.
Avocat s. m. (persoană care acordă
asistenţă juridică) Avocat al apărării.
B
Ba 1. adv. (nicidecum) Nu-i aşa! – Ba
aşa-i! Nu vii? – Ba da! N-ai fost azi la
şcoală? Ba da! Mă duc la cinema. – Ba
n-ai să te duci. 2. conj. Spune ba una,
ba alta.
Babă s. f. (femeie bătrână) Babă rea.
Era odată o babă şi un moşneag. Baba
Dochia îşi scutură cojoacele. Baba e
talpa iadului.
Bacalaureat s. n. (examen, titlu)
Examen de bacalaureat. Candidat la
examenul de bacalaureat. Diplomă de
bacalaureat. A susţine, a da bacalau-
reatul.
Bacşiş s. n. (sumă de bani) A da bac-
şiş. A primi bacşiş. A strecura cuiva un
bacşiş.
Bagaj s. n. (totalitatea lucrurilor care
se iau într-o călătorie) Bagaj de mână.
A-şi face bagajele. A duce bagajul la
37
Avocat stagiar. A-şi lua un avocat. A se
lăsa reprezentat de avocatul său în in-
stanţă.
Azi 1. adv. (în ziua care este în curs)
Azi dimineaţă. Azi la prânz. Azi noapte.
De azi înainte, încolo. De azi într-o săp-
tămână. De azi în trei zile. De azi până
mâine. Începând de azi. De ieri până
azi. A trăi de azi pe mâine. Ba azi, ba
mâine. 2. (în prezent) Tineretul de azi.
Azi sunt multe altfel decât odinioară.
Aşa ceva nu mai este azi o excepţie.
A azvârli 1. v. tr. (a arunca) A azvârli
o piatră. A azvârli pe cineva în apă. 2.
v. intr. A azvârli cu bolovani, cu pietre,
cu scrumiera după cineva.
gară. Predare a bagajelor. Primire a
bagajelor.
Baie 1. s. f. (îmbăiere) A face o baie. A
se răcori făcând o baie. A savura plă-
cerea unei băi. 2. (clădire, cadă, apă
de îmbăiat) Baie publică. A da drumul
la apă în baie. A umple baia cu apă. A
curăţa baia. A-şi pregăti o baie. A pre-
găti cuiva o baie. 3. (staţiune balnea-
ră) A pleca la băi.
Balcon 1. s. n. (platformă cu balus-
tradă) A ieşi în balcon. 2. (rândul de
locuri dintr-o sală de spectacol) A sta
la balcon. A lua un loc la balcon.
Balon 1. s. n. (aerostat) A decola cu
balonul. A zbura cu balonul. A lansa
un balon. 2. (jucărie) A umfla un ba-
lon. A sparge un balon. 3. (minge) A
conduce balonul la picior. A juca balo-
nul. A (re)pune balonul în joc. A pasa
cuiva balonul. A-şi potrivi balonul. A fi
la balon. A intra în posesia balonului. A
rămâne în posesia balonului. A arunca
balonul. A lovi balonul cu capul. A sto-
pa balonul pe piept. A trimite balonul în
poartă.
Baltă s. f. 1. (apă stătătoare, lac, iaz)
Baltă cu peşte. A da cu bâta în baltă.
2. (băltoacă) A călca într-o baltă. Pe
străzi s-au format bălţi mari de apă de
ploaie.
Ban 1. s. m. (monedă) Bani mari, mă-
runţi. Bani de hârtie, de metal. Bani
falşi. Bani gheaţă, peşin, lichizi. Bani
de buzunar. Bani aruncaţi în vânt. Fe-
cior de bani gata. A câştiga, a face
bani. A falsifica bani. A încasa bani. A
delapida bani. A schimba bani. A in-
vesti, a-şi plasa banii în ceva. A scoate
bani din ceva. A avea bani la bancă, la
C.E.C. A strânge bani. A împrumuta
cuiva bani. A face rost de bani pentru
ceva. A nu avea bani. A sta bine, prost
cu banii. A fi în criză de bani. A cheltui
banii pe ceva. A plăti bani grei pe /
pentru ceva. A băga banii în buzunar.
A nu se uita la bani. A se închina banu-
lui. A avea bani cu ghiotura. A avea
bani la ciorap. A arunca banii pe fe-
reastră, în vânt. A-i aluneca cuiva banii
printre degete. Banul este totul pentru
cineva. Banul este ochiul dracului. Ba-
nii strângătorului pe mâna risipitorului.
Frate, frate, dar brânza-i pe bani. Banii
n-au miros. Strânge bani albi pentru
zile negre! 2. (unitate monetară) A nu
avea niciun ban. A cheltui ultimul ban.
A da rest până la ultimul ban. A nu fa-
ce un ban chior. A nu da un ban chior
pe ceva sau pe cineva.
Bancă1 s. f. (scaun lung, scaun cu
pupitru pentru şcolari) Bancă de
lemn, de piatră. Bancă de şcoală. Ban-
ca acuzaţiilor. Banca apărării. De pe
băncile şcolii. A se aşeza pe bancă. A
sta pe bancă. A se ridica de pe bancă.
38
A sta în bancă. A ieşi din bancă. A sta
împreună în aceeaşi bancă. A scoate
ceva de sub bancă.
Bancă2 s. f. (instituţie) Bancă de cre-
dit, de depuneri, de schimb, de emisiu-
ne. Bancă naţională, de stat, particula-
ră. A depune bani la bancă. A avea
bani la bancă. A ridica bani de la ban-
că. A avea un cont la bancă. A sparge o
bancă.
Bancnotă s. f (hârtie-monedă) Banc-
notă falsă. A pune în circulaţie bancno-
te false.
Bandaj s. n. (fâşie de tifon sau de
pânză) A aplica un bandaj. A scoate un
bandaj.
A bandaja v. tr. (a aplica un bandaj) A
bandaja un braţ rupt. A bandaja un
deget luxat, scrântit. A bandaja pe ci-
neva.
Barbă s. f. (păr care creşte la bărbaţi
pe bărbie şi pe obraji) Barbă mare,
ţepoasă, căruntă, nerasă. Bărbat cu
barbă. A-i mânji cuiva barba. A-şi lăsa
barbă. A avea o barbă aspră. A-şi rade
barba. A tunde cuiva barba. A se scăr-
pina în barbă. A şopti ceva în barbă. A
râde în barbă. A se trage de barbă cu
cineva. A trage nădejde ca spânul de
barbă. Barba mare, minte n-are.
Barcă s. f. (ambarcaţie mică) Barcă cu
motor. Barcă cu pânze. Barcă cu vâsle.
Barcă de salvare. Barcă de pescar.
Barcă pneumatică. A trece râul cu bar-
ca. A trage barca la mal. A lăsa, a co-
borî bărcile la apă.
Barieră 1. s. f. (bară mobilă cu care
se opreşte circulaţia) Barieră de cale
ferată. Barieră manuală, automată.
Barieră vamală. Barieră socială. A în-
chide bariera. A lăsa bariera. A des-
chide bariera. A ridica bariera. A opri la
barieră. A sta la barieră. A trece prin
bariera lăsată. A sparge barierele con-
venţionale. A ridica o barieră între el şi
ceilalţi. 2. (loc pe unde se intră într-un
oraş) A locui dincolo de barieră.
A (se) bate 1. v. tr. (a lovi) A bate pe
cineva. A bate calul, un câine. A bate
pe cineva peste obraji, peste gură, pes-
te picioare, la palmă, la tălpi, la spate,
în cap. A bate un copil la fund. A bate
pe cineva cu băţul, cu pumnul. A bate
pe cineva fără (niciun) motiv. A bate pe
cineva rău, zdravăn, măr. Nu-l bate! 2.
(a învinge, a birui) A bate duşmanul. A
bate în luptă. A bate pe cineva cu pro-
priile-i arme. 3. (a lovi repetat) A bate
covoarele. A bate o plapumă. A bate
carnea. A bate nucile. A bate coasa. A
bate toba. A bate tactul. A bate mult
drum. A bate podurile. A bate pasul pe
loc. A bate albuşul spumă. A bate friş-
ca. A bate untul în putinei. Bate fierul
cât e cald. 4. (a fixa) A bate un par în
pământ. A bate un cui în perete. A bate
uşa în cuie. A bate un tablou pe perete.
5. v. intr. (a izbi) A bate la uşă. A bate
la uşa cuiva. A bate la / în fereastră. A
bate în perete. A bate cu pumnul în
masă. A bate din palme, din picioare. A
bate din gură degeaba. Ploaia bate în
fereastră. Valurile bat în mal, în ziduri-
le cetăţii. 6. (a palpita, a zvâcni) A-i
bate cuiva inima de frică. A-i bate cuiva
tâmplele. Pulsul bate slab, accelerat,
neregulat. 7. Soarele bate în ochi. Bate
un vânt puternic. Vântul bate din faţă.
Vântul a continuat să bată toată noap-
tea. Din ce parte bate vântul? 8. (a
emite sunete ritmice) Orologiul abătut
miezul nopţii. 9. v. pron. (a se lovi, a
se izbi) A se bate cu cineva pentru ce-
va. A se bate pentru o fată. A se bate
ca orbii. A se bate cu capul de pereţi. A
se bate cap în cap. 10. (a se lupta) A
se bate pentru Patrie. A se bate cu
39
duşmanul. A se lupta în luptă dreaptă.
A se bate în duel. A se bate în săbii.
Baterie 1. s. f. (subunitate de artile-
rie) Baterie de câmp, asediu, antiaeri-
ană, antitanc. 2. Baterie electrică. Ba-
terie de acumulatoare. A încărca bate-
ria. A schimba, a înlocui bateria unei
lanterne de buzunar.
Batistă s. f. (bucată pătrată de pânză)
Batistă murdară. A-şi sufla nasul în
batistă. A face (un) nod la batistă. A
flutura batista.
A (se) baza 1. v. pron. (a se sprijini) A
se baza pe experienţă. A se baza pe
fapte. A se baza pe reciprocitate. Teoria
aceasta se bazează pe date sigure.
Acuzaţia se bazează pe depoziţiile mar-
torilor. Această afirmaţie se bazează pe
observaţia că… Planul meu se bazează
pe următoarele consideraţii. Pe ce se
bazează speranţele lui? 2. (a se bizui)
A se baza pe cineva. A nu se putea ba-
za pe cineva. Pe el poţi să te bazezi. 3.
v. tr. (a sprijini) A-şi baza afirmaţia pe
fapte. A baza o teorie pe fapte verifica-
te, pe o presupunere. A-şi baza argu-
mentarea pe date concrete.
Bază 1. s. f. (temelie) A pune baza
unei clădiri. 2. (latură) Baza unui tri-
unghi. 3. (elementul fundamental) Ba-
za economică a societăţii. Fără bază.
Pe baza. În baza. A avea o bază solidă.
A sta pe baze sănătoase. A sta, a fi la
baza unui lucru. A pune bazele unui
lucru. A pune ceva pe baze noi, pe baze
sigure. A pune ceva la baza unui lucru.
A crea bazele unei noi politici. A avea o
bază materială bună. A lucra pe baze
ştiinţifice. 4. (loc) Bază militară. Bază
aeriană, de rachete. Bază de aprovizi-
onare, de atac. A construi noi baze. A
desfiinţa o bază. A desfiinţa bazele
militare.
Bazin 1. s. n. (rezervor) Bazin de
acumulare, de colectare. Bazin de înot.
Bazin pentru copii. A schimba apa din
bazin. Bazin portuar. 2. (regiune) Ba-
zinul Dunării. Bazin carbonifer. 3. (ca-
vitate formată de cele două oase iliace)
Oasele bazinului. Cavitatea bazinului.
Fractură de bazin.
A (se) băga 1. v. tr. (a introduce) A
băga cheia în broască. A băga sabia în
teacă. A băga scrisoarea în plic. A băga
mâinile în buzunar. A băga aţă în ac. A
băga mâna printre gratii. A-şi băga va-
tă în urechi. A băga cărţile în servietă.
A băga ceva în geamantan, în portba-
gaj, în frigider. A băga pe cineva sub
masă. A băga trei persoane într-o ca-
meră. A băga pe cineva la închisoare. A
băga pe cineva în fiare, în lanţuri. A-şi
băga nasul unde nu-i fierbe oala. A-şi
băga ceva în cap. A-i băga cuiva ceva
în cap. A băga cuiva minţile în cap. A
băga cuiva frica în oase. A băga pe ci-
neva de viu în mormânt. 2. (a plasa) A
băga bani într-o afacere. A băga mulţi
bani într-un apartament. 3. v. pron. (a
se vârî) A se băga în casă. A se băga în
apă. A se băga sub pat. A se băga prin-
tre lume. A se băga în sufletul cuiva, în
ochii cuiva, sub pielea cuiva. 4. (a se
amesteca) A se în treburile altora. A se
băga în toate. A se băga în vorbă. Nu s-
a băgat în discuţiile noastre. Nu te bă-
ga!
A bănui 1. v. tr. (a presupune, a pre-
simţi) A bănui ceva. A bănui adevărul.
Fără a bănui ceva. Fără a bănui nimic.
Bănuiesc că are dreptate. Bănuiesc că
este acasă. Am bănuit demult aceasta.
Era de bănuit. Cine ar fi putut bănui că
se va întâmpla astfel. 2. (a suspecta) A
bănui pe cineva de ceva, de furt, de
trădare, de crimă. A bănui pe un copil
de minciună. A bănui pe un coleg de
nesinceritate. A bănui pe cineva pe ne-
40
drept. A fi bănuit de ceva. A da de bă-
nuit. El este bănuit de furt. Pe cine bă-
nuieşti?
Bărbat 1. s. m. (persoană adultă de
sex masculin) Un bărbat tânăr. Un
bărbat în vârstă. Un bărbat în floarea
vârstei. Un bărbat în puterea cuvântu-
lui. Un bărbat puternic. Un bărbat bine.
De la bărbat la bărbat. A se încurca cu
bărbaţii. Fii bărbat! 2. (soţ) A nu avea
bărbat. A lua pe cineva de bărbat. A-şi
găsi un bărbat. A divorţa de bărbat. A
trăi despărţită de bărbat.
Bărbătesc adj. (caracteristic bărbaţi-
lor, de bărbat) Sexul bărbătesc. Voce
bărbătească. Haine bărbăteşti. Pantofi
bărbăteşti. Trăsătură bărbătească. În-
suşire tipic bărbătească. Forţă bărbă-
tească. Energie bărbătească. Hotărâre
bărbătească. Faptă bărbătească. Pro-
fesii bărbăteşti.
Bătaie 1. s. f. (corecţie, încăierare) A
ameninţa pe cineva cu bătaia. A da
cuiva o bătaie. A trage cuiva o bătaie. A
lua o bătaie. A primi o bătaie. A snopi
pe cineva în bătaie. A omorî pe cineva
în bătaie. A începe o bătaie. A sări la
bătaie. A opri o bătaie. A se lua la băta-
ie. A ajunge la bătaie cu cineva. Bătaia
este interzisă în şcoală. Bătaia e ruptă
din rai. 2. (lovire, ciocănire, zvâcnire)
Bătaie de aripi. O bătaie la uşă. Bătaia
inimii. Bătaia pulsului. Bătaia ceasului.
Cu bătaie la uşă afli de este cineva
acasă. 3. (suflare) Bătaia vântului.
Bătrân 1. adj. (înaintat în vârstă) Om
bătrân. Fată bătrână. A se simţi bătrân
şi slab. 2. (care există de mult timp)
Tei bătrân. Stupi bătrâni. 3. s. m., s. f.
(moşneag, babă) Bătrân gârbovit. Bă-
trână blajină. Din bătrâni. 4. (părinţi)
Bătrânii mei sunt la ţară.
A bea 1. v. tr. (a înghiţi un lichid) A
bea apă, lapte, ceai, cafea. A bea un
pahar de apă, o sticlă de bere, un pă-
hărel. A bea un pahar de bun venit, la
despărţire. A nu avea după ce bea apă.
A bea dintr-o înghiţitură. A bea pe să-
turate. A bea lacom. A bea din sticlă. A
bea pe stomacul gol. A bea de diminea-
ţă, până noaptea târziu. A bea la botul
calului. A bea cu măsură, fără măsură,
peste măsură. A bea mult, vârtos,
zdravăn. A bea în sănătatea cuiva, în
cinstea cuiva. A bea pentru succes,
pentru reuşită. A băut atâta apă, încât i
s-a făcut rău. De ce bei, de ce ai mai
bea. Doar n-am băut gaz, cerneală! 2.
(a cheltui pe băutură) A-şi bea banii,
salariul. A-şi bea şi cămaşa. A-şi bea şi
minţile. Şi-a băut averea. 3. (a consu-
ma băuturi alcoolice) A început să bea.
Prietenul lui bea demult. Îi place să
bea.
Bec s. n. (lampă electrică) Bec mat. A
schimba becul. A înşuruba un bec. S-a
ars becul.
Benzină s. f. (produs petrolier) Benzi-
nă auto. Benzină grea, uşoară, norma-
lă. Benzină super. Benzină cu cifra oc-
tanică ridicată.
Bere s. f. (băutură slab alcoolizată)
Bere neagră, blondă. Bere de casă.
Bere slabă, tare. Bere răsuflată. Bere
la sticlă, la butoi. A trage berea. A bea
bere. A mergea la o bere. A invita pe
cineva la o bere. A sta la o bere.
Beton s. n. (material de construcţie)
Beton armat. Beton cu priză rapidă.
Beton turnat, şpriţuit. A turna beton.
Bibliotecă 1. s. f. (instituţie care co-
lecţionează cărţi) A merge la bibliotecă.
A lucra în / la bibliotecă. 2. (colecţie)
Bibliotecă de împrumut. Bibliotecă am-
bulantă.
41
Bicicletă s. f. (vehicul cu două roţi)
Bicicletă bărbătească, de damă. Bici-
cletă de curse, de turism. Bicicletă cu
motor. A se urca pe bicicletă. A coborî
de pe bicicletă. A merge cu bicicleta.
Biet adj. (sărman, regretat) Bietul co-
pil. Un biet nenorocit. Bietul meu tată.
Bilet 1. s. n. (scrisoare scurtă) A scrie
un bilet. Am găsit un bilet pe masă. 2.
(bucată de hârtie care atestă un drept)
Bilet de tren, de avion, de peron. Bilet
cu preţ redus. Bilet dus şi întors. Bilet
de intrare. Bilet de teatru, de operă, de
concert, de cinematograf. A prezenta
biletele la control. A călători fără bilet.
A reţine bilete pentru / la un spectacol.
A intra fără bilet. Nu mai sunt bilete.
Bine 1. adv. (în mod favorabil, aşa
cum se cere) A trăi bine. A se odihni
bine. A dormi bine. A se termina cu bi-
ne. A se înţelege bine cu cineva. A fi
bine situat. A vinde bine ceva. A-i prin-
de bine cuiva. A-i merge cuiva bine. A
se pune bine cu / pe lângă cineva. A o
nimeri bine cu ceva. A fi văzut bine de
cineva. A o duce bine cu sănătatea. A
se face bine. A-i face cuiva bine ceva. A
suporta bine ceva. A se purta bine cu
cineva. A nu se purta bine cu cineva.
Să-ţi fie de bine! Nu ţi-e bine? Bine a-i
venit! Bine v-am găsit! 2. (exact, pre-
cis) Ceasul merge bine. Dacă mă gân-
desc bine… Înţelege-mă, te rog, bine!
Am auzit bine? 3. (frumos, agreabil) A
fi bine făcut. A arăta bine. A-i sta cuiva
bine. A-i veni cuiva bine. 4. (deplin,
complet) E beat bine! A fi murdar bine.
5. (peste) De mai bine de un an. Acum
mai bine de un an. Mai bine de jumăta-
te dintre ei. Localităţi cu mai bine de
10.000 de locuitori. 6. s. n. sg. Binele
obştesc. Om de bine. A se întoarce totul
în bine. A voi cuiva binele. A face cuiva
un mare bine. A face cuiva mult bine. A
fi spre binele cuiva. A vorbi pe cineva
de bine. I s-a urât cu binele. A da bine-
lui cu piciorul. Binele se uită. Binele cu
bine se răsplăteşte. Bine faci, bine gă-
seşti. Rămâi cu bine! Te las cu bine! Să
ne vedem cu bine! Să auzim de bine!
A binecuvânta 1. v. tr. (a blagoslovi)
A binecuvânta pe cineva sau ceva. 2.
(a lăuda) A fi binecuvântat cu ceva.
Binecuvântez ziua în care…
Bineînţeles adv. (desigur, fireşte) Bi-
neînţeles că voi veni. Bineînţeles că ai
dreptate. Bineînţeles că a procedat co-
rect.
Binevoitor 1. adj. (care arată bunăvo-
inţă) Prieten binevoitor. Atitudine bine-
voitoare. A fi binevoitor faţă de cineva.
2. adv. A zâmbi binevoitor. A bate bi-
nevoitor pe umăr pe cineva.
Birou 1. s. n. (masă de scris) A se
aşeza la birou. A sta la birou. 2. (încă-
pere) A merge la birou. A lucra într-un
birou. A fi reţinut la birou. Mai am de
lucru la birou. Pot fi găsit la birou. 3.
(organ de conducere) Biroul parlamen-
tului.
A birui 1. v. tr. (a învinge) A birui un
duşman puternic. A birui greutăţile. El
i-a biruit pe toţi. 2. (a înfrâna, a stă-
pâni) A-şi birui curiozitatea, foamea,
sentimentele, mânia, poftele, pornirile,
frica, spaima, emoţia, oboseala, dure-
rea. 3. (a fi copleşit, a cuprinde) A-l
birui pe cineva somnul, oboseala, frica.
Biserică 1. s. f. (clădire) A merge la
biserică. A sfinţi o biserică. A lua calea
bisericii. A nu fi dus de multe ori la bi-
serică. A nu fi uşă de biserică. 2. (co-
munitate religioasă) Biserica ortodoxă.
Biserica catolică. Biserica evanghelică.
3. (instituţie) Sfânta biserică. A des-
părţi biserica de stat. A se lepăda de
42
biserică. A se întoarce în sânul biseri-
cii.
A se bizui v. pron. (a se încrede) A se
bizui pe cineva. A se bizui pe experien-
ţă. A se bizui pe noroc. A se bizui pe
posibilităţile sale. Pe el nu te poţi bizui.
Bizuiţi-vă pe mine!
Blană 1. s. f. (piele de animal) Blană
de iepure, de miel, de oaie, de nurcă,
de vulpe. Căciulă de blană. A mângâia
un animal pe blană. A jupui un animal
de blană. A căptuşi cu blană. 2. (hai-
nă) A purta o blană veritabilă.
Blând adj. (paşnic, prietenos) Om
blând. A fi blând ca un miel. A avea o
fire blândă. Cuvinte blânde. Critică
blândă. Căprioară blândă. (fig.) Climă
blândă. Iarnă blândă. Vreme blândă.
Vânt blând. Adiere blândă.
A blestema v. tr. (a rosti un blestem,
a înjura) A-şi blestema soarta, zilele.
Blestemă ziua în care i-a ieşit în cale.
Bloc 1. s. n. (bucată) Bloc de marmu-
ră. Bloc de piatră. Bloc de gheaţă. Bloc
de fontă. 2. (clădire cu mai multe eta-
je) Bloc de locuit. A locui la bloc. A se
muta la bloc. 3. (alianţă) Bloc de state.
Bloc de partide. A forma un bloc. A se
alinia la un bloc.
Blond adj. (de culoare deschisă) Bucle
blonde. Fată blondă. A-şi vopsi părul
blond.
Bluză s. f. (obiect de îmbrăcăminte)
Bluză cu mâneci lungi. Bluză de mari-
nar. A purta o bluză la fustă.
Boală s. f. (tulburare a sănătăţii) Boa-
lă contagioasă, infecţioasă, molipsitoa-
re, latentă, malignă, acută, cronică.
Boală venerică, de ficat, de plămâni,
de ochi, de piele, de inimă, de cord.
Boala copiilor. Boală de zahăr. Boală
mintală. Boală profesională. Boală in-
fantilă, de copii, de femei. A preveni o
boală. A contracta o boală. A lua o boa-
lă. A fi lovit de o boală. A suferi de o
boală. A fi ţintuit la pat de o boală. A
vindeca pe cineva de o boală. A se vin-
deca de o boală grea. A se întrema, a
se restabili după o boală. A scăpa de o
boală. A fi predispus la boli. A fi sece-
rat de o boală. A muri de o boală. Boa-
la din fire n-are lecuire.
Bogat 1. adj. (care are avere mare) A
fi putred de bogat. 2. (care cuprinde
ceva în cantitate mare, care este în
cantitate mare) Ornamentaţie bogată.
A fi bogat în ceva. Fructele sunt bogate
în vitamine. Regiunea este bogată în
minerale.
Bogăţie 1. s. f. (avere) A trăi în bogă-
ţie. O parte a umanităţii trăieşte în bo-
găţie şi alta în sărăcie. Uneori, cel ce
trăieşte în bogăţie poate să fie avar şi
meschin. Bogăţia strică pe om. 2. (re-
surse naturale) Bogăţiile unei ţări. Bo-
găţiile solului. 3. (abundenţă) Bogăţie
de idei. Bogăţie de cuvinte.
Bolnav 1. adj. (care suferă de o boală)
Grav bolnav. Uşor bolnav. A fi bolnav.
A fi bolnav la pat. A cădea bolnav la
pat. A fi bolnav de moarte. A arăta bol-
nav. A se preface bolnav. A fi bolnav
de ceva. A fi bolnav de ficat, de sto-
mac, de piept. 2. s. m. (fiinţă care su-
feră de o boală) Bolnavul închipuit. A
consulta, a examina un bolnav. A îngriji
un bolnav. A vindeca un bolnav. A face
pe bolnavul.
Bomboană s. f. (preparat dulce) Bom-
boană de malţ. Bomboană de ciocolată.
O bomboană de fată.
43
Borcan s. n. (vas de formă cilindrică)
Borcan de conserve. Un borcan de gem.
A deschide un borcan.
Bord s. n. (fiecare din părțile laterale
ale punții unei nave) Jurnal de bord.
Carnet de bord. A lua încărcătură, pa-
sageri la bord. A se urca la bordul unui
vapor. A arunca ceva peste bord.
Bot 1. s. n. (partea anterioară a capu-
lui unor mamifere) A bea la botul calu-
lui. A se mânji pe bot. A plesni pe cine-
va peste bot. A cădea în bot. A se şter-
ge pe bot de ceva. A pune pe cineva cu
botul pe labe. A da cuiva peste bot. 2.
(partea din faţă a unui obiect) Botul
cizmei.
Botez s. n. (ritual creştin) Botezul co-
pilului. Botezul sângelui. Nume de bo-
tez. Certificat de botez. Registru de bo-
tez. Dar de botez. Botezul unei nave. A
duce un copil la botez. A fi naş la bo-
tez. A primi botezul. A invita pe cineva
la botez. A lua parte la un botez. Bote-
zul focului. A primi botezul focului.
Bou s. m. (taur castrat, folosit ca
animal de tracţiune) Bou sur. A înjuga
boii la plug. A ara cu boii. A nu-i fi cui-
va toţi boii acasă. A-şi pune boii în plug
cu cineva. S-a dus bou şi s-a întors va-
că. Bou l-am dus, bou l-am adus. Boii
ară şi caii mănâncă.
Box s. n. (sport) Mănuşă de box. Ring
de box. Echipă de box. Meci de box.
Gală de box.
Brad s. m. (arbore) Ac de brad. Con de
brad. Lemn de brad. Răşină de brad.
Desiş de brad. Pădure de brad. Drept
ca bradul.
Braţ 1. s. n. (membru superior al cor-
pului omenesc) Braţe puternice. A în-
tinde braţele după cineva sau după
ceva.
Brânză s. f. (produs alimentar obţinut
din lapte coagulat) Brânză de vacă, de
oaie, de capră. Brânză de Olanda.
Brânză grasă. Brânză parmezan. A nu
face nicio brânză. E tot o brânză. Asta
e altă brânză. Frate, frate, dar brânza-i
pe bani.
Broască 1. s. f. (animal) A se face
broască la pământ. Ai să faci broaşte
în burtă! Când o face broasca păr. Plin
de noroc ca broasca de păr. 2. (meca-
nism montat la uşi, sertare etc.)
Broască de uşă. Broască de siguranţă.
A monta o broască. A băga cheia în
broască. A răsuci cheia în broască. A
sparge, a forţa o broască. Cheia e în
broască.
Brumă s. f. 1. (cristale de zăpadă
formate în nopţile reci) Brumă groasă.
A fi acoperit de brumă. A fi bătut de
brumă. Azi-noapte a căzut brumă. 2.
(cantitate mică) O brumă de avere. O
brumă de bani.
Brusc 1. adj. (care se produce pe ne-
aşteptate) Întorsătură bruscă. Scădere
bruscă a temperaturii. 2. adv. A se ri-
dica brusc. A se opri brusc. A se întoar-
ce brusc. A întrerupe brusc pe cineva.
Brutal 1. adj. (aspru, dur, grosolan)
Om brutal. Atitudine brutală. Cuvinte
brutale. Procedeu brutal. A folosi un
ton brutal. A spune ceva cu o sincerita-
te brutală. A trata pe cineva cu o indi-
ferenţă brutală. 2. adv. A proceda bru-
tal.
Bubă s. f. (umflătură purulentă) Bubă
cu puroi. Bubă-neagră. Bube-dulci. S-a
spart buba. A umbla cu cineva ca cu o
bubă coaptă. Îi ştiu eu buba. Aici e bu-
ba.
44
Bucată 1. s. f. (parte ruptă sau tăiată
din ceva, parte dintr-un întreg) Bucată
de pâine. Bucată cu bucată. Bucată de
vreme, timp. De o bună bucată de vre-
me. A tăia o bucată din ceva. A rupe o
bucată din ceva. A tăia ceva în bucăţi.
A sparge ceva în bucăţi. A se face bu-
căţi. A face ceva bucăţi. Bucată de
drum, cale. A conduce pe cineva o bu-
nă bucată de drum. Mai e o bună buca-
tă de drum. Mai avem o bună bucată
de drum. Am parcurs deja o bună bu-
cată de drum. 2. (operă literară sau
muzicală) Bucată literară. Bucată mu-
zicală. A cânta o bucată muzicală. A
exersa o bucată muzicală. 3. (la pl.
feluri de mâncare) Bucate alese. Carte
de bucate. Listă de bucate. A pune bu-
catele pe masă. A lua bucatele de pe
masă.
Bucătărie 1. s. f. (cameră sau clădire
în care se găteşte mâncare) Vase de
bucătărie. Mobilă de bucătărie. Bucătă-
rie de campanie. A ajuta la bucătărie. A
sta toată ziua la bucătărie. 2. (mod
specific de a găti mâncare) Bucătărie
românească. Bucătărie autohtonă. Bu-
cătărie de casă.
Buchet 1. s. n. (mănunchi de flori) Un
buchet de flori de câmp. Buchetul mi-
resei. A culege un buchet de flori. A
face un buchet de flori. A înmâna cuiva
un buchet de trandafiri. 2. (aromă spe-
cială a unor vinuri) Buchetul vinului.
Un vin cu buchet.
A (se) bucura 1. v. pron. (a fi cuprins
de bucurie) A se bucura enorm, nespus
de mult. A se bucura ca un copil. A se
bucura din inimă, din suflet. A se bu-
cura pe ascuns. A se bucura de ceva. A
se bucura de succesul său. A se bucu-
ra de frumuseţea naturii. A se bucura
pentru un prieten. Mă bucur foarte
mult. Mă bucur de succesul vostru. Ai
de ce să te bucuri. M-am bucurat pen-
tru ea. Se bucură pentru revenirea
noastră. Mă bucur că eşti de aceeaşi
părere cu mine. 2. (a dispune, a avea
parte) A se bucura de o sănătate per-
fectă, de autoritate, de renume, de o
bună reputaţie, de succes, de stimă şi
consideraţie, de mare simpatie, de o
mare popularitate, de influenţă, de
aprecierea unanimă. A se bucura de
bunăvoinţa cuiva, de încrederea cuiva,
de protecţia cuiva. A se bucura de roa-
dele strădaniilor sale. A se bucura de
viaţă, de plăcerile vieţii. A se bucura de
libertate, de libertatea cuvântului şi a
convingerilor. Acolo se va bucura de
cea mai bună îngrijire. Piesa se bucură
de mare succes la publicul spectator.
3. (a râvni) A se bucura la bunul altu-
ia. 4. v. tr. (a procura cuiva o bucurie)
A bucura pe cineva cu prezenţa sa. As-
ta mă bucură. Scrisoarea ta m-a bucu-
rat foarte mult. Această noutate i-a bu-
curat pe toţi. Florile din faţa casei
noastre bucură privirile trecătorilor.
Bucurie s. f. (sentiment de mulţumi-
re, de satisfacţie) Bucuria de a trăi.
Bucuriile vieţii. Cu bucurie. Cu toată
bucuria. Spre marea mea bucurie. A
face cuiva o bucurie. A plânge de bucu-
rie. A vărsa lacrimi de bucurie. A creşte
de bucurie. A-i râde cuiva inima de bu-
curie. A sări în sus de bucurie. A nu-şi
încăpea în piele de bucurie. A nu mai
putea de bucurie.
Bucuros 1. adj. (care se bucură) A fi
bucuros de ceva. 2. adv. A face bucu-
ros ceva.
Bufet 1. s. n. (dulap în care se păs-
trează vesela) Bufet de bucătărie. Bufet
de sufragerie. Bufet pentru argintărie.
2. (local în care se servesc mâncări şi
băuturi) Bufetul gării.
45
Buget s. n. (balanţa veniturilor şi
cheltuielilor) Buget al statului, al între-
prinderii, al familiei. Buget militar, fe-
deral. Buget anual. Buget extraordinar,
ordinar. A stabili bugetul pentru anul
viitor. A dezbate bugetul. A aproba bu-
getul. A tăia ceva din buget.
Bugetar adj. (privitor la buget, prevă-
zut în buget) An, exerciţiu bugetar.
Plan bugetar. Fonduri bugetare. Cheltu-
ieli bugetare. Deficit bugetar. Excedent
bugetar. Economii bugetare. Politică
bugetară.
Buletin 1. s. n. (act oficial care atestă
identitate unei persoane) Buletin de
identitate. 2. (notă informativă) Buletin
oficial. Buletin comercial. Buletin de
bursă. Buletin de ştiri. Buletin meteoro-
logic. Buletin medical. 3. (publicaţie
periodică) A edita un buletin. 4. Buletin
de vot. Buletin alb. Buletin nul.
Bulevard s. n. (arteră urbană de mare
circulaţie) Ziar de bulevard. A bate bu-
levardele.
Bulgăre s. n. (bucată compactă de
pământ sau de alt material) Bulgăre
de pământ, de sare, de aur, de gheaţă,
de zăpadă. A se bate cu bulgări de ză-
padă. A arunca cu bulgări de zăpadă
în / după cineva.
Bumbac s. n. (plantă; fibre textile, fir,
ţesătură) Bumbac brut. Fir de bumbac.
Stofă de bumbac. Ţesătură de bumbac.
Aţă de bumbac. Tul de bumbac.
Bun 1. adj. (care are însuşiri pozitive,
corect, binevoitor, cuviincios, amabil)
Om bun. Purtare bună. Moravuri bune.
A fi bun ca pâinea albă. A fi bun de
pus la rană. A fi bun la inimă, la suflet.
A avea o inimă bună. A privi pe cineva
cu ochi buni. A pune o vorbă bună pen-
tru cineva. A da cuiva poveţe bune.
Vorba bună mult adună. Fii bun te rog!
2. (corespunzător scopului, potrivit,
folositor, util) Unealtă bună. A da cui-
va un sfat bun. Azi e o vreme bună
pentru pescuit. A fi bun de tipar, de
imprimat. A fi bun de însurat. A fi bună
de măritat. A fi bun de gură. A fi bun
de mână. A fi bun de picior. A avea
ochi buni. A avea urechi bune. A avea
un stomac bun. A avea memorie bună.
Bun de gură, rău de lucru. O calfă rea
niciodată nu-şi găseşte scule bune. Me-
rele sunt bune de copt. La ce bun? 3.
(priceput, capabil, apt) Meseriaş bun.
Medic bun. Gospodină bună. Ucenic
bun. Dansator bun. A fi bun de ceva. A
nu fi bun de ceva. A nu fi bun de nimic.
A fi bun la toate. A avea un cap bun.
Cârmaciul bun scapă din furtună. Şi
cel mai bun căruţaş răstoarnă carul pe
cel mai bun drum. E bun de tăiat mă-
măligă. E bun de trimis după moarte.
4. (de calitate, gustos) Stofă bună. Vin
bun.
Bunătate 1. s. f. (însuşirea de a fi
bun) O bunătate de om. A fi bunătatea
întruchipată. A profita de bunătatea
cuiva. Aveţi bunătatea să mă ajutaţi?
2. (mâncare bună, lucru bun, bogăţii)
Bunătăţile pământului.
Bunic s. m. (tatăl tatălui sau al ma-
mei, la pl. părinţii părinţilor) Bunicul
ne spunea poveşti.
Bunică (mama tatălui sau a mamei)
Pe când era bunica fată mare.
Burete 1. s. m. (nume dat unor specii
de ciuperci) Bureţi de casă. A umbla
după bureţi. Doar n-am mâncat bureţi!
2. (animal nevertebrat şi obiect făcut
din scheletul acestui animal sau din
cauciuc etc.) Burete de baie. A se spă-
la cu un burete. A şterge tabla cu bure-
tele. A uda buretele. A stoarce buretele.
A trece peste ceva cu buretele.
46
Burtă s. f. (abdomen, pântece) A face
burtă. A avea burtă. A se culca pe
burtă. A sta întins pe burtă. A se târî
pe burtă. A-l durea pe cineva burta.
A-şi pune burta la cale. A sta cu burta
la soare. A se ţine de burtă de râs.
Burta plină nu învaţă bine.
Butoi s. f. (vas de lemn pentru păs-
trarea lichidelor) Butoi de stejar. Butoi
de vin. A da cep unui butoi cu vin. A
începe un butoi nou. A vorbi ca un bu-
toi. A sta pe un butoi de pulbere. A
aprinde butoiul de pulbere.
Buton 1. s. n. (piesă în formă de disc)
Buton de sonerie. Butonul liftului. Bu-
ton de pornire, de oprire. A apăsa pe
buton. A pune ceva în mişcare prin
apăsarea unui buton. 2. s. m. (un fel
de nasture mobil) Buton de manşetă.
Buton de guler.
Buză 1. s. f. Buza superioară, inferioa-
ră. Buze groase, subţiri. Buze ascuţite,
crăpate, palide, umflate, vinete, senzu-
ale. A strânge din buze. A-şi linge bu-
zele. A-şi face buzele. A-şi umezi buze-
le. A-şi muşca buzele de necaz, de pă-
rere de rău. A rămâne cu buzele umfla-
te. A bate din buze. A-i arde cuiva buza
după ceva. A lăsa buza în jos. 2. (mar-
ginea unui vas) Buza paharului. Buza
străchinii. Plin până în buză. 3. (ascu-
ţişul unor instrumente de tăiat) Buza
cuţitului. Buza sabiei.
Buzunar s. n. (un fel de săculeţ apli-
cat pe o haină în care se ţin lucrurile
mărunte) Buzunar de haină, de panta-
lon, de palton, de vestă. Buzunar apli-
cat. Buzunar pentru ceas. Clapă de
buzunar. Bani de buzunar. Lanternă de
buzunar. Calendar de buzunar. Ceas
de buzunar. Ediţie de buzunar. Dicţio-
nar de buzunar. Hoţ de buzunare. A
băga ceva în buzunar. A scoate ceva
din buzunar. A băga mâna în buzunar.
A sta cu mâinile în buzunar. A-şi goli
buzunarele. A-şi întoarce buzunarele
pe dos. A-şi umple buzunarele cu ceva.
A căuta ceva în buzunare. A căuta prin
buzunare. A scotoci prin buzunare. A
avea buzunarele doldora de bani. A
Cabină 1. s. f. (cameră sau încăpere
mică cu destinaţii speciale) Cabină de
probă. Cabină de baie. Cabina portaru-
lui. Cabina unui actor. Cabina crainicu-
lui. Cabină de ascensor. Cabină de în-
cercare, de verificare. Cabină telefoni-
că. A telefona de la o cabină telefonică.
2. (mică încăpere la bordul unui vas)
Cabina şoferului. Cabina mecanicului.
Cabină de avion. Cabinele unui vapor.
Cabinet 1. s. n. (încăpere destinată
exercitării unei profesiuni, biroul unei
persoane cu muncă de răspundere)
Cabinetul ministrului. Lucrări de cabi-
net. 2. (serviciu) Cabinet medical. Ca-
binet dentar. Cabinet tehnic. 3. (gu-
vern) Cabinet minoritar. Cabinet fan-
tomă. Cabinet tranzitoriu. A forma un
cabinet. A remania un cabinet. A face
parte dintr-un cabinet.
Cadavru s. n. (corpul unui om sau al
unui animal mort) Cadavrul unui om.
Cadavrul unui animal. Cadavru viu,
ambulant. A trece peste cadavre. Nu-
mai peste cadavrul meu!
Cadou s. n. (dar) Cadouri de nuntă.
Cadouri de Anul Nou. Cadou făcut cu
prilejul zilei de naştere. A alege un ca-
dou. A primi un cadou de la cineva. A
primi cadou un obiect. A face, a da cui-
va un cadou. A face cuiva cadou un
album de timbre. A înmâna cuiva un
cadou. A accepta un cadou. A copleşi
pe cineva cu cadouri.
47
şterpeli cuiva ceva din buzunare. A bă-
ga mâna în buzunarul cuiva. A plăti din
buzunarul său. A-şi umple buzunarele.
A cunoaşte ceva sau pe cineva ca pe
propriile buzunare. A băga pe cineva în
buzunar.
Cadru 1. s. n. (ramă) Cadrul unui ta-
blou, al unei fotografii. 2. (pervaz) Ca-
dru de uşă, de fereastră. 3. (ramă)
Cadru de bicicletă, de motocicletă, de
maşină. Cadrul de lemn, de metal al
unui aparat. 4. (schelet din bare între-
buinţat în construcţii) Cadrul de sus-
ţinere al unei construcţii. Cadru cu bare
frânte, cu stâlpi înclinaţi. 5. (mediu,
ambianţă) Cadru pitoresc, festiv. Ca-
drul unei opere literare. Şi-a petrecut
tinereţea într-un cadru auster. 6. (limi-
te) Lege cadru. Tratat cadru. A face
ceva în cadrul legilor existente. Acest
lucru iese din cadrul atribuţiilor sale. În
cadrul preocupărilor sale se înscrie…
7. (la pl. efectiv) Cadre tinere. Cadre
calificate. Cadre didactice. Cadrele de
conducere. Cadrele unei întreprinderi,
unei instituţii. Cadrele unui regiment.
Cadre de rezervă. Rezervă de cadre.
Alegerea cadrelor. Politică de cadre.
Formarea, pregătirea cadrelor. A for-
ma, a creşte, a pregăti cadre. 8. (ima-
gine pe o peliculă cinematografică)
Cadrele unui film.
Cafea 1. s. f. (sămânţa arborelui de
cafea) Cafea boabe, pisată, măcinată,
râşnită, (ne)prăjită. Cafea naturală.
Cafea fără cofeină. Cafea surogat. Su-
rogat de cafea. Râşniţă de cafea. Arbo-
re de cafea. Plantaţie de cafea. A râşni
cafea. A prăji cafea. 2. (băutură) Cafea
neagră, turcească. Cafea slabă, tare.
Cafea cu lapte. Ibric de cafea. Filtru de
cafea. Ceaşcă de cafea. Serviciu de
cafea. Zaţ de cafea. Îngheţată cu cafea.
Rochie de culoarea cafelei. A face ca-
fea. A bea cafea, o ceaşcă de cafea. A
invita pe cineva la cafea. A-şi bea ca-
feaua de după-amiază. A ghici în ca-
fea.
Caiet s. n. (fascicul din foi de hârtie)
Caiet cu foi albe. Caiet de şcoală. Caiet
de matematică, de aritmetică. Caiet de
desen, de muzică. Caiet de teme, de
exerciţii, de sarcini. Caiet de notiţe. A
scrie în caiet. A nota ceva într-un caiet.
A strânge caietele. A împărţi caietele.
Caisă s. f. (fructul caisului) Caise us-
cate. Gem de caise.
Cal s. m. (animal domestic erbivor)
Cal pursânge. Cal arab pursânge. Cal
sălbatic, învăţat, dresat. Cal sirep. Cal
iute, nărăvaş. Cal buiestraş. Cal alb,
bălan, negru, corb, murg, şarg, roib,
sur, rotat, bălţat, tărcat, pătat. Cal
breaz, pintenog, dereş. Cal de şa. Cal
de călărie. Cal de poştă. Cal de luptă.
Cal de paradă. Cal de cavalerie, de
curse, de circ. Cal de tracţiune, de tră-
sură. Cal de povară, de dârvală. Cal
înaintaş, rotaş, lăturaş. Cal înhămat în
dreapta. Calul troian. Calul dracului.
Săritură peste cal. La o alergătură, o
fugă de cal. A ţine cai. A adăpa caii. A
da nutreţ cailor. A potcovi un cal. A în-
şeua un cal. A pune şaua pe un cal. A
pune hamul unui cal. A înhăma un cal.
A deshăma un cal. A pune frâul unui
cal. A-şi ţine calul în frâu. A duce calul
de căpăstru. A încăleca pe cal. A merge
pe cal. A se da jos de pe cal. A se ţine,
a sta bine pe cal. A-şi juca calul. A da
pinteni calului. A cădea de pe cal. A
trânti pe cineva de pe cal. A mânca
carne de cal. A avea dinţi de cal. A fi
calul de bătaie al cuiva. Ăsta-i calul lui
de bătaie. A face pe cineva din cal mă-
gar. A ajunge din cal măgar. A fi, a
48
ajunge calul de poştă, de tramvai al
cuiva. A fi cunoscut ca un cal breaz. A
sări peste cal. A bea, a mânca la botul
calului. A umbla după potcoave de cai
morţi. Calul de dar nu se caută la dinţi,
în gură. Calul bătrân nu se mai învaţă
în buiestru. Calul, că e cu patru picioa-
re, şi tot se poticneşte. A închis grajdul
după ce i-a furat calul.
Calcul 1. s. n. (ansamblu de operaţii
matematice) Calcul exact, greşit. Calcul
aproximativ. Calcul mental. Calcul nu-
meric, algebric, diferenţial. Calculul
probabilităţilor. Elev bun la calcul. Ope-
raţie de calcul. Greşeală, eroare de cal-
cul. Riglă de calcul. Tabelă de calcul. A
face un calcul. A face un calcul simplu.
2. (proiect, combinaţie, socoteală) Du-
pă calculele mele. A răsturna calculele
cuiva. A lua ceva în calcul. A face ceva
din calcul. A se înşela în calculele sale.
A calcula v. tr. (a face un calcul, a
evalua) A calcula suprafaţa unui tri-
unghi, o distanţă, preţul unui lucru, un
beneficiu. A calcula cheltuielile unei
construcţii. A calcula cu rigla de calcul.
A calcula în gând, în minte, în scris. A
calcula pe tablă. A calcula
(dez)avantajele unui lucru. A-şi calcula
cel mai mic gest.
Cald 1. adj. (care se află la o tempera-
tură relativ ridicată faţă de mediul
ambiant, fierbinte) Apă caldă. Supă,
mâncare caldă. Cină caldă. Prânz cald.
Sobă caldă. Climă caldă. Vreme caldă.
Anotimpul cald. Un soare de vară cald.
Zi, noapte caldă. Ploaie caldă. Vânt
cald. Adiere caldă. Sânge cald. E cald.
Se serveşte cald. Bate fierul cât e cald.
Nici caldă, nici rece. 2. (călduros) Hai-
ne calde de lână. 3. (afectuos, priete-
nos) Inimă caldă. Cuvinte calde. Privire
caldă. Voce caldă. Culori, tonuri calde.
A face cuiva o primire caldă. 4. (proas-
păt) Pâine caldă. O ştire caldă. Bun ca
pâinea caldă. Ştie să le spună calde.
Cartea s-a vândut ca pâinea caldă.
Problema e caldă încă. 5. adv. Mi-e
cald. Mi s-a făcut cald. S-a făcut cald.
Ce cald e azi! Aici e prea cald. 6. s. n.
A muri de cald. Am simţit că mă ia cu
cald. A păstra, a ţine mâncarea la cald.
Palton care ţine cald. Nu-mi ţine de
cald. Nu moare nimeni de cald. Nu-i
ţine nici de cald, nici de frig. Averea
străină nu ţine de cald.
Cale 1. s. f. (drum) Cale de comunica-
ţie. Cale de acces. Cale terestră, mari-
timă, aeriană, ferată. Cale ferată cu
ecartament îngust, cu ecartament larg.
Cale navigabilă. Pe cale maritimă, ae-
riană. Calea lactee. Calea laptelui, robi-
lor, lui Traian. A apuca pe calea cea
bună. A fi pe calea cea bună. A merge
pe calea cea bună. A se abate de la
calea cea bună. A apuca pe o cale gre-
şită, pe căi greşite. A umbla pe căi ne-
cinstite, piezişe. A readuce pe cineva
pe calea cea bună. A-i ieşi cuiva în ca-
le. A deschide, a arăta cuiva calea. A
aţine calea cuiva. A ieşi, a se duce în
calea cuiva. A-i tăia calea cuiva. A se
pune în calea cuiva. A-i sta cuiva în
cale. A bate calea cuiva. A da cale cui-
va. I s-a închis calea. A umbla calea
mânzului. A găsi cale spre inima cuiva.
Din cale-afară. Afară din cale. A fi pe
cale să… / de a… Eram pe cale să
plec. E pe cale să facă o prostie. Calea
dreaptă este cea mai bună. E din cale-
afară de cald. Întâmplarea mi l-a scos
în cale. Cale bătută! 2. (călătorie) A
apuca calea. A avea calea spre… A-şi
vedea de cale. A se duce în calea lui. A
face cale întoarsă. A-şi face cale prin
mulţime. A se opri la calea jumătate. A
lua calea oraşului. A întoarce pe cineva
din cale. Se culcă în tindă ca să-şi scur-
teze din cale. Cale bună! 3. (distanţă)
Cale de o poştă. A face o cale lungă. E
cale lungă până la… A mers, a făcut
49
cale până la… Până acolo mai e cale
lungă. 4. Căile respiratorii. Căile diges-
tive, urinare. Pe cale bucală. 5. (direc-
ţie, metodă, mijloc) Pe orice cale. Pe
cale administrativă. Pe cale ierarhică.
Pe cale oficială. Pe cale disciplinară. Pe
cale diplomatică. Pe cale (i)legală. Pe
calea justiţiei. Pe cale de arbitraj. Pe
cale paşnică. Pe calea armelor. Pe ca-
lea tratativelor. Pe cale directă. A afla
chip şi cale. A alege calea de mijloc. A
se înţelege pe cale amiabilă. A decide
ceva pe cale juridică. A reglementa ce-
va pe cale diplomatică. A hrăni pe cale
artificială un bolnav. A obţine ceva pe
căi ocolite. Singura cale de a evita…
Sunt mai multe căi de a… Aceasta este
calea spre succes. Aceasta este singu-
ra cale posibilă. Nu văd o altă cale. Nu
văd o cale mai bună.
Calendar 1. s. n. (sistem de împărţire
a timpului) Calendarul gregorian. Ca-
lendarul iulian. Calendarul republican.
Noul calendar. Vechiul calendar. 2.
(carte, agendă) Calendar perpetuu. Ca-
lendar pentru o sută de ani. Calendar
de perete, de birou, de buzunar. Ca-
lendar pentru însemnări. Calendar ilus-
trat. Calendar cu foi detaşabile. A con-
sulta calendarul. A se uita în calendar.
A căuta ceva în calendar. A nota ceva
în calendar. A rupe o filă din calendar.
A se uita la ceva ca mâţa în calendar.
A face cuiva capul calendar. A avea
capul calendar.
Calitate 1. s. f. (însuşire) De bună, de
proastă calitate. De calitatea întâi. De
calitate superioară. De calitate inferioa-
ră. Calitatea unui produs. Mărfuri de
calitate. Produs de calitate. Spectacol
de înaltă calitate. Calităţi umane. Cali-
tăţi artistice. Calităţile şi defectele unei
persoane. Om cu mari calităţi. A exa-
mina calitatea unei stofe. A garanta
pentru calitate. A cumpăra numai măr-
furi de calitate. A avea multe calităţi. A
fi plin de calităţi. A cunoaşte calităţile
cuiva. A descoperi o nouă calitate la
cineva. A aprecia pe cineva pentru cali-
tăţile sale. A-şi etala calităţile. A se în-
doi de calităţile cuiva. A pune la îndoia-
lă calităţile cuiva. A se îndoi de proprii-
le calităţi. Cu calităţile lui va ajunge
departe. Această marfă este de primă
calitate. 2. (titlu, poziţie, situaţie) În
calitate oficială. Calitatea unui artist.
Calitatea de ministru. A avea calitatea
de a face un lucru, să facă un lucru. A
nu avea calitatea de a face un lucru.
Calm 1. adj. (în stare de linişte depli-
nă) Mare calmă. Loc calm. Zi calmă.
Viaţă calmă. Mare e calmă. 2. (în stare
de linişte deplină) Om calm. A rămâne
calm. A sta calm. A vorbi pe un ton
calm. Fii calm! 3. adv. A se comporta
calm. A vorbi calm. 3. s. n. (acalmie)
Calmul nopţii. Calmul mării. 4. (stăpâ-
nire de sine, sânge rece) Calm imper-
turbabil. Calm olimpian. A-şi păstra
calmul. A-şi pierde calmul. A face ceva
cu calmul necesar. A primi ceva cu
calm.
Cam 1. adv. (aproximativ, aproape)
Cam tot atât. Cam la fel. Cam pe vre-
mea aceea. Tot cam pe atunci. Cam pe
acest timp. Cam aşa ceva. Cam într-o
săptămână. Cam 70 de kilometri pe
oră. Cam o sută de persoane. A plecat
cam de vreo două ore. Termin cam într-
un an. Am mers cam doi kilometri. Are
cam şaptezeci de ani. Am cheltuit cam
300 de lei. E cam ca tine de înalt. Cam
pe unde i-aş putea întâlni? Cam ce fel
de om este? Cam ce ar putea face? 2.
(oarecum, întrucâtva) Cam din senin.
Cam în glumă. 3. (destul de) E cam
obraznic. E cam nervos. Haina e cam
largă. E cam prea de tot. E cam târziu.
Vremea e cam rece. Mă simt cam prost.
Mi-e cam rău. Mi-e cam foame. Locuieş-
50
te cam departe. Vorbeşte cam mult.
Cam seamănă cu el. E cam mult de
atunci.
Cameră 1. s. f. (odaie) Cameră de
oaspeţi. Cameră de zi. Cameră de
dormit. Camera copiilor. Cameră de
hotel. Cameră mobilată. Cameră cu un
pat. Cameră cu două paturi. Cameră la
mansardă. Cameră la stradă. Cameră
spre curte. Cameră la parter. Cameră
la etaj. Cameră cu intrare separată.
Camere alăturate. Cameră de închiriat.
Cameră murdară şi sărăcăcioasă. Ca-
mere care comunică între ele. Aparta-
ment cu două camere. A intra în came-
ra. A ieşi din cameră. A sta toată ziua
în cameră. A merge în camera sa. A fi
în cameră. A face curăţenie, curat în
cameră. A aerisi camera. A ţine curat în
cameră. A da, a lua cu chirie o cameră.
A avea o cameră cu intrare separată. A
dormi în aceeaşi cameră, în camere
separate. Camerele dau una în alta. 2.
(încăpere cu destinaţie specială) Ca-
meră de lucru. Cameră obscură. Came-
ră de comandă. Cameră frigorifică.
Cameră de ventilaţie. Cameră blindată
a unei bănci. 3. Cameră de ardere.
Cameră de combustie. 4. Cameră de
luat vederi. 5. (tub sau balon de cau-
ciuc umplut cu aer) Cameră pentru
automobile. Cameră de bicicletă. 6.
Cameră de comerţ. Cameră deputaţilor.
Camera inferioară. Camera superioară.
Camion 1. s. n. (autocamion) Camion
de cinci tone. Camion basculant, cu
benă basculantă. Camion cisternă.
Camion cu platformă, cu remorcă. Ca-
mion greu, de mare tonaj. A transporta
mărfuri cu camionul. 2. (vehicul cu
tracţiune animală) Camion cu cai.
Candidat 1. s. n. (persoană care can-
didează) Candidat la post. Candidat în
alegeri. A desemna un candidat. A
propune un candidat. A propune pe
cineva candidat. A sprijini un candidat.
A alege un candidat. A-şi da votul pen-
tru un candidat. A trece pe cineva pe
lista candidaţilor. A tăia, a şterge pe
cineva de pe lista candidaţilor. A tăia
un candidat de pe listă. Sunt mai mulţi
candidaţi pe listă. A fi candidat la mâ-
na cuiva. 2. Candidat la un examen. A
pune candidatului o întrebare.
Cantină s. f. (local unde se serveşte
masa) Cantina şcolii. Cantină ambulan-
tă. A merge la cantină. A mânca la can-
tină.
Cantitate s. f. (număr, mărime, doză)
Cantitate considerabilă. Cantitate neîn-
semnată. Cantitate neglijabilă. O canti-
tate oarecare. O cantitate redusă, limi-
tată. Cantitate pozitivă, negativă, con-
stantă, variabilă. În cantitate mare. În
cantităţi mari, mici. O mare cantitate de
mărfuri. Cantitatea de căldură răspân-
dită. Cantitatea de precipitaţii. A fi o
cantitate neglijabilă. A adăuga ceva în
cantităţi mici. A cumpăra o cantitate
mai mare dintr-o marfă.
Cap 1. s. n. (extremitate superioară a
corpului omenesc sau cea anterioară
la animale) Cap rotund, ţuguiat. Cap
mare. Cap chel. Cap cărunt, albit. Creş-
tetul capului. Durere de cap. Acoperă-
mânt de cap. Pe cap de locuitor. A ridi-
ca capul. A înclina capul. A întoarce
capul. A da capul pe spate. A da din
cap afirmativ, negativ. A încuviinţa din
cap. A-şi sprijini capul în mâini. A pune
capul pe umărul cuiva. A întoarce capul
după cineva sau ceva. A scoate capul
pe fereastră. A fi mai înalt cu un cap
decât cineva. A-şi pune ceva în cap. A
purta pe / în cap o pălărie. A umbla în
/ cu capul gol. A lovi mingea cu capul.
A se lovi la cap. A-şi sparge capul. A
sparge cuiva capul. A saluta din cap. A
sta în faţa cuiva cu capul sus. A ridica
51
capul. A-şi pleca capul. A merge cu ca-
pul în jos, în piept. A ţine capul sus. A
merge cu capul sus pe stradă. A umbla
cu capul în nori, în traistă. A cădea în
cap. A-i fi cuiva capul greu. A fi ameţit
de cap. A-i vâjâi cuiva capul. A-i plesni,
crăpa capul de durere. A-l apuca pe
cineva durerile de cap. A avea dureri
de cap. A-l durea capul pe cineva. A
(nu)-şi pierde capul. A se sparge ceva
în capul cuiva. A plăti cu capul. Toate
se sparg în capul lui. Capul face, capul
trage. Capul plecat sabia nu-l taie. Vai
de capul lui. Cap ai, minte ce-ţi mai
trebuie. 2. (individ, ins, om) Câte cape-
te atâtea păreri. 3. (fig. minte, judeca-
tă) Cap sec. Cap de lemn. Cap pătrat.
Cap luminat. Cap bine organizat. Om
cu cap. A vorbi cu cap. A nu-l duce pe
cineva capul. A avea cap. A avea capul
limpede. A nu-l ajuta pe cineva capul.
A avea cap de matematician. A duce pe
cineva capul la ceva. A spune ce-l taie
capul. Fiecare judecă după capul său.
Are un cap. Nu ştii niciodată ce are în
cap. E un cap! Unde mi-e capul? 4.
(vârf, extremitate; capăt, început sau
sfârşit al unui lucru) Capul scutului. În
capul satului. Cap de linie. Cap de lis-
tă. În capul listei. În capul paginii. De la
un cap la altul. De la cap la coadă. Ca-
pul pieptului. A sta în capul mesei. A fi
cap de afiş. A o lua de la cap. 5. (dis-
pozitiv pentru înscrierea, citirea sau
ştergerea informaţiei înscrise pe ban-
dă sau pe casetă) Cap magnetic. 6. s.
m. (căpetenie, conducător) Capul fami-
liei. Capul răscoalei.
Capabil adj. (care este apt, potrivit
pentru a face ceva) Un om capabil. A
fi, a se simţi capabil să facă ceva. A fi
capabil de orice.
Capac s. n. (piesă mobilă care se pune
deasupra unei vast, a unei cutii etc.
pentru le acoperi sau a închide) Capa-
cul unei cratiţe. Capacul rezervorului
de benzină. Capac de închidere. Capac
filetat. Capac de ţeavă. A ridica, a pu-
ne, a înşuruba un capac. Asta pune
capac la toate.
Capacitate 1. s. f. (volum, mărime,
conţinut) Capacitatea unui recipient.
Capacitatea de producţie. Cazanul aer
o capacitate de 100 de litri. 2. (cantita-
te de substanţă sau de energie pe care
o poate acumula un sistem sau un
dispozitiv) Capacitatea unui acumula-
tor. Capacitate de absorbţie. 3. (apti-
tudine, îndemânare, persoană capabi-
lă) Capacitate de muncă, de asimilare,
creatoare. Capacitate de memorizare.
Capacitatea de a se sacrifica, de a se
devota. Examen de capacitate. A fi o
capacitate. În profesia lui este o capaci-
tate.
Capăt 1. s. n. (extremitate a unui obi-
ect) Capătul drumului. Capătul satului.
Tocmai la celălalt capăt al ţării. De la
un capăt la celălalt. Fără capăt. O în-
tindere fără capăt. La capătul unei zile.
A locui la capătul oraşului. A citi ceva
până la capăt. A da de capăt unui lu-
cru. A o scoate la capăt. A fi, a ajunge
la capătul răbdării. A fi, a ajunge la
capătul puterilor. A ajunge la capătul
vieţii. A pune capăt unei discuţii. A fi la
capătul cursei. A pune capăt unei neîn-
ţelegeri. Să punem capăt discuţiei. 2.
(bucată rămasă dintr-un obiect de la
un obiect) Capăt de aţă, de sfoară.
Capăt de lumânare.
Capital1 1. s. n. (avere, avuţie) Capital
fix, circulant, industrial, financiar. Ca-
pital constant, variabil. Capital străin.
Export de capital. Exodul capitalului. 2.
(sumă de bani investită în ceva) A in-
vesti un capital. Creşterea capitalurilor.
Circulaţia capitalurilor. Îngheţarea capi-
talurilor. A furniza capitaluri.
52
Capital2 adj. (de primă importanţă,
fundamental) Problemă capitală. Gre-
şeală capitală. Defect capital. Interes
capital. Reparaţie capitală. Operă capi-
tală. Cele şapte păcate capitale.
Capitală s. f. (oraş al unei ţări unde
îşi au reşedinţa organele supreme ale
puterii de stat) Capitala unei ţări. Capi-
tală de judeţ. Acesta este cel mai mare
oraş capitală de judeţ.
Capitol 1. s. n. (fiecare dintre diviziu-
nile mai mari în care este împărţită o
carte) Capitolul întâi. Titlul unui capitol.
Lucrarea conţine trei capitole. 2. (su-
biect de conversație; problemă) La ca-
pitolul disciplină s-a discutat mult. Să
nu mai discutăm, e un capitol încheiat.
Capră 1. s. f. (animal domestic) Capră
sălbatică, neagră. Ied de capră. Turmă
de capre. Păstor de capre. Brânză de
capră. Piele de capră tăbăcită. Capra
behăie. Capra dă lapte. Capra este va-
ca săracului. Capra sare masa, iada
sare casa. 2. (joc popular de Anul
Nou) A juca capra. 3. (aparat de gim-
nastică pentru sărituri) Exerciţii la ca-
pră. A sări capra. 4. (scaun din partea
de dinainte a trăsurii pe care stă vizi-
tiul) Capra trăsurii. A se ura pe capră.
A sta pe capră. A sări jos de pe capră.
Caracter 1. s. n. (totalitatea trăsături-
lor esenţiale, psihice şi morale, ale
omului, care se manifestă în modul
lui de a se comporta) Om de caracter.
Om fără caracter, lipsit de caracter.
Trăsătură de caracter. Nepotrivire de
caracter. A fi om de caracter. A avea un
caracter bun, dificil, urât. A nu avea
caracter. A fi lipsit de caracter. A do-
vedi caracter. A-şi dezvălui, a-şi arăta
adevăratul caracter. Aceasta ţine de
caracterul cuiva. A descrie, a crea ca-
ractere. 2. (trăsătură distinctivă a
unui lucru, a unui fenomen) Caractere
moștenite, ereditare. Caractere dobân-
dite. Discuţie cu caracter oficial. A avea
un caracter oficial.
Caracteristic adj. (definitoriu, distinc-
tiv) Formă caracteristică. Trăsătură
caracteristică. Procedeu caracteristic.
Fenomen caracteristic pentru societatea
noastră. A fi caracteristic pentru ceva.
A recunoaşte ceva după mirosul său
caracteristic.
Caracteristică s. f. (însușire specifică
predominantă) Caracteristica esenţială
a unui fenomen. Caracteristicile unei
maşini. Caracteristicile solului. Aceasta
este o caracteristică izbitoare a felului
său de a fi.
Caraghios 1. adj. (care provoacă râ-
sul, comic) O pălărie caraghioasă. O
întâmplare caraghioasă. Poveste cara-
ghioasă. Un tip foarte caraghios. A ară-
ta caraghios. Ce caraghios este acest
autor! Eşti caraghios în hainele aces-
tea. A fost caraghios prin comportarea
lui. E pur şi simplu caraghios sa afirmi
aşa ceva. Nu fi caraghios! 2. s. m. A
face pe caraghiosul. Mi s-a întâmplat
ceva caraghios.
Care 1. pron. şi adj. inter. (folosit
pentru a afla despre cine este vorba)
Care este regula? Care este părerea
ta? Care vă sunt preferinţele? Care a
făcut asta? Care e acolo? Care cărţi
sunt mai interesante? Care altul, altci-
neva? Cu care tren pleci? Cărui prieten
îi scrieţi? Căror persoane v-aţi adresat?
Asupra căror articole v-aţi oprit? Ale
cărui student sunt cărţile acestea? Cu
care dintre aceste persoane aţi discu-
tat? Căruia dintre ei i-aţi împrumutat
cartea? 2. pron. şi adj. relativ (folosit
ca element de relaţie) Ştiu care (tablou)
s-a vândut. Să vedem care e cel mai
tare, care pe care. E unul din foştii mei
profesori de care îmi amintesc totdeau-
53
na cu plăcere. 3. pron. rel. cu valoare
de pronume nehotărât (fiecare) Vorbea
care ce ştia. Se ducea care unde vrea.
Carne 1. s. f. (ţesutul muscular al
corpului omenesc şi al animalelor)
Carnea şi oasele trupului. Carnea tare
a braţului. Pumnalul i-a sfârtecat car-
nea. Tremură carnea pe el de frică. 2.
(bucată din ţesutul muscular al ani-
malelor tăiate, folosită ca aliment)
Carne de porc, de vacă, de oaie, de
iepure, de pasăre. Carne albă, carne
moale, carne tare, fibroasă, aţoasă.
Carne de proastă calitate. Carne ma-
cră. Carne grasă. Carne crudă, fiartă.
Carnea fragedă a unei păsări. Carne
tocată. Carne la frigare. Carne friptă.
Carne friptă în sânge. Carne prea prăji-
tă. Carne sărată, afumată, congelată.
Supă de carne. Mâncare cu carne. A
tăia carnea. A scoate carnea de pe os.
A toca carne. A fierbe carne. A frige
carne. A împăna carnea. Animalele
carnivore se hrănesc cu carne. 3. (pul-
pă la fructe) Carnea zemoasă a unui
fruct.
Carte 1. s. f. (scriere tipărită într-un
volum) Carte rară, veche. Carte mare.
Carte ilustrată. Carte de citire. Carte de
şcoală. Carte cu poze. Carte de bucate.
Carte sub tipar. Carte legată, capitona-
tă. Carte de căpătâi. Carte de rugă-
ciuni. Carte de lux. Apariţia unei cărţi.
Coperta unei cărţi. Supracoperta unei
cărţi. Formatul unei cărţi. Învelitoare,
îmbrăcăminte de carte. Teanc, vraf de
cărţi. Semn de carte. Colecţionar de
cărţi rare. A îmbrăca o carte. A deschi-
de o carte. A închide o carte. A frunzări
o carte. A citi o carte. A scrie o carte. A
edita o carte. A tipări, a publica o carte.
2. (învăţătură, ştiinţă, cultură) Om de
carte. A învăţa carte. A şti carte. A fi
om cu carte. A nu cunoaşte decât din
cărţi. A vorbi ca din carte. A fi tobă de
carte. 3. (carnet) Carte de telefon. Car-
te de muncă. 4. (bucată de carton im-
primat pentru corespondenţă, drept
legitimaţie, pentru jocuri de noroc)
Carte de vizită. Carte poştală. Carte de
joc. O partidă de cărţi. Castel din cărţi
de joc. A juca cărţi. A amesteca, a tăia,
a da, a împărţi cărţile. A miza totul pe o
carte. A încurca cărţile. A măslui cărţi-
le. A trişa la cărţi. A arunca cărţile. 5.
(scrisoare, act, document) A trimite
carte. Am carte la mână pentru aceste
pământuri.
Cartier s. n. (parte a unui oraş care
are un caracter specific, propriu) Car-
tierele unui oraş. Cartier central. Carti-
er mărginaş, periferic. Cartier industri-
al. Cartier de locuinţe. Cartier de vile.
Cartier studenţesc. Cinema de cartier.
Cartof (plantă cu flori albe, al cărei
tubercul se foloseşte în alimentaţie)
Cartofi cruzi, fierţi. Cartofi prăjiţi. Car-
tofi copţi. Cartofi fierţi în coajă. Piure
de cartofi. Friptură cu garnitură de car-
tofi. Nas ca un cartof. A cultiva cartofi.
A recolta, a culege cartofii. A curăţa
cartofi. A prăji cartofi.
Casă1 1. s. f. (clădire care serveşte ca
locuinţă omului) Casă de locuit. Casă
de lemn, de cărămidă, de zid. Casă de
bârne. Casă ţărănească. Casă cu un
etaj, cu mai multe etaje. Casă primitoa-
re. Casă părintească. O casă bine în-
treţinută. Casă dărăpănată. O casă
bine aranjată. Stăpânul, stăpâna casei.
A face o casă. A renova o casă. A de-
mola o casă. A avea o casă proprie,
proprietate personală. A mobila o casă.
A se instala într-o casă. A se muta în
casă nouă. A închiria o casă. A ţine ca-
sa. A avea, a ţine casă deschisă. Fieca-
re e stăpân în casa sa. 2. (familie) A
avea o casă de copii. A fi de ai casei. A
fi un prieten al casei. Toată casa era în
emoţii. 3. (gospodărie) Pâine de casă.
54
Halat de casă. Rochie de casă. Papuci
de casă. A vedea de casă. A ajuta în
casă. A nu avea nici casă nici masă. A
duce o viaţă de casă. A fi om de casă.
A fi femeie de casă. A avea casă şi
masă. A ţine casă mare. A nu avea nici
casă nici masă. Sunt în casa mea! Fie-
care la casa lui. 4. (încăpere specială
într-o clădire cu destinaţie specială)
Casa scării. Casa liftului. 5. (nume dat
unor instituţii sau aşezăminte) Casa
de economii. Casa tineretului. Casă de
naşteri. Casă de cultură. Casă de oas-
peţi. Casă de odihnă. Casă de comerţ.
Casă de sănătate. Casă de corecţie.
Casă de nebuni. Casă de toleranţă.
Casă de report. Casa civilă, militară.
Casă de comenzi.
Casă2 s. f. (ghişeu într-un magazin
sau într-o instituţie unde se fac înca-
sări de plăţi) Casă de bani. Bon de ca-
să. Registru de casă. Casa de bilete a
teatrului. A deschide casa. A plăti bani
la casă. A face casa. A avea bani în
casă. A ridica bani de la casă. A juca
cu casa închisă.
Cască 1. s. f. (acoperemânt de protec-
ţie a capului, folosit de militari, spor-
tivi etc.) Cască de motociclist, de pom-
pier, de scafandru. Cască de protecţie.
A pune casca în cap. A fixa casca. A
purta cască. 2. (dispozitiv metalic de
forma unei căciulii, folosit în atelierul
de coafură pentru uscarea părului)
Cască de uscat părul. Cască de baie. A
se usca la cască. 3. (dispozitiv alcătuit
din unul sau două receptoare mici
care se fixează la urechi pentru a as-
culta muzică) A asculta muzică la cas-
că.
Casnic adj. (care ţine de casă) Treburi
casnice. Obligaţii casnice. Griji casnice.
Aparate de uz casnic
Castravete s. m. (plantă legumicolă)
Castravete verde. Castravete murat.
Salată de castraveţi. A semăna castra-
veţi. A cultiva castraveţi.
Caşcaval s. n. (specialitate de brânză
preparată din caş de lapte de oaie)
Roată de caşcaval. Omletă cu caşcaval.
Categorie s. f. (clasă de fiinţe, de obi-
ecte de acelaşi fel sau asemănătoare)
Categoria instrumentelor de suflat. A
pune obiectele pe categorii. A încadra
pe cineva sau ceva într-o categorie. A
face parte dintr-o categorie. Face parte
din categoria oamenilor optimişti.
Cauciuc 1. s. n. (material elastic re-
zistent, obţinut din sucul unor arbori
tropicali sau pe cale sintetică) Cauciuc
natural, sintetic. Cauciuc moale, bure-
tos. Arbore de cauciuc. 2. (anvelopa
pentru roţi) Cauciucurile unei maşini.
Cauciucurile din faţă, din spate. Cau-
ciucuri antiderapante. A umfla cauciu-
cul. Cauciucurile sunt dezumflate.
Cauză 1. s. f. (motiv) Cauză şi efect.
Cauză principală, secundară. Cauza
tăcerii lui. Cauzele care l-au determinat
să plece. A fi cauza unei nenorociri. Nu
există efect fără cauză. Din cauza mea.
Din cauză de boală. Din această cauză
/ cauza aceasta. Din cauză că… Din ce
cauză? 2. (problemă de interes social)
Cauza păcii. În cunoştinţă de cauză. A
se pune în slujba unei cauze. A lupta
pentru o cauză dreaptă. 3. (temeiul
juridic al unui proces, pricină) Cauză
pierdută. A fi în cauză. A pune în cau-
ză. A îmbrăţişa cauza cuiva. A avea, a
obţine câştig de cauză. A face cauză
comună cu cineva. Avocatul cunoaşte
cauza clientului său.
Caz 1. s. n. (împrejurare, circumstan-
ţă) Caz limită. Caz tip. Caz de conştiin-
ţă. Caz de forţă majoră. În acest caz. În
55
orice caz. În asemenea caz. În tot cazul.
În caz de nevoie. În cele mai multe ca-
zuri. De la caz la caz. În caz că... În ca-
zul când / în care… Dacă va fi cazul.
Afară de cazul când... În cel mai rău
caz. În niciun caz. A face mare caz. E
cazul să o spunem. Admiţând cazul că
va fi de acord. În asemenea cazuri
există un singur remediu. Nu merită să
faci un caz din aceasta. 2. (întâmplare,
eveniment, accident) Un caz neobişnu-
it. Un caz ieşit din comun. A relua un
caz. A aduce în discuţie un caz. 3. (ma-
ladie, boală) Caz de boală, de apendici-
tă. Au apărut mai multe cazuri de scar-
latină. 4. (categorie gramaticală speci-
fică numelui) Cazul dativ. A pune sub-
stantivul la cazul acuzativ.
Căciulă 1. s. n. (obiect de blană pen-
tru acoperirea capului) Căciulă din
blană de iepure. Căciulă miţoasă. A-şi
lua căciula. A îndesa căciula pe urechi.
A scăpa căciula pe apă. Şi-a uitat că-
ciula în tren. 2. (fig. om, persoană) Câ-
te 10 lei de căciulă. 3. (obiect sub for-
mă de căciulă, acoperitoare pentru
coşuri, canale etc.) Un căzănel cu că-
ciulă de aramă.
A (se) cădea 1. v. intr. (a se deplasa
de sus în jos; a se desprinde din locul
său) A cădea jos, la pământ. A cădea
din pat, de pe scaun, de pe bicicletă,
de pe cal. A cădea din cer. Cartea a
căzut sub masă. Pisica întotdeauna
cade în picioare. Racheta cade vertical.
2. (a se prăbuşi) A cădea pe spate, în
faţă, cu faţa în jos. A cădea în nas. A
cădea cât e de lung. A cădea de-a tum-
ba. A cădea de oboseală, din picioare,
ca butucul. A alergat şi a căzut. Casa
stă să cadă. 3. (a muri în luptă) A că-
dea în război, pe câmpul de luptă. 4. (a
avea un insucces) A cădea la examen,
în alegeri. Această obiecţie cade. Gu-
vernul a căzut. Piesa a căzut la premie-
ră. 5. (a nimeri, a sosi pe neaşteptate
undeva) A cădea la momentul potrivit,
la ţanc. A cădea pe nepusă masă. A
cădea pe capul cuiva. A cădea pe mâ-
na cuiva. A cădea sub dominaţia cuiva.
A cădea duşmanului în spate. 6. (a in-
tra în...; a fi cuprins de...) A cădea
într-un somn adânc. A cădea bolnav la
pat. A cădea în păcat. A cădea în min-
tea copiilor. A cădea dintr-o extremă în
alta. A cădea pe gânduri. A cădea în
capcană. A-i cădea cuiva cu drag la
inimă. 7. (a se lăsa, a veni) Cade ploa-
ie mare. Zăpada cade în fulgi mari.
Cade amurgul. Seara cade peste sat.
Căzu o iarnă aspră. Căzu un ger cum-
plit. Anul Nou cade într-o joi. 8. v.
pron. (a se cuveni) Cum se cade. A se
comporta cum se cade. Nu se cade
să… Partea aceasta mi se cade mie.
Casa i se cade fratelui său. Se cade să
te fereşti de cei care te linguşesc.
Cădere 1. s. f. (coborâre spre pământ)
Căderea liberă a corpurilor. Căderea
frunzelor. Căderea părului. Căderea
cortinei. Căderi radioactive. Cădere în
gol. Căderea ploii. Căderea nopţii. La
căderea iernii. 2. (răsturnare, surpare,
prăbuşire; nereuşită, eşec) Căderea
unui zid vechi. Căderea unei piese de
teatru. Căderea unui minister. Căderea
Imperiului Roman.
A (se) călători 1. v. intr. (a face o că-
lătorie) A călători cu trenul, cu maşina,
cu avionul, cu vaporul. A călători cu
clasa întâi. A călători pe uscat, pe apă,
pe mare, pe calea aerului. A călători
peste mări şi ţări. A călători în străină-
tate, la munte, la mare. A călători la
rude. A călători fără bilet, clandestin. A
călătorit mult. Au călătorit împreună.
Aţi călătorit bine? 2. v. pron. (a trece, a
pleca) Nu trecu mult şi ziua se călători.
Călătorie s. f. (drum pe care îl face
cineva într-un loc mai depărtat pe jos
56
sau cu un mijloc de transport) Călăto-
rie cu trenul, cu maşina, cu avionul, cu
vaporul. Călătorie în străinătate. O că-
lătorie prin Europa. Călătorie în jurul
pământului. Călătorie pe jos. Călătorie
dus-întors. Călătorie pe mare. Călătorie
peste ocean. La capătul călătoriei mele.
O călătorie de plăcere. Călătorie de
afaceri. Călătorie de studii. Călătorie
de nuntă. Tovarăş de călătorie. Jurnal
de călătorie. Note de călătorie. Povestiri
de călătorie. Călătoria lui Magelan în
jurul lumii. Călătorie spaţială. Călătorie
interplanetară. Călătorie sprâncenată.
A face pregătiri de călătorie. A stabili
itinerarul unei călătorii. A face o călăto-
rie. A pleca în călătorie. A se întoarce, a
sosi dintr-o călătorie. A ura călătorie
plăcută cuiva. Călătorie plăcută!
A călca 1. v. intr. (a păşi) A călca
atent. A călca în vârful picioarelor. A
călca în noroi, într-o băltoacă. A călca
într-un spin. A călca în urma cuiva. A
călca peste un şanţ. A călca peste prag.
Este interzis să călcaţi pe iarbă. 2. v.
tr. (a trece) A călca pragul unei case. A
nu mai călca pragul cuiva. Nu mi-a căl-
cat niciodată piciorul acolo. N-are să-ţi
mai calce piciorul în casa mea. N-o să
mai calc niciodată pe la el. 3. (a cutre-
iera, a străbate) A călca o regiune,
munţii. 4. (a lua în stăpânire, a prăda,
a pustii) Duşmanii le-au călcat ţara. 5.
(a zdrobi, a strivi, a nimici) A călca o
floare. A călca iarba. A călca strugurii.
A călca ceva sau pe cineva în picioare.
A călca lut. A călca pământul. Trenul a
călcat un călător. L-a călcat o maşină.
6. (fig. a nu respecta; a nesocoti) A
călca legea. A călca un jurământ. A-şi
călca cuvântul. A călca voinţa părinţi-
lor. 7. (a netezi cu fierul de călcat) A
călca rufe.
Căldare s. f. (vas mare pentru apă)
Căldare de apă. O căldare cu apă. O
căldare de cartofi. O căldare de căr-
buni. A umple o căldare. A duce o căl-
dare. A fierbe apa într-o căldare.
Căldură 1. s. f. (temperatură ridicată)
Căldură plăcută, potrivită, înăbuşitoa-
re, mare. Căldura soarelui. Căldura
flăcărilor. Căldurile verii. Val de căldu-
ră. A da căldură. A se teme de căldură.
A sta la căldură. Soba radiază o căldu-
ră plăcută. 2. (febră) A avea călduri. 3.
(fig. afecţiune, prietenie) Căldură
umană. A vorbi de cineva cu căldură. A
întâmpina, a primi pe cineva cu căldu-
ră. A recomanda, a susţine pe cineva
cu căldură. A fi primit cu căldură.
Călduros 1. adj. (care păstrează căl-
dura) Haine călduroase. Ciorapi căldu-
roşi. A-şi pune un fular călduros la gât.
Paltonul acesta este foarte călduros. 2.
(fig. însufleţit, plin de căldură) Aplau-
ze călduroase. Felicitări călduroase.
Mulţumiri călduroase. A face cuiva o
primire călduroasă. 3. adv. A fi îmbră-
cat călduros. 4. A mulţumi cuiva căldu-
ros. A felicita călduros. A saluta căldu-
ros pe cineva. A aplauda călduros. A
recomanda călduros. A strânge căldu-
ros mâna cuiva.
Cămaşă s. f. (piesă de îmbrăcăminte)
Cămaşă cu mâneci lungi, cu mâneci
scurte. Cămaşă de mătase. Cămaşă
scrobită. Cămaşă de noapte. A îmbrăca
o cămaşă curată. A fi numai în căma-
şă. A-şi scoate cămaşa.
Cămin 1. s. n. (sobă, şemineu) Cămin
îmbâcsit de funingine. A aprinde, a fa-
ce focul în cămin. A arde lemne, căr-
buni în cămin. A curăţa un cămin. A se
încălzi în faţa căminului. Focul arde,
trosneşte în cămin. 2. (fig. casă părin-
tească, familie) Căminul părintesc.
Căminul conjugal. A-şi întemeia un că-
min. A avea un cămin. 3. (instituție cu
caracter social-cultural) Cămin de
57
studenţi. Un cămin de tinere fete. Că-
min de copii. Cămin de nefamilişti.
Cămin cultural.
A căpăta 1. v. tr. (a obţine ceva în
urma unei solicitări; a primi în dar
sau de pomană) A căpăta bani. A căpă-
ta un cadou. A căpăta o scrisoare de
recomandare. A căpăta un ajutor soci-
al. A căpăta lămuriri. A căpăta o amâ-
nare, o permisiune. 2. (a câştiga, a do-
bândi) A căpăta o primă, o indemniza-
ţie, o gratificaţie. A căpăta un premiu, o
recompensă, o decoraţie. A căpăta ex-
perienţă. A căpăta o boală. A căpăta
obiceiuri rele. A căpăta forme noi. Elev
care a căpătat note bune. Un obicei ca-
re se capătă cu greu. Cuvânt care capă-
tă o semnificaţie nouă. Am căpătat un
guturai straşnic. Datorită ei viaţa lui a
căpătat un sens.
Căpitan 1. s. m. (grad de ofiţer) Căpi-
tan de rangul întâi, al doilea, al treilea.
Căpitan de jandarmerie, de pompieri.
2. (comandant al unei nave) Căpitan
de vas. Căpitan de cursă lungă. Căpi-
tan de fregată. Căpitan de port. 3.
(conducătorul unei echipe) Căpitanul
unei echipe sportive.
Cărare 1. s. f. (drum îngust) Cărare
bătută, îngustă, lăturalnică. Cărările
gloriei. Lunga timpului cărare. Întorto-
cheatele cărări ale vieţii. A veni pe că-
rare. A merge pe cărări bătute, bătători-
te. A merge pe cărarea înaintaşilor. 2.
(linie care rezultă din despărţirea în
două a părului de pe cap) A se pieptă-
na cu cărare în stânga, în mijloc. A pur-
ta cărarea pe dreapta, pe stânga, la
mijloc.
Cărbune 1. s. m. (rocă amorfă com-
bustibilă) Cărbune de pământ. Cărbuni
aprinşi. Cărbune stins. Cărbune pentru
locomotive. Praf de cărbune. Mină de
cărbuni. Exploatarea cărbunelui. Încăl-
zire cu cărbuni. A extrage cărbune. 2.
(bucată de lemn arsă parţial; jar) A se
face cărbune. A sta ca pe cărbuni
aprinşi. 3. (creion negru obţinut din
lemn carbonizat) A desena în / cu căr-
bune.
Cărunt adj. (care a început să albeas-
că; care are fire de păr alb) Păr cărunt.
Cap cărunt. Bărbat cu părul cărunt.
Bărbat cu barba căruntă. A avea păr
cărunt. A avea tâmple cărunte.
Căruţă s. f. (vehiculul tras de cai) Că-
ruţă ţărănească. Căruţă fără loitre. Că-
ruţă de fân, de furaje. Căruţa poştei.
Oiştea căruţei. A căra, a transporta ce-
va cu căruţa. A încărca căruţa. A înhă-
ma caii la căruţă. A se urca în căruţă. A
fi a cincea roată la căruţă.
A (se) căsători 1. v. tr. (a (se) uni prin
căsătorie cu cineva) Şi-a căsătorit fata
cu un medic. Primarul în persoană i-a
căsătorit. 2. v. pron. A se căsători din
dragoste. A se căsători de tânăr. S-au
căsătorit acum două luni. S-a căsătorit
cu un inginer. S-a căsătorit pentru a
doua oară.
Căsătorie s. f. (viaţă conjugală, căsni-
cie) Căsătorie din dragoste. Căsătorie
din interes. O căsătorie fericită, reuşită,
nepotrivită, distrusă. Căsătorie civilă.
Căsătorie religioasă. Copii născuţi din
prima, din a doua căsătorie. Desface-
rea căsătoriei prin divorţ sau prin de-
cesul unuia dintre soţi. Cerere în căsă-
torie. A cere în căsătorie. A lua în căsă-
torie. A face o căsătorie de convenien-
ţă. A fixa data căsătoriei. A avea un fiu
din prima căsătorie.
Căsătorit adj. (despre bărbaţi: însu-
rat; despre femei: măritată) Bărbat
căsătorit. Femeie căsătorită. Tânăr că-
sătorit. Noii căsătoriţi. A fi căsătorit. A
fi căsătorit a doua oară.
58
A (se) căsca 1. v. intr. (a deschide gu-
ra mare trădând nevoia de somn) A
căsca de somn, de oboseală, de plicti-
seală. A rămâne cu gura căscată. A
pune mâna la gură când caşti. 2. v. tr.
(a deschide gura pentru a vorbi, pen-
tru a mânca etc.) A căsca o gură cât o
şură. 3. v. pron. (a se deschide puţin,
a se crăpa) A se căsca o uşă, o fereas-
tră.
Căţel s. m. (pui de câine) Un căţel alb.
Câinele şi căţelul. Căţelul hămăie. 2.
(fiecare dintre bucăţelele care alcătu-
iesc căpăţâna de usturoi) Un căţel de
usturoi.
A (se) căuta 1. v. tr. (a încerca să gă-
seşti pe cineva sau ceva) A căuta un
prieten. A căuta pe cineva prin mulţi-
me. A căuta potcoave de cai morţi. A
căuta prin sertare, prin buzunare. A
căuta pe cineva cu ochii. A căuta acul
în carul cu fân. A căuta dibuind dru-
mul. A căuta un cuvânt în dicţionar. A
căuta privirile cuiva. A căuta cauzele
unui fenomen. A căutat peste tot. Poli-
ţia caută martorii accidentului. Pe cine
cauţi? Ce cauţi aici? 2. (a încerca să
obțină ceva, a urmări ceva) A căuta o
slujbă. A căuta ajutor. A căuta o ieşire,
o soluţie. A căuta un pretext, o scuză. A
căuta singurătatea. A căuta adevărul.
A căuta cuiva ceartă, pricină. A căuta
nod în papură. A căuta să cumpere ce-
va. A căuta să-şi impună punctul de
vedere. A căuta să uite ceva. A căuta
un gând ascuns in vorbele cuiva. 3. (a-
şi da silinţa; a se strădui să...) A căuta
perfecţiunea. A căuta să fie modern. A
căuta să se menţină la suprafaţă. A
căutat să termine traducerea cât mai
repede posibil. A căutat să se perfecţi-
oneze în profesiunea sa. Căută să înţe-
legi. Caută să nu întârzii prea mult. 4.
(a cerceta, a examina) A căuta pe cine-
va de arme. Calul de dar nu se caută
în gură. 5. v. intr. (a purta de grijă, a
îngriji) A căuta de copil. A căuta de un
bolnav. A căuta de casă. 6. (a lua în
considerare, a ţine cont) Nu caut la
preţ. 7. v. pron. (a-şi îngriji sănătatea)
A se căuta la doctor. 8. A se căuta în
oglindă. Un artist care se caută pe sine.
Se caută prin buzunare.
Câine s. m. (mamifer carnivor din fa-
milia canidelor, domesticit, folosit
pentru pază, vânătoare etc.) Câine de
rasă, de pază, poliţist, de vânătoare.
Câine dresat. Câine turbat. Câine cor-
cit. Câine legat. Câine pierdut, găsit.
Câine fără stăpân. Câine vagabond.
Câine rău. Haită de câini. Viaţă de câi-
ne. Muncă de câine. A ţine un câine. A
fluiera un câine. A pune câinele pe ur-
mele cuiva. A asmuţi câinii asupra cui-
va. A încrucişa câini de rase diferite. A
dresa câini. A fi credincios ca un câine.
A trăi, a muri, a fi îngropat ca un câine.
A omorî pe cineva ca pe un câine. Câi-
nele latră, bate, urlă. Câinele adulme-
că, muşcă. Câinele care nu latră muş-
că. E o vreme că nu-ţi vine să dai un
câine afară. E cunoscut ca un câine
scurt de coadă.
Câmp 1. s. n. (şes, câmpie, teren vast
cultivat) Câmp de trifoi. Câmp de lu-
cernă. Câmp înflorit, cu flori. Munca
câmpului. Flori de câmp. Şoarece de
câmp. A munci la câmp. A ara, a se-
măna un câmp. A duce vitele la câmp.
A merge, a o lua, a o tăia peste câmp.
Am petrecut noaptea în câmp deschis.
2. (loc, spaţiu unde se desfăşoară o
anumită activitate) Câmp de alergări.
Câmp de tragere. Câmp de luptă. Arti-
lerie de câmp. A muri, a cădea pe câm-
pul de onoare. A capitula în câmp des-
chis. 3. (fig. sferă) Câmp de acţiune.
Câmp de activitate. Câmp de cercetare.
Câmp de aplicare. Câmp vizual. Câm-
pul vast al literaturii. A mări câmpul
59
cunoaşterii umane. A da, a lăsa câmp
liber imaginaţiei. A fi în câmpul muncii.
4. (fondul unui tablou, al unei gravuri
etc.) Câmpul unui tablou.
Câmpie s. f. (întindere mare de teren,
cu suprafaţă aproape netedă) Câmpie
netedă, vălurită. Câmpie monotonă.
Câmpie înflorită. Câmpia Dunării.
Câmpie acoperită de zăpadă. Câmpie
care se întinde cât vezi cu ochii. A fi de
la câmpie. Turmele coboară la câmpie.
Când 1. adv. (în ce moment? în care
timp?) Când a plecat? De când e bol-
nav? Până când? Începând de când?
(Pe) când crezi că se întoarce? Până
când trebuie să-l aştept? 2. (în mo-
mentul în care...) În momentul când
luase cuvântul. În ziua când s-a întors.
Data când veţi putea plăti chiria. Când
a văzut-o, s-a bucurat. Trenul plecase
când a sosit el. Îmi place când ninge.
Spune-mi când să vin.
A cânta 1. v. intr. (a emite sunete
muzicale) A cânta corect, fals. A cânta
în gura mare. A cânta pe o voce, pe mai
multe voci. A cânta într-un cor. A cânta
la pian, la vioară, la trompetă. A cânta
pe note, după ureche. Ce tot cânţi aco-
lo? 2. (despre păsări, insecte: a scoate
sunete caracteristice speciei) Priveghe-
toarea, ciocârlia, mierla, cucul cântă.
Cocoşii cântă. Păsărelele cântă în gră-
dină. Greierii cântă. 3. v. tr. A cânta un
cântec, un şlagăr, o melodie, o sonată.
A cânta o arie. Priveghetoarea îşi cântă
cântecul. 4. (a descrie, a povesti ceva
în versuri) A cânta dragostea. A cânta
un erou.
Cântar s. n. (instrument pentru stabi-
lirea greutăţii unui corp) Cântar exact,
sensibil. Cântar de precizie, de încerca-
re. Cântar de mână. Cântar de copii.
Cântar de scrisori. A pune ceva pe cân-
tar. A înşela la cântar. A se urca pe
cântar.
A cântări 1. v. tr. (a determina greu-
tatea unui obiect cu un cântar) A cân-
tări carne, mere, un colet. A cântări un
obiect în mână. A cântări pe cineva din
ochi. 2. v. intr. (a avea o anumită gre-
utate, a trage la cântar) Acest sac cân-
tăreşte 100 de kg. Cât cântăreşti? 3. v.
tr. (fig. a chibzui, a cumpăni) A-şi cân-
tări (bine) vorbele. A-şi cântări bine lovi-
tura. A-şi cântări sentimentele. A cân-
tări bine avantajele şi dezavantajele
unui lucru. A cântări şansele. A cântări
totul foarte bine. Cântărind bine lucru-
rile. 4. v. intr. (fig. a valora, a preţui)
Părerea lui cântăreşte greu. Aprecierea
lui cântăreşte mult.
Cântec 1. s. n. (succesiune de sunete
formând o piesă muzicală, vocală sau
instrumentală) Cântec melodios. Cân-
tec vesel. Cântece populare. Cântece
patriotice. Album de cântece. A fredo-
na, a îngâna un cântec. A înregistra un
cântec. A asculta cântecul sirenelor. 2.
(ciripit de păsări, zumzet al unor in-
secte) Cântecul păsărilor. Cântecul gre-
ierilor. Cântecul lebedei. Fiecare pasăre
cu cântecul ei. 3. (compoziţie literară
în versuri însoţită de o melodie) Cân-
tec satiric. Cântece de pahar, de petre-
cere. Cântec bătrânesc. Cântec de jale.
Cântec de inimă albastră. Cântec de
dragoste. Cântec de leagăn.
Cârciumă s. f. (local unde se consumă
băuturi alcoolice şi mâncăruri) Câr-
ciumă la drumul mare. A se duce la
cârciumă. A sta toată ziua în / la câr-
ciumă. A umbla numai prin cârciumi. A
colinda cârciumile.
Cârlig 1. s. n. (piesă de metal îndoită
la capăt de care se prinde sau se
atârnă ceva) A smulge paiele din claie
cu cârligul. 2. (piesă a undiţei în care
60
se înfige momeala) Cârligul undiţei. 3.
(încuietoare) Cârlig de uşă, de fereas-
tră, de poartă. A pune cârligul la uşă.
4. (mic dispozitiv cu care se prind ru-
fele pe frânghie) Cârlig de rufe. A prin-
de cu cârlige rufele pe sfoară.
Cârpă 1. s. f. (bucată de pânză folosi-
tă în diverse scopuri în gospodărie)
Cârpă de praf. Cârpă de bucătărie, de
şters vase, de şters paharele. Cârpă de
şters pe jos, podelele. Cârpe de pan-
tofi. A curăţa, a lustrui ceva cu o cârpă.
A spăla, a stoarce o cârpă. A face câr-
pe dintr-o pijama veche. A aduna câr-
pe. Nu se ocupa decât de cârpe. 2. (fig.
om fără personalitate) Moale ca o câr-
pă. A face pe cineva cârpă. Omul acela
ajunsese o cârpă.
A câştiga 1. v. tr. (a dobândi bani sau
alte bunuri materiale; (fig.) a dobândi)
A câştiga bani. A câştiga lozul cel ma-
re. A câştiga un pariu. A câştiga un
premiu. A-şi câştiga pâinea. A-şi câşti-
ga existenţa. A-şi câştiga viaţa de azi
pe mâine. A câştiga pe toate planurile.
A câştiga la loterie. A câştiga majorita-
tea în alegeri. A câştiga mult. A nu câş-
tiga mai nimic. A câştiga timp. A câşti-
ga cunoştinţe, experienţă. A câştiga
teren. A câştigat trei kg (în greutate).
Veţi avea de câştigat. Cât câştigi pe
lună? 2. (a atrage de partea sa, a cu-
ceri) A câştiga favoarea, stima, încre-
derea, prietenia, dragostea cuiva. A
câştiga simpatia ascultătorilor. A câşti-
ga o frumoasă reputaţie. A câştiga pe
cineva de partea sa. Câştigase simpa-
tia tuturor. A câştigat toată lumea prin
firea sa prietenoasă. 3. (a obţine o vic-
torie) A câştiga un meci. A câştiga jo-
cul, partida de baraj, campionatul. A
câştiga cupa României la fotbal. A câş-
tiga la puncte. A câştiga detaşat. A câş-
tiga la limită. A câştiga uşor (o competi-
ţie). A câştiga o bătălie, un război.
Echipa noastră a câştigat cu trei la
unu. Cine câştigă?
Cât 1. conj. Cât ai bate din palme. Cât
ai zice peşte. Venea cât putea de repe-
de. Cu cât mai repede cu atât mai bine.
E cât se poate de frumoasă. Am plăti
cât mi-a cerut. 2. adv. (în ce măsură,
în ce grad) Cât se poate de repede. Cât
se poate de dimineaţă. Cât se poate de
bine. Cât mai curând, devreme posibil.
Cât de frumoasă e! Cât s-a schimbat!
Cât vă admir! Cât de inteligent e! Cât
de uşor se consolează! 3. (cu valoare
de prepoziţie, în comparaţii: ca, pre-
cum) Cât ursul de puternic. 4. pron. şi
adj. interog. (în ce număr sau în ce
cantitate) Câţi elevi pleacă? Câţi locui-
tori are acest oraş? 5. pron. şi adj. rel.
(cu valoare de pron. şi adj. nehotărâte)
Câte am avut le-am vândut. Câtă lumi-
nă e afară!
Câteodată adv. (din când în când;
uneori) Câteodată ne vizitează. Îl văd
câteodată la bibliotecă. Mai plouă câte-
odată iarna. Câteodată are dreptate.
Câteodată planta înfloreşte şi iarna.
Câteodată plânge… câteodată râde.
Câteodată am impresia că…
Ceafă 1. s. f. (partea de dinapoi a gâ-
tului sau a capului) O ceafă groasă.
Cu pălăria pe ceafă. 2. (specialitate de
carne de porc din regiunea cefei) Cea-
fă de porc, de viţel, de miel, de vacă.
Ceai 1. s. n. (arbust exotic cultivat
pentru frunzele lui; frunzele uscate
ale arbustului) Ceai verde, negru. Ceai
chinezesc. Ceai de Ceylon. Cultura cea-
iului. Frunze de ceai. Un săculeţ de
ceai. A cultiva ceai. 2. (băutură obţi-
nută prin infuzia sau prin fierberea
frunzelor de ceai) Ceai slab, tare, sim-
plu, cu lămâie. Ceai de tei. Ceai de
muşeţel. Ceai de plante medicinale.
Ceai cu lapte. Ceai cu mentă. Strecură-
61
toare de ceai. Serviciu de ceai. Un sa-
lon de ceai. Ceaiul de la ora cinci. A
face un ceai. A face infuzie de ceai. A
bea un ceai. A invita pe cineva la ceai.
Ceapă 1. s. f. (plantă legumicolă co-
mestibilă) Ceapă verde. Foiţă de cea-
pă. Legătură de ceapă. Tocană cu cea-
pă. A curăţa ceapa. A tăia ceapa mă-
runt. 2. (bulb) Ceapă de lalea, de crin.
Ceară s. f. (produs natural sau sinte-
tic, insolubil în apă cu numeroase uti-
lizări) Ceară albă, galbenă, roşie. Cea-
ră de albine. Ceară vegetală, minerală.
Ceară brută, netopită. Ceară de cizmă-
rie. Ceară de parchet. Turtă de ceară.
Baton de ceară. Obiecte din ceară. Lu-
mânare de ceară. Păpuşă, figurină de
ceară. Pecete, sigiliu de ceară. Galben
ca ceara. A turna ceară într-un tipar.
Cearşaf s. n. (obiect din pânză folosit
ca rufărie de pat) Cearşaf de pat.
Cearşaf de plapumă. Cearşaf de baie.
Cearşaf de in, de pânză. Cearşafuri
albe. Garnitură de cearşafuri. A schim-
ba cearşafurile.
Ceartă 1. s. f. (schimb de cuvinte as-
pre, de jigniri între două sau mai mul-
te persoane) Ceartă de familie. Ceartă
între soţi. Ceartă de îndrăgostiţi. Ceartă
aprigă, serioasă. Ceartă fără motiv.
Ceartă pentru un fleac. Ceartă literară.
Subiect de ceartă. A provoca o ceartă.
A căuta ceartă cuiva. A căuta ceartă cu
luminarea. A se lua la ceartă cu cineva.
A ajunge la ceartă cu cineva. A fi în
ceartă cu cineva. A avea ceartă în fami-
lie. A aplana, a potoli o ceartă. A evita
o ceartă. Iese cu ceartă. N-am chef de
ceartă.
Ceas 1. s. n. (oră) Un ceas întreg. Un
sfert de ceas. O jumătate de ceas.
Acum un ceas. Din ceas în ceas. La
ceas târziu. La un ceas nepotrivit. A-şi
pregăti temele într-o jumătate de ceas.
Se apropie ceasul suprem. Reveniţi
peste un ceas. Cât e ceasul? 2. (mo-
ment, clipă; timp, vreme) Ceas bun,
rău. În ceasul naşterii sale. În ceasul
morţii. În ceasul de apoi. Ceasul răz-
bunării. Din ceasul acela. În ceas de
mânie, de durere. În ceas aşa de greu.
Într-un ceas de răgaz. În ce ceas al vie-
ţii sale? Să fie într-un ceas bun! 3.
(aparat care serveşte la indicarea orei;
ceasornic) Ceas deşteptător. Ceas de
mână. Ceas de buzunar. Ceas de pere-
te. Ceas cu greutăţi. Ceas solar. Ceas
de nisip. Ceas cu apă. Ceas care merge
exact. Acele, cadranul ceasului. Lanţ
de ceas. Turnul cu ceas. A purta ceas.
A se uita la ceas. A-şi întoarce ceasul.
A-şi potrivi ceasul. A da ceasul înainte,
înapoi. Ceasul merge înainte, rămâne
în urmă. Ceasul merge exact. Bate cea-
sul. A stat ceasul. Am făcut până acolo
un sfert de oră cu ceasul în mână.
Ceaşcă s. f. (vas mic de porţelan, de
faianţă etc., cu toartă) Ceaşcă de por-
ţelan. Ceaşcă de ceai, de cafea. Jumă-
tate de ceaşcă. A turna cafea în ceşti. A
bea din ceaşcă. A răsturna ceaşca.
Ceaţă s. f. (negură, pâclă) Ceaţă dea-
să, groasă, rară. Ceaţă de nepătruns.
Ceaţă de toamnă. Ceaţă pe mare. Cea-
ţă pe ochi. A vedea ca prin ceaţă. A se
rătăci în ceaţă. Se lăsă ceaţa. Ceaţa se
ridică. Se semnalează o ceaţă deasă pe
şosele. Navigaţia este întreruptă din
cauza ceţii.
A ceda 1. v. tr. (a renunţa la ceva prin
donare sau vânzare) A ceda cuiva locul
său. A ceda cuiva drepturile sale. A
ceda teren. A ceda un contract de închi-
riere. A ceda un teritoriu unui stat stră-
in. 2. v. intr. (a renunţa la un punct
de vedere; a nu se împotrivi; a se su-
pune) A ceda (rugăminţilor) cuiva. A
ceda insistenţelor cuiva. A ceda în faţa
62
adversarului. A ceda unor tentaţii
uşoare. A ceda din slăbiciune. Nu vrea
să cedeze. Trupele au cedat sub asal-
tul duşmanului. 3. (a scădea în inten-
sitate) Febra a cedat (în intensitate). 4.
(a nu rezista unei presiuni; a se de-
forma) O creangă care cedează sub
greutatea fructelor. Uşa a cedat sub
lovituri. Digul a cedat sub presiunea
apelor.
Celebru adj. (renumit, ilustru, faimos)
Artist celebru. Savant celebru. Adagiu
celebru. Cuvânt celebru. A ajunge, a
deveni celebru (peste noapte). A purta
un nume celebru. A visa să devină un
pianist celebru.
Centimetru 1. s. m. (unitate de mă-
sură pentru lungime) Centimetru pă-
trat, cub. Centimetru cu centimetru. A
nu da înapoi nici măcar un centimetru.
A înainta centimetru cu centimetru. 2.
s. n. (panglică împărţită în centimetri,
folosită la croitorie, în magazine) Cen-
timetru de croitorie.
Central 1. adj. (care se află în centru)
Punct central. Poziţie centrală. Cartier
central. Gară centrală. Poştă centrală.
Încălzire centrală. 2. (fig. care ocupă o
poziţie principală) Administraţie cen-
trală. Aparat central. Ideea centrală a
unui roman. Personajul central al pie-
sei. Problema economică e o problemă
centrală. 3. s. f. (urmat de determi-
nări: ansamblu de instalaţii tehnice în
care se produc anumite forme de
energie) Centrală electrică, termică,
atomică, nucleară.
Centru 1. s. n. (mijloc, miez, nucleu)
Centrul unui cerc. Centrul oraşului.
Centrul terenului de fotbal. A determi-
na centrul unui cerc. A locui în centrul
oraşului. A se afla în centrul atenţiei.
Această problemă a fost în centrul dez-
baterii. 2. (loc unde sunt concentrate
anumite activităţi) Centru administra-
tiv, industrial, comercial, cultural, uni-
versitar. Centru de documentare. 3.
(despre partide şi grupări politice: si-
tuate între concepţiile de stânga şi
cele de dreapta) Partid de centru, de
centru-dreapta, de centru-stânga. De-
putat de centru. 4. s. m. (jucător care
se află în mijlocul liniei de atac sau de
apărare) Centru înaintaş.
Centură s. f. (curea, cingătoare) Cen-
tura unui soldat. Centură ortopedică.
Centură de siguranţă. Centură de sal-
vare. Centură de campion. A-şi pune,
a-şi scoate centura. A intrat în apă pâ-
nă la centură. A deţine centura de
campion (la box).
Cenuşă s. f. (reziduu solid care rămâ-
ne după arderea completă a unui
corp) Cenuşa din vatră. Cenuşa unui
mort incinerat. A preface în cenuşă. A
coace sub cenuşă. A scoate cenuşa din
sobă. A reînvia ca pasărea fenix din
propria cenuşă.
Cenuşiu 1. adj. (de culoarea cenuşii;
gri) Lumină cenuşie. Costum cenuşiu.
Ten cenuşiu. Cenuşiu deschis, închis.
Substanţa cenuşie a creierului. Viaţă
cenuşie. A bate în cenuşiu. A vopsi ce-
va în cenuşiu.
Cer 1. s. n. (spaţiu infinit în care se
mişcă astrele) Cer albastru, senin, în-
norat, cenuşiu, întunecat, înceţoşat. Un
cer plumburiu. Sub cerul liber. Între cer
şi pământ. Bolta cerului. În înaltul ceru-
lui. A ridica privirea spre cer. A ridica
ochii, braţele la cer. A privi cerul în
amurg. Cerul e senin. Cerul se înseni-
nează, luminează. Cerul e acoperit, în-
norat. Cerul se întunecă. Soarele e sus
pe cer. 2. (văzduh, atmosferă, aer) Pă-
sările cerului. Pe cer trec avioane. 3.
(rai) Împărăţia cerurilor. A ajunge în
cer.
63
Cerc 1. s. n. (curbă plană închisă)
Suprafaţa, diametrul, raza cercului. A
desena un cerc. A descrie, a trage un
cerc cu compasul. A calcula suprafaţa
cercului. 2. (figură, linie, mişcare în
formă de cerc) A sta, a se mişca în
cerc. A face, a forma un cerc în jurul
cuiva. Păsările descriau cercuri largi pe
cer. 3. (obiecte cu formă de cerc) Cer-
curile unui butoi. Cercurile unei roţi. Se
juca pe stradă cu cercul. Un cerc de aur
îi strângea fruntea. 4. (grup de per-
soane) Cercul familiei. Cerc de prieteni.
Cercul cunoştinţelor, relaţiilor mele. Un
cerc de curioşi. Cercuri de cititori. Cerc
ştiinţific, literar, studenţesc. Cercuri
politice, diplomatice, conducătoare.
Cercurile progresiste, reacţionare. Cerc
de studii. A sărbători ceva în cerc re-
strâns. A fi cunoscut în cercuri largi ale
populaţiei. A avea relaţii cu cercuri din
lumea interlopă.
A cerceta 1. v. tr. (a examina cu aten-
ţie, a observa, a consulta) A cerceta un
obiect. A cerceta pe cineva cu privirea.
A cerceta amănunţit, cu atenţie, pe toa-
te feţele. A cerceta natura, spaţiul cos-
mic. 2. (a investiga) A cerceta cauza
unui fenomen. 3. (a face cercetări, a
ancheta) A cerceta un caz, un dosar.
Procurorul cercetează cazul la faţa lo-
cului. 4. (a culege informaţii asupra
forţelor inamice) A cerceta terenul. A
cerceta poziţiile duşmanului.
Cercetare s. f. (acţiunea de a cerceta
şi rezultatul ei) Cercetare ştiinţifică.
Cercetarea paternităţii. Cercetarea lo-
cului. Temă de cercetare. Obiect de cer-
cetare. Institut de cercetări ştiinţifice. A
face cercetare fundamentală, aplicată.
A face cercetări într-un domeniu. Poliţia
face cercetări la locul crimei. A trimite,
a porni în cercetare.
A (se) cere 1. v. tr. (a se adresa cuiva
pentru a obţine ceva) A cere de mân-
care. A cere cuiva bani, un împrumut. A
cere cuiva ajutor. A cere cuiva sfatul. A
cere cuiva un serviciu. A cere o audien-
ţă. A cere o slujbă. A cere o bursă. A
cere eliberarea unui paşaport. A cere
cuvântul. A cere cuiva să intervină. A
cere voturi pentru un candidat. Condiţi-
ile cerute. Vă cer să nu părăsiţi oraşul.
A cerut să vorbească. Profesorul cere
să fie linişte. Cât ţi-a cerut pentru
această carte? 2. (a peţi) A cere în că-
sătorie, de soţie, de nevastă. A cere
cuiva mâna. 3. (a revendica, a necesi-
ta) A-şi cere drepturile. A cere despă-
gubiri. A cere partea sa de moştenire. A
cere socoteală, iertare, milă, îndurare.
A cere timp de gândire. A cere mărirea
salariului. A cere pace. A cere pedeap-
sa capitală pentru un acuzat. A cere
imposibilul. Avocatul a cerut achitarea
acuzatului. Copii cer îngrijiri deosebite.
Industria cere noi investiţii. Munca
aceasta cere multă atenţie, răbdare,
timp. Nu trebuie să-i cerem prea mult.
4. (a dori, a pofti, a voi) Bolnavul cere
struguri. Are tot ce-i cere inima. 5. v.
pron. (a fi căutat, a fi solicitat) Marfa
aceasta se cere pe piaţă. 6. (a fi nece-
sar) Pentru această profesie se cere
bacalaureatul.
Cerere 1. s. f. (solicitare, rugăminte,
dorinţă) Cerere întemeiată, justificată.
Cerere în căsătorie. Cerere de angaja-
re. Cerere de amânare. La cererea ge-
nerală. A face, a formula, a prezenta, a
depune o cerere. A adresa cuiva o cere-
re. A redacta o cerere. A examina o ce-
re. A satisface o cerere. A aproba o ce-
rere. A da curs unei cereri. A face ceva
la cererea cuiva. A respinge o cerere. A
respinge cererea cuiva. A da un răs-
puns negativ la o cerere. A retrage o
cerere. 2. (pretenţie, exigenţă; reven-
dicare) La cerere. Legitimaţia se prezin-
tă la cerere. 3. (căutare, cerinţă, nevo-
ie) Cerere de mărfuri. O cerere mare de
64
băuturi răcoritoare. Legea cererii şi a
ofertei. Preţurile se orientează după
cerere şi ofertă.
Cerneală s. f. (substanţă lichidă, colo-
rată care serveşte la scris) Cerneală
albastră. Cerneală simpatică. Cerneală
tipografică. O pată de cerneală. A scrie
cu cerneală roşie. A muia în cerneală. A
păta cu cerneală. A face să curgă mul-
tă cerneală. Despre aceasta a curs mul-
tă cerneală.
A cerşi 1. v. tr., v. intr. (a cere de
pomană) A cerşi bani. A cerşi o bucată
de pâine. A ajunge să cerşeşti. A cerşi
pe stradă, pe la uşi, din casă în casă.
Bătrânul cerşea pe uliţă. 2. v. tr. (a
cere ceva cu străduinţă, umilindu-se)
A cerşi bunăvoinţa cuiva. A cerşi ajuto-
rul cuiva. A cerşi îndurare. A cerşi o
favoare. A cerşi iubirea cuiva. A cerşi
un zâmbet.
A (se) certa 1. v. tr. (a mustra, a do-
jeni) A certa un copil neascultător. A
certa pe cineva pentru neglijenţă, pen-
tru lipsă de punctualitate, pentru
obrăznicie. Profesorul îi ceartă pe elevi.
Îl certa tot timpul. L-au certat rău de tot.
2. v. pron. (a se lua la ceartă cu cine-
va) A se certa cu cineva, cu soţia, cu un
prieten. A se certa cu toată lumea. A se
certa din cauza unui lucru, pentru un
fleac, pentru nimic, pentru nimica toa-
tă. A se certa cu un prieten din cauza
unei fete, pentru o fată. A se certa cu
fratele său pentru partea de moştenire.
A se certa furcă. Se ceartă mereu. Copi-
ii se certau pe stradă. S-au certat ca la
uşa cortului.
Certificat s. n. (act oficial prin care se
certifică ceva) Certificat de naştere.
Certificat de botez. Certificat de căsăto-
rie. Certificat de bună purtare. Certifi-
cat de studii primare, superioare. Certi-
ficat de absolvire a şcolii. Certificat
medical. A cere, a solicita eliberarea
unui certificat. A da, a elibera cuiva un
certificat. A scoate un certificat. A pre-
zenta un certificat. A falsifica un certi-
ficat.
Cetăţean s. m. (locuitor de drept al
unui stat) Cetăţean de onoare al unui
oraş. Cetăţean al lumii. Calitate de ce-
tăţean. Drepturile şi îndatoririle cetăţe-
nilor. Te-a căutat un cetăţean.
Cetăţenie s. f. (condiția juridică de
cetăţean) Dreptul de cetăţenie. Dubla
cetăţenie. A dobândi cetăţenia. A acor-
da cuiva cetăţenia. A retrage cuiva ce-
tăţenia. A renunţa la cetăţenie. A-şi
pierde cetăţenia. A lua o cetăţenie. A
recunoaşte cuiva cetăţenia.
Chef 1. s. n. (petrecere zgomotoasă cu
mâncare, băutură şi cântec) Un chef
straşnic, pe cinste. A face, a trage un
chef. A încinge un chef. Cheful s-a
spart. Se ţine de chefuri. 2. (voie bună,
veselie, bună dispoziţie) A fi cu chef. A
fi fără chef. A strica cheful cuiva. 3.
(poftă, dorinţă) A avea chef de ceva, de
vorbă, de lucru, de râs. A nu avea chef
de nimic. A face ceva fără chef. A-şi
face cheful. A-i peri cuiva cheful de ce-
va. A-i tăia, a-i strica cuiva cheful de
ceva. A-ţi veni chef de râs. A face pe
chef cuiva. A lăsa pe cineva în cheful
lui.
Cheie 1. s. f. (obiect de metal folosit
pentru a încuia şi descuia o broască
sau un lacăt) Cheia unei uşi. Cheia
unui lacăt. Cheia apartamentului. Chei-
le maşinii. O legătură de chei. Port-chei.
Gaura cheii. A introduce, a băga cheia
în broască. A răsuci cheia în broască. A
încuia cu cheia. A da un apartament la
cheie. A înmâna cuiva cheile oraşului.
A ţine sub cheie. Perseverenţa este che-
ia succesului. 2. (fig. procedeu prin
care se poate explica, înţelege sau
65
dezlega ceva) O poziţie cheie. Cheia
misterului. Roman cu cheie. Algebra
este cheia tuturor ştiinţelor. 3. (unealtă
de metal cu care se strânge sau se
desface un şurub sau o piuliţă) Cheie
universală, franceză. Cheie tubulară.
Cheie pentru ceasuri. Cheie de contact.
Cheie de deschis conserve. 4. (semn
convenţional pus la începutul portati-
vului) Cheia sol, fa. 5. (vale îngustă
între doi pereţi înalţi şi abrupţi de
stâncă) Cheile Bicazului.
A cheltui 1. v. tr. (a da o sumă de
bani pe ceva sau cuiva) A cheltui o
sumă de bani, mulţi bani, toţi banii,
ultimii bani. A cheltui ultimul bănuţ. A
cheltui bani pe ceva. A cheltui o mie de
lei pe lună. A cheltui fără măsură. A
cheltuit toată averea soţiei sale. Nu
cheltuieşte un ban. 2. (fig. a consuma
timp, energie, mijloace materiale) A
cheltui multă energie. A-şi cheltui ener-
gia pe ceva. Atâta timp cheltuit degea-
ba. Îşi cheltuieşte forţele degeaba. Or-
ganismul cheltuieşte multă energie în
24 de ore.
Cheltuială s. f. 1. (sumă de bani în-
trebuinţată pentru a cumpăra sau
pentru a plăti ceva) O cheltuială mare.
O cheltuială neprevăzută. Cheltuieli
suplimentare, inutile. Cheltuieli publice.
Cheltuieli de întreţinere, de deplasare,
de reprezentare. Cheltuieli de judecată.
Bani de cheltuială. Pe cheltuiala cuiva.
Pe cheltuiala statului. Cu mare cheltu-
ială. Bani de cheltuială. A se băga în
mare cheltuială. A avea cheltuieli mari.
A suporta cheltuielile. A face cheltuieli
neaşteptate. A contribui la cheltuieli. A
face faţă cheltuielilor. A restitui cuiva
cheltuielile. A trăi pe cheltuiala altora.
A calcula cheltuielile făcute. A-şi recu-
pera, a-şi scoate cheltuielile. A fi con-
damnat la plata cheltuielilor de judeca-
tă. A echilibra balanţa de cheltuieli şi
venituri. 2. (consum de energie, de
timp etc.) Cheltuieli materiale. Cheltu-
ială de energie. Cheltuială de timp, de
forţe.
A (se) chema 1. v. tr. (a-i cere cuiva
să vină mai aproape sau în anumit
loc) A chema doctorul. A-şi chema câi-
nele. A chema un taxi. A chema pe ci-
neva lângă sine, la masă, la telefon. A
chema pe cineva în ajutor. A chema un
elev la lecţie. Directorul a fost chemat
de urgenţă în minister. Coboară, te
cheamă cineva. Chemă-l pe fratele tău,
prânzul e gata. 2. (a pofti, a invita să
participe la o acţiune) A chema pe ci-
neva la întrecere. A chema pe cineva la
rezistenţă. A chema pe cineva la luptă
împotriva cuiva. 3. (a ordona, a impu-
ne cuiva să se prezinte undeva) A
chema în faţa judecăţii. A chema mar-
torii în faţa tribunalului. A chema sub
arme, sub drapel. A chema la luptă. A
chema la ordine. Ne cheamă datoria. 4.
v. pron. (a se numi) Cum te cheamă?
Asta se cheamă maşină bine întreţinu-
tă la tine? Se cheamă că vine iarna.
Chestiune 1. s. f. (problemă care con-
stituie obiectul unei preocupări) O
chestiune importantă, delicată, dificilă,
spinoasă. O chestiune fără importanţă.
Chestiune prost pusă. Persoana în
chestiune. A discuta, a ridica, a abor-
da, a rezolva o chestiune. A se ocupa
de o chestiune. A intra direct în chesti-
une. A întreprinde ceva într-o chestiu-
ne. A se abate de la o chestiune. A re-
veni la chestiune. A clarifica, a aranja o
chestiune. A face din asta o chestiune
de stat. Aceasta este o chestiune ne-
plăcută, delicată. Asta e altă chestiune.
Aceasta a fost o chestiune aranjată di-
nainte. E o chestiune de onoare. Pentru
mine e o chestiune de viaţă şi de moar-
te. La examen a ştiut să rezolve ambele
chestiuni. Nu asta e chestiunea. Nu se
66
mai poate spune nimic în această ches-
tiune. Chestiunea asta e încheiată pen-
tru mine. 2. fam. (întâmplare, fapt di-
vers) O chestiune stupidă.
Chiar 1. adv. (întocmai, exact; însuşi)
Chiar la uşa lui. Chiar deasupra copa-
cilor. Chiar în mijlocul camerei. Chiar
acum. Casa era chiar la marginea
drumului. Chiar acum plec. Chiar este
mai greu decât credeam. Chiar din ca-
uza frigului s-a îmbolnăvit. Chiar asta
am vrut să spun. E chiar ce trebuie.
Chiar că eşti prost. Este chiar ceea ce
vroiam să spun. Chiar este mai greu
decât credeam. Chiar eu am scris acest
capitol. Chiar îl iubeşti? 2. (până şi,
încă şi; deja) Chiar şi el dorea să ră-
mână. Se lucrează chiar şi duminica.
Scrie romane, nuvele şi chiar poezii.
Este supărat, ba chiar furios. Chiar de
acum o lună s-a gândit să plece. Chiar
a plecat la ţară. 3. (într-adevăr) E chiar
aşa! E chiar el.
Chibrit s. n. (beţişor de lemn având la
capăt o măciulie de pastă inflamabilă)
O cutie de chibrituri. A aprinde, a scă-
păra un chibrit.
Chin s. n. (suferinţă fizică sau morală
imensă) Chin sufletesc. Chinurile naş-
terii, facerii. Chinurile dragostei. Chi-
nurile iadului. Chinurile lui Prometeu. A
îndura chinuri. A suferi chinuri groaz-
nice. A supune pe cineva la chinuri. A
pricinui cuiva chinuri sufleteşti. A trece
prin chinurile morţii. Orele de matema-
tică erau un chin. E un chin să corectezi
textul acesta. E un adevărat chin pen-
tru mine.
A (se) chinui 1. v. tr. (a produce sufe-
rințe fizice sau morale intense) Un
obraz chinuit de boală. A chinui un
condamnat. A-l chinui pe cineva dureri-
le. A fi chinuit de gelozie, de remuşcări,
de ambiţii. Foamea îl chinuieşte. Gân-
dul acesta îl chinuieşte. 2. v. pron. (a
îndura chinuri sufleteşti) Mă chinuiesc
cu reproşurile, cu întrebările lui. 3. (a
se strădui, a face eforturi) Se chinuieş-
te să-l facă să înţeleagă. Nu te chinui
aşa, totul va fi bine.
Chior 1. adj. (care vede numai cu un
ochi) A fi chior. A schimba un cal chior
pe unul orb. Te văd, că doar nu-s chior.
2. (fig. care dă o lumină chioară) O
lumină chioară. O lampă chioară. O
fereastră chioară.
Chioşc s. n. (construcţie mică unde se
vând ziare, ţigări, răcoritoare) Chioşc
de ziare. Chioşc de băuturi, de răcori-
toare, de ape minerale. A cumpăra un
ziar de la chioşc.
Chip 1. s. n. (faţă, obraz, figură) Un
chip drăguţ. Un chip cunoscut, necu-
noscut. Un chip trist. Chipuri noi. Chi-
pul lui s-a întunecat. 2. (înfăţişare sau
aspect al unei persoane) După chipul
şi asemănarea cuiva. A avea chip ome-
nesc. 3. (imagine a unei persoane re-
dată prin desen, pictură sau sculptu-
ră) O monedă cu chipul eroului. În chip
de pasăre. A face chipul cuiva. A evoca
chipul mamei sale. 4. (fel de a fi, de a
se purta; mijloc, modalitate) În chipul
cel mai plăcut. În acest chip. În chipul
acesta. În fel şi chip. Cu orice chip. No-
ul chip al planetei noastre. A dispărea
în chip misterios. Lucrează într-un chip
original. Nu e chip să te mai văd. Nu
mai e chip cu el. E chip să-l refuz?
Chirie s. f. (sumă plătită pentru folo-
sirea temporară a unei locuinţe sau a
unui alt lucru închiriat) Chirie mare.
Casă cu chirie. Locuinţă cu chirie. A da,
a lua cu chirie. A şedea, a sta cu chirie.
A fi dator cu plata chiriei.
Chitanţă 1. s. f. (act scris prin care se
face dovada primirii unei sume de
67
bani, a unor lucruri) Chitanţă de pla-
tă. O chitanţă pentru datorie. O chitan-
ţă de plată a chiriei. A primi o chitanţă.
A semna o chitanţă. A elibera cuiva o
chitanţă. A da cuiva o chitanţă pentru
suma plătită. Când şi-a plătit datoria a
primit o chitanţă.
Cifră 1. s. f. (semn grafic folosit pen-
tru scrierea numerelor) Cifre arabe,
romane. Un număr cu două cifre. Ştiin-
ţa cifrelor. Scrie un număr în cifre şi în
litere. 2. (număr, sumă, cantitate) Ci-
fră de afaceri. Cifra datoriilor, a cheltu-
ielilor. Cifra la care se ridică o amendă.
Cimitir s. n. (loc unde se îngroapă
morţii) Cimitirul satului. Cimitirul eroi-
lor. Mormintele dintr-un cimitir. Pazni-
cul cimitirului. Groparii cimitirului. Ci-
mitir de maşini. A avea un loc în cimitir.
A duce un mort la cimitir.
Cină s. f. (masa de seară; mâncare
servită la masa de sară) Cină improvi-
zată. Ora cinei. La vremea cinei. Cina
cea de taină. A găti, a servi cina. A lua
cina. A invita, a avea pe cineva la cină.
Cina e gata.
Cinematograf s. n. (sală unde se pro-
iectează filme; cinema) Un mare cine-
matograf. A merge, a se duce la cine-
matograf. Cinematograful este o artă.
Cinstit 1. adj. (onest, corect) Un om
cinstit. Un om profund cinstit. O femeie
cinstită. Comerţ cinstit. Un funcţionar
cinstit. A fi cinstit până în măduva oa-
selor. Drept şi cinstit este ce a spus.
Nu-i lucru cinstit. Omul cinstit se ţine
de cuvânt. 2. (credincios, fidel, cast)
Cinstiţi oaspeţi! Cinstit prieten! Cinstite
şi iubite cititorule! Loc cinstit. Faţă cin-
stită. Cinstitul vecin îi sări în ajutor. 3.
adv. (onest, corect) Bani câştigaţi cin-
stit. A acţiona cinstit. A răzbate cinstit
în viaţă. A recunoscut cinstit meritele
adversarului. Îşi câştigă cinstit viaţa.
Cinstit era să-l anunţi.
Cioc 1. s. n. (plisc) Ciocul vrabiei. Cio-
cul vulturului. A deschide ciocul. A ciu-
guli cu ciocul. A lovi cu ciocul. 2. (parte
ascuţită a unui obiect) Ciocul ibricului.
Ciocan 1. s. n. (unealtă folosită la bă-
tut cuie) Ciocan de lemn. Ciocan pne-
umatic. Ciocan de ţambal. A bate un
cui cu ciocanul. A fi între ciocan şi nico-
vală. Tot ţiganul îşi laudă ciocanul. 2.
(instrument de aruncat într-o probă
atletică) Aruncarea ciocanului.
Ciocolată 1. s. f. (amestec solidificat
de cacao şi zahăr cu alte ingrediente)
Ciocolată amară. Ciocolată cu lapte, cu
alune. Ciocolată cu cremă. O bomboană
de ciocolată. O tabletă de ciocolată. Un
baton de ciocolată. O bucată de ciocola-
tă. Prăjitură cu ciocolată. A cumpăra o
ciocolată. 2. (băutură din praf de cio-
colată amestecat cu lapte) A bea o
ceaşcă de ciocolată fierbinte.
Ciorap s. m. (obiect de îmbrăcăminte
care acoperă piciorul) O pereche de
ciorapi. Ciorapi de lână, de bumbac, de
mătase. Talpa unui ciorap. A-şi pune
ciorapii. A purta ciorapi. A-şi scoate
ciorapii. A împleti ciorapi. A rupe ciora-
pii. A cârpi ciorapi.
Ciorbă 1. s. f. (fel de mâncare folosită
la prânz) Ciorbă de burtă. Ciorbă de
peşte. Ciorbă de potroace. Ciorbă cu
zarzavat. Ciorbă de burtă. Ciorbă lun-
gă. O farfurie de ciorbă. A pregăti cior-
ba. A mânca ciorbă.
Circuit 1. s. n. (sistem de conducte
prin care circulă lichide, gaze, curent
electric etc.) Circuit electric. Circuit în-
chis. A întrerupe, a restabili circuitul. A
scoate o lampă din circuit. 2. (mişcare
a capitalului industrial sau a fonduri-
68
lor unei întreprinderi) Circuitul banilor.
Circuitul mărfurilor. 3. (drum parcurs
pe un itinerar cu întoarcere la locul
plecării) A face circuitul mănăstirilor
din nordul Moldovei. A face o călătorie
în circuit prin ţară.
A circula 1. v. intr. (a se deplasa, a
umbla; a pleca şi a veni regulat pe un
traseu) A circula la pas. A circula cu
mare viteză. Circulă greu prin casă.
Trecătorii nu mai pot circula pe strada
aceasta. Maşinile circulă greu din cau-
za zăpezii. Trenul circulă fără oprire.
Trenul acesta circulă pe distanţa Bucu-
reşti – Timişoara. 2. (a fi în mişcare
printr-un circuit) Sângele circulă în
vene. Seva circulă în plante. 3. (a se
transmite, a se răspândi) Zvonul aces-
ta circulă în oraş. Circulă multe glume
pe seama lui. În legătură cu el circulă
diferite anecdote. 4. (a avea curs, a
avea valoare) Monedă care circulă. Mo-
neda aceasta nu mai circulă. În oraş
circulă monede false.
Circulaţie 1. s. f. (faptul de a circula,
mișcare, deplasare) Circulaţie rutieră
intensă. Circulaţie pe autostradă. Cir-
culaţie în oraş. Circulaţie în afara loca-
lităţilor. Circulaţie pietonală. Arteră de
circulaţie. Reguli de circulaţie. Semn de
circulaţie. Accident de circulaţie. A re-
glementa circulaţia vehiculelor. A dirija
circulaţia. A opri circulaţia. A întrerupe,
a devia circulaţia. A da în circulaţie o
nouă arteră de comunicaţie. Trenul
acesta nu mai este în circulaţie. 2.
(mișcare, curgere) Circulaţia apei calde
prin radiatoare. Circulaţia sângelui.
Circulaţie arterială, venoasă, capilară.
Tulburări de circulaţie. 3. (transmitere,
schimb de bunuri, de mărfuri) Circula-
ţia bunurilor, a banilor, a capitalurilor.
Circulaţie monetară. A pune în circula-
ţie bancnote noi. A retrage, a scoate din
circulaţie unele monede. Moneda
aceasta nu mai este în circulaţie.
Cireaşă s. f. (fructul cireşului) Cireaşa
neagră. Cireşe pietroase. Cireşe dulci,
amare. Cireşe sălbatice. Sâmburi de
cireşe. Tartă cu cireşe. A culege cireşe.
A scoate sâmburii din cireşe. A se face
roşie ca o cireaşă.
A citi 1. v. tr. (a lua cunoştinţă de
conţinutul unui text scris) A citi o car-
te un roman, o poveste. A citi o carte
din scoarţă în scoarţă. A citi copiilor
basme. A citi cu glas tare, în şoaptă. A
citi în diagonală. A citi printre rânduri.
A citi în ziar că… 2. (a descifra) A citi
note. A citi o partitură. 3. (a cerceta
indicaţiile) A citi contorul electric. 4.
(fig. a descoperi gândurile sau senti-
mentele cuiva) A citi gândurile cuiva. A
citi ceva pe faţa cuiva. A citi bucurie pe
chipul, în ochii, în privirile cuiva. A citi
cuiva orice dorinţă din ochi. A citi pe
faţa cuiva ce gândeşte.
Ciudat 1. adj. (bizar, straniu) Om ciu-
dat. Sentiment ciudat. Glasuri ciudate.
Obiecte ciudate. Forme ciudate. Poveste
ciudată. Întâmplare ciudată. Caz ciu-
dat. Primire ciudată. Răspuns ciudat.
Idee ciudată. Nume ciudat. Un aspect
ciudat. Mi s-a întâmplat ceva ciudat. 2.
adv. A se comporta ciudat. A fi ciudat
îmbrăcat. A arăta ciudat. Mă simt ciu-
dat. Ochii ei sclipeau ciudat. Mi se pare
ciudat. Mi s-a părut ciudat că…
Ciudă s. f. (necaz, supărare, mânie
amestecată cu invidie) În ciuda cuiva.
A avea, a-i fi ciudă pe cineva. A se
gândi cu ciudă. A face ceva din / de
ciudă. A răspunde cu ciudă. A muri, a
plesni, a crăpa de ciudă. A păli de ciu-
dă. A fierbe de ciudă. Jucătorul trânti
cu ciudă o carte. Mi-e ciudă că…
69
Ciupercă s. f. (nume dat unor specii
de plante comestibile sau otrăvitoare)
Ciuperci comestibile. Ciuperci otrăvitoa-
re. Ciuperci cu smântână. Omletă cu
ciuperci. Ciulama cu ciuperci. A culege,
a aduna ciuperci. A răsări ca ciupercile
după ploaie. A creşte ca o ciupercă.
Civil 1. adj. (care se referă la cetăţeni
sau la aceştia şi organele statului)
Drept civil. Drepturi civile. Stare civilă.
Căsătorie civilă. Ofiţer al stării civile.
Certificat de stare civilă. Acţiune civilă.
Proces civil. Parte civilă. 2. (care nu
are caracter milităresc) Persoană civi-
lă. Populaţie civilă. Război civil. A se
îmbrăca în haine civile. A purta haine
civile. El e profesor în viaţa civilă. 3.
adv. A se îmbrăca civil. A ieşi în civil.
Civilizat 1. adj. (care a ajuns la un
nivel superior de civilizaţie) Naţiunile
civilizate. Societăţile civilizate. 2. (poli-
ticos, manierat) Un om civilizat. Com-
portament civilizat. 3. adv. A se purta
civilizat. A trata civilizat pe cineva.
Civilizaţie s. f. (stadiu de dezvoltare a
culturii materiale şi spirituale a socie-
tăţii) Civilizaţie sătească, tradiţională.
Civilizaţie urbană. Civilizaţie industria-
lă. Civilizaţie arhaică. Civilizaţiile pre-
columbiene. Binefacerile civilizaţiei.
Cizmar s. m. (meseriaş care confecţi-
onează sau repară încălţăminte) Trimi-
teţi imediat aceste cizme la cizmar!
Cizmă s. f. (încălţăminte care acoperă
piciorul până aproape de genunchi)
Cizme de piele, de cauciuc. Cizme cu
pinteni. Cizme de vânătoare. O pereche
de cizme. Carâmbul cizmei. A-şi unge
cizmele. A-şi face cizmele. A-şi lustrui
cizmele. Cizme pe şapte poşte
Clar 1. adj. (care se distinge bine, re-
uşit) Fotografie clară. Imagine clară.
Contururi clare. Noaptea este clară. 2.
(care răsună distinct) Voce clară. Su-
net clar. 3. (uşor de înţeles; evident) O
minte clară. Un semn clar. O expunere
clară. Mesaj clar. Întrebare clară. Răs-
punsuri clare. Idei clare. Informaţie cla-
ră. A-şi face o imagine clară despre
ceva. Am fost clar pentru toată lumea?
E clar că se înşală. 4. adv. A pronunţa
clar terminaţiile. A se exprima clar. A
vorbi clar. A spune clar ceva. Scrisoa-
rea este redactată clar. I-am înţeles clar
gestul. Nu mi-e clar ce am de făcut.
Vorbeşte clar, nu te poţi înşela asupra
spuselor lui. Vorbeşte mai clar. E prea
mult zgomot şi nu te aud! 5. s. n. Clar
de lună. A se plimba sub clar de lună.
Clasă 1. s. f. (grup de oameni, de obi-
ecte, de fenomene etc. cu însuşiri co-
mune) Clasă asuprită, dominantă, pri-
vilegiată. Clasă exploatată, exploata-
toare. Clasa muncitoare. Clasă condu-
cătoare. Clase sociale. Divergenţă de
clasă. Luptă de clasă. O societate fără
clase. A aparţine unei clase. Balena
face parte din clasa mamiferelor. 2.
(categorie, grad, rang) Vagoane de cla-
sa a doua. Un compartiment de clasa
întâi. Marfă de clasa întâi. Un atlet de
clasă internaţională. Un muzician de
mare clasă. A călători cu clasa întâi, a
doua. A trage la un hotel de clasa întâi.
3. (unitate de bază în procesul de în-
văţământ; sala unde se învaţă) Clase
primare. Clase gimnaziale, liceale. Cla-
se terminale Clasa a douăsprezecea.
Coleg de clasă. Primul din clasă. O cla-
să de limba franceză. Un manual de
clasa a treia. A fi în clasa a treia. A fi
cel mai bun din clasă. A repeta o clasă.
A intra în clasă. A lucra cu clasele mici,
începătoare, superioare. Şcoala prima-
ră are patru clase. Este elev în clasa a
şasea. El este cu o clasă mai mare, mai
mic ca mine.
70
A claxona v. intr. (a semnaliza cu cla-
xonul) A claxona lung. A claxona pen-
tru a depăşi un vehicul, la depăşirea
unui vehicul. Claxonarea interzisă!
A clădi 1. v. tr. (a ridica, a construi o
clădire) A clădi o casă, un templu, un
oraş. A clădi temeinic. A clădi o lume
nouă. A clădi pe nisip. Un om bine clă-
dit. 2. (a aşeza lucruri de acelaşi fel
unul peste altul) A clădi fânul, lemne.
Clădire s. f. (construcţie cu una sau
mai multe încăperi) Clădire modernă.
Clădire publică. O clădire cu mai multe
etaje. A dărâma o clădire veche.
A clăti v. tr. (a limpezi în apă curată
un obiect spălat) A-şi clăti mâinile. A-şi
clăti gura. A-şi clăti părul. A clăti rufe-
le. A clăti pahare.
A (se) clătina 1. v. tr., v. intr. (a miş-
ca dintr-o parte în alta) O barcă clăti-
nată de valuri. A clătina o sticlă. A clă-
tina un bolovan din loc. A clătina pe
cineva în convingerile lui. L-a clătinat
ca să-l trezească. Vântul clătina copa-
cii. O adiere clatină frunzele copacilor.
Valurile clatină luntrea. 2. v. pron. (a
se împletici din cauza beţiei, de beţie
etc.; a se mişca dintr-o parte în alta) A
se clătina de oboseală, de slăbiciune. A
se clătina pe picioare. A se clătina ca
un om beat. Clădirea se clatină. Pereţii
se clatină. Pământul i se clatină sub
picioare. Puntea se clatină. I se clatină
un dinte. 3. (fig. a se afla într-o situa-
ţie nesigură) Poziţia cuiva se clatină.
Afacerea începe să se clatine. Încrede-
rea lui se clatină. I se clatină credinţa.
Clei 1. s. n. (substanţă vâscoasă cu
ajutorul căreia se lipesc diferite obiec-
te) Clei de papetărie. Clei de tâmplărie.
A lipi ceva cu clei. 2. (suc gros, vâscos)
Clei de copac.
Cleşte 1. s. m. (unealtă formată din
două braţe, unite între ele, care ser-
veşte pentru a apuca, a smulge, a
mânui piese) Cleşte plat. Cleşte de cu-
ie. Cleşte pentru sârmă. Cleşte de per-
forat. Cleşte de chirurg. Cleşte pentru
zahăr. Cleşti de rufe. A scoate cuiele cu
cleştele. A tăia sârma cu cleştele. 2.
(nume dat picioarelor de dinainte ale
racilor) Cleştele racului.
Client s. m. (persoană care apelează
regulat la serviciile unei unităţi co-
merciale, ale unui medic, avocat etc.)
Clienţii unui magazin. Clienţii unui re-
staurant. Clienţii unui avocat. Client
ocazional, permanent. A atrage clienţi.
A servi clienţii.
Climă s. f. (totalitatea fenomenelor
meteorologice caracteristice unei regi-
uni geografice) Climă temperată, conti-
nentală, tropicală. Climă aspră, blân-
dă, uscată, umedă. Climă sănătoasă,
nesănătoasă. A-i prii cuiva o anumită
climă. A schimba clima.
Clipă s. f. (interval de timp foarte
scurt) Într-o clipă. În clipa aceea. Chiar
în acea clipă. În aceeaşi clipă. În clipa
următoare. În prima clipă. În ultima
clipă. În fiecare, în orice clipă. Din clipă
în clipă. Dintr-o clipă în alta. O clipă de
răgaz. În clipele lui libere. Ultimele clipe
ale vieţii. În clipa accidentului. A aştep-
ta o clipă. A prinde trenul în ultima cli-
pă. A nu avea o clipă de răgaz. A şovăit
o clipă. Din clipa în care a plecat. Fără
a pierde o clipă. Într-o clipă sunt gata.
Fiecare clipă este preţioasă. Mai du-
rează doar o clipă. O clipă, vă rog! Să
nu pierdem nicio clipă!
A clipi 1. v. intr. (a apropia şi a de-
părta în mod reflex pleoapele) A clipi
din ochi. Fără a clipi din ochi. 2. (fig. a
pâlpâi) Stelele clipeau. O lumină clipeş-
te în depărtare.
71
Clopot s. n. 1. (obiect din metal care
produce sunete) Clopot de bronz. Clo-
pot mare de biserică. Clopotele unei
biserici. Clopot de alarmă. O bătaie de
clopot. A trage clopotele. A bate clopote-
le de înmormântare, a jale. Bat clopote-
le. Când clopotul mare se trage, celelal-
te nu se mai aud. 2. (piesă tehnică în
formă de clopot cu diverse întrebuin-
ţări) A pune brânza sub clopot. Alimen-
te puse sub clopot.
A (se) coace 1. v. tr. (a supune la ac-
ţiunea căldurii din cuptor) A coace
pâine, cozonaci. A coace castane. A
coace în cuptor. A coace la foc mic, iute.
A coace în spuză. A coace pe jar. A
coace cărămizi. Cuptorul nu coace bine.
2. (a face să ajunge la maturitate)
Soarele coace strugurii. 3. (fig. a unelti
asupra cuiva) A coace un plan. Nu ştie
ce coc ei acolo. 4. v. pron. (a deveni
bun de mâncat prin acţiunea căldurii)
Cozonacii s-au copt. 5. (a ajunge la
maturitate) Fructele se coc. Cireşile se
coc la soare. 6. (a se încinge) Te coci
de căldură în camera asta. 7. v. intr.
(a face puroi) Degetul a copt. Rana a
copt.
Coadă 1. s. f. (porţiune terminală a
corpului animalelor, peştilor, şerpilor,
păsărilor) Coadă de cal. Coada maimu-
ţei, cocoşului, peştelui. Coada unei pă-
sări de pradă. Vârful cozii unui animal.
Cu coada în sus, răsucită, sfredel. De
la cap la coadă. A da din coadă. A căl-
ca pisica pe coadă. A trage pisica de
coadă. A tăia coada unui câine. A înce-
pe, a o lua de la coadă. Câinele dă din
coadă. 2. (cosiţă) O fetiţă cu cozi pe
spate. A-şi împleti cozi. A-şi desface,
despleti cozile. A-şi tăia cozile. 3. (pre-
lungirea luminoasă a cometelor) Coa-
da unei comete. 4. (prelungire a unor
obiecte; mânerul unor instrumente;
sfârşit, extremitate a unui lucru, fe-
nomen etc.) Coada sapei. Coadă de
mătură. Coadă de topor. Coada pensu-
lei. Coada unui zmeu de hârtie. Haină
cu coadă. Coada avionului. În coada
mesei. În coada convoiului. Vagoanele
de la coada trenului. A pune coadă
unui topor. 5. (şir de oameni care aş-
teaptă să le vină rândul la un ghişeu,
la un magazin etc.) A face coadă, a sta
la coadă în faţa unui ghişeu. A sta la
coadă la pâine, la casa de bilete. A stat
o jumătate de oră la coadă. E coadă la
casa de bilete. Treceţi la coadă! 6.
(partea care leagă frunza, floarea,
fructul de tulpină sau de creangă)
Coada unei frunze. Coada mărului.
Coajă 1. s. f. (scoarţă) Coajă netedă,
zgrunţuroasă a unui copac. Coajă de
stejar. 2. (învelişul exterior al fructelor
şi al legumelor) Coajă de pepene, de
lămâie, de banană. Coji de ceapă, de
cartofi. Coajă de migdală, de alună, de
nucă. A curăţa un fruct de coajă. A
fierbe cartofi în / cu coajă. 3. (partea
exterioară, mai tare, a unor alimente)
Coaja de pâine. 4. (învelişul tare şi
calcaros al oului) Coajă de ou. Puii au
spart coaja oului. 5. (crusta unei răni
care începe să se cicatrizeze) Coaja
unei râni. A rupe coaja unei răni. Rana
a prins coajă.
Coală s. f. (foaie dreptunghiulară de
hârtie, de carton) Coală de hârtie. Coa-
lă albă, curată, scrisă. Coală de tipar,
de editură. Coală de corectură. A um-
plut zece coli.
Coardă 1. s. n. (strună) Coarda subţi-
re a viorii. Instrument cu coarde. A în-
tinde coardele unui instrument. S-a
rupt, a plesnit o coardă la vioară. 2.
(frânghie folosită în gimnastica artisti-
că sau în jocurile de copii) A sări coar-
da. 3. (segment de dreaptă care uneş-
te capetele unei curbe) Coarda unui
arc. Coarda unui ferestrău.
72
A coase 1. v. tr. (a îmbina două piese
ale unei haine, trecând prin ele un fir
de aţă cu ajutorul unui ac) A coase o
rochie, albituri. A coase un nasture. A
coase margine la margine. A coase de
mână. A coase la maşină. A coase cu
aţă albă. Maşină de cusut. A coase o
rană. 2. (a broda) A coase la gherghef.
A coase o monogramă pe cămaşă.
Coastă 1. s. f. (fiecare dintre oasele
perechi care leagă coloana vertebrală
de stern) Cele douăsprezece perechi de
coaste. Coasta lui Adam. A-şi rupe o
coastă. I se văd coastele de slab. E
slab de-i poţi număra coastele. 2. (par-
tea laterală a corpului) O lovitură în
coastă. A se culca pe o coastă. 3. (po-
vârniş, pantă) O coastă abruptă. Coas-
ta unui munte. În coasta dealului.
Coastă împădurită. Coastă plantată cu
viţă de vie. A se căţăra pe coastă. A
urca, a coborî o coastă. Satul se află pe
coastă. 4. (mal, ţărm) Coastele Mării
Negre. Coastă de azur. Epavă aruncată
pe coastă.
A coborî 1. v. intr. (a se da jos, a se
deplasa în jos) A coborî dintr-un copac.
A coborî de pe cal. A coborî din maşină.
A coborî din tren în mers. A coborî în
stradă. A coborî pe uscat. A coborî pe
scară. A coborî cu ascensorul. A coborî
în pivniţă. Turmele coboară de pe mun-
te. Avionul începe să coboare. Drumul
coboară spre câmpie. Coborâţi la urmă-
toarea (staţie). 2. (a apune) Soarele
coboară la asfinţit. 3. (a scădea) Tem-
peratura a coborât sub zero. Termome-
trul coboară cu trei grade. Barometrul
coboară. 4. v. tr. (a da jos) A coborî un
sac, o ladă, un geamantan din pod. A
coborî storurile. A coborî cortina. A co-
borî steagul. A coborî pânzele. A coborî
privirea. A coborî vocea, tonul.
Cocoş 1. s. m. (masculul găinii) Cân-
tecul cocoşului. A face pe cocoşul. Cân-
tă cocoşii. 2. s. n. (ciocănel care loveş-
te percutorul la armele de vânătoare)
Cocoşul puştii. A trage cocoşul.
Colaborare s. f. (faptul de a colabora)
Colaborare economică, tehnică, interna-
ţională. Colaborarea specialiştilor la un
proiect. Rodul colaborării lor. În colabo-
rare. A se pronunţa pentru o colaborare
internaţională. A solicita cuiva colabo-
rarea.
Colectiv 1. adj. (care se referă la ide-
ea de grup, de colectivitate) Contract
colectiv. Proprietate colectivă. Muncă
colectivă. Conducere colectivă. 2. s. n.
(grup de persoane unite într-o acţiune
comună) Colectiv de muncă. Colectiv
de specialişti. Colectiv de cercetători.
Colectivul catedrei de limbi străine.
Muncă în colectiv.
Coleg s. m., s. f. (persoană care mun-
ceşte sau învaţă împreună cu altele)
Coleg de clasă, coleg de şcoală. Coleg
de muncă, de serviciu. Coleg de facul-
tate. Colegii unui profesor. Un avocat
stimat de colegi. A fi colegi de bancă
poştal.
Colet s. n. (pachet expediat prin poş-
tă) Colet poştal. A face un colet. A lega
cu sfoară un colet. A expedia, a trimite,
a primi un colet.
Colorat 1. adj. (care este vopsit) Ro-
chie colorată. Sticlă colorată. Creioane
colorate. Ţesături colorate. Ten colorat.
Stampă colorată. Desen colorat în cre-
ion. Carte poştală colorată. Colorat în
albastru. 2. (care este nuanţat stilis-
tic) Stil, limbaj colorat. Descriere colora-
tă.
Colţ 1. s. n. (margine, extremitate)
Colţul gurii, al buzelor. Colţul mesei.
Cele patru colţuri ale camerei. Etajeră,
mobilă de colţ. Camera din colţ. Colţuri-
73
le cele mai întunecate ale podului. Ca-
să din colţul străzii. La orice colţ de
stradă. Un colţ de cer albastru. În toate
colţurile. Un colţ uitat de lume. A îndoi
colţul unei pagini, unei cărţi de vizită. A
locui într-un colţ îndepărtat al oraşului.
A veni din toate colţurile. Patul era pus
în colţ. El locuieşte pe Calea Moşilor,
colţ cu strada Mihai Eminescu. 2. (re-
fugiu, ascunziş) Se ascundea într-un
colţ retras. 3. s. m. (dinte canin) Colţii
câinelui, ai lupului. Colţii mistreţului.
Colţi de elefant. Colţii carnivorelor. I-au
ieşit colţii. 4. (părţi ale unor obiecte
sau ale unor plante cu formă de colţ)
Colţii greblei, ai ferestrăului. Colţul ier-
bii. 5. (vârf) Colţ de stâncă.
A comanda 1. v. tr. (a da un ordin; a
deţine comanda unei unităţi) A co-
manda o companie, un batalion. A co-
manda, înaintarea, retragerea. A co-
mandat soldaţilor să deschidă focul.
Faceţi ceea ce vi se comandă. Aici eu
comand. 2. (a cere, a dispune ca cine-
va să efectueze o lucrare) A comanda
un costum. A comanda o masă la re-
staurant. A comanda mâncarea, o sti-
clă de şampanie. A comanda un taxi. A
comanda livrarea unor mărfuri.
Comandă 1. s. f. (acţiunea de a co-
manda) Un ton de comandă. La co-
manda mea. Comanda unei armate. A
da o comandă. A face ceva la coman-
dă. A avea, a prelua comanda. A avea
o trupă sub comandă. A fi la comandă.
2. (solicitare, cerere de satisfacere a
unor servicii) Costum de comandă. A
face o comandă. A primi o comandă. A
accepta o comandă. A livra ceva la co-
mandă. A respinge o comandă. A re-
trage o comandă. Marfa care se plăteş-
te la comandă. Chelnerul ia comanda.
3. (funcţie de conducere, punere în
funcţiune sau oprirea unui sistem
tehnic). Post de comandă. Comandă la
distanţă. Comandă manuală, automa-
tă. Pârghie de comandă. A avea co-
manda unei operaţii. A lua comanda
avionului.
Comercial adj. (care se referă la co-
merţ) Întreprindere comercială. Spaţiu
comercial. Port comercial. Vas comerci-
al. Marină comercială. Acord comercial.
Convenţie comercială. Relaţii comercia-
le. Valoare comercială. A avea relaţii
comerciale cu cineva.
Comerţ 1. s. n. (schimb de produse
prin vânzarea sau cumpărarea lor)
Comerţ interior, exterior. Comerţ de
stat, particular. Comerţ clandestin, la
negru. Comerţ cooperatist. Comerţ cu
amănuntul, cu ridicata. Comerţul cu
lemne. Comerţul cu stupefiante. Liber-
tatea comerţului. Produs care este în
comerţ. A lucra în comerţ. A face co-
merţ cu cineva. A face comerţ cu firme
străine. A face comerţ cu multe ţări. A
face comerţ cu cereale, cu citrice. A fa-
ce comerţ clandestin. A retrage ceva
din comerţ. A introduce un nou produs
în comerţ.
Comic 1. adj. (hazliu, ridicol) Piesă
comică. Personaje comice. Înfăţişare
comică. O întâmplare comică. A povesti
o istorioară comică. Filmul acesta este
foarte comic. 2. s. m. (actor care inter-
pretează roluri comice) A face pe comi-
cul. E un bun comic. 3. (element sau
efect comic) Comicul şi tragicul acestei
situaţii. Comic de caracter, de situaţie.
O scenă plină de comic.
Comisie s. f. (colectiv temporar sau
permanent însărcinat cu studierea
unei probleme) Comisie de control.
Comisie de anchetă. Comisie de exa-
men. Comisie parlamentară. Comisie
electorală. Comisie de disciplină. A
forma o comisie. A face parte dintr-o
comisie.
74
Comitet s. n. (reuniune de persoane
având anumite atribuţii) Comitet de
întreprindere. Comitet sindical. Comitet
consultativ. Comitet de grevă. Comitet
revoluţionar. A alege un comitet. A con-
stitui, a înfiinţa un comitet.
Comoară s. f. (cantitate mare de obi-
ecte de preţ sau de bani; avuţie, avere)
Comoară ascunsă. Comori artistice. O
comoară de fată. Comoara mea! Căută-
tori de comori. A ascunde, a îngropa o
comoară. A căuta comori. A dezgropa o
comoară.
A (se) compara 1. v. tr. (a stabili
asemănările şi deosebirile dintre două
sau mai multe persoane, lucruri etc.)
A compara o reproducere cu originalul.
A compara două opere literare între ele.
A compara filmul cu romanul ecranizat.
Aceste fenomene nu pot fi comparate.
2. v. pron. (a se asemăna, a se con-
frunta) Nu mă pot compara cu el. Nu se
compară cu…
Comparaţie s. f. (stabilirea asemănă-
rilor şi deosebirilor dintre lucruri, fiin-
ţe, idei etc.) Comparaţie potrivită. Ter-
men de comparaţie. Prin comparaţie.
Rezultatele de anul acesta în compara-
ţie cu cele din anul trecut. A face o
comparaţie. Pierderile lui în comparaţie
cu ale mele sunt neînsemnate. Compa-
raţia şchiopătă. Nu e scump în compa-
raţie cu preţurile curente. Filmul acesta
nu poate fi considerat mai reuşit decât
prin comparaţie.
Complet 1. adj. (întreg, deplin, care
are locurile ocupate) Colecţie completă.
Serviciu de masă complet. Garnitură
completă. Opere complete. Ediţie com-
pletă a operelor lui Eminescu. Autobu-
zul e complet, nimeni nu mai urcă. 2.
adv. Un apartament complet mobilat.
Complet încurcat. Părea complet aiurit.
A înşuruba complet. Oraşul a fost dis-
trus complet. Ei sunt complet de acord.
Eşti complet nebun! 2. s. n. (costum
sau set de obiecte asortate) Mi-am
cumpărat un complet foarte drăguţ.
A completa v. tr. (a întregi un lucru
care nu este complet) A-şi completa
garderoba. A completa o colecţie. A-şi
completa efectivele. A completa o sumă
de bani pentru a ajunge la o cifră ro-
tundă. A completa un formular. A com-
pleta un chestionar. A completa un cec.
A completa cuvinte încrucişate. Pentru
a-şi completa calificarea, a făcut un
stagiu.
Complex 1. adj. (care este format din
mai multe părţi) O realitate socială
complexă. Program complex. Automati-
zare complexă. Fizica este o domeniu
foarte complex. Problema este de natu-
ră complexă. 2. s. n. (întreg format din
mai multe părţi) Complex industrial.
Un mare complex siderurgic. Complex
comercial. Complex spitalicesc. Com-
plex sportiv. Complex turistic. Complex
de locuinţe. Complex de aparate. Un
complex de probleme. Un complex de
împrejurări. De la simplu la complex.
Complicat 1. adj. (greu de descurcat
sau de înţeles) O chestiune complicată.
O problemă complicată. Un om compli-
cat. Mecanism complicat. Calcule com-
plicate. Stil complicat. O gripă complica-
tă cu bronhopneumonie. A rezolva o
sarcină foarte complicată. Cazul este
foarte complicat. 2. adv. A se exprima
complicat. A descrie complicat. De ce
simplu dacă se poate complicat.
Comun 1. adj. (care aparţine mai
multora sau tuturor) Scop comun. Ca-
uză comună. Trăsături comune. Bun
comun. Sarcini comune. De comun
acord. A avea interese comune cu cine-
va. A face cauză comună cu cineva. A
nu avea nimic comun cu cineva. A locui
75
în comun. A lucra pământul în comun.
2. (obişnuit, normal; banal) Loc co-
mun. Stil comun. A ieşi din comun.
A comunica 1. v. tr. (a face cunoscut,
a transmite ceva cuiva) A comunica o
informaţie. A comunica o ştire la radio.
A comunica cuiva ceva în scris, printr-o
scrisoare, verbal. A comunica cuiva
ceva confidenţial. A-şi comunica inten-
ţiile. Am comunicat cererea dvs. servi-
ciului interesat. Doresc să vă comunic
că… 2. v. intr. (a fi în legătură cu...; a
sta de vorbă) A comunica cu cineva
telefonic, prin telefon, prin corespon-
denţă. 3. (a avea legătură cu..., a duce
la...) Bucătăria comunică cu sufrageria.
Camera comunică cu pivniţa. Camerele
acestui apartament comunică între ele.
Concediu s. n. (perioadă în care un
angajat, pentru odihnă, caz de boală,
este scutit de a presta munca) Conce-
diu de odihnă. Concediu medical. Con-
cediu plătit, fără plată. A cere, a apro-
ba un concediu. A pleca în concediu. A
fi în concediu. A începe, a intra în con-
cediu. A-şi lua concediu. A întrerupe
concediul. A-şi petrece concediul la ma-
re, la munte. A se întoarce din conce-
diu. Concediu plăcut!
Concepţie s. f. (faptul de a concepe)
Concepţie despre lume. O concepţie
originală. A avea concepţii sănătoase.
A-şi face o concepţie personală despre
un lucru. A renunţa la o concepţie. Şi-a
expus concepţiile filosofice într-o lucra-
re devenită celebră.
Concert s. n. (executare în faţa publi-
cului a unor opere muzicale) Concert
simfonic. Concert de muzică de came-
ră. Concert festiv. Concert în scopuri
filantropice, de binefacere. Concertul
păsărelelor. A organiza un concert. A
da un concert. A merge la concert. A
asculta un concert.
Concluzie s. f. (judecată care rezultă
dintr-un şir de constatări) Concluzie
corectă, greşită, eronată, pripită, con-
vingătoare. A trage o concluzie corectă,
greşită din ceva. A ajunge la o conclu-
zie. În concluzie, vreau să insist asu-
pra… Am ajuns la concluzia că… De
aici rezultă concluzia că…
A condamna 1. v. tr. (a pronunţa
printr-o hotărâre judecătorească pe-
deapsa cuiva) A condamna un acuzat
la cinci ani închisoare, la închisoare pe
viaţă, la moarte, la spânzurătoare. A
condamna pe cineva pentru furt. A
condamna violenţa. A condamna la
amendă. 2. (a exprima o dezaprobare
faţă de cineva sau ceva, a învinui) A
condamna faptele cuiva. A condamna
pe cineva pentru atitudinea sa. A con-
damna pe cineva pe nedrept. O expre-
sie condamnată de purişti.
Condiţie 1. s. f. (cerinţă, obligaţie)
Condiţie necesară. A pune cuiva o con-
diţie. A respecta o condiţie. A fi de
acord cu toate condiţiile. A nu accepta
nicio condiţie. Particip cu condiţia să…
2. (circumstanţă, conjunctură, împre-
jurare) Condiţii de locuit, de trai, de
muncă, de învăţământ. Condiţii clima-
terice. A trăi în condiţii materiale bune.
A munci în condiţii grele. A crea condiţii
pentru ceva. În aceste condiţii nu pu-
tem accepta. În alte condiţii aş fi parti-
cipat. 3. (clauză a unei înţelegeri, pre-
vedere) Condiţie preliminară. Condiţiile
unui tratat, ale unui contract. Condiţiile
tratatului de pace. Condiţii de livrare.
Condiţii contractuale. A stipula o condi-
ţie. A pune condiţii. A-şi impune condi-
ţiile. A îndeplini condiţiile cerute. A sa-
tisface condiţiile. A vinde în condiţii
avantajoase. A capitula fără condiţii. 4.
(situaţie, stare socială) Condiţie socia-
lă. A fi de condiţie modestă. Condiţia
fizică a unui sportiv. A avea o condiţie
76
fiică excelentă. A-şi menţine, a-şi îm-
bunătăţi condiţia fizică.
Conducător 1. adj. (care conduce)
Principiu conducător. Idee conducătoa-
re. Cercuri conducătoare. 2. s. m. (per-
soană aflată la un post de conducere)
Conducătorul statului. Conducător al
sindicatului. Conducător de întreprin-
dere.
A (se) conduce 1. v. tr. (a îndruma, a
dirija, a cârmui) A conduce un stat, o
armată, o întreprindere. A conduce o
delegaţie. A conduce treburile statului.
A conduce lucrările, tratativele. A con-
duce o şedinţă, dezbaterea. A conduce
cu mână de fier. Vrea să conducă nu-
mai el. 2. (a călăuzi, a ghida) A condu-
ce un turist. A conduce un orb. 3. (a
însoţi, a petrece) A conduce pe cineva
la gară. A conduce un musafir până la
uşă. A conduce pe cineva acasă, o bu-
cată de drum. A conduce pe cineva la
tren, la aeroport. A se lăsa condus. Vă
conduc puţin. 4. (a dirija un vehicul; a
şofa) A conduce o maşină, un avion. A
lăsa pe cineva să conducă maşina. 5.
v. pron. (a se comporta, a se orienta
după anumite principii) A se conduce
după un anumit principiu, după princi-
pii riguroase. A se conduce după
exemplul cuiva. A se conduce după in-
strucţiuni.
Conducere s. f. (faptul de a conduce;
persoană sau colectiv care conduce)
Conducerea statului. Comitet de con-
ducere. Conducerea întreprinderii.
Funcţie de conducere. Conducerea avi-
onului. Conducerea lucrărilor, a opera-
ţiunilor. Organ de conducere. Permis de
conducere. A prelua conducerea. A fi la
conducere. A însărcina pe cineva cu
conducerea unei secţii. A fi însărcinat
cu funcţii de conducere. A lucra sub
conducerea cuiva. A face parte din
conducerea unei întreprinderi. I s-a în-
credinţat conducerea întreprinderii.
Conferinţă 1. s. f. (expunere ţinută în
public pe o temă ştiinţifică, literară
etc.) Conferinţă publică. Conferinţă de
presă. A anunţa o conferinţă. A ţine o
conferinţă. Conferinţă s-a bucurat de
mare succes. 2. (reuniune, întrunire,
consfătuire) Conferinţă mondială. Con-
ferinţă şefilor de state. Conferinţă la
nivel înalt, la vârf. Conferinţă pentru
securitate. Prezidiul conferinţei. A con-
voca o conferinţă. A se întruni într-o
conferinţă. A fi într-o conferinţă. A par-
ticipa la o conferinţă. A conduce lucrări-
le unei conferinţe. A ţine o cuvântare la
o conferinţă. A hotărî ceva la o confe-
rinţă. A torpila o conferinţă.
Conflict s. n. (neînţelegere, dezacord;
ciocnire) Conflict social, politic, ideolo-
gic, militar, armat, de frontieră, între
state. A intra în conflict cu cineva. A
avea un conflict cu cineva. A fi în con-
flict cu cineva. A provoca un conflict. A
declanşa un conflict. A interveni într-un
conflict. A aplana, a lichida un conflict.
A pune capăt unui conflict. A agrava, a
atenua un conflict. A evita un conflict.
A implica pe cineva într-un conflict. A
intra în conflict cu legea. S-a ajuns la
un conflict militar.
Consecinţă s. f. (rezultat, urmare a
unei acţiuni, a unui fapt) Consecinţă
directă, indirectă. Consecinţe neaştep-
tate, grave, catastrofale. Eveniment
plin de, bogat în consecinţe. O afacere
cu consecinţe neînsemnate. Fără con-
secinţe. Ca o / drept consecinţă a unui
fapt. A fi consecinţa unui fapt. A avea
consecinţe neplăcute. A avea drept
consecinţă. A da naştere la consecinţe.
A (nu) atrage (după sine) consecinţe. A
se gândi la consecinţe. A face ceva fără
a se gândi la consecinţe. A prevedea
consecinţele. A suporta consecinţele.
77
Conservă s. f. (produs alimentar con-
servat steril) Conservă de peşte, de
carne. Conservă de carne de vită. Cutie
de conserve. Fabrică de conserve. A
deschide o conservă. A consuma o con-
servă. A trăi din conserve.
Consfătuire s. f. (întâlnire de lucru a
reprezentanţilor unor domenii de acti-
vitate) Consfătuire de lucru. Consfătui-
re de producţie. Consfătuirea cadrelor
didactice. Consfătuire pe ţară. A ţine o
consfătuire.
A (se) considera 1. v. tr. (a aprecia, a
crede că...) A considera treaba termina-
tă. A considera ceva ca lipsit de impor-
tanţă. A considera pe cineva prietenul
său. A considera pe cineva ca pe un
tată, un frate. Îl consider nevinovat.
Consider că situaţia nu e gravă. Nu
consideră că este necesar. Considerăm
că este de datoria noastră să… Consi-
der că a sosit timpul să… 2. v. pron. (a
se crede) A se considera fericit. A se
considera înţelept, erou. A se considera
egal cu cineva, prieten cu cineva.
Consiliu s. n. (organ (inter)naţional de
conducere sau de decizie) Consiliu de
stat, de miniştri, executiv. Consiliu de
război. Consiliu de securitate. Consiliu
de administraţie. Consiliu ştiinţific.
Consiliu de familie. A alege un consiliu.
A face parte din consiliu. A convoca
consiliul.
A (se) constitui 1. v. tr. (a forma, a
alcătui, a înfiinţa) A constitui un gu-
vern, o comisie, o asociaţie. A constitui
o grupă de rezistenţă. 2. (a avea valoa-
re şi rolul de..., a fi considerat ca..., a
reprezenta) A constitui o excepţie. A
constitui un exemplu. A constitui un
întreg, un tot unitar. Salariul constituie
principala lui sursă de venit. Această
faptă constituie un delict. 3. v. pron. (a
se forma, a se înfiinţa) A se constitui
ca asociaţie. A se constitui ca parte ci-
vilă.
Construcţie 1. s. f. (obiect construit)
Construcţie urbană, industrială, mo-
dernă. Construcţiile unui cartier. Con-
strucţii destinate producţiei. Construc-
ţie anexă. 2. (faptul de a construi) Te-
ren de construcţie. Şantier de construc-
ţii. Plan, materiale, lucrări de construc-
ţie. A fi, a se afla în construcţie. A în-
cepe, a opri construcţia. Construcţia
înaintează vertiginos.
A construi 1. v. tr. (a realiza o clădi-
re, o maşină) A construi o casă, un tea-
tru, un stadion, un baraj de acumulare,
un monument, un pod. A-şi construi o
casă în afara oraşului. A construi ma-
şini, avioane, nave. A construi durabil,
rezistent, solid. 2. (a desena o figură
geometrică) A construi un triunghi, o
elipsă. 3. (a alcătui a forma o frază,
ţinând seama de regulile gramaticale)
A construi corect o propoziţie. A con-
strui o frază.
Conştient 1. adj. (care are conștiința
trează; care îşi cunoaşte rolul său în
cadrul societăţii) A fi conştient de ce-
va. A deveni conştient de ceva. A fi
conştient de posibilităţile sale, de răs-
punderea sa. A fi conştient de impor-
tanţa unui lucru. Bolnavul este conşti-
ent. 2. adv. A acţiona conştient. A face
conştient ceva. A minţi conştient. Am
făcut conştient acest gest.
Conştiincios adj. (care îşi face datorie
cu conştiinciozitate) Funcţionar conşti-
incios. Elev conştiincios. Analiză conşti-
incioasă a unei lucrări. 2. adv. A mun-
cit foarte conştiincios. A examina con-
ştiincios ceva. A îndeplini conştiincios o
sarcină. A se achita conştiincios de o
sarcină.
78
Conştiinţă s. f. (sentiment pe care
omul îl are despre propria existenţă şi
despre lucrurile din jur) Om lipsit de
conştiinţă. Cu mâna pe conştiinţă. Li-
bertate de conştiinţă. A avea conştiinţa
curată. A fi cu conştiinţa împăcată. A fi
cu conştiinţa încărcată. A face ceva cu
conştiinţa împăcată. A avea pe cineva
pe conştiinţă. A avea ceva pe conştiin-
ţă. A avea conştiinţa talentului său. A-
şi face, a nu-şi face mustrări de conşti-
inţă pentru ceva. A spune tot ce ai pe
conştiinţă. Ca să fii cu / pentru a avea
conştiinţa împăcată. A procedat cum i-a
dictat conştiinţa.
Cont s. n. (evidenţă scrisă sub formă
de balanţă) Cont bancar. Cont curent.
Cont de economii. Număr de cont. Ex-
tras de cont. A avea un cont la o bancă.
A deschide, a lichida un cont. A bloca
un cont. A ridica bani dintr-un cont. A
transfera o sumă de bani de pe un cont
pe altul.
A conta 1. v. intr. (a se baza pe...) A
conta pe cineva. A conta pe ajutorul
cuiva. A conta pe prezenţa cuiva. Con-
tez pe această sumă de bani. 2. (a
avea valoare, importanţă) A conta ca
unul dintre cei mai buni artişti. Contea-
ză printre cei mai buni. Părerile tale n-
au contat. Pentru el numai succesul
contează. Nu contează. Ce contează?
Contact 1. s. n. (atingere între două
corpuri) Contact electric. Cheie de con-
tact. Lentilă de contact. În contact cu
aerul. A face contact. A acţiona un con-
tact. A închide un contact. A întrerupe
contactul. A restabili contactul. 2. (rela-
ţie, legătură între oameni) Luare de
contact. Primul contact cu oamenii. A
veni în contact cu cineva. A intra în con-
tact cu cineva. A lua contact cu cineva.
A fi în contact cu cineva. A menţine, a
păstra contactul cu cineva. A stabili, a
pierde, a rupe contactul cu inamicul.
Contemporan adj. 1. (care se petrece,
care există în timpurile noastre) Istorie
contemporană. 2. (care trăieşte şi a
trăit în acelaşi timp cu cineva sau ce-
va) Autori contemporani. A fi contempo-
ran cu cineva. 3. s. m. Contemporanii
lui Eminescu.
A continua 1. v. tr. (a duce mai de-
parte ceva început) A-şi continua călă-
toria, drumul. A continua o discuţie. A-
şi continua studiile. A continua o tradi-
ţie. Continuaţi să citiţi. 2. v. intr. (a
merge înainte, a nu se întrerupe) Lu-
crările continuă. Tratativele continuă.
Discuţia a continuat ore în şir. Continuă
să plouă. Drumul continuă până în sat.
Continuu 1. adj. (care are loc fără
întrerupere) Progres continuu. Dezvol-
tare continuă. Eforturi continue. O ploa-
ie continuă. Zgomot continuu. Cuptor cu
foc continuu. Curent continuu. În conti-
nuă devenire. 2. adv. Vorbeşte în con-
tinuu. Scrie în continuu. Avem în conti-
nuu reclamaţii. E continuu preocupat
de această situaţie. Ploaia cade conti-
nuu. Nivelul apei creşte continuu.
Contract s. n. (acord încheiat între
două sau mai multe persoane fizice
sau juridice) Contract de muncă. Con-
tract de asigurare. Contract de vânza-
re-cumpărare. Contract colectiv. Con-
tract bilateral. Clauzele unui contract.
Validitatea unui contract. A întocmi, a
redacta un contract. A semna, a încheia
un contract. A aproba, a valida, a rati-
fica un contract. A stabili ceva prin con-
tract. A executa, a respecta un contract.
A-şi îndeplini contractul. A rupe, a rezi-
lia un contract. A viola un contract. A
angaja pe cineva cu contract. A pre-
lungi cuiva contractul.
Contrar 1. adj. (opus, potrivnic) Atitu-
dini, păreri contrare. Afirmaţii contrare.
Noţiuni contrare. Cuvânt cu sens con-
79
trar. Propoziţii contrare. A avea efect
contrar. A merge în direcţie contrară, în
sens contrar. 2. adv. A fi contrar raţiu-
nii, bunului simţ. A acţiona contrar le-
gii, ordinului, unei dispoziţii. 3. s. n.
(laturi, însuşiri sau tendinţe ale obiec-
telor opuse) Lupta contrariilor. A spune
contrariul. A afirma,a susţine contrari-
ul. A dovedi contrariul. E exact contra-
riul.
A contribui v. intr. (a participa la o
acţiune comună) A contribui la ceva. A
contribui la clarificarea lucrurilor. Toţi
am contribuit la cheltuieli. Fiecare a
contribuit la reuşita acestei acţiuni.
Montarea piesei a contribuit la succesul
ei. Am contribuit cu sfaturile.
Control s. n. (verificare) Control amă-
nunţit, superficial. Controlul actelor.
Control al cunoştinţelor. Control de la
distanţă. Controlul automat al trenuri-
lor. Punct de control. Lucrare de con-
trol. A face, a efectua un control. A face
controlul prezenţei personalului. A dis-
pune efectuarea unui control. A supune
unui control. A fi supus unui control. A
veni în control. A descoperi ceva la un
control. A pune sub control. A se afla
sub control. A-şi pierde controlul. A
păstra, a pierde controlul unui vehicul.
A (se) controla 1. v. tr. (a face un
control) A controla actele, bagajele, o
factură. A controla calitatea unui mate-
rial. A controla biletele de tren. A con-
trola prezenţa elevilor. A controla mun-
ca cuiva. 2. (a stăpâni, a domina) A
controla o zonă. A controla piaţa. 3. v.
pron. (a-şi supraveghea propriile ma-
nifestări) A-şi controla reacţiile. A-şi
controla ţinuta. A-şi controla cuvintele.
Când e furios, nu se mai controlează.
A conţine 1. v. tr. (a fi umplut; a avea
ceva în interior) Canistra conţine 20 l
de benzină. Minereul conţine mult fier.
Fructele proaspete conţin vitamine. 2.
(a fi alcătuit din..., a cuprinde) Roma-
nul conţine două părţi. Dicţionarul con-
ţine peste 3000 de cuvinte. Ediţia
aceasta conţine operele postume ale
poetului. Această idee conţine un mare
adevăr.
Conţinut 1. s. n. (ceea ce se află înă-
untrul a ceva, în special într-un reci-
pient) Conţinutul unei sticle. Conţinutul
unei farfurii. A deşerta conţinutul saco-
şei. 2. (totalitatea elementelor din care
se compune un obiect sau un proces)
Conţinutul în fier al unui minereu. Con-
ţinutul de hemoglobină în sânge. Con-
ţinutul unui dosar. 3. (fondul de idei al
unei opere literare sau artistice) Con-
ţinutul unei poezii. Conţinutul unui act,
al unei legi. Cuvântare lipsită de conţi-
nut. Carte plină de conţinut. Analiză de
conţinut. Lipsă de conţinut. Două lu-
crări cu acelaşi conţinut. A reda conţi-
nutul unei cărţi.
A conveni 1. v. intr. (a fi pe placul
cuiva, a corespunde dorinţelor cuiva)
Îmi convine. Acest apartament le convi-
ne. Dacă vă convine. 2. v. intr., tr. (a
cădea de acord, a încheia o convenţie)
A conveni cu cineva într-o problemă. A
conveni cu cineva asupra preţului. Am
convenit cu prietenii noştri să mergem
în excursie. Aşa cum am convenit.
Conversaţie s. f. (faptul de a conver-
sa) Conversaţie interesantă, savantă.
Subiect de conversaţie. A începe o con-
versaţie. A participa la o conversaţie. A
face conversaţie cu cineva. A schimba
cursul conversaţiei. A întrerupe o con-
versaţie. A relua o conversaţie. A fi su-
biect de conversaţie.
A (se) convinge 1. v. tr. (a face pe ci-
neva să-şi dea seama că ceva este
într-un anumit fel; a determina) A
convinge pe cineva de adevărul celor
80
spuse. A convinge pe cineva prin ar-
gumente. A convinge pe cineva să ră-
mână. A ştiut să vă convingă. L-a con-
vins pe vecinul său de sinceritatea in-
tenţiilor noastre. A se lăsa convins cu
uşurinţă. Încearcă să-l convingi să ne
ajute. Le-a convins că nu au de ce să
se teamă. Sunt convins de asta. L-a
convins să se lase de fumat. 2. v.
pron. (a se încredinţa de ceva) Trebuie
să te convingi mai întâi singur de asta.
S-a convins de fidelitatea lor. S-a con-
vins că nimeni nu-i vrea răul.
Convingere s. f. (opinie, părere fermă)
Putere de convingere. Mijloc de convin-
gere. Convingeri personale, politice. A
acţiona din convingere. A afirma ceva
cu toată convingerea. A ajunge la con-
vingerea că… A rămâne credincios
convingerilor sale. A avea darul con-
vingerii. Vorbeşte cu convingere. Mun-
ceşte fără convingere. Am convingerea
că ai procedat bine. E mai bine să acţi-
onezi prin convingere decât prin forţă.
Convorbire s. f. (conversaţie, discuţie)
Convorbire interesantă. Convorbire se-
cretă. Convorbiri oficiale. Convorbire la
nivel înalt. A avea o convorbire cu cine-
va. Care a fost subiectul convorbirii?
Copac s. m. (arbore) Copac verde, us-
cat, noduros, rămuros, stufos. Copac
scorburos, găunos. Copac secular. Co-
pac cu frunze căzătoare, persistente.
Copac de ornament. Vârful copacului.
Ramurile, frunzişul copacului. Coroana
copacului. Scoarţa, trunchiul copacului.
Rădăcinile copacului. La rădăcina co-
pacului. Tăierea copacilor. A se urca
într-un copac. A tăia un copac. (fig.) A
nu vedea pădurea din cauza copacilor.
Copacul după fruct se cunoaşte.
Copil 1. s. m. (băiat sau fată în primii
ani de viaţă) Copil frumos, cuminte,
ascultător, vioi, neastâmpărat. Copil
răsfăţat, sfios, zgomotos. Copil nebu-
natic, poznaş, ghiduş. Copil bine, prost
crescut. Copil imposibil. Copil plângă-
cios, plângăreţ. Copil mult dorit, nedo-
rit. Copil adoptiv, găsit. Copil de pripas.
Copil din altă căsătorie. Copil minune.
Copil de casă. Grădiniţă de copii. Cărţi,
jocuri de copii. Cărucior de copii. Boala
copiilor. Doctor de copii. De mic copil.
Poveşti de adormit copiii. A-şi dori un
copil. A aştepta un copil. A naşte un
copil. A răsfăţa un copil. A ajunge, a
cădea, a da în mintea copiilor. 2. (fiu,
fiică) Copil legitim, nelegitim, din flori.
A adopta un copil, a lua un copil de
suflet. A creşte un copil. A avea o casă
de copii. Cum creşti copiii aşa îi ai. 3.
(om naiv, fără experienţă) A se purta
ca un copil. A trata, a considera pe ci-
neva ca pe un copil. Ce copil eşti! Nu fi
copil. E un joc de copii.
Copilărie 1. s. f. (timpul primilor ani
de viaţă ai omului până la adolescen-
ţă) Copilărie , fără griji, fericită. Copilă-
rie lipsită de bucurii, plină de lipsuri.
Anii copilăriei. Vârsta copilăriei. Din
fragedă copilărie. În copilăria mea.
(fig.) Copilăria omenirii. Suntem prieteni
din copilărie. 2. (naivitate) A face copi-
lării. A spune copilării. Aceste copilării
îi dădeau farmec. E o copilărie să gân-
deşti astfel. Lasă copilăriile!
Cordon 1. s. n. (accesoriu de îmbră-
căminte) Cordon de mătase. Cordon de
piele. A-şi strânge, lega cordonul. 2.
(şir, linie formată din persoane care
ţin ordinea de-a lungul unui traseu)
Cordon de soldaţi. Cordon de poliţişti.
A forma un cordon de poliţie. A rupe
cordonul de poliţie.
Corect 1. adj. (conform regulilor; aşa
cum trebuie) O frază corectă. Răspuns
corect. Un desen corect. A vorbi o ro-
mână corectă. A da o informaţie corec-
tă. 2. (care are o purtare, o atitudine
81
ireproşabilă) Purtare corectă. Ţinută
corectă. A fi corect faţă de cineva. A fi
corect în afaceri. Comportarea lui a fost
corectă. 3. adv. A vorbi, a scrie corect.
A acţiona, a proceda, a se purta corect.
A se îmbrăca corect.
A (se) corecta 1. v. tr. (a îndrepta
greşelile) A corecta o greşeală. A corec-
ta un text, o dictare, o lucrare scrisă. A
corecta caietele de teme. A corecta o
ipoteză, o teorie. A corecta un viciu. A
corecta traiectoria, tirul. 2. v. pron. (a-
şi corecta greşelile, purtarea) A făcut o
greşeală, dar s-a corectat.
Corespondenţă s. f. 1. (schimb de
scrisori între două persoane; scrisorile
schimbate astfel) Corespondenţă parti-
culară, comercială. Învăţământ prin
corespondenţă. A fi în corespondenţă
cu cineva. A purta corespondenţă cu
cineva. A expedia o corespondenţă. A
întrerupe corespondenţa cu cineva. 2.
(relatare făcută de corespondentul
unui ziar) Am citit în ziar, o corespon-
denţă din Braşov. 3. (raport între lu-
cruri, fenomene care concordă între
ele) Corespondenţă între culori şi sune-
te. Corespondenţă de idei, de senti-
mente. Corespondenţa timpurilor.
A corespunde 1. v. intr. (a răspunde
cerinţelor, aşteptărilor) A corespunde
cerinţelor, exigenţelor, aşteptărilor cui-
va. A corespunde realităţii, adevărului.
Această muncă nu corespunde pregăti-
rii lui. Decizia corespunde dorinţei tutu-
ror. 2. (a fi în legătură cu ceva) Cele
două camere corespund printr-o gale-
rie. Fereastra sufrageriei corespunde
cu cea a salonului. Această pedală co-
respunde cu frâna. Am căutat cuvântul
francez care să corespundă celui ro-
mânesc.
Corespunzător adj. (adecvat) O politi-
că corespunzătoare acestor interese. A
rezolva o problemă în mod corespunză-
tor. Aveau arme de foc cu muniţiile co-
respunzătoare. Am căutat cameră de
închiriat, dar n-am găsit nimic cores-
punzător.
Coridor s. n. (culoar) Un coridor larg,
îngust. În fundul coridorului. A ieşi pe
coridor. A trece pe coridor. Uşa dă în
coridor. Nu staţi pe coridor.
Corn 1. s. n. (excrescenţă osoasă pe-
reche de pe osul frontal al rumegătoa-
relor) Corn de vacă. Coarnele taurului.
Cornul berbecului. Cornul căprii. Coar-
nele cerbului. Animal cu coarne. A îm-
punge cu coarnele. 2. (obiect făcut din
corn sau asemănător cu el) Pieptene
de corn. Mâner de cuţit din corn. Cornul
lunii. Coarnele furculiţei. Coarnele mel-
cului. 3. (produs de panificaţie în for-
mă de semicerc) Am cumpărat două
cornuri. 4. (fiecare dintre cele două
mânere ale plugului) Coarnele plugu-
lui. 5. s. m. (instrument muzical de
suflat) Corn de vânătoare. A cânta din
corn.
Corp 1. s. n. (organismul considerat
ca un întreg anatomic şi funcţional;
trup) Corpul omenesc. Părţile corpului.
Rufărie de corp. Gardă de corp. Luptă
corp la corp. A se spăla pe tot corpul. A
tremura din tot corpul. A face corp co-
mun. 2. (partea principală a unui obi-
ect, a unei construcţii, a unei maşini)
Corpul corabiei. Corp de casă. 3. (parte
dintr-un ansamblu formată dintr-un
simplu obiect) Corp solid, lichid, gazos.
Corp simplu, compus. Corp străin. Ma-
sa unui corp. Căderea corpurilor. A cal-
cula suprafaţa unui corp. 4. (unitate
alcătuită din totalitatea persoanelor
care au aceeaşi funcţie sau profesie)
Corp electoral. Corpul diplomatic. Cor-
pul didactic.
82
Cort s. n. (adăpost portativ) Cort de
pânză. Cort militar. Foaie de cort. A
monta, a instala un cort. A trăi, a dormi
în cort. A strânge cortul.
A costa 1. v. intr. (a avea valoare
de...; a se obţine cu preţul) A costa
mult, scump, puţin, ieftin. A costa ochii
din cap. Cartea costă trei lei. Costă
destul de scump. O costă cât o costă.
Mărturisirea l-a costat mult. O să te
coste scump! Cât costă? 2. v. tr. Im-
prudenţa aceasta l-a costat viaţa. Lu-
crarea m-a costat multe nopţi albe. Nu
mă costă nimic. Ce mă costă?
Costum 1. s. n. (obiect vestimentar)
Costum bărbătesc. Costum de vară.
Costum de gală. Costum de gata. Cos-
tum de baie. Costum de călărie, de vâ-
nătoare, de schi. A-şi comanda un cos-
tum. A da un costum la făcut, la trans-
format. Băiatul purta un costum gri. 2.
(îmbrăcăminte caracteristică unui po-
por, unei regiuni, unei epoci) Costum
naţional.
Coş1 1. s. n. (obiect de forme diferite,
confecţionat dintr-o împletitură de
nuiele, de papură etc. pentru trans-
portarea sau depozitare temporară a
ceva) Coş de nuiele, de papură. Coş cu
toartă. Coş de piaţă. Coş de pâine. Coş
de fructe. Coş pentru legume. Coş de /
pentru sticle. Coş de rufe. Coş de hâr-
tii. Coş de lucru. Un coş cu mere. A îm-
pleti un coş. A cumpărat un coş de
zmeură. 2. (plasă fără fund, fixată pe
un cerc la o anumită înălţime) Coş de
baschet. Aruncare la coş. A arunca ba-
lonul în coş. A marcat un coş frumos.
3. (parte în formă de ladă a unei in-
stalaţii, prin care se introduce materi-
alul de prelucrat) Coşul morii. 4. (tub
vertical prin care se evacuează gazele
rezultate dintr-o ardere) Coşul casei,
al locomotivei, al uzinei. A curăţa un
coş.
Coş2 s. n. (bubuliţă purulentă apărută
pe faţă sau pe corp) A avea faţa plină
de coşuri. A stoarce un coş.
Cot 1. s. n. (articulaţia dintre braţ şi
antebraţ) O haină roasă în coate. Cu
coatele lipite de corp. A pune coatele pe
masă. A se sprijini, a se rezema în coa-
te. A da cuiva un cot. A da cu cotul. A
munci cot la cot cu cineva. 2. (cotitură)
Cotul drumului. Cotul râului. Cotul ca-
merei, al casei. Râul face un cot. 3.
(veche unitate de măsură în lungime)
Doi coţi de pânză.
Covor s. n. (ţesătură groasă, cu varia-
te desene multicolore, care se aşterne,
de obicei, pe podea) Covor manual,
persan, oriental. Covor de pus pe jos.
Covor de perete. Un covor de flori, de
verdeaţă. Covorul fermecat. A bate co-
vorul. A întinde covorul. A strânge co-
vorul.
Covrig s. m. (produs de panificaţie în
formă de inel) Covrig cu sare, cu mac.
Cozonac s. m. (produs alimentar) Co-
zonac cu nuci, cu mac. A coace cozo-
naci.
Cratiţă s. f. (vas rotund de metal în
care se prepară mâncarea) Cratiţă de
aramă. O cratiţă de orez. A freca o cra-
tiţă.
Cravată s. f. (accesoriu al îmbrăcă-
mintei bărbăteşti) Cravată uni, în
dungi. A purta cravată. A face nodul la
cravată. A-şi pune cravata. A-şi aranja
cravata. A-şi scoate cravata.
Crăciun s. n. (sărbătoarea creştină a
naşterii lui Hristos) Ajunul Crăciunu-
lui. Pomul de Crăciun. Moş Crăciun.
Crăciun fericit!
A crăpa 1. v. tr. (a despica, a sparge
în urma unei lovituri) A crăpa lemne.
83
A crăpa capul cuiva. 2. (a întredeschi-
de) A crăpa uşa, fereastra. 3. v. intr. (a
se desface brusc, a se sparg; ironic: a
muri) Mâini, buze crăpate. O fustă cră-
pată într-o parte. A crăpa de gras. A
crăpa de gelozie, de invidie, de plicti-
seală, de cald, de frig. A crăpa de foa-
me, de sete, de necaz, de ciudă. A cră-
pa de râs. A lăsa pe cineva să crape ca
un câine. Oglinda a crăpat. Zidurile au
crăpat la cutremur. Vasul a căzut şi a
crăpat. Castanele crapă în foc. Un zid
vechi a crăpat. I-au crăpat buzele. Pie-
lea crapă de frig. Crapă pietrele, lem-
nele de ger. E un ger de crapă pietrele,
ouăle de corb. Pământul crapă de căl-
dură. Vaca a mâncat trifoi şi a crăpat.
A crea v. tr. (a produce, a realiza ceva
nou, ceva ce nu a existat) A crea un
dispozitiv. A crea o operă. A crea opere
de artă nemuritoare. A crea o instituţie.
A crea specialişti. A crea noi locuri de
muncă. A crea un curent filozofic. A
crea condiţii favorabile. A crea un pre-
miu literar. A crea un nou model. A
crea dificultăţi, probleme. Funcţia cre-
ează organul.
Creastă 1. s. f. (excrescenţă cărnoasă
de pe capul unor păsări) Creasta de
cocoş. Creastă de curcan. 2. (cea mai
de sus parte) Creasta muntelui. Creas-
ta casei. Creasta acoperişului. Creasta
zidului. Creasta unui val. Pe creasta
valurilor.
Creaţie s. f. (produs al celui care cre-
ează) Creaţie artistică, poetică, literară.
Creaţia unui scriitor. Creaţia strălucită
a unui actor. Ultimele creaţii ale modei.
Frigurile, chinurile creaţiei. E propria lui
creaţie. Omul acesta e creaţia mea.
A (se) crede 1. v. tr. (a fi convins de
existenţa sau de adevărul unui lucru)
Nimeni nu voia să creadă povestea. 2.
(a-i da cuiva dreptate, a-i accepta pă-
rerea) A crede fiecare cuvânt a cuiva. A
crede pe cineva pe cuvânt. Cred tot ce
mi-a spus. Nu plânge, că tot nu te cred.
Nimeni n-a vrut să-l creadă. Îmi vine a
crede că… Nu mai ştiu ce să cred. Pu-
teţi să mă credeţi sau nu… Dacă e să-l
crezi… Am destule motive să cred
aceasta. Am toate motivele să cred
că… Îmi place să cred că… Cred şi eu!
O să reuşim, credeţi-mă. Cine te crede?
Crezi într-adevăr că e adevărat? Cine
ar fi crezut? Asta s-o crezi tu! Să vezi şi
să nu crezi. 3. (a considera, a socoti)
Cred că am dreptate. Cred că va ploua.
Cred că are intenţii bune. Cred că am
găsit soluţia. Nu cred că ne va putea
primi astăzi. N-aş fi crezut că boala va
fi atât de lungă. Îl cred în stare de ori-
ce. L-au crezut vinovat. Mă crezi copil.
Drept cine mă credeţi? 4. v. intr. (a
avea încredere) A crede în artă, în dra-
goste. A crede în cineva. A crede orbeş-
te în ceva. 5. (a admite existenţa lui
Dumnezeu; a avea o anumită credinţă
religioasă) A crede în Dumnezeu, în
diavol, în fantome. 6. v. pron. (a se
considera, a se socoti) A se crede gro-
zav, infailibil, înţelept, mare, de neînlo-
cuit. A se crede la adăpost. Se crede
deştept nevoie mare. Cine se crede?
Prea te crezi!
Credincios 1. adj. (devotat, fidel) Un
prieten credincios. Un câine credincios.
A fi credincios soţiei. A fi credincios
unui ideal, unei cauze, unei promisiuni.
A rămâne credincios cuiva. A rămâne
credincios până la sfârşit convingerilor
sale. 2. s. m., s. f. (persoană care cre-
de în existenţa lui Dumnezeu) Biserica
era plină de credincioşi.
Credinţă 1. s. f. (convingere, siguran-
ță, certitudine) Credinţă oarbă, fermă.
Profesiune de credinţă. Cu bună cre-
dinţă. A da credinţă cuiva. 2. (devota-
ment, fidelitate; speranţă) Credinţă
84
veşnică. Credinţa faţă de propriile
principii. Credinţa în progres. De bună,
de rea-credinţă. Demn de credinţă. A
jura cuiva credinţă până la moarte. A
servi, a sluji pe cineva cu credinţă. A
păstra cuiva credinţă. A-şi călca jură-
mântul de credinţă. A avea ferma cre-
dinţă că… Am credinţa că lucrurile se
vor aranja. 3. (convingere despre exis-
tenţa lui Dumnezeu) Credinţă religioa-
să. Buna înţelegere între oamenii de
orice credinţă.
Creier 1. s. n. (organ al gândirii şi
conştiinţei la om; fig. minte, inteligen-
ță, judecată) Creierul uman. Furtul,
importul de creiere. A-i zbura cuiva cre-
ierii. A-şi frământa, a-şi stoarce creierii.
A-şi pune creierul la contribuţie. Creie-
rul este sediul conştiinţei. Are un creier
bine organizat. 2. s. m. (fig. persoană
care organizează şi conduce o acţiune)
El e creierul întregii acţiuni.
Creion 1. s. n. (unealtă pentru scris
sau desenat) Creion negru, colorat.
Creion chimic. Creion cu mină. Ascuţi-
toare de creioane. A scrie cu creionul. A
ascuţi un creion. S-a rupt creionul. 2.
(desen realizat în creion) A schiţa un
creion.
Cremă 1. s. f. (preparat culinar dulce)
O cremă de ciocolată, de vanilie. Cremă
de zahăr ars. (fig.) Crema societăţii. A
pregăti crema. 2. (alifie folosită în
cosmetică) Cremă de faţă. Cremă pen-
tru piele. Cremă de ras. A da cu cremă
pe faţă, pe piele, pe mâini.
A creşte 1. v. intr. (a se mări treptat
datorită proceselor vitale din orga-
nism) A creşte mare. A creşte văzând
cu ochii, neîncetat. A creşte la ţară, la
oraş. Copiii cresc. A crescut la ţară. A
crescut cu 10 cm. Toţi copiii săi au
crescut. Îi cresc dinţii. I-a crescut părul.
Grâul creşte. Plantele cresc încet. Sol
sărac unde nu creşte nimic. Ce mare a
crescut! 2. (a spori ca număr, ca in-
tensitate, ca valoare) A creşte în ochii
cuiva. A creşte ca ciupercile după ploa-
ie. A creşte la loc. Râul creşte. Aluatul
creşte. Zgomotul creşte. Populaţia a
crescut. Preţurile nu au crescut. Preţul
hârtiei a crescut. Acţiunile sale cresc.
Cheltuielile lui cresc zilnic. Umbra co-
pacilor creşte. Întunericul creşte. Zilele
încep să crească. Vântul creşte în in-
tensitate. Temperatura creşte vertigi-
nos. Ambiţia lui creşte. Nivelul de trai
creşte. 3. v. tr. (a îngriji, a educa un
copil) A creşte un copil. A creşte anima-
le, vite, albine. A creşte flori, legume.
Creştere 1. s. f. (faptul de a creşte)
Creşterea dinţilor, părului. Creşterea
unei plante. Creşterea frunzelor. Creş-
terea copiilor orfani. Creşterea animale-
lor, păsărilor, peştilor, albinelor, viermi-
lor de mătase. Proastă creştere. Boli de
creştere. A se ocupa cu creşterea ani-
malelor. Copilul s-a oprit din creştere.
2. (sporire a numărului, a valorii, a
intensităţii) Creşterea unui oraş. Creş-
terea populaţiei. Creşterea salariilor.
Creşterea preţurilor. Creşterea chiriilor.
Creşterea volumului unui corp. Creşte-
rea puterii de cumpărare. Creşterea
interesului. Creştere economică. Creş-
terea aluatului. Creşterea nivelului de
trai. Creşterea temperaturii. Creşterea
pulsului. Creşterea apelor. Râul este în
creştere.
Crimă s. f. (abatere foarte gravă de la
legile penale) Crimă cu premeditare.
Crimă de stat. Crimă împotriva umani-
tăţii. Mobilul unei crime. A comite, a
săvârşi o crimă. A denunţa o crimă. A
descoperi o crimă. A fi acuzat de crimă.
A ispăşi o crimă. E o crimă să tai copa-
cii. Nu e nicio crimă dacă… Nu m-am
făcut vinovat de nicio crimă.
85
Criminal 1. adj. (care constituie o
crimă; rău, dăunător, foarte grav) Por-
niri criminale. Acţiune criminală. Faptă
criminală. Elemente criminale. 2. s. m.
(persoană care a săvârşit o crimă)
Criminal de război. Condamnarea unui
criminal.
Critic 1. adj. (care comentează calită-
ţile sau defectele cuiva sau a ceva)
Articol critic. Ediţie, bibliografie critică.
Recenzie critică a unei cărţi. Spirit cri-
tic. Atitudine critică. Observaţii critice.
Afirmaţii critice. Aprecieri critice. A privi
pe cineva cu ochi critici. A lua poziţie
critică faţă de ceva. 2. (dificil, pericu-
los) Moment critic. Vârstă critică. A
ajunge la o vârstă critică. Tratativele au
ajuns într-un punct critic. A ajunge într-
o situaţie critică. Procesul ia o întorsă-
tură critică. Starea bolnavului este foar-
te critică. 3. s. m. (specialist în dome-
niul artei sau ştiinţei) Critic de artă.
Critic literar.
A critica v. tr. (a arăta lipsurile şi
greşelile unei persoane, ale unei stări
de lucruri) A critica o atitudine, un
fapt. A critica pe cineva pentru ceva. A
critica public, în presă. A fost aspru
criticat. Are mereu de criticat ceva.
Critică 1. s. f. (analiză care interpre-
tează şi caracterizează o operă litera-
ră, artistică sau ştiinţifică) Critică tea-
trală, muzicală, de artă. A face critica
unei opere literare. A trece neobservat
de critică. Filmul a fost bine primit de
critică. Critica a făcut o bună primire
acestei cărţi. 2. Critică obiectivă, con-
structivă, întemeiată. Critica de jos. A
respinge o critică. A nu suporta critica.
A se abţine de la orice critică. A nu da
motiv de critică.
Criză 1. s. f. (perioadă grea, de tensi-
une, de încercări în viaţa societăţii, a
familiei; manifestare violentă a unor
neconcordanţe, contradicţii sau lip-
suri) Criză economică, politică, ministe-
rială. Criză economică, financiară, gu-
vernamentală. Criză de bani. Criză de
locuinţe. Criză de mâini de lucru. A
provoca o criză. A se îndrepta spre o
criză. A intra în criză. A trece printr-o
perioadă de criză. A depăşi o criză. A
găsi ieşire din criză. A pune capăt unei
crize. A intra în criză de timp. 2. (mo-
ment grav, culminant al unei boli)
Criză de inimă, de reumatism. Criză
acută. A avea o criză de astmă. A avea
o criză de nervi. Bolnavul a suportat
bine criza.
Croitor s. m. (meseriaş care confecţi-
onează haine) Un croitor priceput. Croi-
tor de damă. A-şi face un costum la
croitor. Croitorul umblă rupt şi ciobota-
rul umblă desculţ.
Cruce 1. s. f. (simbolul credinţei creş-
tine) Cruce de mormânt. Răstignire pe
cruce. A ridica o cruce. A răstigni pe
cruce. Pe crucea mea! 2. (gest simbolic
făcut prin ducerea celor trei degete ale
mâinii drepte succesiv la frunte, la
piept şi la umeri) A-şi face cruce, sem-
nul crucii. Şi-a făcut cruce când a scă-
pat de el. 3. (obiect, desen, figură în
formă de cruce) A însemna ceva cu o
cruce.
Crud 1. adj. (care nu a fost fiert, fript
sau copt) Carne crudă. Pâine crudă.
Lapte crud. În stare crudă. 2. (care nu
a ajuns la maturitate (fig.) aflat încă
în dezvoltare) Iarba crudă a primăverii.
Culoare crudă. Verde crud. Cireşe cru-
de. Grâu, porumb crud. Piei crude. La
vârsta lui crudă nu poate înţelege. 3.
(care manifestă cruzime, răutate) Om
crud. Comportare crudă. Fiară crudă. O
lovitură crudă a sorţii. A avea o soartă
crudă. A fi crud cu cineva. Acesta este
crudul adevăr. 4. adv. A se purta crud
cu cineva.
86
A cuceri 1. v. tr. (a ocupa, a supune)
A cuceri o cetate, o ţară, un teritoriu. A
cuceri o femeie. Blândeţea ei cucereşte
inimile. 2. (a dobândi, a câştiga) A cu-
ceri un drept, libertatea, victoria. A cu-
ceri o medalie, un premiu. A cuceri pri-
mul loc în proba de 100 de metri. A cu-
ceri inimile. A cuceri inima unei femei.
A cuceri simpatia cuiva.
Cui s. n. (obiect alungit de metal sau
de lemn, ascuţit la un capăt cu care
se prind două piese una de alta) Cui
cu floare mare, cu cap plat. Capul,
floarea, vârful cuiului. A bate, a scoate,
a îndoi un cui. A bate în cuie. A agăţa,
a atârna un tablou în cui. Cui pe cui se
scoate. Cine nu se îndură de un cui
pierde şi potcoava. Paltonul atârnă în
cui.
Cuib 1. s. n. (culcuş pe care şi-l fac
păsările pentru a se adăpost, a depu-
ne ouăle şi a le cloci) Cuib de pasăre,
de vultur, de rândunele. Cuib de viespi.
A-şi face cuib. A sta în / pe cuib. Păsă-
rile îşi fac cuiburile. Pasărea e în cuib,
a zburat din cuib. Urâtă pasăre este
aceea care îşi spurcă cuibul ei. 2. (fig.
casă, locuinţă) Tânăra familie şi-a fă-
cut cuibul ei. 3. (loc unde se unelteşte
ceva) Cuib de hoţi, de tâlhari. A distru-
ge un cuib de contrabandişti. 4. (groa-
pă mică în care se seamănă unele le-
gume sau flori) Însămânţare în cuiburi
Cuier s. n. (suport de diferite forme,
de care se atârnă hainele) Cuier de
perete. A agăţat pardesiul în cuier.
A (se) culca 1. v. tr. (a întinde, a aşe-
za în poziţie orizontală pentru a
dormi) A culca un copil, un bolnav. 2.
(a pleca, a îndoi spre pământ) Ploaia
culcă spicele. Grindina a culcat grâul.
3. (a doborî) A-şi culca la pământ ad-
versarul cu un pumn. 3. v. pron. (a se
întinde în poziţie orizontală pentru a
dormi) A se culca devreme, târziu. A se
culca odată cu găinile. A se culca pe
spate, pe o parte, pe coastă, pe burtă.
A se culca în pat, pe saltea, pe jos. A se
culca îmbrăcat. A se culca fără pernă.
A se culca sub cerul liber.
A culege 1. v. tr. (a aduna, a strânge;
fig. a dobândi, a obţine) A culege stru-
guri, fructe, spice, ciuperci. A culege
recolta. A culege porumbul, via. A cule-
ge exemple pentru dicţionar. A culege
informaţii, date. A culege roadele mun-
cii sale. A culege aplauze, lauri, laude.
A culege înţelepciune din cărţi. Albinele
culeg polenul. Cine seamănă vânt cule-
ge furtună. 2. (a strânge, a ridica de
pe jos) A culege cărţile de pe jos. A cu-
lege pe cineva de pe drumuri.
Culme 1. s. f. (partea cea mai înaltă,
prelungită a unui deal sau a unui
munte; coamă) Culmea unui munte. 2.
(punctul cel mai înalt parcurs de un
corp ceresc) 3. (fig. apogeu) Culmea
unei civilizaţii. În culmea disperării. A fi
în culmea fericirii. A ajunge în culmea
gloriei. E culmea ridicolului. Asta-i cul-
mea prostiei! Asta-i culmea (culmilor).
Culoare 1. s. f. (impresie produsă
asupra ochiului de diversele radiaţii
ale luminii) Culoare deschisă, închisă,
vie, ştearsă, naturală, caldă, rece. Cu-
loarea părului, ochilor, a feţei, a pielii.
Culoarea unui fruct. Culoarea copaci-
lor. De o singură culoare. De culoarea
oţelului. De mai multe culori. Rochie de
culoare albastră. Fotografie, film în cu-
lori. Culorile unui tablou. Gamă, armo-
nie de culori. A-şi pierde, a-şi recăpăta
culoarea (obrajilor). Ţesătură în culori
vii, care şi-a pierdut culoarea. Culoarea
bate în albastru. Această culoare îţi
stă. 2. (fig. aparenţă, aspect) Culoare
locală. Stil fără culoare. A vedea ceva
în culori întunecate. A descrie ceva în
culori roze, sumbre. 3. (vopsea) Culori
87
închise, deschise. Culori vegetale, ani-
male. Nuanţele unei culori. Cutie de
culori. A dilua o culoare cu apă. A
amesteca culorile. A aplica un strat
gros, subţire de culoare.
Cult adj. (care denotă cultură) Om
cult. Limbă cultă. Muzică cultă.
A (se) cultiva 1. v. tr. (a lucra; a creş-
te) A cultiva pământul, o grădină. A
cultiva flori, legume. A cultiva un aso-
lament. 2. (a păstra, a întreţine, a
promova) A cultiva artele şi ştiinţele. A
cultiva limba. A-şi cultiva stilul. A culti-
va un talent. A cultiva relaţiile, priete-
nia cu cineva. 3. v. pron. (fig. a se in-
strui) Tineri care se cultivă.
Cultural adj. (privitor la cultură) Acti-
vitate culturală. Manifestare culturală.
Moştenire culturală. Schimburi cultura-
le.
Cultură 1. s. f. (totalitatea valorilor
materiale şi spirituale create de socie-
tatea omenească de-a lungul anilor;
totalitatea cunoştinţelor pe care le po-
sedă cineva) Cultură vastă, generală.
Om de cultură. Om lipsit de cultură.
Cultură de mase. Istoria culturii. A
avea cultură. 2. (totalitatea lucrărilor
necesare plantelor agricole) Cultură
intensivă, extensivă. Cultura pământu-
lui. Cultura cerealelor. Cultura inului,
bumbacului. Cultură de zarzavaturi.
Cultură de seră, pe araci. Cultura vi-
ermilor de mătase.
Cum 1. adv. (În ce mod? În ce fel? Cu
cât?) Cum va fi vremea? Cum ajung la
gară? Cum trebuie să procedăm? Cum
merge treaba? Cum o mai duci? Cum a
făcut ca să-l convingă? Cum era să-şi
facă lecţiile dacă de abia a venit? Cum
dai merele? Cum se face că ai venit
aşa devreme? Cum să nu mă supăr?
Cum de-mi vorbeşti aşa? Cum îndrăz-
neşti? Cum, n-ai înţeles? Cum aşa, cum
vine asta? 2. (exclamativ) Cum ai cres-
cut! Cum mai străluceşte soarele! Cum
aş mai veni şi eu! 3. (cu valoare de
conjuncţie) Nu ştia cum să procedeze.
L-am ascultat cum cântă. Munceşte
cum ai muncit şi până acum. Cum gân-
deşti e bine. E aşa cum vă spun. E
frumoasă cum nu se mai află alta.
Cuminte 1. adj. (cu purtări bune, li-
niştit, calm) Copil cuminte. Cuminte ca
un îngeraş. Fii, stai cuminte! Ai fost
cuminte azi? 2. (înţelept, prevăzător,
prudent) Un sfat cuminte. Era un tânăr
cuminte. Vorbele lui de om cuminte m-
au impresionat. Ar fi mai cuminte să nu
plecăm noaptea. 3. s. m. Un nebun
aruncă o piatră în baltă şi zece cuminţi
nu o pot scoate.
A cumpăra 1. v. tr. (a intra în posesia
unui lucru plătind preţul lui) A cum-
păra o casă. A cumpăra pe datorie, pe
credit, cu bani gheaţă, în rate, pe dato-
rie. A cumpăra ceva la mâna a doua. A
cumpăra scump, ieftin. A cumpăra pe
un preţ de nimic. Mi-am pierdut stiloul
şi trebuie să-mi cumpăr altul. 2. (fig. a
câștiga de partea sa) A cumpăra voturi.
A cumpăra martorii. A cumpăra un
funcţionar.
Cumpărător s. m. (persoană care face
cumpărături) Obişnuiţii cumpărători ai
acestui magazin. A găsi cumpărător.
Cumplit 1. adj. (înfiorător, groaznic,
straşnic, feroce) O furtună cumplită. O
iarnă cumplită. O crimă cumplită. O
pedeapsă cumplită. O încercare cumpli-
tă. O arătare cumplită. O durere, o su-
ferinţă cumplită. O moarte cumplită.
Chinuri cumplite. A suferi de o boală
cumplită. A avea o frică cumplită. E
într-o dispoziţie cumplită. E cumplit să
nu poţi să-l ajuţi. 2. adv. A suferi cum-
88
plit. A chinui cumplit pe cineva. E cum-
plit de obosit.
Cumsecade 1. adj. (cu purtări bune)
Un om cumsecade. Un aer cumsecade.
O ţinută cumsecade. O lucrare cumse-
cade. Sunt femei cumsecade. 2. adv.
Încearcă să te porţi cumsecade.
Cumva 1. adv. (într-un fel oarecare)
El va reuşi cumva. Ar putea fi cumva
ajutat? Aş putea cumva interveni? Era
cumva mirat de ceea ce auzea. 2. (din
întâmplare, eventual) Nu ai văzut
cumva unde am pus cheile? Ştii cumva
unde se găseşte? Nu cumva ţi-e frică?
Nu cumva ai vrea să vii?
A (se) cunoaşte 1. v. tr. (a lua cunoş-
tinţă de obiectele şi fenomenele încon-
jurătoare) A cunoaşte un fapt, un
amănunt, dedesubturile unei afaceri.
A-şi cunoaşte patria. A cunoaşte ceva
din proprie experienţă. 2. (a avea sau a
dobândi cunoştinţe) A cunoaşte o lim-
bă străină, limba franceză. A cunoaşte
regulile jocului. 3. (a şti sau a afla cine
este o anumită persoană) A cunoaşte
pe cineva doar după nume, din vedere.
A cunoaşte îndeaproape pe cineva. A
cunoaşte pe cineva doar din auzite. A
cunoaşte personal pe cineva. A cunoaş-
te pe cineva de mic, de pe băncile şco-
lii. 4. (a distinge, a deosebi, a recu-
noaşte) A cunoaşte pe cineva după
mers, după voce. Îl cunosc după acest
semn. Câinele îşi cunoaşte stăpânul
chiar după mulţi ani. 5. (a înţelege, a
şti) A nu cunoaşte frica. A nu cunoaşte
mila. Am cunoscut umilinţa. 6. v. pron.
(a se remarca, a se observa) A se cu-
noaşte mai bine. Cunoaşte-te pe tine
însuţi. Ne cunoaştem de mult. Prietenul
la nevoie se cunoaşte. Omul se cunoaş-
te după fapte. Se cunoaşte că e obosit.
Cunoştinţă 1. s. f. (cunoaştere; facul-
tatea de a înţelege şi a raţiona) După
cunoştinţa mea. A avea cunoştinţă de
ceva. A lua cunoştinţă de ceva. A adu-
ce ceva la cunoştinţa cuiva. A judeca
ceva în cunoştinţă de cauză. A-şi pier-
de, a-şi recăpăta cunoştinţa. 2. (la pl.
informaţii, noţiuni, idei despre un
anumit lucru) Cunoştinţe profesionale.
Cunoştinţe de tehnică, de medicină, de
limbă. Cunoştinţe elementare, temeini-
ce, vaste, incomplete, superficiale. Cu-
noştinţe dobândite. A acumula cunoş-
tinţe. A-şi îmbogăţi, a-şi lărgi, a-şi
adânci cunoştinţele. A-şi împrospăta
cunoştinţele. A transmite cunoştinţe. A
face dovada cunoştinţelor sale. A-şi
însuşi cunoştinţe într-un domeniu. A
dispune de cunoştinţe într-un domeniu.
3. (persoană pe care cineva o cunoaş-
te) O cunoştinţă apropiată, îndepărtată,
întâmplătoare. Cunoştinţe comune. A
face cunoştinţă cu cineva. A-şi mări, a-
şi lărgi cercul cunoştinţelor. A face par-
te din cercul de cunoştinţe al cuiva. A
avea cunoştinţe multe. A prezenta noua
sa cunoştinţă. E o simplă cunoştinţă. El
este o veche cunoştinţă a mea.
A (se) cuprinde 1. v. tr. (a îmbrăţişa)
A cuprinde pe cineva în braţe. A cu-
prinde de mijloc. A cuprinde pe cineva
cu braţele de după gât, de grumaz, de
după umeri. 2. (a fi potrivit de larg)
Paltonul acesta te cuprinde perfect.
Costumul acesta nu-l cuprinde. 3. (a
învălui) Ceaţa a cuprins toată valea.
Focul a cuprins pădurea. 4. (a pune
stăpânire) A-l cuprinde pe cineva obo-
seala, teama, frica, spaima, mânia,
furia, deznădejdea, neliniştea, frigul,
un sentiment de invidie. A-l cuprinde
pe cineva dorul de casă. A fi cuprins de
remuşcări. Mă cuprinse somnul. Revo-
luţia a cuprins masele. 5. (a avea o
privire de ansamblu asupra unei situ-
aţii, probleme etc.) A cuprinde cu ochii,
cu mintea, cu simţurile. Cât cuprinzi cu
ochii. 6. (a include, a conţine, a înglo-
89
ba) Această ediţie cuprinde ediţiile pos-
tume ale poetului. Cartea cuprinde mai
multe capitole. Concursul cuprinde trei
probe. Revista cuprinde importante re-
zultate de cercetare. Ce cuprinde do-
cumentul acesta? 7. (a ocupa, a umple
un spaţiu cu volumul sau cu dimen-
siunile sale) Dulapul cuprinde mult loc.
Sala cuprinde 300 de spectatori. Com-
punerea cuprinde cinci pagini. 8. (a se
întinde pe o anumită perioadă) Aceas-
tă etapă cuprinde mai multe secole.
Evul mediu cuprinde o mie de ani. 9. v.
pron. (a intra de un anumit număr de
ori în alt număr) Numărul doi se cu-
prinde de două ori în numărul patru.
Cuprins 1. s. n. (întindere, suprafaţă)
Pe tot cuprinsul mării. Pe tot cuprinsul
ţării. 2. (tablă de materii) Cuprinsul
unei cărţi, unei reviste.
Cuptor 1. s. n. (construcţie de cără-
midă, de lut, în care se coace pâinea)
Cuptor de brutar. Cuptorul din mijlocul
odăii. A pune friptura la cuptor. A scoa-
te pâinea din cuptor. A coace un cuptor
de pâine. E cald ca în cuptor. 2. (con-
strucție specială de încălzire) Cuptor
de var, de cărămizi, de olărie.
Curaj s. n. (îndrăzneală, temeritate)
Cu curaj. A prinde curaj. A avea curajul
să facă ceva. A nu avea curajul să-şi
recunoască vina. A nu-şi pierde curajul.
A da dovadă de curaj. A arăta curaj
într-o anumită situaţie. A acţiona cu
curaj. A se bate cu curaj. A pune la în-
cercare curajul cuiva. A insufla cuiva
curaj. A da cuiva curaj. A fi lipsit de
curaj. A-l lăsa, a-l părăsi pe cineva cu-
rajul. A bea pentru a-şi face curaj.
Curajos 1. adj. (care are curaj) Faptă
curajoasă. Soldaţi curajoşi. A fi curajos.
A da un răspuns curajos. A lua o hotă-
râre curajoasă. 2. adv. A se apăra cu-
rajos. A-şi susţine curajos punctul de
vedere.
Curat 1. adj. (pur, îngrijit) Cameră
curată. Faţă de masă curată. Cearşa-
furi curate. Rufărie curată. Pahar curat.
2. (nevinovat, decent, cinstit, sincer)
Privire curată. Om curat. Viaţă curată.
Meserie curată. A avea o inimă curată.
A avea mâinile curate. A avea conştiin-
ţa curată. A scăpa cu faţa curată, cu
obrazul curat. A scoate pe cineva bas-
ma curată. 3. (fără impurităţi; sonor,
cristalin) Aer curat. Aur curat. Cer cu-
rat. Alcool curat. Vin curat. 4. (adevă-
rat, veritabil, autentic) Dragoste cura-
tă. Un sentiment curat. Intenţii curate.
A spune cuiva adevărul curat. 5. (căre-
ia îi place curăţenia) Fată curată. 6.
adv. A îmbrăca curat un copil. A vorbi
curat. A face curat în casă.
A (se) curăţa 1. v. tr. (a face să fie cu-
rat) A-şi curăţa hainele, pantofii. A cu-
răţa o rană. A curăţa o pată. A curăţa
cratiţele. A curăţa murdăria de pe jos.
2. (a îndepărta coaja de pe fructe, le-
gume, de pe ouă etc.) A curăţa legume-
le. A curăţa un ou, un măr, o portocală.
A curăţa mazăre, fasole. A curăţa nuci.
A curăţa cartofii de coajă. A curăţa peş-
tele (de solzi). A curăţa o pasăre de pe-
ne. 3. (a face să rămână fără niciun
ban) A curăţa pe cineva de bani. 4. v.
pron. (a-şi îndepărta murdăria) A se
curăţa de murdărie. 5. (fam. a rămâne
fără niciun ban) A se curăţa de bani.
6. (a se purifica, a se mântui) A se cu-
răţa de păcate.
Curăţenie s. f. (calitatea de a fi curat)
A face curăţenie generală. A ţine la cu-
răţenie. Camera strălucea de curăţenie.
Curea 1. s. f. (cingătoare, fâşie de pie-
le, de pânză, de cauciuc, lungă şi în-
gustă, având diferite întrebuinţări)
Curea de piele. Curelele hamului. Cu-
90
rea de bici. Cureaua puştii. Catarama
curelei. A-şi pune cureaua. A slăbi, a
strânge cureaua. A lega ceva cu curele.
Nu mă ţine cureaua.
Curent 1. adj. (în curs de desfăşura-
re; de fiecare zi, actual;) Anul curent.
Pe cinci a lunii curente. Lucrări curente.
Cheltuieli curente. A acoperi cheltuielile
curente. A avea un cont curent. 2. (care
este în circulaţie; uzual, răspândit)
Monedă curentă. Procedeu curent. 3.
(curgător, fluent) Limbaj curent. A răs-
punde într-o română curentă. 4. adv. A
vorbi curent o limbă străină. El vorbeş-
te curent germana. 5. s. m. (masă de
aer sau de apă care se mişcă într-o
anumită direcţie) Curent de aer. Cu-
rent de apă. Curenţi atmosferici. Cu-
renţi oceanici, marini. A înota în sensul
curentului, împotriva curentului. A se
aşeza împotriva curentului. A merge
împotriva curentului. 6. Curent electric.
A conecta curentul. A întrerupe, a de-
conecta curentul. A consuma mult, pu-
ţin curent. A transforma forţa apei în
curent. 7. s. n. (ansamblu de idei, de
teorii care pătrund la un moment dat
în opinia publică) Curent literar, artis-
tic. Curent revoluţionar.
A curge 1. v. intr. (a se deplasa ne-
contenit în direcţia pantei; a cădea
necontenit; a ieşi din recipientul în
care se află) Apa curge la vale. Va cur-
ge multă apă pe gârlă. Dunărea curge
în Marea Neagră. Pe obrajii ei îi cur-
geau lacrimi. Îi curge sudoarea pe frun-
te. Sângele curge prin vene. Sângele
curgea din rană. În război a curs mult
sânge. Ploaia curgea necontenit din cer.
Primăvara curg sloiuri pe râuri. 2. (a
lăsa să se scurgă conţinutul) Butoiul
acesta curge. Rezervorul curge. Robine-
tul curge. 3. (a se desprinde, căzând
sau ieşind de undeva) Făina curge din
sac. 4. (a veni în număr mare din toa-
te părţile; (fig.) a se înşira cu uşurinţă)
Vizitatorii curg spre expoziţie. Curg in-
vitaţiile. Vorbele curgeau parcă de la
sine. 5. (a trece) Timpul curge neconte-
nit.
Curios 1. adj. (care manifestă curiozi-
tate) A pune întrebări curioase. A face
curios pe cineva. A arunca priviri curi-
oase spre cineva. Nu este curios din
fire. Sunt curios să aflu cum o duce.
Eram curios să aflu cu ce se va sfârşi
aceasta. 2. (ciudat, straniu, neobişnu-
it) El e un tip curios. Are curiosul obicei
de a pune de două ori aceeaşi întreba-
re. Astăzi mi s-a întâmplat ceva curios.
E curios că a uitat să ne prevină. Ce
curios!
Curând 1. adv. (temporal: peste puţin
timp) Cât de curând posibil. Curând
după aceea. Ne vom întoarce curând.
Veţi avea, veţi primi foarte curând veşti
de la noi. Pe curând! 2. (modal: repe-
de, fără zăbavă) Foarte curând vom
afla ce s-a întâmplat acolo. Se întoarce
mai curând decât îl aşteptam. Se în-
toarce cel mai curând la sfârşitul săp-
tămânii.
Curs1 1. s. n. (mişcare a unei ape
curgătoare în direcţia pantei) Un curs
de apă. Cursul năvalnic, sinuos al unui
râu. Cursul superior, inferior al râului.
A urca, a coborî cursul unei ape. A aba-
te cursul unui râu. 2. (fig. trecere,
scurgere, durată) În cursul zilei. În cur-
sul vieţii. În curs de un an. 3. (desfăşu-
rare, sens, direcţie a unor evenimente)
A urmări cursul evenimentelor. A lăsa
lucrurile să-şi urmeze cursul. A influen-
ţa cursul unui proces. Procesul îşi ur-
mează cursul la tribunal. Evenimentele
şi-au urmat cursul. 4. (preţul cu care
se cumpără şi se vinde la un moment
dat o hârtie de valoare) Curs valutar.
Cursul de schimb. Cursul bursei. Cur-
sul acţiunilor. Cursul oficial al dolaru-
lui. A stabili cursul de schimb. A cum-
91
păra ceva la cursul pieţii, zilei. A câşti-
ga, a pierde la diferenţa de curs. Mo-
neda aceasta nu mai are curs. Care
este cursul leului?
Curs2 s. n. (disciplină de studiu) Curs
elementar, superior. Cursuri fără frec-
venţă. Cursuri serale. Cursuri de vară.
Oră de curs. A ţine un curs. A se în-
scrie la un curs. A frecventa un curs. A
audia un curs. A urma un curs de lite-
ratură. A participa la cursuri. A lipsi de
la cursuri.
Cursă1 1. s. f. (distanţă parcursă re-
gulat de un vehicul pe acelaşi itinerar)
Şoferul este în cursă. 2. (probă sporti-
vă la atletica uşoară) Cursă ciclistă, de
automobile. Cursă de viteză. Cursă de
o sută de metri. Cursă de cai, de ogari.
Teren de curse. Cal de curse. A alerga
ca un cal de curse. A ieşi din curse. A
câştiga la curse.
Cursă2 1. s. f. (dispozitiv pentru prin-
derea unor animale) Cursă de şoareci.
A întinde, a pune o cursă. A cădea, a
pica, a se prinde în cursă. Singurul
caşcaval gratuit este în cursa de şobo-
lani. 2. (mijloc viclean de a prinde sau
a demasca pe cineva) A întinde, a pune
cuiva o cursă. A atrage pe cineva în
cursă. A cădea cuiva în cursă. A se lă-
sa prins în cursă. A cădea în propria sa
cursă.
Curte 1. s. f. (spaţiu în jurul unei clă-
diri) Curte interioară, exterioară. Cur-
tea şcolii. Păsări de curte. Camera
noastră dă în curte. Copii se joacă în
curte. 2. (reşedinţa unui suveran) Cur-
tea regală, princiară. A avea acces la
curte. 3. (numele unor instituţii jude-
cătoreşti şi administrative) Curtea de
apel. Curtea de casaţie. 4. (atenţie de-
osebită) A face curte unei femei.
Cutie s. f. (obiect de carton, de lemn
sau de metal care serveşte la păstra-
rea sau la protejarea unor lucruri) Cu-
tie de carton, de chibrituri, de scrisori.
Cutie de pălării, de pantofi. Cutie de
conserve. Cutie neagră. Cutie craniană.
A pune ceva într-o cutie. A păstra ceva
într-o cutie. A deschide o cutie.
Cuţit 1. s. n. (unealtă, instrument de
tăiat) Cuţit de masă, de bucătărie, de
pâine, de peşte. Cuţit de măcelar, ma-
rinăresc, de vânătoare. Cuţit ascuţit,
tocit. O lovitură de cuţit. Mânerul cuţitu-
lui. Lamă de cuţit. Tăişul cuţitului. Mu-
chie de cuţit. Un vârf de cuţit de sare. A
ascuţi un cuţit. A ştirbi un cuţit. A tăia
pâinea cu cuţitul. A scoate cuţitul. A se
bate cu cuţitele. A spinteca cu cuţitul. A
înfige cuţitul. A fi la cuţite cu cineva. O
ceaţă, un fum de s-o tai cu cuţitul. Cuţi-
tul acesta nu taie deloc.
Cuvânt 1. s. n. (unitate lexicală re-
prezentând asocierea unui sens cu un
complex sonor; vorbă) Cuvânt simplu,
derivat, compus. Familie de cuvinte.
Cuvinte necunoscute. Cuvânt-cheie.
Cuvinte politicoase, ostile, aspre, de
mustrare, necugetate, sincere. Joc de
cuvinte. Cuvinte încrucişate. Cuvânt de
trecere. Cuvânt cu cuvânt. În adevăra-
tul sens al cuvântului. În toată puterea
cuvântului. În puţine cuvinte. A înţelege
sensul unui cuvânt. A folosi corect un
cuvânt. A căuta cuvântul potrivit. A nu
Da adv. (cuvânt cu care se exprimă o
aprobare, un consimţământ sau se
răspunde afirmativ la o întrebare) – Îl
cunoşti? – Da, îl cunosc. Sunt amândoi
profesori? – El nu, dar ea da. – Puteţi
face asta? – Sigur că da. A spune da. A
răspunde prin da sau nu. A da din cap
92
găsi cuvintele. A (nu)-şi cântări cuvinte-
le. A avea un cuvânt de spus. A adresa
cuiva câteva cuvinte. A spune cuiva
cuvinte grele. A spune cuvinte urâte. A
descrie ceva în cuvinte simple. A-şi în-
ghiţi cuvintele. A nu scoate niciun cu-
vânt. A nu sufla niciun cuvânt despre
ceva. Nu şi-a spus ultimul cuvânt. A
avut un schimb de cuvinte. Niciun cu-
vânt (despre) aceasta. Nu găsesc cuvin-
te ca să... 2. (gând, idee, părere) Cu-
vânt greu. Cuvânt înainte. Purtător de
cuvânt. A sorbi cuvintele cuiva. 3. (dis-
curs, conferinţă) Cuvânt de deschide-
re, de închidere. Cuvânt de salut. Drept
la cuvânt. A cere cuvântul. A avea cu-
vântul. A lua cuvântul. A lua cuiva cu-
vântul. 4. (învăţătură, sfat, îndruma-
re) Cuvântul lui Dumnezeu. A nu ieşi
din cuvântul cuiva. 5. (promisiune,
angajament) A-şi da cuvântul. A-şi căl-
ca cuvântul. A-şi lua cuvântul înapoi. A
(nu) se ţine de cuvânt. A nu avea cu-
vânt. Vă dau cuvântul meu de onoare
că… Pe cuvântul meu! 6. (motiv, cau-
ză) Sub niciun cuvânt. A nu avea cu-
vânt să se plângă.
A se cuveni 1. v. pron. (a-i reveni
cuiva ceva de drept) A i se cuveni cuiva
ceva. Banii ce i se cuvin N-are decât
ceea ce i se cuvine. 2. (a se cădea) A se
comporta cum se cuvine. Nu se cuvine
să se poarte astfel. Nu se cuvenea să
fie pedepsit. Acestui eveniment i s-ar
cuveni o altă apreciere.
că da. Mi-a răspuns că da. Vă jur că
da. Ei nu acceptă, noi da. Cred că da.
Asta da! Da ori ba?
A (se) da 1. v. tr. (a oferi) A da cuiva
un cadou, un premiu, o decoraţie. A da
cuiva o locuinţă. A da cuiva un act la
mână. A da ţăranilor pământ. A da ce-
va cu împrumut. A da pământ în aren-
dă. A da ceva înapoi. I-a dat un scaun.
Factorul mi-a dat corespondenţa. La
sfârşitul mesei ni s-a dat îngheţată.
Dă-mi sarea, te rog. Aş da oricât, mult
ca să ştiu… Dacă dai n-ai. I-a dat două
zile pentru a termina lucrarea. 2. (a
oferi ceva în schimbul...; a plăti; a
vinde) A da ieftin o marfă. A da pe da-
torie. A da din buzunar. A dat mobila
pe un preţ bun. Am dat mulţi bani pe
cărţi. Cum dai merele? Cât aţi dat pe
acest apartament? 3. (a arunca, a az-
vârli) A dat cana de pământ. A da ceva
la coş, la gunoi. A da pe cineva afară.
A da la fier vechi. Dă-l afară! 4. (a re-
partiza cuiva o lucrare, o misiune) A
da cuiva o sarcină, o însărcinare, o
muncă. Le-a dat de lucru. 5. (exprimă
o acţiune îndreptată sau exercitată
asupra cuiva sau a ceva) A dat copilul
la şcoală. A da pe cineva la universita-
te. A da la tipar. A da în exploatare. A
da vitele la păscut. 6. v. tr., intr. (a
îndeplini un lucru, a produce ceva) A
da o operă valoroasă. A-şi da cu ruj pe
buze. A da parchetul cu ceară. A da o
uşă cu vopsea. A da pantofii cu cremă.
A da cu var. A da cu mătura, cu piep-
tenele. A da cu aspiratorul. A da ceasul
înainte, înapoi. A da rod. A da recoltă
bună. A da flori. Vaca dă mult lapte.
Două operaţii care dau acelaşi rezultat.
Cercetările n-au dat niciun rezultat.
Purtarea lui a dat prilej de critică. Acest
argument dă greutate tezei sale. Mersul
pe jos dă poftă de mâncare.7. v. intr.
(a aplica o lovitură; a lovi, a bate) A da
cuiva o palmă. A da cuiva cu cotul. A
da cuiva cu piciorul, cu ciomagul. A da
cuiva cu umbrela în cap. A da cuiva
peste mână, peste degete, peste faţă.
A-şi da cu mâna peste frunte. A da cu
pietre în cineva. A da cu cuţitul. A da
tare. A da cu pumnul în masă. 8. (a se
duce către…, a se abate pe la…) A da
93
la stânga. Ieri a dat pe la şcoală. A dat
cu capul în uşă. Camera dă înspre gră-
dină. Strada dă înspre parc. Unde dă
acest drum? 9. (a ajunge până la...; a
nimeri într-un loc; a întâlni, a găsi pe
cineva pe neaşteptate) A da de cineva
la poştă. A da de prieteni. A da peste
cineva. A da într-o groapă, într-o băl-
toacă. A da de fund. A da de capăt. A
da de un chilipir. A da de necaz, belea,
primejdie, bucluc, naiba, dracul. A da
de bine, de rău. A da de greu. Acasă
dau peste ea. Am dat de gară. Dădu
într-o poieniţă. A dat norocul, o nenoro-
cire peste el. 10. (indică un gest, o
mişcare repetată cu anumită semnifi-
caţie) A da din cap, din umeri. A da din
mâini şi din picioare. Dă din mâini şi
Dumnezeu îţi va ajuta. 11. (a se ivi, a
apărea, a se porni) A da muguri. A da
de la rădăcină. A da în pârg, în copt. A
dat frunza. În curând dă frigul. A dat
zăpada. Dă bruma. Soarele dă în asfin-
ţit. A da în fiert, în clocot. 12. (a începe
să....; a fi pe punctul să...) A dat să-l
despartă. A dat să plece, când şi-a
adus aminte că… 13. v. pron. (a se
alătura cuiva; a încerca să câştige
simpatia cuiva) A se da cu cineva. A se
da de partea cuiva. A se da după cine-
va. A se da pe lângă cineva. S-a dat de
partea lor. Se dă pe lângă el. 14. (a se
duce, a merge, a se lua după) A se da
cu săniuţa. A se da pe gheaţă. A se da
de-a dura, de-a rostogolul. A se da de-
a tumba, peste cap. Ea s-a dat după
bărbatul ei.
Dantură 1. s. f. (totalitatea dinţilor
unei persoane) Îngrijirea danturii. A
avea o dantură frumoasă. A avea dan-
tură falsă. A-şi arăta dantura.
Dar 1. s. n. (cadou) Dar de nuntă. Dar
de Anul Nou. A face cuiva un dar. A da
cuiva ceva în dar. A primi în dar. A îm-
părţi daruri. A copleşi cu daruri. Calul
de dar nu se caută la dinţi. Nemulţumi-
tului i se ia darul. 2. (talent, vocaţie) A
avea darul vorbirii. A fi hărăzit cu nu-
meroase daruri. Are darul să mă ener-
veze.
Dată 1. s. f. (fiecare dintre momente-
le, cazurile când se produce un fapt)
Data trecută, viitoare. O singură dată.
De prima dată. Ultima dată. Prima şi
ultima dată. De data asta, de astă da-
tă. Dintr-o dată. În mai multe dăţi. O
dată la două săptămâni. O dată pentru
totdeauna. Veniţi altă dată, încă o dată.
E pentru prima dată că… 2. (pl. fapte,
elemente care servesc ca punct de
plecare în cercetarea unei chestiuni,
în luarea unei hotărâri; elementele
esenţiale ale unei probleme, situaţii
etc.) Datele personale. Datele unei pro-
bleme. Date statistice. Prelucrarea da-
telor. A duce lipsă de date. 3. (timpul
precis, exprimat în termeni calenda-
ristici, când a avut loc un eveniment)
Data naşterii. Data apariţiei. Din data
de 15 martie. Începând cu data de… A
menţiona data. A pune data pe scrisoa-
re. Ce dată este astăzi? În ce dată sun-
tem astăzi?
Dator 1. adj. (care are de plătit o da-
torie) A fi dator cuiva cu o sumă de
bani. A socoti pe cineva dator. A nu
rămâne dator. A fi dator vândut. A se
simţi dator faţă de cineva. Îmi este da-
tor (cu) 100 de lei. Vă sunt dator că aţi
intervenit în favoarea mea. Vă rămân
dator. 2. (obligat, potrivit unor norme
morale sau juridice, să facă un anu-
mit lucru) Suntem datori să respectăm
legile. El este dator să tacă. Fiecare e
dator cu o moarte.
A (se) datora 1. v. tr. (a avea de plătit
o datorie; a avea o obligaţie morală) A
datora cuiva o sumă de bani. A datora
mult cuiva. A datora recunoştinţă cui-
va. A datora cuiva totul. Îi datorez acest
94
lucru. Îi datorez viaţa. 2. v. pron. (a
avea drept cauză pe cineva) Accidentul
se datorează numai imprudenţei sale.
Succesul se datorează muncii încorda-
te. Aceasta se datorează faptului că…
Datorie s. f. 1. (sumă de bani sau ori-
ce alt bun datorat cuiva) Datorie ex-
ternă. Datorie de onoare. Datorii pre-
sante. Scadenţa unei datorii. A da, a
lua pe datorie. A vinde pe datorie. A
face datorii. A avea datorii. A fi plin de
datorii. A se băga în datorii până în
gât. A se îngloda, a se îneca în datorii.
A achita o datorie. A-şi plăti datoriile. A
scăpa de datorii. A ierta pe cineva de o
datorie. Datoria nu moare niciodată.
Datoria veche nu putrezeşte. 2. (obliga-
ţie legală sau morală) Datorie cetăţe-
nească. Sentimentul datoriei. A fi omul
datoriei. A avea o datorie morală faţă
de cineva. A-şi cunoaşte datoria. A fi, a
se afla la datorie. A-şi face datoria. A
nu-şi face datoria. A-şi călca datoria. A
se sustrage de la o datorie. A crede de
datoria sa să… A-şi face o datorie din
a cumpăra. E de datoria lui să facă
acest lucru.
Datorită prep. (cu ajutorul, prin in-
termediul...) Datorită împrejurărilor.
Am reuşit datorită ţie. S-a impus datori-
tă competenţei sale. Numai datorită
faptului că…
A (se) dărâma 1. v. tr. (a doborî la
pământ) A dărâma o casă veche, un
pod, un zid. A dărâma o fortăreaţă.
Şuvoaiele dărâmau totul în cale. Vântul
puternic a dărâmat copacii. 2. v. pron.
(a se prăbuşi) Casa se dărâmă.
A (se) dărui 1. v. tr. (a face un dar) A
dărui cuiva o carte, un colier, o bijute-
rie. De ziua ei i-a dăruit flori. 2. (a da,
a acorda) I-a dăruit inima. I-a dăruit un
copil. 3. (a consacra, a dedica) A-şi
dărui viaţa unei cauze. 4. v. pron. (a se
dedica, a se consacra) A se dărui artei.
A se dărui cu trup şi suflet unei cauze.
Deal 1. s. n. (formă de relief reprezen-
tând o ridicătură) Dealuri rotunjite.
Dealuri plantate cu viţă de vie. Vârful
dealului. Coama, creasta dealului. Poa-
lele dealului. A sui, a urca un deal
lung. A urca dealul, la deal. A coborî
dealul. Valea s-a sfârşit şi a început un
deal. Deal cu deal se întâlneşte, dar
încă om cu om. Într-un an de zile te urci
la deal şi într-un ceas cobori la vale.
Decepţie s. f. (înşelare a speranţelor,
a încrederii, a aşteptărilor cuiva) De-
cepţie amară, dureroasă. O uşoară de-
cepţie. A suferi o mare decepţie. A nu-
şi putea ascunde decepţia. A nu se lă-
sa descurajat de decepţii. A feri pe ci-
neva de o decepţie. Călătoria asta a
fost o decepţie.
A (se) decide 1. v. tr. (a lua o hotărâ-
re) A decide ziua, ora, planul unei acţi-
uni. A decide soarta cuiva. A decide în
locul, în numele cuiva. A decide pe ci-
neva să plece. Au decis să plece mai
devreme. A decis să nu mai plece, că
nu va pleca. El trebuie să decidă ce
este de făcut. Soarta a decis altfel. 2.
v. intr. A decide asupra unui lucru,
asupra folosirii banilor. 3. v. pron. A
se decide cu greu. Medicii s-au decis,
în sfârşit, să-l opereze.
A (se) declara 1. v. tr. (a face o decla-
raţie) A declara ceva în presă. A decla-
ra sus şi tare. A declara venituri. A de-
clara ceva la vamă. A declara naşterea
unui copil. A-i declara dragoste cuiva.
A declara război, grevă. Declar că nu
sunt de acord cu…. Declar şedinţa
deschisă, închisă. Nu aveţi nimic de
declarat? 2. (a considera într-un
anumit fel, a califica drept) A declara
persona non grata un diplomat. A de-
clara repetent un elev. A declara pe
95
cineva apt pentru serviciul militar. A
declara ceva nul şi neavenit. A declara
pe cineva în afara legii. A fost declarat
vinovat. 3. v. pron. (a se considera
într-un anumit fel) A se declara învins,
bătut. A se declara învingător. A se de-
clara mulţumit, satisfăcut. A se declara
adeptul, duşmanul... 4. (a se pronunţa
pentru sau contra cuiva sau a ceva). A
se declara de acord cu cineva sau ce-
va. A se declara pentru, contra ceva. A
se declara împotriva cuiva sau a ceva.
Declaraţie 1. s. f. (afirmare deschisă
a unei opinii, a unui sentiment) Decla-
raţie publică, solemnă. Declaraţie de
dragoste. După propria-i declaraţie. A
face o declaraţie. A confirma o declara-
ţie. A retrage o declaraţie. A-şi menţine
declaraţia. A reveni asupra unor decla-
raţii. 2. (denumire dată unor docu-
mente politice sau juridice internaţio-
nale; act al unui partid, guvern sau
stat prin care se proclamă unele prin-
cipii fundamentale) Declaraţia dreptu-
rilor omului. A semna o declaraţie. A da
publicităţii o declaraţie.
A decola v. intr. (a se desprinde de
pământ sau de pe apă şi a-şi lua zbo-
rul) A decola de pe un aeroport. A nu
putea decola din cauza ceţii. Avionul a
decolat, deşi era ceaţă.
Defect 1. s. n. (imperfecţiune fizică
sau morală) Defect fizic. A avea defec-
te. A prezenta un defect. A-şi recunoaş-
te defectele. A se dezbăra de un defect.
A-şi corecta defectele. Are calităţi mari,
dar şi unele defecte. La noi calităţile
devin defecte. 2. (deranjament care
împiedică funcţionarea unei maşini, a
unui aparat) Defect de fabricaţie. 3.
adj. (care s-a defectat) Ascensor de-
fect. A fi în stare defectă. A schimba
piesele defecte.
A (se) defecta 1. v. pron. (a se strica)
Televizorul s-a defectat. Computerul s-
a defectat din cauza umidităţii aerului.
2. v. tr. (a strica, a provoca un defect)
Ninsoarea a defectat mai multe sema-
foare din capitală. Cine a defectat tele-
vizorul?
Definitiv 1. adj. (stabilit pentru tot-
deauna) Hotărâre definitivă. Soluţie
definitivă. A da o formă definitivă unui
lucru. 2. adv. O situaţie definitiv com-
promisă. A plecat definitiv. A se hotărî
definitiv în privinţa unui lucru.
Degeaba adv. (fără folos, în zadar; fă-
ră plată, pe gratis) A sta degeaba. A-şi
pierde timpul degeaba. M-am deranjat
degeaba. Degeaba a încercat să-i con-
vingă. Degeaba insişti, nu vei reuşi ni-
mic. M-am dus degeaba, căci nu l-am
găsit acasă. Pe degeaba. (loc. adv.) A
munci pe degeaba. A lua, a da pe de-
geaba.
Deget 1. s. n. (fiecare dintre prelungi-
rile mobile cu care se sfârşesc mâinile
şi tălpile picioarelor la om şi labele la
unele animale) Cele cinci degete ale
mâinii. Degetul mare. Degetul mic. De-
getul arătător. Degetul mijlociu. Degetul
de la picior. Degete subţiri, groase. Vâr-
ful degetului. Buricul degetelor. Degete-
le unei mănuşi. A ţine între degete. A-şi
băga degetele în nas, în gură. A mânca
cu degetele. A-şi linge degetele. A pocni
din degete. A da peste degete. A alune-
ca, a scăpa printre degete. Îi curg banii
printre degete. A arăta, a ameninţa cu
degetul. A număra ceva pe degete. A
scurta, a lungi cu două degete. A şti, a
cunoaşte un lucru ca pe degete. A în-
vârti, a juca pe cineva pe degete. A
ameninţa pe cineva cu degetul. A arăta
pe cineva cu degetul. A pune degetul
pe rană. A-şi muşca degetele. A nu
mişca un deget. A umbla, a merge, a
păşi în vârful degetelor. Îi dai un deget
96
şi îţi ia mâna toată. 2. (veche unitate
de măsură pentru lungime, egală cu
lăţimea unui deget) A bea un deget de
vin. A nu da înapoi nici cu un deget. A
încerca marea cu degetul.
Delicat adj. 1. (fin, gingaş, plăpând,
firav) Mâini delicate. Floare delicată.
Culoare, nuanţă delicată. Parfum deli-
cat. Organism delicat. Acest copil este
cam delicat, se îmbolnăveşte des. 2.
(plin de atenţie, lipsit de asprime) Fire
delicată. Un om delicat. A avea un fel
delicat de a fi. 3. (care cere multă
atenţie, prudenţă) Problemă delicată.
Chestiune delicată. Situaţie delicată.
Gest delicat. A atinge o temă delicată.
A pune pe cineva într-o situaţie delica-
tă.
Deloc adv. (sub nicio formă, în niciun
caz) Nu e deloc neliniştit, nu pare deloc
speriat, nu mai e deloc sare, nu ţine
deloc să facă asta. – Vă deranjează? –
Nu, deloc! fără să ştie deloc ce-l aş-
teaptă, nu e rău deloc!
Demult adv. (odinioară, altădată,
cândva) N-am vorbit cu el demult. Ştiu
asta demult. Demult trăia un împărat
care avea trei feciori.
Deocamdată adv. (pentru moment)
Deocamdată locuiesc la hotel. Deocam-
dată nu mă gândesc la aceasta. Deo-
camdată nu am nicio veste de la ea.
Deodată 1. adv. (pe neaşteptate,
brusc) Deodată zgomotul încetă. Deo-
dată începu să plouă. A plecat aşa de-
odată. 2. (în acelaşi timp, concomi-
tent) A da două lovituri deodată. Au
venit amândoi deodată. Nu vorbiţi toţi
deodată. Nu trebuie să alergi după mai
mulţi iepuri deodată.
Deoparte adv. (la o oarecare depărta-
re, izolat, retras) A se ţine, a sta deo-
parte. A se aşeza deoparte. A lua pe
cineva deoparte. A ţine pe cineva deo-
parte. A pune bani deoparte. A-şi lăsa
grijile deoparte.
Deopotrivă adv. (în mod egal, la fel,
fără deosebire) Doi copii deopotrivă de
cuminţi. O mamă îşi iubeşte deopotrivă
toţi copiii. La şcoala vieţii atât succesul,
cât şi insuccesul sunt deopotrivă de
buni profesori. Economicul şi politicul
sunt deopotrivă implicaţi în evoluţia
societăţii.
A (se) deosebi 1. v. tr. (a distinge) A
deosebi ceea ce este corect de ceea ce
este fals. În cadrul aceleiaşi specii de-
osebim mai multe rase. Ceea ce îl deo-
sebeşte de tine este curajul. Spiritul
colegial îl deosebeşte de ceilalţi. Abia
de-l poţi deosebi de fratele său gea-
măn. În întuneric nu se deosebesc de-
cât nişte umbre. 2. v. pron. (a se dife-
renţia) A se deosebi de ceilalţi prin ce-
va. A se deosebi prin culoarea pielii. A
se deosebi prin calităţi ieşite din co-
mun. Ne deosebim în această privinţă.
Copacii se deosebeau cu greu prin cea-
ţă.
Deosebire s. f. (lipsă de asemănare;
diferenţă, distincţie) Deosebire eviden-
tă, esenţială, enormă. Deosebire de
vârstă. Deosebire de vederi, de păreri.
Asemănări şi deosebiri. Fără deosebire
de naţionalitate. A face deosebirea în-
tre bine şi rău. E o deosebire ca de la
cer la pământ. Nu văd deosebirea. Nu-i
nicio deosebire. Deosebirile se şterg
treptat. Spre deosebire de fratele lui el
citeşte mult. Cu deosebirea că...
Deosebit 1. adj. (diferit) Caractere de-
osebite. A avea interese deosebite.
Sunt păreri cu totul deosebite. Au făcut
două categorii deosebite. Cei doi fraţi
sunt foarte deosebiţi. 2. (ieşit din co-
mun, neobişnuit, distins) Un caz deo-
97
sebit. Un eveniment deosebit. Un talent
deosebit. A acorda o atenţie deosebită.
E un om deosebit. A fost o plăcere deo-
sebită. A fost o onoare deosebită pen-
tru mine. 3. (separat, despărţit) A avea
o cameră deosebită. 4. adv. (foarte, cât
se poate de...) Deosebit de frumos. De-
osebit de bun. Un copil deosebit de
cuminte. O chestiune deosebit de im-
portantă.
Departe 1. adv. (la mare distanţă)
Departe de casă. Nu prea departe. Pâ-
nă departe. Pleca departe. A fi departe
de ţară. A se ţine departe de cineva. A
vedea de departe pe cineva. A nu ve-
dea mai departe decât vârful nasului.
A merge prea departe. Nu locuieşte de-
parte de noi. E cam departe. Nu e de-
parte de aici. Zgomotul se auzea până
departe. Citiţi mai departe. Nu vreau să
merg mai departe. 2. (la un interval de
timp trecut sau viitor) Nu mai departe
decât ieri. Nu te gândi atât de departe.
A (se) depărta v. tr. şi pron. (a (se)
îndepărta) A depărta braţele. A depăr-
ta o masă de perete. A se depărta de
părinţi, de casă. Depărtează scaunul.
Depărtare 1. s. f. (loc situat la mare
distanţă) Suportă greu depărtarea de
casa părintească. 2. (distanţă) La o
depărtare de zece kilometri. Depărtarea
dintre şine. Un salut din depărtare.
Depărtările albastre. A privi în depărta-
re. Nu se aude din cauza depărtării.
Nori grei veneau dinspre pădure. Din
depărtare se auzea bubuitul tunurilor.
A depăşi 1. v. tr. (a devansa, a între-
ce; a lăsa în urmă) A depăşi un bici-
clist, un vehicul, un trecător pe stradă.
A depăşi un adversar. A-şi depăşi con-
curenţii. A depăşi în locuri interzise. A
depăşi o criză. Automobilul depăşeşte
trenul. 2. (a-i fi cuiva superior într-o
anumită privinţă) A depăşi pe cineva
cu un cap. A-şi depăşi colegii de şcoa-
lă, maestrul. A depăşi pe cineva cu
mult în inteligenţă. A depăşi pe cineva
în multe privinţe. A depăşi aşteptările
cuiva, toate aşteptările. 3. (a trece pes-
te o anumită limită; a fi mult mai difi-
cil decât puterile, competenţa, atribu-
ţiile cuiva) A depăşi viteza admisă,
vârsta şcolară, limita de vârstă, limitele
admise, orice limită. A-şi depăşi compe-
tenţa, atribuţiile. A depăşi puterea de
înţelegere a cuiva. A depăşi limitele
bunei cuviinţe. Asta depăşeşte orice
limită. Cheltuielile depăşesc veniturile.
Mercurul termometrelor va depăşi 30
de grade. Cererea depăşeşte oferta.
Această problemă mă depăşeşte. Aces-
te sarcini depăşesc puterile mele.
A depinde 1. v. intr. (a fi condiţionat
de...) Teritorii ce depind de Anglia. A
depinde de împrejurări, de vreme, de
întâmplare. Depinde de cât timp avem.
Viitorul său depinde de această hotărâ-
re. Nu depinde decât de tine să… Dacă
ar depinde de mine… – Vii mâine? –
Depinde. 2. (a fi sub autoritatea sau
sub conducerea cuiva) A depinde de
rudele sale. A depinde material de pă-
rinţii săi. Nu depind de nimeni.
Deplin 1. adj. (întreg, desăvârşit, per-
fect) Victorie deplină. Succes deplin.
Siguranţă deplină. Cu drepturi depline.
Deplină egalitate în drepturi. A lăsa
cuiva libertate deplină. A primi puteri
depline. A avea încredere deplină în
cineva. A da deplină satisfacţie. E liniş-
te deplină. 2. adv. (complet) Pe deplin
satisfăcut, mulţumit. A fi pe deplin re-
stabilit după boală.
Depozit 1. s. n. (loc amenajat în care
se păstrează mărfuri, materiale) Re-
cepţia mărfurilor în depozit. Aranjarea
mărfurilor în depozit. A avea mărfuri în
depozit. 2. (ceea ce se depune spre
98
păstrare) Depozit de mărfuri. Depozit
de muniţii.
A (se) deprinde 1. v. pron. (a se obiş-
nui, a se învăţa) A se deprinde cu ci-
neva, cu oamenii, unul cu celălalt. A se
deprinde cu punctualitatea, cu ordinea,
cu zgomotul, cu toate. S-a deprins să
lucreze până târziu. M-am deprins să
merg pe jos. Îi vine greu să se deprindă
cu noile condiţii. Niciodată nu voi de-
prinde cu asemenea lucruri. Ochii tre-
buie să se deprindă mai întâi cu întu-
nericul. 2. v. tr. (a obişnui, a învăţa) A
deprinde pe cineva cu ceva. A deprinde
elevii cu disciplina. A deprinde copilul
să se scoale devreme. Părinţii l-au de-
prins cu munca. 3. (a-şi însuşi, a învă-
ţa) A deprinde o meserie. A deprinde
obiceiurile proaste.
A (se) depune 1. v. tr. (a lăsa un obi-
ect din mână, punându-l undeva; a
prezenta; a face; a renunţa) A depune
o coroană pe un mormânt. A depune
valizele la casa de bagaje. A depune
bani în casa de economii. A depune o
cerere, o plângere. A-şi depune demi-
sia. A depune eforturi stăruitoare. A
depune muncă, efort, osteneală. A de-
pune jurământul. A depune mandatul.
A depune armele. 2. (a elimina) A de-
pune icre. Păsările îşi depun ouăle în
cuib. 3. v. pron. (a se aşeza la fund,
formând sedimente) Praful se depune
pe mobile. Drojdia se depune pe fundul
sticlei. Pe pereţii arterelor s-a depus
calciu. La vărsare se depune mâl.
A (se) deranja 1. v. tr. (a face dezordi-
ne) A deranja hârtiile. 2. (a tulbura
liniştea cuiva, a-l întrerupe de la o
activitate) A deranja pe cineva de la
lucru. Nu-i place să fie deranjat în tim-
pul mesei. Scuzaţi-mă că vă deranjez!
Vă rog, nu vă deranjaţi! Vă rugăm, nu
deranjaţi! Pot să vă deranjez o clipă?
Vă deranjează dacă fumez? 3. v. pron.
(a se osteni pentru...) Nu vă deranjaţi!
Des 1. adj. (compact, strâns) Păr des.
Barbă deasă. Frunziş des. Pădure
deasă. Iarbă înaltă şi deasă. Ţesătură
deasă. 2. (dens, gros) Ceaţă deasă.
Ploaie măruntă şi deasă. 4. (frecvent,
repetat) Pauze dese. Accidente dese.
Furturi dese. 3. adv. A trece des pe la
cineva. A vedea des pe cineva. A se-
măna des. Un aparat care se strică
des. El a fost des pe la noi. Se întâm-
plă destul de des. Troleibuzul cinci cir-
culă des.
A (se) deschide 1. v. tr. (a desface o
închizătoare; a împinge în lături) A
deschide o uşă, o fereastră. A deschide
uşa cu un şperaclu. (fig.) Succesul îi
deschide toate uşile. 2. (a desface) A
deschide un pachet. A deschide o cutie
de conserve, o sticlă. A deschide o um-
brelă. A deschide o scrisoare, plicul.
Deschideţi cărţile. 3. (a face să nu mai
fie împreunat sau strâns) A deschide
ochii. A deschide pliscul. N-a deschis
gura. 4. (a face) un drum, o cărare, o
şosea A deschide un drum prin pădure.
A deschide o cale. 5. (a face o incizie)
A deschide un abces. 6. (a începe) A
deschide o discuţie, o dezbatere, o an-
chetă. A deschide o adunare, o şedinţă,
un congres. A deschide o festivitate,
balul. A deschide focul asupra unei
poziţii. Profesorul a deschis o expoziţie.
7. (a face să ia naştere, să funcțione-
ze, a înființa, a organiza) A deschide
un magazin, o întreprindere. A deschi-
de o nouă linie de comunicaţie. A des-
chide şcoli şi aşezăminte de cultură. A
deschide un cont, un credit. 8. (a da o
nuanţă mai luminoasă) Coaforul i-a
deschis părul la culoare. Un zâmbet i-a
deschis faţa. 9. v. pron. (a se da în
lături) Uşa garajului se deschide cu
cheia. Uşa se deschide în afară, spre
99
înăuntru, spre dormitor. S-a deschis
poarta. E ora la care se deschid toate
magazinele. (fig.) O privelişte minunată
se deschidea în faţa ochilor noştri. O
viaţă nouă i se deschidea în faţă. 10.
(a începe să sângereze; a se sparge)
Din cauza efortului i s-a deschis rana.
Abcesul s-a deschis.
Deschidere 1. s. f. (acţiunea de a (se)
deschide) Deschiderea unei expoziţii.
Deschiderea unui testament. Deschide-
rea unui cont în bancă. Deschiderea
şcolilor, anului şcolar. Deschiderea
unui drum. Deschiderea şi închiderea
uşilor se face automat. 2. (distanţa
dintre marginile unui gol, dintre fălci-
le unui cleşte) Deschiderea unghiului,
compasului, menghinei. A regla des-
chiderea unui obiectiv fotografic.
Deschis 1. adj. (descuiat, dat la o par-
te) Uşă deschisă. Ferestre larg deschi-
se. A lăsa uşa deschisă. Fereastra a
rămas deschisă. A avea, a ţine casa
deschisă. 2. A fi deschis zi şi noapte.
Muzeul este deschis şi duminica. Bari-
era era deschisă. 3. (cu marginile sau
cu părțile componente desfăcute) A
avea în faţă cartea deschisă. A respira
cu gura deschisă. A dormi cu ochii des-
chişi. A trece prin viaţă cu ochii des-
chişi. 4. (franc, sincer) Om deschis.
Discuţie deschisă. A avea o fire des-
chisă. A fi cu sufletul deschis. A vorbi
cu inima deschisă. A primi pe cineva cu
braţele deschise. 5. (care sângerează,
care supurează) Rană, fractură des-
chisă. Operaţie pe inima deschisă. 6.
Şedinţă, adunare deschisă. Scrisoare
deschisă. Vot deschis. Alegere deschi-
să. A publica o scrisoare deschisă. 7.
(neîngrădit, fără obstacole) În câmp
deschis. Grădină deschisă. Port des-
chis. 8. (cu nuanţe apropiate mai mult
de alb) Roşu deschis. Culori deschise.
9. adv. (franc, sincer) A vorbi deschis.
A răspunde deschis. A mărturisi des-
chis. A-şi spune părerea deschis. A ac-
ţiona deschis. Trebuie să spun deschis
că…
A (se) descoperi 1. v. tr. (a da la o
parte obiectul care acoperă sau înve-
leşte ceva sau pe cineva; a dezveli) A
descoperi o cratiţă, o casă. A descoperi
un bolnav. 2. (a dezvălui, a trăda) A
descoperi o crimă, o conspiraţie, o înşe-
lătorie, un complot, o maşinaţie. A des-
coperi dedesubturile unei afaceri. 3. (a
găsi, a afla) A descoperi o comoară, o
insulă, o nouă stea. A descoperi un vi-
rus. A descoperi un secret, un mister,
adevărul. A descoperi planurile cuiva.
A descoperi o greşeală, lipsuri. A des-
coperi cauzele unui fenomen, cauzele
unei boli, cauzele unui accident. A des-
coperi plăcerea cititului. Columb a des-
coperit America. 4. (fig. a lăsa neocro-
tit, neapărat) A descoperi o baterie.
Comandantul a fost nevoit să descope-
re flancul drept. 5. v. pron. (a se dez-
veli; a-şi scoate pălăria de pe cap) A se
descoperi în faţa cuiva. Înainte de a
intra, se descoperi. 6. (a se trăda) Nu
voia să se descopere că încă nu era
major.
A descrie 1. v. tr. (a înfăţişa, a zu-
grăvi) A descrie un peisaj. A descrie un
detaliu. A descrie desfăşurarea unei
întâmplări. A descrie ceva exact, amă-
nunţit, în amănunt, cu lux de amănun-
te, în culori vii, într-o lumină favorabilă.
2. (a trasa) A descrie o curbă, un cerc.
3. (a parcurge o traiectorie) Corpurile
cereşti descriu diferite traiectorii. Şo-
seaua descrie o curbă.
Descriere s. f. (scriere în care se pre-
zintă un obiect, un peisaj, o situaţie)
Descriere amănunţită, fidelă, precisă,
pitorească. A face o descriere exactă a
celor întâmplate.
100
A (se) descurca 1. v. tr. (a face să nu
mai fie încurcat) A descurca firele unui
ghem. A descurca părul. (fig.) A des-
curca iţele. 2. (fig. a clarifica) A des-
curca o problemă, o situaţie, un caz
complicat. A descurca o enigmă. 4. (a
scoate pe cineva) A descurca pe cine-
va. 5. v. pron. (a ieşi dintr-o situaţie
dificilă) A învăţa să te descurci singur.
A se descurca în viaţă. A se descurca
în orice împrejurare. A se descurca în
cele mai dificile situaţii. Ne vom des-
curca noi şi singuri. S-a descurcat bine.
Să se descurce!
A desena v. tr. (a face un desen) A
desena un peisaj. A desena cu creio-
nul, cu peniţa, cu penelul, în cărbune.
A desena din memorie, după model,
după natură, din imaginaţie.
Desert s. n. (fel de mâncare servit la
sfârşitul mesei) Vin de desert. A servi
ceva la desert. A aduce desertul.
A (se) desface 1. v. tr. (a separa părţi-
le componente) A desface o bicicletă,
motorul, un ceas. A desface un tricotaj.
A desface o funie în fibre. A-şi desface
cozile, cosiţele. A desface o panglică. A
desface un lanţ. A desface un nod. A
desface ceva în bucăţi, în părţile com-
ponente. A trebuit să desfacă toată in-
stalaţia. 2. (a desprinde din locul unde
este fixat) A desface o fundă. A-şi des-
face cravata. A-şi desface părul. 3. v.
tr. (a anula) A desface un contract. A
desface cuiva contractul de muncă. A
desface o căsătorie. A desface logodna.
4. (a deschide; a separa, a despărţi) A
desface o scrisoare, un pachet. A des-
face o sticlă de vin, o cutie de conserve.
A desface paginile lipite ale unei cărţi.
A desface o hârtie, un şervet. A desfa-
ce o hartă, planul unui oraş. 5. v. pron.
(a se descompune) A se desface în bu-
căţi. Scaunul s-a desfăcut. 6. (a-şi des-
chide petalele) Florile s-au desfăcut.
A (se) desfăşura 1. v. tr. (a întinde) A
desfăşura un ghem. A desfăşura o har-
tă. A desfăşura un steag. A desfăşura
pânzele unei corăbii. 2. (a depune) A
desfăşura o activitate intensă. A-şi
desfăşura talentele. 3. v. pron. (a trece
de la formaţia de marş la dispozitivul
de luptă) A desfăşura o armată. Trupe-
le se desfăşurau pentru atac. 4. (a se
arăta, a se înfăţişa) O privelişte minu-
nată se desfăşura înaintea ochilor. 5.
(a decurge, a evolua) Evenimentele se
desfăşoară normal. Totul se desfăşoa-
ră conform planului. Programul se des-
făşoară fără dificultăţi.
A desfiinţa 1. v. tr. (a face să nu mai
existe) A desfiinţa un post, o instituţie,
o organizaţie. A desfiinţa privilegiile,
abuzurile, cenzura, vizele. A desfiinţa
blocurile militare. Aveam argumente
atât de solide, încât pur şi simplu l-am
desfiinţat. 2. (a anula) A desfiinţa pe-
deapsa cu moartea.
Desigur adv. (da, fără îndoială, cu si-
guranţă) – Pot deschide fereastra ? –
Desigur. Desigur, nu i se poate cere
prea mult. Este, desigur, cel mai talen-
tat.
A despacheta v. tr. (a desface şi a
scoate obiectele dinăuntru) A despa-
cheta un cadou. A despacheta un colet,
geamantanul. N-am avut vreme să
despachetăm lucrurile.
A (se) despărţi 1. v. tr. (a separa, a
delimita) A despărţi un copil de mama
lui. A despărţi doi iubiţi. A-şi despărţi
părul cu o cărare. A despărţi un cuvânt
la capătul rândului. A despărţi două
probleme. Frontiera care desparte două
ţări. Doar o uşă îi despărţea. Abia i-au
despărţit. Era bolnav şi a trebuit să-l
101
despărţim de ceilalţi. O săptămână îi
mai despărţea de ziua călătoriei. Nu
trebuie să despărţim teoria de practică.
2. v. pron. (a pleca, a se îndepărta) A
se despărţi de prietenii săi. A se des-
părţi la gară. A se despărţi fără să sa-
lute. A se despărţi ca prieteni. A se
despărţi cu inimă grea. Ne-am despăr-
ţit la colţul străzii. Îmi pare rău că s-au
despărţit de noi. S-au despărţit pentru
că nu se mai înţelegeau. Unele deose-
biri de păreri îi făcuseră să se despar-
tă. Râul se desparte în două braţe. Aici
drumul se desparte în două. 4. (a di-
vorţa) S-a despărţit de soţul ei.
Destin s. n. (soartă) Destinul unei per-
sonalităţi. Destinul unei opere literare.
A-şi urma destinul. A se împăca cu
destinul său. A se pleca în faţa desti-
nului. A se ridica deasupra destinului.
A se împotrivi destinului. A avut un
destin tragic. Acest eveniment i-a
schimbat destinul. Şi-au unit destinele.
Destindere s. f. (încetare a unei în-
cordări; atenuarea treptată a stării de
încordare în viaţa internaţională) Des-
tinderea unui arc. Destinderea unui
gaz. Destinderea corpului. Atmosferă
de destindere. Politică de destindere.
Proces de destindere. A se pronunţa
pentru destindere. A promova o politică
de destindere. A contribui la destinde-
rea internaţională. Este foarte obosit,
are nevoie de destindere.
Destul 1. adj. (în cantitate suficientă)
A avea destui bani. A fi destul loc.
Mâncarea e destulă. Am destule motive
să cred că… Am avut destule neplăceri
din cauza aceasta. 2. (în număr sau în
cantitate mai mare decât trebuie) Prea
destul. Mai mult decât destul. Mai
avem încă timp destul. 3. adv. (îndea-
juns, suficient) Avem destul de lucru.
Am muncit destul pentru astăzi. Nu
munceşte destul. Destul i-aţi aşteptat!
E destul o greşeală şi totul trebuie re-
luat de la capăt. E destul să-i aminteşti
asta că se înfurie. Nu e destul să ai
talent. Destul să-ţi dai acordul. Destul
că ne-a făcut să aşteptăm. 4. (exprimă
o aproximare, o relativizare) Un spec-
tacol destul de reuşit. E încă destul de
cald. E destul de nervos. Nu e destul
de atent la ceea ce face. A venit destul
de târziu. Îl văd destul de des. Lucrea-
ză destul de prost. E un tablou destul
de bun. S-a descurcat destul de bine.
5. (cu valoare substantivală) Sunt des-
tui care vor să-l ajute. Ştie destule. A
suferit destule. 6. interj. Destul! Destul
cu gluma! Destul cu vorba, trebuie să
facem ceva!
Deşert 1. adj. (pustiu) Câmp deşert.
Teren deşert. 2. s. n. (regiune uscată,
cu climă aridă şi cu vegetaţie şi ani-
male puţine) Deşert de nisip. Deşertul
Sahara. A străbate deşertul. A zbura
peste deşert. A desţeleni un deşert. A
transforma un deşert într-o regiune fer-
tilă. 3. (care nu conţine nimic; gol pe
dinăuntru) Casă deşartă. 4. (nefolosi-
tor, fără rost, fără temei; ireal) Speran-
ţe deşarte. Visuri deşarte. Credinţă de-
şartă Acestea sunt vorbe deşarte.
Deştept 1. adj. (care are minte ageră;
înţelege repede; inteligent) Un om deş-
tept. E deştept foc. E mai deştept decât
pare. Nu e prea deştept. Se crede mai
deştept ca alţii. Se ţine deştept nevoie
mare. 2. s. m., f. Face pe deşteptul.
A (se) deştepta 1. v. tr. (a trezi) A deş-
tepta pe cineva din somn, din visare.
Nu vorbiţi prea tare, o să deşteptaţi
copilul. A fost deşteptat de un zgomot
neobişnuit. 2. (fig.) A deştepta curiozi-
tatea cuiva. A deştepta bănuielile cui-
va. Ultimele sale experienţe l-au deş-
teptat. Numele acesta i-a deşteptat
102
amintirile. Frigul i-a deşteptat vechea
durere. 3. v. pron. (a se trezi) A se deş-
tepta brusc din somn. A se deştepta
din amorţeală. 4. (a se ivi, a apărea)
Speranţa se deşteaptă în suflet. 5. (a
deveni conștient, a ajunge să înțelea-
gă) S-a deşteptat, nu mai e ca înainte!
A determina 1. v. tr. (a cauza) A de-
termina o schimbare. Aceste date noi
au determinat modificarea proiectului.
2. (a stabili) A determina caracteristici-
le unui fenomen. A determina sensul
unui cuvânt. A determina locul unui
eveniment. A determina vechimea unei
descoperiri. A determina suprafaţa
unui dreptunghi. A determina o distan-
ţă. A determina cauzele unei boli. 3. (a
face să se decidă) A determina pe cine-
va să facă un lucru, să facă un anumit
pas, să cedeze. Ce te-a determinat să
iei această hotărâre?.
A deveni v. intr. (a se preface în..., a
lua forma de..., a se face, a ajunge) A
deveni mamă. A deveni student, ingi-
ner. A deveni mare, puternic, deştept. A
deveni nemuritor. A deveni inutilizabil.
Copilul a devenit bărbat. Ei au devenit
prieteni. El a devenit o celebritate.
Omida devine fluture. Va deveni cu-
rând medic. Vremea devine călduroa-
să. Căldura a devenit insuportabilă.
Dezarmare s. f. (reducere sau lichida-
re a armamentului şi a forţelor arma-
te) Dezarmare generală şi totală. Dez-
armarea (soldaţilor) unei garnizoane.
Dezarmarea unei fortăreţe, unei nave.
Tratative pentru dezarmare. Conferinţă
pentru dezarmare. A se pronunţa pen-
tru dezarmare. A cădea de acord asu-
pra dezarmării.
Dezbatere s. f. (faptul de a dezbate)
Dezbatere asupra unei chestiuni. Dez-
batere vie, însufleţită. Dezbatere publi-
că, televizată. Dezbateri parlamentare.
A lua în dezbatere o problemă. A de-
clanşa o dezbatere. A conduce o dezba-
tere.
A (se) dezbrăca 1. v. tr. (a scoate hai-
nele) A dezbrăca un copil, un bolnav,
un rănit. A-şi dezbrăca paltonul. 2. (fig.
a jefui) A dezbrăca pe cineva până la
piele. L-au dezbrăcat hoţii. 2. v. pron.
(a-şi scoate îmbrăcămintea) A se dez-
brăca de haină. A se dezbrăca pentru a
face baie. A se dezbrăca pe plajă.
A (se) dezvolta 1. v. tr. (a mări canti-
tativ şi calitativ) A dezvolta economia,
învăţământul. A dezvolta relaţiile cu o
ţară. A dezvolta schimburile comercia-
le. Exerciţii care dezvoltă inteligenţa
copilului. 2. (a expune amănunţit) A
dezvolta o idee, un subiect, o teorie, un
plan. 3. (a degaja căldură, energie
etc.) Focul dezvoltă căldură mare. Une-
le fermentaţii dezvoltă căldură. 4. v.
pron. (a trece de la un stadiu inferior
la altul superior) Industria s-a dezvol-
tat mult în ultimii ani. 5. (a creşte trep-
tat, a evolua din punct de vedere inte-
lectual) A se dezvolta ca personalitate.
Copilul s-a dezvoltat bine. Corpul uman
se dezvoltă armonios. Plantele se dez-
voltă primăvara.
Dezvoltare s. f. (faptul de a (se) dez-
volta) Dezvoltare fizică, intelectuală.
Dezvoltarea plantelor. Dezvoltarea pro-
ducţiei. Industrie în plină dezvoltare.
Dezvoltarea ştiinţelor. Reacţie chimică
cu dezvoltare de căldură.
A dicta 1. v. tr. (a rosti desluşit cu-
vintele) A dicta un text elevilor. A dicta
o scrisoare. 2. (a ordona) A dicta cuiva
cum să se poarte. A dicta unei ţări un
tratat de pace. Monopolurile dictează
preţurile. Răspunsul său a fost dictat
de împrejurări.
103
Diferenţă 1. s. f. (deosebire) Diferenţă
de vârstă, de greutate, de temperatură,
de preţ. Diferenţă de opinii. A plăti o
diferenţă. A face deferenţa între aceste
două aspecte. E o diferenţă însemnată.
Nu-i nicio diferenţă. Nu văd diferenţa.
2. (rezultatul unei scăderi) Diferenţă
obținută în urma unei scăderi.
Diferit 1. adj. (care diferă; altfel, deo-
sebit) Mărimi diferite. Cantităţi diferite.
Aspecte diferite. Mărfuri foarte diferite.
Opinii foarte diferite. Diferite posibili-
tăţi. A avea interese diferite. E o situa-
ţie diferită. Vorbim despre persoane
diferite. Mi-au spus-o diferite persoane.
2. (la pl. tot felul de..., variaţi, feluriţi)
La diferite ore ale zilei. Cu diferite oca-
zii. A căuta ceva în diferite locuri. 3.
adv. Fiecare vorbă sună diferit. Oame-
nii judecă diferit.
Dificultate s. f. (piedică, obstacol) Di-
ficultăţile unui caz, ale unei probleme.
O dificultate de neînvins. O cale presă-
rată cu dificultăţi. A trece prin mari di-
ficultăţi. A se lovi de, a întâmpina difi-
cultăţi. A avea dificultăţi băneşti, fi-
nanciare. A lupta cu dificultăţile. A în-
vinge, a depăşi dificultăţile. A înlătura
dificultăţile. A ocoli dificultăţile. A elu-
da dificultăţile. A face, a crea dificul-
tăţi. A pune pe cineva în dificultate. Au
survenit, au intervenit dificultăţi. S-a
ivit o dificultate. Nu văd nicio dificultate
în aceasta. Mă aflu, sunt în dificultatea
de ...
Dimineaţă 1. s. f. (prima parte a zilei)
Dimineaţă însorită, senină, înnorată,
ceţoasă. Dimineaţă de iarnă. O fru-
moasă dimineaţă de vară. Spre dimi-
neaţă. În faptul dimineţii. În cursul di-
mineţii. Într-o bună dimineaţă. Într-o
dimineaţă caldă de iunie. Într-o dimi-
neaţă de iarnă. De dimineaţă până
seara. Roua dimineţii. Luceafărul de
dimineaţă. (fig.) Dimineaţa vieţii. A ţi-
nut doar o dimineaţă. A se scula de
dimineaţă. A se scula mai de dimineaţă
ca de obicei. A sta toată dimineaţa în
pat. E bine să pleci cât de dimineaţă.
Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă.
Plec mâine de dimineaţă. Cine te-a tre-
zit aşa de dimineaţă? 2. adv. (în forma
dimineaţa; în timpul dimineţii, în fie-
care dimineaţă) Dimineaţa devreme.
Dimineaţa pe la ora 11. Luni diminea-
ţa. Pe data de trei martie dimineaţa. În
fiecare duminică dimineaţa. Dimineaţa
şi seara. A dormi până târziu diminea-
ţa. E ora şapte dimineaţa. O să trec
dimineaţa pe la tine. Doctorul primeşte
dimineaţa.
Dincolo adv. (în partea opusă) Dincolo
de râu. Aici este o floare, dincolo o tufă
de iarbă. Aici e prea mult zgomot, să
trecem dincolo! Pe malul acesta nu mai
e loc pentru odihnă, vom încerca dinco-
lo.
Dinte 1. s. m. (fiecare dintre formaţii-
le osoase fixate pe maxilarele oameni-
lor sau ale unor animale) Dinţi fru-
moşi, ascuţiţi. Dinţi de lapte, definitivi.
Dinte găunos. Dinţi stricaţi, cariaţi. Din-
te pus. Dinţi falşi. Dinţi de aur. Rădă-
cina dinţilor. Smalţul dinţilor. Perie de
dinţi. Pastă de dinţi. Fără dinţi. A-şi
îngriji dinţii. A se spăla pe dinţi. A se
scobi în dinţi. A avea dureri de dinţi. A-
şi rupe dinţii. A-i cădea dinţii. A-şi
scoate un dinte. A-şi plomba un dinte.
A-i clănţăni cuiva dinţii de frig. A
strânge din dinţi. A ţine în dinţi. A ru-
pe, a sfâşia cu dinţii. A vorbi, a răs-
punde printre dinţi. A-şi arăta dinţii. A
avea un dinte împotriva cuiva. Copilului
îi ies, dau dinţii. Mi se clatină un dinte. Disc 1. s. n. (denumire pentru obiec-
2. (zimţi) Dinţii pieptenului, furculiţei,
furcii. Dinţii roţii, ferestrăului, grapei. lunii. 2. (probă sportivă de atletică
104
Direct 1. adj. (fără ocol, de-a dreptul)
Tren, vagon direct. Drumul cel mai di-
rect către casă. Atac direct. Aluzie di-
rectă. Există o legătură directă de la
Bucureşti. 2. (fără intermediar) Şefi,
superiori direcţi. Moştenitor direct.
Responsabilitate directă. Descendenţă
în linie directă. Contact direct. Efect
direct. Impozit direct. Transmisie în di-
rect. Implicat în mod direct. A fi, a face
pe cineva răspunzător direct de... Mă
priveşte direct şi personal. 3. adv. (în
mod nemijlocit) A veni direct acasă. A
cumpăra direct de la cineva. A ajunge
direct la consumator. A se adresa cuiva
direct. A fi direct răspunzător de ceva.
Această stradă duce direct la gară. 4.
(fără ascunzişuri, făţiş) A spune ceva
direct.
Director s. m. (persoană care conduce
o instituţie) Director general. Director
comercial, administrativ, tehnic. Direc-
tor de şcoală. Directorul unui liceu, al
unui colegiu.
Direcţie 1. s. f. (orientare în spaţiu a
unui obiect, sens de desfăşurare a
unei acţiuni) În toate direcţiile. Trenul
cu plecare în direcţia... A merge într-o
anumită direcţie. A merge într-o direcţie
greşită. A-şi schimba direcţia. A lua
altă direcţie. A plecat în direcţie opusă.
Autobuzul pleacă în direcţia... În ce di-
recţie o luaţi? În ce direcţie se află ora-
şul? 2. (conducere a unei instituţii;
sediul acesteia) Direcţia unui ziar, a
unei uzine. A da, a încredinţa cuiva
direcţia unei întreprinderi. A se adresa
direcţiei. Trebuie să vă prezentaţi la
direcţie.
tele de formă circulară şi plată) Discul
uşoară; placă în formă de disc) A
arunca discul 3. (placă de formă circu-
lară folosită pentru reproducerea su-
netelor muzicale) Disc de patefon, de
picup. Disc de muzică uşoară. Feţele
unui disc. Casă de discuri. A înregistra
un disc. A pune un disc. A asculta un
disc. 4. (cartilaj fibros, aşezat între
două vertebre) Hernie de disc.
Disciplină 1. s. f. (totalitatea regulilor
de conduită obligatorii pentru mem-
brii unei colectivităţi; respectarea
acestor reguli) Disciplină severă, de
fier, spartană. Disciplină şcolară, mili-
tară. Disciplina minţii, spiritului. Ne-
respectarea, încălcarea discipline. A
respecta disciplina. A se supune disci-
plinei. A nu respecta, a încălca disci-
plina. A se abate de la disciplină. A
cere disciplină de la cineva. A restabili
disciplina. A avea disciplina în sânge.
Un sportiv care îşi impune o disciplină
de fier. În această şcoală domneşte o
disciplină severă. 2. (ramură a unei
ştiinţe) Disciplină de învăţământ. Dis-
cipline ştiinţifice, literare. Discipline de
cultură generală, de specialitate. A
preda o disciplină.
Discreţie 1. s. f. (tăcere) A păstra dis-
creţie. A cere cuiva cea mai mare dis-
creţie într-o chestiune. A trata ceva cu
discreţie. A asigura pe cineva de dis-
creţie absolută. Pot conta pe discreţia
dumneavoastră? 2. (rezervă în atitu-
dine, reținere în vorbe și în fapte) Alu-
zie lipsită de discreţie. A rezolva ceva
cu discreţie. 3. (fig. calitatea de a nu
atrage atenţia, de a nu şoca) A se îm-
brăca cu discreţie.
A discuta 1. v. intr. (a conversa pe o
anumită temă) A discuta despre una şi
despre alta. A discuta deschis cu cine-
va despre ceva. A discuta despre poli-
tică. Discutăm mâine despre toate
acestea. Au discutat o oră despre aces-
te amănunte. Au discutat cu medicul
despre boala lui. Cei doi miniştri au
discutat despre situaţia internaţională.
105
Cele două părţi au discutat în legătură
cu reducerea efectivelor militare. Au
discutat între ei cum să facă. Despre
gusturi şi culori nu se discută. 2. v. tr.
(a examina, a dezbate) A discuta o
problemă, o propunere, un proiect de
lege, ordinele cuiva. A discuta ceva în
cerc restrâns. Aceste chestiuni vor fi
discutate în şedinţă. Proiectul este dis-
cutat în consiliul de conducere. Nimeni
nu discută acest adevăr.
Discuţie s. f. 1. (conversaţie; contro-
versă, dispută) Discuţie prietenească,
plăcută. A începe o discuţie. A intra în
discuţie. A întrerupe o discuţie. A avea
cu cineva o discuţie. A da naştere, loc
la discuţii. Cei doi interlocutori au avut
o lungă discuţie. Ordinul trebuie execu-
tat fără discuţie. Au avut o discuţie vio-
lentă. Tot timpul are discuţii cu vecinii.
Aceasta nu intră în discuţie! 2. (cerce-
tare, examinare, dezbatere făcută în
colectiv) Discuţie între mai multe per-
soane asupra unei chestiuni, în legătu-
ră cu o chestiune. Subiect de discuţie.
A deschide, a închide o discuţie. A pu-
ne, a aduce în discuţie. A lua parte la
discuţie. A conduce discuţia. A ajunge
la un acord după îndelungi discuţii.
A dispărea 1. v. intr. (a ieşi din câm-
pul vizual; a nu mai fi actual) A dispă-
rea pe neobservate, în mulţime, în de-
părtare, la orizont, în valuri. A dispărea
ca prin farmec. A dispărea de pe scena
politică. Ceaţa dispare. O siluetă dis-
pare în întuneric. Râul dispare în mare,
sub pământ. Fugarul a dispărut într-o
clădire. Casa dispăruse sub zăpadă.
Soarele dispare la orizont, după un nor,
în nori. Au dispărut înainte de sfârşitul
balului. 2. (a se pierde fără urmă) A
dispărut de acasă. Cele două avioane
au dispărut deasupra Pacificului. Mai
mulţi marinari au dispărut în acest na-
ufragiu. Vaporul a dispărut în larg. Cu
timpul inscripţia a dispărut. I-au dispă-
rut durerile. I-a dispărut portofelul. Mi-
a dispărut servieta. 3. (a-şi înceta exis-
tenţa) O rasă care dispare. A dispărut
un mare om.
Dispoziţie 1. s. f. (prevedere într-un
act normativ) Dispoziţie oficială, lega-
lă, testamentară. Dispoziţiile unui con-
tract. Din dispoziţia ministrului. Până la
noi dispoziţii. A da o dispoziţie. A anula
o dispoziţie. A respecta dispoziţiile. A
se conforma dispoziţiilor. A da dispozi-
ţie să... 2. (aranjare a unor obiecte
într-o anumită ordine) Dispoziţia ca-
merelor unui apartament. Dispoziţia
cuvintelor într-o frază. 3. (stare sufle-
tească) Dispoziţie sufletească. Bună
dispoziţie. A fi în bună dispoziţie, într-o
dispoziţie excelentă, într-o proastă dis-
poziţie.
A (se) dispune 1. v. tr. (a hotărî, a
ordona) A dispune o măsură, o anche-
tă. A dispune confiscarea averii. Direc-
torul a dispus încetarea lucrului. 2. (a
pune în ordine) A dispune cărţile în
bibliotecă. 3. v. intr. (a putea utiliza
după bunul plac; a avea la dispoziţie)
A dispune de bunurile sale. A dispune
de bunul cuiva. A dispune de timpul
său. A dispune liber de banii săi. A
dispune de ceva după bunul său plac.
Prietenul meu dispune de maşina în-
treprinderii. Nu dispunem decât de o
oră. Nu dispun de prea mulţi bani. 4. v.
pron.(a căpăta o dispoziţie bună) Se
dispune de câte ori mă vede.
Dispus 1. adj. (a fi vesel, mulţumit) A
fi bine, prost dispus. A fi foarte prost
dispus. 2. (a se declara gata să...) Sun-
tem dispuşi să vă facem acest serviciu.
Distanţă 1. s. f. (depărtare, interval)
Distanţa dintre două puncte. La distan-
ţă de trei metri. La mare, mică distanţă. A distribui v. tr. (a împărţi, a reparti-
La distanţă egală. A calcula, a măsura za) A distribui poşta, scrisori, pachete,
106
o distanţă. A aprecia distanţa din ochi.
A parcurge o distanţă. A comanda de la
distanţă. A privi, a urmări ceva de la
distanţă. A se auzi de la mare distanţă.
A ţine pe cineva la distanţă. 2. (inter-
val de timp) La distanţă de doi ani. 3.
(fig. diferenţă de valoare, de rang) A
păstra distanţa. Distanţa care ne des-
parte.
A distra 1. v. tr. (a face pe cineva să
petreacă timpul în mod plăcut) A-şi
distra invitaţii, musafirii. A distra pe
cineva cu glume. 2. (a petrece timpul
în mod plăcut) A se distra cu un joc. A
se distra pe socoteala cuiva. Ne-am
distrat de minune. M-am distrat bine
ieri seară. Îi place să se distreze.
Distracţie 1. s. f. (ceea ce distrează) A
căuta, a găsi distracţie în ceva. A avea
nevoie de distracţie. Vă trebuie puţină
distracţie. Care sunt distracţiile tale
obişnuite duminica? 2. (lipsă de aten-
ţie, de concentrare) Greşeala a fost
pusă pe seama distracţiei lui.
Distrat adj. (care este lipsit de con-
centrare, de atenţie) A fi un om distrat.
E veşnic distrat. Ce distrată eşti! Ne
urmărea cu o privire distrată. Asculta
distrat veştile pe care i le adusesem.
A (se) distinge 1. v. tr. (a deosebi, a
recunoaşte) A distinge originalul de
fals. 2. (a acorda cuiva o distincţie) A
distinge pe cineva cu premiul Nobel.
Filmul a fost distins cu trei premii. 3. (a
vedea limpede, lămurit) A distinge
doar siluete. A distinge cu ochiul liber.
A distinge ceva de la distinge. 4. v.
pron. (a se remarca în mod deosebit, a
se afirma) A se distinge prin inteligen-
ţă, prin frumuseţe, prin sârguinţă. A se
distinge ca om de ştiinţă.
presa. A distribui caiete elevilor, colete 2. (desigur, vezi bine) Îl cunoşti doar.
poştale destinatarilor, alimente refugia- Am ştiut doar. Am spus doar. 3. (poa-
ţilor. A distribui însărcinările între cola- te, probabil) Doar nu e bolnav? Doar
boratori. Regizorul distribuie rolurile nu s-o fi întâmplat nimic. Doar nu vrei
actorilor. Cine distribuie bilete la con- să pleci imediat, eşti foarte obosit. 4.
certul de astăzi? (în speranţa că...) L-a întrebat, doar va
afla ce să facă.
A distruge 1. v. tr. (a nimici) A distru-
ge un oraş. A distruge o instalaţie. A A dobândi v. tr. (a obţine ceva prin
distruge o teorie. Acidul distruge ţesu- străduinţă) A dobândi experienţă. A
turile. Rugina distruge fierul. Focul a dobândi cunoştinţe.
distrus totul. Casa a fost distrusă de
bombe. Toată populaţia a fost distrusă. Dobitoc 1. s. n. (animal patruped)
2. (a ruina) A-şi distruge sănătatea. A Dobitoacele pădurii. 2. s. m. (fig. om
distruge fericirea, speranţele, reputaţia, lipsit de bun-simţ) Ce dobitoc! E un
căsnicia cuiva. Băutura i-a distrus or- mare dobitoc. E un dobitoc fără pere-
ganismul. Un rău ascuns îl distruge. E che. Numai un dobitoc poate să facă
un om distrus. 3. (a se ruina moral, aşa ceva. Ce mare dobitoc mai eşti.
fizic sau material) S-a distrus singur.
Doctor 1. s. m. (medic) Tratament,
Divers adj. (felurit) Fapt divers. Măr- regim indicat de doctor. A chema, a
furi diverse. Diversele aspecte ale unei consulta un doctor. 2. (titlu ştiinţific)
probleme. La diverse ore. În diverse Doctor în ştiinţe, în filozofie, în litere, în
ocazii. Diverse persoane mi-au spus drept, în medicină.
acelaşi lucru.
Document 1. s. n. (act oficial) Docu-
Doamnă s. f. (termen de politețe pen- ment în original. A se baza pe docu-
tru o femeie căsătorită; soție a unui mente. A dovedi ceva cu documente. A
domnitor sau a unui boier; stăpână a certifica ceva cu documente. 2. (text
unei case) A face pe doamna. Se poar- administrativ) Document la dosar. Do-
tă ca o mare doamnă. Doamna nu e cumente de arhivă. Document secret. A
acasă. publica documente. A păstra ceva ca
document istoric. 3. (legitimaţie) Ai
Doar 1. adv. (numai) Doar o dată. vreun document asupra ta?
Erau doar două case la marginea pă-
durii. Doar un specialist poate rezolva Doliu 1. s. n. (durere profundă cauza-
problema. Doar norocul poate să-l aju- tă de moartea cuiva sau de o mare
te. Mai sunt doar câteva zile. Dicţiona- nenorocire colectivă) Zi de doliu. Miting
rul e doar al meu. Am mâncat doar de doliu. A avea un doliu în familie. 2.
pâine cu unt. Îmi cer doar dreptul meu. (semn exterior prin care cineva îşi ex-
El trăieşte doar pentru familia sa. El primă doliul) Haine de doliu. Panglică
rămâne doar până mâine. Voi veni doar de doliu. A purta doliu după cineva.
dacă va fi timp frumos. Nu zicea nimic,
Domeniu s. n. (proprietate constând
doar râdea. Doar când mă gândesc şi din moşii şi bunuri imobiliare) Dome-
mă prinde spaima. Doar ca să le facem niu public. Domeniul statului. A admi-
în ciudă. Doar atât să-mi spui: vei pu- nistra un domeniu. A arenda un dome-
tea să mă ajuţi? Nu poţi intra în sală; niu. Eşti pe domeniul meu. 2. (atribu-
doar dacă ai invitaţie. Stai doar o clipă!
107
ţie, funcţie; sector al unei ştiinţe, arte
etc.; sferă de activitate) Domeniul mu-
zicii, al ştiinţei. Domeniul de cunoştinţe.
Domeniu de activitate. A fi, a ţine de
domeniul cuiva. A se pricepe într-un
domeniu. A fi foarte bine pregătit în
domeniul său. Istoria antică e domeniul
său. Nu e de domeniul meu.
Domiciliu s. n. (reşedinţă) Schimbare
de domiciliu. Violare de domiciliu. Per-
cheziţie la domiciliu. Munca la domici-
liu. Persoană fără domiciliu (stabil). A-
şi alege domiciliu. A părăsi domiciliul.
A (nu) avea domiciliu stabil. A-şi stabili
domiciliul în Chişinău. A avea domicili-
ul forţat.
Domn 1. s. m. (termen de politeţe
pentru un bărbat) Un domn amabil, în
vârstă. Doamnelor şi domnilor. Domnu-
le preşedinte, ministru, director, profe-
sor. Domnule colonel, general. Domnule
doctor. Domnule avocat. Un domn do-
reşte să vorbească cu dumneavoastră.
Se comportă ca un adevărat domn.
Domnul nu e acasă. Nu mă trata cu
domnule. Cine e acest domn? 2. (titlu
purtat de suverani) A fi înscăunat
domn. A fi încoronat domn.3. Rel.
(Dumnezeu, Isus Hristos) Domnul nos-
tru. Din mila Domnului. Doamne sfinte!
Slavă Domnului! Domnul fie lăudat.
Domnul să te binecuvânteze. Domnul
cu tine. Dea Domnul. Să nu dea Dom-
nul. Să te audă Domnul. Să mă ierte
Domnul. Doamne, iartă-mă. Facă-se în
voia Domnului. Ceva mai de doamne
ajută. A lăsa în plata domnului.
Domnişoară s. f. (termen de politeţe
pentru o fată) Domnişoară de onoare.
O adevărată domnişoară. Mofturi de
domnişoară. Domnişoara dumitale s-a
făcut frumoasă. Domnişoară, vă rog,
spuneţi-mi.
108
Dop s. n. (piesă cu care se astupă o
sticlă) Dop de sticlă. Dop de plută, de
ceară. A pune dopul la o sticlă. A scoa-
te dopul. A face să sară dopul.
Dor s. n. (stare sufletească afectivă,
durere discretă) Dor de ducă. Dor de
libertate. Dor de ţară. Dor de casă.
Cântec de dor. A-l cuprinde, a-l apuca
pe cineva dorul de… A i se face cuiva
dor de… A fi cuprins de dor. A-i fi cuiva
dor de… A se topi de dorul cuiva. A-şi
alina dorul. Mi-e dor de tine. Mi-e dor
de mare, de munte. Moare de dorul ei.
Îl macină dorul.
A dori 1. v. tr. (a fi stăpânit de dorin-
ţa de a obţine ceva) O carte pe care şi-
o dorea demult. Doresc o cafea. Dorim
să plecăm la timp. Îşi doresc un copil.
Cineva doreşte să vorbească cu dum-
neavoastră. Are tot ce-i doreşte inima.
Cum doreşti. Tare aş dori să…. E de
dorit să…. Ce doriţi? Mai doriţi ceva?
2. (a ura) A dori cuiva, succes, însănă-
toşire grabnică. A dori cuiva din inimă
toate cele bune. Îţi doresc noroc. Îţi do-
rim An Nou fericit. Vă doresc odihnă
plăcută. Nu doresc aceasta nici celui
mai mare duşman al meu.
Dorinţă s. f. (stare sufletească a celui
care doreşte ceva) Dorinţă de moment.
O vie dorinţă. Dorinţă de pace. A avea
o dorinţă. A exprima o dorinţă. A trezi o
dorinţă în cineva. A-şi exprima o dorin-
ţă. A-şi ascunde dorinţele. A satisface,
a îndeplini dorinţa cuiva. A veni în în-
tâmpinarea dorinţelor cuiva. A îndeplini
cuiva ultimele dorinţe. Dorinţa lui s-a
împlinit în sfârşit.
A dormi 1. v. intr. (a se găsi în stare
de somn) A dormi prost, uşor, iepureş-
te, buştean, dus, ca duşii de pe lume,
tun, neîntors. A dormi liniştit, în pace. A
dormi pe sponci, pe apucate. A dormi
de-a-n picioarele, pe picioare. Persoană
care doarme. Copilul dormea. Toată a se arăta) A se dovedi cinstit, demn de
lumea dormea. Cum îţi vei aşterne, aşa încredere, un prieten bun. Speranţele
vei dormi. Natura doarme. 2. (a rămâ- lui s-au dovedit iluzorii. S-a dovedit o
ne peste noapte undeva) A dormi sub dată în plus că…
cerul liber, în cort, în fân. A dormi la
hotel. A nu dormi acasă. 3. v. tr. (a fi Drac 1. s. m. (fiinţă supranaturală
mort) A dormi somnul drepţilor. A reprezentând răul) A fugi ca dracul de
dormi somnul de veci. tămâie. A trage pe dracul de coadă. A
avea pe dracul în el. A nu se teme nici
Dormitor 1. s. n. (cameră de dormit) de Dumnezeu nici de dracul. A se teme
Dormitorul părinţilor. Dormitorul inter- de ceva ca de dracul, ca dracul de tă-
natului. 2. (mobilă specială pentru mâie. A trimite pe cineva la dracul.
camera de dormit) Am cumpărat un Dracul să te ia. Du-te dracului, la toţi
dormitor. dracii. Dracul e un personaj din basme.
Fă-te frate cu dracul până treci puntea.
Dos 1. s. n. (partea din spate) Dosul M-a pus dracul să… Să fiu al dracului
palmei. A intra prin uşa din dos. A în- dacă… 2. (fig. om plin de păcate,
toarce cuiva dosul. A da cuiva un picior crud, rău) E dracul gol. E un drac şi
în dos. A-şi şterge fruntea cu dosul jumătate. E un drac împeliţat. E un om
palmei. 2. (partea mai puţin arătoasă al dracului. Un drac de fată. Un drac
a unei ţesături; partea din interior a de copil. O femeie a dracului.
unei haine) Dosul unei stofe.
Drag 1. adj. (iubit) Un prieten foarte
Dovadă 1. s. f. (probă, mărturie) Do- drag. Dragă mamă! Dragă domnule. A-i
vadă de netăgăduit, sigură, concludent, fi cuiva drag ca lumina ochilor. A-i fi
grăitoare. Dovadă de dragoste, de prie- cuiva drag ca sare în ochi. Când ţi-e
tenie. Din lipsă de dovezi. A aduce do- lumea mai dragă. Copiii îi sunt dragi.
vezi. A da dovadă de mult curaj, de 2. s. n. (dragoste) De dragul artei. A
multă prudenţă. A face dovada unei privi pe cineva cu drag. A prinde drag
afirmaţii. A face dovadă că… Cred de cineva. A înconjura pe cineva cu
aceasta până la dovada contrarie. Acu- drag. A face ceva de dragul cuiva. A
zatul a fost achitat din lipsa dovezilor. munci cu drag. Ţi-e mai mare dragul să
2. (adeverinţă) A elibera cuiva o dova- te uiţi la el. 2. s. m., f. Dragule. Dragul
dă. A prezenta o dovadă. meu. Dragul mamei. Draga mamei. As-
cultă dragă!
A (se) dovedi 1. v. tr. (a arăta cu pro-
be existenţa sau inexistenţa unui fapt, Dragoste s. f. (iubire) Dragoste de
a unei situaţii) A dovedi contrariul. A-şi mamă, părintească. Dragoste de
dovedi nevinovăţia, incapacitatea, in- aproapele său. Dragoste de ţară. Dra-
competenţa. Acest document îi dove- goste neîmpărtăşită, trecătoare. Dra-
deşte nevinovăţia. Acest lucru o dove- goste la prima vedere. Dragoste tru-
deşte. Aceasta nu dovedeşte nimic. Ce pească. Căsătorie din dragoste. Nebun
dovedeşte aceasta? 2. (a manifesta, de dragoste. Suferinţele, plăcerile dra-
arăta) Ne-a dovedit talentul său de imi- gostei. A prinde dragoste de / pentru /
tator. Aş vrea să-i dovedesc recunoştin- faţă de cineva sau ceva. A câştiga dra-
ţa mea. 3. (a birui, a întrece) A dovedi gostea unui copil. A privi cu dragoste. A
duşmanul. A dovedi pe cineva în deş- (nu) simţi dragoste pentru cineva. A
teptăciune. 4. v. pron. (a se manifesta,
109
muri de dragoste pentru cineva. A răs-
punde la dragostea cuiva. A respinge
dragostea cuiva. A mărturisi cuiva dra-
gostea sa. A arăta, a dovedi cuiva dra-
gostea sa. A ascunde cuiva dragostea
sa. A jura cuiva dragoste şi credinţă
veşnică.
Drăguţ 1. adj. (cu trăsături fizice
frumoase) O fată drăguţă. O rochie
drăguţă. Are trăsături drăguţe. Ce dră-
guţ din partea voastră. Este, se poartă,
se arată drăguţ cu toată lumea. Fii
drăguţ şi dă-mi ziarul. Sunteţi drăguţ
să mă ajutaţi? 2. s. m., f. A venit cu
drăguţul ei. Drăguţă, vino încoace. Ai
vrut să mă tragi de sfoară, drăguţă!
Drept 1. adj. (care nu este îndoit,
strâmb sau curbat) Linie dreaptă.
Drum drept. Perete drept. Zid drept.
Nas drept. Mană dreaptă. Unghi drept.
A intra în linie dreaptă. A tăia stofa pe
fir drept. 2. (care are o poziţie vertica-
lă) Brad drept ca lumânarea. A fi drept
ca bradul, ca lumânarea. A sta drept. A
lua poziţie de drepţi. A sta drepţi în
faţa cuiva. 3. (plan, neted) Teren
drept. Suprafaţă dreaptă. Drum drept.
Acoperiş drept. 4. (potrivit dreptăţii şi
adevărului; cinstit) Cauză dreaptă.
Război drept. Purtate dreaptă. Judeca-
tă dreaptă. Om drept. Fire dreaptă. A
putea afirma ceva pe / cu drept cu-
vânt. E mai drept aşa. E drept ce spui.
Ce-i drept e drept. 5. (adevărat, bun)
Tatăl meu drept. Fratele meu drept. 6.
(plasat în partea opusă a inimii) Picio-
rul drept. Mâna dreaptă. Urechea
dreaptă. Aripă dreaptă. Pe malul drept.
A merge pe partea dreaptă a străzii. 7.
adv. (în linie dreaptă, fără ocol; direct)
A merge drept (înainte). 8. (care este
adeptul menţinerii ordinii politice şi
sociale tradiţionale) Politică, partid de
dreapta. 9. s. n. (ansamblu de legi şi
dispoziţii care reglementează raportu-
110
rile umane într-o societate; ştiinţă ca-
re studiază aceste reguli) Drept civil.
Drept comun. Drept român. Drept pe-
nal. Drept administrativ. Drept interna-
ţional. Facultatea de Drept. Student la
drept. A studia dreptul. 10. (răsplată,
privilegii care se cuvin cuiva) Drepturi-
le omului. Drepturi cetăţeneşti, politice.
Dreptul la muncă. Drepturi de ajutor.
Dreptul celui mai tare. A-şi cere, a-şi
apăra drepturile. A-şi revendica drep-
turile. A avea un drept asupra cuiva, a
ceva. A intra în drepturile sale. A exer-
cita un drept. A face uz de dreptul său.
A-şi încasa drepturile. A reveni, a apar-
ţine cuiva de drept. A recunoaşte cuiva
un drept. A acorda cuiva un drept. A
refuza cuiva un drept. A viola drepturi-
le cuiva. A încălca drepturile cuiva. A
repune pe cineva în drepturile sale. A
ceda cuiva un drept. A-şi rezerva un
drept. A-şi asuma un drept. A avea
dreptul să... Sunt în dreptul meu. În-
mânaţi scrisoarea celui în drept. Cu ce
drept?
Dreptate s. f. (faptul de a recunoaşte
drepturile cuiva) Dreptate socială.
Dreptate imanentă. Pe bună dreptate. A
(nu) avea dreptate. A cere dreptate. A(-
şi) face dreptate. A da cuiva dreptate.
Are dreptate să se supere.
Drum 1. s. n. (cale de comunicaţie)
Drum practicabil, impracticabil. Drum
asfaltat, pietruit, cu pietriş. Drum
drept, întortocheat, în serpentină, în
pantă, cu hârtoape. Drum desfundat,
umblat, bătut, neumblat. Drum naţio-
nal. Drum de ţară. Drum carosabil.
Drum cu sens unic. Drum care urcă,
care coboară. Drum de acces. Drum de
fier. Pe drum de apă. Drum potrivit. Hoţ
de drumul mare. Încrucişare de dru-
muri. Pe marginea drumului. La jumă-
tatea drumului. A construi un drum. A
tăia, a deschide un drum. A consolida
un drum. A pietrui un drum. A asfalta
un drum. A rămâne în drum. A sta la
marginea drumului. A fi mereu pe
drum, pe drumuri. A ieşi la drumul ma-
re. Drumul acesta duce la râu. 2. (iti-
nerar, traseu) În drum spre casă. A o
lua, a o apuca pe un drum. A întreba
de drumul spre... A arăta cuiva drumul.
A-şi vedea, a-şi căuta de drum. A fi pe
drumul cel bun. A greşi, a pierde dru-
mul. A merge alături cu drumul. A se
abate din drum. A se întoarce din
drum. A întoarce pe cineva din drum. A
se opri, a se întoarce la jumătatea
drumului. A-şi croi un drum în viaţă. A
porni, a o apuca pe un drum greşit. A
merge numai pe drumuri bătătorite. A
netezi drumul cuiva. A sta cuiva în
drum. A se pune în drumul cuiva. A se
da din drumul cuiva. Ce drum ai ales
pentru această excursie? Pe ce drum a
apucat-o? 3. (călătorie) Foaie de drum.
Pe drumul de întoarcere. A se pregăti
de drum. A fi gata de drum. A porni la
drum. A fi în drum spre… A scurta, a
tăia din drum. A face un drum în străi-
nătate. A scuti pe cineva de un drum. A
conduce pe cineva pe ultimul drum.
Drumul e lung. Pe drum îţi voi povesti
întâmplarea. Am multe drumuri de fă-
cut. Am făcut un drum lung prin munţi.
Vezi-ţi de drum. Drum bun! 4. (cale ca-
re duce la un scop) Drumul spre de-
mocraţie. Afacerea e pe drumul cel
bun.
A (se) duce 1. v. tr. (a căra, a trans-
porta) A duce o greutate în mână, în
spate. A duce un copil în braţe. A duce
un pachet, un geamantan. A duce în
cârcă, în spinare. A duce pe cineva,
acasă, la gară, la aeroport. A duce la
groapă. Picioarele nu-l mai duceau. 2.
(a îndrepta, a conduce spre...) A duce
un copil de mână. A duce turmele la
păscut. A duce de nas pe cineva. A du-
ce la bun sfârşit. A duce de râpă. A
111
dus copiii la circ. 3. (a apropia) A duce
lingura la gură. A duce mâna la frunte.
4. (a transmite) A duce cuiva o veste,
un mesaj, o scrisoare. 5. (a-şi petrece
viaţa, a trăi) A duce o viaţă fericită, o
viaţă de câine, o viaţă desfrânată. A o
duce bine, rău, minunat (cu sănătatea).
A o duce greu, ca vai de el, de azi pe
mâine. A nu o mai duce mult. Cum o
duci cu sănătatea? 6. (a purta) A duce
război, tratative. A duce o luptă împo-
triva unui neajuns. 7. v. intr. (a con-
duce într-un anumit loc) Acest drum
duce în sat, la gară. Unde duce drumul
acesta? 8. (fig. a avea drept rezultat) A
duce la un anumit rezultat. Aceasta
duce la succes, la soluţionarea proble-
mei. Aceasta nu duce la nimic bun. La
ce duce asta? Unde vor duce toate
acestea? 9. v. pron. (a se deplasa, a
pleca) A se duce de acasă, în vizită la
cineva, la şcoală, la plimbare. A se du-
ce după cineva, în întâmpinarea cuiva.
A se duce după provizii. A se duce
glonţ, întins, aţă, puşcă. A se tot duce.
A se duce în treaba lui. A se duce la
vânătoare. A se duce în lumea largă. A
se duce la vale, la fund. Du-te cu Dum-
nezeu, în plata Domnului. Du-te de pe
capul meu. Ducă-se naibii. 10. (a se
răspândi) Vestea s-a dus ca vântul, cu
iuţeala fulgerului.
Dulap s. n. (mobilă în care se păstrea-
ză haine) Dulap de cărţi, de haine, de
rufe, de vase. Dulap de bucătărie. Du-
lap cu oglindă. Dulap în perete. Uşa,
rafturile dulapului. A pune ceva în du-
lap. A lua ceva din dulap. A aranja ce-
va în dulap.
Dulce 1. adj. (care are gustul mierii)
Ceai dulce. Cireşe dulci. Must dulce.
Dulce ca mierea. A avea gust dulce.
Cafeaua nu e destul de dulce. 2. (care
nu este sărată) Peşte de apă dulce.
Marinar de apă dulce. 3. (fig. lin, liniş-
tit; plăcut) Parfum dulce. Lumină dul-
ce. Sunet dulce. Zâmbet dulce. Vorbe
dulci. Şoapte dulci. A face ochi dulci A
spune vorbe dulci. 4. (fig. moderat)
Climă dulce. Iarnă dulce. E un soare
dulce. 5. s.n. (mai ales la pl. preparat
culinar) Copiilor le plac dulciurile.
Dulceaţă 1. s. f. (însuşirea de a fi dul-
ce). Dulceaţa fructelor coapte, a mierii.
2. (preparat alimentar) Dulceaţă de
vişine, de căpşuni. Borcan de dulceaţă.
3. (fig. calitatea de a fi plăcut, de a
desfăta) Dulceaţa aerului. Eşti o dul-
ceaţă!
Duminică s. f. (a şaptea zi a săptă-
mânii) Duminica Floriilor, a Paştelui.
Costum de duminică. Distracţie de du-
minică. A se îmbrăca de duminică.
Duminică mă duc la teatru.
Dumnezeu s. m. (ființă supremă, cre-
ator și cârmuitor al lumii) Bunul Dum-
nezeu. Dumnezeu-tatăl. Împărăţia lui
Dumnezeu. Din mila lui dumnezeu. A
crede în Dumnezeu. A preamări pe
Dumnezeu. A-şi pune nădejdea în
Dumnezeu. A se ruga la Dumnezeu. A
fi părăsit, uitat de Dumnezeu. Dumne-
zeu să ne ferească, păzească. Dumne-
zeu să ne binecuvânteze. Să te ajute
Dumnezeu! Să te audă Dumnezeu! Să
dea Dumnezeu! Să mă ierte Dumnezeu!
Să mă bată Dumnezeu! Facă-se voia lui
Dumnezeu. Dumnezeu mi-e martor că...
Dumnezeu ştie dacă... Să mă bată
Dumnezeu dacă… Mulţumesc lui Dum-
nezeu că am reuşit. Cum o vrea Dum-
nezeu. Încotro, unde, cum te-o îndrepta
Dumnezeu. N-are niciun Dumnezeu. Cu
Dumnezeu înainte! Mergi cu Dumne-
zeu! Ce Dumnezeu! De unde nu-i, nici
Dumnezeu nu cere.
A dura1 v. tr. (a construi) A dura un
monument, o mănăstire.
112
A dura2 v. intr. (a dăinui) Nu mai du-
rează mult. Timpul bun va dura toată
luna. Ploaia durează. Ceaţa durează
încă. Tratativele mai durează. Mai du-
rează încă această situaţie. Vrea să
realizeze ceva care să dureze. Durează
două ore până te îmbraci. Prietenia lor
nu a durat mult. Cât a durat şedinţa?
Cât timp va dura această stare de lu-
cruri?
Durată s. f. (interval de timp) Pe dura-
ta unui an. Pe toată durata. Durata
spectacolului. A fi de durată. A fi de
lungă, de scurtă durată.
A durea v. tr. (a simţi durere fizică) A
atinge pe cineva unde îl doare. Mă doa-
re capul, gâtul. Mă dor picioarele, din-
ţii, toate oasele. Mă doare rana. Fiecare
ştie unde îl doare. Mă doare sufletul, în
suflet. Nici capul nu mă doare. Mă doa-
re în cot, în ceafă. Atitudinea lui l-a du-
rut. Mă doare că nu ai încredere în mi-
ne. Acest cuvânt m-a durut. Unde te
doare?
Durere s. f. (senzaţie neplăcută pro-
dusă de o lovitură, de o boală) Durere
fizică, morală. Durere ascuţită, surdă,
vie, violentă, îngrozitoare. Durere de
cap, de dinţi, de stomac, de ochi. O du-
rere sinceră. Cu durerea în suflet. A
simţi o durere. A avea dureri. A suferi
dureri cumplite. A geme, a plânge de
durere. A înnebuni de durere. A îndura
cu curaj durerile. A deştepta o veche
durere. A împărtăşi durerea cuiva. A
cruţa cuiva o durere. A alina o durere.
A fi în durerile facerii. A se lăsa pradă
durerii. Durerea se domoleşte. Simt o
mare durere.
Dureros adj. (care provoacă sau ex-
primă durere) Senzaţie dureroasă.
Pierdere dureroasă. Experienţă dure-
roasă. Adevăr dureros. Sentiment du-
reros. Degetul e încă dureros. Despărţi-
rile sunt dureroase.
Duşman 1. s. m. (persoană care are o
atitudine ostilă) Duşman de moarte. A
fi duşmanul cuiva. A-şi face duşman
pe cineva. A fi un duşman declarat al
alcoolului. 2. (vrăşmaş) A ataca duş-
E
Ea pron. pers. (înlocuieşte numele
persoanei despre care se vorbeşte) Ea
însăşi. Ea este cea mai bună dintre toţi.
Numai ea poate face asta! Se gândeşte
tot timpul la ea. Pe ea o cunosc de mul-
tă vreme. O invităm şi pe ea.
Echilibru 1. s. n. (stare de repaus a
unui corp) Echilibru stabil, instabil. A
pierde, a păstra echilibrul. A fi, a sta în
echilibru. A pune în echilibru. A resta-
bili echilibrul. 4. (fig. stare de linişte,
de calm, de armonie) Echilibru sufle-
tesc. A-şi pierde, a-şi recâştiga echili-
brul sufletesc. A face pe cineva să-şi
piardă echilibrul. 3. (combinare, raport
just de forţe, de elemente) Echilibrul
de forţe s-a rupt.
Echipă s. f. (grup de oameni care în-
deplinesc o acţiune comună; formaţie)
Echipă de muncitori. Echipă de ama-
tori, profesionişti. Echipă de fotbal, de
handbal. Echipa de salvare. Şef de
echipă. Căpitanul unei echipe. Spirit de
echipă. A face echipă. A forma, a alcă-
tui o echipă. A munci în echipă. Echipă
de noapte.
Economic adj. (care se referă la eco-
nomie) Activitate, viaţă economică. Sec-
tor economic. Criză economică. Ajutor
economic. Forţă economică.
Economie 1. s. f. (ansamblu de activi-
tăţi pentru producerea şi distribuirea
113
manul. A respinge duşmanul. A cădea
în mâinile duşmanului. A trece de par-
tea duşmanului. A zdrobi pe duşman.
Duşmanul se apropie. Duşmanii au nă-
vălit în ţară. 3. adj. Armatele duşmane.
Poziţia duşmană. A fi în tabăra duş-
mană. A respinge atacul duşman.
bunurilor în cadrul societăţii, studiul
aceste activităţi) Economie naţională,
mondială. Economie naturală. Econo-
mie capitalistă, planificată. Economie
înfloritoare. A încuraja economia. A
dezvolta economia. A ruina economia
unei ţări. 2. (chibzuinţă la cheltuirea
resurselor materiale sau băneşti) Eco-
nomie de materiale, de combustibil, de
energie electrică. Economie de timp.
Regim de economii. Cu o economie se-
veră. A face economii. A face economie
la toate. 3. (pl. bani agonisiți) A avea
economii. A trăi din economii. A-şi pla-
sa economiile.
A educa v. tr. (a forma prin educaţie)
A educa un copil, noua generaţie. A
educa prin muncă. Părinţii îşi educă
copii în spiritul dragostei şi respectului
faţă de muncă.
Educaţie s. f. (instrucţie, învăţătură)
Educaţie morală, artistică, cetăţeneas-
că. Educaţie fizică. Educaţia memoriei,
voinţei. Educaţie ratată. A face educa-
ţia unui copil. A da o proastă educaţie,
o bună educaţie copiilor săi. A primi o
educaţie aleasă. A avea educaţie. A fi
lipsit de educaţie. A fi crescut într-o
educaţie severă. A reproşa lipsa de
educaţie. N-are educaţie.
Efect 1. s. n. (consecinţă, urmare,
rezultat) Efect imediat, întârziat, de
durată. Efect sonor, de contrast. Efect
scontat, îndoielnic. A urmări un efect. A
obţine efectul dorit. A avea un efect
favorabil, negativ asupra unui lucru. A
avea efect dăunător. A rămâne fără
efect. A nu avea niciun efect. A face
deosebire între cauză şi efect. Medica-
mentul şi-a făcut efectul. Intervenţia lui
a rămas fără efect. 2. (impresie) A
produce, a face efect asupra cuiva. 3.
(la pl. bunuri mobile, echipament, îm-
brăcăminte) Efecte civile, militare.
Efort 1. s. n. (încordare a forţelor fizi-
ce sau intelectuale pentru obţinerea
unui rezultat) Efort fizic, intelectual.
Efort de voinţă, de atenţie, de imagina-
ţie. Efort inutil, zadarnic. Eforturi încu-
nunate de succes. Un ultim efort. Un
partizan al minimului efort. Fără a de-
pune eforturi. Cu mare efort. Cu şi fără
efort. A depune, a face un efort. A-şi
dubla, a-şi înzeci eforturile. A perseve-
ra în eforturile sale. A-şi spori eforturi-
le. A realiza ceva cu un efort suprao-
menesc. A câştiga o întrecere fără
efort. A face efortul de a... Încă un mic
efort şi gata! N-a reuşit în ciuda tuturor
eforturilor. Toate eforturile au fost ză-
darnice. Toate eforturile au rămas fără
rezultat.
Egal adj. (deopotrivă, asemenea, uni-
form) Părţi, cantităţi egale. Triunghiuri
egale. În mod egal. În egală măsură. A
fi egal cu cineva. A fi egali în faţa legii.
A cere salariu egal la muncă egală. A
trata pe cineva de la egal la egal. A îm-
părţi un tort în bucăţi egale. Cele două
părţi nu sunt perfect egale. Femeia este
egală bărbatului.
Egalitate 1. s. f. (stare a unor lucruri
egale între ele) Libertate, egalitate, fra-
ternitate. Egalitatea tuturor în faţa legii.
Egalitate în drepturi. Principiul egalită-
ţii. 2. (situaţie în care mai mulţi con-
curenţi obţin acelaşi număr de punc-
te) A fi în egalitate. A restabili egalita-
114
tea. 3. (relaţie între două mărimi ega-
le) Raport, relaţie de egalitate.
Electric adj. (privitor la electricitate)
Energie, lumină electrică. Curent elec-
tric. Aparat electric. Generator electric.
Centrală electrică. Contor electric. Ilu-
minat electric. Pană de curent (electric).
A avea curent electric. A întrerupe cu-
rentul electric.
Electricitate s. f. (formă fundamenta-
lă de energie) Electricitate pozitivă, ne-
gativă. Electricitate atmosferică. Ali-
mentare cu electricitate. A produce elec-
tricitate. A alimenta cu electricitate un
oraş. A se încălzi cu / pe bază de elec-
tricitate.
Elegant 1. adj. (care se distinge
printr-un aspect armonios; îmbrăcat
cu gust) Femeie elegantă. Rochie ele-
gantă. Costum elegant. Gest elegant.
Soluţie, demonstraţie elegantă. Stil ele-
gant. Mod de exprimare elegant. Proce-
deu puţin elegant. Un fel elegant de a
se descotorosi de cineva. 2. adv. A se
îmbrăca elegant. A se exprima elegant.
A ieşi elegant dintr-o încurcătură. A
ocoli elegant o problemă. A nu proceda
prea elegant cu cineva.
Element 1. s. n. (parte componentă)
Element esenţial. Un element al unui
ansamblu. Element al unei mulţimi.
Anchetatorul nu a adus niciun element
nou la dosar. 2. (persoană) Elemente
antisociale, instigatoare, iresponsabile.
Acest individ este un element de dez-
ordine. Elementul feminin nu era deloc
reprezentat. 3. (substanţă) Element
metalic. Element radioactiv. A produce
un element chimic în formă pură. Oxi-
genul şi hidrogenul sunt elemente. 4.
(mediu în care trăiește o ființă) A se
simţi, a fi în mediul său. 5. (noţiuni
fundamentale) Elemente de gramatică,
de astronomie. Elementele unei limbi
străine. A rămas la primele elemente
de latină.
Elev 1. s. m. (persoană care urmează
cursurile unei şcoli) Un elev bun, sili-
tor, mediocru, slab, leneş. Elev în clasa
a şasea. Elev de gimnaziu. Elev de li-
ceu. A scoate un elev la lecţie. Elevul
învaţă. Elevul spune lecţia. 2. (discipol)
A avut mulţi elevi merituoşi, care i-au
perpetuat ideile.
A (se) elibera 1. v. tr. (a pune în liber-
tate) A elibera un prizonier. A elibera
un sclav, un şerb. A elibera din robie,
din închisoare. A elibera pe cineva din
strânsoarea legăturilor. A elibera o ţa-
ră, un popor de sub dominaţia străină.
2. (a concedia) A elibera pe cineva
dintr-o funcţie. 3. (a da) A elibera cuiva
o adeverinţă, un certificat, o marfă. 4.
(a goli) A elibera o locuinţă, o cameră
de hotel. Eliberaţi ringul! 5. v. pron. (a-
şi câştiga independenţa) Popoarele
coloniale s-au eliberat.
Eliberare s. f. (acţiunea de a elibera)
Eliberarea unui popor, a unei ţări. Eli-
berarea unui sclav, a unui şerb. Elibe-
rarea unui prizonier, a unui captiv, a
unui deţinut. Eliberare din funcţie. Eli-
berarea unui paşaport, a unui certifi-
cat. Eliberarea unui apartament. Mişca-
re de eliberare. Luptă de eliberare.
Sentiment de eliberare. A lupta pentru
eliberarea naţională. A solicita elibera-
rea unui certificat.
Emisiune 1. s. f. (punere în circulaţie
a banilor) Emisiune de bancnote, de
timbre. 2. (producere a unui fascicul
de radiaţii) Emisiune de căldură, de
lumină. 3. (program transmis la radio
sau televiziune) Emisiune de radio, de
televiziune. Programul emisiunilor serii.
Emisiunea noastră s-a terminat.
115
Emoţie s. f. (reacţie afectivă provocată
de ceva care impresionează puternic)
Sub imperiul unei emoţii puternice. A
avea emoţii. A încerca o puternică emo-
ţie. A pricinui cuiva o emoţie. A simula,
a ascunde o emoţie. A da frâu liber
emoţiilor. A-şi stăpâni emoţiile. A ceda
emoţiilor. A vorbi cu emoţie în glas.
Energie 1. s. f. (capacitate a unui sis-
tem de a efectua un lucru mecanic
trecând dintr-o stare în alta) Energie
mecanică, cinetică, chimică, potenţială,
electrică, termică, atomică. Sursă de
energie. Legea conservării energiei. A
acumula energie. A folosi energia apei.
2. (vigoare, capacitate de a acţiona,
fermitate de caracter) Energii creatoa-
re. A fi plin de energie. A avea multă
energie, o energie inepuizabilă. A fi lip-
sit de energie. A munci cu nestăvilită
energie la ceva. A-şi concentra întreaga
energie asupra unui lucru.
A (se) enerva 1. v. tr. (a face să-şi pi-
ardă calmul; a irita) Gălăgia mă ener-
vează. Mă enervează cu întrebările lui.
Îl enervezi cu veşnicele tale lamentări.
Nimic nu-l enervează mai mult ca ne-
păsarea. 2. v. pron. (a-şi pierde cal-
mul; a se irita) A se enerva fără motiv.
Nu câştigi nimic enervându-te.
Enorm 1. adj. (imens) Un oraş enorm.
Stânci enorme. Dificultate, diferenţă,
pierdere enormă. Eforturi enorme. O
sumă enormă. 2. adv. A suferi enorm.
A câştiga enorm. A cheltui enorm. A
mânca enorm de mult. Enorm de greu.
Epocă 1. s. f. (perioadă de timp care
se deosebeşte de celelalte) Epocă isto-
rică. Epoca cruciadelor. Mobilă de epo-
că. A fi la începutul unei noi epoci. A
face epocă. 2. (subdiviziune a unei
perioade geologice) Epoca pietrei, a
bronzului, a fierului. 3. (perioadă) Epo-
ca ploilor. Epoca topirii zăpezilor.
A (se) epuiza 1. v. tr. (a termina, a
sfârşi) A epuiza proviziile, rezervele,
toate mărfurile. A epuiza argumentele,
toate posibilităţile, toate mijloacele. A
epuiza ordinea de zi. 2. (a lămuri
complet) A epuiza o temă. 3. (a istovi,
a extenua) Efortul l-a epuizat. Munca
continuă l-a epuizat. 4. v. pron. (a se
termina) Proviziile s-au epuizat. Cartea
s-a epuizat. S-au epuizat toate posibili-
tăţile. Mi s-au epuizat puterile. S-a epu-
izat timpul rezervat. 5. (a se istovi) S-a
epuizat definitiv.
Eră s. f. (perioadă istorică) Era paleo-
zoică, mezozoică, neozoică. Era noas-
tră. Înainte de era noastră. Secolul al
treilea al erei noastre. Era libertăţii.
Eroare 1. s. f. (greşeală) A comite o
eroare. A descoperi o eroare într-un
text. A corecta o eroare. Afirmaţia lui se
bazează pe o eroare. E o eroare la mij-
loc. În acest caz e vorba de o eroare. Ce
eroare! 2. (diferenţa dintre valoarea
reală a unei mărimi şi valoarea ei cal-
culată) Eroare de calcul. Eroare admi-
sibilă, neînsemnată, de neiertat.
Eroic 1. adj. (caracteristic eroilor)
Luptă eroică. Faptă eroică. Hotărâre
eroică. Rezistenţă eroică. În mod eroic.
Trecutul eroic al unui popor. 2. (care
prezintă faptele unui erou) Poem eroic.
Legendă eroică. 3. adv. A lupta eroic
Erou 1. s. n. (persoană legendară,
născută dintr-o zeitate şi o fiinţă pă-
mântească) Zeii şi eroii antichităţii. 2.
(persoană care se distinge prin vitejie,
curaj) Erou naţional. Femeie erou. A
muri ca un erou. A face pe eroul. 3.
(personaj principal al unei opere lite-
rare) Erou clasic, romantic. Erou tragic.
Eroul principal.
Esenţial 1. adj. (fundamental) Fapt,
element, principiu esenţial. În mod
116
esenţial. A fi de importanţă esenţială.
A ajunge la punctul esenţial. Aceasta
este o deosebire esenţială. Transportu-
rile sunt o chestiune esenţială pentru
locuitorii oraşelor. 2. s. n. A desprinde
esenţialul. A nu omite esenţialul. Era
să uit esenţialul. Esenţialul este să
ajungem la timp.
Est s. n. (răsărit) Dinspre est. Spre est.
La est de... Ţările din estul Europei.
Etapă 1. s. f. (fază) Etapă de dezvolta-
re. Etapă importantă, hotărâtoare. Eta-
pele unui proces. A trece prin toate eta-
pele unei cariere. 2. (distanţă parcursă
de o unitate militară într-o unitate de
timp) A parcurge o etapă. 3. (cursă
sportivă) Cursă pe etape.
Etern 1. adj. (veşnic) Valori eterne.
Zăpezi eterne. Regrete eterne. Roma,
oraşul etern. A păstra cuiva recunoştin-
ţă eternă. Viaţa e o eternă agitaţie. 2.
adv. A dura etern.
Eveniment s. n. (întâmplare) Eveni-
ment important, fericit, nefericit, nepre-
văzut, memorabil. Şirul evenimentelor.
Evenimentele zilei. Ultimele evenimen-
te. Perioadă bogată în evenimente.
Desfăşurarea, mersul evenimentelor.
Întorsătură luată de evenimente. A ur-
mări mersul evenimentelor. A fi la cu-
rent cu evenimentele. A fi depăşit de
evenimente. A survenit un eveniment
neplăcut. A trăi un eveniment. A sărbă-
tori un eveniment. Evenimentele se
precipită.
Evident adj. (neîndoielnic, clar) Ade-
văr evident. Dovadă evidentă. Greşeală
evidentă. Lipsă evidentă. Minciună evi-
dentă. A dovedi ceva în mod evident. E
un lucru evident. Evident, se înşeală.
Este evident că ne-am înşelat cu toţii.
A evita 1. v. tr. (a ocoli; a se feri) A
evita un scandal, un subiect, o întreba-
re. A evita o primejdie, un accident, o
cursă, dificultăţile. A evita lovitura ad-
versarului. A evita ceva în ultima clipă.
A evita o persoană plicticoasă. A evita
privirea cuiva, o întâlnire cu cineva.
Evită discuţia cu noi. Evită să o pri-
vească. Evită să se întâlnească cu mi-
ne. Evit să-mi vorbească despre acest
lucru. S-a ascuns ca să evite întâlnirea
cu ei. Ca prin minune a reuşit să evite
accidentul. 2. (a împiedica să se pro-
ducă) A evita un război, o nenorocire,
un pericol.
Evoluţie 1. s. f. (transformare trepta-
tă şi progresivă) Evoluţia speciilor. Evo-
luţia unei limbi. 2. (desfăşurare, curs)
Evoluţia unei boli. Evoluţia evenimente-
lor.
Exact 1. adj. (conform cu realitatea,
cu adevărul; fidel; precis) Descriere
exactă. Definiţie exactă. Apreciere
exactă. Copie exactă. Ora exactă. 2.
adv. (întocmai; precis) A relata exact
ceva. A reda exact sensul celor spuse
de cineva. A reproduce exact un text.
Nu ştiu exact când se întoarce. Câştigă
exact atât cât şi mine. Nu e exact ace-
laşi lucru. Ceasul merge exact. Concer-
tul începe exact la ora 18.
Examen 1. s. n. (probă de verificare şi
de apreciere a cunoştinţelor) Examen
de admitere, de absolvire. Examen la
matematică. Examen scris, oral. Pregă-
tire pentru examen. Rezultatul exame-
nului. A fixa un examen. A pregăti un
examen. A se prezenta la examen. A da
un examen. A reuşi la un examen. A
cădea, a pica la examen. 2. (cercetare
amănunţită) Examen sumar, minuţios,
aprofundat. Examen radiologic, medi-
cal, clinic. A se supune unui examen
medical.
117
A examina 1. v. tr. (a supune unui
examen) A examina un elev, un student
oral sau în scris. Profesorul examinea-
ză elevii la geografie. 2. (a studia
atent) A examina un aparat. A examina
manuscrise. A examina o propunere, o
chestiune, un plan de muncă, o pro-
blemă. A examina cauzele unui feno-
men calitatea unui material, autentici-
tatea unui document. A examina ceva
mai îndeaproape, cu atenţie, sub toate
aspectele. Medicul examinează un pa-
cient. Comisia a examinat proiectele
prezentate la concurs.
Excepţie s. f. (abatere de la regula
generală) Fără nicio excepţie. Cu puţi-
ne, rare, mici excepţii. A fi o excepţie. A
face o excepţie de la regulă. A nu face
nicio excepţie de la lege. A admite, a
tolera o excepţie. Nu există regulă fără
excepţii. Excepţia confirmă regula.
Excepţional 1. adj. (care constituie o
excepţie) O situaţie excepţională. Mă-
suri, circumstanţe excepţionale. Ocazie
excepţională. În mod excepţional. 2.
(deosebit, excelent) Un om excepţional.
Talent excepţional. Valoare, reuşită
excepţională. 3. adv. (foarte, extraor-
dinar) Elev excepţional de înzestrat. A
fost excepţional de frumos.
Excesiv 1. adj. (exagerat) Căldură ex-
cesivă. Severitate excesivă. Veselie ex-
cesivă. În mod excesiv. 2. adv. (foarte,
prea) A fi excesiv de nervos. E excesiv
de cald.
A executa 1. v. tr. (a face, a prelucra)
A execută obiecte de uz casnic. O bro-
derie fin executată. A executa o frescă,
o machetă. A executa ceva în serie. A
executa lucrări de amenajări funciare.
2. (a face exerciții de gimnastică sau
figuri de balet; a interpreta o lucrare
muzicală) A executa un triplu salt. A
executa o bucată muzicală. Orchestra
execută o simfonie. 3. (a îndeplini; a
pune în aplicare) A executa ordinele
cuiva. A executa un debitor. A executa
o sentinţă, o dispoziţie. A executa o pe-
deapsă. A executa un condamnat.
Exemplu 1. s. n. (ceea ce serveşte
drept model) Un exemplu demn de a fi
urmat. A da, a fi exemplu. A da un
exemplu bun, rău. A da pe cineva de /
ca exemplu. A lua pe cineva drept
exemplu. A lua exemplu de la cineva. A
fi un exemplu pentru cineva. A urma
exemplul cuiva. E un exemplu de elev
conştiincios. 2. (fapt care lămureşte,
demonstrează ceva) Exemplu potrivit.
Un exemplu bine, rău ales. După
exemplul cuiva. A da ca / de exemplu.
A prezenta un exemplu. A explica ceva
printr-un exemplu. Exemplul demon-
strează, dovedeşte că… Nu înţeleg,
daţi-mi un exemplu.
A exista v. intr. (a se afla, a fi în reali-
tate, a trăi) A exista în realitate. A exis-
ta doar în fantezia cuiva. Tot ceea ce
există. Există mai multe soiuri de tran-
dafiri. Acest oraş nu exista acum zece
ani. Nu există altă soluţie. O astfel de
fiinţă n-a existat niciodată. Acest vechi
obicei mai există încă. Trecutul nu mai
există pentru el. Există oameni care…
Există speranţa să…
Existenţă 1. s. f. (faptul de a exista,
de a fi real) A nega existenţa fericirii. A
fost demonstrată existenţa vieţii în
cosmos. Uitasem de existenţa lui. Nu
ştia nimic de existenţa acestei scrisori.
2. (mijloace materiale necesare vieţii;
viață; mod de viață, fel de trai.) Exis-
tenţa socială. Existenţa materială. Cel
mai fericit moment al existenţei sale.
Mijloace de existenţă. A-şi câştiga exis-
tenţa. A duce o existenţă liniştită. A
avea o existenţă asigurată, fără griji. A
lupta pentru existenţă. A-şi vedea exis-
118
tenţa ameninţată. A-şi consacra exis-
tenţa unui lucru.
Experienţă 1. s. f. (totalitatea cunoş-
tinţelor despre viaţă, realitate, dobân-
dite în procesul practicii sociale) O
mare, lungă, vastă experienţă. Un om
cu experienţă. Experienţă nefericită.
Experienţa înaintaşilor. Schimb de ex-
perienţă. A căpăta, a dobândi experien-
ţă. A avea experienţă. A avea experien-
ţa lumii, vieţii. A fi lipsit de experienţă.
A cunoaşte ceva din experienţă. A învă-
ţa din experienţă. A şti ceva din proprie
experienţă. Experienţa te învaţă. 2.
(experiment) Experienţe nucleare, cu
arma atomică. A face experienţe pe
animale. A opri experienţele cu arme
nucleare. Te sfătuiesc să renunţi la o
astfel de experienţă. Experienţa ne ara-
tă că…
A (se) explica 1. v. tr. (a face ca ceva
să fie cunoscut, înţeles) A explica cui-
va o noţiune. A explica cuiva punctul
său de vedere, intenţiile sale. A explica
sensul unei fraze. A explica o teoremă,
un text, un autor. A explica regula unui
joc. A explica ceva pe înţelesul tuturor.
Un mister ce nu poate fi explicat. Mi-a
explicat îndelung planurile sale. Nu-mi
pot explica motivele purtării tale. Nu-mi
explic ce făcea acolo la asemenea oră.
2. (a servi drept motivare, cauză a
unui fenomen) Mi-a explicat de ce nu
poate veni. Nu putea explica prezenţa
lui acolo la acea oră. Mi-a explicat că a
plecat devreme ca să nu piardă trenul.
Subiectul inedit explică marele interes
de care se bucură această carte. Asta
explică totul. Îmi explic problema astfel.
3. v. pron. (a se justifica) Nu e cazul
să te explici. Daţi-mi voie să mă explic!
Gestul lui nu se explică decât prin
proasta lui educaţie. 4. (a se lămuri) A
se explica cu cineva. S-au explicat şi
până la urmă au căzut de acord. Totul
se explică acum!
Explicaţie 1. s. f. (lămurire) Explicaţie
clară, amănunţită, confuză, plauzibilă,
ambiguă, succintă. Explicaţii la un text.
Explicaţii la o hartă. 2. (cauză, motiva-
ţie a unei întâmplări) A găsi, a avea o
explicaţie pentru ceva. A cere cuiva ex-
plicaţii în legătură cu ceva. A da cuiva
explicaţii. A fi dator cuiva o explicaţie.
Răspunsul nu mai are nevoie de nicio
altă explicaţie. Nu pot găsi explicaţia
purtării sale. Nu ţi-am cerut nicio expli-
caţie!
A exploata 1. v. tr. (a pune în valoare,
a folosi în scopuri economice) A ex-
ploata pământul. A exploata bogăţiile
subsolului, un zăcământ de minereu,
cărbune. A exploata o mină. 2. (a
aservi) A exploata muncitorii, forţa de
muncă a cuiva. Aceste ţări au fost crunt
exploatate. 3. (a trage folos în mod
abuziv din ceva) A exploata o situaţie.
A exploata ignoranţa cuiva, credulita-
tea cuiva, slăbiciunile cuiva. Îşi exploa-
tează prietenii.
Exploatare s. f. (acţiunea de a exploa-
ta) Exploatare agricolă, minieră, fores-
tieră. Exploatarea unui zăcământ, a
bogăţiilor naturale. Exploatarea unei
descoperiri. A da ceva în exploatare. A
pune în exploatare un teren. A desfiin-
ţa exploatarea omului de către om.
te; marfa exportată) Exportul de mate-
rii prime, de utilaj industrial, de cerea-
le. Exporturi de capital. Exportul de
idei, de inteligenţă, de creiere. Firmă de
export – import. Marfă de export. Re-
stricţie la export. A promova exportul. A
spori exportul. A reduce exportul.
A exporta v. tr. (a face export) A ex-
porta mărfuri, produse industriale, ce-
reale. A exporta o modă, o idee.
Expoziţie s. f. (expunere publică a
unor lucrări de artă, a unor produse;
locul unde se face expunerea) Expozi-
ţie industrială, de automobile, de pro-
duse alimentare. Expoziţie de carte.
Expoziţie cu vânzare. Inaugurarea,
vernisajul unei expoziţii. Sală de expo-
ziţie. A organiza o expoziţie. A participa
la o expoziţie. A vizita o expoziţie de
artă, de pictură.
Expresie 1. s. f. (redare a gândirii, a
sentimentelor) Expresie ironică, indife-
rentă a feţei. O expresie de groază.
Ochi lipsiţi de expresie. Expresia recu-
noştinţei. A da expresie unui sentiment.
Foamea este expresia unei necesităţi.
Legea este expresia voinţei generale. 2.
(îmbinare concisă de cuvinte) Expresie
figurată. Expresie argotică. Expresie
idiomatică. Expresii învechite. A căuta
expresia potrivită. A nu găsi expresia
potrivită. Unde ai învăţat această ex-
presie?

A exploda 1. v. intr. (a face o explozie) A (se) exprima 1. v. tr. (a expune, a

Cazanul cu aburi a explodat. Un motor formula; a comunica, a reda) A expri-
al avionului a explodat. Bomba a ex- ma ceva în cuvinte. A exprima clar,
plodat la ora fixată. Vulcanul a explo- limpede o idee. A-şi exprima părerea,
dat. 2. (fig. a interveni brusc şi violent acordul, îndoiala, recunoştinţa, compa-
într-o discuţie) A exploda de mânie. siunea, regretul, sentimentele. Valoa-
Dacă află ce s-a întâmplat explodează rea unui produs exprimat în cifre. Ochii
sigur. lui exprimă tristeţe. Figura lui exprimă
o mare surpriză. Totul în el exprimă
Export s. n. (totalitatea operaţiilor de sinceritatea. Artistul exprimă aici idea-
vânzare sau de investiţie în străinăta- lurile epocii sale. Poezia exprimă cele
119
mai profunde sentimente ale poetului.
2. v. pron. (a reda prin cuvinte; a
vorbi) A se exprima confuz, cu elegan-
ţă, cu uşurinţă, cu dificultate. A se ex-
prima pretenţios, vulgar. A se exprima
cu dispreţ în legătură cu ceva. Dacă mă
pot exprima astfel. Nu pot să mă ex-
prim asupra acestui subiect. Tinerii
trebuie lăsaţi să se exprime. S-a expri-
mat foarte urât despre el. Nici nu ştiu
cum să mă exprim.
A (se) expune 1. v. tr. (a face cunos-
cut prin cuvinte) A-şi expune punctul
de vedere. A expune cuiva motivele sa-
le. Mi-a expus ieri ultima lui teorie. 2.
(a aşeza la vedere, a arăta publicului)
A expune diverse obiecte într-o vitrină.
A expune ceva la vedere, spre vânzare.
Sculptorul a expus două lucrări la ulti-
mul salon. 3. (a supune acţiunii lumi-
nii) A expune un film, o peliculă. 4. (a
aşeza ceva într-un loc favorabil exerci-
tării unei influenţe) A expune la căldu-
ră, la soare, la radiaţii. A-şi expune
corpul la soare. Expun hainele la soare.
5. (a pune într-o situaţie periculoasă)
A-şi expune viaţa. A expune pe cineva
unui pericol. Nepăsarea lui îl poate ex-
pune la accidente. 6. v. pron. (a se
pune într-o situaţie periculoasă) A se
expune riscului, unor mari pericole. A
se expune la frig. Prin comportarea lui
se expune la multe neplăceri. Nu mai
spun nimic, nu vreau să mă expun.
Exterior 1. adj. (situat dincolo de o
limită) Perete exterior. Scară exterioa-
ră. Lumea, realitatea exterioară. Co-
merţ exterior. 2. s. n. (partea dinafară
a unui lucru) Exteriorul unei case. A
privi ceva din exterior.
Extern adj. (care se află, se manifestă
în afară) Medicament pentru uz extern.
Unghiuri externe. Politică externă. Ştiri
externe.
120
A extrage 1. v. tr. (a separa) A extrage
suc din plante, zahăr din sfeclă. 2. (a
scoate) A extrage, cărbune, petrol, mi-
nereu, aur. Sarea care se extrage acolo
e de o calitate superioară. 3. (a scoate
din locul în care se află) A extrage un
dinte, o măsea. A extrage glonţul din
rană, din corpul unui rănit. 4. (a selec-
ta) A extrage ceva dintr-o carte. 5. (a
calcula) A extrage rădăcina unui nu-
măr.
Extraordinar 1. adj. (care iese din
comun; neobișnuit, excepțional) În-
tâmplări extraordinare. O forţă extraor-
dinară. O frumuseţe extraordinară. Ta-
lent extraordinar. Succes extraordinar.
O avere extraordinară. Preţuri extraor-
dinare. O linişte extraordinară. O bucu-
rie extraordinară. În mod extraordinar.
A realiza ceva extraordinar. A emite, a
formula pretenţii extraordinare. Vinul a
fost extraordinar. Nu e nimic extraordi-
nar în asta. 2. (care depășește cadrul
unei reguli, unei măsuri obișnuite)
Adunare extraordinară. Sesiune extra-
ordinară. Ambasador extraordinar. A
convoca o şedinţă extraordinară. 3.
adv. O problemă extraordinar de impor-
tantă. A cântat extraordinar (de bine).
Extrem 1. adj. (foarte mare) Tempera-
turi extreme. Situaţii extreme. O clipă
de încordare extremă. O problemă de o
simplitate extremă. 2. (care se află în
cel mai îndepărtat punct) Extrema
dreaptă, stângă. A trăi în nordul ex-
trem. 3. s. f. (margine, capăt, limită) A
trece de la o extremă la alta. Dintr-o
extremă într-alta. Extremele se ating. 4.
adv. Un om extrem de bogat. O femeie
extrem de autoritară. Un copil extrem
de neastâmpărat. Informaţie extrem de
valoroasă.
A ezita v. intr. (a fi nehotărât; a şovăi)
A ezita mult timp. A nu ezita nicio clipă.
A ezita între două filme, între două pie-
se de teatru. S-a hotărât, în sfârşit, du-
pă ce a ezitat îndelung. A trecut la fap-
Fabrică s. f. (unitate industrială de
producţie) Fabrică de hârtie, de postav,
de încălţăminte. Fabrică cu mai multe
ateliere. Marca fabricii. La preţul fabri-
cii. A lucra în fabrică.
A (se) face 1. v. tr. (a crea, a alcătui,
a întocmi) A face o casă, o jucărie, o
rochie, mobilă, pantofi. A face un om
de zăpadă. A face flori din hârtie. A
face o gaură în perete. A face un tri-
unghi. 2. (a găti, a prepara) A face
mâncare, salată, pâine, o prăjitură. A
face ceai din plante medicinale. 3. (a
compune, a scrie, a stabili) A face po-
ezii. A face o lege. A face o convenţie.
4. (a câştiga, a agonisi) A face bani,
milioane, avere. 5. (a produce, a da
naştere) A face un copil. A face roade.
Găina face ouă. Mărul face mere. Pomii
fac muguri, frunze, flori. 6. (a preface,
a schimba) A face aur din piatră. A fa-
ce noaptea, din noapte zi. A face praf
ceva. A face una cu pământul. 7. (a
aranja, a potrivi) A face patul. A-şi fa-
ce bagajele. A-şi face părul, sprâncene-
le, buzele, unghiile. 8. (a se îmbolnăvi
de...) A face gripă, temperatură, un
atac de apoplexie. A făcut pojar. A face
o bătătură. 9. (a determina, a convin-
ge) A face pe cineva să plângă, să râ-
dă, să creadă, să rămână, să se în-
toarcă din drum, să vorbească, să ia o
anumită hotărâre. Abia l-au putut face
să uite. Nu l-am putut face să se răz-
gândească. 10. (a săvârşi, a comite) A
face o greşeală, un pas greşit, o pro-
stie. A face păcate. N-am făcut nimic.
Nu mai e nimic de făcut. Ce-i făcut e
bun făcut. Face ce face şi se descurcă.
121
te fără să mai ezite. Calul a ezitat în
faţa obstacolului. Ezită să le deranjeze.
Nu ştie ce face. Orice ar face. Ce tot
faci că / de întârzii mereu? 11. (a
practica, a studia) A face sport, gim-
nastică. A face o meserie, avocatură,
grădinărie, comerţ, muzică, politică. A
face studii universitare. A face medici-
na, dreptul, arhitectura. 12. (a provo-
ca, a pricinui) A face gălăgie, scandal,
tărăboi. A face cuiva un bine, un rău.
A-i face cuiva necazuri, viaţa grea. 13.
(a străbate, a parcurge) A face un
drum lung. A-şi face cale printre brazi.
Făceam zilnic câte 10 km. 14. v. intr.
(a săvârşi, a comite) Fă cum vrei. Fa-
ceţi cum trebuie, cum doriţi. Ce mai
faci? Ce-i de făcut? 15. (a proceda, a
se preface) A face pe deşteptul. A face
pe sfântul. A face pe nevinovata. A fa-
ce pe nebunul. A face pe niznaiul. A
face pe prostul. A face pe bufonul. A
face pe ofensatul. 16. (a valora, a cos-
ta) Scump dar face. Doi şi cu doi fac
patru. Cât fac pantofii? 17. v. pron. (a
ajunge, a deveni) A se face actor, me-
dic, avocat. Copilul s-a făcut mare. S-a
făcut frumoasă. S-a făcut profesor de
matematică. 18. (a se preface, a simu-
la) A se face bolnav. A se face că pri-
cepe, că nu aude, că nu ştie. Se face că
pleacă.
Factor s. m. (împrejurare, condiţie
care determină apariţia unui proces)
Factor important, hotărâtor, esenţial.
Factori de producţie. Trebuie luat în
considerare şi factorul timp.
Facultate 1. s. f. (capacitate, aptitu-
dine morală sau intelectuală) Faculta-
tea de a gândi. Facultatea de a alege.
Facultăţi intelectuale. A fi în deplinăta-
tea facultăţilor mintale. Sensibilitatea
este o facultate spirituală. 2. (unitate
didactică şi administrativă în cadrul
unei instituţii de învăţământ superior)
Facultatea de Filologie. A se înscrie la o
facultate. Universitatea cuprinde mai
multe facultăţi.
Fag s. m. (copac mare cu coajă nete-
dă, cu lemnul tare) Fag cu scoarţa al-
bă şi netedă. Mobilă de fag.
Falcă s. f. (maxilar) Falca de sus, de
jos. Cu o falcă în cer şi alta / una în
pământ. A da din fălci. A i se încleşta
cuiva fălcile. A-i strămuta, strâmba
cuiva fălcile. Cască de-i trosnesc fălci-
le.
Familie s. f. (formă de organizare a
vieţii oamenilor, întemeiată pe căsăto-
rie) Familie numeroasă, cu muţi copii.
Membrii unei familii. Cap de familie.
Susţinător de familie. Viaţă de familie.
Consiliu de familie. Băiat de familie. În
sânul familiei. A nu avea familie. A în-
temeia o familie. A se trage dintr-o fa-
milie respectabilă. Face parte din fami-
lie. Rufele murdare se spală în familie.
E de familie bună.
Fapt 1. s. n. (întâmplare reală) Un
fapt istoric. Fapt social. Succesiunea
faptelor. Domeniul faptelor. Fapt di-
vers. Rubrica faptelor diverse. Faptul
de a vorbi, de a scrie. A lăsa faptele să
vorbească. A privi faptele în faţă. A
denatura faptele. A ascunde un fapt.
Acesta este un fapt de netăgăduit. Fap-
tul că-mi eşti prieten nu-ţi dă dreptul să
mă jigneşti. Pentru simplul fapt că….
Prin faptul că... 2. (faptă) A surprinde
pe cineva asupra faptului. A fi surprins
asupra faptului.
Faptă 1. s. f. (întâmplare reală) O fap-
tă bună, rea. O faptă curajoasă, nobilă,
altruistă. Faptă de arme. Fapte mari. O
122
faptă măreaţă. Faptele şi gusturile cui-
va. A trece la fapte. A-şi recunoaşte
fapta. A se căi pentru faptele sale. Du-
pă faptă ţi răsplată. Nicio faptă fără
plată. O faptă bună nu moare nicioda-
tă. Faptele noastre ne urmăresc.
Farfurie s. f. (vas în care se serveşte
mâncare) Farfurie adâncă, întinsă, de
desert, de porţelan. O farfurie de / cu
cartofi. A pune farfuriile pe masă. A-şi
băga nasul în farfurie. A mâncat o far-
furie întreagă. Farfurie zburătoare.
Farmacie 1. s. f. (ştiinţa care se ocu-
pă cu prepararea şi distribuirea medi-
camentelor) Student la farmacie. Labo-
rator de farmacie. 2. (localul în care se
prepară şi se vând medicamente)
Farmacie de gardă. A cumpăra medi-
camente de la farmacie. Medicamentul
se vinde la farmacie.
Farmec 1. s. n. (vrajă) Ca prin farmec.
A face farmece. A rupe farmecul. 2.
(ansamblu de calităţi) Farmec deose-
bit. Farmecele unei femei. Farmecul
irezistibil al muzicii. Farmecul noutăţii.
A îndrăgi farmecul munţilor, pădurii. A
avea farmec. A exercita un farmec. Îşi
arată farmecele. L-a prins în farmecele
ei.
Fasole s. f. (plantă erbacee) Fasole
verde, uscată. Fasole boabe. Fasole
căţărătoare. A cultiva fasole. A culege
fasole. A pune fasolea la muiat.
Faşă 1. s. f. (fâşie de pânză cu care se
înfăşoară copiii mici) O faşă curată.
Copil în faşă. A fi abia ieşit din faşă. A
înăbuşi în faşă. E încă în faşă. 2. (fâşie
de tifon cu care se bandajează o rană)
A schimba faşa unui rănit.
Fată 1. s. f. (persoană de sex feminin,
necăsătorită) Fată frumoasă. Fată de
la ţară. Fată de măritat. A cunoaşte o
fată. A seduce o fată. E fată bună. Fata
îl privea surâzând. 2. (fiică) Fata cea
mare. Fata cea mică. O fată de împă-
rat. Are o fată şi un băiat.
Faţă 1. s. f. (partea anterioară a capu-
lui omenesc; figură) Faţă lată, plină,
comună, colţuroasă. Liniile feţei. Ridu-
rile de pe faţă. Cu faţa rasă. Cu faţa
ascunsă sub un văl. Cu faţa la perete.
A-i arde cuiva faţa. A fi tras la faţă. A
fi pământiu la faţă. A se schimba la
faţă. A întoarce faţa spre cineva. A-şi
ascunde faţa. A scuipa pe cineva în
faţă. A arunca cuiva în faţă. A privi pe
cineva în faţă. A-i spune cuiva adevă-
rul în faţă. A vorbi pe faţă. A da pe fa-
ţă. A ieşi cu faţa curată A-i cânta cucul
din faţă.. L-a lovit peste faţă. 2. (ex-
presie a figurii cuiva; mină) Faţă po-
somorâtă. A citi ceva pe faţa cuiva. I s-
a lungit faţa. Ce faţă face! 3. (persoa-
nă, personaj) O faţă cunoscută. 4. (su-
prafaţă a apei, a pământului; partea
lustruită a unui obiect) Faţa apei. Pe
faţa pământului. Faţa unei monede.
Feţele unei prisme. A cerceta ceva pe
toate feţele. A dispărea de pe faţa pă-
mântului. 5. (înfăţişare, aspect) Adevă-
rata faţă a lucrurilor. Noile clădiri au
schimbat faţa oraşului.
Favoare s. f. (avantaj, bunăvoinţă) În
favoarea cuiva. De favoare. A copleşi
cu favoruri. A renunţa la ceva în favoa-
rea cuiva. A câştiga o favoare. A se bu-
cura de o favoare. A face cuiva o fa-
voare.
Favorabil 1. adj. (prielnic; binevoitor)
Timp favorabil. Teren favorabil. Mo-
ment favorabil. Circumstanţe favorabi-
le. A veni într-un moment favorabil. A
face o impresie favorabilă. A apărea
într-o lumină favorabilă. A înfăţişa, a
descrie într-o lumină favorabilă. A fi
123
favorabil cuiva. 2. adv. Cererea a fost
primită favorabil.
Făină s. f. (produs alimentar) Făină de
grâu, de porumb, de secară, de muştar.
Făină integrală. Lamura, fruntea făinii.
A cerne făină prin sită. A da prin făină.
A fi scump la tărâţe şi ieftin la făină.
Fântână s. f. (groapă adâncă pietruită
care serveşte la alimentarea cu apă)
Fântână adâncă. Fântână arteziană.
Roata fântânii. Apă de fântână. A face,
a săpa o fântână. A merge după apă la
fântână. A scoate, a lua apă proaspătă
din fântână. A căra apă la fântână. 2.
(construcţie care adăposteşte o sursă
de apă) Fântânile oraşului. Fântână de
marmură.
Fecior 1. s. m. (fiu, băiat) Feciorul
meu. A primit o scrisoare de la fecior.
2. (flăcău) Un fecior frumos.
Fel 1. s. n. (mod de a fi sau de acţio-
na; varietate, soi, gen) Mai multe feluri
de obiecte. Un fel de pălărie cu pene.
Fel de fel de… Tot felul de.... De mai
multe feluri. Fel de viaţă. Fel de a acţi-
ona, de a se purta, de a vorbi. Într-un
fel. În felul acesta. În orice fel. Într-un
fel sau altul. În niciun fel. Fiecare în
felul său. Îndrăgostită în felul ei. A fi
liniştit de felul său. A nu face niciun fel
de efort. Există mai multe feluri de ma-
şini de scris. Sunt timid de felul meu.
Aşa e felul lui de a fi. E un fel de a
spune. Într-un anumit fel are dreptate.
E un fel de geniu. Nu e felul meu (de a
mă purta). Sunt frumoase fiecare în
felul său. Ce fel de haine poartă? Ce
fel de om e? În ce fel? 2. (sortiment de
mâncăruri) Un fel de mâncare foarte
gustos. Ne-au servit două feluri de
mâncare. La banchet s-au servit mai
multe feluri de mâncare.
A felicita v. tr. (a adresa cuiva cuvin- umezeală. A vrut să mă ferească de
te de laudă cu ocazia unei aniversări, acest şoc. 2. (a da deoparte, a trage
a unui succes) A felicita pe cineva din înapoi pentru a evita ceva) A-şi feri
inimă. A felicita pe cineva pentru pro- ochii. Să ne ferească Dumnezeu! 3. v.
movarea examenului, cu prilejul unei intr. Ferească Dumnezeu! Doamne fe-
avansări, promovări. A felicita un prie- reşte! 4. v. pron. (a se păzi, a se apă-
ten cu ocazia căsătoriei. L-am felicitat ra) A se feri de frig, de răceală, de soa-
de ziua lui. L-am felicitat pentru succe- re. A se feri de duşmani, de câini. Fe-
se. reşte-te de omul cel rău! Feriţi-vă de
linguşitori. 5. (a se da deoparte, a se
Felicitare s. f. (acţiunea de a felicita; trage înapoi pentru a evita ceva) A se
ilustrată, bilet, scrisoare adresată cui-
feri de o lovitură. A se feri de un bici-
va pentru a-l felicita) Scrisoare de feli-
clist. Fereşte-te să nu te vadă. Se ferea
citare. A trimite o felicitare. A primi
să-i întâlnească privirea. Ferindu-se de
multe felicitări. Felicitările mele! Since-
un pieton, s-a ciocnit de o altă maşină.
re felicitări de ziua naşterii!
Fericire s. f. (stare de mulţumire su-
Felie s. f. (bucată subţire tăiată dintr-
fletească, de satisfacţie deplină) A
un aliment) O felie de pâine. O felie de
simţi o mare fericire. A fi în culmea fe-
lămâie. O felie de cârnat. O felie de
ricirii. A distruge fericirea cuiva. A de-
pâine unsă cu unt. Câteva de felii de
plânge fericirea pierdută. A fi plin de
salam. A tăia şunca în felii.
fericire. A radia de fericire. A găsi feri-
Femeie s. f. (persoană adultă de sex cirea în muncă. Banii nu aduc fericirea.
feminin) O femeie frumoasă, tânără, 2. (care aduce fericire, provoacă mul-
energică, atractivă, impozantă, seducă- țumire) Întâmplare fericită. Idee ferici-
toare, arţăgoasă. O femeie de lume. O tă.
femeie din popor. A iubi o femeie. A
Fericit adj. (care se află într-o stare
alerga după femei. de fericire) Om fericit. Familie fericită.
Fereastră 1. s. f. (deschizătură în pe- Viaţă fericită. O alegere fericită. O ex-
retele unei clădiri, al unui vehicul prin presie fericită. O căsătorie fericită. A fi
care intră aerul şi lumina) Fereastră foarte fericit de ceva. A fi cel mai fericit
dublă. Fereastră oarbă. Tocul ferestrei. om din lume. E un om fericit. Sunt feri-
Gol pentru / de fereastră. O fereastră cit că te întâlnesc. Vom fi şi noi fericiţi.
ovală. Fereastră mică de acoperiş. A
A fi 1. v. intr. (a exista, a avea fiinţă)
privi pe fereastră. A scoate capul pe
A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea.
fereastră. A sări pe fereastră. A arunca
Sunt oameni care nu se tem de moarte.
ceva pe fereastră. A închide, a deschi-
Nu mai e pâine. Nu e nici ţipenie de om.
de fereastra. Fereastra dă în stradă,
Fie două dreptunghiuri egale. 2. (a trăi)
spre parc. 2. (oră neocupată din pro-
Cât vom fi. De când sunt pe lume. El
gramul unui profesor sau student) A
nu mai este. 3. (a se afla, a se găsi) A
avea o fereastră între două cursuri.
fi acasă, în oraş, la ţară, la munte, la
A (se) feri 1. v. tr. (a păzi, a apăra) A mare. A fi din Moldova. Aici sunt, aici
feri pe cineva de un pericol, de o pri- rămân. Maşina e în garaj. Cheile sunt
mejdie, de boală, de decepţii, de influ- în uşă. Cartea este pe masă. Cine e
enţe dăunătoare. A-şi feri cărţile de acolo? Din ce loc eşti? Din ce regiune
sunteţi? 4. (a se întâmpla, a se petre-
124
ce) N-a fost nimic deosebit. Ultimul cu-
tremur mare a fost în martie 1977.
Vernisajul va fi mâine. Premiera e astă
seară. Aşa a fost să fie. 5. (a costa)
Cât sunt cireşile? Cât este un litru de
lapte? 6. (ca verb copulativ) A fi bucu-
ros, trist, mare, mic. E un băiat cumse-
cade. Fratele meu este profesor. Furtul
este un delict. Sufrageria este o încăpe-
re spaţioasă. Pământul e rotund. Vre-
mea e frumoasă. Nu poate fi adevărat.
Copilul e al lui. Cartea e a mea. Ea e
totul pentru mine. Nu e cine ştie ce. Nu
fi copil! Ce-i asta?
Ficat s. m. (organ intern care îndepli-
neşte funcţii importante în organism)
Ficat de pasăre. Pate de ficat. Pate de
ficat de gâscă. A fi bolnav de ficat.
Fiecare 1. pron. nehot. (şi unul, şi
altul; fiecine) Fiecare dintre noi trebuie
să ajute. Se întoarce fiecare la locul
său. Luaţi câte un măr fiecare. I-a dat
fiecăruia câte o carte. Fiecare cu noro-
cul lui trăieşte. 2. adj. Fiecare om. Fie-
care copil. Fiecare om are câte o me-
teahnă. Au intrat în fiecare casă. Să
punem fiecare lucru la locul său.
Fier 1. s. n. (metal greu) Minereu de
fier. Fier roşu. Fier forjat. Bară de fier.
Unelte de fier. Epoca fierului, de fier. A
însemna cu fierul roşu. Bate fierul cât e
cald. Fier pe fier ascute. A colecta fier
vechi. A arunca ceva la fier vechi. (fig.)
Mână de fier. Disciplină de fier. A avea
o sănătate de fier. A urmări ceva cu o
voinţă de fier. 2. (nume dat unor obi-
ecte făcute din fier) Fier de plug. Fier
de călcat. Fier de frizat. 3. (la pl. cătu-
şe) A pune un prizonier în fiare.
A fierbe 1. v. intr. (a începe să se
transforme în vapori sub influenţa
căldurii) Apa fierbe la 100 grade C. 2.
(a se afla în apa care fierbe) Supa fier-
be încet. Lăsaţi să fiarbă o oră. 3. (a
125
fermenta) Mustul fierbe. Dulceaţa fier-
be. Vinul a fiert. 4. (fig. a fi într-o stare
de mare agitaţie) A fierbe de mânie. A
fierbe de nerăbdare. A fierbe sângele
în cineva de mânie. Spiritele fierb. 5.
(fig. a vui, a răsuna de zgomot) Văz-
duhul fierbe de strigăte. Vântul fierbe.
Marea fierbe. 6. v. tr. (a introduce ce-
va în apa care fierbe) A fierbe apa de
băut, laptele, carnea, cartofii, legume,
paste făinoase. A fierbe ceva la foc po-
trivit, la un foc mic. A fierbe rufe, o se-
ringă.
Fierbinte adj. 1. (foarte cald) Soare
fierbinte. Vară fierbinte. Ceai fierbinte.
Izvoare fierbinţi. Aerul e fierbinte. Suflă
un vânt fierbinte. 2. (fig. foarte puter-
nic, înfocat) Dorinţă fierbinte. Dragoste
fierbinte. Rugă fierbinte. Patriotism
fierbinte. A vărsa lacrimi fierbinţi. 3.
adv. A crede fierbinte în ceva. A se ru-
ga fierbinte.
Figură 1. s. f. (expresie a feţei) O figu-
ră lungă, rotundă. A avea o figură co-
mună. A face o figură tristă, nenorocită.
2. (imagine a cuiva sau a ceva, redată
cu mijloace plastice) O figură ome-
nească. Figură plană în spaţiu. A de-
senat câteva figuri pe o bucăţică de
hârtie. Vezi figura 5. 3. (fiecare dintre
piesele de joc) A aranja figurile pe ta-
bla de şah. A muta, a lua o figură. 4.
(persoană, personalitate) Marile figuri
ale secolului. A fi o figură importantă,
dominantă a timpului său. 5. (poziţie
sau ansamblu de poziţii şi de mişcări)
Figură de dans, de balet. A exersa fi-
gurile unui dans.
Fiică s. f. (fată, copilă) Fiica cea mare.
Fiica cea mică. Fiică adoptivă. Fiica
vărului meu. O fiică de regi. Fiicele
Evei.
Fiinţă 1. s. f. (vietate; om, persoană)
Fiinţă umană. Fiinţele vii. Fiinţe extra-
terestre, supranaturale. Fiinţe şi lu-
cruri. Fiinţa supremă. Fiinţa iubită.
Omul e fiinţă socială. E o fiinţă timidă.
Eşti o fiinţă nerecunoscătoare. Ce fiinţă
insuportabilă! 2. (existenţă, viaţă) A da
fiinţă. A lua fiinţă. A-şi păstra fiinţa.
Film 1. s. n. (bandă) A da un film la
developat. 2. (creaţie cinematografică)
Film de scurt, de lung metraj. Film alb-
negru, în culori, color. Film mut, sonor,
vorbit. Film în versiune originală, du-
blat. Film pe ecran lat. Film de televizi-
une. Film de ficţiune, artistic. Film do-
cumentar. Film de actualităţi. Film mu-
zical, poliţist, de aventuri, de groază,
de suspans, ştiinţifico-fantastic. Film
de animaţie, de desene animate. Film
educativ, didactic. Film muzical. Film
publicitar. Film serial. Film foarte prost.
A scrie scenariul pentru un film. A tur-
na un film. A juca într-un film. A pre-
zenta, a proiecta un film. A da un film
la televizor. Filmul rulează la cinemato-
graful din cartier. O întâmplare absolut
ca-n filme. E ca-n filme!
Fin 1. adj. (de cea mai bună calitate)
Mâncăruri fine. Sare fină. Mazăre fină.
Lichioruri, vinuri fine. Porţelan fin. Ţe-
sături fine. Dantelă fină. Poşetă de pie-
le fină. Rufărie fină. Aur, argint fin.
Nisipul este fin. 2. (delicat, gingaş)
Mâini, glezne, degete fine. Talie fină. A
avea nas fin. Zâmbet fin. 3. (subtil,
ingenios) Spirit fin. Ironie fină. Cu fină
viclenie. 4. (sensibil, ascuţit) A avea
auzul fin. A avea un nas fin. A avea un
simţ fin pentru ceva. 5. (fig. distins)
Om fin. Maniere fine. 6. adv. A măcina
fin.
Fir 1. s. n. (produs care se obţine din
torsul manual sau din filarea mecani-
că a fibrelor textile) Fir de aţă. Fir de
in, de cânepă, de lână, de bumbac, de
mătase, de nailon. Fir de bătătură, de
126
urzeală. A depăna fire. A tăia o ţesătu-
ră pe fir. A i se duce un fir la ciorap.
(fig.) Firul întâmplărilor, gândurilor,
ideilor. Firul vieţii, zilelor. Fir conducă-
tor, călăuzitor, roşu. A trece ca un fir
roşu. A pierde, a relua firul ideilor. A
relua firul poveştii. A prinde firul. 2.
(sârmă) Fir electric. Fir de conexiune.
Fir de telefon. Fir direct. La celălalt ca-
păt al firului. Telegrafie fără fir. Tele-
fonul fără fir. A intra, a se băga pe fir.
3. (şuviţă subţire de aur sau argint
folosită la cusături de podoabă) Brode-
rie de fir. 4. (fiecare din elementele de
forma unui fir; bob) Fir de păr. Fir de
iarbă. Fir de lăcrămioară. Fir de pai. Fir
de praz, de usturoi. Cinci fire de tran-
dafir. Fir de nisip, de praf, de piper. A
găsi un fir de păr în ceva.
Fire 1. s. f. (natura înconjurătore,
lume) Legea firii. Împotriva firii. E în
firea lucrurilor. 2. (caracter, tempera-
ment) O fire energică, pătimaşă. Om în
toată firea. Peste fire. A avea, a fi o fire
veselă. A fi slab, tare de fire. A fi mo-
rocănos din fire. A fi melancolic din
fire. A fi răbdător, iute din fire. A nu-şi
putea schimba firea. A nu fi în toată
firea. Nu-mi stă în fire. E bun din fire.
Deprinderea se face fire. Sunt firi şi
firi. Năravul din fire n-are lecuire. 3.
(minte, cuget) O fire de poet.
Firesc 1. adj. (conform legilor naturii)
Ton, gest, limbaj firesc. Atitudine fi-
rească. Nevoi fireşti. Evoluţie firească.
În mod, în chip firesc. A avea un fel
firesc de a fi. A trata pe cineva cu fi-
rească amabilitate. Aşa o să pară mai
firesc. 2. (de la sine înţeles) E un lucru
firesc. E firesc să fie aşa. E firesc să….
3. (substantivat; naturaleţe) Firescul
lucrurilor.
Fireşte adv. (bineînţeles, desigur) Fi-
reşte că vin. Fireşte, am telefonat ime-
diat. Te aşteptai, fireşte, la succes. Ai
dreptate fireşte. Fireşte, n-o să pretind
că…
Fiu s. m. (băiat) Fiu legitim, nelegitim,
natural, adoptiv. Fiu vitreg. Fiul cel
(mai) mare, mic. Din tată în fiu. Fiu spi-
ritual. Fiu risipitor. Fii satului. Îl consi-
der ca pe fiul meu.
Fix 1. adj. (care nu poate fi mutat sau
mişcat) Punct fix. Domiciliu fix. Adresă
fixă. Stea fixă. A avea o privire fixă. 2.
(care prezintă stabilitate) Preţuri, veni-
turi fixe. Salariu fix. La o dată fixă. A
mânca la ore fixe. 3. (exact, precis)
Spectacolul începe la ora şase fix. Fix
în clipa în care… 4. adv. A privi fix pe
cineva. A se uita fix în ochii cuiva. A
ajunge la fix. A veni, a sosi, a pica la
fix.
A (se) fixa 1. v. tr. (a prinde, a întări)
A fixa o scândură. A fixa ceva în cuie,
în şuruburi. A fixa un afiş. 2. (a privi
ţintă la ceva sau la cineva) A fixa pe
cineva cu privirea. A-şi fixa ochii, privi-
rea, atenţia asupra unui lucru. 3. (a
stabili) A fixa un termen. A fixa cu ci-
neva o întâlnire. A fixa locul, ora unei
întâlniri. A fixa un itinerariu. A fixa pre-
ţurile, un impozit. A fixa o regulă. A
fixa atribuţiile cuiva. 4. v. pron. (a se
stabili definitiv într-un loc) A se fixa la
oraş.
Fizică s. f. (ştiinţă care studiază
structura şi proprietăţile generale ale
materiei) Fizică moleculară, cuantică,
atomică, nucleară. Fizică, experimenta-
lă, aplicată. Legile fizicii. Manual de
fizică. Ora de fizică. Student la fizică. A
studia fizica.
Flacără 1. s. f. (partea luminoasă care
se înalţă dintr-un corp aprins) Flacăra
unei lumânări, a unui chibrit. Flacără
tremurătoare, vie. Flăcările incendiului.
127
Flacăra olimpică. Flăcările iadului. A
arde cu flacără. A izbucni în flăcări. A
fi în flăcări. A scoate flăcări. A arunca
flăcări. A trece, a da prin flacără. A
stinge flăcările. A fi mistuit de flăcări.
A cădea pradă flăcărilor. 2. (fig. înflă-
cărare, pasiune) Flacăra tinereţii. Fla-
căra dragostei, a pasiunii. Flacăra ge-
niului.
Flămând adj. (căruia îi este foame)
Lup flămând. (fig.) Priviri flămânde. A
fi flămând. A se aşeza flămând la ma-
să. S-a întors flămând şi însetat.
Floare 1. s. f. (corola variat colorată a
plantelor) Flori naturale. Floare de crin.
Flori de lămâiţă. Tei plin de flori. A fi în
floare. A-şi scutura florile. Cireşii sunt
în floare. Albinele zboară din floare în
floare. Geam acoperit cu flori de ghea-
ţă. 2. (orice plantă care face flori) Flori
de grădină, de seră, de câmp, de mun-
te. Flori artificiale. Floare îmbobocită,
înflorită, deschisă. Floare bătută. Floa-
re ofilită, veştezită. Flori mirositoare.
Strat de flori. Ghiveci de flori. Buchet,
coroană, jerbă, ghirlandă de flori. Piaţă
de flori. Imprimeu de flori. A cultiva
flori. A uda florile. A tăia flori. A pune
flori într-o vază. A-şi pune o floare în
păr. A purta o floare la butonieră. Cu o
floare nu se face primăvara. 3. (partea
cea mai de seamă, cea mai aleasă din
ceva) Floarea societăţii. Floarea tinere-
tului.
Fluier 1. s. n. (instrument muzical)
Fluierul ciobanului. A cânta, a zice din
fluier. A-şi tăia un fluier din răchită. 2.
(mic instrument cu care se dau diferi-
te semnale) Fluierul arbitrului. 3. (şuie-
rătură) Fluierul final.
Fluture 1. s. m. (nume generic dat
insectelor cu patru aripi, viu colorate)
Fluture de zi. Fluture de noapte. Flutu-
re pestriţ. Cămaşă cu fluturi. A alerga
după fluturi. A prinde, a colecţiona flu-
turi. Fluturele zboară din floare în floa-
re. Zboară ca un fluture din floare în
floare. 2. (fel de înot) A înota (în stil)
fluture.
Foaie 1. s. f. (bucată de hârtie; filă)
Foaie de hârtie. Foaie goală. Foaie de
carte, de caiet. Foaie de titlu. Foaie de
prezenţă. Foaie de observaţie. A îndoi o
foaie. A scrie o întreagă foaie. A rupe o
foaie din caiet. A întoarce, a da foaia.
2. (bucată dintr-un material foarte
subţire) Foaie de tablă, de placaj. 3.
(frunză) Foaie verde. Foaie de viţă, de
tutun, de porumb, de dafin. Foi de var-
ză. Foaie de ceapă. 4. (bucată de pân-
ză utilizată în toată lăţimea ei la con-
fecţionarea unui obiect de îmbrăcă-
minte) Fustă dintr-o foaie. Fustă din
patru foi. 5. (aluat întins din care se
fac plăcinte, tăieţei) Foaie de aluat. Foi
de plăcintă. A număra foile din plăcin-
tă.
Foame 1. s. f. (senzaţie provocată de
dorinţa de a mânca) Muritor de foame.
A-i fi cuiva foame. A avea o foame de
lup. A fi hămesit, lihnit, lat, leşinat de
foame. A răbda de foame. A muri de
foame. A-şi înşela foamea. A-şi ameţi,
a-şi astâmpăra foamea. A-şi potoli
foamea. A face foame. Foamea e cel
mai bun bucătar. 2. (fig. dorinţă ne-
stăvilită; lăcomie) Foame de dreptate.
Foarfece 1. s. n. (unealtă de tăiat) O
pereche de foarfece. Foarfece de un-
ghii. Foarfece de croitorie. Foarfece de
chirurg. Foarfece de tăiat sârmă, de
tăiat metale, pentru tuns copacii. Foar-
fece de tinichigiu. Foarfece de grădi-
nar. Foarfece de tuns lâna. 2. (săritură
practicată în unele sporturi) A executa
o săritură în foarfecă. A face o foarfecă
adversarului.
128
Foarte adv. (ajută la formarea super-
lativul absolut) Foarte bogat, frumos.
Foarte mulţumită. Foarte plictisit. Foar-
te puţin. Foarte devreme, târziu, ade-
sea, lesne. Foarte de dimineaţă. Foarte
la modă. A fi foarte talentat, priceput. A
fi foarte guraliv, nervos. A-i fi cuiva
foarte foame, sete, frică, frig. E foarte
simplu. E foarte probabil. E foarte frig.
E foarte amabil din partea dvs. A pus
foarte mult zahăr. M-au supărat foarte
mult. Aceasta este o informaţie foarte
preţioasă. E foarte limpede că….
Foc 1. s. n. (ardere cu flacără) Foc de
lemne. Foc viu, mocnit, stins. Foc de
vreascuri. Foc de tabără. Limbi de foc.
A face, a aprinde focul. A sufla în foc.
A aţâţa focul. A pune lemne pe foc. A
stinge focul. A lăsa focul să se stingă.
A arunca ceva în foc. A se încălzi, a se
usca la foc. A pune oala pe foc. A pune
mâncarea la foc. A fierbe, a coace ceva
la foc mic, moale, potrivit, mare, iute,
tare. A cere, a da cuiva un foc. A nu fi
decât un foc de paie. Focul arde în so-
bă. Nu te juca cu focul. Până nu faci foc
nu iese fum. 2. (incendiu) A da, a pune
foc unei case. A lua foc. A localiza fo-
cul. A fi distrus de foc. Focul a distrus
un cartier întreg. 3. (împuşcătură; lup-
tă, război) Armă de foc. Trei focuri de
revolver. Focul inamicului. Foc de arti-
lerie. Foc de baraj. Botezul focului. Foc
razant, încrucişat, continuu. În focul
luptei. A deschide focul. A trage un foc.
A înceta focul. A se afla între două fo-
curi. A reuşi din primul foc. A intra în
foc. 4. (fig. entuziasm, înflăcărare) Fo-
cul tinereţii, dragostei. Sărutare plină
de foc. 5. (fig. durere, chin, necaz) A
avea un foc la inimă. A-şi vărsa focul.
Nimeni nu ştie focul meu. I-a spus tot
focul lui. Mare foc a căzut pe capul nos-
tru. 6. (adverbial) Frumoasă foc. Foc
de frumoasă. Urâtă foc. Foc de urâtă.
Proastă foc. Foc de proastă. Scump foc. acest tablou, florile se detaşează pe un
Foc de scump. E harnic, iute foc. fond întunecat. 4. (totalitatea mijloace-
lor materiale şi băneşti de care dispun
Folos s. n. (câştig moral sau material) o societate, o asociaţie) Fond de sala-
Foloase materiale. Multe foloase. O ac- rii. Plasament, deturnare de fonduri.
ţiune fără folos imediat. De mare folos. Fond de rulment. Fond de amortizare,
În / pentru folosul meu personal. Folo- de investiţii, de rezervă. Fondul (de
sul public. A aduce cuiva folos. A avea cărţi) al unei biblioteci. 5. (probă spor-
folos din ceva. A trage foloase din ce- tivă care se desfăşoară la distanţe
va. A fi în / spre / pentru folosul cuiva. mari) Probă, alergare, cursă de fond.
A fi de folos cuiva. A studia cu folos. A
citi o carte cu folos. A munci fără niciun A (se) forma 1. v. tr. (a înfiinţa, a fon-
folos. Unul cu foloasele, altul cu po- da; a face) A forma o echipă de lucru, o
noasele. Ajutorul dumitale nu e de nici- asociaţie, un cerc, o comisie. A-şi forma
un folos. Ce folos de tine că eşti inteli- o clientelă. A forma un nou guvern. A-şi
gent dacă…. Cu ce vă pot fi de folos? forma o părere, o convingere. A-şi for-
Ce folos ai avea să…? ma o deprindere. A-şi forma stilul. În
acest loc râul formează un cot. 2. (a
A (se) folosi 1. v. tr. (a întrebuinţa, a educa, a creşte) A forma cadre tinere
utiliza) A folosi ceva pentru un anumit de specialişti. A forma tânăra genera-
scop, în scop personal. A folosi fiecare ţie. 3. (a alcătui, a reprezenta) A forma
minut liber pentru ceva. A folosi un un număr de telefon. Părţi care for-
manual în procesul de învăţământ. Fo- mează un tot. Elemente care formează
losiţi batista când strănutaţi. 2. v. intr. un ansamblu. Delegaţii lor formează
(a fi de folos, a servi la ceva) Aceasta majoritatea. 4. v. pron. (a lua naştere)
nu foloseşte la nimic. La ce folosesc S-a format un nou cartier al oraşului.
toate astea? 3. v. pron. (a avea sau a Pe podea s-a format o băltoacă. Trenul
trage folos din ceva; a profita) A se s-a format pe linia a patra. Deprinderile
folosi de un dicţionar. A se folosi de se formează cu timpul. Cum s-a format
drepturile sale. A se folosi de puterea, pământul?
de poziţia sa. A se folosi de un prilej,
de ajutorul cuiva. Infirmul se folosea de Formare s. f. (acţiunea de a forma)
o cârjă. În afacerea asta s-a folosit de Formarea embrionului. Formarea nori-
un om de paie. lor. Formarea unei asociaţii. Formarea
unui popor, a unei naţiuni, a unei limbi.
Folositor adj. (care aduce folos) Ani- Formarea cuvintelor prin derivare.
male folositoare. Sfat folositor. Acţiune Formarea viitorilor profesori. Formarea
folositoare oamenilor. A fi folositor la caracterului, gustului. Formarea unor
ceva. Ar fi mai folositor să… deprinderi. A fi în curs de formare. A
însărcina pe cineva cu formarea unui
Fond 1. s. n. (conţinut) Fondul şi for- nou guvern.
ma unei opere. Acuzaţie lipsită de fond.
A examina fondul problemei. E o ches- Formă 1. s. f. (înfăţişare, aspect exte-
tiune de fond. În fond, tu ai dreptate. rior) Formă adecvată. Formă geometri-
2. (ansamblul trăsăturilor esenţiale că. Formă de relief. Forme pline, graţi-
ale caracterului unei persoane) A avea oase, atrăgătoare. Medicament sub
un fond bun. 3. (culoare de bază) Fon- formă de tablete. În formă de... Sub
dul unui tablou. Fondul unei stofe. În formă de... De / cu aceeaşi formă. Fără
129
nicio formă. A avea o formă. A fi de
formă pătrată, sferică. A se prezenta
sub forma de… A îmbrăca o anumită
formă. A-şi schimba forma. A da o
anumită formă unui obiect. A da o pri-
mă formă unui text. Pământul are for-
ma unei sfere uşor turtite la poli. Ce
formă are? 2. (mod de existenţă) For-
me de viaţă. Forme ale materiei, ale
energiei. Forme ale conştiinţei sociale.
Formă de civilizaţie. Formă de guver-
nământ, de stat. 3. (stare de maximă
capacitate de efort a organismului) A
fi, a se simţi în formă. A se menţine în
formă. A-şi recăpăta forma. E într-o
formă extraordinară. 4. (tipar care se
foloseşte pentru a fabrica diferite obi-
ecte) Formă de cozonac, de îngheţată,
de tort. Forme de turnătorie. A pune
aluatul în forme. A tăia aluatul cu for-
me. A turna metalul într-o formă. 5.
(învelişul sonor) Conţinutul şi forma
cuvântului. 6. (totalitatea mijloacelor
prin care se exprimă conţinutul unei
opere de artă) Forma şi fondul operei
literare. Poezii cu formă fixă.
Formidabil adj. (care uimeşte prin
însuşiri neobişnuite) Un tip formidabil.
Un film formidabil. O carte formidabilă.
O idee formidabilă. Un noroc, o ocazie
formidabil(ă). O lovitură formidabilă de
pumn. Un zgomot formidabil. Am petre-
cut o seară formidabilă. E formidabil!
A (se) forţa 1. v. tr. (a constrânge) A
forţa pe cineva să-şi dea demisia. Este
forţat să tacă. L-a forţat să mărturi-
sească. Dacă nu-i place mâncarea, nu-l
forţaţi. 2. (a supune unui efort prea
mare) A forţa o uşă. A forţa broasca
uşii. A forţa motorul. A-şi forţa vocea. A
forţa ritmul. X forţează şi ajunge pri-
mul. 3. (a trece peste un obstacol) A
forţa un râu. 4. v. pron. (a se strădui)
Trebuie să te forţezi să mănânci. Medi-
camentul e amar, trebuie să mă forţez
130
ca să-l înghit. Dacă nu ţi-e foame, nu te
forţa. Se forţează să surâdă.
Forţă 1. s. f. (putere fizică, vigoare)
Forţă fizică, musculară. Forţă hercule-
ană. Plin de forţă. A avea forţă. A-şi
cruţa forţele. A-şi recăpăta forţele. A
lovi cu toată forţa. A prinde forţe noi. A-
şi irosi forţele. A fi lipsit de forţă. 2.
(putere; energie) Forţele naturii. Forţa
vântului. Uragan de o forţă neobişnui-
tă. Forţa aburului. Forţă spirituală. For-
ţa unei lovituri, a unei explozii. 3. (pu-
tere de constrângere, violenţă) A folosi
forţa. A recurge la forţă. A face uz de
forţă. A ataca în forţă. A lua pe cineva
cu forţa. A obţine ceva prin forţă. A-şi
recupera, a-şi concentra forţele. A lupta
cu forţe egale. A ceda în faţa forţei. A
se descurca cu forţe proprii. A renunţa
la folosirea forţei. 4. (mărime care ca-
racterizează acţiunea mecanică exerci-
tată de un sistem fizic asupra unui
corp) Forţă motrice. Forţa atracţiei uni-
versale. Forţă centrifugă, centripetă, de
inerţie.
Fotbal s. n. (joc sportiv) Fotbal profe-
sionist, amator. Echipă, club de fotbal.
Teren, meci, campionat de fotbal. A
juca fotbal.
Fotoliu s. n. (scaun mare capitonat,
cu spătar) Fotoliu capitonat. Fotoliu pe
rotile. A se aşeza într-un fotoliu.
Fraged 1. adj. (crud) Iarbă fragedă.
Muguri fragezi. Legume fragede. Fasole
verde fragedă. Verde fraged. 2. (care
provine de la animale tinere) Carne
fragedă. 3. (gingaş) Piele fragedă.
Obraji fragezi. 4. (tânăr; gingaș, plă-
pând) Copil fraged. Vârstă fragedă.
Frate 1. s. m. (persoană de sex mas-
culin considerată în raport cu altă
persoană născută din aceiaşi părinţi)
Frate bun, adevărat, drept, vitreg. Fraţi
gemeni. Frate de lapte, de cruce. Fraţi
de arme. Fraţi născuţi din acelaşi tată,
din aceeaşi mamă. Fratele cel mare.
Fratele cel mic. Fratele meu mai mic.
Fraţi siamezi. Ură de fraţi. A se avea
ca fraţi. A împărţi ceva ca între fraţi. E
fratele meu. Mi-e ca un frate. Frate,
frate, dar brânza-i pe bani. Zici că-s
fraţi. 2. (termen de adresare) Ei, frate,
cum o mai duci? 3. (călugăr) E frate
într-o mănăstire.
A (se) frământa 1. v. tr. (a amesteca)
A frământa aluatul, pâinea, lutul, cea-
ra. A frământa noroiul, pământul cu
picioarele. 2. (fig. a examina sub toate
aspectele) A frământa un plan. A-şi
frământa capul, mintea, creierii. 3. (a
învârti, a răsuci) A-şi frământa batista
în mână, în mâini. A-şi frământa mâini-
le. 4. (a nelinişti) A-l frământa pe cine-
va gândurile, grijile. A fi frământat de
griji, de gânduri. Gândul acesta, grija
aceasta mă frământă. 5. v. pron. (a se
agita) A se frământa cu mintea.
A frâna 1. v. intr. (a încetini sau a
opri mersul unui vehicul cu ajutorul
frânei) A frâna brusc, la timp, prea târ-
ziu. A frâna la coborâre, la curbă. 2. v.
tr. (fig. a împiedica) A frâna evoluţia
unui proces. A frâna progresul, dezvol-
tarea economiei. A frâna avântul cuiva.
Frână s. f. (dispozitiv pentru încetini-
rea sau oprirea unui vehicul în mişca-
re) Frână de mână. Frână de picior.
Frână de motor. Frână pe roţile din
spate. Frână cu / de ulei. Frână hidra-
ulică. Frână aerodinamică. Frâne bune,
slabe. A acţiona frâna. A bloca frâna. A
strânge, a lăsa frâna. A trage frâna de
mână. (fig.) A fi o frână pentru ceva, în
calea a ceva.
Frânghie s. f. (sfoară lungă) Frânghie
de rufe. Scară de frânghie. A întinde
frânghia.
131
A (se) freca 1. v. tr. (a mişca forţat un
corp pe suprafaţa altui corp; a lustrui)
A freca podeaua, parchetul, mobilele. A
freca argintăria. A freca rufele. A freca
o felie de pâine cu usturoi. A-şi freca
mâinile şi picioarele pentru a le încălzi.
A-şi freca mâinile de bucurie. L-a frecat
cu buretele pe spate. Îl freacă la frunte
cu oţet aromatic. 2. (a curăţa un obi-
ect, ştergându-l) A freca cratiţele. A
freca oala cu o perie. A freca o pată. 3.
(a amesteca) A freca ouăle cu zahăr. 4.
(a fricționa) A freca copilul cu un pro-
sop de baie. A freca pe cineva cu ză-
padă. 5. (fig. a se purta foarte aspru
cu cineva, a-l obliga la eforturi prea
mari) Examinatorul l-a frecat un ceas
întreg. L-a frecat toată ziua, ba cu una.
ba cu alta. 6. v. pron. A se freca cu un
prosop de baie, de un zid. A se freca la
ochi de oboseală. Freacă-te bine pe
spate.
Frecvent 1. adj. (care se întâmplă
des) Un fenomen frecvent. Accidente
frecvente. Frecvente averse de ploaie.
Un simptom frecvent în această boală.
O întrebuinţare frecventă. 2. adv. Cu-
vântul apare frecvent în text. Asta se
întâmplă frecvent. Se întâmplă frecvent
să...
Frică 1. s. f. (teamă) O frică groaznică,
îngrozitoare. Frica de pedeapsă. Frica
de a da greş. Frica de moarte. De frica
hoţilor. De frică să nu fie văzut. A-i fi
cuiva frică. A-i fi frică de cineva sau de
ceva. A i se face cuiva frică. A tremura
de frică. A încremeni de frică. A muri
de frică. A fi mort de frică. A băga frica
în cineva. A şti de frica cuiva. A-şi în-
vinge frica. A nu-i fi frică de nimic. Mi-e
frică să nu răcesc. Mi-e frică să nu
ajungă prea târziu. Frica păzeşte bos-
tănăria. Nu ştie ce-i frica. Mi-a fost o
frică! Nu-ţi fie frică!
Frig 1. s. n. (temperatură scăzută) Un
frig mare. Un frig pătrunzător, pişcător,
aprig, cumplit, straşnic. Senzaţie de
frig. Frig de moarte. Val de frig. A-l lua
pe cineva frigul. A-i fi cuiva frig la mâi-
ni, la picioare. A tremura, a dârdâi de
frig. A fi amorţit de frig. A avea mâinile
amorţite de frig. A-i pătrunde cuiva fri-
gul în oase. A îngheţa de frig. A fi în-
gheţat de frig. A înfrunta frigul. A muri
de frig. E frig. E frig al dracului. E un
frig de crapă pietrele. Se lasă frig. L-a
răzbit frigul. Mă ia cu frig. 2. (la pl.
tremur care precede o stare febrilă)
Bolnav de friguri. Friguri galbene. Fri-
guri de baltă. (fig.) Frigurile examene-
lor. Frigurile creaţiei. A avea friguri. A fi
scuturat de friguri.
A (se) frige 1. v. tr. (a prepara un ali-
ment expunându-l direct focului) A
frige carnea, un peşte. A frige la grătar.
2. (a produce o senzaţie de arsură) A-l
frige pe cineva cu ţigara. (fig.) Un vânt
rece îi frigea obrazul. 3. v. intr. (a răs-
pândi căldură mare) Soarele frige. La
amiază nisipul frigea. Soba, caloriferul
frige. 4. v. pron. (a-şi provoca o arsu-
ră) A se frige la mână, la degete. A se
frige la limbă cu supă. A se frige la so-
bă. Nu atinge cratiţa, ai să te frigi. 5.
(fig. a se păcăli, a se înşela) S-a fript!.
Cine s-a fript cu ciorbă suflă şi în iaurt.
Frigider s. n. (dulap cu agregat frigo-
rigen) A pune ceva în / la frigider. A
dezgheţa frigiderul.
Friptură s. f. (fel de mâncare) Friptură
de porc, de viţel, de vacă. Friptură în
sânge. Friptură împănată cu usturoi. O
felie de friptură rece. Friptură la tavă.
Friptură la grătar. A pune friptura la
foc.
Front 1. s. n. (locul unde se dau lupte
în timp de război) Frontul de est, de
vest. A merge pe front. A fi pe front. A
132
trimite pe cineva pe front. A muri, a
cădea pe front. A ataca pe un front
larg. A rupe, a sparge, a străpunge
frontul. 2. (formaţie) A ieşi în faţa fron-
tului. 3. (fig. grup organizat) A forma
un front comun. A face front comun
împotriva cuiva sau a ceva. 4. (strat)
Front de aer rece, cald. Front arctic.
Front de ploi.
Fruct s. n. (rod) Fructele pământului.
Fructe dulci, acre, verzi, coapte. Fructe
timpurii, târzii. Fruct zemos. Fructe
proaspete. Fruct viermănos, putred,
stricat. Fruct bătut. Fructe uscate, coap-
te, verzi. Coaja, pulpa, sâmburii unui
fruct. Coacerea fructelor. Culesul fruc-
telor. Salată de fructe. Suc de fructe. A
face compot, dulceaţă de fructe. 2. (fig.
produs, profit, rezultat, beneficiu)
Fructul unei bogate activităţi.
Frumos 1. adj. (care place) Un copil
frumos. O fată frumoasă. Femeie fru-
moasă, frumoasă foc, al dracului de
frumoasă. Ochi frumoşi. Privelişte fru-
moasă. Peisaj frumos. O carte frumoa-
să. A se face frumoasă. 2. (care trezeş-
te satisfacţie sub aspect moral) Vorbe
frumoase. Comportare frumoasă. A
face un gest frumos. Ar fi mult prea
frumos. Toate astea-s bune şi frumoa-
se, dar.... Frumoase lucruri aflu despre
tine! Frumoasă ispravă! Frumoasă
idee, n-am ce zice. 3. (remarcabil, de
valoare) O recoltă frumoasă. O avere
frumoasă. O situaţie frumoasă. Un
succes frumos. Rezultate frumoase. O
sumă frumoasă de bani. 4. adv. (în
mod plăcut, armonios) A cânta frumos.
Apartamentul arată foarte frumos. Nu-i
frumos să minţi. E prea frumos ca să
fie adevărat! Frumos îţi şade să... E
frumos din partea ta să... Stai frumos!
Te rog frumos. 5. (potrivit) A aranja
frumos în clasă. Rochia îţi stă, vine
frumos. Frumos te-ai mai aranjat. 6. s.
n. (calitate a obiectelor care provoacă
satisfacţie, emoţie estetică) Frumosul
în artă. A avea un pronunţat simţ al
frumosului.
Frumuseţe 1. s. f. (însuşire a ceea ce
este frumos) Frumuseţe spirituală. De
toată frumuseţea. A cânta frumuseţea
naturii. A vrăji pe cineva prin frumuse-
ţea sa. 2. (obiect, faptă, lucru frumos)
Frumuseţile naturii. A vedea frumuseţi-
le ţării. E o frumuseţe desăvârşită.
Frunte s. f. 1. (parte de sus a feţei
oamenilor) O frunte înaltă, teşită. Frun-
te brăzdată de riduri. A-şi încreţi frun-
tea. A-şi şterge fruntea. A-şi pleca frun-
tea. A-şi ridica fruntea. A trage pălăria
pe frunte. A merge cu fruntea sus. A-şi
câştiga pâinea cu sudoarea frunţii.
Fruntea sus! Ce ţi-e scris în frunte ţi-e
pus. 2. (fig. ceea ce este mai ales, mai
de seamă) Oameni de frunte. Fruntea
satului. În fruntea armatei. Loc de frun-
te. A fi în fruntea clasamentului. A sta
în fruntea mesei.
Frunză s. f. (organ principal al plan-
tei) Frunză de stejar, de arţar. Frunze
verzi, galbene, veştede, uscate. Căde-
rea frunzelor. A tremura ca o frunză.
Frunzele foşnesc. Frunzele îngălbe-
nesc.
Fugă 1. s. f. (goană) A veni în fugă, în
fuga mare. A lua la fugă pe cineva. 2.
(părăsire grabnică a unui loc pentru a
scăpa de o primejdie) Fugă ruşinoasă.
Fugă pe ascuns. Fuga populaţiei în fa-
ţa năvălitorilor. A-şi pregăti fuga din
timp.
A fugi 1. v. intr. (a alerga; a se perin-
da) A fugi repede, ca vântul, mâncând
pământul. A fugi ca un nebun. A fugi în
întâmpinarea cuiva. A fugi în faţa cui-
va, după cineva. Stâlpii fug prin faţa
ochilor noştri. 2. (a părăsi un loc în
133
grabă şi pe ascuns; a dezerta; a eva-
da) A fugi de cineva. A fugi de un peri-
col. A fugi de acasă, peste graniţă, în
străinătate. A fugi din închisoare, din
prizonierat, de sub escortă. A fugi din
armată. A fugi ca din puşcă. Prizonierul
a fugit. Duşmanul a fugit. 3. (a se sus-
trage, a se eschiva) A fugi de o treabă
grea. A fugi de răspundere, de obliga-
ţii. A fugi de la ore. A fugi de cineva, de
lume. A fugit să nu-l găsească şeful
aici. Copilul a fugit de acasă. 4. (fig. a
trece repede) Timpul fuge pe nesimţite.
Fular s. n. (obiect de îmbrăcăminte) A-
şi pune un fular la gât. A înfăşura un
fular în jurul gâtului.
Fulger s. n. (descărcare electrică lu-
minoasă) Cu iuţeala, cu viteza fulgeru-
lui. Vizită fulger. Război fulger. Tele-
gramă fulger. Şedinţă fulger. A atrage
fulgerul. A fi lovit, atins de fulger. A fi
omorât de fulger. A porni ca un fulger.
A trece ca un fulger. Fulgere brăzdau
cerul. (fig.) Ochii ei scăpărau fulgere.
A fulgera 1. v. impers. (a se produce
fulgere) Tună şi fulgeră! Fulgeră în de-
părtare. 2. v. intr. (fig. a scânteia) A-i
fulgera cuiva ochii. Tunurile fulgerau.
Diademele fulgerau pe frunţile lor. Un
gând în fulgeră prin minte. 3. v. tr. (fig.
a izbi) A fulgera pe cineva cu privirea.
Fum 1. s. n. (suspensie de particule
solide într-un mediu gazos) Fum ne-
gru, gros, înecăcios. Fum de ţigară.
Fumul unei lumânări. Rotocol de fum.
Nor de fum. Negru de fum. A mirosi a
fum. A scoate fum gros. A-i intra cuiva
fumul în ochi. A trage, a înghiţi fumul.
A trage câteva fumuri de ţigară. A se
risipi ca fumul în vânt. Fumul iese pe
coş. Fumul se împrăştie, se risipeşte.
Nu iese fum fără foc. 2. (fig. îngâmfa-
re, pretenţii nejustificate) Fumul beţiei.
A avea fumuri. A scoate cuiva fumurile toarce cu fundul la cineva. A întoarce
din cap. ceva cu fundul în sus. Mişcă-ţi fundul!
4. (placă de lemn) A răsturnat mămăli-
Funcţie 1. s. f. (activitate pe care o ga pe un fund de lemn rotund. 5. (par-
prestează cineva într-o instituţie) tea de jos, închisă, a unei cavităţi na-
Funcţie publică, de conducere, admi- turale, a unei gropi) Fundul prăpastiei.
nistrativă, onorifică. Funcţie de răs- Fundul unei ape. Fundul mării. A trimi-
pundere. Funcţia de director. A încre- te la fund. 5. (partea cea mai îndepăr-
dinţa cuiva o funcţie. A instala pe cine- tată) Un fund de ţară. 6. (fig. adânc) În
va într-o funcţie. A accepta o funcţie. A fundul inimii, sufletului.
prelua o funcţie. A intra într-o funcţie. A
deţine o funcţie. A fi promovat într-o Fundament 1. s. n. (fundaţie) Fun-
funcţie. A îndeplini, a exercita o funcţie. damentul unei construcţii. 2. (fig. ele-
A fi, a rămâne în funcţie. A demisiona, ment care serveşte de sprijin; bază)
a-şi da demisia dintr-o funcţie. A elibe- Fundamentele unei teorii. O afirmaţie
ra pe cineva dintr-o funcţie. A destitui fără niciun fundament. A pune funda-
pe cineva dintr-o funcţie. A fi eliberat mentul unui lucru.
din funcţie. A fi repus în funcţie. 2.
(sarcină, rol, destinaţie) Funcţia artei A fura 1. v. tr. (a-şi însuşi pe nedrept)
în societatea modernă. 3. (rolul sintac- A fura bani, bijuterii, un ceas, bomboa-
tic al unui cuvânt în propoziţie) Func- ne. A fura roadele muncii cuiva. A fura
ţia de subiect. 4. (activitate proprie o idee. A fura pe un client. A fura de
fiecărui organ) Funcţiile ficatului. Func- nevoie. A fura la drumul mare. A fura
ţia creează organul. 5. (corespondenţa un titlu. A fura un sărut. A umbla după
între elementele a două mulţimi) Func- furat. Un hoţ de buzunare îi furase por-
ţii algebrice. tofelul. Hoţii i-au furat toate bijuteriile.
Verii i-au furat o parte din avere. Au
Funcţionar s. m. (persoană care ocu- furat tot din casă. I-au furat banii la
pă o funcţie publică) Înalt funcţionar barbut. M-au furat în timp ce călăto-
de stat. Funcţionar la vamă. Funcţionar ream. Am fost furaţi la împărţirea bu-
la poştă. Mic funcţionar. A da afară un nurilor defunctului. Am fost furaţi ca în
funcţionar. codru. 2. (a răpi) A fura un copil. A fu-
ra o fată. I-a furat amica. A-i fura inima
Fund 1. s. n. (partea de jos a unui cuiva. 3. (fig. a cuprinde pe neaştepta-
vas) Fundul unui recipient. Fundul oa- te) A-l fura pe cineva gândurile. L-a
lei. Fund de butoi. A scoate fundul unui furat somnul. 4. (fig. a vrăji, a ferme-
butoi. A goli paharul până la fund. A se ca) M-a furat melodia.
duce la fund. Toarnă-mi puţin pe fun-
dul paharului. 2. (partea unui obiect Furculiţă s. f. (obiect de metal folosit
opusă deschizăturii) Fundul, sacului, pentru mâncat) Furculiţă de peşte.
buzunarului, pălăriei. Fundul gâtului. Mustăţi în furculiţă. A mânca cu cuţitul
Fundul sertarului, dulapului. Fundul şi furculiţa.
fundului. Sac fără fund. Cu ochii duşi
în fundul capului. 3. (şezut) A şterge Furie s. f. (mânie puternică) Furie
un copil la fund. A bate un copil la oarbă, rece, sălbatică, oarbă, fără mar-
fund. A cădea în fund. A da, a trage gini. Furie care nu mai cunoaşte mar-
cuiva un picior în fund. A primi un pi- gini. Într-un acces de furie. Furia lupte-
cior în fund. A cădea în fund. A se în- lor. Furia jocului. Furia valurilor. A-l
134
cuprinde pe cineva furia. A se înroşi de
furie. A fierbe, a clocoti, a spumega, a
se sufoca, a turba de furie. A-şi stă-
pâni, a-şi înghiţi furia. A stârni, a aţâ-
ţa, a dezlănţui furia cuiva. A-şi atrage
furia cuiva. A ataca cu furie.
Furios 1. adj. (cuprins de furie) Privire
furioasă. Strigăte furioase. Femeie fu-
rioasă. Nebun furios. Taur furios. Cu
un aer furios. A fi furios pe cineva. A
se uita furios la cineva. A face o mutră
furioasă. E furios că i-am spus adevă-
rul în faţă. 2. (violent, năprasnic) Vânt
furios. Valuri furioase.
Furnică s. f. (insectă mică) Furnici ne-
gre. Furnici albe. Furnici cu aripi. Gre-
ierele şi furnica. E (hărnicuţă ca) o fur-
nică!
Furt s. n. (faptul de a fura) Furt prin
efracţie. Furt în înghesuială. Furt comis
de o bandă înarmată. Dispozitiv contra
furtului. A comite un furt. A descoperi
un furt. A muşamaliza un furt. A se
asigura împotriva furtului. A se face
Galben 1. adj. (de culoarea aurului)
Flori galbene. Spice galbene. Frunze
galbene. Tricou galben. Rasă galbenă.
2. (palid) Galben ca ceara. A se face
galben la faţă. E galben de frică. E
galben de gras. Copilul era galben la
faţă şi-şi pierduse pofta de mâncare. 3.
(blond) Păr galben. 4. s. n. (una din
culorile spectrului luminii situată în-
tre portocaliu şi verde) Un galben în-
chis, deschis, aprins. Un galben fru-
mos. Îmbrăcat complet în galben. A ba-
te în galben. A trece intersecţia pe gal-
ben. A i se face (cuiva) galben în faţa
ochilor. Culoarea lui preferată este gal-
ben. Galbenul este culoarea geloziei.
135
vinovat de un furt. A condamna pe ci-
neva pentru recidivă de furt.
Furtună 1. s. f. (vânt puternic) Furtu-
nă puternică. Furtună pe mare. Furtună
de nisip. Furtună de zăpadă. Nori de
furtună. Furtună magnetică. O furtună
de aplauze. Furtună într-un pahar, li-
ghean cu apă. A se adăposti de furtu-
nă. A înfrunta furtuni. A intra ca o fur-
tună. Se apropie o furtună. Izbucneşte
furtuna. Furtuna se dezlănţuie cu furie.
Furtuna se potoleşte. Furtuni violente
s-au abătut asupra nordului Europei.
Cine seamănă vânt culege furtună.
Cârmaciul bun scapă din furtună. 2.
(fig. zbucium, tulburare sufletească)
Furtuna din suflet face ravagii.
Fustă s. f. (obiect de îmbrăcăminte)
Fustă dreaptă, plisată, largă, strâmtă.
Fustă cu volane, cu pliuri. Femei cu
copii agăţaţi de fuste. Copil crescut în
fusta mamei A se ţine tot timpul de fus-
ta mamei. A-şi ridica, sufleca fusta. Nu
te mai ţine de fusta mea.
Galbenul nu-i stă bine. 5. s. m. (mone-
dă de aur) Galbenul şi paraua.
Garanţie 1. s. f. (mijloc prin care se
asigură respectarea unei obligaţii) Cer-
tificat de garanţie. Termen de garanţie.
Marfă în garanţie. A lua ceva pe garan-
ţie. A vinde ceva cu garanţie. Aparatul
are un an garanţie. Reparaţia se face
în perioada de garanţie. 2. (obligaţie în
virtutea căreia o persoană sau o insti-
tuţie răspunde de ceva) A cere garan-
ţii. A oferi garanţii. A prezenta garanţii,
toate garanţiile. Cea mai bună garanţie
este cinstea lui. Nu vreau altă garanţie
decât cuvântul lui. Trecutul lui este o
garanţie că se va purta corect în viitor.
Gară s. f. (ansamblu de clădiri şi in-
stalaţii situate lângă o linie de cale
ferată) Gară de călători, de mărfuri.
Gară maritimă, fluvială. Gara de Sud,
de Nord. Peronul gării. A merge, a se
duce, a ajunge la gară. A conduce pe
cineva la gară. A întâmpina pe cineva
la gară. A lua pe cineva de la gară.
Trenul intră, soseşte în gară la linia a
5-a.
Gard s. n. (construcţie care împrejmu-
ieşte o curte, o grădină etc.) Gard de
ţăruşi, de uluci. Gard metalic. Gard cu
şipci rare. Gard viu. Gard uscat. Gard
din nuiele împletite. Gard de sârmă
ghimpată. A sări peste / dincolo de
gard. A da ceva din gard. A nimeri ca
Ieremia cu oiştea în gard.
Garderobă 1. s. f. (vestiar) Garderoba
teatrului. Femeia de la garderobă. A-şi
lăsa paltonul la garderobă. A-şi aranja
hainele în garderobă. 2. (totalitatea
obiectelor de îmbrăcăminte ale unei
persoane) A avea o garderobă bogată.
A-şi înnoi garderoba.
Gata 1. adj. (făcut, terminat) Gata de
tipar. A-şi cumpăra haine de gata. Ca-
feaua, cina e gata. Lucrarea mea este
gata. 2. (pregătit pentru, în stare să...)
Gata de acţiune, de luptă, de drum, de
plecare, de decolare. A fi absolut, com-
plet gata. A fi gata de orice. A fi gata să
cazi. Este gata de plecare. E gata să
izbucnească în plâns. E gata să-şi iasă
din fire. Fiţi gata la ora opt. Pe locuri!
Fiţi gata! Start! 3. (cu valoare de inter-
jecţie. destul!) Gata pentru azi. Gata cu
vorba. Treceţi la fapte! Gata cu glume-
le. Gata cu plânsul. Gata, m-am săturat
de maimuţărelile voastre! Gata, puteţi
începe!
Gaură s. f. (scobitură sau spărtură
într-un material, în pământ) Gaură de
şoarece. Gaură de obuz. Găurile nasu-
136
lui. Gaură într-un dinte. Gaura cheii. A
face, a săpa o gaură în pământ. A săpa
o gaură în stâncă. A face o gaură într-
un zid, în gheaţă. A face găuri în
urechi. A astupa o gaură. A privi prin
gaura cheii, printr-o gaură în gard. Mi-
am făcut o gaură în buget. Paltonul nu
avea găuri. Nici în gaură de şarpe n-o
să-mi scape. Doar nu s-o face gaură în
cer.
Gaz 1. s. n. (corp fluid cu densitate
mică) Gaz natural, lichefiat. Gaz lacri-
mogen, asfixiant. Gaz inert. Gaze de
eşapament. Contor de gaze. Maşină de
gătit cu gaze. Emanaţii de gaze. Mască
de gaze. A degaja un gaz. Miroase a
gaz. Aveţi gaze acasă? 2. (petrol lam-
pant) A încărca, a umple o lampă cu
gaz.
Gazdă 1. s. f. (stăpânul casei în ra-
port cu oaspeţii săi) A fi o gazdă per-
fectă. A mulţumi gazdelor. Gazda a
oferit invitaţiilor o cină rafinată. 2.
(persoană care ţine pe cineva cu chi-
rie) Gazdă ieftină. A-şi căuta o gazdă.
A trage în gazdă la cineva. A lua pe
cineva în gazdă. A locui la gazdă. A sta
în gazdă la cineva. A-şi schimba gaz-
da. Gazda era o femeie încântătoare.
Gazda cerea cheia înainte de sfârşitul
lunii.
Găină s. f. (specie de pasăre domesti-
că) Găină ouătoare, grasă. Ouă de găi-
nă. Supă de găină. Pilaf de găină. Co-
teţ de găini. Piele de găină. Minte de
găină. A ţine găini. A tăia o găină. A
jumuli o găină. Găina ciuguleşte, cârâ-
ie, cotcodăceşte. Găinile clocesc. Găina
care cotcodăceşte nu ouă. Găina bătrâ-
nă face zeama bună. A ajuns oul mai
cu minte ca găina.
Gălăgie s. f. (amestec de voci multe şi
puternice) O gălăgie îngrozitoare, asur-
zitoare, infernală, de nedescris. A nu
putea dormi de gălăgie. A fost pe stra-
dă o gălăgie înspăimântătoare. Un cli-
ent nemulţumit a făcut gălăgie. Aici e o
gălăgie insuportabilă. Cu gălăgia asta
nu se poate lucra. Ce gălăgie faceţi! Nu
faceţi atâta gălăgie. Lasă gălăgia!
A (se) găsi 1. v. tr. (a vedea, a desco-
peri, a întâlni pe cineva sau ceva) A
găsi o comoară, un lucru pierdut, un
portmoneu pe stradă. A găsi petrol. A
găsi un loc în vagon. A găsi un compa-
triot într-o ţară străină. A găsit un apar-
tament nu prea scump. A găsi pe cine-
va acasă. A găsi pe cineva dormind,
bine sănătos. A găsi casa goală. A găsi
explicaţia unui fenomen. A găsi un pre-
text, un motiv, o ocazie. A găsi punctul
nevralgic. A găsi momentul favorabil. A
găsi cusur la toate. A găsi răspuns la
toate. A-şi găsi perechea. A găsi de lu-
cru, o slujbă. A găsi îndurare la cineva.
A găsi ajutor la cineva. A găsi adăpost
într-o cabană. A găsi o cale, o soluţie, o
ieşire din situaţie. A-şi găsi consolare
în ceva. Nu-mi găsesc mănuşile. Am
găsit drumul spre casă. Şi-a găsit feri-
cirea în muncă. Ce a căutat, a găsit.
Aşa ceva nu găseşti în fiecare zi. Cine
caută găseşte. Te voi găsi şi în gaură
de şarpe. Bine te-am găsit! Să te gă-
sesc sănătos! Ce te-a găsit? 2. (a so-
coti, a crede că...) A găsi nevinovat pe
cineva. A găsit prea grea întrebarea.
Ideea lui o găsesc interesantă. Găsesc
că nu are dreptate. 3. v. pron. (a se
afla, a fi într-o situaţie oarecare) A se
găsi undeva. A se găsi într-o situaţie
critică, neplăcută. Numele lui nu se gă-
seşte pe listă. Asta nu se găseşte la tot
pasul. Aşa ceva nu se găseşte astăzi.
Nu s-a găsit nimeni care să facă treaba
asta. S-a găsit cine să… Unde se gă-
seşte el acum?
A (se) găti 1. v. tr. (a îmbrăca frumos,
a împodobi) Gătită ca o mireasă. A găti
137
o fată pentru bal. A găti mireasa. Era
gătită caraghios. 2. (a pregăti pentru o
acțiune) A găti pe cineva de drum. 3. (a
face, a prepara mâncarea) A găti o
mâncare. A găti mâncare bună. A găti
cu unt, cu ulei. Ştie să gătească. Îi pla-
ce carnea gătită cu sos. 4. v. pron. (a
se pregăti pentru a face ceva) A se găti
de drum. 5. (a se îmbrăca frumos, a se
împodobi) A se găti de teatru. A se găti
pentru primul bal. Îi plăcea să se gă-
tească. Petrecea ore în şir în faţa oglin-
zii ca să se gătească.
Gând 1. s. n. (meditare, reflecţie)
Gând duios, ascuns, hoinar, rătăcitor,
nelegiuit, necurat. A-i trece cuiva un
gând prin cap. A-şi aduna gândurile. A
exprima un gând. A fi apăsat, chinuit,
frământat, muncit, urmărit de gândul
că…. A fi năpădit de gânduri. A nu mai
avea decât un singur gând. A se obiş-
nui, a se împăca cu gândul. A-şi urma,
a-ţi pierde firul, şirul gândurilor. A-l
duce, a-l purta gândul spre ceva. A-şi
lua gândul de la ceva. A-şi alunga un
gând din minte. A se legăna cu gândul
că… A împărtăşi gândul. A citi, a ghici,
a pătrunde gândul, gândurile cuiva. A
fi într-un gând, la un gând, gând la
gând cu… A împlini gândurile cuiva. A
trăi, a dăinui în gândul cuiva. A numă-
ra în gând. A greşi cu gândul. Am un
gând. Îmi vine un gând. Ce gând bun te
aduce? Nici cu gândul n-am gândit. Nici
prin gând nu mi-a trecut. I-a ieşit din
gând întâmplarea aceasta. Îi e gândul
numai la…. Numai la gândul că… Îmi
spune mie gândul că…. N-o să-mi iasă
din gând că… Îi stă gândul numai la
distracţie. Îşi spunea în gând. Îi treceau
prin cap tot felul de gânduri. Fără a
mai sta pe gânduri. 2. (intenţie, plan)
A-i fi cuiva ceva în gând. A avea gân-
duri mari. A nutri gânduri de răzbuna-
re. A pune cuiva gând rău. A-şi dezvă-
lui gândurile. A-şi da gândurile pe faţă.
A-şi pune în gând să… A avea de gând
să… Nu-i stă gândul la treabă. A venit
cu gândul să… Toate s-au făcut după
gândul lui. Va fi după gândul dumitale.
I-a venit gând de ducă. Ia-ţi, mută-ţi,
schimbă-ţi gândul (de la aceasta). Nici
gând! Nici prin gând nu-mi trece! Ce-ţi
trece, dă prin gând? Unde îţi stă gân-
dul? 3. (mai ales la pl. grijă, îngrijora-
re) A avea gânduri negre, triste. A se
bate, a se frământa cu gândurile. A se
lăsa furat, cuprins de gânduri. A fi ab-
sorbit de gânduri. A fi adâncit, cufun-
dat în gânduri.
Gândac s. m. (denumire dată unor
insecte) Gândac negru. Gândac care
roade lemnul. Gândac de bucătărie.
Gândac de mătase. Praf care distruge
gândacii. Cameră năpădită de gândaci.
A (se) gândi 1. v. intr. (a medita, a
judeca) A gândi corect, greşit, lucid,
logic, sănătos. A gândi în sinea sa, cu
glas, cu voce tare. A gândi în clişee. A-i
da cuiva de gândit. A gândi cu picioare-
le. A gândi una şi a spune alta. Gân-
deşte întâi, apoi vorbeşte. Gândeşte azi
ce vei mânca mâine. 2. (a se îngriji) A
gândi la viitorul său. 3. v. tr. (a conce-
pe; a avea o părere, a crede că...) A
gândi un plan. Gândeam că nu mai eşti
acasă. Gândesc că are dreptate. Gân-
desc că vom putea să ne înţelegem. E
mai bun decât gândeam. 4. v. pron. (a
chibzui) A se gândi la urmări. A se
gândi la o soluţie mai bună. A se gândi
la toate. Se gândea tot timpul la ceva,
la cineva. Nu mă gândisem la asta. Nici
nu vreau să mă gândesc la asta. M-am
gândit mult dacă să-i scriu sau nu.
Gândeşte-te bine la propunerea mea.
Gândeşte-te şi dumneata. Gândeşte-te
de două ori înainte să... Numai când
mă gândesc…. Dacă stai să te gândeşti
bine. Asta mă face să mă gândesc că…
Nu te mai gândi! Nici să nu te gândeşti.
138
Cine s-ar fi gândit? La ce te gândeşti?
5. (a intenţiona, a plănui să...) Mă
gândesc să plec mâine în provincie. Se
gândeşte să-şi cumpere o casă. Nici cu
gândul n-am gândit. Nici nu mă gân-
desc să fac aşa ceva. Nu poţi şti nicio-
dată ce gândeşte. Nici să nu vă gândiţi
să plecaţi! 6. (a-i păsa, a se îngriji
de...) A se gândi la sănătatea sa, la
viitorul său. A se gândi la părinţi. Se
gândeşte numai la el. Nu te poţi gândi
la toate. 4. (a socoti) Mă gândesc că
este un om bun.
Gâscă s. f. (pasăre domestică) Un cârd
de gâşte. Un stol de gâşte sălbatice.
Pui de gâscă. A prinde pe cineva cu
gâsca tăiată. Altă gâscă în altă traistă.
Gâsca gâgâie, sâsâie.
Gât 1. s. n. (parte a corpului care
unește capul cu trunchiul) Gât lung,
gros. A purta (ceva) la gât, atârnat de
gât. A ţine pe cineva de după gât. A se
arunca, a sări, a se agăţa de gâtul cui-
va. A-şi rupe, a-şi frânge gâtul. A fi să-
tul până în gât de ceva sau de cineva.
A lua, a înhăţa de gât pe cineva. A în-
şfăca pe cineva de gât. A strânge de
gât pe cineva. A pune mâna, unghia în
gât. A fi cu cuţitul, ştreangul la gât. 2.
(gâtlej) Durere în gât. A cânta din gât.
A-i fi gâtul uscat. A avea, a i se pune
un nod în gât. A-şi unge, a uda gâtul. A
turna pe gât. A-i sta cuiva ceva în gât.
Mă doare gâtul, în gât. 3. (cantitate de
băutură băută dintr-o singură înghiți-
tură) A bea, a lua, a trage un gât. 4.
(parte a unor obiecte) Gâtul sticlei. Gât
de cămaşă.
Geam s. n. (placă de sticlă prin care
pătrunde lumina în încăperi. p. ext.
fereastră) Geam aburit. Geam mat.
Geam armat. Geamuri din sticlă colora-
tă. Geam mic, rotund. Geamurile unei
ferestre. Geamul unei vitrine, al unei
uşi. Geam care se face ţăndări. Cioburi
de geam. Sticlă pentru geamuri. Un loc
la geam. Ştergător de geam. Geamurile
din spate, din faţă ale unei maşini. A
spăla geamurile. A sparge un geam. A
pune, a înlocui un geam. A privi prin
geam. A bate în geam. A coborî geamul
maşinii. Ploaia bătea în geam.
Geamantan s. n. (valiză) Geamantan
de piele, din imitaţie de piele. A-şi face
geamantanul. Îi ducea geamantanul.
Geamăn adj. (născut în acelaşi timp
cu altă fiinţă din aceeaşi mamă) Frate
geamăn. Soră geamănă. Fructe geme-
ne. Suflet geamăn. Semănau ca nişte
gemene.
Geană s. f. (mai ales, la pl. fir de păr
de pe marginea pleoapei care apără
ochiul) Gene lungi. Gene false. A coborî
genele. A privi printre gene. A da geană
în / peste geană. A veni Moş Ene pe la
gene. 2. (dungă, fâşie luminoasă)
Geană de lumină. Geana zilei.
Geantă 1. s. f. (servietă) Geantă din
piele, din material plastic. O geantă cu
fermoar. Geantă de crocodil. Mânerul,
încuietoarea genţii. O geantă doldora
de cărţi. A pune ceva în geantă.
Gelos adj. (persoană care suferă de
gelozie) Soţ gelos. Femeie geloasă. A fi
gelos pe succesele altora. A face gelos
pe cineva.
Gelozie s. f. (sentiment chinuitor pro-
vocat cuiva de bănuiala sau certitudi-
nea că persoana iubită îi este infidelă)
A fi cuprins de gelozie. A fi chinuit de
gelozie. A acţiona din gelozie. A stârni
gelozia cuiva.
A geme 1. v. intr. (a scoate gemete) A
geme de durere. A geme sub jugul asu-
pririi. Bolnavul gemea încetişor. Tot
timpul geme şi suspină. 2. (fig. a fre-
139
măta, a vui) Vântul gemea în ramuri,
printre copaci. Sala gemea de lume.
Gen 1. s. n. (fel, varietate) Gen de via-
ţă. Ocazii de genul acesta. Pălării de
toate genurile. Nu-mi place genul aces-
ta de glume. Nu e genul meu. 2. (cate-
gorie sistematică inferioară familiei)
Mai multe specii alcătuiesc un gen. 3.
(temă, stil) Gen literar. Genul epic, liric,
dramatic. 4. (categorie gramaticală)
Genul masculin, feminin.
General1 s. m. (denumire generică
pentru gradele militare) General de
corp de armată. Marii generali ai lumii.
General2 1. adj. (comun tuturor fiin-
ţelor sau lucrurilor dintr-o anumită
categorie) Trăsături generale. Observa-
ţii generale. De la general la particular.
2. (care priveşte ceva în linii mari)
Cultură generală. Medicină, lingvistică
generală. Un fenomen foarte general.
Probleme generale. În linii generale. În
general vorbind. A se pierde în consi-
deraţii generale. A nu avea decât o idee
generală. E ceea ce se întâmplă în ge-
neral. În general nu mă întorc acasă
înainte de ora şase seara. 3. (care cu-
prinde tot) Reparaţie generală. Repeti-
ţie generală. Amnistie generală. Apro-
bare generală. La cererea generală.
După părerea generală. Spre surprin-
derea generală. A produce senzaţie
generală. Aceasta este în interesul ge-
neral. 4. (care are întreaga răspundere
în conducerea unei instituţii) Director
general. Adunare generală.
Generaţie s. f. (totalitatea oamenilor
care au aproximativ aceeași vârstă)
Generaţia de azi. Generaţia mai veche.
Noua generaţie. Tânăra generaţie. Din
generaţie în generaţie. Conflictul gene-
raţiilor. A face parte din generaţia mai
tânără. Vor trece generaţii.
Genunchi 1. s. m. (parte a piciorului
unde femurul se articulează cu tibia)
Oul genunchiului. Cu genunchii la gură.
A îndoi genunchii. A cădea, a se lăsa în
genunchi. A sta în genunchi. A pune
genunchiul în pământ. A avea genun-
chiul umflat. A lua un copil pe ge-
nunchi. A sta pe genunchii cuiva. Îi
tremurau genunchii. I se tăiau genun-
chii. 2. (deformare a pantalonilor în
dreptul genunchiului) Pantalon care
are genunchi. Pantalon tocit la ge-
nunchi.
Ger 1. s. n. (frig mare) Ger puternic,
năprasnic. Asprimea gerului. Gerul bo-
botezei. A proteja, a apăra plantele de
ger. E ger. Gerul ţine de o săptămână.
E ger de crapă pietrele.
Gest 1. s. n. (mişcare a corpului) Ges-
turi încete, repezite. Cu un gest. A face
un gest de încuviinţare cu capul. A
schiţa un gest de refuz. A-şi însoţi vor-
bele cu gesturi. A se înţelege prin ges-
turi. A face un gest ameninţător. Vor-
beşte făcând multe gesturi. 2. (acţiune,
faptă cu o anumită semnificaţie) Un
gest frumos. A face un gest nobil. A
dezaproba un gest.
Gheară s. f. (formaţie cărnoasă la vâr-
ful degetelor unor păsări, reptile, ma-
mifere) Ghearele pisicii. Ghearele păsă-
rilor de pradă. Labă cu gheare. A scoa-
te ghearele. A-şi ascunde ghearele. A
zgâria cu ghearele. A apuca cu gheare-
le. A cădea, a încăpea în ghearele cui-
va. A smulge din ghearele cuiva. A se
smulge din ghearele cuiva. A pune
gheara pe ceva. A fi lung de / la / în
gheare.
Gheaţă 1. s. f. (apă în formă solidă)
Sloi, ţurţure, cub de gheaţă. Strat de
gheaţă. Flori de gheaţă. Rece ca ghea-
ţa. Băutură de gheaţă. Spărgător de
gheaţă. A aluneca pe gheaţă. A se da
140
cu patinele pe gheaţă. A pune la ghea-
ţă. A pune şampania la gheaţă. Gheaţa
se topeşte. Picioarele mele sunt ca
gheaţa. 2. (la pl. întinderi mari de
gheaţă) Gheţuri polare, plutitoare. Topi-
rea gheţurilor. A fi prins de gheţuri.
A ghici 1. v. intr. (a afla, a descoperi
ceva prin deducţie) A ghici o ghicitoare.
A ghici gândurile, intenţiile cuiva. A
ghici planul inamicului. Am ghicit ime-
diat unde voia să ajungă. Ghici ce mi-a
scris. Ai ghicit! N-ai ghicit. Pun prinsoa-
re că n-ai să ghiceşti. 2. (a prezice vii-
torul) A ghici viitorul. A ghici cuiva în
palmă, în cafea, în stele, în cărţi.
Ghinion s. n. (neşansă) A avea ghini-
on. Ce ghinion! Un şir de ghinioane. Îl
urmăreşte ghinionul. Se ţin ghinioanele
de capul lui. A purta ghinion. Spre ghi-
nionul meu, n-a venit.
Glas 1. s. n. (voce) Glas argintiu, cris-
talin, pătrunzător, tânguitor, subţire,
aspru, răsunător, şuierător, tunător.
Murmur de glasuri. Într-un singur glas.
A avea glas bun. A acoperi glasul cui-
va. A ridica glasul. A coborî glasul. A-i
pieri, a-şi pierde glasul. A căpăta, a
prinde glas. A-i reveni, a-şi recăpăta
glasul. A-şi drege glasul. A asculta de
glasul raţiunii. 2. (ciripit de păsări,
strigăt al unor animale) Glasul păsări-
lor. Glas de privighetoare. 3. (fig. zgo-
mot produs de vânt, de ape; sunet
produs de un instrument muzical)
Glas de clopot. Glas de ape.
Gleznă s. f. (parte a piciorului) Rochie
care ajunge până la glezne. A avea
glezne fine. A-şi scrânti glezna.
Glorie 1. s. f. (cinstire) Glorie veşnică,
nemuritoare, trecătoare, apusă. Acope-
rit, încununat, plin de glorie. Lipsit de
glorie. Trecutul de glorie. A se acoperi
de glorie. A cunoaşte gloria. A aduce
gloria cuiva. A alerga după glorie. A fi
însetat de glorie. A-şi face o glorie din...
A fi în plină glorie, în culmea gloriei. A
munci doar pentru glorie. 2. (persoană
sau eveniment care constituie motiv
de mândrie) Marile glorii ale ştiinţei.
Spre marea glorie a neamului.
Glumă s. f. (vorbă, faptă care stârneş-
te veselia; anecdotă) Glumă reuşită,
nevinovată, nesărată, deplasată, răsu-
flată, răutăcioasă, proastă, de prost
gust. A spune glume. A face glume. A
fost doar o glumă. A se ţine de glume.
A fi pus pe glume. A spus-o numai aşa
în / de / din glumă. A lua lucrurile în
glumă. A lua totul în glumă. A-şi permi-
te o glumă cu cineva. A răspunde
printr-o glumă. A se întrece cu gluma. A
şti de glumă. A nu şti, a nu înţelege de
glumă. A gusta o glumă. A fi neîntrecut
în glume. A fi ţinta glumelor. A nu-i ar-
de cuiva de glume. Lăsând gluma la o
parte. Nu-i de glumă. Nu-i momentul
pentru glume. Asta sună a glumă. Asta
pare mai curând o glumă. Nu-i arde de
glumă. Gluma se face ceartă. Se în-
groaşă gluma! Să lăsăm gluma la o
parte! Fără glumă!
A glumi v. intr. (a spune sau a face
glume) A-i plăcea cuiva să glumească.
A glumi pe seama, pe socoteala cuiva.
A nu glumi cu cineva. A nu fi de glumit
cu ceva. În privinţa aceasta nu se glu-
meşte. Există lucruri cu care nu se
glumeşte. Nu glumesc. Glumeşti!
Gol1 s. n. (punct marcat prin introdu-
cerea mingii în poarta adversarului)
Gol anulat. Gol egalizator. Gol marcat
cu capul. Gol marcat din poziţia ofsaid.
Golul victoriei. Ocazie de gol. Diferenţă
de goluri. A da, a băga, a marca un gol
cu capul. A nu lăsa niciun gol.
Gol2 1. adj. (fără îmbrăcăminte) Braţe
goale. Gol până la brâu. Gol puşcă. A fi
141
cu, în capul gol. A fi cu / în picioarele
goale. A se dezbrăca în pielea goală. A
fi în pielea goală. A fi complet gol. A fi
un coate goale. 2. (fără frunze) Copaci
goi. Crengi goale. 3. (lipsit de vegeta-
ţie) Munte gol. Stânci goale. Dealuri
goale. 4. (care nu are nimic înăuntru;
neacoperit, pustiu;) Un butoi gol. Un
rezervor gol. Casă goală. Pereţi goi.
Străzi goale. Pungă goală. Pe inima, pe
stomacul gol. A fi cu stomacul gol. A se
întoarce cu mâinile goale. A dormi pe
pământul gol. Camera era goală. Multe
locuri au rămas goale. În luna august
oraşul e gol. 5. (neînsoţit de un alt
aliment) Pâine goală. A mânca pâine
goală. 6. (fig. care nu reprezintă ni-
mic, fără temei) Vorbe goale. Minciună
goală. 7. s. n. (spaţiu liber, vid într-un
corp) Gol de aer. Gol în reţea. Gol pen-
tru uşă, fereastră. gol de producţie. A
se arunca, a sări în gol. A privi, a se
învârti în gol. A face gol în jurul cuiva.
A avea, a simţi un gol în stomac. A su-
na a gol. A umple un gol.
A (se) goli 1. v. tr. (a scoate tot conţi-
nutul dintr-un recipient, dintr-un
spaţiu; a consuma) A goli un butoi, o
găleată. A goli o sticlă de vin, un pahar
dintr-o sorbitură. A goli un rezervor. A
goli o conductă, o instalaţie. A goli apa
din cadă. A goli o cameră. A goli podul
casei. A goli punga. Hoţii au golit depo-
zitul. 2. v. pron. (a deveni pustiu) Sa-
tele se golesc. Sala cinematografului s-
a golit. Străzile se golesc. Buzunarul s-
a golit. Toamna copacii se golesc.
A goni 1. v. tr. (a alunga, a izgoni) A
goni pe cineva din casă. A goni vâna-
tul. A goni un gând, o amintire. L-au
gonit din ţară. Lupul a fost gonit de
câni. 2. v. intr. (a alerga, a fugi) A goni
ca gândul şi ca vântul. A goni nebuneş-
te. Automobilul gonea pe autostradă.
Gospodărie 1. s. f. (totalitatea bunu-
rilor care formează averea cuiva) Gos-
podărie ţărănească. A-şi întemeia, a-şi
înjgheba o gospodărie proprie. A avea o
gospodărie frumoasă. A ajuta la gos-
podărie. 2. (activitatea casnică a gos-
podinei) Treburile gospodăriei. A îngriji
de gospodărie. A-şi vedea de treburile
gospodăriei. Îşi face, ţine singură gos-
podăria.
Grabă s. f. (străduinţă de a face ceva
sau de a ajunge undeva cât mai repe-
de) Compunere redactată în grabă. A
avea mare grabă. A-i fi cu grabă. A ac-
ţiona cu prea mare grabă. A se îmbrăca
în cea mai mare grabă. A pleca în mare
grabă, în graba mare. A uita ceva în
grabă. A chema pe cineva în grabă. A
lucra fără grabă mare. Treaba nu se
face cu graba. Graba strică treaba. Nu
e nicio grabă. Ce grabă ai?
Grad 1. s. n. (unitate de măsură a
unor mărimi fizice) Sunt 35 de grade
la umbră. Termometrul a coborât sub
zero grade. Termometrul arată minus
10 grade. Apa fierbe la 100 de grade.
2. (valoare relativă a unei mărimi în
raport cu o valoare de referinţă) Alcool
de 90 de grade. 3. (treaptă, nivel, sta-
diu) Grad de încălzire. Grad de sigu-
ranţă. Grad de uzură. Ecuaţie de gra-
dul doi. Arsură de gradul trei. Grad de
rudenie. O rudă de gradul întâi, doi,
trei. Veri de gradul al doilea. În cel mai
înalt grad. Gradul de dezvoltare a unei
ştiinţe. Un înalt grad de inteligenţă.
Diverse grade ale ierarhiei sociale. În-
văţământul de toate gradele. În cel mai
înalt grad. A ajunge la un înalt grad de
cultură. Boala lui e într-un grad avan-
sat. 4. (treaptă în ierarhia administra-
tivă, în armată etc.) Grad militar. Mili-
tari de toate gradele. Înaintare în grad.
Acordarea gradelor didactice universi-
tare. A înainta, a urca un grad. A avan-
142
sa, a ridica, a înainta pe cineva în
grad. A avea gradul de colonel.
Gras 1. adj. (cu forme rotunde, pline)
Un om gras. Femeie grasă. Bou, vacă,
găină grasă. Bărbie, faţă grasă. Gras
ca un pepene, ca un porc. Gras şi pân-
tecos. A plesni, a pocni de gras. 2. (ca-
re conţine multă grăsime) Alimente
grase. Carne grasă. Brânză grasă. Lap-
te gras. Bucăţică grasă. Supă grasă.
Iarbă grasă. Ardei gras. Ţesut gras. Păr
gras. Piele grasă. 3. (fertil, roditor)
Pământ gras.
Grav 1. adj. (care poate avea urmări
greu de suportat) Împrejurare gravă.
Eveniment grav. Caz grav. Lucru grav.
Motive grave. Consecinţele grave ale
inundaţiilor. Sancţiuni grave. Veşti gra-
ve. Defect grav. Delict grav. Greşeală,
eroare gravă. Ofensă gravă. Rană gra-
vă. Boală gravă. A se afla într-o situa-
ţie gravă. A lua o întorsătură gravă. A
suferi pierderi grave. E mult mai grav.
Nu e prea grav. Nu e nimic grav. Situa-
ţia este foarte gravă. Starea sănătăţii
lui rămâne gravă. Lucrarea prezintă
lipsuri grave. 2. (foarte serios, solemn)
Timbru, ton grav. Frumuseţe gravă.
Chip grav. A deveni deodată grav. A-şi
lua un aer grav. A lua o figură gravă.
Oratorul luase un ton grav. 3. adv. (pe-
riculos) Grav rănit. A fi grav bolnav. A
se accidenta grav. 4. (solemn) A se în-
clina grav. A păşi grav. Vorbea grav.
A (se) grăbi 1. v. tr. (a face pe cineva
să acţioneze mai repede) A-şi grăbi
prietenii. A grăbi pasul. A grăbi ritmul.
A grăbi evenimentele. A grăbi pregătiri-
le de plecare. A-şi grăbi plecarea. A
grăbi lucrările de întreţinere. A grăbi
darea în funcţiune a unei termocentra-
le. A grăbi livrarea mărfii. A merge cu
paşi grăbiţi. A grăbi moartea cuiva.
Căldura grăbeşte creşterea plantelor.
Profesorul mă grăbeşte să termin lucra-
rea. 2. v. pron. (a acţiona mai repede)
A se grăbi spre ieşire, spre casă, la ga-
ră, la un prieten bolnav. A se grăbi să-
şi susţină examenele. A se grăbi în lua-
rea unei hotărâri. N-are rost să te gră-
beşti. Să ne grăbim!
Grădină 1. s. f. (teren pe care se cul-
tivă legume, flori etc.) Grădină casei.
Grădină de pomi fructiferi, de legume,
de zarzavat, de flori. Grădină îngrijită,
părăginită, în paragină. A lucra în gră-
dină. A săpa grădina. 2. (suprafaţă de
teren cu pomi, flori etc. care serveşte
ca loc de agrement) Grădinile oraşului.
Grădină publică. Grădină umbroasă.
Grămadă 1. s. f. (cantitate mare de
lucruri adunate unele peste altele)
Grămadă de cartofi. Grămadă de nisip.
Grămadă de pietre. Grămadă de
stânci. Grămadă de fiare vechi. Gră-
madă de gunoaie. Grămadă de moloz.
Grămadă de frunze uscate. Grămadă
de bagaje. Grămadă de hârţoage. O
grămadă de bani. O grămadă de cărţi.
O grămadă de scrisori de protest. O
grămadă de dosare. O grămadă de ne-
cazuri. Obiecte strânse grămadă. A fa-
ce grămezi. A trage în grămadă. A vin-
de cu grămada. A avea bani cu grăma-
da. A costa o grămadă de bani. A avea
o grămadă de datorii. A avea o grăma-
dă de treburi. 2. (număr mare de fiinţe
aflate într-un loc; mulţime) O grămadă
de oameni. O grămadă de copii. A se
aduna, a se strânge grămadă.
Grăsime s. f. (substanţă unsuroasă)
Grăsime animală, vegetală. Grăsimi
industriale, minerale. Grăsime de oaie,
de porc, de focă. Grăsime de nucă de
cocos. Grăsime de prăjit. Grăsime slei-
tă, râncedă. Exces de grăsime. Bulgăre
de grăsime. Strat de grăsime. Steluţe
de grăsime. Pată de grăsime. Învelit în
grăsime. Murdar de grăsime. A topi
143
grăsime. A unge cu grăsime. A prăji în
grăsime. A pluti în grăsime. A scoate
grăsimea din carne, din supă. A depu-
ne grăsime. A pierde din grăsime. A se
murdări cu / de grăsime.
Grâu 1. s. n. (plantă erbacee) Grâu de
primăvară, de vară, de toamnă. Grâu
verde, copt. Grâu mărunt, măşcat, cu
bobul mare. Grâu tare, arnăut, alac.
Grâu ţepos. Grâu de sămânţă. Cultura
grâului. Lan, holdă de grâu. Recoltă de
grâu. Spic de grâu. Bob de grâu. Paie
de grâu. Făină de grâu. Neghina grâu-
lui. A cultiva grâu. A semăna grâu. A
secera, a treiera grâul. A face grâul
snopi. A măcina grâu. 2. (semănătură,
lan) Grânele unduiesc in bătaia vântu-
lui. 3. (la pl. cereale sub formă de
boabe) Vara grânele se coc.
Greaţă 1. s. f. (senzaţie neplăcută,
urmată de vărsături) Senzaţia de grea-
ţă. A-i fi cuiva greaţă. A i se face, a-i
veni cuiva greaţă. A-i face, a-i produce
cuiva greaţă. 2. (dezgust) A-i fi, a i se
face cuiva greaţă de ceva sau de cine-
va. Mi-e greaţă de el. Mi-e greaţă când
văd toate acestea. Te apucă greaţa, nu
alta!
Greşeală s. f. (eroare) O mare greşea-
lă. O greşeală gravă, fatală, grosolană,
flagrantă, de neiertat, prostească. Gre-
şeală de neatenţie. Greşeală de calcul.
Greşeală de limbă, de gramatică, de
ortografie, de punctuaţie. Greşeală de
dactilografiere, de tipar. Greşeală de
interpretare, de traducere. Listă de
greşeli. Greşeală de tactică. Greşeală
de conducere. Greşeală de serviciu.
Greşeală de arbitraj. Greşeală de con-
strucţie. Greşeală de pilotaj. Greşeală
la împărţirea cărţilor de joc. Greşeli de
tinereţe. Un lucru executat fără greşea-
lă. A face o greşeală. A face ceva din
greşeală. A face o greşeală de tact. A
cădea în vechea greşeală. A-şi recu-
noaşte greşelile. A-şi îndrepta greşelile.
A învăţa din greşelile altora. A trece cu
vederea o greşeală. A muşamaliza gre-
şelile. A îndrepta, a corecta o greşeală.
A ierta greşelile cuiva. Am corectat toa-
te greşelile din text. Vorbeşte franţu-
zeşte fără greşeli. Greşeala mărturisită
e pe jumătate iertată. Ţi-a scăpat o gre-
şeală. E greşeala lui. Omul e supus
greşelii. Nu e greşeala mea că… Gre-
şeală! (la telefon).
A greşi 1. v. intr. (a comite o greşeală)
A greşi amarnic, din neatenţie. Greşind
învaţă omul. Orice om poate greşi. Cine
întreabă nu greşeşte. Dacă nu greşesc.
Greşeşti dacă crezi că… Cu ce am gre-
şit? 2. v. tr., v. intr. (a se face vinovat
faţă de cineva; a păcătui) A greşi în
privinţa cuiva. Am greşit faţă de el. A
greşi înaintea lui Dumnezeu. 3. v. tr. (a
face ceva greşit) A greşi direcţia, dru-
mul, calea. A greşi adresa, uşa. A greşi
data. A-şi greşi socotelile, calculul. A
greşi ţinta. A-şi greşi cariera, vocaţia.
Greu 1. adj. (care are greutate mare)
Sac greu. Geamantan greu. Povară
grea. Corpuri mai grele decât aerul.
Armament greu. Artilerie grea. Indus-
trie grea. Categorie grea. Greu ca
plumbul. Bijuterii din aur greu. 2. (care
pare că apasă; adânc, profund) Mână
grea. Pas greu. Tăcere grea. A avea, a
simţi capul greu. A avea pleoapele gre-
le de somn. A avea mână grea. A dormi
somn greu. A fi greu de cap. 3. (încăr-
cat, împovărat; neplăcut; care aduce
ploaie) Miros greu. Aer greu. Nori grei.
4. (care produce o indigestie) Mâncare
grea. Aliment greu (la stomac). Vin
greu. Apă grea. Uleiuri grele. 5. (care
necesită eforturi mari) Drum greu.
Muncă grea. Meserie grea. Misiune
grea. Limbă grea. Întrebare grea. Exa-
men greu. Greu de învăţat. Impozite
144
grele. Pedeapsă grea. Înfrângere grea.
Are o sarcină grea. Româna este o lim-
bă grea. 6. (cu dificultăţi, critic; ane-
voios; aspru) Viaţă grea. Vremuri grele.
Iarnă grea. Naştere grea. Muncă grea.
Lupte grele. Lovitură grea. Boală grea.
Grea suferinţă. Bătrâneţe grele. A avea
respiraţia grea. A spune cuiva vorbe
grele. A fi într-o situaţie grea. A-şi
asuma o sarcină grea. A pune pe cine-
va la grea încercare. A avea, a-i fi ini-
ma grea. A trece prin clipe grele. A trăi
timpuri grele. A fi la grea cumpănă. A
muri după o grea suferinţă. Astăzi am
o zi grea. A petrecut o noapte grea. E
grea problema asta! E o treabă grea. A
primit o lovitură grea. Tot începutul e
greu. 7. adv. (cu toată greutatea) A se
lăsa greu pe ceva. A cântări greu. A
suporta greu ceva. S-a lăsat greu pe
pat. 8. (cu trudă, cu efort; anevoie)
Locuri greu accesibile. Instrumente
greu de mânuit. A călca greu. A auzi
greu. A mistui greu o mâncare. A vorbi
greu. A ofta greu. A respira greu. A
dormi greu. A fi greu de încercat. A se
hotărî greu. A câştiga greu banul. A
trăi, a o duce greu. Greu de convins. Îi
e greu, îi vine greu să creadă asta. Se
ajunge greu cu banii. Se ridică greu de
pe scaun. A fost greu rănit. Uşa se
deschide greu. El e greu de convins. El
se obişnuieşte greu cu acest gând. E
greu de răspuns la această întrebare. E
greu de înţeles aceasta. 9. (grav) A fi
greu bolnav. 10. (încet, lent) Orele,
minutele trec greu. Timpul trece greu
când aştepţi. Pricepe greu. 11. s. n.
(greutate, dificultate) În greul iernii. A
da de greu. A se codi la greu. A băga
pe cineva la mare greu. Greul abia în-
cepe. Aici e greul. A trece greul. 12.
(sarcină, povară) Greul anilor. Duce tot
greul gospodăriei.
Greutate 1. s. f. (însuşirea unui corp
de a fi greu) Greutatea unei încărcături.
Greutate atomică, moleculară. Greutate
specifică. Controlul greutăţii. Pierdere
de greutate. Centru de greutate. A sta-
bili greutatea unui lucru. A-şi menţine,
a-şi păstra greutatea. A câştiga, a lua
în greutate. Acest obiect are o greutate
de 20 de kg. 2. (încărcătură, sarcină,
povară) A căra o greutate. A ridica o
greutate. A duce o greutate în spate. A
se încovoia sub greutatea unei poveri.
A încărca, a descărca o greutate. 3.
(bucată de metal etalonată, folosită la
cântărirea masei altor corpuri) Greu-
tăţi de cântar. A etalona greutăţile. A
pune greutăţile pe cântar. A vinde (o
marfă) la greutate. 4. (obiect sferic de
metal folosit într-o probă atletică; hal-
teră) Aruncarea greutăţii. A ridica o
greutate. 5. (lucru greu de făcut, care
cere efort; dificultate) Greutatea unei
probleme de matematică. Greutate în
exprimare. Greutate în mişcări. Greutăţi
materiale, băneşti. Greutăţile vieţii. A
avea greutăţi cu cineva sau cu ceva. A
întâmpina greutăţi la tot pasul. A se
lupta cu greutăţile. A înlătura, a de-
păşi, a învinge greutăţile. A trecut prin
multe greutăţi. A-i face cuiva greutăţi.
Fără nicio greutate. Nu fără greutate.
Nu văd nicio greutate. Aici e greutatea.
A izbuti cu mare greutate. Are greutăţi
cu vecinii. 6. (importanţă, autoritate,
influenţă, trecere) Părerea lui are greu-
tate. E un om cu greutate.
Grijă 1. s. f. (nelinişte, teamă) Griji
materiale, apăsătoare, chinuitoare. A fi
apăsat de griji. A nu-şi vedea capul de
griji. A uita de griji. A alunga grijile. A
băga pe cineva la griji. A trăi fără grija
zilei de mâine. A scăpa de o grijă. A
scăpa de o grijă. A-şi face griji pentru
cineva, în privinţa cuiva sau a ceva.
Datoria e plină de griji. Nu-ţi face griji
pentru aceasta! Nu-mi purta mie grijă!
Am alte griji. Asta să-mi fie grija! Fii
fără grijă! 2. (interes, preocupare pen-
145
tru ceva) Grijă atentă, exagerată. Obi-
ect păzit cu grijă. Lucrare executată cu
grijă. Îmbrăcat cu grijă. Ediţie întocmită
prin grija… Grijile gospodăriei. A avea
grijă de cineva. A avea grijă ca totul să
decurgă normal. A da ceva în grija cui-
va. A păstra ceva cu grijă. A lăsa altora
grija… Trebuie procedat cu grijă. Îţi
pregăteşte temele cu grijă. Aveţi grijă
să... Am eu grijă de asta. Lasă asta în
grija mea!
Groapă 1. s. f. (gaură mare în pă-
mânt) Groapă de eroziune. Groapă de
obuz. Drum plin de gropi. Groapă de
bălegar, de var. Groapă de gunoi. A
săpa, a face o groapă. A cădea într-o
groapă. A intra în groapa de lei. 2.
(mormânt) Gropile unui cimitir. Groapă
comună. A băga pe cineva în groapă.
A-şi săpa singur groapa. A coborî un
sicriu în groapă. A fi cu un picior în
groapă. A duce un mort la groapă.
Groază s. f. (sentiment de frică puter-
nică, de spaimă imensă) Noapte de
groază. Film de groază. Strigăte de
groază. Ochi măriţi de groază. Mut, îm-
pietrit, înnebunit de groază. A-i fi groa-
ză de singurătate. A-l apuca pe cineva
groaza. A fi cuprins de groază. A fi plin
de groază. A se înfiora de groază. A
trăi cu groaza în suflet. A semăna, a
răspândi groază. A umple pe cineva de
groază. A băga groaza în cineva. A in-
spira cuiva groază. Faptă care îţi stâr-
neşte groaza. Mi-e groază de asta.
Groaznic 1. adj. (care inspiră groază)
Accident groaznic. Veste groaznică.
Boală groaznică. Un sfârşit groaznic. O
răzbunare groaznică. Suferinţe groaz-
nice. O vreme groaznică. Eşti groaznic,
nu-i chip să ne înţelegem. Este groazni-
că cu pălăria asta. 2. (extrem de pu-
ternic) Durere groaznică. Chinuri
groaznice. 3. adv. (foarte, îngrozitor,
grozav) A se îmbăta groaznic. Suferă
groaznic. S-a răzbunat groaznic. E
groaznic de mutilat. I-a fost groaznic de
frică. E groaznic de cald, frig azi. Totul
e groaznic de scump. E groaznic de
greu. E groaznic de plictisit. A durat
groaznic de mult. Groaznic ce s-a în-
tâmplat.
Gros 1. adj. (care are dimensiuni
mari) Picioare groase. Buze groase.
Degetul gros. Zid gros. Carte groasă.
Frânghie groasă. Fruct cu pieliţa groa-
să. Frunze groase. Sprâncene groase.
Strat gros de praf. Scândură groasă de
3 cm. 2. (ţesut din fire groase) Stofă
groasă. Covor gros. Material cu ţesătu-
ra groasă. 3. (cu fluiditate scăzută,
dens) Lichid gros. Sos gros. Lapte gros.
Fum gros. O ceaţă groasă de s-o tai cu
cuţitul. 4. (grav) Voce groasă. Ton gros.
5. s. n. (partea cea mai numeroasă a
unei colectivităţi, a unui ansamblu de
obiecte) 6. adv. A scrie gros. A cânta, a
vorbi gros. A fi îmbrăcat gros. A cheltui
gros. 7. s. n. Grosul oştirii. Grosul ier-
nii. Grosul lucrării a fost realizat.
grozav de mult. E grozav de leneş. Va-
liza e grozav de grea. E grozav de mul-
ţumit. E grozav de periculos să călăto-
reşti noaptea. E grozav de bogat.
Guler 1. s. n. (parte a unor obiecte
vestimentare care înconjoară şi acope-
ră gâtul) Guler de cămaşă, de palton,
de haină. Guler de blană. Guler de
dantelă. Guler moale, tare, larg, strâmt.
Guler detaşabil. Pulover cu guler pe
gât. A ridica gulerul. A lăsa jos gulerul.
A lua, a apuca, a ţine pe cineva de gu-
ler. 2. (spuma pe care o formează be-
rea la gura paharului) O halbă fără
guler.
Gunoi 1. s. n. (resturi care se aruncă)
Grămadă de gunoi. Ladă de gunoi.
Groapă de gunoi. A mătura gunoiul. A
arunca la gunoi. A ajunge la gunoi. A
avea un gunoi în ochi. Gunoierii ridică
gunoiul în fiecare zi. Ridicarea gunoiu-
lui de către serviciul de salubritate. 2.
(bălegar folosit ca îngrăşământ) Groa-
pă cu gunoi (de grajd). A împrăştia gu-
noi pe câmp.

Grosime s. f. (diametrul secţiunii Gură 1. s. f. (organ al alimentării şi al

transversale a unui corp) Grosimea vorbirii; înghiţitură) Colţul gurii. Gură
zidurilor. Grosimea unui trunchi. Gro- fără dinţi. De-ale gurii. O gură de vin,
simea stratului de zăpadă. Un zid cu de cafea. A avea o gură frumoasă. A fi
grosimea de 40 de cm. Grosimea unui bun de gură. A fi gură spartă. A avea
fir. Grosimea zăcământului. gură rea. A fi rău de gură. A avea, a-i fi
cuiva gura amară, rea. A avea fiere în
Grozav 1. adj. (groaznic) Vânt grozav. gură. A avea gura uscată. A avea gura
O primejdie grozavă. E o vreme groza- încleiată. A se săruta pe gură. A vorbi
vă. 2. (foarte mare, extraordinar) O cu gura plină. A deschide gura. A des-
furtună grozavă. O grozavă poftă de chide o gură cât o şură. A închide gura.
mâncare. 3. (remarcabil, excepţional) A astupa gura cuiva. A tăcea din gură.
O fată grozavă. Un film grozav. E gro- A-şi ţine gura. A rămâne, a asculta cu
zav, a reuşit. Dacă reuşeşti o să fie gura căscată. A duce degetul la gură. A
grozav. Se crede grozav. 4. adv. Cântă duce lingura la gură. A-i lasă cuiva gu-
grozav la pian. S-a bucurat grozav. Ro- ra apă. A i se face cuiva gura pungă. A-
chia îţi vine grozav. Mă miră grozav ce- şi lua, rupe de la gură. A lua pâinea de
mi spui. O iubeşte grozav de mult. Gro- la gura cuiva. Îmi umblă vorba prin gu-
zav s-a schimbat. Grozav ce-mi place. ră. Nu i se aude gura. Gura! Tacă-ţi
Grozav mă bucur că te văd. Mi-a plăcut gura! 2. (deschizătură a unui obiect, a
146
unei încăperi etc.) Gura urciorului. Gu-
ra cuptorului, sobei. Gura sacului. Gura
cămăşii. Gura pivniţei, podului. Gura
metroului, tunelului. Gura văii. Gura
tunului.
Gust 1. s. n. (senzaţie produsă de
alimente) Gust dulce, sărat, acru,
amar. Gust de mucegai. Gust rânced.
Gustul căpşunilor. Cu gust de fruct.
Plăcut la gust. Cele patru gusturi fun-
damentale. Aliment fără gust. A avea
gustul delicat. A da gust unei mâncări.
Carnea aceasta are gust bun, rău. Vi-
nul are gust de butoi. 2. (fig. capacita-
tea de a înţelege şi de a aprecia valori-
le estetice) A nu avea gust. A-şi forma,
a-şi dezvolta gustul. Are gusturi mo-
deste. Fiecare cu gusturile lui. Gusturi-
le nu se discută. Aceasta nu e pe / du-
Hai, haide 1. interj. (exprimă un în-
demn la o acţiune) Hai la drum. Hai
înainte! Hai să mergem. Hai să mân-
căm! Hai să vedem despre ce e vorba.
Hai, vii odată? Hai, pleacă de aici! Hai
noroc şi la mai mare! Hai noroc, băieţi!
2. (cu funcţie de imperativ: vino! ve-
niţi!) Hai mai repede! Hai odată! 3.
(cuvânt prin care se încearcă a îmbu-
na sau a mustra cu binăvoinţă pe ci-
neva) Hai, ia-o, las-o mai încet, moale.
Hai, nu mai spune, nu te cred. Hai, la-
să, nu-i nimic. Hai, lasă, ai să scapi tu
şi din asta! Hai, fie, treacă de la mine!
Hai, las-o încurcată, moartă. 4. (cu va-
loare incoativă) Îşi luă haina şi hai
acasă. 5. (repetat; exprimă ideea unei
înaintări încete) Şi hai-hai am ajuns
acasă.
Haină 1. s. f. (denumire pentru obiec-
te de îmbrăcăminte) Haine bărbăteşti,
femeieşti. Haine de sărbătoare, de toa-
147
pă gustul meu. 3. (preferinţă; dorinţă,
poftă) Îmbrăcat cu gust. A găsi ceva pe
gustul său. A prinde gust pentru / de
ceva. A face pe gustul cuiva. A-i face
cuiva toate gusturile. A da de gustul…
I-a venit deodată gustul să…
A gusta 1. v. tr. (a lua câte puţin
dintr-o mâncare) A gusta o mâncare,
supa, vinul. A da cuiva ceva să guste.
2. (a mânca sau a bea puţin) A-şi gus-
ta cafeaua A gusta un vin bun. A gusta
dintr-o mâncare. A gusta ceva la repe-
zeală. De multă vreme n-am gustat
carne. 3. (fig. a se bucura de ceva; a-i
plăcea ceva) A gusta plăcerile vieţii. A
gusta victoria. A gusta un scriitor. A
gusta muzica, literatura. N-a gustat
gluma. Cine n-a gustat amarul nu ştie
ce e zaharul.
te zilele. Haine de seară. Haine noi,
vechi, zdrenţuroase, soioase, prăfuite,
noroite. Haine largi, strâmte. Haine bi-
sericeşti, preoţeşti. Haină călugăreas-
că. Haine nemţeşti. Haine de vânătoa-
re. Haină de comandă. Haină de blană.
Haine de căpătat. Stofă de haine. Ne-
gustor de haine vechi. Magazin de hai-
ne. Dulap de haine. A se simţi bine în
hainele sale. A înota în haine. A atârna
hainele pe cineva. A călca o haină. A
repara o haină. A lărgi, a strâmta o ha-
ină. A îmbrăca, a-şi pune o haină. A-şi
scoate, a lepăda hainele. A-şi smulge
hainele de pe el. A proba o haină. A-şi
schimba hainele. A-şi da şi haina de pe
el. A rămâne numai cu hainele de pe el.
A ieşi din haină. A rămâne cuiva haine-
le mici. 2. (obiect de îmbrăcăminte
bărbătească) Haină la două rânduri, la
un rând. Haină de costum. A se încheia
la haină. A se descheia la haină. A
scoate haina.
Halat 1. s. n. (haină comodă purtată
în casă) Halat de casă. Halat de baie.
Halat frumos. 2. (haină care se poartă
în timpul lucrului) Halat de chirurg.
Halat de protecţie.
Harnic adj. (care munceşte mult) Elev
harnic. Muncitor harnic. Secretară har-
nică. E harnică precum furnica.
Haz 1. s. n. (veselie, bucurie) Vorbe de
haz. Hazul unei istorisiri, al unei în-
tâmplări. Glumă fără haz. Cu mult haz.
A face haz. A face haz de cineva. A
face haz de necaz. A povesti întâmplări
cu haz. Aici e tot hazul situaţiei. 2. (ca-
litatea cuiva de a înveseli pe alţii) Ha-
zul unui personaj. A fi plin de haz. Are
haz. Ştii că ai haz.
Hârtie 1. s. f. (produs în formă de foi
subţiri) Foaie, coală, bucată, capăt de
hârtie. Vraf, maldăr de hârtii. Balot, top
de hârtie. Hârtie liniată, neliniată, mi-
limetrică, cu pătrăţele. Hârtie de scris.
Hârtie de scrisori. Hârtie de ziar. Hârtie
de calc. Hârtie sugativă. Hârtie fotogra-
fică. Hârtie adezivă, gumată. Hârtie de
ambalaj, de împachetat. Hârtie macula-
tură. Hârtie igienică. Hârtie de prins
muşte. O hârtie de zece lei. A pune, a
aşterne ceva pe hârtie. A înveli, a îm-
pacheta ceva în hârtie. 2. (foaie de hâr-
tie scrisă sau tipărită) Servietă plină
cu hârtii. A pune, a face ordine în hârti-
ile sale. A răscoli, a scotoci prin hârtii.
Pe masa de scris erau hârtii în neorân-
duială. 2. (scrisoare oficială, act, do-
cument) Hârtie oficială. Hârtie cu an-
tet. Hârtii compromiţătoare. A semna o
hârtie. A rezolva ceva pe hârtie. I-am
trimis o hârtie.
Hotar 1. s. n. (frontieră) Hotare natu- Hotărât 1. adj. (capabil să ia o hotă-
rale, artificiale, convenţionale. Dincolo râre fără a şovăi) Un om hotărât. Ca-
de / peste hotare. La hotarele celor do- racter hotărât. Cu un aer hotărât. A lua
uă ţări. A apăra hotarele împotriva o atitudine hotărâtă într-o problemă. A
duşmanului. A trece hotarul. 2. (fig.
148
limită, margine, capăt) La hotarele ne-
cunoscutului. Ambiţie fără hotar. A pu-
ne hotar grijilor. 3. (teritoriu care con-
stituie proprietatea unei persoane)
Hotarele unui domeniu. Hotarul unei
păduri. La hotarul satului. Linie de ho-
tar. Au ajuns până la hotarul vecinului.
A (se) hotărî 1. v. tr. (a decide) A ho-
tărî ceva peste capul cuiva. Au hotărât
să plece, că vor pleca mâine. N-au ho-
tărât ce trebuie de făcut. Medicii au
hotărât amputarea braţului. Hotărâţi ce
trebuie de făcut. El hotărăşte! Ce-aţi
hotărât? 2. (a face pe cineva să ia o
hotărâre) A hotărî cuiva să facă ceva.
3. (a dispune, a decreta) Tribunalul va
hotărî asupra acestui caz. Ministerul
hotărăşte că… Aşa a hotărât soarta. 4.
(a fixa, a stabili) N-au hotărât încă ziua
concursului. 5. v. pron. (a lua o hotă-
râre) A se hotărî în ultimul moment. A
nu se putea hotărî. Nu s-a putut hotărî
decât cu greu. S-a hotărât pentru acest
costum. S-au hotărât să rămână. I se
hotărăşte astăzi soarta. S-a hotărât!
Hotărăşte-te odată!
Hotărâre 1. s. f. (faptul de a (se) hotă-
rî) Hotărâre înţeleaptă, lăudabilă, pripi-
tă. A lua o hotărâre. A nu putea ajunge
la nicio hotărâre. A amâna luarea unei
hotărâri. A da curs unei hotărâri. A-şi
schimba hotărârea. A determina pe ci-
neva să îşi schimbe hotărârea. A luat
hotărârea să… Nu ştie ce hotărâre să
ia. Hotărârea sa este definitivă. Arată
multă hotărâre în ceea ce întreprinde.
2. (dispoziţie, act) Hotărâre judecăto-
rească. Hotărârile unui tribunal. Hotă-
râre administrativă. Hotărâre ministe-
rială. Hotărârile congresului.
respinge ceva în modul cel mai hotărât.
A merge cu pas hotărât. A vorbi cu o
voce hotărâtă. A fi hotărât să... Sunt
ferm hotărât să nu cedez. 2. (stabilit,
fixat) Sumă hotărâtă. Este un lucru ho-
tărât. Ne întâlnim la locul hotărât. 3.
(adverbial; precis, categoric, indiscu-
tabil) A acţiona hotărât.
Hoţ s. m. (persoană care fură) Hoţ de
buzunare, ordinar, de codru, de drumul
mare, de cai. Bandă de hoţi. Vizuină,
cuib de hoţi. A urmări un hoţ. A prinde
un hoţ asupra faptului. Negustorul ăsta
e un hoţ. Ocazia face pe om hoţ. Hoţul
de la hoţ nu fură. I-au călcat hoţii. Mare
hoţ mai eşti! Săriţi, hoţii! Prindeţi hoţul!
Hrană s. f. (ceea ce serveşte ca nutri-
ţie) Hrană uşoară, consistentă. Hrană
rece. Hrana vitelor. A-şi căuta hrana. A
cheltui mult pentru hrană. A se lipsi de
hrană. A furniza hrana. A da hrană la
vite.
A (se) hrăni 1. v. tr. (a da de mâncare
cuiva) A hrăni un copil cu orez. A hrăni
un bolnav artificial. A hrăni o familie. A
avea patru copii de hrănit. Un tată poa-
te să hrănească 10 fii, dar 10 fii nu pot
să hrănească un tată. 2. v. pron. (a-şi
asigura hrana) A se hrăni cu fructe.
(fig.) A se hrăni cu iluzii. Rău te hră-
neşti cu mâncarea în traista altuia.

I
iarnă. La iarnă. În toiul iernii. Iarna vie-
Iar 1. adv. (încă o dată, din nou) Pă-
ţii. A se îmbrăca cu haine de iarnă. Iar-
duri şi iar păduri. A o lua iar de la ca-
na bate la uşă. Iarna facem schi.
păt. Iar a venit. A făcut iar aceeaşi gre-
şeală. Iar şi-a pierdut mănuşile. Iar mi- Ideal 1. adj. (care atinge perfecţiunea)
a cerut scrisoarea. Îţi spun iar cu nu ai Un soţ ideal. Soluţie ideală. O vacanţă
dreptate. 2. conj. (dar, însă). El a ple- ideală. Cetatea ideală a perfecţiunii
cat, iar eu am rămas. morale. A visa o fericire ideală. A crea
condiţii ideale pentru ceva. El a fost
Iarbă s. f. (plantă erbacee folosită ca
interpretul ideal pentru acest rol. Ideal
hrană pentru animalele erbivore) Iar-
ar fi să călătoreşti cu avionul. Nu-i toc-
bă verde, crudă, ofilită, uscată. Iarbă
mai soluţia ideală dar... 2. (care ţine
deasă, înaltă. Ierburi mirositoare, aro-
de domeniul ideilor, al gândirii) O lu-
matice. Ierburi medicinale. Iarbă de
me ideală. Valori ideale. 3. (model per-
leac. Iarba câmpului. Iarba din faţa
fect) Idealul de femeie. Ideal de frumu-
casei. Peluză cu iarbă. Teren acoperit
seţe. A vedea în cineva idealul său. 4.
cu iarbă. Câmpie bogată în iarbă. Că-
(scop final al activităţii şi năzuinţelor
rare pe care creşte iarba. Ceai de ier-
omului) Ideal de neatins. Idealuri înal-
buri. A tăia, a cosi iarba. A alerga prin
te. A avea un ideal. A fi plin de idea-
iarbă. A se aşeza, a sta pe iarbă verde.
luri. A se lăsa condus de idealurile sa-
A prânzi la iarbă verde. A duce vacile,
le. A fi însufleţit de idealuri înalte. A
caii la iarbă. A culege ierburi de leac.
rămâne credincios idealurilor sale. A-şi
Vă rugăm, nu călcaţi prin iarbă!
realiza idealul.
Iarnă s. f. (unul din cele 4 anotimpuri
Idee 1. s. f. (produs al activităţii de
ale anului) Iarnă aspră, grea, scurtă,
gândire) Idee genială. Idei înnăscute. A
lungă. Iarnă cu zăpadă multă. Iarnă cu
apăra o idee. A pleda, a lupta pentru o
şapte cojoace. Peisaj de iarnă. Spre
149
idee. A susţine o idee. A fi entuziasmat Iepure s. m. (mamifer rozător) Iepure
de o idee. A-şi forma o idee despre... A de casă. Iepure de câmp. Pielea, blana,
nu avea nici cea mai mică idee des- părul iepurelui. Vizuina iepurelui. Cuş-
pre... A sări de la o idee la alta. A-şi ca iepurilor. Goană de iepuri. Vânătoa-
urma, a-şi pierde firul ideilor. Mi-a ve- re de iepuri. Pateu de iepure. Cerbul şi
nit o idee. Mi-a trecut o idee prin minte. iepurele. Fricos ca un iepure. A alerga
Ideea de a se întoarce singur îl îngro- după doi iepuri. Nu ştii de unde sare
zea. Numai la ideea de a se despărţi iepurele. Oala la foc şi iepurele în pă-
de cei dragi se simţea trist. A avut ide- dure.
ea să ne cheme pe toţi. 2. (intenţie,
plan) Idee clară. Idee călăuzitoare. A fi Ieri 1. adv. (în ziua precedentă celei
plin de ideii. A avea idei năstruşnice. de azi) Până ieri. De ieri până azi. Ieri
Aceasta e o idee bună! Dă-mi o idee. era încă frumos. Sunt aici de ieri. Plouă
Ce idee! 3. (concepţie de bază, princi- de ieri. 2. (în trecut) Mai ieri. Până mai
piu) Idei preconcepute. A susţine morţiş ieri. Viaţa de ieri. Moda de ieri şi de
o idee. Fiecare cu ideile lui. Am ideile azi. Mai ieri aici erau case dărăpănate.
mele asupra acestei probleme.
A ierta 1. v. tr. (a scuti pe cineva de o
Identitate 1. s. f. (calitatea de a-şi pedeapsă, a trece cu vederea greşeala
păstra un anumit timp caracteristicile cuiva) O greşeală care nu poate fi ierta-
fundamentale) Identitate aparentă, rea- tă. O boală care nu iartă. A ierta cuiva
lă. Identitate de păreri, de vederi. Iden- o greşeală, vina, nedreptatea. A ierta
titate de cultură. Identitate de gusturi. de păcate. Iertaţi-mă, am uitat să vă
Identitatea eului. Identitatea dintre cele telefonez. Iertaţi-mă că v-am făcut să
două scrieri este evidentă. 2. (ansam- aşteptaţi. Să mă ierte Dumnezeu.
blu de date prin care se poate identifi- Dumnezeu să mă ierte. De data aceas-
ca o persoană) Identitatea unei per- ta voi ierta. Greşeala mărturisită e pe
soane. Acte de identitate. Buletin de jumătate iertată. Nu-mi pot ierta că… A
identitate. Verificarea identităţii unei ierta e uşor, a uita e greu. Ei se ceartă,
persoane. A stabili identitatea cuiva. E ei se iartă. 2. (a scuti pe cineva de o
confirma identitatea cuiva. A contesta obligaţie) A ierta pe cineva de pedeap-
identitatea cuiva. A-şi ascunde identita- să, de datorie. 3. (a îngădui, a permi-
tea sub un pseudonim. A face dovada te) Îmi este iertat să fac o remarcă?
identităţii. A-şi declina identitatea.
Iertare s. f. (scuză) Greşeală fără de
Ieftin 1. adj. (cu preţ mic) Marfă iefti- iertare. Iertarea păcatelor. A cere ierta-
nă. Produse ieftine. Fructe ieftine. O re. A se ruga de iertare. Să avem ierta-
bijuterie ieftină. Locuinţe ieftine. Ediţie re. Să ne fie cu iertare. Caută să obţină
ieftină. Braţe de muncă ieftine. E mai iertarea cuiva.
ieftin. Lucrul ieftin costă scump. 2. (fig.
A ieşi 1. v. intr. (a trece din interior în
fără valoare; comun, banal) Procedeu
exterior; a părăsi) A ieşi afară. A ieşi
ieftin. Un pretext ieftin. Un raţionament
dintr-o încăpere, din casă, din cameră.
ieftin. Un roman ieftin. Un succes ieftin.
A ieşi din spital. A ieşi din închisoare.
Glorie ieftină. 3. adv. A vinde, a cum-
A ieşi pe poartă, pe uşă. A ieşi în stra-
păra ieftin. A fabrica mai ieftin. Ieftin
dă, în grădină. A ieşi în oraş. A ieşi la
iei, ieftin porţi.
plimbare, la cumpărături. A ieşi la aer.
A ieşi la pădure, la iarbă verde. A ieşi
150
la vânătoare. A ieşi cu maşina. A ieşi la
tablă. Doctorul i-a dat voie să iasă afa-
ră. Trenul iese încet din gară. Pe coş
iese fum negru. Foamea îl face pe lup
să iasă din pădure. Un fum gros ieşea
din pădure. Mingea a ieşit din teren.
Râul a ieşit din matcă. Ieşind din tunel,
maşina o luă la stânga. 2. (a se ivi, a
apărea, a se face văzut sau auzit) A-i
ieşi cuiva înainte. A ieşi la iveală, la
lumină. A ieşit ca din pământ. Avionul
a ieşit din nori. Adevărul a ieşit din gu-
ra copiilor. Ce vorbă ţi-a ieşit din gură.
Iese luna. Soarele ieşea din nori. Car-
tea a ieşit săptămâna trecută. I-a ieşit o
eczemă. Copilului i-au ieşit primii dinţi.
E un om ieşit din popor. De unde a mai
ieşit şi ăsta? 3. (a răsări, a creşte)
Grâul iese din pământ. Au ieşit primii
muguri. Am semănat acum o lună, dar
n-a ieşit încă nimic. 4. (a părăsi o sta-
re, o situaţie, o împrejurare) Un tânăr
ieşit de pe băncile universităţii. A ieşi
la lucru. A ieşi din partid. A ieşi din
serviciu. A ieşi la pensie. A ieşit din
rând. A ieşi din joc. A ieşi din încurcă-
tură. A ieşi din necaz. A ieşi din comun,
din uz. Abia am ieşit din iarnă. Mi-a
ieşit complet din minte. 5. (a se abate
de la o hotărâre, de la o normă) A nu
ieşi din litera legii, din regulament. 6.
(a reuşi, a ajunge la un rezultat dorit)
A ieşit primul la concurs, la examen. A
ieşi biruitor, învingător. A ieşi ofiţer,
inginer. A ieşi păcălit. A ieşi în pagubă.
A ieşi în lume. A ieşi la suprafaţă. A
ieşi la lumină. A ieşi în folosul cuiva.
Totul a ieşit bine. 7. (a rezulta de pe
urma unui efort, a unei activităţi) N-a
ieşit nimic din cercetările noastre. Ce-o
să iasă din aceasta? 8. (a se decolora).
Stofă a ieşit la spălat. Albastrul a ieşit
după spălare.
Ieşire 1. s. f. (acţiunea de a ieşi) La
ieşirea din oraş. Ieşire la mare. Intrările
şi ieşirile actorilor. Cale, portiţă de ieşi- tă) Imediat după aceea. În zilele imedi-
151
re. Situaţie fără ieşire. A găsi o ieşire.
Nu ne-am mai văzut de la ieşirea lui
din spital. 2. (manifestare necontrola-
tă) O ieşire neaşteptată, necontrolată.
Ieşirile lui violente împotriva abuzurilor.
O ieşire a inamicului. A avea o ieşire
faţă de cineva. 3. (locul prin care se
iese dintr-o încăpere) Ieşire principală,
prin spate, în caz de incendiu. Casă cu
două ieşiri. La ieşirea din cinema. A
căuta ieşirea. A se îndrepta spre ieşire.
A aştepta pe cineva la ieşire. Coborau
în holul de la ieşire. Clădirea are mai
multe ieşiri.
Iluzie s. f. (percepere denaturată a
unui obiect) Iluzie optică. Iluzie a sim-
ţurilor. Totul nu e decât o iluzie. Nu văd
nimic acolo, e doar o iluzie. 2. (amăgi-
re, înşelare) Iluziile tinereşti. Iluzii de-
şarte, pierdute. A avea, a-şi face iluzii.
A se hrăni cu iluzii. A fi plin de iluzii. A-
şi pierde iluziile. A risipi cuiva iluziile.
A trezi pe cineva din iluzii. A-i lăsa cui-
va iluziile. A trăi cu iluzia că... Nu-mi
fac iluzii despre el.
A-şi imagina v. tr. (a-şi închipui, a-şi
reprezenta ceva în imaginaţie) A-şi
imagina intriga unui roman. Îmi imagi-
nez scena. Imaginează-ţi că ai fi pe o
plajă. Încercaţi să vă imaginaţi un pei-
saj de iarnă. Mi-l imaginasem altfel. Mi-
am imaginat totul altfel. Îşi imaginează
că sunt mai deştepţi. Nu pot să-mi ima-
ginez viaţa fără muzică. Cine şi-ar fi
imaginat aceasta?
Imaginaţie 1. s. f. (capacitatea de
creare a unor reprezentări) A avea o
imaginaţie bogată. A nu avea imagina-
ţie. A se lăsa pradă imaginaţiei. 2. (fic-
ţiune, închipuire) Imaginaţie bolnavă.
Toate acestea există doar în imaginaţia
ta. E pură imaginaţie!
Imediat 1. adv. (fără întârziere, înda-
at următoare. A răspunde cuiva imedi- tele altora. 2. s. n. (manta sau parde-
at. Vin imediat. Oferta a fost acceptată siu de ploaie) Şi-a luat impermeabilul.
imediat. Am înţeles imediat ce voia. A
sosit imediat după plecarea dumnea- Import s. n. (faptul de a importa;
voastră. L-am chemat şi a venit imedi- marfa importată) Importul de mărfuri.
at. Treceţi imediat la lucru! Opriţi-vă Import de materii prime. Importul de
imediat! 2. adj. (care se produce fără idei. Import-export. Produse de import.
întârziere) Consecinţe imediate. Reali- Interdicţie de import. A spori, a reduce
tăţile imediate. Pericol imediat. Obiecti- importul. Importul acestei ţări este mai
ve imediate. Răspuns imediat. Situaţia mare decât exportul.
impune luarea unor măsuri imediate. În
Important 1. adj. (care prezintă im-
imediata apropiere a casei se află o
portanţă) Comunicare importantă. Des-
farmacie. Am o nevoie imediată de
coperire importantă. Eveniment impor-
bani!
tant. Hotărâri importante. Problemă
Imens 1. adj. (foarte mare, foarte in- foarte importantă. A juca un rol impor-
tens, foarte important) O avere imen- tant în ceva. Nimic important de sem-
să. Depărtare imensă. Tristeţe, bucurie nalat. Acesta este un important pas
imensă. Cheltuieli imense. A depune înainte. Am ceva important de discutat
un efort imens. Regiunea era acoperită cu tine. A adus servicii importante sta-
de păduri imense. În faţa noastră se tului. Avea la el o sumă importantă de
întindea o câmpie imensă. Mulţimea bani. E important de ştiut. Este impor-
imensă umplea piaţa. Spectacolul a tant să acţionăm repede. Să ne ocupăm
avut un succes imens. A avut noroc de ceea ce este mai important 2. (mar-
imens. 2. adv. Imens de bogat. A se cant; care se crede om de seamă) Per-
bucura imens de ceva. Plouă imens de soana cea mai importantă din stat. A fi
mult. Îmi pare imens de rău. un om important. A-şi lua un aer impor-
tant. A face pe importantul.
A imita 1. v. tr. (a reproduce) A imita
felul de a vorbi, de a se mişca al cuiva. Importanţă s. f. (ceea ce face ca un
A imita scrisul cuiva, semnătura cuiva. lucru să fie de valoare) Importanţa
A imita mersul, vocea, gesturile cuiva. unui eveniment. Problemă de mare im-
Copilul imită ceea ce vede. Un material portanţă. Amănunt lipsit de importanţă.
care imită marmura. Elevul imita gestu- A avea importanţă. A da, a acorda im-
rile profesorului. 2. (a lua ca model un portanţă deosebită, exagerată unui lu-
scriitor, un artist, o operă literară) A cru. A fi de mare importanţă pentru
imita fidel originalul. A-şi imita profeso- cineva. A fi pătruns de importanţă. A fi
rul. fără importanţă. A răspunde cu impor-
tanţă. Asta n-are nicio importanţă.
Imitaţie s. f. (acţiunea de a imita) Va-
liză din imitaţie de piele. Tabloul este oImposibil 1. adj. (irealizabil; nesufe-
rit) Cerinţă imposibilă. Condiţii imposi-
imitaţie. Aceste briliante sunt o imitaţie.
Nu este semnătură originală, este o bil de realizat. Acesta este un lucru im-
imitaţie. posibil. O împăcare i se părea imposibi-
lă. Duşmănia dintre ei făcea atmosfera
Impermeabil 1. adj. (prin care nu imposibilă. E imposibil să-mi fi vorbit
poate trece apa) Ţesătură impermeabi- de asta. Este imposibil să renunţ. E un
lă. (fig.) Este impermeabil la argumen- om imposibil. 2. s. n. (ceea ce este cu
152
neputinţă de îndeplinit) A încerca im- talentul său. Se impune ca specialist în
posibilul. A cere cuiva imposibilul. A acest domeniu. Ideea aceasta s-a im-
face imposibilul. Imposibilul devenise pus pretutindeni. 5. v. impers. A trage
realitate. concluziile care se impun. Se impune o
mai mare grijă pentru calitate. Nu se
Impresie s. f. (efect produs în conşti- impune neapărat să luăm o hotărâre.
inţă de un factor din afară) Impresie
de neşters, puternică, durabilă, proas- Incapabil 1. adj. (care nu este capabil
pătă. A face o impresie bună. A face, a să facă ceva; nepriceput) Un funcţionar
produce o impresie puternică asupra incapabil. A fi incapabil de ceva. Cred
cuiva. A avea o impresie nedefinită. A că este incapabil de vreo faptă rea.
se încrede în prima impresie. A descrie Surpriza îl făcea incapabil de a mai
impresiile de călătorie. A fi sub impre- spune ceva. E incapabil să vă răspun-
sia unui eveniment. A da, a face im- dă la această întrebare. 2. s. m. Nu
presia că… Îşi dădu seama că era nu- cred că va reuşi, e un incapabil.
mai o impresie. Am avut impresia că
văd pe cineva cunoscut. Aveam impre- Independent 1. adj. (care nu depinde
sia că se supărase. Dădea impresia că de nimeni) Caracter independent. A fi
este foarte ocupat. Voia să dea impre- independent faţă de alţii. A avea o po-
sia că subiectul îl interesa. Făcea im- ziţie independentă. A duce o viaţă in-
presia unui om bolnav. Ţine să producă dependentă. 2. (care se bazează pe
impresie. Se creează impresia că… puterile proprii) Stat independent. Ţară
independentă. Popor independent. A
Impresionant 1. adj. (emoţionant) deveni independent. 3. adv. A trăi in-
Poveste impresionantă. Spectacol im- dependent. A acţiona independent. A
presionant. Scenă impresionantă. Mo- învăţa să gândească independent.
nument impresionant. 2. (impunător,
impozant) Conferinţă impresionantă. A indica 1. v. tr. (a arăta, a face cu-
Realizare impresionantă. Datoriile se noscut) La locul şi la ora indicată. A
ridicau la o cifră impresionantă de câ- indica ceva cu mâna. Elevii indicaţi de
teva milioane. 3. adv. Impresionant de profesor erau cei mai buni. Ceasul,
sincer. Două situaţii impresionant de acele ceasornicului indică ora opt. Să-
asemănătoare. geata va indica direcţia. Acul magnetic
indică nordul. Barometrul indică vreme
A (se) impune 1. v. tr. (a constrânge) frumoasă. Bornele indicau că oraşul se
A-şi impune ideile, voinţa, condiţiile, află la cinci kilometri. Dicţionarul nu
pretenţiile. A impune cuiva o obligaţie, indica acest sens al cuvântului. Tabla
nişte reguli, răspunderea pentru ceva. de materii indică părţile lucrării. Febra
A impune cuiva o muncă grea. A impu- indică o agravare a bolii. Paloarea feţei
ne cuiva tăcere. A impune linişte. Situa- indica o mare emoţie. 2. (a recomanda,
ţia impune măsuri urgente. 2. (a face a prescrie un medicament) Mi-a indi-
să devină respectat, stimat, temut) cat ce cărţi să citesc. Nu e indicat să
Performanţele sale l-au impus ca cel mergeţi la mare anul acesta. Medicul a
mai bun sportiv. 3. v. intr. (a insufla) A indicat repaus total.
impune respect, admiraţie. Forţa sa de
caracter impune. A impune cuiva prin Indicaţie s. f. (îndrumare, lămurire,
înţelepciunea sa, prin cunoştinţele sale. recomandaţie) A da indicaţiile necesa-
4. v. pron. (a se afirma) S-a impus prin re. A da ultimele indicaţii. A da o indi-
153
caţie falsă. A respecta indicaţiile cuiva.
A urma indicaţiile medicului. Până la
noi indicaţii. Orice amănunt poate fi o
indicaţie pentru poliţie. V-am urmat
indicaţiile. Planul a fost modificat la
indicaţia Ministerului.
Indiferent 1. adj. (care nu arată inte-
res pentru cineva sau ceva) Om indife-
rent. Aer indiferent. Expresie, privire
indiferentă. Indiferent la / faţă de
soarta altcuiva. A întreba ceva pe un
tot indiferent. A fi indiferent faţă de
cineva sau de ceva. 2. (care nu prezin-
tă nicio însemnătate) Acest om mi-e
complet indiferent. Întâmplarea îmi era
indiferentă. Ceea ce-mi spui mă lasă
indiferent. Nu e indiferent că rezultate-
le nu mai sunt aceleaşi. 3. adv. A ră-
mâne indiferent în faţa pericolului. Cu-
vinte care pot fi citite indiferent de la
dreapta la stânga sau de la stânga la
dreapta. Mulţumi grăbit şi indiferent.
Indispensabil adj. (care este absolut
necesar) Obiecte indispensabile. Cali-
tăţi indispensabile. Condiţie indispen-
sabilă pentru a reuşi. A se şti, a se
crede, a se considera indispensabil. A
se face indispensabil. N-am luat cu noi
decât ce era indispensabil. Este indis-
pensabil să studiem un mare număr de
cazuri. Este indispensabil să ne du-
cem? A socoti indispensabil să...
Individ 1. s. m. (ins; om necunoscut,
om oarecare) Individul şi societatea. Un
individ suspect, ciudat, plicticos, ires-
ponsabil. O societate care apără dem-
nitatea individului. Poliţia a pus mâna
pe un individ periculos. Nu ţinea să
intre în conversaţie cu individul. Îl cu-
noşti pe individul acela? 2. (exemplar
dintr-o categorie de fiinţe) Orice indi-
vid poartă caracteristicile speciei căreia
îi aparţine. Colecţia conţinea indivizi
bine conservaţi din fiecare specie.
154
Individual 1. adj. (care aparţine unei
singure persoane) Responsabilitate
individuală. Probleme individuale. Li-
bertăţile individuale. Necesităţi indivi-
duale. Proprietatea individului. Cameră
individuală. Cazurile individuale vor fi
examinate cu atenţie. 2. (care este exe-
cutat de un individ) Muncă individua-
lă. Studiu individual. 3. adv. (în mod
izolat) A trata individual pe cineva. A
instrui individual pe cineva. Ne-am
ocupat de fiecare individual.
Industrial 1. adj. (care se referă la
industrie) Ţară industrială. Ramură
industrială. Întreprindere industrială.
Revoluţie industrială. Produse indus-
triale. Cultura plantelor industriale. În
cantitate industrială. 2. adv. Acest pro-
dus se fabrică acum industrial.
Industrie s. f. (ansamblul activităţilor
economice în cadrul cărora se reali-
zează producerea de bunuri materiale)
Industria grea, uşoară, metalurgică,
electrotehnică, constructoare de maşini,
chimică, siderurgică, textilă, prelucră-
toare, forestieră. Industrie extractivă.
Industria bunurilor de larg consum.
Industrie de vârf. Industrie casnică.
Muncitori din industrie. Dezvoltarea
industriei. A construi o industrie mo-
dernă.
Inel 1. s. n. (cerc mic de metal preţios
care se poartă ca podoabă pe deget)
Inel de logodnă, de aur, de argintr. De-
gete pline de inele. A purta un inel pe
deget. A pune (cuiva) un inel pe deget.
A avea mâinile încărcate de inele cu
pietre preţioase. 2. (obiect în formă de
cerc) Inelele unui lanţ. Inel pentru chei.
Inelul (luminos) din jurul lunii. A face
gimnastică, exerciţii la inele. A pune
unei păsări un inel la picior. Părul îi
cădea pe umeri în inele. Un inel de zece
kilometri ocolea oraşul 3. (fiecare din-
tre zonele inelare din tulpina sau ră-
dăcina plantelor lemnoase) Inelele navă, slabă, puternică. Bătaie de ini-
unui copac. mă. Durere de inimă. Operaţie pe inimă
deschisă. A avea inima slabă. 2. (fig.
Inferior 1. adj. (care este mai jos sau inima considerată lăcaş al sentimen-
dedesubt) Etaj inferior. Membrele infe- telor umane) Strângere de inimă. Din
rioare. Maxilarul inferior. Buza inferi- inimă, din toată inima. Din adâncul
oară. Cursul inferior al unui fluviu. 2. inimii. Cu inima uşoară, împăcată. Cu
(mai mic decât altul din punct de ve- mâna pe inimă. Cu dragă inimă. Durere
dere numeric) Inferior ca număr. 3. care arde, frige, seacă pe cineva la
(care ocupă un grad sau un rang mai inimă. A avea inimă de piatră, împietri-
mic decât altul) Animale inferioare. tă. A râde inima în cineva. A unge pe
Funcţionar inferior. Produse de calitate cineva la inimă. A-i merge cuiva ceva la
inferioară. Elevii din cursul inferior. A inimă. A i se umple cuiva inima de bu-
ocupa o poziţie inferioară. A se simţi curie. A-şi călca pe inimă. A face ceva
inferior. Nu-i este cu nimic inferior. S. cu inimă uşoară, grea. A pune ceva la
m. Inferiorul se supune superiorului. inimă. A i se topi cuiva inima. A rămâ-
ne cu inima friptă. A-şi face inimă rea.
Influenţă 1. s. f. (acţiune pe care o
A i se împietri cuiva inima. A i se strân-
exercită asupra alteia) Influenţă hotă-
ge cuiva inima. A-i fi cuiva inima grea.
râtoare, dăunătoare. Influenţa climei
A avea ceva pe inimă. A-i topi inima
asupra vegetaţiei. Influenţa alcoolului
cuiva. A-şi răcori inima. A muri de ini-
asupra organismului. Influenţa educa-
mă rea. A nu-l lăsa pe cineva inima să
ţiei asupra caracterului. A exercita o
facă ceva. A-i strica cuiva inima. A se-
influenţă asupra cuiva. A avea o influ-
ca, a arde, a frige pe cineva la inimă. A
enţă asupra cuiva. A fi sub influenţa
rupe, a zdrobi, a sfâşia inima cuiva. A-i
cuiva. A se sustrage influenţei cuiva. A
face cuiva inimă rea. I-a crescut inima
fi, a acţiona sub influenţa mâniei. 2.
(în piept) de bucurie. Asta îi merge, îl
(autoritate) Trafic de influenţă. A avea
unge la inimă. I se strângea inima. I s-a
multă influenţă. A-şi utiliza influenţa
bucurat inima când a auzit vestea. Îi
asupra cuiva.
îngheaţă inima. 3. (fig. inima conside-
Informaţie 1. s. f. (ceea ce se comu- rată ca simbol al vieţii sufleteşti) A
nică; ştire, veste) Birou de informaţii. cuceri inima cuiva. A-l şterge pe cineva
Serviciul de informaţii. Cu titlu de in- din inimă. A-i vorbi cuiva din inimă. A
formaţie. A cere cuiva o informaţie în mulţumi cuiva din toată inima. A iubi
legătură cu ceva. A da cuiva o informa- pe cineva din toată inima. A-i dori cuiva
ţie precisă, falsă. A primi o informaţie. fericire din toată inima. A regreta ceva
2. (documentare; totalitatea materia- din adâncul inimii. 4. (fig. inima ca
lului informativ) Informaţie utilă. In- izvor al curajului, al îndrăznelii) A-şi
formaţii demne de încredere. Sursă de lua inima în dinţi. A mai prinde la ini-
informaţii. Studiu bazat pe o bogată mă. A-i veni inima la loc. A i se tăia
informaţie. A nu dispune de informaţii. cuiva inima. A munci cu inimă. A mai
A cere, a strânge, a culege informaţii prins inimă de când a aflat vestea. Sus
despre cineva sau despre ceva. inima! 5. (caracter, fire) Un om de ini-
mă. Un om fără inimă, negru la inimă.
Inimă 1. s. f. (organ central al apara- Slab de inimă. A fi bun la inimă, cu
tului circulator, situat în partea stân- inimă bună. A avea inimă bună, de
ga a pieptului) Inimă sănătoasă, bol- aur. A avea inimă deschisă, largă. A fi
155
fără inimă. A fi rău, câinos, negru la
inimă. A avea inimă haină, sălbatică.
Acest om este o inimă de aur. 6. (mij-
loc, centru, interior) În inima Europei.
Capitala este în inima ţării. 7. (partea
din interior a unei plante) Inima lem-
nului. 8. (piesă esenţială într-un sis-
tem tehnic) Motorul este maşinii.
Iniţiativă s. f. (faptul de a iniţia; însu-
șirea celui care îndrăznește sau este
dispus să întreprindă cel dintâi ceva)
O iniţiativă lăudabilă, îndrăzneaţă. Spi-
rit de iniţiativă. La iniţiativa cuiva. Din
proprie iniţiativă. A fi om cu iniţiativă. A
dovedi iniţiativă proprie. A lua iniţiativa
de a face ceva. A avea iniţiativa într-o
problemă. A lăsa cuiva iniţiativa. A fa-
ce ceva din proprie iniţiativă. A acţiona
din proprie iniţiativă.
Inovaţie s. f. (schimbare sau perfecţi-
onare într-o situaţie sau într-un pro-
ces stabilit) Inovaţie ştiinţifică, tehnică.
Inovaţie fericită. A face o inovaţie. Re-
gia a propus multe inovaţii interesante.
A insista 1. v. intr. (a stărui, a insis-
ta, a persevera) A insista pe lângă ci-
neva pentru ceva. A insista să se facă
ceva. Insist să am un răspuns. E inutil
să mai insişti. Să nu mai insistăm. 2.
(a sublinia, a reliefa, a pune accentul
pe...) A insista asupra unui fapt, asu-
pra unui amănunt, asupra unui aspect,
asupra unui subiect, asupra unui cu-
vânt.
A (se) instala 1. v. tr. (a monta) A in-
stala o maşină, o linie electrică, telefo-
nul. A instala pe acoperiş o antenă de
televizor. A instala o schelă. 2. (a pro-
pune pe cineva, în mod solemn, într-
un post de răspundere) A instala pe
cineva într-o funcţie, într-un post. 3. v.
tr. (a aşeza, a stabili într-un loc) A in-
stala pe cineva la hotel. A instala pos-
turi de control. A instala indicatoare de
156
avertizare. A instala cortul. Biblioteca a
fost instalată într-o clădire veche. 4. v.
pron. (a se aşeza, a se stabili într-un
loc) A se instala comod într-un fotoliu.
A se instala într-un nou apartament. A
se instala într-un oraş. A se instala
într-un hotel. A se instala la cineva. Se
instalase în faţa lui şi-l măsura cu pri-
virea. S-a instalat la noi şi n-a mai ple-
cat.
Instalaţie s. f. (ansamblu de con-
strucţii, maşini, piese etc. montate în
scopul exercitării unei anumite func-
ţiuni) Instalaţie electrică, de iluminat.
Instalaţie sanitară. Instalaţii portuare.
Instalaţii industriale. Instalaţie de apă.
Instalaţie de încălzire (centrală). Uzină
dotată cu cele mai moderne instalaţii. A
monta o instalaţie. A face revizia unei
instalaţii.
Instinct s. n. (complex de reflexe în-
născute) Instinct de conservare. In-
stinct de apărare. Instinct animalic. In-
stinctul sexual. Instinctul matern. A-şi
domina instinctele. Instinctul îi spune
că greşeşte. Din instinct găsea întot-
deauna drumul. Animalul se lasă dus
instinct.
Institut s. n. 1. (instituţie în care se
efectuează cercetări ştiinţifice) Institut
de cercetări ştiinţifice. O să trec mâine
pe la institut. 2. (instituţie de învăţă-
mânt superior) Institut de învăţământ
superior. Institutul pedagogic. Institutul
de arhitectură. Institutul agronomic.
Institut particular.
Instituţie 1. s. f. (unitate care desfă-
şoară activităţi cu caracter economic,
social, administrativ etc.) Instituţii de
stat, de cultură, de învăţământ, publi-
că. Instituţii internaţionale. A crea o
instituţie. 2. (formă de organizare a
unor raporturi sociale) Instituţia căsă-
toriei. Instituţia familiei.
Instrument 1. s. n. (sistem de piese
folosit pentru măsurarea sau contro-
lul unei mărimi) Instrument medical,
chirurgical, optic. Instrument electric.
Instrumente de măsură. Instrumente
agricole. Instrumente de tortură. 2.
(aparat cu ajutorul căruia se produc
sunete muzicale) Instrumente muzica-
le. Instrumente de suflat, de percuţie,
de coarde, de claviatură. A cânta la un
instrument. A exersa la un instrument.
A acorda un instrument. 3. (fig. per-
soană sau lucru de care se foloseşte
cineva pentru atingerea unui scop) A
nu fi decât un instrument în mâinile
cuiva. A fi instrumentul docil al cuiva.
Insuficient 1. adj. (care nu este de
ajuns, care nu satisface) Resurse insu-
ficiente. Lumină insuficientă. Cunoştin-
ţe insuficiente. În cantitate insuficientă,
în număr insuficient. 2. adv. Elev insu-
ficient pregătit.
Insulă s. f. (porţiune de uscat încon-
jurată de apă) O insulă pustie, singura-
tică, stâncoasă. (fig.) Insulă de verdea-
ţă. A se salva pe o insulă. Trăieşte ca
pe o insulă.
Inteligent 1. adj. (înzestrat cu inteli-
genţă; deştept) Om inteligent. Un elev
inteligent. Un spirit inteligent şi lucid. O
privire inteligentă. O observaţie inteli-
gentă. Un răspuns inteligent. A avea
ochi inteligenţi. A pune o întrebare inte-
ligentă. A face impresie de om inteli-
gent. A considera pe cineva deosebit de
inteligent. Omul este o fiinţă inteligen-
tă. E tare inteligent! 2. adv. O carte in-
teligent scrisă. A acţiona inteligent. A
ieşi (în mod) inteligent dintr-o situaţie
dificilă.
Intenţie 1. s. f. (proiect, plan) Intenţie
bună, rea. Intenţie lăudabilă, nobilă.
Intenţii ascunse. Cu cele ai bune inten-
ţii. Intenţia de a face rău cuiva. A avea
157
cele mai bune intenţii. A avea intenţii
serioase cu... A avea intenţia de a..., să
facă ceva... A manifesta o intenţie. A
urmări anumite intenţii. A-şi ascunde
intenţiile. A zădărnici intenţiile cuiva. A
lua intenţiile drept fapte, realitate. A
face cuiva proces de intenţie. Intenţia
contează. Iadul e plin de bune intenţii.
Nu am intenţia să... Nu intră în intenţii-
le mele să... Scuză-mă, n-am făcut-o cu
intenţie. V-am lovit fără intenţie. Ce
intenţii aveţi?
Interes 1. s. n. (preocuparea de a ob-
ţine ceea ce este avantajos, folositor,
necesar) Interese materiale, economice.
Interes major. Interese vitale. Interese
opuse. Comunitate de interese. A acţio-
na în interes personal. A reprezenta
interesele cuiva. A leza interesele cui-
va. A apăra interesele cuiva. A atinge
interesele cuiva. A avea interes să…
Este în interesul lui să... Este în intere-
sul nostru al tuturor să... Ce interes aş
avea? 2. (orientare activă spre anumi-
te lucruri sau persoane în vederea
cunoaşterii şi înţelegerii lor) O declara-
ţie de cel mai mare interes. O problemă
de interes general, public, obştesc, na-
ţional. A manifesta interes pentru ceva.
A trezi interesul cuiva. A urmări ceva
cu interes. A arăta mare interes pen-
tru... A citi cu interes. 3. (simpatie faţă
de cineva) A privi pe cineva cu interes.
A arăta cuiva mult interes.
A (se) interesa 1. v. tr. (a trezi intere-
sul cuiva) Problema interesează pe toa-
tă lumea. 2. v. pron. (a arăta interes,
grijă faţă de cineva sau ceva) A se in-
teresa de pictură. A se interesa de un
copil. Nu mă interesează. Nu te intere-
sează? Ce te interesează? 3. (a se in-
forma) A se interesa de starea sănătă-
ţii cuiva. A se interesa de preţul unui
automobil. M-am interesat de ora de
plecare a trenului.
Interesant adj. (care trezeşte intere- intra în intersecţie pe verde, pe roşu. A
sul, care atrage atenţia) Cărţi intere- traversa o intersecţie. A traversa inter-
sante. Fapte interesante. Un amănunt secţia pe roşu.
interesant. Oameni interesanţi. Ofertă
interesantă. Un preţ interesant. Aceas- A interveni 1. v. intr. (a se amesteca
ta este o problemă interesantă. Caută într-o acţiune) A interveni într-o discu-
să pară interesant. Ar fi interesant să ţie, într-o dezbatere, într-o dispută. A
continuăm experienţele. interveni într-un conflict, într-o ceartă.
A interveni într-o luptă. A interveni în
Interior 1. adj. (care se află înăuntru) treburile interne ale unei ţări. A inter-
Perete interior. Curte interioară. Buzu- veni cu forţă armată. Poliţia a trebuit să
nar interior. 2. (fig. care se referă la intervină. Poliţia a intervenit cu gaze
parte sufletească a omului) Viaţă inte- lacrimogene împotriva demonstranţilor.
rioară. Linişte interioară. Încordare in- Armata e gata să intervină. Medicul a
terioară. Trăire interioară. 3. s. n. (par- trebuit să intervină pentru a salva viaţa
tea dinăuntru) Interiorul unei case, pacientului. 2. (a face un demers pen-
unei încăperi. Un interior luxos. Interio- tru a obţine ceva) A interveni la cineva
rul unei biserici. A picta interioare. E în favoarea cuiva. 3. (a surveni, a se
mai rece în interior decât afară. Când ivi) A intervenit un eveniment neaştep-
vii din interior, lumina te orbeşte. tat. Au intervenit multe schimbări. In-
tervenise o înţelegere între grevişti şi
Intern 1. adj. (care se află în interio- direcţiune. A intervenit o ameliorare a
rul a ceva sau al cuiva) Urechea inter- sănătăţii lui. Vin dacă nu intervine ni-
nă. Organe interne. Boli interne. Glan- mic.
de cu secreţie internă. Leziune internă.
Tulburări interne. Hemoragie internă. Intervenţie 1. s. f. (faptul de a inter-
Medicament de / pentru uz intern. Poli- veni) Intervenţie chirurgicală. Interven-
tică internă. Afaceri interne. Problemele ţia unui orator într-o dezbatere. A face
interne ale unei ţări. Legi interne. Piaţă o intervenţie chirurgicală. A se supune
internă. Plată internă. Motor cu ardere unei intervenţii chirurgicale. 2. (ames-
internă. Unghiuri interne. 2. adv. Acest tec, mai ales armat, a unui stat în
medicament se administrează intern. treburile altui stat) Intervenţie armată.
Intervenţie rapidă a poliţiei. Forţele de
Internaţional adj. (privitor la relaţiile intervenţie ale ONU. 3. (demers făcut
dintre state) Organizaţie internaţiona- pentru a obţine ceva) A face intervenţii
lă. Organism internaţional. Situaţie in- pentru a obţine un avantaj. A conta pe
ternaţională. Relaţii internaţionale. intervenţia cuiva. A obţine un răspuns
Probleme internaţionale. Conferinţă favorabil, un avantaj moral la interven-
internaţională. Întâlniri internaţionale. ţia cuiva.
Tratat internaţional. Convenţie interna-
ţională. Pacea, securitatea, cooperarea A(-şi) interzice 1. v. tr. (a nu permite,
internaţională. a nu accepta să se întâmple ceva) In-
trarea interzisă. Fumatul interzis. A
Intersecţie s. f. (locul unde se întreta- interzice o demonstraţie, un partid. A
ie mai multe drumuri) Intersecţie peri- interzice jocurile de noroc. A interzice
culoasă. Intersecţie cu semafor. Punct comerţul cu stupefiante, portul armelor.
de intersecţie. La intersecţia celor două A interzice cuiva fumatul, să fumeze. A
bulevarde. A se opri la intersecţie. În interzice cuiva să intre pe un teren. În-
158
trunirile au fost interzise. Sănătatea îmi
interzice orice deplasare. Doctorul i-a
interzis să bea alcool. Legea interzice
omorul. Filmul este interzis spectatori-
lor sub 15 ani. Este categoric interzis
de a... / să... 2. v. pron. A-şi interzice
orice bucurie, orice plăcere. A-ţi interzi-
ce să te gândeşti la ceva.
A intra 1. v. intr. (a trece din afară
înăuntru) A intra într-o cameră, într-o
casă, pe uşa principală. A intra în mă-
năstire. A intra pe o stradă laterală. A
intra în apă. A intra tot mai adânc în
pădure, în inima pădurii. Invita pe ci-
neva să intre în cameră. A permite cui-
va să intre în cameră. A intra într-o ţa-
ră. Hoţul a intrat pe fereastră. Trupele
duşmane au intrat în oraş. Trenul intră
în gară. Vaporul intră în port. Intraţi! 2.
(a pătrunde) Şurubul intră (adânc) în
lemn. I-a intrat o aşchie în palmă. Lu-
mina intră pe fereastră. Alifia a intrat
repede în piele. 3. (fig. a lua parte, a
participa; a ajunge într-o anumită si-
tuaţie) A intra într-un viraj. A intra în
acţiune (în horă). A intra în ritm. A intra
în joc. A intra în scenă. A intra în grevă.
A intra în vorbă cu cineva. A intra în
conflict cu cineva. A intra în luptă, în
război. A intra în foc pentru cineva. A
intra în convalescenţă, în agonie. A in-
tra în materie. A intra în miezul pro-
blemei A intra în amănunte. A intra în
legalitate. A intra în uzul curent. A intra
în graţiile cuiva. A intra în lume. A intra
în pielea unui personaj. A intra în isto-
rie. A intra în legătură cu cineva. A in-
tra în posesia... A intra într-un impas.
Tratativele au intrat într-o fază critică.
4. (a adera) A intra într-un partid, într-o
organizaţie. 5. (a apuca, a ajunge) A
intrat în al 90-lea an (de viaţă). Am in-
trat în ultimul deceniu al secolului 20.
6. (a începe un serviciu, a se angaja
într-o slujbă) A intra în serviciu. A intra
în slujba cuiva. A intra în diplomaţie. 7.
159
(a încăpea într-un spaţiu închis) Car-
tea intră în servietă. Cheia intră în
broască. Valizele acestea nu intră în
portbagajul maşinii. Aceste tuburi intră
unele într-altele. În damigeană intră 6
litri.
Intrare 1. s. f. (acţiunea de a intra şi
rezultatul ei) Bilet, legitimaţie de intra-
re. Taxă de intrare. Intrare liberă, gra-
tuită. Intrarea în expoziţie. La intrarea
în oraş. Intrarea unui tren în gară. A
avea intrare liberă. A interzice intrarea.
Intrarea interzisă! Cât costă intrarea la
muzeu? 2. (loc special amenajat prin
care se intră) Intrarea principală. Intra-
rea de serviciu. Intrare separată. Intra-
rea unui tunel. A căuta intrarea. A blo-
ca cuiva intrarea. A aştepta la intrare.
A locui la intrarea în sat. Casa are do-
uă intrări. 3. (momentul în care inter-
vine un instrument sau o voce în exe-
cutare unei piese muzicale) Intrarea
artiştilor. A-şi face intrarea. A-şi rata
intrarea.
A introduce 1. v. tr. (a face să intre) A
introduce cheia în broască. A introduce
fişa în priză. A introduce o scrisoare în
plin. A introduce aţa în ac. A introduce
lucrurile în cameră. A introduce lemne
în sobă. A introduce pe cineva într-un
birou. A introduce pe cineva la director,
la ministru. A introduce o marfă prin
contrabandă. A introduce o sumă în
calcul. A introduce cuvinte noi într-o
limbă. A introduce o cerere. Cartofii au
fost introduşi în Europa după cucerirea
Americii. 2. (a include, a adăuga) A
introduce ceva în program. A introduce
un punct pe ordinea de zi. A introduce
clauze noi în contract. A introduce mo-
dificări în text. 3. (a face ca cineva să
fie primit într-o asociaţie, într-un grup
etc.) A introduce pe cineva într-o socie-
tate. 4. (a iniţia pe cineva într-o activi-
tate) A introduce pe cineva în tainele
unei meserii. 5. (a pune în practică, în
uz) A introduce o modă, un obicei, o
noutate. A introduce practici noi. A in-
troduce un nou manual în şcoală.
Inutil 1. adj. (care nu este de folos)
Obiect inutil. Achiziţie inutilă. Un per-
sonal inutil. Explicaţii inutile. Vorbe
inutile. Oboseală inutilă. Încercări inuti-
le. Eforturi inutile. Cheltuieli inutile.
Supărări inutile. A-şi face griji inutile în
privinţa unui lucru. Nimic nu este inutil
pentru omul deştept. 2 adv. Bani chel-
tuiţi inutil. A se deranja inutil. A-şi irosi
inutil timpul. A se strădui inutil. A con-
sidera ceva inutil. A vorbi inutil. E inutil
să încerci să înţelegi. E inutil să plecaţi
acum.
A invita v. tr. (a pofti) A invita pe ci-
neva la masă, la cină, la dans, la o ca-
fea, la teatru. A invita pe cineva la o
nuntă. A invita pe cineva să ia loc. A
invita stăruitor. A invita pe cineva în
birou. A invita pe cineva să părăsească
sala. A invita asistenţa să facă linişte.
O vreme care te invită la plimbare. Vă
invit să vă moderaţi cuvintele. Sunteţi
invitat la Consiliul Municipal.
Invitaţie s. f. (faptul de a invita; scri-
soare scurtă, bilet prin care cineva
este invitat undeva) Invitaţie persona-
lă, individuală, colectivă. Invitaţie repe-
tată. Invitaţie la bal. Invitaţie la nuntă.
Invitaţie la Consiliul Municipal. La invi-
taţia cuiva. A face, a lansa o invitaţie.
A accepta, a refuza o invitaţie. A da
curs unei invitaţii. A declina o invitaţie.
A primi invitaţii la cină. A trimite cuiva
o invitaţie.
Istoric 1. adj. (care aparţine istoriei)
Evenimente istorice. Locuri istorice. Îm-
prejurări istorice. Personaj istoric. Nu-
me istoric. Fapt istoric exact. Moment
istoric. Zi istorică. Monument istoric.
Adevăr istoric. 2. (care prezintă faptele
160
în ordine cronologică) Studiu istoric. 3.
s. n. (expunere amplă a unor eveni-
mente) A face istoricul unei descoperiri
ştiinţifice, al unei instituţii. 4. s. m.
(specialist în istorie) Istoric imparţial.
Istoric erudit, celebru. Un mare istoric.
Istoricul îşi întemeiază aserţiunile pe
fapte. Istoricii relatează că...
Istorie 1. s. f. (proces de dezvoltare a
fenomenelor naturii și societății) Învă-
ţămintele, lecţiile, judecata istoriei.
Sensul istoriei. A intra în istorie. 2. (şti-
inţă care studiază dezvoltarea societă-
ţii omeneşti) Istorie antică, universală,
modernă, contemporană. Istoria Evului
Mediu. Istoria omenirii. Istoria Franţei.
Izvoarele istoriei. Muza istoriei. Profe-
sor de istorie. Istoria înregistrează
anumite evenimente. Aşa se scrie isto-
ria. 3. (ştiinţă care studiază dezvoltare
şi schimbările dintr-un anumit dome-
niu) Istoria artei. Istoria limbii, a litera-
turii. 4. (povestire, naraţiune) Istoria
vieţii cuiva. Subiectul istoriei este urmă-
torul. Uită istoria asta! E o întreagă is-
torie! Frumoasă istorie! 5. (poznă) Ce
istorie ciudată!
A (se) iubi 1. v. tr. (a nutri o mare
afecţiune faţă de cineva) A iubi o fată.
A iubi (pe cineva) ca (pe) ochii din cap,
ca (pe) lumina ochilor. A iubi pătimaş,
cu patimă, cu pasiune, cu duioşie, la
nebunie pe cineva. Iubeşte ca să fii iu-
bit. E greu să urăşti ceea ce ai iubit cu
adevărat. 2. (a simţi prietenie, tandre-
ţe pentru cineva sau ceva; a ţine mult
la cineva sau la ceva) A-şi iubi părinţii,
copiii. A-şi iubi aproapele. A-şi iubi ţa-
ra, poporul. A iubi natura, animalele,
florile. A iubi viaţa singuratică. 3. v.
pron. Narcis s-a iubit pe sine. A nu se
iubi decât pe sine înseamnă a-i urî pe
ceilalţi. Se iubesc mult. Când oamenii
se iubesc cu adevărat, nu mai au nevo-
ie să şi-o spună.
Iubire 1. s. f. (dragoste, voinţa de a la mal. 3. (fig. a impresiona puternic,
face bine) Iubire de oameni. Iubire de a surprinde pe cineva) Acest răspuns îl
carte. Iubirea de moşie, de ţară, de pa- izbi. Fu izbit de asemănarea celor două
trie. Iubirea de sine. 2. (sentiment care fete. 4. v. pron. (a se lovi cu putere) A
leagă două persoane de sex opus) Iubi- se izbi în întuneric cu capul de uşă. A
re platonică, pătimaşă, puternică, tre- se izbi de un obstacol, de un refuz. S-a
cătoare, statornică. Iubirile din tinereţe. izbit de un stâlp de beton. Uşa se iz-
A fi vrednic de iubirea cuiva. E iubirea beşte.
lui dintâi, prima lui iubire. Iubirea pe
care o simţeam pentru... A izbucni v. intr. 1. (a se produce
brusc şi cu putere) A izbucnit războiul,
Iubit 1. adj. (drag) Fiinţa iubită. Soţie un incendiu. A izbucnit un foc. A izbuc-
iubită. Copiii săi iubiţi. Iubite cititorule! nit o epidemie de gripă. Scandalul a
Iubiţi prieteni! Iubiţii mei prieteni! 2. s. izbucnit din vina lui. Greva a izbucnit
m., s. f (persoană care iubeşte) A avea pe 9 februarie. Apele au izbucnit din
un iubit. partea de jos a oraşului. 2. (a răsuna
deodată şi cu intensitate; a începe
Iute 1. adj. (care acţionează, care se brusc şi cu violenţă) A izbucni în râs,
produce fără întârziere) Om iute. Răs- în plâns. A izbucni în hohote de râs.
puns, replică iute. A fi iute la treabă. 2. Ţipete, râsete izbucneau la fiecare
(care aleargă cu repeziciune; rapid) vers. Mulţimea a izbucnit în aplauze.
Cai iuţi. Mers iute. Mişcări, gesturi iuţi.
Ritmuri iuţi. Ploaie iute. A merge cu A izbuti v. tr., v. intr. (a aduce ceva la
paşi iuţi. A fi iute de picior. Peştişorii bun sfârşit) A izbuti cu orice preţ. Izbuti
iuţi zvâcneau în apă. 3. (care se supă- să vândă câteva vechituri. Focul cel
ră uşor) Om iute la mânie. A fi iute din mai puternic nu izbutea să usuce pere-
fire. 4. (cu gust înţepător) Mâncăruri ţii. Cred că vei izbuti. Nu izbutesc să-l
iuţi. Sos iute. Muştar iute. Ardei iute. conving. Nimic nu-i izbuteşte. Voi iz-
Hrean iute. Brânză iute. Unt iute. Fum, buti!
miros iute. Gust iute. A fi iute la gust.
Izvor 1. s. n. (apă subterană care iese
A se ivi v. pron. (a apărea pe neaştep- la suprafaţa pământului; locul unde
tate) Fata se ivi în uşă. Trântorii se izvorăşte o astfel de apă) Izvor de apă
ivesc primăvara. Boala se iveşte pe freatică. Izvor rece, termal. Izvoare re-
frunzele grâului. Printre crengi s-a ivit pezi. Un izvor cu apă lină. Izvoarele
luna. Se ivesc zorii. Soarele se iveşte Dunării. Apă de izvor. Murmurul izvoa-
de după nori. Se ivesc stelele. S-au ivit relor. A capta un izvor. A bea apă de
în literatura noastră multe lucruri de izvor. Se vor usca, vor seca izvoarele.
valoare. S-au ivit noi greutăţi. 2. (lucru din care provine ceva; origi-
ne) Izvorul vieţii. Izvorul tinereţii. Izvo-
A (se) izbi 1. v. tr. (a lovi cu putere) A rul bucuriei adevărate. Izvorul ştiinţei.
izbi uşa. A izbi ceva de perete. A izbi Izvorul cunoaşterii. 3. (document pe
ţinta. Valurile izbesc zidul. Ramurile care se întemeiază un fapt istoric, o
copacilor o izbeau peste faţă. L-a izbit afirmaţie) Izvoarele istoriei. Izvoare lite-
la cap. Lumina îl izbi în faţă Camionul rare. Studiu bazat pe izvoare bogate. A
a izbit o căruţă. 2. v. intr. A izbi cu cerceta izvoare. A folosi izvoare. A cita
pumnul în masă. A izbi cu piciorul în izvoare. A deţine o informaţie din izvor
pământ. Valurile izbesc în stâncile de sigur.
161
 Î
A îmbătrâni 1. v. intr. (a deveni bă-
trân) A îmbătrâni înainte de vreme. A
începe să îmbătrânească. A şti să îm-
bătrâneşti. A îmbătrâni în meserie. Nu
îmbătrâneşte deloc. A îmbătrânit rău,
săraca! Nu mai aude prea bine, a îm-
bătrânit. S-a cuminţit îmbătrânind.
Numai inima nu îmbătrâneşte. Omul
cât îmbătrâneşte şi tot nu se cuminţeş-
te. 2. (a se degrada, a se învechi) Meta-
lele îmbătrânesc. Mobila a îmbătrânit.
3. v. tr. (a face să devină sau să pară
bătrân) Necazurile îl îmbătrânesc pe
om. Barba îl îmbătrâneşte. Coafura o
îmbătrâneşte.
A (se) îmbolnăvi 1. v. pron. (a deveni
bolnav) A se îmbolnăvi subit, grav, de
gripă. S-a îmbolnăvit în timpul călători-
ei. S-a îmbolnăvit fiindcă a mâncat
prea multă dulceaţă. Se îmbolnăveşte
văzând-o pe fiica lui cum cheltuieşte
banii. Ce trebuie să fac ca să nu mă
îmbolnăvesc? 2. v. tr. Spectacolul mi-
zeriei mă îmbolnăveşte.
A (se) îmbrăca 1. v. tr. (a pune haine-
le pe corp) A îmbrăca un copil, un bol-
nav. A-şi îmbrăca hainele de duminică.
A îmbrăca uniforma, tunica militară. A
îmbrăca sutana. Fetiţa îşi îmbracă pă-
puşa. 2. (a procura îmbrăcămintea
necesară) A-şi îmbrăca copii cu haine
noi. 3. (a acoperi, a înveli) A îmbrăca
mobila cu huse. A îmbrăca pereţii în
lemn. A îmbrăca o carte. A îmbrăca o
umbrelă. A îmbrăca pernele. A îmbrăca
acoperişul cu / în ţiglă. A îmbrăca fruc-
te în ciocolată. A îmbrăca o şosea. (fig.)
A îmbrăca un reproş în cuvinte tandre.
Cărţile îmbracă rafturile bibliotecii. 4.
v. pron. (a-şi pune hainele pe corp) A
se îmbrăca tinereşte. A se îmbrăca mai
162
subţire, mai gros, sumar, îngrijit. A se
îmbrăca în negru. A se îmbrăca ridicol.
Îi trebuie o oră ca să se îmbrace. 5. (a-
şi procura îmbrăcămintea necesară) A
se îmbrăca după ultima modă. A se
îmbrăca din cap până în picioare. A se
îmbrăca pe comandă. Era bine îmbră-
cată. Ea nu ştie să se îmbrace.
Îmbrăcăminte 1. s. f. (obiect confec-
ţionat din ţesături, blană etc. cu care
se îmbracă cineva; totalitatea obiecte-
lor folosite pentru îmbrăcarea corpu-
lui) O îmbrăcăminte ciudată. Îmbrăcă-
minte militară. Industria îmbrăcămintei.
Magazin de îmbrăcăminte. Cheltuieli de
îmbrăcăminte. A luat îmbrăcămintea
tatălui său. 2. (strat de material cu
care se acoperă o piesă, o construcţie
în vederea protejării ei) Îmbrăcămintea
unui caiet, a unei cărţi. Îmbrăcăminte
rutieră. A îmbrăca o armă.
A (se) îmbrăţişa 1. v. tr. (a strânge în
braţe) A îmbrăţişa pe cineva. A îmbră-
ţişa cu privirea. A îmbrăţişa o profesiu-
ne, o carieră. 2. (fig. a cuprinde) A îm-
brăţişa cu privirea. 3. (fig. a-şi însuşi;
a se consacra) A îmbrăţişa o idee, o
religie. A îmbrăţişa o profesie, o carie-
ră. 4. v. pron. (a se strânge în braţe)
Cei doi prieteni se îmbrăţişară.
Îmbunătăţire s. f. (acţiunea de a îm-
bunătăţi) Îmbunătăţiri necesare. Îmbu-
nătăţirea vremii. Îmbunătăţirea situaţi-
ei, stării cuiva. Îmbunătăţirea vieţii. A
aduce îmbunătăţiri la o casă.
A împacheta v. tr. (a înfăşura în hâr-
tie, în pânză, făcând un pachet) A îm-
pacheta mărfuri. A-şi împacheta lucru-
rile, hainele în geamantan. A împache-
ta un cadou în hârtie colorată.
A (se) împăca 1. v. tr. şi pron. (a re-
stabili raporturi de prietenie, de înţe-
legere) A împăca oamenii care nu se
pot înţelege. A împăca interese contra-
re. A împăca doi îndrăgostiţi. Nu pot să
împac pe toată lumea. Egoismul nu se
împacă cu generozitatea. După multe
certuri s-au împăcat. Nu se împacă cu
soţul ei. 2. (a linişti, a mulţumi) A îm-
păca un copil, dăruindu-i o jucărie. 3.
v. pron. (a se obişnui cu ceva) A se
împăca cu gândul că... A se împăca cu
soarta. S-a împăcat cu Dumnezeu. Se
împacă bine cu noua meserie. N-a putut
să se împace cu zgomotul.
A (se) împărţi 1. v. tr. (a separa în
mai multe părţi) A împărţi ceva în părţi
egale. A împărţi un tort în părţi egale. A
împărţi un teritoriu. A împărţi elevii în
două grupe. A împărţi un roman în ca-
pitole. A-şi împărţi timpul pentru mai
multe ocupaţii. Perete care împarte o
cameră în două. Anul este împărţit în
luni. Părerile sunt împărţite. 2. (a dis-
tribui) A-şi împărţi averea. A împărţi
pământul ţăranilor. A împărţi alimente
populaţiei. A împărţi beneficiile cu un
asociat. A împărţi cina cu cineva. A îm-
părţi bomboane copiilor. A împărţi ma-
nifeste. A împărţi cărţi jucătorilor. A
împărţi premii. A împărţi saluturi şi
zâmbete. 3. (a efectua operaţia de îm-
părţire) A împărţi un număr la altul.
Numerele cu soţ se împart la doi. 4. v.
tr. pron. (a se separa în mai multe
părţi) Mulţime de oameni care se îm-
parte în mai multe grupuri. Capitolul se
împarte în trei părţi.
A (se) împiedica 1. v. tr. (a pune pie-
dică; a pune frâna) A împiedica un cal.
A împiedica roţile unei maşini. 2. (fig. a
opri pe cineva să facă ce doreşte) A
împiedica la treabă pe cineva. A împie-
dica o căsătorie. A împiedica pe cineva
să împlinească o hotărâre. A împiedica
163
circulaţia. A împiedica o acţiune. A îm-
piedica răul să progreseze. A împiedica
progresul. Această întâmplare l-a împi-
edicat să... Umezeala împiedică coace-
rea fructelor. 3. v. pron. (a se lovi de
ceva sau de cineva care stă în cale şi a
cădea) A se împiedica de prag, de o
piatră, de un ciot. A se împiedica în
trenă. A se împiedica unul pe celălalt.
S-a împiedicat şi a căzut.
A (se) împinge 1. v. tr. (a urni pe ci-
neva sau ceva din loc cu forţa) A îm-
pinge o uşă. A împinge o roabă. A îm-
pinge dulapul spre perete. A împinge
cu piciorul, cu cotul. A împinge pe cine-
va pe uşă afară, în apă, în prăpastie. A
împinge pe cineva cu dispreţ. Vântul
împinge norii. Curentul împingea barca
spre larg. 2. (fig. a îndemna la o acţi-
une) A împinge pe cineva într-o cursă.
A împinge pe cineva într-un post mai
important. A împinge pe cineva să facă
ceva. 3. v. pron. (a se înghesui pentru
a înainta) Copiii se împing pe scări. Se
împingeau unii pe alţii să ia cuvântul.
A (se) împlini 1. v. tr. (a atinge vârsta
de...) A împlinit 20 de ani. 2. (a com-
pleta) A împlini suma de bani care lip-
seşte. 3. (a îndeplini) A împlini dorinţe-
le cuiva, porunca cuiva, cererea cuiva,
speranţele cuiva, condiţiile cerute. A-şi
împlini obligaţiile, sarcinile, angaja-
mentele, promisiunile, datoria. A-şi îm-
plini cuvântul. A-şi împlini visul. A îm-
plini voia Domnului. 4. v. pron. (a se
îngrăşa; fig. a se realiza) A început să
se împlinească la trup. 5. (a se scurge,
a ajunge la termen, a expira) A-şi îm-
plini sorocul. A i se împlini sorocul. Se
împlinesc, s-au împlinit trei ani de
când... 6. (a se îndeplini) S-a împlinit
prorocirea. Visul lui s-a împlinit.
A (se) împodobi 1. v. tr. (a pune po-
doabe) A împodobi o faţadă cu drapele.
A împodobi un balcon cu plante verzi. A
împodobi o carte cu miniaturi. A împo-
dobi o vitrină. A împodobi cu flori o
masă. A împodobi o femeie cu bijuterii.
A împodobi pe cineva cu virtuţi pe care
nu le are. Ciubucele care împodobesc
plafonul. Numeroase tablouri împodo-
besc salonul. Firea l-a împodobit cu
multe virtuţi. 2. (a se găti) v. pron. Ea
se împodobise cu cele mai frumoase
găteli.
Împrejur adv. (în jur) A servi peşte
prăjit cu cartofi împrejur. Împrejur erau
numeroase galerii. Stânga-mprejur.
Împrejurare s. f. (situaţie în care se
află cineva sau ceva) Împrejurări nefa-
vorabile. Un concurs de împrejurări.
Depinde de împrejurări. În împrejurările
actuale. În asemenea împrejurare. În
împrejurarea de faţă. A profita de îm-
prejurare.
Împrejurime s. f. (locul sau ţinutul
din jur) Împrejurimile satului, oraşului
sunt pitoreşti. Şi-au construit un adă-
post prin împrejurimi.
Împrumut 1. s. n. (obiect sau bani
împrumutaţi) Împrumut bănesc. Îm-
prumut pe termen lung, pe termen
scurt, fără termen. O erudiţie de îm-
prumut. A face, a contracta un împru-
mut. A acorda cuiva un împrumut. A
folosi un material de împrumut. A da
un împrumut pe termen lung. A lua ce-
va cu împrumut. A da ceva cu împru-
mut. A trăi sub un nume de împrumut.
2. (cuvânt, construcţie lexicală luate
din altă limbă) În limba noastră sunt
multe împrumuturi din franceză.
A împrumuta 1. v. tr. (a da cuiva sau
a lua de la cineva sub rezerva restitui-
rii) A împrumuta bani de la cineva. A
împrumuta cuiva o carte, un stilou. A
împrumuta pe cineva cu bani. A îm-
prumuta pe bază de amanet. A împru-
164
muta cu camătă mare pe timp scurt. Nu
mai ştiu de la cine am împrumutat
acest stilou. 2. (a lua de la altul.) A
împrumuta un obicei, o idee. De unde
ai împrumutat maniera aceasta. 3. (a
introduce) A împrumuta un cuvânt
dintr-o limbă romanică.
A înainta 1. v. intr. (a merge înainte)
A înainta repede. A înainta pas cu pas.
A nu înainta nici cu un pas. A înainta în
vârstă. A înainta în grad. Munceşte
mult dar nu înaintează. A înainta cu
treaba, cu lucrul. Lucrarea înaintează.
Promontoriul, digul înaintează. Trupele
continuă să înainteze. 2. v. tr. (a de-
pune sau a trimite unei autorităţi) A
înainta o cerere. A-şi înainta demisia.
Înaintat 1. adj. (progresist) Tehnică
înaintată. Idei înaintate. Concepţii îna-
intate. 2. (situat înainte, în faţă; avan-
sat) Casă înaintată cu un colţ în stradă.
Post înaintat. 3. (avansat în timp) Vâr-
stă înaintată. Bărbat înaintat în vârstă.
La oră înaintată. A fi înaintat în vârstă.
Noaptea e înaintată. Primăvara e înain-
tată.
Înainte 1. adv. (în faţă, în locul din-
tâi, în frunte) A merge drept înainte, tot
înainte. A (o) apuca înainte. A face un
pas înainte. A pune răul înainte. Merg
înainte pentru că ştiu drumul. Luaţi-o
înainte, vă ajung din urmă! Priveşte
înainte. Are toată viaţa înainte. Înainte,
marş! 2. (mai devreme, mai dinainte)
Înainte vreme. Ca înainte. Mai bine de-
cât înainte. (Mai) înainte nu se plângea
niciodată. Plecase cu o oră mai înainte.
Voiam să spun acelaşi lucru, dar mi-aţi
luat-o înainte. Amândoi alergătorii au
plecat în acelaşi timp, dar acesta a
ajuns mai înainte. 3. (în continuare,
mai departe) Mulţi ani înainte. De acum
înainte.
Înalt 1. adj. (care se întinde mult în
sus) Om înalt. Munţi înalţi. Platouri
înalte. Camere cu tavanul înalt. Frunte
înaltă. Tocuri înalte. 2. (fig. situat pe o
treaptă ridicată în ierarhia valorilor)
Sfere înalte. Înalta societate. Înalţi oas-
peţi. Înaltă precizie A avea vederi înal-
te. Expresia înaltei mele consideraţii. A
avea aspiraţii mai înalte. 3. (ascuţit,
subţire) Note înalte. 4. (de valoare
foarte înaltă) Înaltă frecvenţă.
Înapoi 1. adv. (îndărăt) A face o miş-
care, un pas înapoi. A se da, a se trage
înapoi. A privi, a se uita înapoi. A da
înapoi în faţa primejdiei. A nu mai pu-
tea da înapoi. Înapoi! Nu încurcaţi tre-
cerea! 2. (în locul unde s-a aflat mai
înainte) A veni înapoi acasă. A se în-
toarce înapoi. A da înapoi banii împru-
mutaţi. A-şi lua vorba înapoi. Apele se
trag înapoi. În vremea aceea artele au
dat înapoi. 3. (mai demult, mai înainte
de timpul actual) Dau ceasul înapoi.
A (se) înălţa 1. v. tr. (a ridica în sus)
A înălţa un zmeu, drapelul. A-şi înălţa
ochii, privirea spre tron. 2. (a ridica) A
înălţa glasul. 3. (a construi, a clădi) A
înălţa o statuie, un monument. A înălţa
un palat, o casă, o biserică. A înălţa
digurile cu un metru. Va trebui să-şi
înalţe casa cu două etaje. 4. (a ridica
în rang) Înălţat pe culmile puterii. A
înălţa ceva la rangul de instituţie. A
înălţa pe cineva în rang, în grad. Sen-
timente care-l înalţă pe om. Arta ne în-
alţă. 5. v. pron. (a se ridica în sus) A
se înălţa pe vârfuri. A se înălţa în aer,
la ceruri. Fumul se înalţă drept în sus.
Soarele se înalţă la orizont. 6. (a apă-
rea) În piaţă se înalţă un monument.
Castelul se înalţă pe culmea dealului.
Turnurile oraşului se înalţă spre cer. În
faţa noastră se înălţau maiestuos pis-
curile munţilor. 7. (a se ridica) Glasuri
limpezi se înalţă în curtea şcolii. 8. (a
165
se ridica în rang) A se înălţa la tron. A
se înălţa în grad. 9. (a deveni mai
înalt, a creşte) A se înălţa în ochii cui-
va.
Înălţime 1. s. f. (dimensiunea vertica-
lă a unui lucru sau unei fiinţe) Înălţi-
mea unui turn. Înălţimea relativă, abso-
lută a unui munte. Înălţimea unui tri-
unghi, a unui cilindru. A creşte în înăl-
ţime. A lucra la înălţimi ameţitoare. Zi-
dul are trei metri înălţime. Muntele are
o înălţime de peste două mii de metri.
Avionul câştigă repede în înălţime.
Aceste avioane zboară la înălţimi mari.
2. (vârf, culme) Înălţimile care domină
oraşul. A se urca pe o înălţime. Caste-
lul se ridica pe o înălţime. Floarea
aceasta nu creşte decât pe înălţimi. Pe
înălţimile din jur a căzut deja zăpadă.
3. (la pl. văzduh) 4. (ton, tonalitate)
Înălţimea unui sunet. 5. (fig. stare de
superioritate intelectuală, morală etc.)
A vorbi de la înălţimea tribunei. A privi
lucrurile de la înălţime. A fi la înălţimea
misiunii sale. 6. (termen de reverenţă
pentru o persoană de grad înalt) Înăl-
ţimea voastră.
Înăuntru adv. (în limitele unui spaţiu
închis) A intra înăuntru. A băga pe ci-
neva înăuntru. A da drumul cuiva înă-
untru. Deschise uşa de la intrare şi
dispăru înăuntru. Abia înăuntru desco-
peri butonul unei sonerii. Am deschis
plicul, dar nu e nimic înăuntru. Hoţul e
înăuntru. Copiii nu mai sunt în casă?
Adineaori erau înăuntru. La faţă fru-
mos şi-năuntru găunos.
Încă 1. adv. (în plus, pe deasupra) Ia
acest creion, mai am încă unul. Are în-
că multe de spus. Încă pe atât. Încă şi
mai frumos. Au mai venit încă două
persoane. Încă te şi lauzi? 2. (din nou,
iarăşi) Încă o dată. 3. (şi acum, în con-
tinuare) Încă miroase. Va mai dura în-
că. E încă bolnav. Eşti încă prea mic.
Hreanul e încă bun de leac. 4. (în pro- A încăpea 1. v. intr. (a avea loc, a pu-
poziţii negative: până acum) Încă n-a tea intra într-un anumit spaţiu) Toate
venit. Încă nu s-a sculat. Încă nu am cărţile mele încap în dulapul acesta. N-
ştiut asta. Nu este încă ora trei. Nu e o să încăpem toţi în maşină. Sală în
încă iarnă. Până acum încă nu ninge. care pot încăpea o mie de spectatori.
Ba încă nu plecase şi... 5. (deja, chiar) Nu-l încap pantofii. Nu mai încape
Încă de mic te cunoştea. E fată, şi încă ograda de atâtea păsări. Nu încapi de
de cele mai frumoase. lume. În geamantan nu mai încape ni-
mic. Cât vin încape în butoiul acesta?
Încălţăminte s. f. (obiecte făcute, de 2. (a putea trece, străbate pe undeva)
obicei, din piele, care servesc ca să Gaură cât să încapă mâna. E atât de
acopere şi să protejeze picioarele) În- gras că nu încăpea pe uşă.
călţăminte din piele, din antilopă. Încăl-
ţăminte cu talpă de piele. Încălţăminte A (se) încărca 1. v. tr. (a umple) A în-
de comandă. Încălţăminte uzată, tocită. cărca un vapor, automobilul cu multe
Magazin de încălţăminte. Industria în- lucruri, un camion cu cărbuni, căruţa
călţămintei. A-şi pune încălţămintea. A- cu lemne. A încărca păcură în vagoane
şi scoate încălţămintea. A pingeli încăl- cisternă, sacii în căruţă, lăzi într-un
ţămintea. A peria, a lustrui încălţămin- vagon. A încărca la maximum. 2. (a
tea. A lucra în industria încălţămintei. introduce un cartuş sau un proiectil)
A încărca o puşcă, tunurile. 3. (a acu-
A (se) încălzi 1. v. tr. (a ridica tempe- mula energie electrică într-un acumu-
ratura unui corp prin expunere la o lator) A încărca o baterie electrică, un
sursă de căldură) A încălzi laptele, su- acumulator. 4. (a adăuga incorect un
pa. A încălzi o încăpere. A încălzi moto- surplus la socoteală) A încărca nota de
rul. A încălzi cu lemne, cu cărbuni, cu plată. 5. v. pron. (a se acoperi, a se
păcură. A încălzi la roşu. A încălzi la umple de...) A-şi încărca stomacul. A-şi
maximum. Acest aparat încălzeşte bi- încărca memoria cu prea multe amă-
ne. Frecarea încălzeşte roţile. Alergarea nunte. (fig.) A-şi încărca sufletul, con-
mă încălzise. 2. v. pron. (a i se face ştiinţa.
cald; a-şi ridica temperatura; a deveni
mai cald) A tropăi pentru a se încălzi. A Încântat 1. adj. (bucuros, entuzias-
se încălzi la dans. Supa se încălzeşte. mat) Încântat de frumuseţea locurilor.
Vino să te încălzeşti lângă sobă. Şopâr- Încântat de cunoştinţă. Părea încântat.
lele se încălzeau la soare. Ne încălzim Sunt încântat de maşină. Sunt încântat
cu lemne. Sportivii se încălzesc înainte că a reuşit la examen.
de meci. Vremea se încălzeşte. 3. v. tr.
(fig. a se însufleţi, a se entuziasma) A începe 1. v. tr. (a realiza prima par-
Poveştile copilăriei îmi încălzeau sufle- te dintr-o lucrare, dintr-o acţiune) A
tul. Priveliştea îmi încălzea inima. Asta începe lucrul, o lucrare, o treabă. A în-
nu mă încălzeşte cu nimic. cepe coborârea, un urcuş greu. A înce-
pe ostilităţile, ofensiva, lupta. A începe
Încălzire s. f. (acţiunea de a (se) în- o conversaţie, o discuţie, un subiect de
călzi) Încălzire cu lemne, cu cărbune, conversaţie, o ceartă. A începe un de-
cu păcură, cu gaze. Încălzire centrală. mers, un proces împotriva cuiva. A în-
Încălzirea roţilor prin frecare. Exerciţii cepe o partidă de şah. Laptele începe
de încălzire. Încălzirea atmosferei, a să fiarbă. Începe să bată vântul. Îşi
temperaturii. Instalaţie de încălzire. începe ziua cu puţină gimnastică. Tâ-
166
nărul acesta a început-o rău. Zidarul timent de admiraţie, de bucurie. Mă
trebuie să înceapă lucrul săptămâna încearcă oboseala. Mă încearcă o gripă.
viitoare. 2. (a lua, a scoate prima por-
ţiune din ceva) A începe o pâine, o sti- Încercare 1. s. f. (verificare, probă)
clă de vin, o nouă cutie de ţigări. A în- Încercări de laborator. Încercarea unui
ceput prăjitura. 3. v. intr. (a se ivi, a se motor. Încercarea puterii. Cu titlu de
manifesta) Primăvara începe la 21 mar- încercare. Din prima încercare. Pilot de
tie. Cursurile încep la ora 8. A început încercare. A angaja pe cineva de încer-
ploaia. A început să se lumineze, să care. A pune pe cineva la încercare. M-
plouă, să ningă. A început războiul. au pus la grea încercare. 2. (tentativă,
Cuvântul începe cu u. Filmul începe cu străduinţă) Modestele mele încercări
o scenă comică. Trebuie să începem cu literare. A face o încercare. A proceda
începutul. Cu ce să încep? la o încercare. A obţinut trei puncte
printr-o foarte frumoasă încercare. N-a
Început 1. s. n. (moment iniţial) Înce- fost decât o simplă încercare. Toate
putul unei cariere strălucite. Începutul încercările au rămas fără rezultat. 3.
lucrului. Pe la începutul secolului. La (necaz, suferinţă, dificultate prin care
începutul spectacolului. La începutul lui trece cineva) A trece prin grele încer-
aprilie. Paginile de la începutul cărţii. cări.
De la bun început. A se poticni la înce-
put. Pentru început e suficient. Aceasta Încet 1. adv. (fără grabă, lin, domol)
nu e decât un început. La început se Motor care merge încet. Lucrează încet.
folosea cauciucul natural. E un bun Se îndreaptă încet spre casă. Râul cur-
început, un început frumos, promiţător. ge încet. Zilele se scurgeau încet. Inima
La început m-am speriat. Orice început îi bătea încet. Grăbeşte-te încet. Încet
e greu. 2. (origine, obârşie) Începuturile dar sigur. Mergea încet ca să nu facă
vieţii. zgomot. Colina coboară încet spre ma-
re. Noaptea se lasă încet (încet). Încet,
A încerca 1. v. tr. (a verifica, a proba) că mă doare! (Ia-o) mai încet. Daţi-i
A încerca o metodă. A încerca rezisten- drumul încet. 2. (cu glas scăzut, mol-
ţa unei maşini, a unei instalaţii. A în- com) A vorbi încet. Nu strigaţi, vorbiţi
cerca un motor, un avion. A încerca un încet! Bucata aceasta trebuie cântată
costum, o pereche de pantofi. A încerca încet. 3. adj. (care se desfăşoară cu
mai multe medicamente. A încerca vi- greutate, liniştit; care se mişcă sau
nul. 2. (a face tentative; a-şi da silinţa, acţionează liniştit, fără grabă) Ardere
a se strădui) A încerca ceva din nou. A înceată. Gesturi încete. Progresul încet
încerca toate mijloacele. A-şi încerca al bolii. O moarte înceată. Cu paşi în-
puterile. A încerca o acţiune curajoasă. ceţi. E cam încet la minte. Justiţia e
A-şi încerca norocul. A încerca marea uneori înceată. 4. (cu sonoritate scăzu-
cu degetul. Am să încerc. Am încercat tă) Cu glas încet.
tot ce s-a putut. A încercat să evadeze.
A înceta 1. v. tr. (a nu mai continua)
Încerca zadarnic să descifreze inscrip-
A înceta munca, orice activitate. A înce-
ţia. Încearcă să-ţi faci datoria. Încearcă
ta o urmărire judiciară. N-am încetat
să eviţi astfel de situaţii. Nu te costă
să-i scriu. Nu înceta să vocifereze.
nimic să încerci. Încearcă să fie amabil.
Acest gen de spectacol a încetat de
Voi încerca să vă ajut. 3. (a pune stă-
mult să mă mai intereseze. 2. v. intr.
pânire, a cuprinde) A încerca un sen-
(a se opri) A înceta din plâns. A face să
167
înceteze bârfele. Ploaia, vântul a înce-
tat. Febra a încetat. Luptele au încetat.
Încetaţi cu vorba! Încetaţi cu glumele.
Muzica încetase de mult.
A (se) încheia 1. v. tr. şi pron. (a
prinde în nasturi) A-şi încheia haina,
paltonul. A se încheia la haină. 2. v. tr.
(a îmbina) A încheia un dulap. A înche-
ia o rochie. 3. (a termina) A încheia o
discuţie, dezbaterile. A încheia o lucra-
re, un capitol. A-şi încheia existenţa.
Oratorul îşi încheie cuvântarea. 4. (a
trage concluzii) A-şi încheia socotelile.
A încheia un cont. A încheia bugetul. 5.
(a stabili; a redacta) A încheia un târg,
un acord. A încheia pace cu cineva, un
tratat, un pact de neagresiune. A înche-
ia un proces-verbal. Seara îşi încheia
bilanţul câştigurilor de peste zi. 6. v.
pron. (a prinde în nasturi) A se încheia
la haină. A ajuta pe cineva să se înche-
ie la rochie. 7. (a se termina, a se
sfârşi) Acolo unde se încheie braţul cu
umărul. Lupta se încheiase. Programul
se încheie cu un dans popular. Serba-
rea se încheie cu un foc de artificii.
A (se) închide 1. v. tr. (a acoperi des-
chizătura unui spaţiu; a încuia cu
cheia, cu zăvorul) A închide uşa. A în-
chide uşa cu cheia, cu lacătul, cu zăvo-
rul. A închide cuiva uşa în nas. A-şi
închide casa. 2. (a strânge, a apropia
marginile uni obiect) A închide o scri-
soare. A închide o umbrelă. A închide o
carte, un caiet. A-şi închide haina. A
închide gura. A închide ochii. N-am în-
chis un ochi toată noaptea. 3. (a în-
grădi o curte, un teren; a bara o cale
de comunicaţie) A închide trecerea,
intrarea. A închide o şosea pentru cir-
culaţie. A închide cu gard un teren. A
închide graniţele. (fig.) A închide calea
abuzurilor. 4. (a încheia, a face să ia
sfârşit) A închide o discuţie. A închide
dezbaterile. 5. (a întrerupe activitatea)
168
A închide magazinul. Şcolile au fost
închise din cauza epidemiei. 6. (a încu-
ia; a băga la închisoare) A închide copi-
ii în casă. A închide un răufăcător, un
nebun într-un ospiciu. A închide deţinu-
tul într-o celulă. 7. (a face să nu mai
funcţioneze) A închide radioul. A închi-
de lumina, apa, gazul, căldura, energia
electrică. A închide televizorul, telefo-
nul. A închide focul. A închide un circuit
electric. 8. v. pron. Uşa se închide
prost. Magazinul se închide la ora opt.
Şcoala s-a închis. Mi se închid ochii de
somn. 9. (a se retrage, a se izola) A se
închide în camera sa. A se închide în
sine. Se închisese într-o tăcere îndărăt-
nică. 9. (a se înnora; a căpăta o nuan-
ţă mai întunecată) A se închide la cu-
loare. Cerul s-a închis. Timpul se închi-
de. S-a închis la faţă. 10. (a se cicatri-
za) Rănile s-au închis.
Închidere s. f. (acţiunea de a (se) în-
chide) Închiderea uşilor. Închiderea se-
zonului de vânătoare, de pescuit. În-
chiderea stagiunii teatrale. Închiderea
unui şantier. Închiderea şcolilor, cursu-
rilor. Închiderea unui dosar. Închiderea
unui răufăcător. Închiderea parantezei.
Şedinţă de închidere. Ora închiderii.
A(-şi) închipui 1. v. tr. (a-şi face o
imagine, o părere despre cineva sau
ceva înainte de a-l cunoaşte) A-şi în-
chipui lucrurile altfel decât sunt. A în-
chipui un plan diabolic. Mi-l închipuiam
mai în vârstă. Îmi închipui scena. Greu
şi-ar fi închipuit cineva o asemenea
stare de lucruri. Îşi închipuie că ştie
totul. Depăşea tot ce-şi putea închipui
un om. Îmi închipui că a vrut să glu-
mească. 2. (a reprezenta, a simboliza)
Steagul închipuie patria. Tabloul închi-
puie un peisaj de iarnă. 3. v. pron. (a
se imagina pe sine însuşi într-o situa-
ţie oarecare) A se închipui deştept. Ea
se închipuia la şaizeci de ani
A închiria v. tr. (a da sau a lua cu sese capul. Nu te mai încinge aşa! 4. (a
chirie) Casă de închiriat. A închiria cui- se înteţi) S-a încins o luptă pentru pu-
va o cameră mobilată. A închiria o ca- tere. Petrecerea se încinsese şi mai ta-
meră la cineva. A închiria un televizor, re. Între ei s-a încins o cearta. 5. (a în-
o maşină, o navă. A închiria o navă de cepe să fermenteze) S-a încins grâul,
la o companie maritimă. fânul. 6. (a aprinde) A încinge focul.
Flăcările au încins toată casa. Soarele
Închis 1. adj. (acoperit, astupat) O încingea câmpia. L-au încins frigurile.
fereastră închisă. Uşa închisă cu cheia. 7. (fig. a înfierbânta) A încinge spirite-
Jaluzele închise. A găsi pretutindeni le. 8. (a înteţi) A încinge jocul, hora.
uşi închise. 2. (cu marginile împreuna-
te) Carte închisă. Scrisoare închisă. Încoace 1. adv. (înspre mine, în direc-
Haină închisă. A semna cu ochii în- ţia aceasta) A alerga încoace şi încolo.
chişi. A cumpăra cu ochii închişi. Ţinea Vino încoace. Îl aduc încoace. Se uită
gura închisă. Parcă e lucrat cu ochii încoace. Dă-te mai încoace. Are pe vino-
închişi. 4. (acoperit) Maşină, trăsură încoace. 2. (înspre timpul acesta, mai
închisă. 5. (care şi-a întrerupt activita- aproape de prezent) Mai încoace, pe la
tea; care nu mai funcţionează) Radioul 1970. De la o vreme încoace.
e închis. Apa e închisă. Închis pentru
inventar. Magazinul este închis. 5. (în- Încolo 1. adv. (în partea sau în direc-
grădit) Teren închis. O grădină închisă. ţia aceea) A plecat încolo. Du-te încolo.
Sat închis între dealuri. Mare închisă. Lasă-l, dă-l încolo. Fugi încolo! 2. (mai
6. (barat) Drum închis. Trecătoare în- târziu, mai pe urmă) De azi încolo. 3.
chisă. 7. (ţinut la închisoare) 6. (re- (în afară de asta) Avea o casă şi încolo
tras, izolat, ursuz) Un om închis. 8. nu avea nimic. Încolo n-a mai spus ni-
(stătut) Aer închis. E un aer închis aici. mic. Încolo, toate bune.
9. (întunecat, înnorat; sumbru) Vreme
A (se) înconjura 1. v. tr. (a merge de
închisă. Cer închis. Culori închise. Roşu
jur împrejur) A înconjura casa. A în-
închis. 10. (fără sonoritate) Vocală,
conjura centrul oraşului. 2. (a încercui,
silabă închisă. 11. (cicatrizat) Rană
a împresura) A înconjura un oraş, o
închisă.
cetate. Poliţia înconjoară cartierul.
Închisoare s. f. (penitenciar) Închisoa- Duşmanii l-au înconjurat. Reporterii l-
re preventivă. Închisoare pe viaţă. Gra- au înconjurat pe învingător. 3. (a fi
tiile închisorii. Poarta închisorii. Paznic aşezat în jurul a ceva sau cineva) Tot
la închisoare. Pedeapsă cu închisoarea. ce ne înconjoară. Fluviul înconjoară
A fi pedepsit cu închisoarea. A con- oraşul. Îi înconjură gâtul cu braţele. O
damna pe cineva la cinci ani închisoa- încunjură cu braţele. Pădurea ne încon-
re. A băga la închisoare. A ajunge la jura cu liniştea ei. Munţii înconjurau
închisoare. A fi la închisoare. A evada oraşul. Ziduri groase înconjoară caste-
din închisoare. lul. 4. (a împrejmui) A înconjura tere-
nul cu gard. Un gard viu înconjoară
A (se) încinge 1. v. pron. (a se aprin- grădina. 5. v. intr. (a face ocoluri um-
de, a arde puternic) Focul se încinge. blând dintr-un loc în altul) Poteca
2. (a se înfierbânta) Soba s-a încins. 3. merge direct, drumul înconjoară. 6. v.
(fig. a se manifesta puternic, a se în- pron. (a aduna în jurul său, a trăi în
fierbânta) Se încinge repede. I se încin- anturajul cuiva) Cei ce ne înconjoară.
A se înconjura cu colaboratori capabili.
169
S-a înconjurat cu / de lucruri de artă.
Ştie să se înconjoare de prieteni.
Încotro adv. (adesea interogativ; în ce
direcţie) Care încotro. A nu mai avea
încotro. (fig.) Ştie încotro bate vântul.
Încotro vedeau ochii, l-or purta paşii.
Încotro te duci? Încotro a luat-o? Încotro
ai pornit aşa de dimineaţă? Încotro s-o
apuc acum?
Încredere (sentiment de siguranţă)
Plin de încredere. Demn de încredere.
O misiune de încredere. Relaţii interna-
ţionale bazate pe încredere şi stimă
reciprocă. A avea încredere în cineva. A
avea o încredere absolută, nestrămuta-
tă, oarbă, totală. A avea o încredere
exagerată, naivă. A acorda cuiva încre-
derea. A-şi pune mare încredere în ci-
neva. A se bucura de încrederea cuiva.
A inspira încredere. A câştiga, a cum-
păra încrederea cuiva. A pierde, a
zdruncina încrederea cuiva. A înşela
încrederea cuiva. A abuza de încrede-
rea cuiva. Îi lipseşte încrederea în sine.
Puteţi cumpăra aparatul acesta cu toa-
tă încrederea. Nu vă pierdeţi încrede-
rea.
A (se) încredinţa 1. v. tr. (a da ceva
sau pe cineva în grija cuiva) A încre-
dinţa ceva, pe cineva cuiva. A încredin-
ţa o taină cuiva. A încredinţa o sarcină,
o misiune. I-am încredinţat toate eco-
nomiile mele. 2. (a garanta cuiva ceva)
L-a încredinţat că totul va fi gata la
timp. I-am încredinţat pe prietenii mei
că sunt sincer. 3. v. pron. (a se con-
vinge de ceva) Va trebui să mă încre-
dinţez personal. S-a încredinţat că totul
e în ordine. S-a încredinţat că nu există
altă soluţie. E încredinţat că aveţi drep-
tate.
A încuia 1. v. tr. (a închide cu cheia)
A încuia uşa cu cheia, cu zăvorul. A
încuia uşa de două ori. 2. (a reţine în-
170
chis într-o încăpere) L-a încuiat în oda-
ie. 3. (a lăsa pe cineva fără replică)
Profesorul poate totdeauna încuia un
elev. E greu să-l încui la chimie.
A (se) încurca 1. v. tr. (a încâlci) A
încurca aţa. A încurca un sac cu lână.
A încurca numele. A încurca lucrurile. A
încurca urmele. A încurca ideile cuiva.
Mi-a încurcat dosarele, fişele. 2. (a
stingheri mersul cuiva) A încurca pe
cineva la mers. A încurca circulaţia. 3.
(a stânjeni pe cineva într-o acţiune) A
încurca pe cineva la treabă. Nu vreau
să te încurc. Mă încurcă faptul că nu
pot pleca de acasă. 4. (a zăpăci) O în-
trebare care îl încurcă pe candidat. Pro-
fesorul îl încurcă pe elev. 5. (a se ră-
tăci) A încurca drumul, cărarea. A în-
curca locul. 6. v. pron. (a se încâlci)
Păr încurcat. Fire electrice încurcate.
Arbori ale căror ramuri se încurcă. A se
încurca în hăţişul ramurilor. S-a încur-
cat aţa. Sforile s-au încurcat. S-au în-
curcat ghemele. 7. (a se zăpăci) Per-
soană care se încurcă în propriile-i fra-
ze. A se încurca în explicaţii. A se în-
curca în contradicţii. A se încurca la
citit. Se încurcă în date. Amintirile mi se
încurcă în minte. Nu mă încurc eu cu
una cu alta. Ideile mi se încurcă. I se
încurcă limba în gură. 8. (a se angaja
într-o afacere din care nu se mai poa-
te descurca) Intrigă încurcată. A se în-
curca în datorii. S-a încurcat cu nişte
derbedei. Se încurcă iţele, treaba. I s-
au încurcat drumurile, potecile. E încur-
cat în trebi. 9. (a pierde vremea la pe-
treceri, la jocuri de cărţi etc.) A se în-
curca la băutură.
Îndată adv. (imediat) Îndată după ple-
carea musafirilor. Vin îndată. Se în-
toarce îndată. Chestiunea a fost rezol-
vată (de) îndată. Şi-a dat (de) îndată
seama de situaţie. Vom începe îndată
lucrul. Şi-a recunoscut îndată greşeala.
A lămurit îndată lucrurile. Au hotărât
îndată să se reîntâlnească a doua zi.
Aşterne-te îndată pe treabă.
Îndelungat adj. (care durează mai
mult timp) O absenţă îndelungată.
Boală îndelungată. Dezbateri îndelun-
gate. Timp îndelungat. Vreme îndelun-
gată. După o îndelungată aşteptare. În
urma îndelungatelor sale insistenţe.
A (se) îndemna 1. v. tr. (a stimula, a
impulsiona pe cineva într-o acţiune) A
îndemna la răbdare. L-a îndemnat să-
şi scrie memoriile. I-a îndemnat la răz-
vrătire. Succesele dobândite l-au în-
demnat să continue. M-a îndemnat să
uit această neînţelegere. L-a îndemnat
să aştepte. Vremea frumoasă ne în-
demna la plimbare. 2. (a determina un
animal să meargă înainte) A îndemna
calul cu pinteni. 3. v. pron. (a se sti-
mula reciproc) A se îndemna la învăţă-
tură. Se îndemnau la lucru care mai de
care.
A (se) îndepărta 1. v. tr. (a duce în
altă parte, a trimite sau a duce pe ci-
neva departe) A îndepărta un elev din
şcoală. Poliţia îi îndepărta pe curioşi.
Trebuie să-l îndepărtăm un timp de
colegii de clasă. A fost îndepărtat din
această funcţie. Fiecare zi ne îndepăr-
tează tot mai mult de aceste evenimen-
te tragice. 2. v. pron. (a pleca din
apropierea cuiva sau a ceva) Amintiri
care se îndepărtează tot mai mult. S-a
îndepărtat câţiva paşi de noi. S-a înde-
părtat ca să-i lase singuri. Ne-am înde-
părtat de pericol. 3. (fig. a se înstrăina
de cineva sau de ceva) S-a îndepărtat
de la familia sa. 4. (a se abate) A se
îndepărta de la subiect. A se îndepărta
de adevăr.
Îndepărtat 1. adj. (situat la mare dis-
tanţă) O rudă îndepărtată. Din zori în-
depărtate. A călători în ţări îndepărtate.
171
Locuia într-un cătun îndepărtat. 2. (ca-
re s-a petrecut demult) O epocă înde-
părtată din istoria omenirii. Din vremi
îndepărtate.
A (se) îndeplini 1. v. tr. (a înfăptui, a
realiza, a împlini) A îndeplini o datorie,
un jurământ, o sarcină, o misiune. A
îndeplini o dorinţă, o rugăminte, o po-
runcă, o promisiune. A îndeplini toate
condiţiile. Voia să îndeplinească tot
ceea ce hotărâse. 2. v. pron. Dorinţele i
s-au îndeplinit.
Îndeplinire s. f. (acţiunea de a se în-
deplini) Îndeplinirea unui ordin, a unei
sarcini. Îndeplinirea dorinţelor. Îndepli-
nirea datoriei. Îndeplinirea planului de
construcţie. A duce la îndeplinire.
A (se) îndoi 1. v. tr. (a împături sau a
strânge ceva în două) A îndoi ziar, o
faţă de masă, o tablă. A îndoi o hârtie
în patru. A îndoi braţul, genunchii. 2. (a
încovoia, a curba, a apleca) A îndoi o
nuia, o bară de fier. A îndoi colţul pagi-
nii. A îndoi ca un arc. A îndoi la capete.
Vântul îndoaie crengile copacilor. 3. (a
mări ceva de două ori) A-şi îndoi ave-
rea. A îndoi preţul. A îndoi paza. A-şi
îndoi eforturile. 4. v. pron. (a se înco-
voia, a se curba, a se apleca) Ramură
care se îndoaie. Bârna care începe să
se îndoaie. Scândura care se îndoaie. A
se îndoi sub o greutate, sub o povară.
A se îndoi (de spate, de şale). Podeaua
se îndoaie. Pomii se îndoaie de vânt.
Crengile se îndoaie sub greutatea ză-
pezii. I s-au îndoit genunchii. 5. (a fi
nesigur în cineva sau ceva) A se îndoi
de cineva, de aptitudinile cuiva, de sin-
ceritatea cuiva, de succesul cuiva. Mă
îndoiesc că are dreptate. Nu mă îndo-
iesc că se va întoarce. Nu mă îndoieşti
de asta. Să nu te îndoieşti de nimic.
Scepticii se îndoiesc de orice. De ce te
îndoieşti de mine?
Îndoială 1. s. f. (şovăială) A risipi o
îndoială. A lăsa să plutească o îndoia-
lă. Nu mai e permisă nicio îndoială în
această privinţă. Nu mai e nici cea mai
mică îndoială. E în afară de orice îndo-
ială. Nu mai există nicio îndoială că a
ascuns adevărul. Am unele îndoieli. Îl
privea cu îndoială.
Îndrăgostit 1. adj. (care iubeşte) Fată
îndrăgostită. A fi îndrăgostit nebuneşte.
E îndrăgostit de o actriţă. E îndrăgostit
de poezie. 2. (substantivat) Cu un aer
(de) îndrăgostit.
Îndrăzneţ 1. adj. (cutezător) Un navi-
gator îndrăzneţ. Un luptător îndrăzneţ.
O ipoteză îndrăzneaţă. O acţiune în-
drăzneaţă. O minte îndrăzneaţă. O re-
zistenţă îndrăzneaţă. 2. (obraznic) Un
răspuns îndrăzneţ. Un ton îndrăzneţ. O
faptă îndrăzneaţă. Un decolteu îndrăz-
neţ. Un bărbat îndrăzneţ cu femeile. O
minciună îndrăzneaţă. Nu găseşti că
afirmaţia aceasta e puţin cam îndrăz-
neaţă? E îndrăzneţ din partea dumita-
le.
A îndrăzni v. tr. (a avea curaj să..., a
sfida pericolele, a cuteza) Nu îndrăz-
nea nici măcar să se mişte. Trebuie să
îndrăznim să privim situaţia în faţă. N-
aş fi îndrăznit niciodată să mă apropii
de dumneata. A îndrăznit să-mi facă o
scenă. Trebuie să îndrăzneşti dacă vrei
să ai cât de cât şanse. Apropiaţi-vă da-
că îndrăzniţi. Îndrăzneşte să repeţi ce
ai spus? Îndrăzneşti să mă înfrunţi?
A (se) îndrepta 1. v. tr. (a aduce în
poziţie dreaptă) A îndrepta o sârmă, o
tablă îndoită, un gard strâmb. A în-
drepta o stradă. A îndrepta oasele rup-
te, braţul scrântit. Îşi îndreaptă mijlo-
cul. 2. (a schimba din rău în bine) A
îndrepta un calcul, o greşeală, un lucru
stricat. A îndrepta lucrurile. A-şi îndrep- ră. Până la urmă s-au îndurat să ne
ta situaţia financiară. Copil pe care ni-
172
meni nu poate să-l îndrepte. Profesorul
îi îndreaptă pe elev. Sunt greşeli în tex-
tul dvs., trebuie să-l îndreptaţi. Cu
aceasta nu îndrepţi lucrurile. 3. (a ori-
enta) A îndrepta paşii cuiva. A-ţi în-
drepta paşii către... A îndrepta barca
spre mal. A îndrepta reflectorul asupra
cuiva. A-şi îndrepta privirile spre… /
asupra… A îndrepta arma, ţeava pisto-
lului asupra cuiva. A îndrepta tirul arti-
leriei, tunurile asupra inamicului. A
îndrepta cercetările pe alt făgaş. A în-
drepta discuţia într-o altă direcţie. A-şi
îndrepta gândurile, atenţia asupra… Îşi
îndreaptă degetul arătător spre mine.
Cine te-a îndreptat la mine? 4. (a în-
druma) A îndrepta pe cineva pe drumul
cel bun. 5. v. pron. A se îndrepta din
şale. Se îndreptă pe scaun. 6. (a-şi co-
recta purtările) Tânărul s-a îndreptat.
Vreau să mă îndrept. 7. (a se întrema)
A se îndrepta după boală. Bolnavul a
început să se îndrepte. 8. (a se amelio-
ra) Vremea s-a îndreptat. Economia
ţării s-a îndreptat după război. Situaţia
s-a îndreptat. 9. (a porni într-o anumi-
tă direcţie, a se orienta) A se îndrepta
spre casă. A nu şti încotro să te în-
drepţi. A se îndrepta către cariera de
profesor. Ori încotro te-ai îndrepta. Se
îndreaptă spre casă. Neavând altă so-
luţie s-a îndreptat spre noi. Floarea-
soarelui se îndreaptă după soare.
A (se) îndura 1. v. tr. (a suporta) Tot
ce am îndurat. A îndura chinuri, o sufe-
rinţă. A îndura jug. A îndura chinurile
iadului. Nu pot să îndur să-l văd aşa.
Nu pot să îndur gândul că... Nu mai
puteam să îndur atâtea minciuni. 2. v.
pron. (a-i fi milă) S-au îndurat de copil.
Îndură-te de el. 3. (a consimţi, a se
hotărî la...) Nu se îndură să renunţe la
avere. Nimeni nu se îndura să plece.
Nu se îndura să ia o asemenea măsu-
primească. Cum te-ai îndurat să comiţi
o asemenea nedreptate?
A (se) îneca 1. v. tr. (a muri sau a
provoca cuiva moartea) A-şi îneca câi-
nele. (fig.) A-şi îneca necazul, grijile în
vin, în băutură. 2. (a inunda) Apele au
înecat culturile. Ploile au înecat semă-
năturile. 3. (a sufoca, a podidi) Ochi
înecaţi în lacrimi. A-l îneca pe cineva
plânsul, lacrimile. (fig.) A fi înecat în
datorii. Tusea îl îneacă. Mă îneacă fu-
mul. (fig.) Buruienile au înecat grâul. 4.
v. pron. (a muri prin sufocare în apă)
A se îneca la scăldat, în mare. A se
îneca într-un pahar cu apă. A se îneca
ca ţiganul la mal. 5. (a se scufunda)
Vaporul s-a înecat. 6. (a se sufoca) S-a
înecat cu un os. Carburatorul s-a îne-
cat.
A (se) înfăţişa 1. v. pron. (a se pre-
zenta) A se înfăţişa la judecată, în faţa
judecătorului, în faţa instanţei. A se
înfăţişa şefului, la serviciu. A se înfăţi-
şa în public. 2. (a-şi imagina) Îşi înfăţi-
şa căsătoria ca pe o comuniune spiritu-
ală. 3. v. tr. (a prezenta) A- înfăţişa pe
cineva şefului său. 4. (a descrie) A în-
făţişa ceva într-o lumină favorabilă. A
înfăţişa întâmplările trăite în cuvinte
emoţionante. Romanul înfăţişează at-
mosfera oraşelor. Tabloul înfăţişează o
scenă de vânătoare, un tablou de mun-
te.
Înfăţişare 1. s. f. (descriere, zugrăvi-
re, reprezentare) Înfăţişarea realităţii
într-o lumină nouă. O înfăţişare plăcu-
tă, mândră. A nu judeca pe cineva du-
pă înfăţişare. Înfăţişare alegorică. 2.
(prezentare a unei persoane în faţa
unei autorităţi) Înfăţişarea acuzatului
înaintea tribunalului. Procesul e la pri-
ma înfăţişare.
A înfige v. tr. (a vârî, a împlânta) A
înfige un ac în ceva. A înfige furculiţa
173
într-o bucată de carne. A înfige un ţă-
ruş. A înfige steagul în pământ. A înfi-
ge pintenii în burta calului. A înfige
carnea în frigare. Hârleţul s-a înfipt în
pământ. Căzând, s-a înfipt în furcă.
A înfiinţa v. tr. (a face să ia fiinţă, a
crea) A înfiinţa o instituţie, o întreprin-
dere, o asociaţie.
A înfrânge 1. v. tr. (a birui, a învinge)
A înfrânge un adversar, o armată duş-
mană. A înfrânge o împotrivire. 2. (fig.
a-şi stăpâni o anumită stare sufle-
tească) A-şi înfrânge teama, furia, in-
stinctele.
A îngădui 1. v. tr. (a permite) A îngă-
dui cuiva să facă ceva. Nu voi îngădui
asemenea purtare. Părinţii i-au îngădu-
it să se mărite. I se îngăduie prea mul-
te. Crede că totul îi este îngăduit. Fie-
mi îngăduit să... Îngăduiţi-mi să rămân
cu dvs. 2. v. intr. (a avea răbdare, a
păsui) A îngădui cu o plată. A îngădui
un datornic.
A îngheţa 1. v. intr. (a se solidifica; a
se întări din cauza gerului) Apa a în-
gheţat. Un frig de îngheaţă apele. Pă-
mântul a îngheţat. Rufele au îngheţat
peste noapte. 2. (a degera) Îngheţat
tun, bocnă. A îngheţa în zăpadă, de
frig. Mi-a îngheţat nasul. Gerul i-a în-
gheţat picioarele. Eram îngheţat. 3. (fig.
a încremeni) A îngheţa de frică, de
spaimă. I-a îngheţat sângele în vine.
Mi-au îngheţat cuvintele pe buze. Când
l-am văzut, am îngheţat. Urletul lupilor
îl îngheţa de frică. Îi îngheţa pe oameni
numai cu privirea. 4. (fig. a bloca) A
îngheţa salariile, creditele. A îngheţa
negocierile.
A înghiţi 1. v. tr. (a introduce în sto-
mac; a mânca) A înghiţi alimente. A
înghiţi un pahar cu vin. A înghiţi cu lă-
comie. Înghiţea cu noduri. A înghiţit
toată friptura. 2. (a trage în plămâni) A
înghiţi praf, fum, aerul proaspăt al di-
mineţii. 3. (fig. a cuprinde în sine, a
absorbi, făcând să dispară) Pământul
înghite apa de ploaie. Marea înghite
corabia. Parcă l-a înghiţit pământul.
Această afacere înghite mulţi bani. Ma-
ioneza înghite mult ulei. Buretele înghi-
te apa. Se uita la mine să mă înghită
nu alta! 4. (fig. a devora) A înghiţit ro-
manul în câteva ore. A înghiţi cărţile
una după alta. 5. (fig. a omite cuvinte
sau silabe în vorbire) A înghiţi cuvinte-
le. A-şi înghiţi limba. 6. (fig. a răbda
fără ripostă o insultă) A înghiţi un
afront. A-şi înghiţi mânia, furia. A nu
înghiţi o jignire. A înghiţi o minciună. E
o poveste greu de înghiţit. Câte nu m-
au făcut să înghit! Câte am înghiţit de
la el!
Înghiţitură s. f. (cantitate dintr-un
aliment sau dintr-o băutură care se
poate înghiţi dintr-o dată) O înghiţitură
de pâine. A lua o înghiţitură de vin. A
bea cu înghiţituri mici. A mânca dintr-o
înghiţitură. A bea cu înghiţituri mari.
A (se) îngrămădi 1. v. tr. (a aduna
într-un loc) A îngrămădi dovezi, argu-
mente. A îngrămădi prizonierii într-un
vagon. A îngrămădi bogăţii. A îngră-
mădi cărţi. 2. v. pron. (a se aduna
într-un loc, a se îmbulzi) Mulţimea se
îngrămădise în piaţă. Curioşii se în-
grămădeau în faţa intrării. Două familii
se îngrămădeau într-o singură încăpe-
re. Se îngrămădesc norii.
A (se) îngrăşa 1. v. pron. (a deveni
gras) A se îngrăşa din sudoarea popo-
rului. Se îngraşă văzând cu ochii. S-a
îngrăşat cu trei kg. Copilul s-a îngrăşat.
2. v. tr. (a face să devină gras) A în-
grăşa păsări, vite. 3. (a fertiliza) A în-
grăşa pământul.
174
A (se) îngriji 1. v. tr., v. intr. (a purta
de grijă) A îngriji un copil, un bolnav. A-
şi îngriji sănătatea. A-şi îngriji răceala,
gripa. A îngriji de copii. A îngriji de
gospodărie. 2. v. pron. (a se preocupa
de ceva) A se îngriji de întreţinerea fa-
miliei, de soarta cuiva. Trebuie să te
îngrijeşti. Nu se îngrijeşte nimeni dacă
mai trăieşte sau nu. Nu se îngrijea de
nimic. 3. (a-şi procura ceva, a lua mă-
suri pentru...) A se îngriji de cele nece-
sare.
Îngrijire 1. s. f. (grijă, ajutor acordat
cuiva care se află în imposibilitatea de
a acţiona singur) A da primele îngrijiri.
A primi îngrijiri într-un spital. I s-a în-
credinţat îngrijirea casei. Boala necesi-
tă o îngrijire medicală. 2. (băgare de
seamă, atenţie) Îngrijirea corpului. Ve-
ghea asupra lui cu îngrijire. Personal
de îngrijire. A face un lucru cu îngrijire.
A lucra cu îngrijire. A mânui cu îngrijire
un obiect delicat.
A (se) îngrijora 1. v. tr. (a pricinui
cuiva sau a simţi grijă, nelinişte, tea-
mă) Sănătatea lui mă îngrijorează. 2.
v. pron. A se îngrijora din cauza cuiva,
în privinţa cuiva. Nu se îngrijora de ni-
mic.
A (se) îngropa 1. v. tr. (a înmormânta)
A îngropa un mort. A-şi îngropa viaţa
de flăcău. (fig.) A îngropa un proiect. O
să ne îngropi pe toţi. Totul este mort şi
îngropat. Supravieţuitorii fuseseră în-
gropaţi sub dărâmături. Avalanşa îl
îngropase cub zăpadă. 2. (a băga ceva
în pământ) A îngropa o comoară. A în-
gropa via. Alunecările de pământ au
îngropat mai multe persoane. 3. v.
pron. (a se băga în pământ) Cârtiţa s-a
îngropat în pământ. Roţile se îngropau
în nisip. 4. (a se înfunda) A se îngropa
în provincie. A se îngropa în datorii.
Venise să se îngroape în acest pustiu.
A (se) îngrozi 1. v. tr. (a produce
groază) Perspectiva aceasta mă îngro-
zeşte. Ameninţările îl îngrozeau pe co-
pil. Sosirea ostaşilor duşmani îngrozise
oraşul. Mizeria omenească îl îngrozea.
2. v. pron. (a simţi groază, teamă) Se
îngrozea la gândul că trebuia să se în-
toarcă singur.
Îngrozitor 1. adj. (groaznic, înspăi-
mântător) Un accident îngrozitor. O
crimă îngrozitoare. O moarte îngrozitoa-
re. O vreme îngrozitoare. Strigăte îngro-
zitoare. O lovitură îngrozitoare. Mi-e o
foame îngrozitoare. Eşti îngrozitoare în
rochia aceasta. A fost îngrozitor cu mi-
ne. E de un egoism îngrozitor. 2. adv.
Un trup îngrozitor de mutilat. Îngrozitor
de scump. Îngrozitor de egoist. Îngrozi-
tor de greu. E îngrozitor de urât. E în-
grozitor de zgârcit. Suferă îngrozitor.
Mi-a fost îngrozitor de frică. E îngrozitor
de frig astăzi.
Îngust 1. adj. (strâmt, neîncăpător)
Stradă îngustă. O panglică îngustă.
Vale îngustă. Haine prea înguste.
Umeri înguşti. 2. (fig. lipsit de orizont,
mărginit) Minte îngustă. Vederi îngus-
te.
A înjura v. tr., v. intr. (a spune cuvin-
te insultătoare, injurioase) A înjura
urât pe cineva. Înjura ca un birjar. Se
înjură ca la piaţă.
Înjurătură s. f. (cuvânt sau expresie
cu care se înjură) Înjurături birjăreşti.
Înjurături de lucruri sfinte. O ploaie de
înjurături. A trage o înjurătură. A potopi
cu înjurături. A ajunge la înjurături.
A înlătura v. tr. (a îndepărta, a face
să dispară) A înlătura un obstacol, difi-
cultăţile, cauzele greşelilor. A înlătura
un concurent. A fost înlăturat din func-
ţie.
175
A înlocui 1. v. tr. (a pune ceva sau pe
cineva în locul altuia) A înlocui un
geam spart, vechiul mobilier. A înlocui
cauciucurile maşinii. A înlocui un cu-
vânt cu altul. A înlocuit lampa de gaz
cu lumina electrică. Malţul înlocuieşte
cafeaua. Un om ca el nu poate fi înlocu-
it cu uşurinţă. Nicio învăţătură nu poate
înlocui talentul. 2. (a îndepărta pe ci-
neva dintr-un post) A înlocui pe cineva
din funcţie pentru greşelile comise. 3.
(a suplini) A înlocui un coleg bolnav. A
înlocui pe cineva la o şedinţă. M-a înlo-
cuit pe timpul cât am fost absent. M-a
înlocuit la volan.
Înmormântare s. f. (ceremonie fune-
bră) Un convoi de înmormântare. (fig.)
Înmormântarea unor iluzii, unor spe-
ranţe. Înmormântarea unui proiect de
lege. Înmormântarea unei afaceri dubi-
oase, a unui scandal. A merge la o în-
mormântare. A lua parte la o înmor-
mântare.
A (se) înmulţi 1. v. tr. (a mări ca nu-
măr, cantitativ) A înmulţi plante rare
prin seminţe. A-şi înmulţi strădaniile. A
înmulţi tratativele. 2. (a efectua opera-
ţia de înmulţire) A înmulţi un număr cu
altul. 2. (a creşte) Numărul studenţilor
s-a înmulţit. Numărul delictelor s-a în-
mulţit. Mijloacele de comunicare se în-
mulţesc. 3. v. pron. (a se reproduce)
Iepurii se înmulţesc uşor. Reptilele se
înmulţesc prin ouă. Creşteţi şi vă în-
mulţiţi!
A înota 1. v. intr. (a înainta în apă
prin înot) A înota ca un peşte. A înota
pe spate, bras, craul, fluture. A înota
sub apă, contra curentului, spre mal.
Nu ştie să înoate. 2. (a pluti) În lapte
înoată o muscă. 3. (a merge cu greu) A
înota în noroi, prin zăpadă. 4. (fig. a
avea ceva din belşug, a fi copleşit) A
înota în bani. A înota în datorii, în sără-
cie. A-i înota cuiva ochii în lacrimi. A A (se) însoţi 1. v. tr. (a merge împre-
înota în sânge. Friptura înoată în sos. ună cu cineva, a întovărăşi) A însoţi pe
cineva într-o plimbare. A însoţi pe cine-
A înregistra 1. v. tr. (a trece un act va ca o umbră. A însoţi un turist străin.
într-un registru) A înregistra un docu- O mamă care însoţeşte o fată la bal. Te
ment, o comandă. A-şi înregistra baga- însoţesc până la ieşire. Te însoţesc câ-
jele la vamă. A înregistra dorinţele cui- ţiva paşi. Un gardian însoţeşte pe con-
va. 2. (a consemna) A înregistra un damnat. 2. (a adăuga, a adăuga ceva
cuvânt în dicţionar. A înregistra greşeli. pentru completare) A-şi însoţi cuvintele
A înregistra greşeli, defecte, lipsuri... A de gesturi. 3. v. pron. (a se asocia) S-a
înregistra în memorie. A înregistra un însoţit cu o bandă de escroci. 4. (a se
eveniment. Ziarele au înregistrat acest căsători) Cei doi tineri s-au însoţit pe
caz. 3. (a marca variaţia unei mărimi) viaţă. Se însoţi cu fata cea mai mică a
Contor care înregistrează curentul elec- vecinului său.
tric consumat. 4. (a fixa semnalele
acustice sau optice) A înregistra o me- A (se) însura v. tr. şi pron. (a se căsă-
lodie pe bandă de magnetofon, pe o tori) Şi-a însurat fiul. S-a însurat de
casetă, pe un disc. 5. (a obţine) A înre- tânăr. A se însura cu o văduvă.
gistra un progres. A înregistra succese.
A-şi însuşi 1. v. tr. (a pune stăpânire
A însemna 1. v. tr. (a marca, a deli- pe ceva) A-şi însuşi ceasul cuiva, un
mita) A însemna un loc pentru a-l recu- bun străin, averea cuiva, bani din casă.
noaşte mai târziu. A însemna cu fierul A-şi însuşi o descoperire. A-şi însuşi
roşu. Profesorul însemna greşelile cu partea cea mai bună. A-şi însuşi un
creionul roşu. 2. (a consemna) A în- drept, un titlu. Şi-a însuşit toate tablou-
semna câştigurile şi pierderile. Însem- rile de preţ. 2. (a asimila) A-şi însuşi
na cu grijă tot ceea ce avea de făcut cunoştinţe, o limbă străină. A-şi însuşi
peste zi. Nu uita să însemni ce hotărâri un principiu. 3. (a adopta) A-şi însuşi
s-au luat. 3. v. intr. (a semnifica) Asta părerea cuiva, punctul de vedere al
nu înseamnă mare lucru. Asta nu în- cuiva. Îşi însuşise felul lor de viaţă.
seamnă nimic. Acest examen înseamnă
foarte mult pentru mine. Ce înseamnă A (se) înşela 1. v. tr. (a induce în
asta? Ce înseamnă acest cuvânt? eroare) A înşela pe cineva într-o aface-
re. A se lăsa înşelat (ca un copil). Un
Însemnat 1. adj. (care poartă un mijloc de a-i înşela pe naivi. O presimţi-
semn distinctiv) După accident, a ră- re care nu mă înşeală niciodată. A înşe-
mas însemnat pe viaţă. 2. (important, la vigilenţa poliţiei. A înşela cu promi-
de seamă) O persoană însemnată. Un siuni deşarte. A înşela la joc. A înşela
oaspete însemnat. Un eveniment în- aşteptările cuiva. A înşela încrederea
semnat. Un scriitor însemnat. Un nu- cuiva. A înşela foamea, setea. Voia să
măr însemnat de persoane. O sumă mă înşele ascunzându-mi adevărul.
însemnată de bani. O afacere însemna- Asemănarea vă înşeală. Mă înşeală
tă. O deosebire însemnată. Un lucru memoria. A încercat să mă înşele
prea puţin însemnat. A ocupa un loc ascunzându-mi adevăratele lui intenţii.
însemnat în viaţa cuiva. Nu s-a întâm- Asemenea declaraţii nu mai înşeală pe
plat nimic însemnat. nimeni Opinia publică a fost înşelată.
2. (a fi infidel) A înşela un bărbat. 3. v.
pron. (a cădea în eroare) M-am înşelat.
176
Vă înşelaţi. Dacă nu mă înşel. Se în-
şeală dacă crede că a câştigat.
A (se) întări 1. v. tr. (a face să devină
mai tare, mai rezistent) A întări un zid,
un dig, un oraş. A întări o cusătură. A-
şi întări poziţia. A întări pe cineva în
convingeri, în credinţă. Sportul întăreş-
te organismul. 2. (a accentua) A întări
contururile unui desen. 3. (a confirma)
A întări o semnătură. A întări spusele
cuiva. Acest argument întăreşte ceea ce
am spus. Mărturia dumitale o întăreşte
pe a lui. Excepţia întăreşte regula. 4.
(a-şi spori forţa fizică sau morală) A
întări paza cetăţii. A-şi întări autorita-
tea. Timpul întăreşte prieteniile. Păre-
rea dumitale mă întăreşte în hotărârea
mea. A întări flancurile unei armate. A
întări o cetate, un oraş. A întări moralul
soldaţilor. Gimnastica întăreşte orga-
nismul. Vitaminele îl întăresc. Duşul
rece întăreşte ţesuturile. 5. (a consoli-
da, a se face mai puternic) A întări o
echipă cu noi lucrători. A întări o alian-
ţă. 6. v. pron. (a deveni mai tare) O
pâine care se întăreşte repede. Pămân-
tul se întăreşte la frig. Cimentul se în-
tăreşte în contact cu apa. Mănâncă să
te întăreşti. Vântul continuă să se întă-
rească. 7. (a se consolida) Autoritatea
lui s-a întărit. Frontul păcii se întăreşte.
Întărire s. f. (consolidare) Întărirea
cimentului. O întărire a rezistenţei
duşmane. Întărirea monedei naţionale.
Întărirea unei poziţii cheie. Întărirea
unui sunet. Întărirea controlului. Întări-
rea unei negaţii, unei expresii. Întărirea
unui document de către o autoritate
oficială. Întărirea unei mărturii. Lucrări
de întărire. Acest fapt aduce o întărire
ipotezei mele. A trimite întăriri.
Întâi 1. adv. (la început) Nu ştiu la
care întrebare să răspund mai întâi.
Să-i cerem mai întâi părerea. Întâi să
177
scriem textul. Întâi a trecut o boare.
Această problemă va fi dezbătută mai
întâi. 2. (înainte de toate) Să fim prie-
teni mai întâi. 3. num. ord. (care se
află înaintea tuturor sau în fruntea
unei serii; prim) Întâia oară, dată. De
la întâia întâlnire. Întâia dragoste. Par-
tea întâi. Actul întâi. Elev în clasa întâi.
Pagina întâi (a ziarului). Ediţia întâi a
unei cărţi. Un bilet de clasa întâi. Pre-
miul întâi. De mâna întâi. O carte scrisă
la persoana întâi. Un produs de calita-
tea întâi. Partea întâi a unei şarade. 4.
substantivizat Era întâiul din clasă. A
sosi întâiul. Întâiul născut. La întâi mai.
A (se) întâlni 1. v. tr. (a da peste ci-
neva sau ceva) A întâlni pe cineva pe
stradă, la teatru. A întâlni pe cineva
din întâmplare. A întâlni privirea cuiva.
L-am întâlnit pe scară. Dacă-l voi în-
tâlni vreodată o s-o păţească. Unde vă
putem întâlni? 2. (a găsi, a afla, a da
peste) O casă dintre cele mai primitoare
câte mi-a fost dat să întâlnesc. A în-
tâlni piedici în cale. Am întâlnit la el
multă înţelegere. Pe coasta stâncoasă
am întâlnit câteva flori. 3. v. pron. O
ocazie cu care nu te mai întâlneşti. A se
întâlni în oraş. S-au întâlnit din întâm-
plare, întâmplător pe stradă. Ne-am
mai întâlnit. S-au întâlnit la gară con-
form înţelegerii. Ne vom întâlni acolo.
Ne mai întâlnim noi. Numai munţii nu
se întâlnesc. M-a întâlnit cu vechi cu-
noştinţe. M-am întâlnit ieri cu el la ci-
nematograf. 4. (a se confrunta) A în-
tâlni o rezistenţă. Cele două echipe nu
se mai întâlniseră până atunci. 5. (a se
uni într-un punct) Două paralele nu se
întâlnesc niciodată. Acolo unde marea
şi cerul se întâlnesc. Cele două râuri se
întâlnesc şi formează un estuar.
Întâlnire s. f. (faptul de a se întâlni) O
întâlnire neaşteptată, întâmplătoare,
fericită. O întâlnire secretă între condu-
cătorii celor două delegaţii. Întâlnire de
afaceri. Întâlnire amoroasă. La întâlni-
rea a două ape curgătoare. A aranja o
întâlnire între două persoane. A fixa o
întâlnire. A rata o întâlnire importantă.
A nu se duce la o întâlnire. Este o în-
tâlnire hotărâtoare pentru ambele echi-
pe.
A întâmpina 1. v. tr. (a ieşi înaintea
cuiva pentru a-l primi) A-şi întâmpina
oaspeţii, pe cineva la gară, o delegaţie
la aeroport. A întâmpina cu căldură, cu
răceală pe cineva. A întâmpina pe
duşman cu arma în mână. Au fost în-
tâmpinaţi cu urale. 2. (a da peste un
necaz, o greutate, un obstacol) A în-
tâmpina dificultăţi, greutăţi, obstacole.
A se întâmpla 1. v. pron. (a avea loc,
a se petrece) S-a întâmplat ceva nepre-
văzut. Se întâmplă lucruri ciudate în
casa asta. Aceste evenimente s-au în-
tâmplat demult. Totul s-a întâmplat
foarte repede. Aceasta se întâmplă
foarte rar. Asta se poate întâmpla. Se
poate întâmpla oricui. Orice s-ar întâm-
pla. Aşa ceva nu trebuie să se mai în-
tâmple. Nu s-a întâmplat nimic rău,
nimic deosebit. Spune-mi ce s-a întâm-
plat. Ce se întâmplă? Ce s-a întâmplat
aici? Ce s-a întâmplat cu cartea asta?
2. (a i se prezenta prilejul, ocazia să…)
A i se întâmpla cuiva ceva. Asta i s-a
mai întâmplat. Aşa ceva nu mi s-a în-
tâmplat în viaţa mea. Mi se întâmplă
adesea să-l întâlnesc. Nu i se poate
întâmpla nimic. 3. (a se nimeri ca ci-
neva sau ceva să...) S-a întâmplat să
fiu de faţă. Se întâmplă ca luna mai să
fie ploioasă. Dacă se întâmplă să plo-
uă.
Întâmplare 1. s. f. (fapt, eveniment) O
întâmplare adevărată, neobişnuită, ne-
prevăzută, ciudată, neplăcută. Întâm-
plări extraordinare. Întâmplările unui
178
erou legendar. A descrie o întâmplare
în cele mai mici amănunte. Toţi vor-
beau doar de întâmplarea aceasta. 2.
(hazard) Printr-o fericită întâmplare.
Capriciile întâmplării. A lăsa ceva la /
în voia întâmplării. A rătăci la voia în-
tâmplării. Este rezultatul purei întâm-
plări. Întâmplarea rânduieşte bine lu-
crurile. Am aflat din întâmplare că… A
fost doar o întâmplare că… Întâmpla-
rea a făcut ca… Dacă din întâmplare...
A întârzia 1. v. intr. (a ajunge undeva
sau a îndeplini ceva mai târziu decât
trebuie) A întârzia la serviciu, cu o ju-
mătate de oră. Are obiceiul să întârzie.
Dacă nu vine, am să întârzii la faculta-
te. Dacă întârzii, aşteaptă-mă. Dacă
mai întârziai, plecam. Nu mai întârzia.
2. (a nu se produce la timpul stabilit)
A întârzia cu predarea unei lucrări, cu
răspunsul. Trenul întârzie. Ceasul meu
întârzie. O scrisoare care întârzie să
sosească. Lucrurile n-au întârziat. 3. (a
zăbovi) A întârzia cu răspunsul. A în-
târzia la cineva acasă, pe drum, la dis-
cuţii. Nu mai pot întârzia. Luna întârzie
pe cer până către ziuă. 4. v. tr. (a îm-
piedica, a amâna) A întârzia pe cineva
în munca lui. A întârzia plecarea trenu-
lui. Nu vreau să te întârzii. Incidentul
acesta ne-a întârziat. Iarna aspră a în-
târziat înflorirea pomilor.
Întârziere s. f. (faptul de a întârzia,
timpul cât cineva sau ceva întârzie) A
fi mereu în întârziere. A plăti cu întârzi-
ere. A pleca la drum fără întârziere. A
se aşterne pe lucru fără întârziere. A fi
în întârziere cu ceva. Fiecare clipă de
întârziere poate fi fatală. Trenul are
întârziere. Trenul soseşte cu o întârzie-
re de zece minute. Lucrarea aceasta nu
suferă întârziere. Scuzaţi, vă rog, întâr-
zierea!
A (se) întemeia 1. v. tr. (a înfiinţa, a
fonda) A întemeia un stat, un oraş. A
întemeia republica. A întemeia un par- lungi, a dăinui în timp) Petrecerea s-a
tid. A întemeia o întreprindere comerci- întins până dimineaţa. Şedinţa se în-
ală. A întemeia un cămin, o familie. A- tinde la nesfârşit. Adunarea s-a întins
şi întemeia puterea pe violenţă. A-şi până la miezul nopţii. 13. (a se dezvol-
întemeia părerile pe... Temerile lui nu ta, a lua proporţii) A se întinde ca o
erau întemeiate. 2. v. pron. (a avea ca pecingine. Epidemia s-a întins foarte
temei, a se sprijini pe ceva) Lucrarea repede. Focul s-a întins în tot satul. Bu-
se întemeiază pe o solidă documenta- ruienile s-au întins în toată curtea.
ţie. Pe ce te întemeiezi când faci ase-
menea afirmaţii? Întindere s. f. (suprafaţă a unui lu-
cru, a unui loc; spaţiu întins) Întinde-
A (se) întinde 1. v. tr., v. intr. (a trage rea braţelor. Întinderea flagelului, a
de marginile unui corp pentru a-l focului, a epidemiei. Întinderea unei
mări) A întinde o frânghie. A întinde curele. O întindere musculară. Întinde-
arcul. Vântul întindea pânzele bărcii. rea pânzelor unei corăbii. Pe o întindere
Nu întinde coarda prea mult că se rupe. de trei kilometri. Pe toată întinderea
2. (a înmâna) A întinde cuiva un obiect, terenului. A măsura toată întinderea
ziarul. 3. (a desface un obiect îndoit dezastrului.
sau împăturit) A întinde pătura, un
covor, o bucată de stofă. A întinde zia- Întins 1. adj. (desfăşurat în toată
rul, o hartă. A întinde aluatul, foaia de lungimea sau pe toată suprafaţa) O
aluat. A întinde untul pe pâine. A întin- sfoară întinsă. Vultur cu aripile întinse.
de rufele să se usuce. A întinde aripile. Rufe întinse la soare. Masă întinsă. Cu
A întinde cortul. A întinde cărţile de joc. mâna întinsă. Cu degetul întins către
Negustorii îşi întind marfa. 4. (a lungi) mine. Cu braţele întinse către cer. Cu
A întinde braţele, picioarele. A întinde pânzele întinse. Întins la pământ. A sta
mâna pentru a arăta ceva. A întinde întins pe burtă. 2. (care ocupă o su-
picioarele sub masă. 5. (a doborî) A prafaţă mare; vast) O câmpie întinsă.
întinde pe cineva la pământ. 6. (fig. a Pădure foarte întinsă. Un lanţ întins de
mări) A-şi întinde puterea, influenţa, munţi. Pe scară întinsă. Cunoştinţe în-
stăpânirea asupra... 7. v. pron. (a-şi tinse. 3. (aşezat, instalat) Cort întins.
destinde corpul) A se întinde trezindu- 4. (neted) Faţă întinsă. Obraz cu piele
se din somn. Se întindea de-i trosneau întinsă. Material întins. 5. (adesea ad-
oasele. 8. (a se culca, a se lungi) A se verbial; care duce direct la ţintă, gră-
întinde la umbra unui pom, pe iarbă, pe bit, zorit) A se duce întins acolo. 6. s.
canapea. S-a întins cât era de lung. 9. n. Pe tot întinsul ţării. Peste tot întinsul
(a se lungi) A se întinde după ceva câmpiei.
ridicându-se în vârful picioarelor. 10.
A (se) întoarce 1. v. tr. (a face să re-
(a ocupa un spaţiu) Satul se întinde la
vină de unde a plecat) A întoarce pe
poalele dealului. Drumul se întinde
cineva din drum. 2. (a schimba poziţia,
drept înaintea noastră. Valea se întinde
a suci) A întoarce ceva pe partea cea-
spre nord. Pădurea se întindea până la
laltă. A întoarce pe faţă o carte de joc.
oraş. Ogoarele se întind cât vezi cu
A întoarce paginile, filele unei cărţi. A
ochii. 11. (a se deforma) O stofă, o ţe-
întoarce ciorapii, o rochie, paltonul, ha-
sătură care se întinde. Pantofii care s-
ina pe dos. A-şi întoarce buzunarele. A
au întins. Puloverul s-a întins. Pielea
întoarce friptura pe grătar, clătitele. A
obrazului i s-a întins. 12. (fig. a se pre-
întoarce un ogor. A întoarce casa pe
179
dos, cu susul în jos. A întoarce o pro-
blemă şi pe o parte şi pe alta, şi pe faţă
şi pe dos. 3. (a mişca, a orienta) A în-
toarce capul după cineva. A-şi întoarce
privirea, ochii spre... A-şi întoarce faţa
de la cineva. A nu mai putea întoarce
gâtul. A întoarce caii. 4. (a învârti, a
răsuci) A întoarce cheia în broască de
două ori. A întoarce robinetul. A întoar-
ce ceasul, pendula. A întoarce cuiva
mâinile la spate. 5. (a restitui) A în-
toarce cuiva o datorie, banii. A întoarce
cuiva un compliment. A întoarce o vizi-
tă. A întoarce cuiva bunătatea, obrăzni-
ciile. A întoarce cuiva vorba. Binele ce-l
faci la oarecine ţi-l întoarce vremea ca-
re vine. 6. (a-l cuprinde din nou) A-l
întoarce pe cineva boala. L-a întors gri-
pa. 7. (a face să-şi modifice părerea) A
întoarce pe cineva dintr-o hotărâre. 8.
v. pron. (a reveni) A se întoarce acasă,
de la lucru, dintr-o călătorie, din expe-
diţie. A se întoarce la jumătatea drumu-
lui. A se întoarce cu trenul. A se întoar-
ce pe acelaşi drum. A se întoarce la
post. A se întoarce la viaţa obişnuită. A
se întoarce la prima dragoste. Mă întorc
îndată. Se întorc păsările călătoare. S-a
întors la obiceiurile lui. Să ne întoarcem
la oile noastre. 9. (a-şi schimba direc-
ţia) A se întoarce din drum. Derapând,
maşina s-a întors pe loc. 10. (a se în-
vârti) A se întoarce pe spate, pe o par-
te, pe partea cealaltă. A se întoarce cu
spatele. A se întoarce (cu spatele). A se
întoarce după cineva. Era aşa de fru-
moasă că lumea se întorcea după ea s-
o privească.
Întoarcere s. f. (acţiunea de a se în-
toarce şi rezultatul ei) Întoarcerea aca-
să. Întoarcerea fiului risipitor. Întoarce-
rea din armată. Întoarcerea unei dato-
rii.
Întocmai 1. adv. (la fel, exact, chiar)
A reda întocmai sensul cuvintelor cui-
180
va. A îndeplini întocmai o sarcină. A
executa întocmai o dispoziţie. A respec-
ta întocmai o lege, un regulament. A-şi
aminti întocmai de ceva. 2. (da, desi-
gur, fireşte) – Ai procedat după sfatul
meu? – Întocmai!
A (se) întreba 1. v. tr. (a adresa o în-
trebare) A întreba pe cineva de sănăta-
te. A întreba pe cineva ora sosirii avio-
nului, cât e ceasul. A întreba pe cineva
drumul, pe unde s-o iei. A întreba pe
cineva de ce şi când va pleca, dacă va
veni, motivul plecării sale. A întreba pe
cineva cum îl cheamă, ce s-a întâmplat.
A întreba pe cineva ce crede, ce părere
are. A-şi întreba inima, conştiinţa. M-a
întrebat de mărgele. M-a întrebat de
tine, ce mai faci. Noi n-am fost între-
baţi. Nu cred că vor îndrăzni s-o întrebe
pe Ana. Nu mă întreba. Pot să întreb
ceva? 2. (a examina) A întreba elevi
cuvintele. A întreba un candidat la
examen. Profesorul întreba, iar elevii
răspundeau. 3. v. tr., v. intr. (a se in-
teresa) A întreba de drum. A întreba pe
cineva de sănătatea cuiva. A întreba pe
cineva despre intenţiile sale. Am între-
bat şi eu aşa (într-o doară). A venit ci-
neva, întreabă de dumneavoastră. A
întrebat cineva de mine? 4. v. pron. (a
căuta răspuns la o nedumerire) Mă
întreb de ce a acţionat aşa. Mă întreb
dacă…
Întrebare s. f. (problemă, chestiune
despre care este interogat cineva) În-
trebare grea. Întrebare directă, indirec-
tă. Semn de întrebare. Lecţie prin între-
bări şi răspunsuri. A pune cuiva o în-
trebare. A adresa cuiva o întrebare. A-
şi pune întrebări. A asalta pe cineva cu
întrebări. A răspunde afirmativ, nega-
tiv, evaziv la o întrebare. I-au pus o
mulţime de întrebări despre acest lu-
cru. I se citea în ochi o întrebare neli-
niştită. Era preocupat de o mie de în-
trebări. Se pune întrebarea dacă va
accepta să vină. Întrebarea este cine s-
o facă. Toată întrebarea are şi răspuns.
Îmi pun întrebarea dacă…
A întrebuinţa v. tr. (a folosi, a între-
buinţa, a utilizează) A întrebuinţa o
foarfecă pentru a tăia. A întrebuinţa o
sumă de bani pentru a cumpăra un
cadou. A întrebuinţa toate mijloacele
pentru a-l convinge. A întrebuinţa un
cuvânt urât. Şi-a întrebuinţat prost ba-
nii. Haină care nu se mai poate întrebu-
inţa. L-au întrebuinţat la munci uşoare.
Unealtă uşor de întrebuinţat. Produs
care se întrebuinţează în industria chi-
mică. Cuvânt care nu se mai întrebuin-
ţează.
Întrebuinţare s. f. (utilizare) Întrebu-
inţarea calculatoarelor în industrie. În-
trebuinţarea figurată a unui cuvânt. Un
obiect fără întrebuinţare. A găsi o în-
trebuinţare pentru ceva. A reduce dura-
ta de întrebuinţare a unei maşini. Agi-
taţi bine sticla înainte de întrebuinţare!
Care este întrebuinţarea acestui apa-
rat?
Întrecere s. f. (concurs, competiţie)
Întrecere sportivă. Întreceri de atletism.
Întreceri de alergări. A câştiga o între-
cere. A ieşi învingător dintr-o întrecere.
Întreg 1. adj. (din care nu lipseşte
nimic) Lumea întreagă. Întreaga fami-
lie. A acorda cuiva întreaga sa încrede-
re. A asigura pe cineva de întreaga sa
compasiune. Aceasta este întreaga mea
avere. I-a fost foame şi a mâncat pâi-
nea întreagă. Înghiţea bucăţele întregi.
Nimeni n-a început prăjitura, a rămas
întreagă. Mai am o cutie întreagă. Po-
sed seria întreagă de timbre emise în
acel an. Colecţia este încă întreagă. A
edita opera întreagă a unui romancier.
Întreaga sa avere s-a dus pe tablouri.
Întreg textul trebuie recopiat. Familia
181
lui locuia casa întreagă, întreaga casă.
Întregul oraş s-a schimbat. Cu această
ocazie s-a întrunit întreaga familie. În-
treaga Romă s-a ridicat pentru a-şi
apăra oraşul. Întreaga Romă este plină
de monumente. Îl ştie o lume întreagă.
2. (teafăr, sănătos) Un om întreg. Ca-
racter întreg. Întreg la minte, cu mintea
întreagă. A nu fi cu mintea întreagă.
Eram tineri şi eram întregi. E de mirare
că a ieşit întreg din această încercare.
Dacă rămâne întreg copilul se primej-
duieşte viaţa mamei. Vaza mai era în-
treagă. 3. (deplin, complet) Un an în-
treg. Ore întregi. A lipsit o săptămână
întreagă. Şi-a petrecut ceasuri întregi
lângă patul bolnavului. 4. (despre nu-
mere: care conţine numai unităţi ne-
fracţionate) Număr întreg. 5. s. m. În-
tregul este mai mare decât partea. Pa-
tru sferturi fac un întreg.
A întreprinde v. tr. (a se apuca de
ceva, a face, a efectua ceva) A între-
prinde o călătorie. A întreprinde lectura
unei cărţi. A întreprinde studii universi-
tare. A întreprinde un demers. A între-
prinde un proces contra cuiva. Trebuie
să întreprindem ceva!
A (se) întrerupe 1. v. tr. (a opri tem-
porar) A întrerupe circulaţia, curentul
electric. A întrerupe o şedinţă pentru un
sfert de oră. A întrerupe munca, ora de
curs, o conversaţie, studiul, activitatea,
un spectacol. A-şi întrerupe firul ideii. A
întrerupe un tratament. A întrerupe os-
tilităţile. A întrerupe tăcerea, vorba cui-
va. A întrerupe pe cineva din lucru.
Ploaia ne-a întrerupt plimbarea. Trafi-
cul rutier este complet întrerupt. Sosi-
rea profesorului îl întrerupse. Se au-
zeau voci întrerupte de râsete. 2. (a
opri din vorbire) A-şi întrerupe parte-
nerul de discuţie. Te rog nu mă întreru-
pe! 3. v. pron. A se întrerupe din lucru,
din citit. Ne povestea ce i se întâmpla-
se, dar s-a întrerupt pentru a răspunde
la telefon. Zgomotul, muzica s-a între-
rupt. Cursurile se întrerup.
A (se) întreţine 1. v. tr. (a păstra, a
menţine ceva în stare bună) Drum bi-
ne întreţinut. A întreţine o maşină în
bună stare. A întreţine şoselele, o clă-
dire, o casă. 2. (a face să nu se încete-
ze, să se menţină) A întreţine relaţii de
strânsă prietenie cu cineva, o cores-
pondenţă cu cineva, relaţiile de bună
vecinătate cu un stat. A întreţine un
sentiment, o pasiune. A întreţine rivali-
tatea, ura între două persoane. Apa din
pivniţă întreţine umiditatea zidurilor.
Oxigenul întreţine arderea. Voi avea
grijă să întreţin focul până dimineaţa.
3. v. tr. (a-şi asigura mijloacele de
existenţă) A-şi întreţine familia, copiii,
părinţii. A întreţine o armată. 4. v.
pron. A se întreţine singur, din retribu-
ţie, din câştigul său, din pensie. 5. (a
sta de vorbă cu cineva) A se întreţine
cu cineva despre ceva. S-au întreţinut
îndelung la telefon.
A (se) întuneca 1. v. pron. (a-şi pierde
strălucirea) Cerul se întunecă. În tim-
pul eclipsei se întunecă soarele. 2. (a
se însera, a se înnopta) S-a întunecat,
aprindeţi lumina! 3. (a se face mai în-
chis) Acest tablou s-a întunecat de-a
lungul secolelor. 4. Auzind vestea s-a
întunecat la faţă. Mintea i se întunecă. I
se întunecă vederea. 5. v. tr. (a se face
întunecos, obscur, lipsit de lumină)
Norii negri întunecau cerul. Pământul
întunecă luna. Draperiile întunecă în-
căperea. Copacul din faţa casei întune-
ca odaia. Moartea celor doi fii ai săi i-a
întunecat ultimii ani de viaţă. Vinul îi
întunecă mintea. Febra îi întunecă min-
tea, gândirea.
Întunecat 1. adj (lipsit de lumină) Cer
întunecat. Cameră întunecată. 2. (de
culoare închisă) Nori întunecaţi. Culori,
182
nuanţe întunecate. 3. (fig. posomorât,
trist, sumbru) Privire, faţă întunecată.
Gânduri întunecate. A face un tablou
întunecat al situaţiei.
Întunecos adj. (lipsit de lumină) Apar-
tament întunecos. Închisoare întune-
coasă. Un culoar lung şi întunecos.
Stradă întunecoasă. Pivniţă întunecoa-
să. Întunecos ca un mormânt. Noapte
întunecoasă. Cartierul acesta este foar-
te întunecos.
Întuneric s. n. 1. (lipsă de lumină;
întunecime) Întuneric compact, dens,
adânc, beznă, de nepătruns. Întuneri-
cul nopţii. Întunericul carcerei. Întuneri-
cul vremurilor îndepărtate. Întunericul
morţii. La căderea, la lăsarea întuneri-
cului. A sta, a lucra pe / în întuneric. A
bâjbâi în întuneric. A scăpa la adăpos-
tul întunericului. Se lasă întunericul.
Afară e întuneric. Pisicile văd în / pe
întuneric. 2. (fig. incultură, ignoranţă)
Imperiul întunericului. A trăi în întune-
ric.
A (se) înţelege 1. v. tr. (a pătrunde cu
mintea; a pricepe; a-şi da seama) Lu-
cru greu, uşor de înţeles. A înţelege
explicaţiile, sensul unui lucru, o intrigă,
adevărata cauză a unui lucru. A înţele-
ge o limbă străină. A înţelege atitudi-
nea cuiva. A înţelege despre ce e vorba.
A căuta, a încerca să înţelegi ceva. A
înţelege greu. A înţelege ceva o dată
pentru totdeauna. A se face înţeles. A
face pe cineva să înţeleagă. Pentru a
înţelege ceea ce urmează. Aşa cum în-
ţeleg eu. Înţeleg că în aceste condiţii nu
poţi veni. Am înţeles că se plictisea. Am
înţeles că era prea târziu. Iată cum în-
ţeleg eu vacanţa! Înţelegem dificultăţile
misiunii dvs. Nu înţeleg ce-mi spune. N-
am înţeles ce înseamnă aceasta. Nu
înţelege nimic. M-am prefăcut că nu
înţeleg. Nu înţeleg deloc matematica.
Vorbiţi mai clar, de abia vă înţeleg cu-
vintele. Nu ştiu cum să-i înţeleg cuvin-
tele. Adresaţi-vă lui, el înţelege lucruri-
le! Aşa înţeleg şi eu să rezolv chestiu-
nea. Acest cuvânt se poate înţelege în
mai multe feluri. Aţi înţeles explicaţiile
pe care vi le-am dat? Cum înţelegeţi
această frază? Ce înţelegeţi prin aceas-
ta? 2. (a-şi face o idee justă despre
cineva) A înţelege pe cineva. Nimeni
nu-l înţelege. Îl înţeleg că e nemulţumit
Sunt obosit, mă înţelegi? 3. v. pron. (a
cădea de acord; a trăi în bună înţele-
gere) A se înţelege cu cineva asupra
unui lucru, asupra preţului. A se înţele-
ge foarte bine cu cineva. Tineri căsăto-
riţi care se înţeleg foarte bine. Nu s-au
înţeles niciodată. Să ne înţelegem bine!
S-a înţeles cu ea să acţioneze împreu-
nă.
Înţelegere 1. s. f. (facultatea de a în-
ţelege) Înţelegerea unui text. O înţelege-
re clară a situaţiei. A contribui la înţe-
legerea unui lucru. Pentru înţelegerea a
ceea ce va urma. Aceasta e mai presus
de înţelegerea mea. Acest adevăr de-
păşeşte înţelegerea noastră. 2. Prin
(bună) înţelegere. (bunăvoinţă, compa-
siune) Politică de înţelegere. A dovedi
înţelegere faţă de cineva. A fi plin de
înţelegere faţă de ceilalţi. A găsi înţele-
gere pentru cineva. A nu avea înţelege-
re pentru situaţia cuiva. Între ei dom-
neşte o înţelegere perfectă. 3. (acord,
învoială; armonie) Înţelegere tacită.
Înţelegere secretă în dauna cuiva. Înţe-
legeri comerciale. Înţelegere între pro-
ducători, între întreprinderi. Tripla înţe-
legere. A ajunge la o înţelegere. A în-
călca o înţelegere. A avea înţelegere cu
cineva. A acţiona în înţelegere cu cine-
va. A trăi în pace şi bună înţelegere. A
trăi în proastă înţelegere cu vecinii. Ho-
ţul era în înţelegere cu casieriţa.
183
Înţelepciune 1. s. f. (capacitate supe-
rioară de a înţelege lucrurile) Înţelep-
ciunea populară. Înţelepciunea unui
sfat. Înţelepciunea unui legislator. Car-
te de înţelepciune. 2. (prudenţă, chib-
zuinţă) A proceda cu înţelepciune. A
avut înţelepciunea să tacă, să renunţe
la planul său.
Înţelept 1. adj. (înzestrat cu înţelep-
ciune; care exprimă înţelepciune) Un
sfat înţelept. Un răspuns înţelept. Ho-
tărâre înţeleaptă. A face pe cineva mai
înţelept. A acţiona, a se purta ca un om
înţelept. Victoria va fi de partea celui
mai înţelept. Ai fost înţelept că nu ai
acceptat această propunere. Ar fi mai
înţelept să renunţi. Este prea înţelept
pentru a se angaja într-o astfel de
aventură. Este oare înţelept să te ba-
zezi pe el? 2. s. m., f. Nebunii şi înţe-
lepţii. Cei şapte înţelepţi ai Greciei. În-
ţeleptul ştie să se stăpânească. Avea
încredere în judecata unui înţelept... 3.
adv. A acţiona, a vorbi înţelept. A trăi
înţelept.
Înţeles s. n. (sens) Înţelesul unui cu-
vânt. Vorbe cu dublu înţeles. Cuvinte
pline de înţeles, lipsite de înţeles. Înţe-
lesul figurat al unui cuvânt. În înţelesul
strict al cuvântului. Acestea sunt păreri
utopice în deplinul, adevăratul înţeles
al cuvântului.
A (se) învăţa 1. v. tr., v. intr. (a asimi-
la cunoştinţe; a studia;) Dorinţa de a
învăţa. A învăţa la şcoală. A învăţa o
lecţie. A învăţa să citească, să conducă
automobilul, cânte la un instrument. A
învăţa temeinic, superficial, pe de rost,
pe dinafară, zi şi noapte. A avea ce
învăţa de la cineva. Învaţă franceza. A
învăţat singură croitoria. A învăţat să
schieze în câteva zile. Începe să înveţe
meseria. A învăţat doi ani engleza. Co-
piii trebuie să înveţe. Omul învaţă până
moare. Ce înveţi la tinereţe, aceea ştii
la bătrâneţe. Bărbierul învaţă meseria
pe capul proştilor. 2. v. tr. (a transmite
cuiva cunoştinţe) A învăţa pe cineva
limba română, să scrie, să joace şah,
să socotească, un nou joc. L-a învăţat
carte. Îl învaţă gramatica. L-a învăţat
să deseneze. 3. (a căpăta experienţă)
Lucrarea aceasta m-a învăţat multe
despre economia modernă. Viaţa ne
învaţă că nu trebuie să ne luăm după
aparenţe. 4. (a sfătui) A învăţa pe ci-
neva de bine, de rău. L-a învăţat cum
să se poarte, ce să facă. N-a făcut de-
cât ce l-a învăţat ea. 5. (a deprinde, a
obişnui cu ceva) A învăţa pe cineva cu
ordinea, cu nărav, pe copii cu frigul. L-
a învăţat cu o morală severă. Trebuie
să-l înveţi să se descurce singur. 6. v.
pron. şi v. intr. (a se deprinde, a se
obişnui) A se învăţa cu munca, cu or-
dinea, cu nărav. Cu vremea te înveţi cu
o astfel de viaţă. Suntem învăţaţi cu
lipsurile de tot felul. Va trebui să înveţi
să te scoli devreme. Altora le dă pova-
ţă, dar pe sine nu se învaţă. S-a învăţat
vulpea la găini.
Învăţământ 1. s. n. (sistem de instru-
ire şi de educaţie în şcoală; sistemul
instituţiilor şcolare dintr-o ţară) Învă-
ţământ obligatoriu, gratuit. Învăţământ
primar, secundar, universitar, superior.
Învăţământ fără frecvenţă. Învăţământ
programat. A fi, a intra în învăţământ.
A lucra în învăţământ. A se dedica în-
văţământului. A se retrage din învăţă-
mânt. A dirija procesul de învăţământ.
2. (mai ales la pl. precept din care se
deduce un mod de a gândi, de a acţi-
ona etc.) Plin de învăţăminte. A trage
învăţăminte necesare, din ceva.
Învăţătură 1. s. f. (doctrină) Învăţătu-
ră revoluţionară. 2. (cunoştinţe, cultu-
ră, erudiţie) A primi învăţătură. A fi om
cu / fără învăţătură. 3. (pregătire,
184
studiu, şcoală) A da un copil la învăţă-
tură. 4. (povaţă; precept) Învăţătura
dintr-o fabulă. A trage învăţătură. A-i fi
cuiva de învăţătură.
A (se) învârti 1. v. tr. (a roti) A învârti
roata, o manivelă, cheia în broască, un
ciomag. A învârti hora. A învârti o ţiga-
ră. A învârti pe toate feţele. (fig.) A suci
şi a învârti pe cineva. (fig.) A învârti
cuiva capul. 2. (a se îndeletnici) A în-
vârti afaceri necurate, dubioase. A în-
vârti un comerţ. Pe toate el le învârteş-
te. 3. v. pron. (a se roti) A se învârti în
horă. A se învârti pe lângă cineva. Roţi-
le se învârtesc. Pământul se învârteşte
în jurul Soarelui. Aripile morii se învâr-
teau în vânt. Ea se învârtea cu graţie.
4. (a se răsuci) A se învârti pe călcâie.
5. (a umbla fără rost) A se învârti în
jurul casei.
A (se) înveli 1. v. tr. (a face să fie
acoperit, înfăşurat) A înveli un copil
care s-a dezvelit. A înveli un copil în
scutece. A înveli o carte. A înveli un
obiect în hârtie. Bomboane învelite în
hârtie poleită, de staniol. Mama înve-
leşte copilul. L-a învelit într-o pătură. 2.
(a acoperi) A înveli o casă cu ţiglă, cu
tablă. 3. (a acoperi cu un strat de pă-
mânt, de cenuşă) A înveli focul. 4. (a
înfăşura urzeala pe sulul de dinapoi al
războiului de ţesut) 5. v. pron. (a se
acoperi, a se înfăşura) A se înveli cu
paltonul, într-o pătură. Înveleşte-te bi-
ne, e frig. Era învelită în blănuri.
A învinge 1. v. tr. (a birui) A învinge
duşmanul în luptă, un adversar în
competiţie sportivă. A învinge armata
duşmană. Echipa noastră de juniori a
învins cu trei la doi. 2. (a înlătura, a
depăşi) A învinge un obstacol, o greuta-
te, o rezistenţă. A învinge încăpăţâna-
rea cuiva. Trebuie să învingem împotri-
virea lor. 3. (a-şi domina) A-şi învinge
durerea, teama, mânia, pornirile păti-
maşe. Se sileşte să învingă somnul. 4.
(a doborî, a copleşi) A-l învinge pe ci-
neva frica, somnul. 5. v. intr. (a ieşi
victorios) A învinge în luptă, în alegeri.
Bunul simţ a învins.
J
Jale s. f.(durere adâncă, tristeţe) O
jale adâncă. Jalea din inima mea. Un
suflet plin de jale. Copleşit de jale.
Cântec de jale. A se uita cu jale la ci-
neva. A-ţi fi jale de cineva A împărtăşi
jalea cuiva. Îl cuprinse o mare jale.
Războiul lăsase multă jale în ţară.
Joc 1. s. n. (activitate distractivă, mai
ales la copii, bazată pe anumite reguli)
Joc distractiv. Jocuri în aer liber. Joc de
cuvinte. Regula jocului. E un joc de co-
pii. 2. (distracţie cu cărţi de joc, cu
zaruri etc.) Joc de noroc. A câştiga un
joc. A pierde un joc. 3. (dans popular,
horă) Cântece şi jocuri populare. A face
un joc mare. Dac-ai intrat în joc, trebuie
să joci. 4. (denumire dată unor între-
ceri sportive) Jocuri olimpice. Jocul cu
mingea. Jocuri de îndemânare. Joc de
echipă. Teren de joc. A intra în joc. A
ieşi din joc. A deschide jocul. A câştiga
trei jocuri la rând. 5. (interpretare a
unui rol dintr-o piesă, dintr-un film)
Joc de scenă.
Jos 1. adv. (aproape de pământ; într-
un loc mai puţin ridicat) A locui jos, la
parter. A aştepta jos. A zbura de jos.
Locuieşte un etaj mai jos. Vezi mai jos.
Jos mâinile. Jos pălăria! 2. (la nivelul
picioarelor) A cădea jos. A se da jos. A
sta jos. A pune jos o povară. A ridica
ceva de jos. A se tăvăli pe jos. S-a lăsat
jos pe iarbă. 3. adj. (puţin ridicat,
scund; cu altitudine mică) Femeie joa-
să. Clădire, casă joasă. Cameră joasă.
185
A (se) învinui 1. v. tr. (a aduce o învi-
nuire) A învinui pe cineva de furt, de
crimă, de trădare. Nu învinuim pe ni-
meni. 2. v. pron. (a se acuza) Se învi-
nuieşte numai pe sine.
Masă joasă. Altitudine joasă. 4. (gros,
grav) Voce groasă. Ton jos. Notă joasă.
5. (coborât, scăzut) Temperatură, pre-
siune joasă.
A (se) juca 1. v. pron. (a-şi petrece
timpul distrându-se cu anumite jocuri
şi jucării) A se juca cu mingea, cu pă-
puşile, în nisip. A se juca de-a baba
oarba, de-a v-aţi ascunselea. Copiii se
joacă în parc. Fetiţa se joacă cu păpu-
şa. 2. (a nu lua în serios, a nu da im-
portanţă) A se juca cu banii. A se juca
cu cuţitul, cu revolverul. A se juca cu
legea. 3. v. tr. (a practica un joc spor-
tiv) A juca o partidă de fotbal. A juca
handbal, hochei pe gheaţă, şah. A juca
mingea. 4. (a participa la un joc de
societate, de noroc) A juca jocuri de
noroc. A juca cărţi. A juca atu, cupă,
pică. A-şi juca ultimii bani. A-şi juca
ultima carte. A juca totul pe o carte. A
juca zece franci pe un cal. 5. (a inter-
preta) A juca o piesă de teatru. A juca
rolul principal într-o piesă. A juca un rol
important, însemnat. A juca Moliere, un
dramaturg modern. A juca cu casa în-
chisă. 5. (a dansa) A juca o horă. A ju-
ca o fată. 6. v. intr. (a participa ca ju-
cător la o competiţie sportivă) A juca
într-o echipă de fotbal. A juca împotriva
uneia dintre cele mai puternice echipe.
A juca în deplasare, pe teren propriu.
7. A juca la loterie. A juca la bursă. A
juca tare. A juca la ruletă. A juca pe
sume mari. 8. A juca la două nunţi nu
se poate. Dac-ai intrat în horă, trebuie
să joci. 9. (a tremura, a vibra) Literele
îi jucau înaintea ochilor. Aerul joacă pe
şosea.
Jucărie 1. s. f. (obiect cu care se joa-
că copiii) Jucărie pentru copii. Jucării
mecanice. Raionul de jucării. Industria
de jucării. A cumpăra o jucărie. 2. (lu-
cru lipsit de importanţă) A fi o jucărie
în mâna cuiva. A fi jucăria cuiva. Barca
părea o jucărie în voia valurilor.
A (se) judeca 1. v. tr. (a rezolva un
litigiu) A judeca un proces. A judeca un
răufăcător. A judeca un litigiu. A judeca
un diferend. Judecătorul judecă în pri-
ma instanţă. 2. (a-şi forma o părere
despre cineva sau ceva; a considera, a
aprecia) Singur trebuie să judeci. Înain-
te de a vorbi, trebuie să judeci. 3. (a
critica, a mustra) A judeca valoarea
unei cărţi. A judeca pe cineva cu as-
prime. 4. v. pron. (a se afla în proces)
Se judecă pentru o moştenire.
Judecată 1. s. f. (raţiune, inteligenţă)
A fi om cu judecată. A avea judecată. A
avea o judecată sănătoasă. A fi fără
judecată. A fi lipsit de judecată. 2. (pă-
rere, opinie) Judecată analitică, sinteti-
că. Mă încred în judecata dumitale. 3.
(dezbatere în instanţă, proces) Dare în
judecată. Judecată în lipsă. A merge la
judecată. A se supune judecăţii tribu-
nalului. A fugi de judecată. A fi chemat
în judecată. A comite o eroare de jude-
cată.
Judecător 1. s. m. (magistrat care are
atribuţia de a soluţiona procesele în
cadrul unei instanţe judecătoreşti)
Judecătorul suprem. A recuza un jude-
cător. A fi în acelaşi timp judecător şi
parte. Judecătorul este chemat să facă
dreptate. Conştiinţa este un judecător.
2. (arbitru) A se erija în judecător. Eşti lucru, invocând adesea o divinitate) A
singurul judecător.
186
Jumătate 1. s. f. (fiecare dintre cele
două părţi egale în care a fost împărţit
un întreg) O jumătate de pâine, de
măr. Prima, a doua jumătate a secolu-
lui. A împărţi în două jumătăţi. A ajun-
ge la jumătatea firului vieţii. A reduce
la jumătate. A accepta jumătăţile de
măsură. A fi convins numai pe jumăta-
te. Două jumătăţi fac un întreg. Patru
este jumătatea lui opt. Jumătate din
viaţă a fost bolnav. Abia jumătate din
pasageri au fost salvaţi. 2. (punct care
marchează mijlocul unei distanţe sau
al unui interval de timp) Două ore şi
jumătate. Două zile şi jumătate. O ju-
mătate de oră. La jumătatea distanţei.
La jumătatea urcuşului. La jumătatea
lui ianuarie, a lui august. A se opri la
jumătatea drumului. A parcurge jumă-
tate din drum. Trenul va pleca la unu şi
jumătate. 3. (măsură de capacitate
sau de greutate reprezentând ½ dintr-
un litru sau dintr-un kilogram) O ju-
mătate de litru. O jumătate de normă.
O sticlă pe jumătate goală. A umple un
pahar pe jumătate. A vinde cu preţul pe
/ cu jumătate de preţ. A reduce impozi-
tele pe / la jumătate.
A (se) jura 1. v. tr. (a face un jură-
mânt, a întări prin jurământ) A jura
credinţă, ascultare. A jura pe biblie, pe
sfânta cruce, pe constituţie. A jurat pe
capul fiului său că n-o să mai bea. A
jura fals, strâmb. Jur că n-am făcut
acest lucru. Martorul jură să spună
adevărul şi numai adevărul. Jur că are
să mi-o plătească. Jur că nu ştiu nimic.
Pot să jur. N-aş putea să jur. 2. v.
pron. (a promite, a afirma prin jură-
mânt) A se jura pe toţi sfinţii. Mă jur că
nu sunt vinovat.
Jurământ 1. s. n. (declaraţie solemnă
a cuiva că afirmă adevărul despre un
face jurământ. A depune mărturie sub
jurământ. 2. (angajament solemn prin
care un soldat, un ministru se obligă
să-şi facă datoria) Jurământ militar.
Jurământ de credinţă. Depunere de
jurământ. Refuz de a depune jurămân-
tul. Călcare a jurământului. A depune
jurământ. A pune pe un funcţionar să
depună jurământ. A-şi călca, a-şi ţine
jurământul.
Jurnal 1. s. n. (ziar) Jurnal de modă.
Jurnal de scandal. Jurnal de mare ti-
raj. Radiojurnalul, telejurnal. Jurnalul
de actualităţi. A cumpăra jurnalul de la
chioşc. A citi un jurnal. A se abona la
un jurnal. 2. (caiet de însemnări zilni-
Kilogram s. n. (unitate de măsură
pentru greutate) O jumătate de kilo-
gram. Am cumpărat un kilogram de
cireşe. Se vinde la kilogram. A slăbit cu
zece kilograme.
Labă s. f. (partea piciorului de la glez-
nă în jos la om şi la unele animale
patrupede) Labă de câine, de iepure,
de gâscă. Cu labe mari. Un scris ca
laba gâştei. A merge în patru labe.
Lac1 s. n. (întindere de apă stătătoare
situată într-o depresiune) Lac de mun-
te, artificial, de baraj, de acumulare.
Lac tectonic, glaciar, vulcanic. Lac să-
rat. A fi lac de sudoare, de apă. (fig.)
Rănitul zăcea într-un lac de sânge.
Lac2 s. n. (soluţie obţinută din răşini,
uleiuri etc. care se aplică pe diferite
obiecte pentru a le proteja sau a le da
un aspect lucios) Lac de unghii. A da
mobila cu lac.
187
ce intime sau ştiinţifice) Jurnal literar.
Jurnal de călătorie. Jurnal de bord.
Jurnalul unui partid, al unui sindicat. A
ţine un jurnal.
Justiţie 1. s. f. (dreptate, echitate)
Aşa se face justiţie în această ţară. 2.
(totalitatea instanţelor judecătoreşti)
Reprezentant al justiţiei. Palatul de
Justiţie. Ministerul Justiţiei. Ministrul
Justiţiei. A se adresa justiţiei. A acţiona
pe cineva în justiţie. A chema pe cineva
în justiţie. A se prezenta în faţa justiţi-
ei. A-şi apăra drepturile în justiţie. A fi
deferit justiţiei.
Kilometru s. n. (unitate de măsură
pentru distanţă) Kilometru pătrat.
Această maşină merge cu 130 de kilo-
metri pe oră. A avut o pană la zece ki-
lometri de aici.
Lacăt s. n. (tip de încuietoare) A încu-
ia uşa cu lacătul. A cumpăra un lacăt.
A pune un lacăt. Lacătul se pune la uşă
nu pentru hoţi, ci pentru oameni cin-
stiţi.
Lacom 1. adj. (care mănâncă şi bea
mult) A fi lacom. A arunca priviri laco-
me asupra cuiva. E un om lacom. Nu fi
aşa lacom! 2. (avid, dornic să obţină
profituri materiale) A fi lacom la / de
bani. A fi lacom la câştig. A fi lacom de
glorie. 3. adv. A mânca, a bea, a înghiţi
lacom.
Lacrimă s. f. (lichid secretat de glan-
dele lacrimale; fig. strop, picătură) Cu
faţa scăldată în lacrimi. Cu ochii scăl-
daţi în lacrimi. Curat ca lacrima. A
avea lacrimi în ochi. A fi cu lacrimi în
ochi. A izbucni în lacrimi. A vărsa la-
crimi. A-şi înghiţi lacrimile. A usca cui-
va lacrimile. A nu mai avea lacrimi de
plâns. A-i seca izvorul lacrimilor. A râ-
de cu lacrimi. A smulge lacrimi cuiva.
N-a scos, vărsat nicio lacrimă.
Lamă s. f. (placă subţire de metal)
Lamă de ras. Lamă de cuţit, de feres-
trău. Tăişul unei lame. A ascuţi o lamă.
Lampă s. f. (dispozitiv care produce
lumină prin arderea unui combustibil
sau cu ajutorul curentului electric)
Lampă electrică. Lampă cu neon. Lam-
pă cu petrol. Lampă de masă. Sticlă de
lampă. Fitilul lămpii. A aprinde, a stin-
ge lampa. Lampa filează.
Lanţ 1. s. n. (obiect în formă de inele
metalice unite între ele, servind la a
lega ceva, la tracţiune etc.) Lanţ de
siguranţă. Lanţ de bicicletă. Lanţ de
ancoră. Verigă de lanţ. Câine în lanţ. A
face lanţ. A scutura lanţurile sclaviei. A
fi în lanţuri. A pune un câine în lanţ. A
pune lanţul la uşă. Ocnaşii erau în lan-
ţuri. 2. (obiect de podoabă în formă de
lanţ) Lanţ de ceas 3. (fig. şir continuu
de elemente de acelaşi fel) Lanţ de
munţi. Lanţ de molecule. 4. (succesiune
de reacţii elementare care continuă de
la sine, una după alta) Reacţie în lanţ.
Lapte 1. s. n. (lichid alb şi dulce se-
cretat de glandele mamare) Lapte de
mamă. Copii hrăniţi cu lapte. Frate,
soră de lapte. Vacă cu / de lapte. Vacă
bună, rea de lapte. Lapte de vacă, de
oaie, capră. Viţel, miel, purcel de lapte.
Lapte proaspăt muls. Lapte crud, nefi-
ert, dulce. Lapte fiert, pasteurizat, steri-
lizat. Lapte prins, covăsit, acru. Lapte
bătut. Lapte acrit, smântânit. Lapte in-
tegral, condensat, praf. Oala cu lapte.
Bidon de lapte. Cafea, cacao cu lapte.
Orez cu lapte. Industria laptelui. Alb ca
188
laptele. Piele albă ca laptele, ca spuma
laptelui. Dinţi de lapte. A suge, a mulge
laptele. A fierbe laptele. A smântâni
laptele. A bate laptele pentru a face
unt. Mamei i-a secat laptele. Laptele se
umflă, dă în foc. Laptele se prinde, se
încheagă, se acreşte. 2. (suc albicios
care se află în unele plante sau în
fructe) Lapte vegetal. Lapte de cocos.
Lapte de amidon. Lapte demachiant.
Lapte de malţ. 3. (suspensie de var
stins cu apă) Lapte de var, de ciment.
Larg 1. adj. (care ocupă o suprafaţă
mare, întins, vast) Spaţii largi. (fig.)
Cercuri largi ale populaţiei. Pe scară
largă. A avea vederi largi. A lua un cu-
vânt în sensul lui cel mai larg. A avea
un orizont larg. 2. (de dimensiuni
mari) Bulevarde largi. Intrare largă.
Ferestre largi. Fustă largă. Mâneci
largi. Gesturi largi. A descrie un cerc
larg în jurul lui. Acest costum îi e prea
larg. 3. (încăpător, spaţios) Cavitate
largă. 4. s. n. (loc deschis care se în-
tinde departe) Vânt de larg. A ieşi în
larg, în largul mării. A fi, a se simţi în
largul său. A nu se simţi în largul său.
Vaporul e în larg.
Lat 1. adj. (cu lăţime mare) Faţă lată.
Frunte lată. Nas lat. A fi lat în umeri.
Aici fluviul este lat de o sută de metri.
A lăsa pe cineva lat. 2. s. n. (lăţime)
Un lat de palmă, mână. O crăpătură de
un lat de palmă. În lung şi-n lat. De-a
latul patului.
Latură 1. s. f. (margine) Laturile unei
nave. Latura dreaptă şi latura stângă a
scenei. Laturile unui cub. 2. (parte, di-
recţie) Latura corpului. 3. (fig. aspect
sub care poate fi privit un lucru) Latu-
ra tehnică a problemei. Latura juridică
a unei acţiuni. A studia o problemă sub
toate laturile sale. Depinde din care
latură priveşti problema. Această situa-
ţie are şi o latură hazlie. 4. (fiecare
dintre semidreptele care formează un
unghi) Latura unui triunghi. A calcula
laturile unui triunghi.
A (se) lămuri 1. v. tr. (a clarifica) L-au
lămurit asupra acestui lucru. Atitudi-
nea lui m-a lămurit. 2. (a explica o
problemă, o situaţie) A lămuri o ches-
tiune, o neînţelegere, o afacere încurca-
tă. 3. v. pron. (a ajunge să înţeleagă
ceva) M-am lămurit în privinţa lui. 4. (a
deveni clar, a se contura) Casele se
lămureau în depărtare.
A (se) lăsa. 1. v. tr (a da drumul din
mână; a coborî) A lăsa jos geamanta-
nul. A lăsa perdeaua, cortina. A lăsa
jaluzelele. A lăsa braţele în jos. A lăsa
ochii, privirea. Mama lăsă geanta jos.
2. (a nu lua cu sine) A-şi lăsa valiza la
gară, în biroul de bagaje. A lăsa copii
acasă, la bunici. 3. (a pune, a depune;
a da, a transmite) A lăsa feciorului
mâncarea în frigider. A lăsa o scrisoare
pe masă. A lăsa surorii un bilet. A lăsa
vorbă. A lăsa ceva în seama cuiva. A
lăsa cuiva moştenire o casă. A lăsa
cuiva partea sa de moştenire. Te rog
lasă scrisoarea la sora mea. 4. (a
abandona, a părăsi) A lăsa casa părin-
tească. A-şi lăsa bărbatul. A-şi lăsa
nevasta şi copiii. A lăsa lucrul. A-şi lă-
sa serviciul. L-a lăsat vederea sa. Îl
lăsa puterile. Mă lăsă memoria. L-au
lăsat durerile. 5. (a permite, a da voie,
a îngădui) A lăsa pe cineva să facă
ceva, să spună ceva, să intre în casă,
să iasă, să treacă înainte, să plece. A
lăsa vizitatorii să intre în sala de expo-
ziţie. A lăsa copii să meargă la cinema-
tograf. A lăsa cuiva mână liberă, câmp
liber de acţiune. A lăsa să-i scape. La-
să-l să mai doarmă. Lăsaţi-mă să mă
odihnesc. 6. (a nu se mai preocupa; a
trece cu vederea, a nesocoti; a nu ob-
serva) A lăsa o uşă deschisă, lumina
189
aprinsă, farfuriile pe masă, lucrurile pe
jos. A lăsa pe cineva în drum. A lăsa pe
cineva pe drumuri, în cămaşă, în pa-
puci. A lăsa pe cineva nesupravegheat.
A lăsa pe cineva în apele, banii, boii,
dodiile lui. A lăsa pe cineva în pace. A
lăsa lucrurile în voia lor, aşa cum sunt.
A lăsa ceva la aprecierea cuiva. A nu
lăsa nimic la întâmplare, la voia întâm-
plării. A lăsa lucrarea neterminată. A
lăsa o scrisoare fără răspuns. A lăsa o
chestiune deschisă. A lăsa ceva la o
parte. Corectorul a lăsat o greşeală. Nu
lăsa robinetul deschis! 7. (a depăşi, a
întrece, a face să rămână în urma sa)
A lăsa pe cineva în urmă. În drumul lor
au lăsat Iaşul în stânga. 8. (a amâna,
a păsui, a aştepta) A lăsa ceva pe
mâine, pe a doua zi, pe altădată, pe
mai târziu, de pe o zi pe alta. S-o lăsăm
pe mâine! 9. (a ceda, a reduce) Vă las
tabloul cu / la o sută de lei. 10. (a re-
nunţa) A lăsa fumatul, tutunul, băutu-
ra. A lăsa mândria la o parte. Să lăsăm
gluma la o parte! 11. (a produce, a
pricinui) A lăsa urme. A lăsa mare
dezordine în urma sa. A lăsa prăpăd în
urma sa. A lăsa cuiva o impresie bună.
A lăsa un gust amar. Rana n-a lăsat
cicatrice. Furtunile au lăsat zeci de ca-
se fără curent electric, cu acoperişuri
distruse şi cu subsoluri inundate. Cu-
vintele lui au lăsat o impresie proastă.
Masa întinsă te lasă cu punga linsă.
12. v. pron. (a se aşeza, a coborî) A se
lăsa pe un scaun, în genunchi. Avionul
se lăsă în jos. Pasărea s-a lăsat pe o
cracă. Drojdia se lasă la fund. 13. (a
se îndoi sub o povară; a se apleca)
Crengile se lasă la pământ. Grinda se
lasă sub greutate. 14. (a renunţa, a se
dezbăra) A se lăsa de fumat, de băut.
În ultimul timp s-a lăsat de furat. 15. (a
veni, a începe) Se lăsa frigul. S-a lăsat
gerul, ceaţa, întunericul, liniştea, seara.
A lătra 1. v. intr. (a scoate sunete sa-
cadate caracteristice speciei) A lătra la
/ după cineva. A lătra la lună. Câinii
din sat latră. 2. (fig. a vorbi întruna pe
un ton de ceartă) Nu mai lătra atâta.
A (se) lăuda 1. v. tr. (a exprima prin
cuvinte preţuirea faţă de cineva sau
de ceva) A lăuda pe cineva, calităţile
cuiva. A lăuda un elev pentru meritele
sale. Domnul fie lăudat! 2. v. pron. (a
spune despre sine cuvinte de laudă) A
se lăuda cu rezultatele obţinute, cu
succesele sale. Nu ne putem lăuda cu
realizările altora. Se laudă că va câşti-
ga premiul. Fără să mă laud. Nu-l cre-
deţi, se laudă!
Lână 1. s. f. (părul scurt care acoperă
corpul unor animale) Lână de oi. Lână
merinos, angora, mohair. Lână brută,
dărăcită. Lână de saltea. Fir, smoc de
lână. Prelucrarea lânii. Animale ce dau
lână. A toarce, a ţese, a vopsi lână. 2.
(fibră naturală obţinută din prelucra-
rea lânii) Sul, ghem de lână. 3. (obiecte
din lână) Ţesătură, stofă de lână. Hai-
nă de lână.
Leac s. n. (medicament) Leacuri bă-
beşti. Leac universal. Boală fără leac.
Ierburi, buruieni de leac. A căuta leacul
unei boli. A da de leac unei boli.
Leagăn 1. s. n. (pat mic pentru nou-
născuţi) Încă din leagăn. A dormi în
leagăn. 2. (fig. loc de origine a cuiva
sau a ceva) Leagănul civilizaţiei. 3
(scaun sau scândură suspendată cu
frânghii pe care se balansează copiii)
A se da în leagăn.
Lecţie 1. s. f. (formă de bază a activi-
tăţii instructiv-educative din şcoală)
Lecţie model. Lecţie de deschidere. A
lua lecţii de plan. A da lecţii particula-
re. 2. (materia şi temele indicate elevi-
lor pentru a fi pregătite acasă) A-şi
190
face lecţiile. A învăţa o lecţie pe de rost.
A spune lecţia. A-şi revedea lecţiile. A
scoate un elev la lecţie. 3. (mustrare,
dojană) A da cuva o lecţie. A primi o
lecţie. 4. (învăţătură trasă de cineva
dintr-o întâmplare) Asta va fi o lecţie
bună pentru mine.
A (se) lega 1. v. tr. (a înnoda) A lega
un nod. A lega capetele sforii, un capăt
cu altul, două cabluri electrice. A-şi le-
ga şorţul. A-şi lega şireturile la pantofi.
A lega o fundă. 2. (a face să fie legat) A
lega sacul. A lega un pachet cu sfoară.
A lega o barcă (la mal). A lega un snop.
A-şi lega părul. A lega pe cineva la
ochi. 3. (a cartona) A lega o carte. 4. (a
imobiliza cu o frânghie, cu un lanţ) A
lega un câine în lanţ. A lega o capră de
un ţăruş. A lega mâinile unui prizonier
la spate. A lega pe cineva fedeleş. A
lega pe cineva de mâini şi de picioare.
A lega puşca de şa. 5. (a înfăşura, a
pansa) A lega o rană. A-şi lega braţul
rănit. A lega pe cineva la braţ. A lega
capul cu un fular. 6. (a stabili o legătu-
ră) Un drum care leagă două oraşe.
Sentimentele care îl leagă de satul na-
tal. Un contract care îl leagă pe dator-
nic de creditorul său. A-şi lega numele
de o invenţie. 7. (fig. a stabili relaţii de
prietenie, de dragoste, matrimoniale)
A lega prietenie cu cineva. A-şi lega
viaţa, soarta de cineva. Ne leagă o
strânsă prietenie. 8. v. intr. (a începe
să formeze rodul) A lega (rod, rădăci-
nă). 9. v. pron. (a se pansa) A se lega
la cap, la braţ, la deget. 10. (a se ata-
şa) S-a legat de acest oraş. 11. (a se
agăţa de cineva căutând ceartă) A se
lega de cineva. A se lega de o femeie. A
se lega de lucruri mărunte. 12. (a se
angaja să facă ceva) A se lega prin ju-
rământ. A se lega să respecte clauzele
unui tratat. Mă leg să fiu credincios.
13. (a se îngroşa, a se închega) Sosul
se leagă.
Legătură 1. s. f. (mănunchi, snop, Legitimaţie s. f. (document oficial
boccea) Legătură de nuiele, de vreas- care atestă identitatea unei persoane)
curi. Legătură de ridichi, de morcovi, de Legitimaţie de intrare. Legitimaţie de
ceapă, de usturoi. O legătură de rufe. călătorie pe calea ferată. Legitimaţia
Merindele erau puse într-o legătură. 2. dvs., vă rog.
(ansamblu de mijloace prin care se
asigură realizarea unei comunicări Legumă s. f. (nume generic al unor
rutiere, aeriene, telefonice etc.) Legă- specii de plante cultivate pentru hra-
tură aeriană, maritimă. Legătură poşta- nă) Legume timpurii. Legume proaspe-
lă, telefonică. S-au întrerupt legăturile te, uscate, conservate. Cultura legume-
cu capitala. Legătura dintre cele două lor. Supă de legume.
localităţi este întreruptă. 3. (relaţie în-
Lemn 1. s. m. (ţesut dur care formea-
tre fenomene, persoane, comunităţi
ză tulpina, ramurile şi rădăcina plan-
etc.; la pl. relaţii şi cunoştinţe cu per-
telor) Lemn de brad, de stejar, de tran-
soane dintr-un anumit domeniu) Le-
dafir. 2. (material provenit din tulpina
gături de sânge, de rudenie. Legături
sau din ramurile unui arbore tăiat)
de prietenie. Legătură amoroasă. Legă-
Lemne de foc. Rumeguş de lemn. Căr-
turi morale, afective. Legătură între fe-
bune de lemn. Un stânjen de lemne. A
nomene. Om, agent de legătură. A rupe
tăia lemne.
toate legăturile cu familia, cu trecutul.
A intra, a fi în legătură permanentă. A Lene s. f. (trândăvie) Lene intelectuală.
avea legături la minister. Nu există Lenea e un viciu. A fi cuprins de lene. A
nicio legătură dintre aceste fapte. 4. fi de o lene fără leac. A-i fi cuiva lene
(coerenţă a unei expuneri) Legătură să facă ceva. Nu şi-a scris teme de le-
logică. Cuvânt de legătură. ne. Lenea este începutul sărăciei.
Lege 1. s. f. (act normativ obligatoriu Leneş 1. adj. (care se lasă cuprins de
emis de organul legislativ al statului) lene) Om leneş. Elev leneş. A fi leneş.
Text, proiect de lege. Lege în vigoare. Sunteţi nişte leneşe. 2. (încet în mişca-
Legea învăţământului, a presei. În nu- re, domol) Mişcări leneşe. Mersul leneş
mele legii. În conformitate cu legea. În al melcului. Stomac leneş. Fluviu leneş.
baza, în virtutea legii. În afara legii. A Neguri leneşe. 3. adv. Fluviul curge
da, a promulga o lege. A abroga, a re- leneş. Braţul îi atârna leneş.
voca o lege. A da ascultare legii. A în-
călca legea. A avea legea de partea sa. Lenjerie s. f. (rufărie de corp sau de
Legea e lege. Unde-i lege nu-i tocmeală. pat) Lenjerie de corp. Lenjerie de damă,
2. (normă după care sunt reglementa- de copil, bărbătească. Raion de lenje-
te acţiunile oamenilor; datină, obicei) rie. A avea lenjerie de dantelă.
Lege nescrisă, scrisă. Legea ospitalită-
ţii, ospeţiei. Legea celui mai tare. Legea A leşina v. intr. (a-şi pierde cunoştin-
junglei. Legea strămoşească. După le- ţa) Bolnavul a leşinat. La auzul acestei
gea musulmană. A se lepăda de legea veşti, ea a leşinat.
sa. Pentru noi, vorba lui e lege. 3. (reli-
gie, credinţă) Fiecare în legea lui. 4. Liber 1. adj. (care se bucură de liber-
(condiţie necesară care derivă din na- tate) Om, cetăţean liber. Popor, ţară
tura lucrurilor) Lege fizică, biologică, liberă. 2. (care are posibilitatea de a
economică. Legea atracţiei universale. acţiona după voia sa; care nu este su-
Legile frumosului. pus controlului sau restricţiilor) Pro-
191
fesiune liberă. Liber profesionist. Oră,
zi liberă. Timp liber. Azi sunt, am liber.
A nu avea un moment liber. A fi liber ca
pasărea cerului. A da frâu liber senti-
mentelor sale. Eşti liber să hotărăşti,
să accepţi, să refuzi. 3. (care nu este
supus unor reguli rigide) Versuri libe-
re. Intrare liberă. Alegeri libere. Desen
liber. 4. (care nu este ocupat, gol) Loc
liber. Catedra liberă. Post liber. Came-
ră liberă. Apartament liber. Drumul e
liber. 5. (care nu este forţat, degajat,
natural) Liberă concurenţă. Liber
schimb. Liber arbitru. Liber cugetător.
6. adv. Disciplină liber consimţită. A
vorbi liber. A traduce liber.
Limbă 1. s. f. (organ musculos aflat în
cavitatea bucală) A scoate limba la ci-
neva. A avea limba încărcată. 2. (idiom
al unei comunităţi; limbaj) Limbă ma-
ternă. Limbi vii, moarte. Limbă de ori-
gine. Limbă ţintă. Limbă de cult. A
vorbi mai multe limbi. 3. (mod particu-
lar de exprimare) Limba unei epoci.
Limba unui scriitor. Limba sa este bo-
gată în imagini. 4. (nume dat unor
obiecte sau instrumente asemănătoa-
re cu limba) Limba pantofului. Limbă
de clopot. Limbă de orologiu, de pendu-
lă. Limbi de ceas. Limbă de briceag.
Limbi de foc. Limbă de pământ.
Limpede 1. adj. (curat, fără impuri-
tăţi; senin) Apă, izvor limpede. Cer
limpede. Dimineaţă limpede. Limpede
ca seninul cerului. Limpede ca lumina
zilei. 2. (care se aude bine; desluşit)
Voce, sunet limpede. 3. (care înţelege
bine lucrurile, lucid) Cu mintea limpe-
de. E limpede că ai dreptate.
Lin 1. adj. (care se mişcă sau se des-
făşoară continuu, fără salturi) Apă
lină. Somn lin. Apele line sunt adânci.
2. (cu înclinaţie mică) Drum lin. Urcuş
lin. Pantă lină. 3. (lipsit de asprime,
potolit) A vorbi cu glas lin. 4. (cu stră-
192
lucire domoală, odihnitoare) Lumină
lină. 5. adv. A merge lin. Râul curge lin
la vale. Panta coboară lin.
A linge 1. v. tr. (a-şi trece limba peste
ceva pentru a strânge resturile de
mâncare sau pentru a înghiţi un ali-
ment) A-şi linge degetele. A-şi linge
buzele. Copilul linge îngheţată. A băga
mâna în miere şi a nu-ţi linge degetele
nu se poate. 2. (a trece cu limba peste
ceva) A linge mâna care te loveşte. (fig.)
A-şi linge rănile. Câinele linge mâna
stăpânului său. Pisica îşi linge lăbuţe-
le. Toată vaca viţelul îşi linge. 3. (fig. a
linguşi) A linge pe cineva. Pe din faţă
de linge, pe din dos te frige.
Linie 1. s. f. (figură geometrică ce se
extinde numai în lungime) Linie dreap-
tă, curbă, frântă. Linii paralele, per-
pendiculare. A trage linii cu mâna, cu
rigla. 2. (trăsătură care marchează o
limită, o direcţie) Linie de conduită.
Linia feţii. Liniile trupului. Linia vieţii, a
inimii. Linie melodică. 3. (riglă) Desen
făcut cu linia. A avea linie. 4. (ansam-
blul instalaţiilor şi al reţelei de şine pe
care circulă trenul, tramvaiul etc.;
traseu al unei căi de comunicaţie) Li-
nie de cale ferată, de tramvai, de auto-
buz, de metrou. Linie telefonică, mari-
timă, aeriană. Cap de linie. 5. (poziţie)
Linie de bătaie, de luptă. Linie de apă-
rare. Linie de tragere. Linii de fortifica-
ţii. A fi în prima linie. A lupta în prima
linie. A străpunge liniile inamicului. 6.
(formă specifică în care se prezintă un
articol de îmbrăcăminte; caracteristică
a unei mode) A avea o linie frumoasă,
elegantă. 7. (mai ales la pl. trăsăturile
care dau forma sau conturul unui
obiect; fig. laturile principale ale unei
probleme) În linii generale. 8. (ordine a
succesiunii într-o înrudire) A coborî, a
se trage, s descinde în linie directă din
cineva.
Linişte 1. s. f. (lipsă de sunete, de
zgomote etc.; acalmie) Linişte adâncă.
În linişte. În liniştea serii. Era atât de
linişte încât se auzea musca. Faceţi
linişte! 2. (tihnă, pace) A nu avea o
clipă de linişte. A-şi apăra liniştea.
A (se) linişti 1. v. tr. (a face să încete-
ze zgomotele) A linişti un copil care
plânge. A linişti mulţimea agitată. (fig.)
A linişti durerea. 2. (a deveni sau a
face să devină liniştit) Mama e îngrijo-
rată, linişteşte-o! 3. v. pron. (a se do-
moli, a înceta) Furtuna s-a liniştit. Bol-
navul s-a liniştit. Spiritele s-au liniştit.
Durerea s-a liniştit. Liniştiţi-vă, vă rog.
Liniştiţi-vă, nu e nimic grav.
Liniştit 1. adj. (lipsit de zgomot, de
agitaţie, lin) Somn liniştit. Existenţă
liniştită. Cartier liniştit. Aer liniştit.
Stradă liniştită. Mare liniştită. 2. (calm,
domol) Fire blândă, liniştită. 3. adv. A
se întoarce liniştit acasă. A trăi liniştit.
A (se) lipi 1. v. tr. (a uni piese cu aju-
torul unei substanţe cleioase) Ciocan
de lipit. A lipi un plic, un timbru, un
afiş pe un perete. A lipi două piese me-
talice. A lipi ceva cu clei. 2. (a pune în
strânsă apropiere, a atinge de...) A-şi
lipi obrazul de fereastră. A-şi lipi ure-
chea de uşă. 3. (a întinde pe o supra-
faţă un strat de lut) A lipi pereţii unei
case ţărăneşti. 4. v. pron. (a se prinde,
a se fixa de...) A se lipi de zid. A se lipi
cu urechea de pământ. Mierea se lipeş-
te de degete. Tocana se lipeşte de crati-
ţă. Nu se lipeşte învăţătura de el. Som-
nul nu se lipea de mine. Bolile nu se
lipesc de mine. 5. (a se ataşa) A se lipi
de cineva.
Lipsă 1. s. f. (absenţa cuiva sau a ce-
va dintr-un anumit loc) Lipsa unui
elev. În lipsa cuiva. A fi lipsă de la
şcoală. A remarca lipsa cuiva. A profita
de lipsa cuiva. A discuta ceva în lipsa
193
cuiva. Ţi-am simţit lipsa. Lipsa pisicilor
bucuria şoarecilor. 2. (ceea ce lipseşte
din ceva, gol) A avea lipsuri. A comple-
ta lipsurile. 3. (insuficienţă) Lipsă de
interes. Lipsă de imaginaţie, de memo-
rie. Lipsă de curaj, de încredere, de
tact. Lipsă de pregătire, de timp. Lipsă
de alimente, de mâncare. Lipsă de
bani. Lipsă de cărbune, de petrol. Lip-
să de mână de lucru. Din lipsă de ex-
perienţă. A achita pe cineva din lipsă
de dovezi. A da dovadă de lipsă de
înţelegere. A nu duce lipsă de nimic. E
lipsă de profesori, de braţe de muncă.
Din lipsa unui cui se pierde carul. 4.
(faptul de a nu avea cele necesare;
sărăcie) A duce lipsă de cele necesare.
A trăi în mare lipsă. Haine scumpe pe
spinare bagă omu-n lipsă mare.
A (se) lipsi 1. v. intr. (a absenta) A
lipsi de la o întâlnire, de la apel, de la
şcoală. Părinţii lipseau. 2 (a nu fi sufi-
cient) Mărfuri ce lipsesc pe piaţă. O
poezie din care inspiraţia lipseşte. A fi
lipsit de bun simţ. Ocaziile nu lipsesc.
Lipseşte o pagină. Ne lipseşte timpul.
3. v. tr. (a-l face pe cineva să ducă
lipsă de ceva) A lipsi pe cineva de cele
necesare. A fi lipsit de ajutor, de afec-
ţiune. 4. v. pron. (a renunţa la ceva
sau la cineva) A se lipsi de confort. Da-
că este atât de complicat, mă lipsesc.
Lopată 1. s. f. (unealtă formată dintr-
o placă de fier plată, montată pe o
coadă lungă de lemn, servind la a ri-
dica pământ, pietriş etc.) Lopata, caz-
maua şi sapa. Lopată de grădină. O
lopată de pământ. O lopată de cărbuni.
2. (unealtă de lemn de forma lopeţii
cu care se bagă pâinea în cuptor) Lo-
pată de brutărie. 3. (vâslă) Lopata unei
vâsle.
A (se) lovi 1. v. tr., v. intr. (a a izbi, a
bate) A lovi pe cineva cu cotul. A lovi un
copil. A lovi o maşină. A lovi cu buzdu-
ganul. A lovi cu pumnii, cu picioarele. A a procura ceva) A-şi lua mobilă nouă.
lovi cu pumnul în masă. A lovi cu dosul A nu şti de unde să iei pe cineva. Am
palmei. A lovi în piept. A lovi în plin. A luat bilete la teatru. 8. (a duce pe cine-
lovi în clape. A lovi zdravăn. Ploaia lo- va sau ceva cu sine) A lua ceva sau pe
veşte în geam. Valurile lovesc zidurile. cineva cu sine. A lua la dans. Vine să
2. v. intr. (fig. a prejudicia, a păgubi) ia copilul. I-a luat pe copii la cinema.
A lovi în interesele cuiva. 3. (a izbi o Trec sa te iau pe la ora trei. 9. (a anga-
ţintă cu un proiectil, cu o săgeată etc.) ja pe cineva într-o anumită calitate, a
a lovi ţinta. 4. (a cuprinde, a ataca pe primi la sine) A lua pe cineva ca secre-
neaşteptate) A fi lovit de o nenorocire. tar, ca asociat. A lua ca / drept martor.
A fi lovit de dambla. 5. v. pron. (a în- 10. (a cuceri) A lua o cetate, o fortărea-
tâlni un obstacol în cale; fig. a întâm- ţă. A lua cu asalt poziţiile duşmanului.
pina dificultăţi) A se lovi de un zid. A 11. (a merge cu un mijloc de trans-
se lovi de o mobilă. A se lovi de un ob- port) A lua autobuzul, metroul, trenul,
stacol, de un refuz, de o opoziţie puter- avionul, o maşina. 12. (a-şi asuma o
nică. Valurile se lovesc de mal. Vasul anumită sarcină, a se angaja) A lua
s-a lovit de o stâncă. ceva asupra sa, pe răspunderea sa. A-
şi lua un angajament. 13. (a contracta
Lovitură 1. s. f. (atingere bruscă şi o boală molipsitoare) A lua o răceala, o
puternică de ceva sau cu ceva; zgomo- gripa, o boala. 14. (a trata pe cineva
tul produs de această împrejurare) O într-un anumit fel) A lua exemplu de
lovitură în geam. Lovitură de ciomag, la cineva. A lua contact cu cineva. A o
de măciucă. Lovitură de moarte. Lovitu- lua înaintea cuiva. A şti cum să iei pe
ră de trăsnet. A primi o lovitură în spa- cineva. A lua pe cineva sub ocrotirea,
te. A împărţi lovituri. 2. (durere sufle- protecţia, aripa sa. A lua partea cuiva.
tească, necaz, nenorocire) Lovitură a A lua apărarea cuiva. A lua pe cineva
sorţii. A fi o grea lovitură pentru cineva. drept altcineva, drept ceea ce nu e. A
3. (atac puternic executat asupra in-
lua de bune spusele cuiva. A lua pozi-
amicului). Lovitură decisivă.
ţie, atitudine. Îl ia cu binişorul. Drept
A (se) lua 1. v. tr. (a apuca cu mâna, cine mă iei? 15. (a porni, a pleca într-o
a ţine, a duce în alt loc) A lua o carte direcţie oarecare) A o lua la stânga, la
de pe masă. A-şi lua stiloul din servie- dreapta. A lua în viraj. A-şi lua avânt,
tă. A lua pe cineva de mâna, de braţ, elan. A o lua la fuga, la goana, la sănă-
de talie. A lua pe cineva de genunchi. toasa. 16. (a cuprinde pe cineva) M-a
2. (a scoate o cantitate, o porţiune din luat cu ameţeala. 17. v. pron. (a se
ceva) A lua apa cu găleata. A lua cuiva apuca) A se lua de mână. 18. (a se că-
o probă de sânge. A lua bani din casă. sători) A se lua de tineri, din dragoste.
3. (a-şi pune o haină pe sine) Ia palto-
A luci v. intr. (a răspândi lumină; a
nul, afară e frig. 4. (a îndepărta, a în-
reflecta lumina; a străluci) Stelele lu-
lătura, a scoate ceva din locul în care
cesc în noapte. Gheaţa luceşte în soare.
se află) A lua o carte din bibliotecă. A
Îi lucesc ochii de bucurie.
lua vase din dulap. 5. (a deposeda pe
cineva de un lucru, a-l priva de un
A lucra 1. v. tr. (a munci) A lucra pă-
drept, de o favoare, a confisca) A lua
mântul. 2. (a prelucra un material) A
unui copil o jucărie. Poliţistul i-a luat
lucra lemnul, metalul. A lucra un pulo-
actele. 6. (a căpăta, a primi) Mi-am luat
ver, o rochie, un mantou. A lucra un
salariul. 7. (a găsi pe cineva sau ceva,
194
text. A-şi lucra stilul. 3. (fig. a unelti
împotriva cuiva) A lucra pe cineva. 4.
v. intr. (a presta o muncă) A lucra într-
o fabrică, la câmp, la un roman. A lucra
pentru cineva, în favoarea cuiva. A lu-
cra cu tragere de inimă. A lucra zi şi
noapte. A lucra repede. A lucra în pier-
dere. A lucra de pomană. Este interzis
a lucra duminicile şi sărbătorile. Timpul
lucrează pentru noi.
Lucrare 1. s. f. (acţiunea de a lucra)
Lucrări publice. Lucrări urbanistice.
Lucrări de construcţie, de întreţinere,
de apărare, de refacere. Lucrările unei
adunări. Lucrarea pământului. Şef de
lucrări. Pe durata lucrărilor. A între-
prinde, a începe o lucrare. A încredinţa
cuiva o lucrare. Moartea şi-a săvârşit
lucrarea. 2. (înfăptuire, realizare) Lu-
crare scrisă. Lucrări artistice, de artă.
Lucrare ştiinţifică. Lucrare deschizătoa-
re de drumuri noi. Lucrări de amator. A
publica, a edita, a difuza o lucrare.
Lucrător 1. adj. (care lucrează, în ca-
re se lucrează) Albină lucrătoare. Zi
lucrătoare. 2. s. m., f. (persoană care
lucrează) Lucrător manual. Lucrători
sunt mulţi, meşteri puţini.
Lucru 1. s. n. (obiect, bun) Lucruri
scumpe, ieftine. Lucruri fără valoare.
Fiinţe şi lucruri. Lucru în sine. Fiecare
lucru la timpul lui. A pune sechestru pe
lucrurile cuiva. A spune lucrurilor pe
nume. 2. (acţiune, faptă, ispravă) Zi de
lucru. Lucru mecanic. Plan, metodă de
lucru. A-şi căuta de lucru. A-şi face de
lucru cu cineva. A avea de lucru cu ci-
neva. A pune pe cineva la lucru. A avea
de lucru. A nu avea de lucru. A se apu-
ca de lucru. A-şi vedea de lucru. A du-
ce un lucru la bun sfârşit. A opri, a în-
ceta lucrul. A da de lucru cuiva. Aten-
ţie! Drum în lucru. Bun de gură, rău de
lucru. Fiecare lucru la timpul lui. 3. (re-
195
zultatul muncii) Lucru manual, intelec-
tual. Lucru de mână. 4. (chestiune,
problemă, aspect) Un lucru important.
Un lucru de nimic. E lucru mare. E ace-
laşi lucru. E inteligent, cuminte, lucru
mare! Nu-i mare lucru! 5. (situaţie, sta-
re, împrejurare) Dacă aşa stau lucruri-
le.
Lume 1. s. f. (ansamblu a tot ce exis-
tă; cosmos, univers) Lume exterioară.
Facerea lumii. Concepţie asupra lumii.
2. (domeniu al realităţii) Lumea orga-
nică, anorganică. Lume vegetală, ani-
mală. Lumea antică, modernă, veche,
lumea nouă 3. (pământul cu întreaga
lui viaţă animală şi vegetală) Lumea
largă. Lumea care ne înconjoară. Harta
lumii. Călătorie în jurul lumii, la capătul
lumii. Cele patru colţuri ale lumii. Cele
şapte minuni ale lumii. A umbla prin
lume. A cutreiera lumea. A se duce-n
lumea largă. A-şi lua lumea-n cap. Sin-
gur pe lume. De când lumea. 4. (ome-
nire, populaţia globului) Lumea întrea-
gă. Instaurarea unei lumi mai bune.
Sfârşitul unei lumi. 5. (mulţime, pu-
blic) Toată lumea. Lumea bună, mare.
Lumea scriitorilor, a afacerilor. Lumea
celor mici. Om de lume. Lume de pe
lume. Lumea toată. O lume întreagă. În
toată lumea. A-şi face intrarea în lume.
A ieşi în lume. A fi din aceeaşi lume. A
trăi departe de lume. A intra în gura
lumii. Ce mică e lumea! Toată lumea
vorbeşte despre asta. Aşa e lumea.
A (se) lumina 1. v. intr. (a emite, a
răspândi lumină) A lumina cu o lanter-
nă. Soarele luminează slab în timpul
iernii. Luna luminează în noapte. 2. v.
tr. (a revărsa lumină) A lumina calea
cuiva. A lumina scena cu reflectoarele.
Lampa luminează încăperea. Soarele
luminează culmile munţilor. Fulgerul
luminează cerul. Ochii îi luminează
chipul. O străfulgerare de bucurie îi
luminează chipul. 3. (a instrui) A lumi-
na masele, poporul. 4. v. pron. (a se
umple de lumină, a deveni luminos)
Faţa i s-a luminat. Ochii se luminează
de bucurie. M-am luminat. Cerul se lu-
minează. Se luminează de ziuă. Se lu-
minează a ploaie.
Lumină 1. s. f. (strălucire pe care o
produc anumite corpuri) Lumină natu-
rală. Lumină difuză, slabă. Lumina soa-
relui. Lumina zilei. Lumină vie. Lumina
unei lumânări. Sursă de lumină. Rază
de lumină. La lumina lunii. A răspândi
lumină. La lumina mare, zilei. A sta cu
faţa, cu spatele la lumină. E încă lumină
afară. Îmi stai în lumină. Fugi din lumi-
nă! 2. (sursă de lumină) Lumină electri-
că. A aprinde lumina. A lăsa lumina
aprinsă. A stinge lumina. Pe lumină. A
lăsa să intre lumina. A ieşi la lumină, la
lumina zilei. Nu-i o lumină. 3. (ceea ce
luminează spiritul; sursă de adevăr,
inteligenţă, ştiinţă) Lumina adevărului.
Luminile raţiunii. Într-o altă lumină. În
lumina... A pune în lumină. A face lumi-
nă. A se face lumină în capul cuiva. A
prezenta într-o lumină favorabilă, defa-
vorabilă, falsă.
Lună 1. s. f. (unicul satelit natural al
Pământului, pe care îl luminează în
timpul nopţii) Secera lunii. Lună nouă.
Lunile lui Saturn. A trimite o rachetă pe
lună. A ateriza pe lună. 2. (lumină pe
care o răspândeşte luna) Clar de lună.
3. (interval de timp reprezentând a do-
uăsprezecea parte dintr-un an) Luna
martie. Început, sfârşit de lună. Primul,
ultimul pătrar al lunii. A fi plătit cu luna.
Cu lunile. Luni de-a rândul. Luni întregi.
Luni de zile. Pe lună. La jumătatea lunii
iulie. Femeie însărcinată în trei luni.
Lung 1. adj. (care are lungime mare)
Rochie lungă. Palton lung. Păr lung. Lis-
tă lungă. Grădină lungă de 20 de m şi
lată de 8 m. 2. (înalt) Flăcău lung. A
196
cădea cât e de lung. 3. (întins) Suprafa-
ţă lungă. 4. (apos, diluat) Zeamă, ciorbă
lungă. 5. (mult, îndelungat) Concediu
lung. Conferinţă lungă. Călătorie lungă.
Pauză lungă. Noapte lungă de iarnă. Ani
lungi. A ţi se părea timpul lung. A muri
după o boală lungă şi grea. 6. s. n.
(lungime) În lung şi-n lat. A privi de-a
lungul drumului. A merge de-a lungul
zidului, grădinii, ţărmului. 7. adv. A
privi lung pe cineva.
Lup s. m. (mamifer carnivor sălbatic,
asemănător câinelui) Lupul, lupoaica şi
puii de lup. Haită de lupi. Capcană pen-
tru lupi. Vânătoare de lupi. Foame de
lup. A trăi ca lupul în pădure. Lupul îşi
schimbă părul, dar năravul ba.
A (se) lupta 1. v. intr. şi pron. (a fi în
conflict cu cineva; a se bate corp la
corp) A (se) lupta corp la corp cu cineva.
A (se) lupta cu duşmanii, împotriva
duşmanilor. 2. (a purta război) A (se)
lupta cu arma în mână. A (se) lupta vite-
jeşte. A (se) lupta cot la cot cu cineva. A
lupta umăr la umăr. A (se) lupta corp la
corp. A lupta pentru Patrie. 3. (fig. a se
strădui să învingă o greutate sau să
obţină ceva) A (se) lupta cu un flagel,
împotriva flagelului. A (se) lupta pentru
independenţă.
Luptă 1. s. f. (bătaie corp la corp) Lup-
tă îndârjită, dreaptă, luptă corp la corp.
2. (ciocnire între forţe armate; bătălie)
Luptă înarmată, politică, religioasă. Lup-
tă ofensivă, defensivă. Luptă aeriană,
navală. Ţinută de luptă. Tancuri de lup-
tă. Gaze de luptă. Lupte de circ. Lupte
de gladiatori. Lupte de cocoşi. A merge
la lupte. 3. (străduinţă pentru a învinge
o greutate, o nevoie; străduinţă depusă
pentru a combate o idee, o concepţie, o
deprindere) Luptă împotriva bolii, ne-
dreptăţii, abuzurilor. Lupta dintre bine
şi rău. A da o luptă. A cuceri prin luptă.
 M
Macaroană s. f. (mai ales la pl. pro-
dus din categoria pastelor făinoase)
Macaroane cu brânză, cu unt. Maca-
roane cu sos de roşii. Macaroane la
cuptor. A fierbe macaroane.
Magazin1 s. n. (local în care se expun
şi se vând diferite mărfuri) Un maga-
zin de produse alimentare, de încălţă-
minte, cu articole casnice. Un magazin
mare, mic. Un magazin cu autoservire.
Magazin universal. Deschiderea maga-
zinelor. A umblat toată ziua prin maga-
zine. Magazinul este închis.
Magazin2 s. n. (publicaţie periodică)
Un magazin de mare tiraj. Un magazin
literar. Este abonat la un magazin.
Magnetofon s. n. (aparat de înregis-
trare şi de reproducere electromagne-
tică a sunetelor) Un magnetofon porta-
tiv. Un magnetofon cu două sau trei
piste. A înregistra o conversaţie la
magnetofon. Şi-a cumpărat un magne-
tofon.
Mai 1. adv. (serveşte la formarea gra-
dului comparativ şi superlativ) Mai
mic. Cea mai frumoasă zi din viaţa sa.
Din ce în ce mai rău. Mai repede, vă
rog! Au venit mai de mult. 2. (încă, şi)
Mai serviţi o îngheţată. Mai ştie să cân-
te la pian? Ţi-o mai spun o dată. Şi mai
cine? Şi mai ce? 3. (în continuare) Mai
eşti acolo? O mai iubeşte. Ai văzut, tot
mai şchiopătă. 4. (din nou, iarăşi) Mai
vine la vară. Ţi-am mai spus asta. Mai
treceţi pe la noi când aveţi chef. Poate
că ne mai întâlnim (vreodată). Crezi că
mai vine? Nu mai insistaţi! 5. (aproape,
cam) Mai toţi. Mai peste tot. Mai nimic.
Mai niciodată. Mai deloc. Mai că ţi-aş
scrie. Ploaia mai încetase. Te-ai mai
197
încălzit? 6. (când...când; ba...ba) Mai
una, mai alta. Mai unul, mai altul. Mai
pe jos, mai cu maşina, au reuşit totuşi
să ajungă în oraş. 7. (cu sens intensiv)
Ce mai zgomot! Ce mai cravată! Ce-am
mai râs!
Maimuţă 1. s. f. (nume dat unor ma-
mifere tropicale) O faţă de maimuţă.
Marile maimuţe sunt animalele cele
mai apropiate de om. Este ager ca
maimuţa. 2. (epitet depreciativ pentru
o persoană urâtă sau care imită pe
alţii) Maimuţă ce eşti!
Major 1. adj. (care a ajuns la majorat)
Un tânăr major. O tânără majoră. Tine-
rii devin majori la 18 ani. 2. (principal,
de mare importanţă) Pescuitul este
preocuparea sa majoră. Este un caz de
forţă majoră. Premisă majoră 3. (intră
în denumirea unor grade militare)
Sergent-major. Plutonier-major.
Majoritate s. f. (partea sau numărul
cel mai mare dintr-o colectivitate) Ma-
joritatea oamenilor. Majoritate relativă,
absolută. Majoritatea a votat în favoa-
rea proiectului. Majoritatea a respins
proiectul. Ca să obţii majoritatea abso-
lută trebuie să ai jumătate plus un vot.
Mal s. n. 1. (ţărm) Malul unui lac. Ma-
lul mării, al unui râu, al unei râpe, al
unui şanţ. Malul drept al Senei. Malul
râului este abrupt. S-au plimbat pe ma-
lul râului, pe malul mării. Şi-au petre-
cut vacanţa pe malul Mării Negre. Şi-au
instalat cortul pe malul unui lac. Apa a
surpat malul râului. Barca lor s-a răs-
turnat în mijlocul râului, au ajuns înot
la mal. Nava a ancorat la vreo 100 de
metri de mal. Trebuie să dai din mâini
ca să ajungi la mal. 2. (margine) Malul
unui şanţ, al unei gropi.
Mamă 1. s. f. (femeie considerată în
raport cu copiii săi) Mama sa bună. O
mamă tânără. O mamă de familie. O
mamă adoptivă. O mamă vitregă. O
mamă celibatară. Mamă mare. Mamă
soacră. A povestit totul mamei sale. Din
partea mamei este înrudit cu familia
Popescu. 2. (femela unui animal în
raport cu puii ei) Mama pisicilor a dis-
părut. 3. (termen afectuos cu care o
femeie se adresează copiilor săi sau
unei persoane mai tinere) Dragii ma-
mei copilaşi. Petre, mamă, să ai grijă
de tine.
A (se) manifesta 1. v. tr. (a exprima
prin atitudine) A manifesta un viu inte-
res pentru ceva. A-şi manifesta simpa-
tia pentru cineva sau ceva. A-şi mani-
festa entuziasmul, ataşamentul, sur-
priza, indignarea. A-şi manifesta hotă-
rârea de a face ceva. 2. v. pron. (a se
face simţit) Satisfacţia lui se manifestă
pe deplin. Nu-mi place cum se manifes-
tă. Boala s-a manifestat din nou. Astfel
de tendinţe s-au manifestat adesea.
Boala se manifestă prin febră. 3. v.
intr. (a demonstra, a face o manifesta-
ţie) Au manifestat pentru pace, împotri-
va războiului.
Manifestare 1. s. f. (acţiunea de a (se)
manifesta) Această conferinţă a fost o
importantă manifestare culturală. Ma-
nifestarea acestor idei dovedeşte o în-
noire a spiritului ştiinţific. Am fost im-
presionat de manifestările sale de prie-
tenie. Această atitudine este o manifes-
tare de nemulţumire. Această stare de
lucruri este o manifestare a crizei eco-
nomice. 2. (exprimare a gândurilor,
sentimentelor etc., semn revelator,
dovadă) Manifestarea voinţei. Manifes-
tarea lui a fost inadmisibilă. Manifestă-
rile sale mi-au dat de gândit.
198
Manifestaţie s. f. (demonstraţie) O
manifestaţie pentru pace. A organiza o
manifestaţie. S-au dus la manifestaţie.
Manifestaţia a fost interzisă. Manifes-
taţia a fost împrăştiată.
Manşetă 1. s. f. (bandă din partea de
jos a unei mâneci, marginea de jos,
răsfrântă a pantalonilor) Manşete
scrobite. A se încheia la manşete. Man-
şetele cămăşii sale sunt murdare. Ca
să nu-şi murdărească mânecile poartă
manşete. 2. (text care rezumă anumite
evenimente, tipărit cu caractere mai
groase pe prima pagină a unui ziar) S-
a uitat la manşetele ziarului.
Manta 1. s. f. (haină lungă şi largă,
purtată peste îmbrăcămintea obişnui-
tă, pentru a apăra de frig, de ploaie;
palton de uniformă militară) O manta
de ploaie. Soldatul îşi luase mantaua.
2. (înveliş de protecţie pentru o piesă
sau un sistem tehnic) Mantaua caza-
nului, a creuzetului.
A marca 1. v. tr. (a aplica un semn
distinctiv) A marca un jucător. A marca
un loc pe hartă. 2. (a constitui o trăsă-
tură specifică, a reprezenta) Această
piatră marchează limita proprietăţii
noastre. Acest lucru marchează o coti-
tură în viaţa lor. Aceste evenimente
marchează o intensificare a crizei. 3. (a
delimita prin linii, prin semne) A mar-
ca o potecă de munte. 4. (a înregistra,
a înscrie) A marca un gol cu capul.
Marcă 1. s. f. (semn distinctiv făcut
pe un obiect pentru a-i arăta proveni-
enţa) O marcă de automobil. O marcă
depusă, înregistrată. Un oaspete de
marcă. Marca ţării. Marca fabricii re-
prezintă o garanţie a calităţii produse-
lor. Această trăsătură este o marcă de
calitate. 2. (timbru poştal) Marcă poş-
tală. Aceste mărci sunt foarte căutate
de filatelişti.
Mare1 1. adj. (care depăşeşte dimen-
siunile obişnuite în grosime, adânci-
me, lungime, lăţime, înălţime, etc.) O
grădină, o casă, o încăpere, un coridor
mare. O ţară, un oraş, un sat, un drum,
o stradă, o piaţă, un deal mare. Un bu-
chet, un fruct, un inel mare. O bucată
mare de carne. O picătură mare. Un
şobolan, un pui, un peşte, un rac un,
câine mare. Un nas mare. Degetul mare
de la picior. Pălărie cu borul mare. O
familie mare. O zi mare. Un om mare.
Un mare medic, scriitor. O mare moşte-
nire. Marile puteri. Lozul cel mare. A fi
mare de stat. A avea o gură mare. A
avea ochi mari. A avea picior mare. A
avea degete mari. A avea un cap mare.
A avea buze mari. A avea părul mare.
A deschide o gură mare. A face ochii
mari. A produce mari stricăciuni. A su-
feri mari pierderi. A face o mare gre-
şeală. A avea mari necazuri. A fi mare
cât o zi de post. A fi mare cât un dop. A
fi cât puricele de mare. A auzit un mare
zgomot. A făcut mare zgomot. Este un
ger mare. Ziua cea mare a sosit. Noap-
tea, ziua, vara e mare. 2. (adolescent,
adult, matur) O fată mare. Te-ai făcut
băiat mare. 3. (care este în cantitate
însemnată, numeros, abundent) Un
preţ mare. O sumă mare. Un salariu
mare. Venituri mari. Un rang mare. O
mare productivitate. O mare probabili-
tate. Un mare grad de precizie. O re-
producere de mare fidelitate. O maşină
de mare randament. O marfă de mare
calitate. Cea mai mare parte a studenţi-
lor. A avea o tensiune mare. A avea
febră mare. A avea mari dureri. A trage
o spaimă mare. A avea mari cheltuieli.
A avea mari avantaje. A avea mare ne-
voie de ceva. A face mare caz de ceva.
A lucra cu mare atenţie. A învăţa cu
mare uşurinţă, grijă. A merge cu paşi
mari. A face, a produce o mare impre-
sie. A avea mari consecinţe. A face ce-
va cu mare cheltuială. A trăi pe picior
199
mare. A fi în mare pericol. A pleca în
viteză mare. A alerga în goană mare.
Au venit cu mare greutate. Resimte o
mare oboseală. S-a întâmplat o mare
nenorocire. Ne-a cuprins o mare triste-
ţe. A încercat o mare deziluzie. A ratat
o mare ocazie. Este o mare prietenie
între ei. A fost o mare dragoste între ei.
Ca să faci acest lucru îţi trebuie o mare
răbdare. Simte o mare nevoie de odih-
nă. Are o mare poftă de mâncare. Fil-
mul a avut un mare succes. A făcut
mari progrese. Această descoperire a
făcut să se nască mari speranţe. Acest
factor a jucat un rol mare în dezvolta-
rea oraşului. Această maşină permite
mari economii de timp. A făcut o prostie
cât el de mare. Între cele două cărţi es-
te o mare diferenţă. O participare mai
mare ar fi fost de dorit. Acest lucru are
o mare importanţă. L-a apucat o mare
veselie. L-a apucat o mare poftă de a
lucra, de a se plimba. E mare plictisea-
lă. Sunt mari bănuieli în ceea ce priveş-
te... Să aveţi mare grijă de el. 4. (de
valoare, de însemnătate deosebită) Un
obiect de mare preţ. Un fapt de cel mai
mare interes. A avea gânduri mari. A
avea mari cunoştinţe. A avea mari per-
spective. A vedea lucrurile în stil mare.
Ne-a făcut o mare plăcere. A făcut
acest lucru cu mare plăcere. Este o ma-
re cinste pentru el. A luat o notă mare.
Este pentru el o mare lecţie. Mă aşteap-
tă pe drumul cel mare. 5. (în grad
înalt, tare, puternic) O ploaie mare. Un
val mare. O lumină mare. Au căzut
mari cantităţi de zăpadă. 6. (cu calităţi
excepţionale, renumit, celebru) Un ac-
tor de mare clasă. Un mare negustor. A
fi o mare personalitate. A fi de familie,
nume, neam mare. A fi mai mare în
grad. Nu ştiam că are o erudiţie aşa de
mare. 7. adv. A tăia ceapa mare. A
măcina făina mare. A pisa sarea mare.
A toca mare. 8. s. m. Cei mari şi cei
mici. Cu mic cu mare. De la mic la ma-
re. A se amesteca în vorba celor mari.
Mare2 1. s. f. (întindere vastă de apă
stătătoare şi sărată) Marea Neagră.
Oamenii mării. A se duce la mare. A
pleca în largul mării. A avea ieşire la
mare. A vântura ţările şi mările. Marea
este agitată, liniştită. A avea rău de
mare. Ne-am plimbat pe malul mării.
Este o picătură de apă în mare. 2. (su-
prafaţă foarte întinsă) O mare de grâu.
3. (fig. mulţime, cantitate însemnată)
O mare de oameni. O mare de lumină.
Marfă s. f. (bun destinat schimbului)
O marfă ieftină, scumpă, perisabilă, de
bună calitate, de proastă calitate. O
marfă de duzină. Desfacerea mărfuri-
lor. Transportul mărfurilor. Un vagon
de marfă. A produce mărfuri de larg
consum. A ambala marfa. A despache-
ta marfa. A depozita mărfuri. A livra
mărfuri. A face schimb de mărfuri.
Margine 1. s. f. (capătul unui teren,
al unei localităţi; mal, ţărm) Marginea
satului. Marginea unui şanţ. Marginea
pădurii. Marginile ţării. Marginea lumii.
Marginea oraşului. Marginea mării. A
locui la marginea oraşului. A ţine mar-
ginea unui câmp. S-au oprit la margi-
nea unui câmp. 2. (fiecare dintre cele
două părţi laterale ale unui drum)
Marginea drumului. Maşina s-a oprit pe
marginea drumului. 3. (porţiune late-
rală, lăsată nescrisă, dintr-o foaie de
hârtie) Marginea caietului. A scrie ceva
pe margine. A lăsa o margine îngustă.
4. (fig. limită) O putere fără margini. A
urî pe cineva fără margini. Răbdarea
are şi ea margini. Neştiinţa sa este fără
margini.
Martor s. m. (Persoană care a asistat
la o discuţie, la o întâmplare şi poate
depune mărturie) Un martor ocular. Un
martor demn de încredere. Un martor
200
fals. A trimite martori. A lua pe cineva
de martor. A tocmi martori mincinoşi. A
audia un martor. Am văzut ce s-a în-
tâmplat, dar am fost doar un martor
neputincios. Martorii au depus jură-
mânt.
Masă1 1. s. f. (mobilă alcătuită dintr-o
suprafaţă plană, sprijinită pe picioare
şi având diferite întrebuinţări; prin
ext. meseni) O masă pătrată, rotundă.
O masă de stejar. O masă de bucătă-
rie. O masă de lucru. O masă de 12
persoane. O faţă de masă. Un serviciu
de masă. Un şervet de masă. A pune, a
aşterne masa. A întinde masa. A
strânge masa. A părăsi masa. A se ri-
dica de la masă. A fi în capul, în frun-
tea mesei. A sta la masă. A se ridica de
la masă. A cădea sub masă. Mulţi jucă-
tori se ruinează la masa verde. Pro-
blema va fi dezbătută la masa verde.
Întreaga masă râdea. 2. (felurile de
mâncare servite; prin ext. prânz, cină,
ospăţ, banchet, petrecere) O masă bo-
gată. O masă prietenească. Masa de
dimineaţă, de prânz, de seară. O masă
festivă. O masă la iarbă verde. O sală
de mese. A lua masa în oraş. A venit
înainte de masă. A lua un medicament
înainte de masă. A nu bea niciodată
între mese. Doarme o oră după masă.
Cheltuieşte mult pentru masă. 3. (nu-
me dat unor obiecte care seamănă cu
masa) O masă de operaţie. A fi pus pe
masa de operaţie.
Masă2 1. s. f. (mulţime compactă de
oameni) O masă de oameni. Masele
populare. Mişcare de masă. Acţiune de
masă. O demonstraţie de masă. O
competiţie sportivă de masă. 2. (în-
grămădire de elemente care alcătuiesc
un singur corp) Masă cleioasă, solidi-
ficată. Masă verde. O masă de aer re-
ce. Industria maselor plastice.
Maşină 1. s. f. (sistem tehnic care
serveşte la transformarea unei forme
de energie în alta sau la efectuarea
lucrului mecanic) O maşină automată,
agricolă. O maşină cu abur. O maşină
de cusut. O maşină de scris. Maşină de
gătit. Maşină de tocat carne. Maşină de
calcul. Maşină de alezat. Maşină de
ascuţit, de găurit. A bate la maşină. 2.
(autoturism) A avea o maşină. A se
urca, a coborî din maşină. A cumpărat
o maşină. A circula mult cu maşina. A
avea un accident de maşină.
Matematică 1. s. f. (ştiinţa care stu-
diază proprietăţile entităţilor de natu-
ră abstractă, precum şi relaţiile dintre
acestea) Ştiinţele matematicii. Discipli-
nele matematicii. O lecţie de matemati-
că. Un manual de matematică. A învăţa
matematica. A primit un zece la mate-
matică. Are pasiunea matematicii. Ma-
tematica este o metodă de gândire. 2.
adj. (care se referă la matematică) Pre-
cizie matematică. Un raţionament ma-
tematic. 3. adv. (precis, exact) Acest
lucru nu poate fi demonstrat matema-
tic. Matematic vorbind, are dreptate.
Material 1. s. n. (materie primă sau
semifabricat din care se execută ceva)
Material agricol. Material izolant. Mate-
rial rulant. Un material conductor. Un
material combustibil. Un material in-
flamabil. Un material fragil. Un materi-
al plastic. Materiale de construcţie. In-
dustria materialelor de construcţie. 2.
(ansamblul obiectelor specifice unui
domeniu de activitate) Un material de
cercetare. Materialul prezentat la con-
ferinţă era foarte documentat. 3. (tota-
litatea datelor, informaţiilor, docu-
mentelor folosite pentru elaborarea
unei lucrări) Material pentru alcătuirea
unui studiu. 4. (stofă, ţesătură) Ş-a
cumpărat un material de rochie. 5. adj.
(care aparţine materiei, realităţii obi-
ective) Lumea materială. Viaţa materia-
201
lă şi spirituală. Un factor material. Nu
are timpul material să termine. 6. (care
constă din bunuri economice, servind
la desfăşurarea unei activităţi, la asi-
gurarea traiului) Grijile materiale. Ve-
niturile materiale. A avea mari avantaje
materiale. A primi un ajutor material. A
asigura baza materială a dezvoltării.
Materie 1. s. f. (element, substanţă
din care sunt făcute corpurile) Materia
cenuşie. O materie primă. Materia vie.
Materia aceasta este foarte dură. 2.
(obiect de studiu) O materie de învă-
ţământ. A aprofunda o materie. 3.
(problemă, chestiune) A-şi spune păre-
rea în materie. A fi judecător în mate-
rie.
Mazăre s. f. (plantă alimentară şi fu-
rajeră) Mazăre tânără, fragedă. Mazăre
fină, extrafină. Mazăre furajeră. O păs-
taie de mazăre. Boabe de mazăre. O
mâncare de mazăre. Supă de mazăre.
Conservă de mazăre. O cutie de mază-
re. A cultiva mazăre. A curăţa mazăre.
A fi cât un bob de mazăre.
Măcar adv. (cel puţin, barem) Să-i dai
măcar o sută de lei. Aţi fi putut măcar
să mă anunţaţi. Nu vreau neapărat să
fie de părerea mea, ci măcar să mă
înţeleagă. Dacă nu ţi-e somn, măcar
lasă pe ceilalţi să doarmă. Nu spune
nici măcar un cuvânt.
Măgar 1. s. n. (asin) Şi-a cumpărat un
măgar. Măgarul este încăpăţânat. Mă-
garul zbiară. Decât un filozof ofticos
mai bine un măgar sănătos. 2. (fig.
epitet dat unui om prost sau încăpă-
ţânat; obraznic) A face pe măgarul.
Vecinul lui e un măgar. Măgar s-a dus,
măgar s-a întors.
Mălai 1. s. n. (făină de porumb) Mălai
extra, superior. Cine se teme de vrăbii
nu seamănă mălai. 2. (turtă din făină
de porumb) Şi-a trăit traiul, şi-a mân-
cat mălaiul.
Mămăligă 1. s. f. (aliment preparat
din mălai fiert în apă) A pune de mă-
măligă. A o pune de mămăligă. Îmi pla-
ce mămăliga cu lapte. 2. (fig. epitet
depreciativ pentru un om lipsit de
energie şi de iniţiativă) A fi o mămăli-
gă. Ce mămăligă este!
Mănăstire s. f. (instituţie religioasă)
Mănăstire de călugări. A se duce la
mănăstire. Turiştii au vizitat mănăstiri-
le din nordul Moldovei.
Mănuşă s. f. (obiect de protecţie pen-
tru mână) O pereche de mănuşi. Mă-
nuşi bărbăteşti, de damă, de box. Mă-
nuşi îmblănite. Mănuşi cu un deget. A-
şi pune mănuşile. A purta mănuşi. A-şi
scoate mănuşile.
Măr 1. s. m. (pom fructifer) Un măr în
floare. Un măr pădureţ. A plantat un
măr în faţa casei. 2. s. n. (fructul mă-
rului) Un măr mălăieţ. Un măr găunos,
viermănos. O prăjitură cu mere. A
mânca un măr. Au cumpărat un kilo-
gram de mere. Mărul putred strică şi pe
cele bune.
Măreţ adj. (care impune admiraţie;
grandios) O epocă măreaţă. Un proiect
măreţ. Un spectacol măreţ. Un viitor
măreţ. O ţinută măreaţă. O atitudine
măreaţă.
A (se) mări 1. v. tr. (a face să devină
mai mare) A mări un debit. A mări pro-
ducţia. Aceste lucruri au mărit valoarea
casei. Acest motor măreşte viteza ma-
şinii. Au mărit preţurile. Întreprinderea
a mărit volumul exportului. Şi-a mărit
casa. Şi-a mărit averea. Şi-a mărit efor-
turile. 2. (a reproduce la o scară mai
mare) A mări o fotografie. 3. v. pron. (a
deveni mare) S-a mărit viteza. Debitul
202
râului s-a mărit. Preţurile se măresc.
Retribuţia lor s-a mărit. Numărul locui-
torilor s-a mărit. Durata medie a vieţii
s-a mărit. Zgomotul s-a mărit. Nivelul
apei s-a mărit. 4. (a creşte în vârstă)
Copii se măresc.
Mărime 1. s. f. (însuşirea de a fi mare
ca dimensiune, număr) Mărimea unei
capacităţi. Mărimea unei forţe. Un ogor
de o mărime considerabilă. O maşină
de mărime excepţională. Un covor de
mărime mijlocie. Un desen în mărime
naturală. Mărimea unui bloc de piatră.
Fructe de toate mărimile. A sorta fructe,
legume după mărime. A aranja cărţile
după mărime. Erau aşezaţi după mă-
rime. 2. (cantitate) Mărimea curentului
continuu. Mărimea unui câmp magne-
tic. Mărimea unei cifre. Mărimea unei
rezistenţe. Mărimea unui parametru.
Mărimea tensiunii. 3. (durată) Mărime
zilei. 4. (rang) Mărimea unei greşeli.
Mărimea unui interval. 5. (magnitudi-
ne) Mărimea stelară. O stea de mări-
mea a patra.
A (se) mărita 1. v. tr. (a căsători) Şi-a
măritat fata cu un inginer. 2. v. pron.
(a se căsători) Fata vecinilor s-a mări-
tat cu un profesor. Vrea să se mărite cu
el.
A (se) mărturisi 1. v. tr. (a spune, a
declara, a face o depoziţie în faţa unui
organ de justiţie) A mărturisi ceva. A
mărturisit în faţa tribunalului. Mărturi-
sesc că n-am înţeles. Şi-a mărturisit
crima. Faptele mărturisesc pentru mi-
ne. 2. (a recunoaşte ca adevărat, a da
pe faţă) Mărturisesc că-mi place foarte
mult să citesc. Mărturisesc că este mai
deştept. A mărturisit că a greşit. Vă
mărturisesc că atitudinea lui îmi dis-
place. I-a mărturisit dragostea lui. A
mărturisit adevărul. A mărturisit inte-
resul lui pentru... 3. v. pron. (a se spo- sură. O jumătate de măsură. Metrul
vedi) S-a mărturisit preotului. este unitatea de măsură pentru lun-
gimi. 3. (mai ales la plural; hotărâre,
Mărunt 1. adj. (de dimensiuni reduse, prevedere) O măsură justă. A lua mă-
mic) A merge cu paşi mărunţi. 2. (cu suri de siguranţă. Au luat măsuri ca să
litere foarte mici) Un scris mărunt. 3. nu se mai întâmple. Această măsură
(de statură mică, scund) Este un om trebuie reluată. 4. (limită) A păstra
mărunt de statură. Este o femeie mă- măsura. Mănâncă cu măsură. Vorbeşte
runtă (de statură). 4. (fig. de mică im- cu / fără măsură. A nu cunoaşte mă-
portanţă, neînsemnat, lipsit de ori- sura. A întrece măsura. Nu ştie măsu-
zont, meschin) Un om mărunt, mărunt ra. Cheltuieşte fără măsură. Bea peste
la suflet. Griji mărunte. Cheltuieli mă- măsură. E peste măsură de leneş. 5.
runte. Plăceri mărunte. Este un lucru (unitate metrică ce determină ritmul
mărunt. 5. (alcătuit din particule fine unui vers) Măsura unui vers. 6. (fig.
sau din stropi, fulgi mici şi deşi) O capacitate, putere, valoare) A fi în mă-
ploaie măruntă. Sare măruntă. sură să… Artistul acesta şi-a dat mă-
sura. 7. (cea mai mică diviziune care
Măsea s. f. (molar) Măsea de minte. A stă la baza organizării şi grupării du-
nu avea ce pune pe-o măsea. Mi-a scos ratei sunetelor) A bate măsura.
o măsea. Mă dor măselele. Mi-a plom-
bat o măsea. Mătase 1. s. f. (fir de borangic prelu-
crat) Mătase artificială. A avea un păr
A (se) măsura 1. v. tr. (A evalua ceva (fin) ca de mătase. 2. (ţesătură fină din
prin raportare la o unitate dată) A fibre de mătase) Batistă de mătase.
măsura un zid, o stofă. A măsura di- Ciorapi de mătase. Rochie de mătase.
mensiunea unui lucru. A măsura gro-
simea gâtului. A măsura volumul, ca- A mătura v. tr. 1. (a curăţa de praf şi
pacitatea unui butoi. A măsura o cis- de gunoi) A mătura casa, prin casă. A
ternă. A măsura temperatura unei ca- mătura frunzele uscate, veştede. A mă-
mere. Nu măsura pe altul cu palma ta. tura gunoiul. 2. (a lua cu sine tot ce
2. (a cerceta cu privirea) A măsura pe întâlneşte în cale) Vântul mătură pra-
cineva din cap până în picioare. A mă- ful de pe drum. 3. (fig. a înlătura pe
sura din ochi. 3. (a chibzui, a cum- cineva sau ceva) A mătura pe un inca-
păni) A-şi măsura cuvintele. Măsoară pabil. Au măturat toate rezistenţele.
de două ori şi croieşte o dată. 4. v.
pron. (a se compara cu cineva, a se Mătură 1. s. f. (obiect de uz casnic cu
înfrunta) Se măsoară cu un duşman. care se mătură) O mătură mecanică.
S-au măsurat din ochi. Nu mă măsor cu Mătură de vrăjitoare. A da cu mătura.
el. 2. (plantă erbacee din care se fac mă-
turi) Un lan de mături.
Măsură 1. s. f. (mărime) A fi de o mă-
sură cu cineva. Croitorul i-a luat măsu- Mâine adv. (a doua zi) Mâine în cursul
ra, măsurile. Şi-a făcut o haină pe mă- dimineţii. Chiar de mâine. Cu începere
sură. Într-o măsură oarecare are drep- de mâine. De mâine într-o săptămână.
tate. 2. (unitate convenţională cu care De azi pe mâine. S-o lăsăm pe mâine.
se măsoară) Un instrument, aparat de Mâine e zi de sărbătoare.
măsură. Sistemul de măsuri şi greutăţi.
O unitate de măsură. Unităţile de mă-
203
Mână 1. s. f. (fiecare dintre cele două
membre superioare ale corpului
uman) Mâna dreaptă, stângă. Mână
plinuţă, mică, mare, păroasă, aspră.
Mână curată, murdară, umedă, lucioa-
să. Mâini bătătorite, cu bătături. Mână
înmănuşată. Strângere de mână. Cu
mâinile în buzunar. A întinde mâna
cuiva. A strânge mâna cuiva. A ridica
mâinile. A ridica mâna asupra cuiva. A-
şi murdări mâinile. A-şi păta, a-şi mânji
mâinile. A se spăla pe mâini. A-şi freca
mâinile de mulţumire. A-şi frânge mâi-
nile de disperare. A săruta mâna unei
femei. A ţine o servietă în mână. A lua,
a apuca ceva cu mâna. A munci cu
mâinile. A atinge cu mâna. A saluta cu
mâna. A arăta cu măna. A strecura ce-
va în mâna cuiva. A-şi trece ceva din
mână în mână. A primi ceva din mâna
cuiva. A se ţine de mână. A trece prin
multe mâini. A se întoarce cu mâinile
goale. A cădea în mâinile duşmanului.
A avea situaţia în mână. A fi, a încăpea
pe mâini bune. A forţa mâna cuiva. A
da cu o mână şi a lua cu alta. A da o
mână de ajutor cuiva. A da din mâini şi
din picioare. A pune mâna la treabă. A
pune, a băga mâna în foc. A avea mâi-
nile curate. A avea mână uşoară, a fi
uşor la mână. A avea mână grea. A fi
mână largă. A transporta, a căra ceva
cu mâinile. A sta cu mâinile încrucişate,
în sân, în buzunar. Ziarul îi căzu din
mâini. Îi smulse scrisoarea din mâini.
Sărut mâna. Sus mâinile! (fig.) E mâna
dreaptă a directorului. 2. (cantitate
mică din ceva, atât cât încape în pal-
mă) O mână de nisip. O mână de oa-
meni, de nemulţumiţi. 3. (fig. autorita-
te, forţă, putere) Mână de maestru. A
recunoaşte mâna unui artist. 4. (fig.
clasă, treaptă, rang, calitate) De primă
mână.
A (se) mânca 1. v. tr. (a mesteca în
gură alimentele şi a înghiţi) A mânca
204
legume, peşte, pâine. A mânca multă
carne. N-a mâncat decât câteva fructe.
A mânca de trei ori pe zi. A mânca ori-
ce, de toate. S-a dus să mănânce. A se
aşeza la masă pentru a mânca. A mân-
ca pe săturate, cu lăcomie, excesiv,
foarte mult. A mânca cât şapte, ca un
lup. A mânca fără poftă. A mânca pre-
cum / ca o păsărică. A mânca mult şi
bine. A nu avea ce mânca. A mânca la
restaurant. A mânca acasă, în oraş. A
mânca la meniu fix. A mânca la pensi-
une. A mânca iarbă. Animale care mă-
nâncă carne. Animale care mănâncă
fructe. Animale care mănâncă hoituri.
Bun de mâncat. Mi-a mâncat toată pră-
jitura. Mănâncă foarte puţin. Nu mă-
nâncă nimic. Trebuie să mâncaţi ceva,
puţin, altfel o să vă îmbolnăviţi. Pofta
vine mâncând. Tigrul îşi mănâncă pra-
da E ceva de mâncat în frigider? Ce
mâncăm azi? 2. (a cheltui, a risipi) Şi-
a mâncat tot capitalul. Şi-a mâncat
averea. A mânca economiile soţiei. A
mâncat banii întreprinderii. A mâncat
mulţi bani cu treaba aceasta. 3. (a roa-
de, a distruge) Haină mâncată de mo-
lii. Lemn mâncat de cari. Bară de fier
mâncată de rugină. Metal mâncat de
acizi. Mâini mâncate de substanţe ca-
ustice. Faleză mâncată de apele mării.
A fi mâncat de o boală. Omizile au
mâncat frunzele acestor copaci. Şoare-
cii mi-au mâncat câteva cărţi. Apele
râului mănâncă încet malul. Excesele,
abuzurile de tot felul i-au mâncat sănă-
tatea. Şi-a mâncat sănătatea lucrând
până seara târziu. 4. (a avea o senza-
ţie de mâncărime) Mă mănâncă capul.
Îl mănâncă pielea, piciorul, spatele, pe
spate. 5. (a înţepa) Mă mănâncă ţânţa-
rii. 6. v. intr. (a lua masa) A mânca de
dimineaţă, de prânz, de seară. A mân-
ca bine, prost. A mânca de post, de
dulce. Numai mănâncă, nu mai doarme
din cauza aceasta. Aşa ceva nu se poa-
te mânca. 7. v. pron. (fig. a se certa)
Femeile se mâncau între ele.
Mâncare 1. s. f. (acţiunea de a mân-
ca) Mâncare multă. De-ale mâncării /
de mâncare. Mâncare proastă. A se
lipsi de mâncare. A da de mâncare
animalelor. A nu avea nimic de mânca-
re. A pregăti mâncare. A cheltui mai
mult pentru mâncare decât pentru îm-
brăcăminte. Mâncarea e scumpă. Nu
trăieşte decât pentru mâncare. Nu se
gândeşte decât la mâncare. Câinele
latră ca să i se dea de mâncare. Cum e
mâncarea la această pensiune? 2. (fel
de mâncare) Mâncare cu carne, cu le-
gume. Mâncare gustoasă. Mâncăruri cu
specific local. Mâncăruri moldoveneşti.
Mâncarea zilei. Mâncare de restaurant,
de cantină. Mâncarea de dimineaţă, de
prânz, de seară. Mâncare rece. Amator
de mâncăruri alese. A găti o mâncare.
A-i plăcea mâncarea bună. A-i plăcea
mâncărurile condimentate.
Mândrie s. f. 1. (faptul de a fi mân-
dru, satisfacţie) Sentimentul mândriei.
Jignit în mândria lui. A simţi o mare
mândrie, o mândrie legitimă. A avea
mândria de a fi reuşit la examen. A fi
lipsit de mândrie. A nu avea pic de
mândrie. Acest copil e mândria lui.
Trebuie să-i zgândări mândria ca să
obţii un rezultat bun de la el. Îşi as-
cundea gelozia din mândrie. Ţi-ai pier-
dut orice mândrie. 2. (trufie, orgoliu)
Nu-şi ascunde mândria de a-şi stăpâni
la perfecţie meseria.
Mândru 1. adj. (plin de încredere în
calităţile sale) A fi mândru de rezulta-
tele obţinute. E mândră de copiii ei. E
foarte mândră că a reuşit la examen. E
foarte mândru de succesul lui. 2. (în-
fumurat, orgolios) Mândru ca un păun.
E prea mândru ca să accepte aceşti
bani. 3. (frumos, minunat) O mândră
205
fetişcană. A fi mândru la port. Mândri
sunt aceşti munţi. Ce mândră e ţara
mea!
Mânecă s. f. (parte a îmbrăcămintei
care acoperă braţul) Rochie fără mâ-
neci. A-şi pune, a-şi arunca haina pe
umeri fără a o băga pe mâneci. A-ţi ri-
dica, răsuci, sufleca, sumete mânicile.
A se lăsa tras de mânecă. (fig.) A scoa-
te din mânecă o explicaţie.
Mâner s. n. (parte a unui instrument,
a unei unelte etc., cu formă potrivită
pentru a fi mânuită mai uşor) Mânerul
cuţitului. Mâner de umbrelă. Mânerul
unei spade, unei săbii. Mâner de co-
mandă.
A (se) mângâia 1. v. tr. (a atinge uşor
cu palma) A mângâia un copil. A mân-
gâia un câine. A mângâia cu privirea.
Mângâie obrazul fetiţei. Mângâie patul
puştii. Părea că mângâie clapele pianu-
lui. Briza mângâia faţa. 2. (a încuraja,
a consola) S-a dus el să-l mângâie în
durerea lui. 3. v. pron. (a se împăca cu
o idee, cu o situaţie; a se consola) A se
mângâia cu iluzii. A se mângâia cu ide-
ea, cu gândul că...
Mecanic 1. adj. (care este acţionat de
un mecanism) O forţă mecanică. O ju-
cărie mecanică. Un atelier mecanic. 2.
(făcut fără participarea conştiinţei;
automat) Un gest mecanic. Un răspuns
mecanic. 3. adv. (automat) A citi me-
canic. A gândi mecanic. Încărcarea se
face mecanic. La întrebarea mea a răs-
puns mecanic că nu ştie. 4. s m. (per-
soană specializată în operaţii de mon-
tare sau reparare a maşinilor, utilaje-
lor) Este mecanic într-un garaj. Am
vorbit cu un mecanic să-mi facă nişte
chei. 5. s. f. (ramură a tehnicii care se
ocupă de producerea şi funcţionarea
maşinilor) Mecanica corpurilor solide,
fluide. Mecanica cerească. Mecanică
cuantică. Mecanică ondulatorie. Meca-
nica lui Newton. Mecanica de precizie.
Legile mecanicii. Un tratat, curs de me-
canică. Se pricepe la mecanică.
Mecanism 1. s. n. (sistem tehnic folo-
sit la transmiterea unei mişcări de la
elementul conducător la elementul
condus) Mecanismul unui ceas. Meca-
nismul unei arme de foc. Mecanism
pentru schimbarea automată. 2. (mod
de organizare sau de funcţionare ad-
ministrativă, socială, economică) Me-
canismul omenesc. Mecanismul vorbi-
rii. Mecanismul administrativ. Meca-
nismele sociale.
Meci s. n. (întrecere sportivă între
două persoane sau între două echipe)
Meciul tur. Un meci în deplasare. A în-
trerupe, a anula un meci. A face meci
nul. Meciul a avut loc în ieri. Meciul a
fost câştigat de echipa studenţească.
Am asistat la un meci de fotbal. Meciul
retur se va juca pe terenul adversaru-
lui. Acest meci este pierdut dinainte. A
fost un meci viu disputat. S-au dus la
meci.
Medic s. m. (persoană specializată în
medicină) Medic generalist. Medic mili-
tar. Medic specialist. Medic de familie.
Medic legist. Medic internist, pediatru.
Medic veterinar. Cabinetul medicului.
Diagnosticul medicului. Reţeta medicu-
lui. A fi medic. A se duce la medic. Este
un medic eminent.
Medical adj. (referitor la medic sau la
medicină) Personalul, corpul medical.
Aparatură medicală. Îngrijiri medicale.
Gimnastică medicală. Prescripţii medi-
cale. Exercitarea profesiilor medicale.
Control medical periodic. A face o vizită
medicală. Asistenţa medicală este gra-
tuită pentru copii.
206
Medicină (ştiinţă care se ocupă cu
restabilirea sănătăţii cuiva) Medicină
generală, legală, a muncii. Medicină
clinică, experimentală. Medicină veteri-
nară. Medicină preventivă, curativă,
operatorie. Student la medicină. Doctor
în medicină.
Mediu1 1. s. n. (totalitatea factorilor şi
condiţiilor în care trăiesc organismele)
Mediu social. Mediul din care provine.
Influenţa mediului înconjurător. Adap-
tarea la mediul înconjurător. A se
adapta la mediu. 2. (societatea în care
trăieşte cineva) Mediul social. Mediu
familial.
Mediu2 1. adj. (care se află la mijloc)
Termen mediu. Învăţământul mediu. 2.
(care reprezintă o medie) Salariul me-
diu. Curs mediu. Randament mediu.
Membru 1. s. n. (parte articulată a
corpului uman sau a animalelor care
serveşte la locomoţie) Membre superi-
oare, inferioare. Membre anterioare,
posterioare. 2. s. m., f. (persoană, ţară
care face parte dintr-un ansamblu
organizat) Membrul familiei. Membru
activ, onorific, fondator, pe viaţă. Mem-
brii O. N. U.
Memorie s. f. 1. (facultatea de a ţine
minte) Memorie voluntară. Memorie
vizuală, auditivă. În memoria cuiva.
Gravat în memorie. Lipsă a memoriei. A
avea o bună memorie. A avea o memo-
rie slabă. A împrospăta cuiva memoria.
A cita din memorie. A-şi încărca memo-
ria cu ceva. A rămâne în memoria oa-
menilor. Dacă nu mă înşală memoria.
2. (parte componentă a calculatorului
electronic în care au fost stocate date-
le codificate) Calculatorul are o memo-
rie de 4 GB.
Memoriu 1. s. n. (expunere succintă
scrisă, adresată unei autorităţi) A
adresa un memoriu autorităţilor în
drept. 2. (raport scris în legătură cu
activitatea personală desfăşurată într-
un domeniu de activitate) A înainta un
memoriu. 3. (amintiri scrise de cineva
din timpul vieţii sale) A-şi scrie memo-
riile. A-şi publica memoriile.
Menaj (treburile casnice; munca gos-
podinei) Un menaj ideal. Obiecte de
menaj. A face menajul. A ajuta la me-
naj.
Meniu 1. s. n. (totalitatea felurilor de
mâncare servite la masă) Un meniu
variat. Meniu la preţ fix. 2. (lista cu
felurile de mâncare şi băuturile dintr-
un restaurant împreună cu preţurile
lor) Băiete, meniul te rog.
Mereu adv. (fără încetare, întruna, la
intervale foarte scurte) A fi mereu hăr-
ţuit de probleme urgente. Mereu ace-
eaşi poveste. Plouă mereu. Spune me-
reu aceleaşi lucruri. O să fim mereu
deranjaţi.
A merge 1. v. intr. (a se mişca dintr-
un loc în altul, deplasându-se; a cir-
cula; a zbura; a pluti) A merge pe jos,
călare, cu bicicleta. A merge cu trenul,
cu avionul. A merge târâş-grăpiş. A
merge încet, la pas, cu paşi măsuraţi,
cu paşi mari, cu paşi repezi. A merge la
trap, în buiestru. A merge cu mare vite-
ză. A merge ca vântul şi ca gândul. A
merge ca sucala. A merge ca cu boii, ca
cu carul cu boi, ca după mort. A merge
ca melcul. A merge ca o pisică, ca o
raţă. A merge ca racul. A merge înainte
neabătut, la nimereală. A merge împo-
triva curentului, a vântului. A merge
drept la ţintă. A merge în căutarea... A
merge în patru labe. A merge în vârful
picioarelor. A merge cot la cot, mână în
mână. A merge în calea, în întâmpina-
rea cuiva. A merge pe urmele cuiva. A
merge pe cărări bătătorite. A merge pe
207
un drum. A merge pe o urmă. Copil ca-
re începe să meargă, care merge copă-
cel. Maşina merge cu o sută de kilo-
metri pe oră. Ambulanţele merg cu toa-
tă viteza. Autobuzul merge până în sa-
tul vecin. Trenul merge la Bucureşti.
Mergem de o oră şi jumătate. Ascenso-
rul nu merge. Autobuzele nu merg. 2.
(a se duce, a se îndrepta spre...) A
merge la şcoală. A merge la lucru. A
merge la culcare. A merge la pieire. 3.
(a însoţi, a acompania) A merge cu ci-
neva. A merge cu fiica la şcoală. A
merge la judecată cu cineva. 4. (a
funcţiona) A merge ca ceasul. A merge
de la sine. 5. (a se desfăşura, a înain-
ta, a progresa) A merge în pas cu vre-
mea. 6. (a o duce) A merge din ce în ce
mai bine. A-i merge cuiva bine, din plin.
A-i merge cuiva rău. Nu prea merg lu-
crurile. Toate îi merg pe dos. Toate
merg prost. Cum îţi merge? 7. (a se în-
trebuinţa, a se consuma) Asta îi merge
la inimă. 8. (a fi atribuit cuiva) Lucrea-
ză sau nu, salariul merge. 9. (a fi posi-
bil, a se admite) Aşa mai merge. 10. (a
se asorta) Aceste două culori merg îm-
preună. 11. (a se desfăşura, a evolua,
a progresa) Afacerile merg bine. A
merge bine, ca pe roate. La şcoală copi-
lul merge bine. Iniţial totul a mers bine.
A merita 1. v. tr. (a fi vrednic de ceva;
a i se cuveni) A merita laude, aprecie-
re. A merita o răsplată, o pedeapsă. Îi
dă mai mult decât merită. 2. (a justifi-
ca stima, preţuirea, interesul) Acest
fapt merită să fie reţinut. O astfel de
problemă merită mai multă atenţie. Me-
rită să faci acest sacrificiu. Nu merită
să vorbim despre asta. 3. (a justifica
preţul cerut) A nu merita niciun ban.
Mers 1. s. n. (deplasare dintr-un loc
în altul) Mersul astrelor. După o oră de
mers. 2. (felul de a merge al cuiva) Un
mers greoi, legănat. Un mers uşor, si-
gur, demn, maiestuos. 3. (evoluţie,
dezvoltare) Bunul mers al operaţiunii.
Mersul evenimentelor.
Meserie s. f. (îndeletnicire calificată)
Meseria armelor. Şcoala de meserii. A
învăţa o meserie. A avea o meserie bu-
nă. A şti meserie. A-şi face meseria. A
fi tâmplar de meserie. A făcut multe
meserii. Are o meserie frumoasă, este
doctor.
A mesteca v. tr. (a fărâmiţa cu dinţii
alimentele în gură înainte de a le în-
ghiţi) A mesteca o gumă de mestecat. A
mesteca tutun. Mestecaţi bine când
mâncaţi.
Mic 1. adj. (de proporţii reduse) O ca-
să mică. Un om mic de stat. Literă mi-
că. Întreprinderile mici şi mijlocii. A tăia
în bucăţi mici. A zbura la înălţime mică.
A fi mai mic. 2. (foarte tânăr) Când
eram foarte mic. Copiii mai mici de şap-
te ani. 3. (limitat) Câştiguri mici. Un
profit mic. Salarii foarte mici. Venituri
mici. Vânat mic. 4. (slab, scăzut, re-
dus) De densitate mică. Apă mică. A
face lampa mai mică. 5. (neînsemnat)
O mică sumă de bani. Mici amănunte.
O diferenţă foarte mică. O mică greşea-
lă. Mici cheltuieli. Nu e nici cea mai mi-
că îndoială. 6. (lipsit de generozitate,
nobleţe; meschin) Mic la suflet. 7. (ca-
re ocupă un loc modest într-o ierarhie)
Un mic funcţionar.
A (se) micşora 1. v. tr. (a face să de-
vină mai mic) A micşora viteza. A mic-
şora flacăra lămpii. Distanţa micşorea-
ză obiectele. 2. (a reduce) A micşora
preţul. A micşora o hartă, o fotografie.
3. (a face să decadă ca importanţă, ca
valoare, ca prestigiu) Aceasta nu-i mic-
şorează meritele. 4. v. pron. (a deveni
mai mic) Costurile s-au micşorat. Tem-
peratura s-a micşorat.
208
Mie 1. numeral cardinal (număr na-
tural egal cu zece sute) O mie de lei. O
mie de metri altitudine. O mie şi una de
nopţi. O şansă, una la mie. A avea o
mie şi o sută de probleme pe cap. 2. s.
f. (fiecare dintre mulţimile formate din
o mie) Mii de glasuri. Mii şi mii. Sute de
mii. Mii şi sute. Au venit cu miile.
Miel s. m. (puiul oii) Miel de lapte.
Blană de miel. Căciulă de miel. Blând
ca un miel. Mielul Domnului.
Miere s. f. (substanţă semilichidă,
dulce şi aromată, obţinută din necta-
rul cules şi prelucrat de albine) Fagure
de miere. Bomboană cu miere. Dulce ca
mierea. Luna de miere. A fi numai mie-
re. La vorbă miere, la suflet fiere. Pe
buze cu miere şi-n inimă cu fiere.
Miez 1. s. n. (partea interioară a unui
fruct, a pâinii etc.) Miez de pâine. Miez
de nucă. Miezul roşu al pepenelui. Mie-
zul sfeclei. 2. (fig. partea esenţială a
unei probleme) A intra în miezul pro-
blemei. 3. (mijlocul, toiul nopţii, al
verii etc.) În miez de noapte. În miezul
verii, iernii.
Mijloc 1. s. n. (centru) Mijlocul străzii.
În mijlocul pieţei. În mijlocul pădurii
Chiar în mijloc. A păstra linia de mijloc.
Iată-ne în mijlocul problemei. 2. (talie)
Dureri de mijloc. A avea mijlocul subţi-
re. A lua pe cineva de mijloc. 3. (mo-
ment aproximativ egal depărtat de în-
ceputul sau sfârşitul unui interval de
timp) Pe la mijlocul secolului. În mijlo-
cul verii. În mijlocul zilei, nopţii. 4. (ca-
le, metodă, procedeu) Mijloc de convin-
gere. Mijloace de comunicare. Mijloace
de transport, de comunicare. Mijloace
de producţie. Mijloace de măsurare. A
se folosi de toate mijloacele care stau
la îndemână. A căuta, a găsi mijlocul
nimerit de a rezolva o situaţie grea. 5.
(posibilităţi materiale sau băneşti) Mij-
loace băneşti. Mijloace de muncă, fi-
nanciare. A dispune de mijloace redu-
se. A nu avea niciun mijloc de existen-
ţă.
Milă 1. s. f. (sentiment de înţelegere şi
compasiune faţă de suferinţa cuiva;
bunătate, blândeţe) De mila cuiva.
Demn de milă. Fără de milă. A avea
milă pentru cineva. A-ţi fi milă de cine-
va. A ţi se face milă de cineva. A inspi-
ra, a stârni mila. A nu găsi mila. Fie-ţi
milă de cei năpăstuiţi de soartă. N-am
ce face cu mila dumitale. Plângea de-ţi
era mai mare mila, de ţi se rupea inima
de milă. Milă mi-e de tine, dar de mine
mi se rupe inima. 2. (ajutor, bineface-
re, pomană) A cere milă. 3. (graţie,
îndurare divină) Prin mila lui Dumne-
zeu.
Mină 1. s. f. (ansamblu de construcţii,
instalaţii în subteran şi la suprafaţă
destinate exploatării unui zăcământ
de substanţe minerale) Mină de sare,
de aur. Mină la suprafaţă, subterană.
Mină de cărbune. Mină bogată. (fig.) O
mină inepuizabilă de informaţii. A lucra
în mină. 2. (mijloc de luptă constând
dintr-un corp încărcat cu exploziv) A
pune mine. A călca pe o mină. 3. (ver-
gea de grafit) Mină de creion.
Mincinos 1. adj. (care spune min-
ciuni) Un copil mincinos. Martori minci-
noşi. Un profet mincinos. A face pe ci-
neva mincinos. 2. (fals, neadevărat)
Vorbe mincinoase. Afirmaţii mincinoa-
se. Morală mincinoasă. 3. s. m., f. Un
mincinos fără pereche. Un mincinos
neruşinat. E un mincinos, ne toarnă
numai gogoşi.
Minciună s. f. (afirmaţie prin care se
denaturează intenţionat adevărul;
născocire, plăsmuire) O minciună go-
gonată, sfruntată, neruşinată. Nu tre-
buie să crezi toate minciunile astea.
209
Victimă a unei minciuni. A spune min-
ciuni. A plăsmui minciuni. A trăi în
minciună. A umbla cu minciuni. A îm-
puia cuiva capul cu minciuni. A se în-
curca în minciuni. A prinde pe cineva
cu minciuna. Ce-i în mână nu-i minciu-
nă.
Minge s. f. (obiect sferic folosit în jo-
curi sportive) Minge rotundă de fotbal,
ovală de rugby. Minge de ping-pong. A
bate mingea. A arunca, a trimite, a
primi, a prinde a arunca din nou, a re-
trimite mingea.
Minte 1. s. f. (facultatea de a gândi,
inteligenţă, isteţime) Minte ascuţită,
ageră, îngustă, înceată. Minte luminată.
Minte slabă. Minte bolnavă. Cap fără
minte. Om fără minte. Acuitate, vivaci-
tate, limpezime, îngustime a minţii. Ră-
tăcire a minţii. Sănătos la minte şi la
trup. Ochii minţii. Mintea românului cea
de pe urmă. A fi cu mintea întreagă. A
avea minte puţină. A nu avea niciun
dram de minte. A avea mintea aiurea.
A fi dus cu minţile. A nu avea mintea
întreagă. A nu fi cu mintea întreagă. A
nu fi întreg, zdravăn la minte. A-i veni
în minte o idee. A-i da, a-i trece prin
minte. A-şi pune mintea la contribuţie.
A-şi sparge, a-şi frământa mintea. A-şi
scoate ceva din minte. A nu-i sta min-
tea decât la... A vedea cu ochii minţii. A
se adresa inimii şi minţii. Are ceva min-
te. Îi merge mintea. Se ascuţise la mi-
ne. Asta mi-a rămas în minte. Atât m-a
dus mintea. Nu-i stă mintea la treabă.
Mânia i-a întunecat minţile. Cu mintea
lui ar fi putut face multe lucruri. I-a dat
Dumnezeu bogăţie, numai minte nu i-a
dat. De ani e mare, dar minte n-are.
Prea multă minte strică. 2. (gând, cu-
get, memorie) Ţinere de mine. Cu min-
tea limpede. A ţine minte. A-ţi pune în
minte să... Asta-i umbla prin minte. Mi-
a ieşit din minte. Cui i-ar fi trecut prin
minte.
A minţi 1. v. intr. (a afirma lucruri
neadevărate) A minţi cu neruşinare. A
minţi de îngheaţă apele. Minte tot tim-
pul. 2. v. tr. (a înşela, a păcăli) A-şi
minţi foamea. Tu mă minţi. Nu te mint.
Nu l-am minţit niciodată. L-am minţit,
îmi cumpărasem de fapt cartea.
Minunat adj. (care iese din comun,
excepţional, admirabil, splendid) Un
om minunat. Un suflet minunat. Ochi
minunaţi. Minunata panoramă a golfu-
lui. Locuri minunate. O toamnă minuna-
tă. Un minunat succes. Proiecte minu-
nate. Vinul e minunat anul acesta. 2.
adv. Cântă minunat. Minunat de fru-
moasă.
Minune 1. s. f. (fenomen supranatu-
ral) Minunile naturii, ale ştiinţei. O
adevărată minune. Cele şapte minuni
ale lumii. În ţara minunilor. A crede în
minuni. 2. (lucru, persoană care tre-
zeşte admiraţie, minunăţie) Minunile
lui sportive. Minuni de vitejie. Copii mi-
nune. A face minuni. A face minuni ca
să obţii un lucru. Terminarea lucrărilor
în aceste condiţii a fost o adevărată
minune. Ar fi o adevărată minune să se
vindece. Ce minune e tabloul acesta.
Minut s. n. (a şaizecea parte dintr-o
oră) Un minut de răgaz. La fiecare cinci
minute. Până în ultimul minut. A folosi
fiecare minut liber. Trenul pleacă peste
cinci minute. N-am niciun minut de
pierdut. Au trecut minute în şir. Ai un
minut, câteva minute pentru mine? Un
minut, vă rog!
A (se) mira 1. v. pron. (a se minuna)
Mă mir că n-a venit. S-a mirat văzându-
l plecând fără să-şi ia rămas bun. Să
nu te miri dacă îţi vor întoarce spatele. 2. (funcţie temporară şi determinată)
Să nu te miri niciodată de ceea ce se A merge într-o misiune diplomatică. A
210
întâmplă. Mă mir că m-a găsit. Nu mă
mir că a refuzat invitaţia. Mă miram eu
să nu... Ce te miri aşa? 2. v. tr. (a sur-
prinde, a uimi) Atitudinea lui m-a mirat
la culme. Ştirea n-a mai mirat pe ni-
meni. M-ar mira să mai reuşeşti! Nu mă
miră câtuşi de puţin.
Miros 1. s. n. (simţ al omului şi al
unor animale) Mirosul unui câine de
vânătoare. A avea mirosul fin. 2.
(emanaţie pe care o degajă unele cor-
puri, senzaţie olfactivă pe care o pro-
duce aceasta) Miros frumos, urât. Mi-
ros tare, plăcut, neplăcut. Miros de bu-
cătărie. Miros de ars. Miros de muce-
gai, de închis, stătut. Mirosul de lămâ-
ie, de iasomie. Mirosul de ambră. Un
delicios miros de cafea. Mirosul mân-
cării de iepure în sos de vin. Substanţă
fără miros. Banii n-au miros.
A mirosi 1. v. tr. (a percepe un miros)
A mirosi un trandafir. A mirosi o mân-
care, aroma cafelei fierbinţi. A mirosi
vânatul. Câinele îşi miroase stăpânul.
Destupă sticla şi o mirosi îndelung. 2.
(fig. a presimţi, a bănui) A mirosi tră-
darea. Nu miroase a bine. Miroase a
război. 3. v. intr. (a avea sau a răs-
pândi un miros) A-i mirosi gura. Mi-
roase frumos, urât. Miroase a levănţi-
că, a ceapă, a ars. Aceste flori nu mi-
ros. Usturoi n-a mâncat nici gura nu-i
miroase.
Misiune 1. s. f. (însărcinare) Misiune
delicată, primejdioasă. Misiunea litera-
turii, artelor. A încredinţa cuiva o misi-
une. A însărcina pe cineva cu o misiu-
ne. A trimite în misiune. A fi în misiune.
A îndeplini o misiune. A se achita de o
misiune. A nu-şi îndeplini misiunea. A
avea greaua misiune de a anunţa fami-
liei groaznicul accident. Universitatea
are misiunea de a promova cercetarea.
conduce o misiune diplomatică. 3. trupele spre frontieră. A mişca un pion.
(grup de persoane trimise undeva cu Când vorbeşte îşi mişcă mâinile, braţe-
un scop special) Misiune de recunoaş- le, capul. Am ieşit să-mi mişc puţin pi-
tere. Misiuni catolice, protestante. cioarele. 5. (fig. a emoţiona, a impresi-
ona, a tulbura) Acest spectacol emoţi-
Mister 1. s. n. (secret, enigmă, taină) onant l-a mişcat. 6. v. intr. (a dovedi
Mister adânc. Misterele ştiinţei. Cheia progrese, a se descurca într-o muncă
misterului. A se înconjura de mister. A oarecare) Elevul mişcă la matematică.
fac un mare mister. Aici se ascunde un Afacerile încep să mişte.
mister. A dezvălui un mister. A pătrun-
de, a elucida un mister. Nu este un Mişcare 1. s. f. (acţiunea de a (se)
mister pentru nimeni. Acest om e un mişca) Mişcări iuţi, încete, stângace.
mister pentru noi. Anchetatorii vor tre- Mişcare circulară. Mişcare înainte, îna-
bui să lămurească acest mister. 2. poi. Mişcarea unui pendul. Mişcarea
(dogmă creştină pe care biserica o buzelor. Mişcare din umeri. Mişcări de
consideră inaccesibilă minţii ome- gimnastică. Mişcare involuntară. Miş-
neşti) Misterele sacre. care automată, reflexă. Mişcările scoar-
ţei. Mişcări tectonice. Mişcări seismice.
Misterios adj. (care conţine un mis- Mişcarea aştrilor. A iubi mişcarea. A
ter) Crimă misterioasă. Boală misteri- efectua o mişcare. A accelera, a încetini
oasă. Un semn misterios. Un om miste- o mişcare. A pune în mişcare un meca-
rios. Un aer misterios. O afacere miste- nism, o maşinărie. Mişcarea, proprieta-
rioasă. Un dosar misterios. Lumea mis- te a vieţii. Prima lui mişcare a fost să
terioasă a adâncurilor submarine. A accepte. 2. (acţiune sau curent care
părăsit camera în mod misterios. grupează un număr mare de oameni
în jurul unei concepţii) Mişcare de
A (se) mişca 1. v. pron. (a ieşi din sta-
re de repaos pentru a-şi schimba lo- idei. Mişcare artistică. Mişcări popula-
cul) O pasăre rănită care se mai mişcă re. Mişcare muncitorească. Marile miş-
încă. Ierburi care se mişcă în bătaia cări sociale. 3. (circulaţie, animaţie)
vântului. Copilul se mişcă în pântecul Mişcări de trupe. Mişcări de repliere, de
mamei. Nu putea să se mişte decât cu retragere. Mişcări de personal. A su-
greutate. Are un dinte care se mişcă. 2. praveghea mişcările duşmanului.
(a porni din loc, a se deplasa) A se
Mizerie 1. s. f. (stare de extremă să-
mişca în continuu pe scaun. În sfârşit, răcie) Stare, viaţă de mizerie. Salariu
trenul se mişcă (din loc). V-aţi mişcat şi de mizerie. A fi în mizerie. A fi în mare
aţi stricat fotografia. Astăzi nu mă mişc mizerie, într-o mizerie neagră. A ajunge
din casă. Nu obţii nimic fără să te în mare mizerie. A aduce pe cineva în
mişti. Coloana se mişcă cu greutate stare de mizerie. A salva, a scoate pe
spre sat. Nu te mişca! 3. (a se revolta) cineva din mizerie. 2. (ceea ce provoa-
Poporul se mişcă. Nemulţumiţii nu în- că neplăceri, greutăţi, suferinţă) Mize-
drăzniră să se mişte. 4. v. tr. (a face riile vârstei. Micile mizerii. Mizeriile mă-
să-şi schimbe locul sau poziţia) Obiect runte ale vieţii. A face mizerii, mizerie
greu de mişcat. A mişca buzele. A-şi cuiva.
mişca membrele. A nu putea să-şi miş-
te piciorul. A-şi mişca umerii în mers. Moale 1. adj. (care îşi modifică forma
A-şi mişca şoldurile în mers. Animal prin atingere, prin apăsare) Ceară
care mişcă din urechi, urechile. A mişca moale. Materie moale, uşor de modelat.
211
Unt moale din cauza căldurii. 2. (lipsit
de duritate, puţin consistent) Saltea
moale. Pernă moale. Guler moale. Ţe-
suturi moi ale corpului. Piele moale.
Rotunjimea moale a braţelor sale. Buze
moi. Pâine moale. Carne moale. Fructe
moi. Lemn, esenţă moale. Metal, rocă
moale. Iarbă moale. Icre moi. Perie
moale. Fier moale. Oţel moale. Ou fiert
moale. A avea picioare moi. 3. (jilav)
Pământ moale. 4. (cald şi umed) O iar-
nă moale. 5. (catifelat, mătăsos) Stofă
moale. Păr moale. Covor moale. 6. (fără
energie) Un elev moale. A fi moale ca o
cârpă. Astăzi mă simt moale. Este un
om moale. 7. (potolit, domol) Un zgo-
mot moale. Cu voce, glas moale. 8.
(lipsit de vioiciune, uşor, lent) Cu o
mişcare moale a mâinii. A merge cu
paşi moi. Vânt moale.
Moarte 1. s. f. (deces) Moarte natura-
lă, violentă subită. Moarte apropiată.
Moarte clinică. Moarte voluntară. Moar-
te aparentă. Ameninţare cu moartea.
Pedeapsă cu moartea. Condamnat la
moarte. Drept de viaţă şi de moarte. Cu
moartea în suflet. Înainte, după moar-
tea cuiva. Opere publicate după moar-
tea autorului. Contestarea morţii. A nu
se teme de moarte. A fi între viaţă şi
moarte. A fi la doi paşi de moarte. A fi
pe moarte. A scăpa de la moarte. A
muri de moarte bună. A declara moar-
tea cuiva. A lăsa cu limbă de moarte
să... A avut o moarte tragică. Am aflat
de moartea lui acum o săptămână. Es-
te o chestiune de viaţă şi de moarte. A
dat moartea în animalele din curte. O
moarte are omul. La moartea unchiului
său a moştenit un apartament. 2.
(omor, ucidere) A provoca moartea cui-
va. A-şi face moarte cu mâna lui. Ploile
acide duc la moartea pădurilor. Moarte
tiranilor!
212
Mod 1. s. n. (fel de a se manifesta al
cuiva sau a ceva) Mod de viaţă, de
existenţă. Mod de producţie. Mod de
exploatare. Mod de plată. Mod de în-
trebuinţare. Mod de a trăi. Modul lui de
a se exprima. Un mod de a scrie care
surprinde. În mod direct. Într-un mod
sau altul. În ce mod vrei să procedezi?
Accidentul nu s-a produs în modul
acesta. 2. (categorie a verbului) Modul
indicativ. Moduri personale.
Modă s. f. (fel de a te îmbrăca, a se
comporta care predomină într-un
moment dat într-un mediu social) Mo-
dă masculină, feminină. O culoare
foarte la modă. După moda timpului.
Îmbrăcat după ultima modă. Jurnal de
modă. Magazin de mode. A fi la modă.
A fi în pas cu moda. A lansa o modă.
Acest tip de palton e la modă în iarna
asta. Nu mai e la modă!
Model 1. s. n. (tip reprezentativ) Mo-
del curent. Modele de organizare indus-
trială. Model reprodus în serie mare.
Modelul unei corăbii. A lua de / drept
model. Este un model de generozitate.
2. (persoană care pozează pentru un
pictor sau pentru un sculptor) A servi
ca model. A picta după model.
Modest 1. adj. (lipsit de îngâmfare) Un
om modest. Salariu modest. Un modest
cadou. A fi de origine modestă. A duce
o viaţă modestă. 2. (de proporţii, va-
loare sau importanţă mică) Casă mo-
destă. Contribuţie modestă.
Moft 1. s. n. (lucru lipsit de valoare,
de însemnătate) S-au certat pentru un
moft. 2. (la pl. capricii, nazuri) A face
mofturi la mâncare. A umbla cu mof-
turi. A-şi cheltui banii pe mofturi. A-şi
pierde vremea cu mofturi.
Moment 1. s. n. (interval scurt de
timp, clipă) Moment de fericire. Un
scurt, un lung moment. O strălucire de
moment. Succes de moment. În acest
moment. În momentul de faţă. În acest
moment al povestirii. Chiar din primul
moment. În momentul acela. În momen-
tul plecării. În ultimul moment. În unele
momente. În alte momente. Niciun mo-
ment. La un moment dat. Momentul în
care / când s-a produs un eveniment.
În momentul în care intram în cameră.
Din momentul în care... A nu avea nici-
un moment liber. A fost lucid până în
ultimele momente ale vieţii. Ce momen-
te am trăit. Un moment, vă rog. 2. (eta-
pă, fază în dezvoltarea unui proces)
Moment important, critic. Momentul
psihologic. 3. (ocazie favorabilă, prilej)
La momentul oportun. A prinde momen-
tul. A profita de moment. Nu este mo-
mentul. Acum e momentul să încheiem
afacerea. E momentul să...
Monedă s. f. (ban de metal) O monedă
de cinci lei. Monedă curentă. Monedă
măruntă. Monede de aur, de argint.
Monedă veche. Monedă falsă. Fabri-
cant de monede false. Devalorizarea
unei monede. Monedă care se devalori-
zează. A bate, a tăia, a face monedă. A
retrage o monedă din circulaţie. A servi
drept monedă de schimb. (fig.) A plăti
cuva cu aceeaşi monedă. Aceasta este
moneda plătită pentru...
Mormânt s. n. (groapă, loc unde este
înmormântat cineva) Mormintele unui
cimitir. Mormânt proaspăt. Mormânt
împrejmuit cu grilaj. Piatră de mormânt.
Morţi fără mormânt. Credincios până la
mormânt. Rece, trist ca un mormânt.
Mut ca mormântul. A săpa un mor-
mânt. A coborî un sicriu în mormânt. A
pune flori pe mormântul cuiva. A se
reculege la mormântul cuiva. A fi lipsit
de mormânt. Soţia l-a urmat în mor-
Motiv 1. s. n. (cauză, raţiune) O triste-
mânt. Acest oraş a fost mormântul a
ţe fără motiv. Sub un motiv oarecare.
Dintr-un sau altul. Dintr-un motiv foarte
213
mii de oameni. Casa aceasta e ca un
adevărat mormânt.
Mort 1. adj. (care nu mai trăieşte, ca-
re a murit) Mort pe câmpul de onoare.
Mai mult mort decât viu. Copii morţi la
naştere. Viu sau mort. A cădea mort. E
mort de multă vreme. E un om mort! 2.
(paralizat, inert) Braţul lui drept e
mort. 3. (nemişcat, inanimat) Frunze
moarte. Flori moarte. Natură moartă.
Culori moarte. Sezon mort. Timp mort.
Unghi mort. A fi, a ajunge într-un punct
mort. Latina e o limbă moartă. Oraşul
era mort. Motorul e mort. 4. s. m şi f.
(persoană care a murit) Rugăciunile
pentru morţi. Monument în amintirea
morţilor. Palid ca un mort. Accidentul s-
a soldat cu un mort şi mai mulţi răniţi.
Un zgomot care scoală, deşteaptă, tre-
zeşte şi morţii. A îngropa, a înmormân-
ta, a incinera un mort. A umbla, a mer-
ge ca după mort. Morţii cu morţii. Mor-
tul de la groapă nu se mai întoarce.
Moş 1. s. m. (bărbat bătrân, termen
de adresare pentru bătrâni, moşneag)
Hei, moşule. Moş Crăciun. 2. (bunic)
Moşu-meu. Moşii noştri.
Moştenire 1. s. f. (succesiune) Împăr-
ţirea unei moşteniri între comoştenitori.
Moştenirea coroanei. A primi ceva ca
moştenire. A primi o moştenire conside-
rabilă. A lăsa un bun (drept / ca) moş-
tenire. A lipsi, a priva pe cineva de o
moştenire. Moştenirea îi revine nepotu-
lui său. Se gândeşte să refuze moşteni-
rea. 2. (ansamblu de valori morale,
culturale şi artistice transmise de la o
generaţie la alta) Moştenirea spirituală
a unui popor. Moştenirea trecutului. A
avea moştenire de la cineva o trăsătură
de caracter.
simplu. Pentru motive întemeiat. Nu
fără motiv. Sub niciun motiv. Pe motiv
că... A face ceva din motive egoiste. A
explica motivele purtării sale. A căuta
motivul unei atitudini. A căuta, a găsi
motive pentru a... A-i da motiv să...
Pentru motivul că... Nu-i un motiv. (E)
un motiv în plus. Am motivele mele. A
avea motive să... Am toate motivele să
cred. Pentru care motiv, din ce motiv?
2. (cel mai mic element constitutiv al
unei opere muzicale) Fals motiv. 3.
(element sculptural, pictural etc. folo-
sit în arta decorativă sau sculpturală)
Motive populare. Motiv ornamental. Ţe-
sătură imprimată cu motive florale. 4.
(temă principală sau idee fundamen-
tală) Motiv literar.
Mult 1. adj. (care este în număr, în
cantitate mare;de proporţii mari; de
durată lungă; de forţă sau intensitate
mare) Multă apă. Mult timp. Cu multă
uşurinţă. Cu multă cheltuială. Cu mult
efort. Cu multă greutate. De mulţi ani.
A avea mulţi bani. A face cuiva mult
rău. Era multă lume pe stradă. Nu era
multă lume, lume multă. De data
aceasta e mult mai grav. L-am văzut de
mai multe ori. Are mult spirit. La mulţi
ani! 2. adv. (în cantitate nelimitată, în
mod intens, într-un timp îndelungat,
de o distanţă lungă, de repetate ori)
Mult mai inteligent. Mult mai repede.
Mult mai bine. Mult apreciatul, stimatul
nostru coleg. Mult regretatul nostru co-
laborator. A fuma, a munci, a mânca
mult. A nu sta mult pe gânduri. A aş-
tepta mult şi bine. Spectacolul mi-a
plăcut mult. S-a schimbat mult. A ple-
cat de mult timp. A stat mult la îndoia-
lă. Se interesează mult de acest copil.
A plecat mult înaintea ta. Grupul se
găsea mult înaintea noastră. E mult de
la gară până în centru. E mult de
când... S-a râs mult. S-a insistat mult
asupra... S-a vorbit mult (despre aceas-
214
ta) înainte de a se lua vreo decizie. S-a
citat mult acest pasaj. Mulţumesc mult.
Mulţi, multe pron. nehot. Multe şi de
toate. A nu şti multe. Mulţi gândesc ca
noi. Am văzut multe în această călăto-
rie. Are multe de făcut, de învăţat. Voia
să-şi răscumpere maşina şi mai multe
nu.
Mulţime 1. s. f. (număr sau cantitate
mare de...) O mulţime de prieteni. O
mulţime de elevi. O mulţime de clienţi.
O mulţime de lăcuste. O mulţime de
evenimente. A cunoaşte o mulţime de
lume, de persoane. A se interesa de o
mulţime de lucruri. O mulţime de vizita-
tori năvăli, năvăliră pe plajă. O mulţime
de oameni cred că nu e adevărat. Îşi
procurase o mulţime de medicamente.
Sunt o mulţime. 2. (lume multă) O mul-
ţime în mişcare. Mulţimea care venea
să-l vadă. A fugi de mulţime. A trage în
mulţime. A se amesteca în mulţime. A-
şi croi drum prin mulţime. A se des-
prinde din mulţime. A stăpâni mulţi-
mea. Mulţimea asculta pe vorbitor. 3.
(ansamblu de elemente) Teoria mulţi-
milor.
A (se) mulţumi 1. v. intr. (a exprima
recunoştinţă pentru un ajutor, un
dar, un sfat) A mulţumi cuiva verbal, în
scris, printr-un cadou. A mulţumi lui
Dumnezeu, cerului. Îţi mulţumesc pen-
tru dar, pentru ospitalitate. Vă mulţu-
mim pentru că aţi venit. Aşa îmi mul-
ţumeşte ingratul! 2. v. tr. (a da satis-
facţie, a răsplăti, a recompensa pe ci-
neva) Greu, uşor de mulţumit. A mul-
ţumi pe părinţi. A-şi mulţumi clientela.
Nu poţi mulţumi pe toată lumea. Expli-
caţiile dvs. nu mă mulţumesc. 3. v.
pron. (a fi, a se considera satisfăcut) A
se mulţumi cu o masă pe zi. A te mul-
ţumi cu ce ai. S-a mulţumit să stabi-
lească liniile generale ale planului.
Mulţumire s. f. (acţiunea de a mul-
ţumi, stare de satisfacţie, de bucurie)
Mulţumiri sincere, anticipate, târzii.
Calde, vii mulţumiri. Mulţumire de sine.
Scrisoare de mulţumire. Cu mulţumirile
mele. A adresa, a exprima mulţumirii
cuiva. A-şi exprima mulţumirea. A simţi
o mare mulţumire. Va rog să primiţi
mulţumirile mele.
Mulţumit adj. (căruia nu-i lipseşte
nimic) Mulţumit de sine. A fi mulţumit
de ceva, de cineva. Era mulţumit de
ceea ce vedea. E mulţumit că e cald în
birou. Am fi mulţumiţi să ne scrie din
când în când.
Muncă 1. s. f. (desfăşurare a unei ac-
tivităţi fizice sau intelectuale; activita-
te a omului) Zi de muncă. Plan de
muncă. Locul nostru de muncă e uzina,
şantierul. 2. (efort, trudă pentru a rea-
liza ceva) Muncă fizică, intelectuală.
Muncă salariată, efectuată la domiciliu.
Muncă silnică, forţată. Muncă bine,
prost plătită. Muncă uşoară şi bine plă-
tită. Muncă în acord. Codul muncii. Di-
viziunea muncii. Legislaţia muncii. Pro-
tecţia muncii. Ministerul muncii. Medi-
cina muncii. Forţă de muncă. Contract
de muncă. Accident de muncă. Întreru-
pere în muncă. O muncă de o lună. O
viaţă de muncă. A merge, a se duce la
muncă. A avea o muncă frumoasă. A fi
copleşit de muncă zilnică. 3. (la pl.
chin, caznă) Muncile câmpului. Muncile
lui Hercule. Muncile iadului. A supune
la munci.
A (se) munci 1. v. intr. ( a depune o
muncă, a lucra) A munci pe câmp, în
uzină. A munci pământul. A munci cu
îndârjire, cu înverşunare. A munci din
greu, pe rupte, pe brânci , ca un hamal.
A munci fără încetare, fără odihnă, în
salturi. A munci pe nimica toată, de-
geaba, de florile mărului. A munci fără A (se) murdări 1. v. tr. (a umple de
râvnă. A munci la ceva. a munci cu murdărie) A-şi murdări hainele. A-şi
215
spor. A munci cu tragere de inimă. Nu
munceşte deloc. 2. v. tr. (a provoca
suferinţe fizice sau morale) Gândul
acesta îl munceşte. Îl munceşti prea
mult, de aceea e aşa de obosit. 3. v.
pron. (a se chinui) Se muncea să tra-
ducă un text latinesc. Degeaba mă
muncesc, îmi muncesc mintea, creierii,
nu găsesc nicio explicaţie satisfăcătoa-
re.
Muncitor 1. adj. (care munceşte) Elev
muncitor. Funcţionar muncitor. Masele
muncitoare. Clasa muncitoare. E foarte
muncitor. 2. s. m., f. (persoană care
efectuează o muncă) Muncitor agricol.
Muncitor zilier. Muncitor necalificat,
calificat. Pregătire profesională a mun-
citorilor. Salariul, plata unui muncitor.
Concedierea unor muncitori. A angaja
noi muncitori. A concedia muncitori.
Munte 1. s. m. (formă de relief mai
mare decât dealul) Înălţimea unui
munte. Vârful, creasta muntelui. La
poalele muntelui. Flora, fauna munţilor.
Regiune de munte. Om de la munte.
Românii de peste munte. A-şi petrece
vacanţa la munte. A face o excursie la
munte, în munţi. A cutriera prin munţi
şi văi. (fig.) A urni munţii din loc. 2. (fig.
grămadă, cantitate mare de ceva) Ma-
re cât un munte. Un munte de varză.
Munte de pietate. E un munte de om.
Murdar 1. adj. (acoperit de praf, plin
de pete, lipsit de curăţenie; care nu se
spală) Haine murdare. Unghii murdare.
Apă murdară. Pantofi murdari. Meserie
murdară. Murdar ca un porc. Alb mur-
dar. A avea mâinile murdare. A-şi spă-
la rufele murdare în familie. 2. (fig.
vrednic de dispreţ, josnic, mârşav)
Vorbe murdare. Afacere murdară. Ce
femeie murdară!
murdări pantofii de noroi. A-şi murdări
mâinile. A murdări parchetul cu cernea-
lă. 2. (fig. a compromite) Ion şi-a mur-
dărit prietenul. 3. v. pron. (a se umple
de murdărie) Culoare care se murdă-
reşte repede. M-am murdărit când am
căzut. 4. (a se compromite) S-a murdă-
rit cu fapta aceasta.
A muri 1. v. intr. (a înceta din viaţă) A
muri de bătrâneţe, de moarte bună, de
inimă rea. A fi pe punctul de a muri. A
muri în luptă, pe câmpul de onoare, ca
un erou. A muri tânăr, în floarea vâr-
stei, la o sută de ani. A muri în plină
activitate. A muri de ciudă. A murit în
patul lui. A murit în braţele fiului lui. A
murit la / în închisoare. A fost foarte
bolnav, era să moară. Dacă moare, so-
ţia văduvă încasează jumătate din
pensia lui. În acest groaznic accident
au murit mai multe persoane. Răniţii au
murit în drum spre spital. Nu moare
nimeni pentru atâta lucru. Mor pe cape-
te, ca muştele. Câinele a murit în fun-
dul grădinii. Să mor dacă mintr. Mai
bine mor decât să... Ceva a murit în el.
Dacă nu udaţi planta asta, moare. Iar-
na toate plantele acestea mor. Zgomo-
tul străzii moare. Civilizaţiile se nasc şi
mor. 2. (a iubi cu pasiune pe cineva,
a-i plăcea foarte mult ceva) A muri du-
pă muzică. Fetele mor după acest cân-
tăreţ.
Muscă 1. s. f. (specie de insecte cenu-
şii, cu o singură pereche de aripi) Ari-
pile, picioarele muştei. Muscă albastră,
mare, de carne. Muscă verde. Muscă
beţivă. Muscă artificială. Hârtie de
muşte. A fi ca musca la arat. Musca
bâzâie. N-ar omorî nicio muscă. S-ar fi
auzit musca. Se sperie de toate muşte-
le. Nu toate muştele fac miere. 2. (ca-
tegorie în care sunt încadraţi sportivii
cu cea mai mică greutate la box şi la
lupte) Categoria muscă.
216
Mustaţă 1. s. f. (părul care creşte la
bărbaţi deasupra buzei superioare) A-
şi lăsa mustaţă. A lăsa să-i crească
mustaţa. A avea, a purta mustaţă. A-şi
răsuci mustaţa. A se trage de mustaţă.
A-şi tăia, a-şi rade mustaţa. 2. (mai
ales la pl. fire lungi de păr care cresc
în jurul botului la unele animale) Mus-
tăţile pisicii, focii, şoarecelui. Mustăţile
lungi şi puternice ale langustei. 3. (fire
lungi şi subţiri care cresc din spicul
unor cereale) Mustăţile spicului.
A mustra v. tr. (a dojeni, a certa) A
mustra un elev. A mustra pe cineva
pentru obrăznicie.
A muşca 1. v. tr. (a apuca, a răni cu
dinţii, cu botul, cu ciocul, a înţepa) A-
şi muşca limba, buzele. A-şi muşca de-
getele, mâinile. A-şi muşca zăbala. A
pune botniţă unui câine ca să nu muş-
te. Câinele l-a muşcat de mână, de pi-
cior. A fost muşcat de un şarpe. Frigul
muşcă mâinile. 2. v. intr. (a rupe cu
dinţii dintr-un aliment pentru a mân-
ca) A muşca cu poftă dintr-o tartină.
(fig.) A muşca din nadă, din fructul
oprit. Ferestrăul muşcă din lemn. Pila
muşcă din metal.
Muşchi 1. s. m. (ţesut fibros care pu-
ne în mişcare diferite organe sau părţi
ale corpului) Muşchi abdominali, pecto-
rali. Muşchi netezi, striaţi. Muşchiul
cardiac. Muşchi de oţel. Întindere de
muşchi. A-şi contracta, a-şi încorda
muşchii. A-şi dezvolta muşchii prin
gimnastică. Şi-a rupt un muşchi. A fă-
cut o ruptura de muşchi. Are un corp
numai muşchi. 2. (bucată de carne de
porc, de vită, folosită în alimentaţie)
Muşchi de porc, de vacă la grătar.
Muştar 1. s. m. (nume dat unor specii
de plante erbacee) Muştar alb. 2. s. n.
(sămânţa muştarului folosită la pre-
pararea unui condiment picant sau la
cataplasme) Muştar foarte iute. Făină
de muştar. Borcan de muştar. Recipient
pentru muştar. Sos de muştar. A pune
cataplasme cu muştar.
Mut 1. adj. (care este lipsit de faculta-
tea de a vorbi) Un copil surd şi mut.
Mut din naştere. 2. (care nu vrea sau
nu poate vorbi în anumite împreju-
rări) Mut de uimire, de admiraţie, de
spaimă. A rămâne mut. A fi mut ca
mormântul. 3. (care nu se exprimă
prin cuvinte) Personaj, rol mut. Film
mut. Protest, reproşuri mute. Durere,
Nas 1. s. n. (parte proeminentă a fe-
ţei, situată între obraji, gură şi frunte,
servind la respiraţie şi ca organ olfac-
tiv) Nas mare, lung, drept, ascuţit, coro-
iat, cârn, turtit. Nas acvilin. Nas în
vânt. Nas ca o pătlăgică, ca un cartof.
Vârful nasului. A respira pe nas. A tra-
ge aer pe nas. A fornăi pe nas. A avea
nasul înfundat. A-şi sufla nasul. A se
scobi în nas. A-i curge cuiva nasul. A-i
curge sânge din nas. A lăsa nasul în
jos. A da cu, a scoate nasul (pe) afară.
A da, a se întâlni nas în nas cu cineva.
A băga cuiva ceva sub nas. 2. (fig. mi-
ros dezvoltat, simţ de orientare) A
avea nas fin. 3. (fig. obraz) A scoate
nasul în lume.
A (se) naşte 1. v. tr. (a da viaţă unui
copil) A naşte un băiat. A naşte în du-
reri, fără complicaţii. A naşte la termen,
înainte de termen. Ce naşte din pisică
şoareci mănâncă. 2. (fig. a provoca, a
stârni) A naşte invidie, ură. A naşte
concluzii. 3. v. pron. (a lua fiinţă, a
căpăta viaţă, a veni pe lume) A se naş-
te sub o stea norocoasă. A se naşte din
părinţi săraci, bogaţi. M-am născut în
217
bucurie mută. Deşertul mut. A stat mut
toată seara.
A (se) muta 1. v. tr. (a mişca ceva din
locul unde se află) A muta un pion. A
muta albia unui râu. A-şi muta privirea.
A-şi muta gândul de la ceva. Pentru a
schimba aranjamentul camerei, trebuie
să mutăm mobilele. Mi-am mutat toate
lucrurile, camera e acum goală. 2. (a
transfera) A muta un funcţionar. 3. v.
pron. (a se stabili cu traiul în altă par-
te) A se muta într-ascuns. S-au mutat
în altă parte.
Moldova, în România. Unde v-aţi năs-
cut?
Naştere 1. s. f. (faptul de a naşte)
Naştere grea. Naştere prematură. Naş-
tere fără dureri. Durerile naşterii. Naş-
terea unui copil. Orb din naştere. Nu-
mărul naşterilor. Act, extras de naşte-
re. Data şi locul naşterii. Zi de naştere.
Cetăţean american, dar italian din naş-
tere. A fi asistată la naştere de un me-
dic, de moaşă. A fi delicat din naştere.
A muri la naştere. A-şi sărbători ziua
de naştere. A felicita pe cineva de ziua
naşterii. 2. (fig. apariţie, creare) Naşte-
rea unei capodopere. A lua naştere. A
da naştere. Această situaţie dă naştere
la complicaţii.
Natural 1. adj. (creat de natură) Bogă-
ţii naturale. Mătase naturală. Vin natu-
ral. Graniţă naturală. 2. (care se potri-
veşte cu ordinea firească a lucrurilor)
Stare naturală. Moarte naturală. Fiu
natural. 3. (simplu, spontan) Compor-
tare naturală.
Natură 1. s. f. (lumea materială) Natu-
ră sălbatică, dezlănţuită. Elementele,
forţele, legile naturii. Ştiinţele naturii.
Măreţia naturii. 2. (fel de a fi, tempe-
rament) A fi, a avea o natură sensibilă.
Prin natura sa e disciplinat. Obişnuinţa
e a doua natură. 3. (caracter specific
al unui lucru, structură, conformaţie)
Natura ascunsă a lucrurilor. După na-
tură. A fi în natura lucrurilor. A fi de
natură să...
Nădejde 1. s. f. (speranţă) A trage nă-
dejde. A-şi pierde nădejdea. A-şi recă-
păta nădejdea. A-şi lua nădejdea de la
ceva. Am toată nădejdea. 2. (încredere
în ajutorul cuiva, certitudine că cine-
va sau ceva îi va fi favorabil) A fi o
persoană de nădejde. A-şi pune toată
nădejdea în cineva. A se lăsa în nădej-
dea cuiva. Eşti ultima, singura mea
nădejde. Slabă nădejde! Nicio nădejde!
Neam 1. s. n. (popor, naţiune) Neamul
românesc. 2. (seminţie, trib) Străin de
neam. A fi de neam mare, bun, nobil. A
fi de neam prost. A-şi trage neamul
din... 3. (rudă) Neam bun, de sânge.
Neam prin alianţă. El şi tot neamul lui.
Neam de neamul tău. A fi de neamul
cuiva. A deveni neam cu cineva. A fi
neam cu cineva. A avea neamuri la ţa-
ră. Suntem neamuri.
Nebun 1. adj. (care suferă de o boală
mintală) Un om nebun. A fi (cam) ne-
bun. A fi nebun de legat, de-a binelea.
2. (nechibzuit, neastâmpărat, enorm,
extraordinar) A fi nebun de bucurie, de
furie, de durere. (fig.) Un lux nebun. O
dorinţă nebună. O patimă nebună. Într-
o fugă nebună. Un succes nebun. Era o
lume nebună. 3. s. m., s. f. (persoană
care suferă de o boală mintală; neas-
tâmpărată, zvăpăiată) Un nebun furi-
os. Nebunul satului. Casă de nebuni. A
alerga ca un nebun. A face pe nebunul.
4. (piesă la jocul de şah) A merge cu
nebunul.
218
Nebunie 1. s. f. (demenţă) Grăunte de
nebunie. Acces de nebunie. Acces de
nebunie. A da semne de nebunie. 2.
(lipsă de judecată, nechibzuinţă, pro-
stie) E una din nebuniile ei. Are nebu-
nia bijuteriilor. Nebunia plăcerii l-a
apucat din nou. A fost nebunie curată
din partea lui. E nebunie curată ce vrei
să faci. 3. (năzbâtie) Nebuniile tinereţii.
A face nebunii.
Necaz 1. s. n. (neplăcere, supărare; la
pl. greutăţi, vicisitudini) A avea un
mare necaz. A avea necazuri cu sănă-
tatea. A avea necazuri băneşti. A păţi
un necaz. A fi copleşit de necazuri. A
intra, a se băga într-un necaz, într-un
mare necaz. A ajuta pe cineva la / în
necaz. A scoate din necaz. A pricinui
necazuri. A uita de necazuri. A avut
mari necazuri în viaţă. Îl aşteptau mari
necazuri. Îi încredinţa toate necazurile
lui. Am şi aşa destule necazuri. Aceas-
ta te va scuti de multe necazuri. 2.
(enervare, ciudă, furie împotriva cui-
va) A-i fi cuiva necaz. A vorbi cu necaz.
A plânge de necaz. A tremura de ne-
caz. A spune multe la necaz. A avea
necaz pe cineva. A muri de necaz. A
avut un mic necaz cu maşina lui cea
nouă. Necazul e că n-am destui bani.
Procedezi aşa pentru că ţi-e necaz, de
necaz ce-ţi e. I-a trecut necazul.
A (se) necăji 1. v. tr. (a supăra, a pri-
cinui cuiva un necaz) Copilul îl necă-
jea. Vestea aceasta tristă l-a necăjit
mult. Refuzul acesta brutal l-a necăjit
mult. Îşi necăjea părinţii prin purtarea
lui. Ideea că trebuie să plece îl necăjea.
Îi plăcea s-o necăjească. Cine te-a ne-
căjit? 2. v. pron. (a depune eforturi
pentru a realiza ceva) Se năcăjea să
închidă fereastra. Se necăjea când ve-
dea că nu-l mai ascultă. Se necăjea de
câte ori venea vorba despre acest lu-
cru. Nu trebuie să te necăjeşti pentru
atâta lucru. De ce te necăjeşti aşa?
Necăjit 1. adj. (trist, mâhnit) Părea
necăjit. 2. (nevoiaş, sărac) O familie
necăjită. Un bătrân necăjit. 3. (enervat,
nemulţumit) A fi necăjit pe cineva. E
foarte necăjit că s-a ivit această com-
plicaţie.
Necontenit adj. (care se desfăşoară
continuu, fără oprire) Eforturi necon-
tenite. 2. adv. A se mişca necontenit. A
spune necontenit aceleaşi lucruri. Plouă
necontenit de o săptămână.
Negru 1. adj. (de culoarea cărbunelui)
Culoare neagră. Pământ negru. Pâine
neagră. Păr negru. Unghii negre. Ten
negru. Cal negru. Nori negri. Noapte
neagră. A avea mâinile negre. A fi oaia
neagră a familiei. A face din alb negru.
Zidurile erau negre de fum. S-a întors
foarte negru de la mare. 2. (lipsit de
lumină, cufundat în întuneric; fig.
trist, mohorât) Muzică neagră. A-i fi
cuiva inima neagră. A trăi într-o mizerie
neagră. A-şi face gânduri negre. 3.
(rău la inimă, crud, hain) A fi negru la
suflet, în cerul gurii. 4. s. n. (culoare a
corpurilor care nu reflectă lumina)
Îmbrăcat în negru. A-şi da cu negru pe
la ochi. A scrie negru pe alb. A vedea
totul în negru. 5. (murdărie) Nici cât e
negru sub unghie. 6. s. m. (bărbat ca-
re aparţine rasei negroide) Negrii din
Africa. A lucra ca un negru.
Nelinişte s. f. (stare de agitaţie, de
frământare, de îngrijorare) O vie neli-
nişte. Un motiv de permanentă neliniş-
te. A fi cuprins de nelinişte. A simţi o
nelinişte. A fi chinuit de nelinişte. Neli-
niştea creşte. Nelinişte puse stăpânire
pe el. Neliniştea cuprinsese întreaga
regiune.
219
A (se) nelinişti 1. v. tr. (a îngrijora, a
frământa) Starea copilului îl neliniştea.
Tot ce o înconjoară o nelinişteşte. Nu
trebuie să-l nelinişteşti în starea în care
se află. 2. v. pron. (a se îngrijora, a se
agita) A se nelinişti din cauza unui lu-
cru. Nu ai motive să te nelinişteşti pen-
tru atâta lucru. Părinţii se vor nelinişti
dacă nu le scrii.
Neliniştit adj. (cuprins de agitaţie, de
neastâmpăr, de îngrijorare) O aştepta-
re neliniştită. Un somn neliniştit. E un
om neliniştit. Era neliniştit, nu-şi găsea
locul. N-are veşti de la fiul său şi e
foarte neliniştită.
Nemaipomenit 1. adj. (extraordinar,
fără seamăn) Întâmplare nemaipomeni-
tă. O publicitate nemaipomenită. O pro-
stie nemaipomenită. Succesul nemai-
pomenit al acestui actor. 2. adv. Ne-
maipomenit de frumos. E nemaipome-
nit! E nemaipomenit de interesant. Era
nemaipomenit de frig. E o treabă ne-
maipomenit de grea. E nemaipomenit
de leneş. E nemaipomenit de plictisit. E
nemaipomenit de mulţumit. Ea dan-
sează nemaipomenit de bine.
Nemărginit adj. (care nu are margini)
O câmpie nemărginită. Un spaţiu ne-
mărginit. Bucurie, durere nemărginită.
Numărul lor este nemărginit.
Nenorocire 1. s. f. (stare a celui neno-
rocit) Spre nenorocirea ei. 2. (întâm-
plare cu efecte dezastruoase, necaz
mare) Foametea, epidemiile şi alte ne-
norociri ale războiului. A i se întâmpla
cuiva o nenorocire. A avut parte de
multe nenorociri în viaţă. A se arăta
plin de curaj în nenorocire. Nenorocirea
a făcut să plece mai târziu. Nenorocirea
e că nu l-am putut întâlni. O nenorocire
nu vine niciodată singură. S-a întâm-
plat o nenorocire. Prezenţa ei e o ade-
vărată nenorocire. Ce nenorocire!
Nenorocit 1. adj. (care are un mare
necaz; jalnic) Un biet nenorocit. O fe-
meie nenorocită. Omeni nenorociţi. Ne-
norociţii aceia de refugiaţi. Un accident
nenorocit. A fi nenorocit. A se afla într-o
situaţie nenorocită. A duce o viaţă ne-
norocită. 2. (de nimic, ticălos) Ploaia
asta nenorocită. 2. s. m. Nenorocitul de
tine! A ajuta pe nenorociţi.
Neplăcut adj. (care nu este pe placul
cuiva) Gust, miros, zgomot neplăcut.
Impresie neplăcută. Neplăcut la vedere.
A primit o veste neplăcută. A avea o
surpriză neplăcută. A avea cu cineva o
discuţie neplăcută. Se afla într-o situa-
ţie neplăcută. 2. adv. Neplăcut sur-
prins. E neplăcut să-l auzi!
Nepot s. m., s. f. (persoană considera-
tă în raport cu bunicii săi ori cu un-
chii şi mătuşile sale) Nepotul său de
frate. Nepot de văr. Bunicul şi nepoţii
săi. Nepoţii nepoţilor noştri.
Nerăbdare s. f. (lipsă de răbdare, im-
pacienţă) Gest de nerăbdare. A aştepta
pe cineva cu nerăbdare. A da semne de
nerăbdare. A arde, a muri, a tremura, a
fremăta de nerăbdare. A-şi stăpâni ne-
răbdarea. A potoli nerăbdarea cuiva.
Nerăbdător 1. adj. (care nu are răb-
dare) A fi nerăbdător din fire. A arunca
priviri nerăbdătoare. L-a oprit cu un
gest nerăbdător. Îl asculta nerăbdător.
E nerăbdător să... 2. adv. A aştepta
nerăbdător.
Nerv s. m. (fascicul de fibre care leagă
sistemul central de restul organismu-
lui) Nervi motori, senzitivi. Nerv optic.
Inflamarea unui nerv. Boală de nervi.
Bolnav de nervi. A avea nervi slabi,
zdruncinaţi, de oţel. A avea nervi tari.
A fi un om cu nervi tari. Dentistul a
scos nervul dintelui. 2. (la pl. enervare,
surescitare) A nu-şi controla nervii. A
220
avea nervi. A avea o criză de nervi. A fi
la capătul nervilor. A avea nervi încor-
daţi (la maximum). A-şi vărsa nervii pe
cineva. A călca pe cineva pe nervi. A
potoli nervii cuiva. E un pachet de
nervi. 3. (fig. forţă, vigoare). A avea
nerv. Acest stil nu are nerv, e fără
nerv.
Neted 1. adj. (cu suprafaţă fără aspe-
rităţi sau neregularităţi) Drum neted.
Teren neted. Câmpie netedă. Piatră
netedă. Scoarţă netedă a plopului. Su-
prafaţă netedă. Apă netedă. Neted ca
în palmă. 2. (întins, catifelat) Faţă,
frunte netedă. Piele netedă. Păr neted.
A netezi 1. v. tr. (a face să devină ne-
ted) A netezi pământul, un teren. A ne-
tezi o scândură. A netezi cutele rochiei,
o cusătură. A netezi o cămaşă. A netezi
drumul, calea. Îşi netezeşte rochia cu
palma. 2. (a aranja, a îndrepta) A-şi
netezi mustaţa. A-şi netezi părul.
Nevastă 1. s. f. (femeie măritată) Ne-
vastă necredincioasă 2. (soţie) Bărbat
cu mai multe neveste. Viitoarea lui ne-
vastă. Prima, a doua sa nevastă. A-şi
căuta nevastă. A cere de nevastă. A-şi
lua nevastă. A luat-o de nevastă. A da
cuiva pe fiica sa de nevastă. Este ne-
vasta lui.
Nevinovat 1. adj. (fără vină) A fi de-
clarat nevinovat. 2. (inocent, candid) O
fată nevinovată. O sărutare nevinovată.
Plăceri, jocuri nevinovate. Zâmbet nevi-
novat. A vărsa sânge nevinovat. 3. (in-
ofensiv) Nevinovat ca un copil. În chip
nevinovat. 3. s. m., f. Un nevinovat
acuzat pe nedrept. A face pe nevinova-
tul, pe nevinovata.
Nevoie 1. s. f. (necesitate) O nevoie
grabnică, urgentă. Nevoi organice, na-
turale. Nevoia de cunoaştere, de a cu-
noaşte. Nevoia de mână de lucru. A
avea nevoi mici, mari. A avea nevoie de
noi. Are nevoie de odihnă, de afecţiune.
A satisface nevoile omului. Bolnavul
are nevoie de aer. N-are nevoie de ni-
mic. E nevoie de un studiu aprofundat.
Era nevoie să spun asta. Nu e nevoie
să-l anunţi. Teatrul a devenit pentru el
o nevoie. Dacă e nevoie... Mai e nevoie
să spunem că... Nu mai e nevoie să
spun că... La nevoie chemaţi-l. Ce nevo-
ie era să spui asta? 2. (sărăcie, grijă,
necaz) A avea mare nevoie de... A fi în
nevoie. Are nevoie să-şi câştige existen-
ţa. 3. (dificultate, situaţie materială
grea) A simţi nevoia să... Are nevoie să
fie ajutat. E împins de nevoia de bani.
Munceşte de nevoie. A acceptat de ne-
voie. Ce nu face omul de nevoie. Nevoia
învaţă pe om.
Nicăieri adv. (în niciun loc, în nicio
parte) Nicăieri în lume. De nicăieri. Nu-
şi găseşte stiloul nicăieri. Nu era de
găsit nicăieri. Nicăieri în altă parte nu
este atât de frumos ca aici. Nu te duci
nicăieri!
Nici adv. (cuvânt cu valoare de nega-
ţie) Nici cel mai mic zgomot. Nici vorbă
(de aşa ceva). Nici nu-şi mai aminteşte.
Nici măcar nu e bolnav. Nici nu vrea să
mă asculte! Nici măcar tatăl lor nu i-ar
putea ajuta. Nici mâine nu-şi va termi-
na lucrarea. Nu face nici cât o ceapă
degerată. Nici vorbă că ştie!
Niciodată adv. (în nicio împrejurare,
nicicând) Acceptaţi propunerea lui? –
Niciodată! Mai bine mai târziu decât
niciodată. Nu minte niciodată. Nu l-am
văzut niciodată. N-o să-i mai vorbesc
niciodată. Nu va înţelege niciodată!
Spuneţi acum ori niciodată. Niciodată
să nu spui niciodată. Nu se ştie nicio-
dată!
Niciun adj. negativ. Niciun lucru. Nici- munci pe nimic. A cumpăra, a vinde
un fapt. Nicio vorbă. Niciun zgomot. ceva (mai) pe nimic. – Ce ai? – Nimic!
221
Fără nicio îndoială. Fără nicio ezitare.
În niciun fel. Niciun om nu e perfect. Nu
e nicio maşină pe drum. Nu s-a prezen-
tat nicio altă ocazie. Nu mai e niciun
compartiment liber. Nu are niciun ta-
lent. Nu mai avem niciun minut de
pierdut. N-are niciun Dumnezeu.
Nimeni pron. neg. (nicio persoană,
nicio fiinţă) Nimeni în afară de mine.
Nimeni altul decât tu. Mincinos ca ni-
meni altul. – Cine a bătut la uşă? – Ni-
meni. Nimeni nu ştie asta. Nimeni nu e
obligat să facă ce nu poate. În piaţă nu
era nimeni. Nu e nimeni rănit. Nu a ve-
nit aproape nimeni. Nu e vina nimănui.
Fularul ăsta nu e al nimănui. N-a spus
nimic nimănui. Nimănui nu-i convine
asta.
A (se) nimeri 1. v. tr. (a lovi într-o
ţintă) A nimeri ţinta. L-a nimerit în pi-
cior. 2. (a găsi din întâmplare pe cine-
va sa ceva într-un anumit loc) A ni-
meri pe cineva acasă. 3. (a afla o cale,
o soluţie pentru o anumită întâmpla-
re) A nimeri soluţia potrivită. A (o) ni-
meri bine, prost, ca nuca în perete. A
nimeri bine, la momentul potrivit. 4. v.
intr. (a sosi undeva din întâmplare şi
pe neaşteptate) A nimeri peste cineva.
A nimerit în plină şedinţă. A nimeri într-
o capcană. Am nimerit la cină. 5. v.
pron. (a se întâmpla să fie într-un
anumit fel sau loc) Se nimerise şi el
acolo. Cele două sărbători s-au nimerit
în aceeaşi zi. S-a nimerit să fiu şi eu
acolo când s-a întâmplat accidentul.
Nimic 1. pron. neg. Aproape nimic.
Absolut nimic. Nimic important. Nimic
deosebit. Nimic special. Nimic altceva.
Nimic de semnalat. Pentru nimic în lu-
me. A plecat fără să spună nimic. A nu
fi bun de nimic. A nu avea nimic a face.
A nu avea nimic împotriva cuiva. A
Nu-i nimic. Nimic nu-l mai impresionea-
ză. Nu face nimic. Nu înţelege nimic.
Nimeni nu i-a făcut nimic. Nu vor avea
nimic! Nu m-a costat nimic. Nu valorea-
ză nimic. Asta nu-mi spune nimic. Ca şi
cum nu s-ar fi întâmplat nimic. N-am
nimic împotrivă. Nu aveţi nimic de
spus? Nu serveşte la nimic. Nu ne de-
ranjează cu nimic. 2. s. n. A cumpăra
câteva nimicuri. A se ocupa de nimi-
curi. Îşi pierde timpul cu nimicuri. Omul
ăsta e un nimic.
A ninge 1. v. intr. (a cădea zăpadă) De
ieri ninge. Ninge cu fulgi mari, cu fulgi
deşi. 2. v. tr. (a acoperi cu fulgi de ză-
padă) Nici nu-l ninge, nici nu-l plouă. Îi
ninge şi-l plouă tot timpul. I-a nins în
plete.
Nisip s. n. (rocă sedimentară necon-
solidată folosită ca material de con-
strucţie) Nisip fin, mare, argilos. Gră-
unte, fir de nisip. Dună de nisip. Întin-
dere de nisip. Plajă de nisip. Deşert,
mare de nisip. Carieră de nisip. Nisi-
puri mişcătoare. Furtună de nisip. De
culoarea nisipului. A se împotmoli în
nisip. A acoperi o alee cu nisip. (fig.) A
clădi de nisip. Copiii se joacă în nisip.
Nivel 1. s. n. (înălţime la care se gă-
seşte un punct, o linie, o suprafaţă în
raport cu suprafaţa dată; etaj) Nivelul
mării. Nivelul unui lichid într-un vas.
Creşterea, scăderea nivelului apelor.
Nivelul liniei de plutire. La nivelul solu-
lui. Imobil cu mai multe niveluri. Clădi-
rea are patru niveluri. 2. (fig. grad,
stadiu, treaptă de evoluţie) Nivel cultu-
ral. Nivel ierarhic. Nivel de cunoştinţe.
Nivel de trai. Nivelul producţiei. La ni-
velul departamentului. La nivel interna-
ţional. Curbă, linie de nivel. Conferinţă
la nivel înalt. A nu fi la acelaşi nivel. 3.
(instrument pentru verificarea liniilor
şi planurilor orizontale)
222
Noapte 1. s. f. (interval cuprins între
apusul şi răsăritul soarelui) Noapte
neagră, întunecoasă fără lună. Noapte
înstelată. Noapte polară. Noaptea nun-
ţii. Noapte petrecută la hotel. Între
noapte şi lumină. În timpul nopţii. Mie-
zul nopţii. În toiul nopţii. În plină noap-
te. La noapte. În noaptea asta. Astă-
noapte. Azi-noapte. Noaptea trecută. De
mai multe ori pe noapte. La căderea
nopţii. Zi şi noapte. În noaptea de luni
spre marţi. Noaptea de luni spre marţi.
În fiecare noapte. Noapte de noapte.
Astrul nopţii. Serviciu de noapte. Că-
măşi de noapte. Păsări, fluturi de noap-
te. Se lasă noaptea. E noapte. Noaptea
învăluie câmpia. S-a întors înainte de
căderea nopţii. Ne-a prins noaptea în
pădure. Şi-a petrecut noaptea citind. S-
a plimbat toată noaptea. N-a dormit
toată noaptea. Noapte bună! 2. (fig.
întuneric, beznă) Noaptea veşniciei.
Noaptea timpurilor.
Nod 1. s. n. (legătură strânsă de fire,
de panglică, de sfoară etc.) Nod sim-
plu, dublu, marinăresc. Nod prea
strâns, prea larg. Nod de cravată. A
face un nod. A-şi face un nod la batis-
tă. A-şi face nod la cravată. A desface,
a lărgi un nod. 2. (umflătură, nodul)
Nodurile unui trunchi de copac. Scân-
dură cu noduri. 3. (loc de intersecţie a
mai multor linii de cale ferată sau de
şosele) Nod de cale ferată. Nod rutier.
Nod de comunicaţie, rutier, hidroener-
getic. Nodurile unei reţele. 4. (fig. sen-
zaţie de sufocare ca rezultat al unei
emoţii puternice) A i se pune cuiva un
nod în gât. 5. (articulaţie) Nodurile de-
getelor.
Nor s. m. 1. (masă de vapori, de pică-
turi de apă sau de cristale aflate în
suspensie în atmosferă) Nori mici, albi,
groşi, negri. Nori de ploaie, de furtună.
Nor încărcat de grindină. Nor artificial.
Cer fără nori. Cer acoperit de nori. (fig.) falsă. Ştie să citească notele. 7. (trăsă-
Fericire fără nori. (fig.) A trăi cu capul tură, nuanţă, semn distinctiv, parti-
în nori. Norii aleargă pe cer. Norii întu- cular) A da o notă personală unui lu-
necă cerul. Norii se îngrămădesc, se cru.
sparg, se risipesc. Avionul dispare în
nori. Un nor umbreşte fruntea. 2. ( ma- Nou 1. adj. (care apare pentru prima
să densă de praf, de fum, de insecte dată, modern) O eră nouă. Un spirit
etc. ce pluteşte în atmosferă) Nor de nou. Un subiect nou. Cuvinte noi. Idei,
păsări, de lăcuste. Nor de atacatori. imagini noi. Cartofi noi. 2. (care apare
Nori de praf, de fum. în locul a ceva mai vechi) Un model
nou. Un nou model de bicicletă. Noul
Noroc 1. s. n. (soarta, destin) A avea director al şcolii. O nouă ediţie. Noul
noroc. A nu avea noroc. A avea încre- roman. Figuri noi. Feţe noi. Am aflat
dere în norocul său. Aşa i-a fost noro- fapte, lucruri noi. E un lucru nou pentru
cul. Omul e stăpân pe norocul lui. No- mine. Ce mai e nou? Nimic nou. 3. (re-
rocul şi-l face omul cu mâna lui. N-am cent cumpărat) Mărfuri noi. Are haine
noroc! 2. (şansă, concurs de împreju- noi. E îmbrăcat în haine noi. 4. (schim-
rări favorabile care asigură reuşita bat, transformat) O viaţă nouă. O casă
unei acţiuni, împlinirea unei dorinţe) nouă. A face ca nou. Aceste cărţi sunt
A aduce, a purta noroc. A ura cuiva ca noi. 5. (lipsit de experienţă) A fi nou
noroc. Nu am avut noroc cu el. Ce noroc într-o meserie.
(pe mine I-a surâs norocul.). Am un no-
roc! Ce mai noroc! Noutate 1. s. f. (însuşirea de a fi nou)
Noutatea unui proiect. 2. (lucru nou)
Notă 1. s. f. (scurta însemnare pentru Noutăţi expuse în vitrină. Magazin de
a nu uita ceva, remarcă în scris referi- noutăţi. Asta nu-i nicio noutate! 3. (şti-
toare la o anumită chestiune, notiţe la re, informaţie recentă) Ultimele nou-
un curs, la o şedinţă) Note asupra unei tăţi. Noutăţile zilei. Noutăţi de ultimă
lucrări. Note de călătorie. Notă de ser- oră. A afla o noutate.
viciu. 2. (adnotări la un text literar
sau ştiinţific, incluse la sfârşitul lu- Nu 1. adv. (neagă predicatul sau altă
crării sau în josul paginii) Nota autoru- parte de propoziţie dând caracter ne-
lui. 3. (scurtă comunicare scrisă, cu gativ întregii propoziţii) A răspunde cu
caracter oficial) Notă oficială, diploma- da sau nu. Nu vine. Nu vrea să vină.
tică. 4. (listă cu sumele care trebuie Nu e nicăieri. Nu i-a spus nimic. Nu l-
plătite pentru bunurile consumate) am văzut niciodată. Dacă nu mă înşel.
Notă de gaz, de electricitate. A cere, a N-am ce face cu aceste cărţi. Nimeni
achita, a plăti o notă. A cere, a plăti o nu-l aprobă. Nu vrea să aştepte. Nu
notă. 5. (calificativ prin care se apre- pierde nicio ocazie. Nu mă deranjează
ciază cunoştinţele elevilor, ale studen- nicicum. Nu a cumpărat decât fructe.
ţilor) Nota unui elev. Notă sub media Mi-e teamă să nu se supere. Nu ştiu,
generală. Carnet de note. A da, a pune nu l-am văzut. Nu trebuie să te necă-
o notă bună, proastă. A da o notă fal- jeşti. Nu mă aşteptam la asta. Nu are
să. A pune o notă pe o temă. A primit probleme. Nu e un fleac. Nu ştim mai
nota zece la matematică. 6. (semn gra- mult decât voi. Zice că nu a înţeles. Nu
fic pentru redarea înălţimii şi a dura- poţi trăi numai cu apă. N-aş putea să
tei unui sunet muzical) Notă muzicală vă spun. Nu îndrăzneşte să intre. Nu
joasă. Caiet de note. A cânta o notă ştiu cine este. Nu aşa departe. Aş vrea
223
să nu fiu greşit înţeles. Accept prezenţa
lui, dar nu şi agresivitatea lui. O pro-
blemă nu foarte grea, ci spinoasă. A
venit din curiozitate şi nu din interes. E
un sfat, nu un ordin. A acceptat nu fără
ezitare. Nu el a făcut asta! Nu zic nu.
Cum de nu? Nu se poate! 2. (fără va-
loare de negaţie, în propoziţii interoga-
tive cu aspect negativ şi înţeles pozi-
tiv) O să-mi scrii, nu? Nu merg tot la
operă? Nu-ţi spuneam eu? De ce nu? 3.
(cu valoare de predicat sau propoziţie
independentă, exprimă o negare) – A
plecat ieri? – Nu. Încă nu, nu încă. Îi
telefonezi? – Nu. –Nu se supără? – Pre-
cis că nu. Bineînţeles că nu. Zău că nu.
Sper că nu. Pretinde că nu. A dat din
cap că nu. Nu, nu şi nu! Nu zău, nu
poate fi adevărat.
Nucă s. f. (fructul nucului) Nuci verzi,
uscate. Coajă, miez de nucă. Ulei de
nucă. A bate nucile. A sparge, a curăţa
nuci.
Numai 1. adv. (cu sens restrictiv sau
exclusiv) Numai aşa. Numai (şi numai)
de aur. E numai o glumă. Are numai
două întrebări. Are numai 20 de ani.
Numai faptele contează. Numai el te
poate lămuri. Numai aşa îl putem ajuta.
Am văzut numai începutul piesei. Nu te
gândi numai la tine. Încearcă numai.
Vino numai dacă poţi. Face asta numai
ca să ne enerveze, numai pentru a ne
enerva. Nu sunt numai leneşi în clasa
aceasta. Era numai apă. Numai mul-
ţumit nu eram. 2. (tocmai, chiar) Nu-
mai bun de mâncat. 3. (cu valoare de
conj. adversativă) Vrea să vină, numai
nu are timp.
Număr 1. s. n. (concept fundamental
din matematică) Număr rotund, exact.
Numere pare, impare. Număr întreg,
fracţionar, aritmetic. Număr decimal,
cardinal. Sistem de numere. Un număr
de trei cifre. Număr de locuitori. Numă-
224
rul soldaţilor unei unităţi. Un număr
destul de mare de... A evalua un nu-
măr. A ridica un număr la pătrat. A ex-
trage rădăcina dintr-un număr. A scrie
un număr în litere. A fi superior ca nu-
măr. A îngroşa numărul celor bolnavi.
Erau în număr de cinci. Numărul can-
didaţilor se ridică la... Au venit în nu-
măr mare. A fost şters din numărul in-
vitaţilor. A avut ocazii fără număr. 2.
(categorie gramaticală) Numărul sub-
stantivelor. Numărul singular. Numărul
plural. A se acorda în gen şi număr. 3.
(cifră sau grup de cifre prin care se
identifică un obiect dintr-o mulţime de
obiecte clasificate după o anumită re-
gulă) Număr de ordine. Numărul pagi-
nii unei cărţi. Numărul unei case. Nu-
mărul 2 bis. Numărul (unui loc, bilet)
într-o sală de spectacol. Număr de în-
matriculare al unei maşini. Număr de
înscriere. Număr de cont. Număr de
loterie. Număr câştigător. Numărul di-
optriilor ochelarilor. Locuieşte pe strada
X la numărul 7. Îi lipseşte un număr
din această revistă. Urmarea în numă-
rul viitor. 4. (cifră sau grup de cifre
folosite ca indice de mărime pentru
obiecte de îmbrăcăminte sau încălţă-
minte) Numărul unui costum. Ce nu-
măr ai, porţi la pantofi? 5. (una dintre
părţile programului unei spectacol de
varietăţi, al unui concert etc.) Un nu-
măr de circ. Numerele unui spectacol.
A (se) număra 1. v. tr. (a spune nu-
mere în ordinea lor crescândă sau
descrescândă) A număra voturile. A
număra bani. I-a numărat 1000 de lei.
I-a numărat 20 de lovituri. 2. (a stabili
câte elemente conţine o mulţime) A
număra locuitorii unei regiuni. Succese-
le sale pot fi numărate pe degete. 3. v.
intr. Număraţi până la zece. A număra
pe degete. 4. v. pron. (a se considera
printre...) Se numără printre cei mai
buni. Mă număr printre prietenii săi.
Nume 1. s. n. (cuvânt care denumeşte
o fiinţă, un lucru, o acţiune) Numele
unei persoane, unui loc, unui obiect.
Nume de familie. Nume de botez. Nume
mic. Nume generic. Nume proprii, co-
mune. Numele de fată, de domnişoară
al unei femei măritate. Un copil cu nu-
mele de Petre. A avea, a purta un nu-
me. A spune cuiva pe nume. A da un
nume unui copil. A lua numele soţului.
A lua un nume de împrumut. A se as-
cunde sub un nume fals. A auzi de
numele cuiva. A acţiona în numele cui-
va. A-şi pune numele pe un contract.
Răspunde la numele de Jan. Casa e pe
numele lui. Ziua numelui cuiva. 2. (fa-
imă, reputaţie) Cele mai celebre nume
din literatură. A-şi face un nume. A
avea nume bun. 3. (poreclă) Numele
dat lui Napoleon este Micul Caporal. 4.
(termen generic pentru părţile de vor-
bire care se declină) Clasa numelui.
Nume predicativ.
Numeros adj. (care este în număr ma-
re) O familie numeroasă. O mulţime
O
Oaie s. f. (animal domestic) Oaie nea-
gră, râioasă. Oaie rătăcită. Blană, piele
de oaie. Tunsul oilor. Oaia behăieşte.
Oală s. f. (vas) Oală de aramă, de cosi-
tor, de porţelan, de argilă. Oală de /
pentru apă, lapte. Oală de / cu apă,
lapte. Oală de / cu rasol. Oală pentru
supă. Oală de praznic. Oală de noapte.
A sparge o oală. A pune un copil la /
pe oală.
Oară s. f. Prima, ultima oară. A doua
oară. Pentru a câta oară. De două ori.
O producţie de trei ori mai mare ca /
decât cea de anul trecut. De mai multe
225
numeroasă. O numeroasă asistenţă.
Numeroase lecturi. După numeroase
experienţe. În numeroase cazuri. Sunt
foarte numeroşi.
A (se) numi 1. v. tr. (a da cuiva un
nume) Un locatar numit Popescu. Cu-
vintele care numesc obiectele. Ceea ce
numim prietenie. A-şi numi complicii. L-
au numit Victor. L-a numit binefăcăto-
rul său. 2. (a încadra pe cineva într-o
funcţie) A numi pe cineva într-un post
de răspundere. A numi într-o slujbă. A
numi din oficiu. A fost numit director. A
fi numit la o ambasadă. A numi pe ci-
neva moştenitor. 3. v. pron. (a purta
numele de..., a se chema) Se numeşte
Andrei.
Nuntă 1. s. f. (ceremonia şi petrecerea
care au loc cu ocazia unei căsătorii)
Ospăţ de nuntă. Daruri de nuntă. Călă-
torie de nuntă. Rochie de nuntă. Nuntă
de argint, de aur, de diamant, de plati-
nă. Nuntă civilă, religioasă. A face nun-
tă. A fi invitat la nunta cuiva.
ori la rând. A încercat de mai multe ori
să...
Oare adv. (întăreşte valoarea interoga-
tivă sau dubitativă a unei propoziţii) I
s-a furat portmoneul. – Oare? Oare n-o
fi plecat? Nu ţi-am spus eu oare că...?
A făcut oare tot ce a putut pentru...?
Oarecum adv. (cumva) Avea oarecum
dreptate. – S-a descurcat? – Oarecum.
Dacă am pleca, ar însemna oarecum să
ne recunoaştem învinşi.
Oaspete 1. s. m. (musafir) A primi, a
găzdui un oaspete. În jurul mesei erau
numeroşi oaspeţi. Oaspeţii au plecat
foarte târziu. 2. (persoană oficială care
vizitează o ţară, o instituţie) Oaspete nânce din mână. Nu sunt obişnuiţi să
de seamă, de vază. Acest ziarist va fi muncească. 2. (a avea o anumită de-
oaspetele şi invitatul nostru. prindere) Nu obişnuiesc să mint. 3. v.
pron. (a se deprinde, a se învăţa cu...)
Obicei 1. s. n. (obişnuinţă) Obicei A se obişnui cu cineva. A se obişnui cu
bun, rău, prost, lăudabil, condamnabil, frigul, cu munca, cu un gând. A se
supărător. Ca de obicei. După obiceiul obişnui cu un gen de viaţă. A se obiş-
său. A fi sclavul obiceiurilor sale. A lua, nui cu ideea morţii. S-a obişnuit. Ochii
a căpăta, a deprinde un obicei. A se se obişnuiesc treptat cu întunericul. M-
dezbăra de un obicei. A renunţa la un am obişnuit să mă scol devreme. Se
obicei. A-şi schimba obiceiurile. A avea obişnuieşte să se ofere flori albe.
obiceiul de a face, să facă ceva. Nu am
obiceiul să repet. Prăjiturile sunt mai Obişnuit 1. adj. (care a devenit obiş-
bune ca / decât de obicei. De obicei mă nuinţă) Procedee obişnuite. Gesturi
scol devreme. De obicei se întoarce la obişnuite. Obişnuitul postav verde.
ora şase. 2. (mod tradiţional de a se Plimbarea lui obişnuită. Verificări obiş-
îmbrăca, a se comporta, specific unei nuite. În sensul obişnuit al cuvântului.
colectivităţi) Tradiţiile şi obiceiurile Povestea obişnuită! E ceva obişnuit. Nu
unei ţări. A păstra vechile obiceiuri. e ceva prea obişnuit. Turna ceaiul cu
Acestea sunt obiceiurile locului. A de- gesturile lui obişnuite. 2. (comun, de
venit un obicei! Avea obiceiuri de ţăran. rând) Vin obişnuit. Oameni obişnuiţi.
Aşa e obiceiul! Un caz obişnuit. A utiliza un limbaj
obişnuit. 3. (substantivizat) Obişnuiţii
Obiect 1. s. n. (corp solid cu o anumi- casei. Obişnuiţii unei cafenele. Obişnui-
tă întrebuinţare) Obiecte de primă ne- ţii unui magazin.
cesitate. Obiecte de uz personal. Obiec-
te de larg consum. Obiecte de artă. A (se) obliga 1. v. tr. (a constrânge; a
Obiect de valoare. Obiectele pierdute. impune obligaţia de a...) A obliga pe
Obiecte de toaletă. O mulţime de obiec- cineva să facă ceva. Tatăl său îl obliga
te necunoscute mie. Fiinţe şi obiecte. A- să muncească mai mult. Un eveniment
şi strânge obiectele personale. A mânui neprevăzut m-a obligat să-mi întrerup
un obiect cu precauţie. 2. (disciplină, călătoria. Boala îl obligă la inactivitate.
materie de învăţământ) Ce obiect pre- Onoarea mă obligă să mă răzbun. Sunt
daţi? 3. (scop) A-şi atinge obiectul. A fi obligat să plec. A fost obligat să plă-
un obiect de dispreţ, obiectul unei su- tească oalele sparte. M-aţi obliga foarte
pravegheri permanente. Această circu- mult dacă mi-aţi acorda o întrevedere.
lară are ca obiect... Care a fost obiectul 2. v. pron. (a se angaja, a-şi lua o
discursului său? Evitaţi demersurile răspundere) Mă oblig să aduc probe.
fără obiect.
Obligaţie 1. s. f. (datorie, îndatorire)
A (se) obişnui 1. v. tr. (a deprinde, a Obligaţii profesionale. Obligaţie morală.
învăţa) A obişnui pe cineva cu frigul. A A avea mari obligaţii faţă de cineva. A-
obişnui pe cineva cu politeţea. A obiş- şi îndeplini obligaţiile. A se achita de
nui un soldat cu mânuirea armelor. A obligaţiile sale de bun cetăţean. A se
obişnui pe cineva cu o anumită disci- sustrage de la obligaţiile sale. 2. (hâr-
plină. A obişnui pe cineva să munceas- tie de valoare) Emisie de obligaţii. Stin-
că. A obişnui un animal să vină să mă- gerea unei obligaţii. A contracta o obli-
gaţie.
226
Oboseală s. f. (stare de slăbiciune ge-
nerală) O uşoară oboseală. Oboseală
mare. Oboseală intelectuală. Un suspin
de oboseală. A fi cuprins de oboseală.
A cădea din picioare de oboseală. A
cruţa, a scuti pe cineva de oboseală. E
mort de oboseală. Efectele oboselii se
fac simţite.
A obosi 1. v. intr. (a-i slăbi cuiva pu-
terile în urma unui efort) Am obosit
dând cu aspiratorul. După două ore
încep să obosesc la volan. Oboseşti
chiar şi de la cele mai plăcute lucruri. A
făcut tot lucrul fără să obosească. 2. v.
tr. A-şi obosi capul. Acest lung drum
făcut pe jos m-a obosit. Eforturile pre-
lungite obosesc inima. Lumina prea
puternică oboseşte ochii. Oratorul şi-a
obosit publicul. Acest client mă oboseş-
te cu numeroasele lui plângeri.
Obosit adj. (care se simte oboseală)
Inimă obosită. Faţă obosită. Un aer
obosit. Zâmbete obosite. Un om obosit.
Obosit de aşteptare. Obosit de luptă.
Obosit de toate. A se simţi foarte obo-
sit. A fi foarte obosit. A se întoarce
obosit din călătorie. A arăta obosit. A
cădea obosit pe pat.
Obraz 1. s. m. (fiecare dintre cele do-
uă părţi laterale ale feţei omului)
Obraji moi, rotunzi, bucălaţi, dolofani,
scofâlciţi. A săruta pe cineva pe obraz.
A mângâia pe cineva pe obraz. A-şi în-
toarce obrazul către cineva. A-şi lipi
obrazul de geam. A lovi pe cineva peste
obraz. A întinde şi celălalt obraz. A-şi
ascunde obrazul. A-i curge cuiva lacri-
mile pe obraz. I se urcase tot sângele în
obraz. I se citeşte emoţia pe obraz. 2.
s. n. (figură, chip) Obraz cunoscut. A-şi
scoate obrazul în lume. O mână spală
pe alta şi amândouă obrazul.
Obraznic 1. adj. (lipsit de bună-
cuviinţă) Individ obraznic. Elev obraz-
227
nic. Un copil obraznic cu părinţii lui.
Servitoare obraznică. Răspuns obraz-
nic. Ton obraznic. Nas obraznic. A fi
foarte obraznic. A da răspunsuri
obraznice. 2. adv. A vorbi obraznic cu
superiorii săi. A privi obraznic pe cine-
va. A rânji obraznic. 3. s. m. Obrazni-
cule!
A observa 1. v. tr. (a remarca) A ob-
serva pe cineva prea târziu. A observa
pe cineva în mulţime. A observa o lu-
mină în depărtare. A observa o greşea-
lă. A intenţia cuiva. A observa o schim-
bare. Observase tot. A observat că îi
lipsea un nasture de la haină. 2. (a
examina) A observa o eclipsă de soare.
A observa natura. A observa viaţa pă-
sărilor. Petrecuse multă vreme obser-
vând comportamentul animalelor. Ob-
servară câteva ore mişcările duşmanu-
lui. Trebuie observate legile firii.
Observaţie 1. s. f. (constatare, remar-
că) A face o observaţie pertinentă. A
face observaţii repetate unui elev nea-
tent. A face cuiva observaţii continue.
A-şi consemna în scris observaţiile. Şi-
a permis unele observaţii. Conţinutul
articolului impune unele observaţii. Nu
am nicio observaţie de făcut. 2. (exa-
minare, cercetare) Spirit de observaţie.
Câmp de observaţie. Post de observa-
ţie. Aparate, instrumente de observaţie.
Observaţii meteorologice. Foaie de ob-
servaţie. A pune, a ţine un bolnav sub
observaţie.
A obţine v. tr. (a dobândi, a primi ce-
ea ce doreşte) A obţine o sporire de sa-
lariu. A obţine un premiu. A obţine o
bursă de studii. A obţine o amânare. A
obţine temperaturi foarte ridicate. A
obţinut victoria. Această grupare a ob-
ţinut 20 la sută din voturi. Am obţinut
de la ei promisiunea să plece imediat.
Ce total obţineţi făcând adunarea?
Ocazie s. f. (prilej, moment favorabil)
Ocazie rară, unică. Cu prima ocazie. Cu
această ocazie. A aştepta o ocazie. A i
se ivi cuiva o ocazie. A profita de o oca-
zie. A nu rata niciodată o ocazie. A da
cuiva ocazia de a face ceva. A da oca-
zia la / de ceva. A pierde, a scăpa oca-
zia. E o ocazie nesperată. N-a lăsat să-i
scape ocazia. O blană cumpărată ieftin,
o (adevărată) ocazie! Negrul merge, e
potrivit în orice ocazie. Este o bună
ocazie pentru a cere... N-aţi avut nicio-
dată ocazia să-i vorbiţi. Plecaţi, dacă
aveţi ocazia. Dacă se iveşte ocazia. Nu
bem vin decât la ocazii. La prima oca-
zie vreau să-i fac o vizită. Cu altă oca-
zie!
Ochelari s. m. pl. (dispozitiv optic fo-
losit pentru corectarea unui defect de
vedere) Ochelari de soare. Ochelari de
protecţie. Ochelari de afundător. Oche-
lari cu ramă de aur. Ochelari negri.
Ochelari cu lentile fumurii. O persoană
cu ochelari. A avea nevoie de ochelari.
A pune, a purta ochelari. A-şi pune
ochelarii.
Ochi 1. s. m. (organ al văzului) Ochi
mari, mici, alungiţi, saşii, încercănaţi,
înfundaţi în cap, adânciţi în orbite, ie-
şiţi din orbite. Ochi reci. Ochi de sticlă.
Ochi magic. Globul ochiului. Medic de
ochi. Cu ochii la pândă. A avea ochi
albaştri. A avea ochi buni. A avea, a
ţine ochii larg deschişi. A închide, a
deschide ochii. A clipi din ochi. A nu
vedea cu un ochi. A vedea cu ochii lui.
A urmări pe cineva cu coada ochiului. A
se uita drept în ochii cuiva. A-şi des-
prinde, a-ţi lua ochii de pe ceva. A în-
chide un ochi pentru a ţinti. A face cu
ochiul cuiva. A simţi că ţi se închid
ochii (de somn). A i se închide cuiva
ochii de oboseală. A dormi numai cu un
ochi. A avea ceva, un gunoi în ochi. A-şi
pierde un ochi într-un accident. A-şi
228
vedea visul cu ochii. A face ochi dulci
cuiva. A iubi pe cineva ca pe lumina
ochilor, mai mult decât ochii din cap. A
fi cu ochii în patru. (fig.) A lua pe cineva
la ochi. A merge încotro vezi cu ochii. A
arunca praf în ochi. A nu-şi crede ochi-
lor. N-am închis un ochi toată noaptea.
Nu-mi plac ochii lui. Ochii care nu se
vad se uita. Ochi pentru ochi şi dinte
pentru dinte. (fig.) Munceşte până îi ies
ochii. 2. (privire; discernământ, aten-
ţie) Cu ochii pierduţi. Sub ochii noştri.
În ochii cuiva. În ochii lumii, tuturor. De
/ pentru ochii lumii. Cu ochiul liber.
Ochi în ochi. Între patru ochi. A-şi ridi-
ca, a-şi pleca ochii. A avea ochi. A ur-
mări, a urmări pe cineva cu ochii. A
fixa pe cineva cu ochii. A-şi arunca
ochii pe ceva. A arăta pe cineva din
ochi. A nu-şi lua ochii de la cineva. A fi
cu ochii pe cineva. A nu slăbi pe cineva
din ochi. A evalua corect din ochi. A
examina ceva cu un ochi critic. A sorbi
pe cineva din ochi. A i se scurge ochii
după cineva. A închide ochii (la ceva). A
fi cu ochii legaţi. A măsura, a aprecia
pe cineva din ochi. A măsura, a aprecia
preţul din ochi. A face ochi mari. A ac-
cepta ceva cu ochii închişi. A vedea, a
privi pe cineva cu ochi buni, răi. Nu are
ochi decât pentru ea. Nu o pierde nicio
clipă din ochi. Asta sare în ochi. Acum
văd lucrurile cu alţi ochi. Să privim lu-
crurile cu ochii altuia. Ochiul stăpânu-
lui îngraşă calul, vita. 3. (mugur) A
scurta o coardă de viţă-de-vie la 2 ochi.
4. s. n. (parte a ferestrei, a uşii) Alt,
încă un ochi (de geam) spart. Mansardă
luminată de un ochi rotund. 5. (buclă
simetrică din care se alcătuieşte trico-
tajul) Ochiurile unei plase. Peşte care
trece prin ochiurile năvodului. Ochi pe
faţă, pe dos. A face ochi, ochiuri într-o
pânză. A pune, a monta un număr de
ochiuri pe andrea, pe cârlig. Mi-a fugit
un ochi (la ciorap). 6. (orificiu la o ma-
şină de gătit, pe care se aşază vasele)
Ochiurile unui aragaz. Aragaz cu patru
ochiuri. 7. (porţiune dintr-o suprafaţă
acoperită cu verdeaţă, apă, zăpadă
etc.) Un ochi de verdeaţă pe pământul
cafeniu. Un ochi senin pe cerul înnorat.
Ochiurile de grăsime din supă. 8. (bro-
boană, vârtej) Ochi de apă. 9. (ou, fără
coajă, prăjit întreg) Ochiuri prăjite.
A ochi 1. v. intr. (a aduce ţeava unei
arme în poziţia care să permită trimi-
terea proiectilului în ţintă) A ochi prea
jos, sus, precis, exact la ţintă. Tânărul
ochea, apoi trăgea. Ocheşte bine înain-
te de a trage! 2. v. tr. A ochi pe cineva
sau ceva. 3. (a remarca, a observa un
obiect, un loc etc., pe care vrea să-l
vadă) A ochi pe cineva în mulţime. A
ochit economiile bătrânului. A ochi o
fată, o femeie. A ochi un post.
Ocol 1. s. n. (înconjor) Ocolul pămân-
tului. A face un ocol pentru a evita un
obstacol. A spune ceva fără ocol. Râul
face un ocol. 2. (ţarc pentru animale)
Ocol în care se ţin vitele.
A ocoli 1. v. tr. (a merge de jur împre-
jur, a se abate de la drumul drept) A
ocoli centrul oraşului, localitatea. A
ocoli masa. A ocoli la timp un pieton. A
ocoli poziţiile duşmane. A ocoli obstaco-
lul, dificultatea. A ocoli legea. Râul oco-
leşte capitala. Au ocolit pământul în 80
de zile. 2. (a evita să atingă, să întâl-
nească pe cineva sau ceva) A ocoli
răspunsul la o întrebare. A ocoli o ches-
tiune delicată. Mi-a ocolit întrebarea.
Dacă mai treceţi prin oraş, nu ne ocoliţi.
Ocolire s. f. (acţiunea de a ocoli) Oco-
lirea greutăţilor. Ocolirea legii. Ne-au
trebuit două ore ca să parcurgem
această distanţă cu ocolire prin două
sate.
A (se) ocupa 1. v. tr. (a pune stăpâni-
re cu forţa armată) A ocupa o ţară, un
229
oraş. 2. (a lua în folosinţă) A ocupa un
etaj, etajul de sus, o casă întreagă.
Proprietarul ocupa primul etaj. Vor ocu-
pa un apartament de trei camere. 3. (a
se întinde pe o suprafaţă sau pe o pe-
rioadă de timp) Bagajele acestea ocup
prea mult loc. Dulapul ocupă aproape
tot colţul. Biblioteca ocupă mult loc.
Magazinele ocupau tot terenul. Această
activitate îmi ocupă o bună parte din
timp. 4. (a se aşeza, a rezerva) A ocupa
un loc, un scaun, o masă. A ocupa pen-
tru cineva un loc în tren. El ocupa locul
de onoare la masă. 5. (a deţine) A ocu-
pa un post înalt, o funcţie, o catedră la
universitate. 6. v. pron. (a se îndelet-
nici, a se consacra) A se ocupa cu
sportul. Se ocupă cu grădinăritul. A se
ocupa de politică. Cu ce se ocupă? 7. (a
se îngriji, a se interesa de cineva sau
ceva) A se ocupa de un caz, de o ches-
tiune. A se ocupa de cineva. A se ocupa
de copii. Se ocupă de organizarea unei
conferinţe.
Ocupaţie 1. s. f. (luare în stăpânire
temporară) Zonă de ocupaţie. Armată,
trupe de ocupaţie. A trăi sub ocupaţie.
Unele ţări se află sub ocupaţie. 2. (în-
deletnicire) Ocupaţia de medic. A indi-
ca numele, vârsta şi ocupaţia. A căuta
o ocupaţie. I-ar trebui o ocupaţie.
Odaie s. f. (încăpere) Odaie de dormit.
Odaie de lucru. Casă în stil ţărănesc cu
două odăi. Odaia cea mare serveşte
drept cameră de oaspeţi. Odaia era
goală. A intrat în odaia lui. I-au scotocit
prin odaie.
Odată 1. adv. (cândva, odinioară) Toa-
te acestea s-au petrecut odată, demult.
Parcul acesta a fost frumos odată.
Ajungi să preţuieşti ce dispreţuiai oda-
tă. A fost odată un împărat. Odată a
fost aici o cetate. 2. (în sfârşit, la urma
urmelor) O să se căiască el odată. O
să renunţe el odată la aceste atacuri.
Ieşi odată!
Odihnă 1. s. f. (întrerupere temporară
a activităţii pentru refacerea forţelor)
Odihnă (bine) meritată. Odihnă activă.
Loc de odihnă. Timp de odihnă. A avea
nevoie de odihnă. S-a dus la odihnă la
mare. A fost 3 săptămâni la odihnă. 2.
(calm, linişte sufletească) A tulbura
odihna cuiva. Nu-şi poate găsi odihna.
A (se) odihni 1. v. pron. (a-şi întreru-
pe temporar activitatea pentru reface-
rea energiei organismului) A se odihnă
puţin, după muncă, făcând o plimbare,
în concediu, la munte, la mare. A lăsa
pământul să se odihnească. Dacă aţi
obosit, odihniţi-vă. În timpul vacanţei
de vară veţi putea să vă odihniţi. N-am
avut timp să mă odihnesc. Se odihneş-
te, nu-l deranjaţi! Se odihneşte după o
zi de muncă. 2. v. tr. (a da răgaz pen-
tru odihnă) A-şi odihni ochii. A-şi
odihni calul. A-şi odihni trupele. O lu-
mină blândă care odihneşte vederea.
A-şi odihni fruntea pe braţ. Muzica asta
te odihneşte. Domnul, Dumnezeu să-l
odihnească în pace. 3. v. intr. (a fi
mort, în mormânt) Aici odihneşte ma-
ma mea.
Odinioară adv. (cândva) Odinioară
aveam mulţi specialişti buni.
A (se) oferi 1. v. tr. (a propune cuiva
ceva, a acorda) A oferi cuiva flori, o
carte, un dar. A oferi o jucărie unui co-
pil. A oferi cuiva ajutorul, serviciile. A
oferi braţul cuiva. A oferi cuiva un post.
A oferi o recompensă. A oferi noutăţi. A
oferi cuiva ocazia de a-şi răscumpăra
greşeala. A oferi cuiva posibilitatea de
a alege. A oferi găzduire cuiva. A oferi
de băut. Această soluţie oferă nume-
roase avantaje. 2. v. pron. (a se decla-
ra dispus să facă ceva) A se oferi ca
ghid, ca însoţitor, ca mediator. A se
230
oferi ca ostatic. A se oferi să facă ceva.
S-a oferit să mă ajute. 3. (a propune
ceva spre cumpărare) Cât, ce îmi oferiţi
pentru / pe aceste timbre rare? 4. (a
înfăţişa, a prezenta) A oferi ceva privi-
rii. A oferi un program frumos.
Oficial 1. adj. (care vine de la o auto-
ritate) Document oficial. Act oficial.
Comunicat oficial. Dispoziţie oficială.
Hotărâre oficială. Tribună oficială. Vizi-
tă oficială. Candidatură oficială. Stil
oficial. Versiunea oficială a unui inci-
dent. A face o vizită oficială. A lua par-
te la o vizită oficială. 2. (formal, so-
lemn) Un ton oficial (rezervat). A lua un
aer oficial. 3. adv. A însărcina oficial
pe cineva cu ceva. A fost anunţat ofici-
al.
Ofiţer s. m. (grad militar, persoană
care poartă acest grad) Ofiţer activ.
Ofiţer de infanterie, de marină. Ofiţer
secund. Ofiţer al stării civile. A deveni
ofiţer.
A ofta v. intr. (a suspina) A ofta după
ceva sau după cineva. A ofta după o
femeie. A ofta adânc. A ofta de părere
de rău.
Oglindă 1. s. f. (placă netedă şi lu-
cioasă, care reflectă razele de lumină
şi formează imaginea obiectelor din
faţa sa) Oglindă concavă, convexă, de-
formată. Oglindă de buzunar. Oglindă
retrovizoare. Oglindă fermecată. Dulap
cu oglindă. A se privi în oglindă. A se
aşeza, a sta în faţa oglinzii. 2. (orice
suprafaţă cu proprietăţi asemănătoare
oglinzii) Oglinda apei. Oglinda lacului
străluceşte în soare. 3. (fig. ceea ce
înfăţişează sau simbolizează un lucru,
o idee, o situaţie) Ochii sunt oglinda
sentimentelor, sufletului. Arta este
oglinda timpului. Ziarele nu întotdeau-
na sunt oglinda fidelă realităţii.
Om 1. s. m. (fiinţă umană) Om tânăr,
bătrân, vârstnic. Om obişnuit, normal,
inteligent, important, influent, spiritual,
raţional, deosebit, echilibrat, ciudat,
modest, simplu, fără pretenţii, retras,
sensibil, de caracter, altruist, plin de
tact. Om curajos, cumsecade, bun, pu-
ternic, frumos. Oameni de la oraş, de la
ţară, de la sat. Om de acţiune. Om de
nimic. Om de lume, din popor. Om de
ştiinţă. Om de litere. Om de stat, politic,
de afaceri. De la om la om. Din om în
om. Un om ca toţi oamenii. A fi un om
şi jumătate. A fi om de omenie. A fi un
om terminat. A fi om fără principii. A
vorbi ca de la om la om. Omul potrivit
la locul potrivit. 2. (persoană care se
află în serviciul cuiva) Om de legătură,
de încredere. Omul lui Dumnezeu, al lui
Dumnezeu. 3. (persană cu calităţi mo-
rale deosebite) Om de frunte. Om geni-
al, de geniu. Om de bine, de merit, de
spirit, de gust. Om de omenie. Om cu
greutate. 4. (persoană matură) Om în
puterea vârstei. S-a făcut om mare. Se
poartă ca un om mare. 5. (persoană
oarecare, cineva, oricine) Un om şi-a
uita aici umbrela.
Omenesc adj. (care aparţine omului)
Fiinţă omenească. Făptură omenească.
Societate omenească. Aşezare ome-
nească. Zâmbet omenesc. Limbă ome-
nească. Slăbiciuni şi greşeli omeneşti.
Preţuri omeneşti. Un salariu omenesc.
A căuta căldură omenească. Nu mai
avea chip omenesc.
Omenire s. f. (totalitatea oamenilor de
pe glob) Istoria, trecutul omenirii. Un
binefăcător al omenirii. Războiul este
un flagel al omenirii.
A (se) omorî 1. v. tr. (a ucide) A omorî
pe cineva. A omorî cu pietre, prin lovire,
prin asfixiere. A omorî cu sânge rece,
cu premeditare, în chip bestial. 2. (a
231
distruge, a nimici) Substanţă care
omoară insectele, microbii, paraziţii. 3.
(fig. a chinui, a tortura) Aşteptarea mă
omoară. Grijile îl omoară. 4. v. pron. (a
se sinucide) Nu a mai putut rezista şi
s-a omorât. 5. (a se epuiza) A nu se
omorî cu firea. Se omoară de râs.
Onoare 1. s. f. (integritate morală,
probitate, cinste) Onoarea unei femei.
Cuvânt de onoare. Chestiune de onoa-
re. În onoarea cuiva. A fi un om de
onoare. A-şi da cuvântul de onoare. A fi
o chestiune de onoare pentru cineva.
Pe onoarea mea! Pe cuvânt de onoare!
2. (faimă, prestigiu, demnitate) Onoa-
rea familiei. O mare onoare. A ţine la
onoare. A jigni onoarea cuiva. A-şi apă-
ra onoarea. A salva onoarea familiei.
A-şi pierde onoarea. 4. (preţuire deo-
sebită, recunoaştere a meritelor cuiva)
Cavaler, domnişoară de onoare. Preşe-
dinte, membru de onoare. Cetăţean de
onoare. Damă, doamnă de onoare. Sca-
ră de onoare. Loc de onoare. Gardă de
onoare. Datorie de onoare. În onoarea
cuiva. 4. (favoare, cinste) A avea onoa-
rea să… A face cuiva onoarea să… A
face onoare educaţiei primite. Am
onoarea să vă salut, de a vă saluta.
Am onoarea de a face parte din aceas-
tă adunare. A fost o onoare pentru mi-
ne. Să facem onoare mesei. Îmi faceţi
prea multă onoare! Cu cine am onoa-
rea?
A (se) opera 1. v. tr. (a face, a realiza
ceva; a acţiona) A opera câteva schim-
bări. Au operat o anchetă. 2. (a supune
unei operaţii chirurgicale) A opera la
stomac un pacient. A opera pe cineva
de cancer. A opera un chist. 3. (a efec-
tua operaţii contabile, administrative)
A opera un calcul. A opera intrări şi
ieşiri. A opera ceva într-un registru. 4.
(a lucra) A opera cu sume mari. A ope-
ra cu anumite noţiuni. 5. v. pron. (a se
supune unei operaţii chirurgicale) S-a
operat de cancer.
Operaţie 1. s. f. (acţiunea de a opera)
Operaţii industriale, tehnice, chimice.
Această maşină poate executa mai
multe operaţii simultan. 2. (intervenţie
chirurgicală) Operaţie complicată, peri-
culoasă, uşoară, grea. Sala de opera-
ţie. Masa de operaţie. A pregăti un pa-
cient pentru operaţie. A suferi o opera-
ţie (chirurgicală). 3. (tranzacţie finan-
ciară) Operaţie comercială, financiară.
Operaţii de bursă. 4. (calcul matema-
tic) Cele patru operaţii aritmetice: adu-
narea, scăderea, înmulţirea, împărţi-
rea. Operaţii intelectuale ca abstracti-
zarea şi generalizarea. A face o opera-
ţie în minte. 5. (acţiuni militare) Opera-
ţii militare. A conduce o operaţie milita-
ră.
Operă1 1. s. f. (rezultatul concret al
unei activităţi) A fi mândru de opera
sa. 2. (lucrare literară, ştiinţifică, ar-
tistică etc.; totalitatea lucrărilor unui
autor) Operă de artă. Operele complete
ale unui autor. Operă postumă. Opere
alese. O operă de tinereţe. Întreaga
operă a acestui pictor. Marile opere ale
literaturii universale. A compune o ope-
ră literară. A publica operele complete
ale unui scriitor. Aceasta este principa-
le lui operă.
Operă2 1. s. f. (compoziţie muzicală
pentru solişti, cor şi orchestră) Libre-
tul unei opere. Cântăreţ de operă. A
compune o operă. A cânta arii din ope-
re. A asculta o operă de Verdi. 2. (clă-
dire destinată reprezentării pe scenă a
unei opere) A merge la operă.
Opinie s. f. (părere) Opinie favorabilă,
personală, subiectivă. O chestiune de
opinie. Libertate de opinie. Sondaj de
opinie. Schimbare de opinie. Delict de
opinie. Opinii diferite. Diferenţe, diver-
232
genţe de opinii. A-şi exprima opinia. A
împărtăşi opiniile cuiva. A-şi spune
opinia în legătură cu ceva. A ţine la
opiniile sale. A ţine la opinia publică. A
înduioşa opinia publică. A înfrunta opi-
nia publică.
A (se) opri 1. v. tr. (a întrerupe un
proces, o acţiune) A opri o discuţie. A
opri spectacolul. A opri producţia. A
opri fabricarea unui medicament. A
opri traficul feroviar. Nimic nu poate
opri timpul în loc. Trebuie să oprim
această căsătorie. 2. (a face să stea pe
loc; a reţine) A opri caii speriaţi. A opri
maşinile. A opri un trecător pentru a-l
întreba ceva. A opri pe cineva la masă.
A opri înaintarea duşmanului. Poliţiştii
opresc mulţimea. Şi-a oprit maşina în
faţa casei. 3. (a nu permite; a împiedi-
ca) A opri elanul cuiva. A opri pe cineva
de la acţiuni necugetate. A opri o neno-
rocire. A nu mai putea opri catastrofa.
L-a oprit să plece. Medicul l-a oprit de
la fumat. 4. (a pune deoparte, a reţine)
A opri o sumă din salariu. A opri cuiva
avansul. Opresc 50 de lei. 5. v. intr. (a
sta pe loc) A opri la semafor, la inter-
secţie, la trecerea pe calea ferată, la
marginea şoselei, în faţa casei. Auto-
mobilul a oprit brusc. Şoferul nu a mai
putut opri. Acceleratul nu opreşte în
această staţie. 6. v. pron. (a înceta)
Furtuna se opreşte. Ploaia s-a oprit. 7.
(a sta pe loc) A se opri în drum, la col-
ţul străzii. A se opri din mers. A se opri
la timp. A se opri pentru a se odihni. 8.
(a nu mai funcţiona) Mi s-a oprit cea-
sul. 9. (a se rămâne undeva temporar,
a zăbovi) A se opri câteva zile la Bra-
şov. A se opri mai mult timp într-un
oraş. A se opri un timp, pentru puţin
timp într-un loc. Ne-am oprit la un ho-
tel. 10. (a-şi fixa atenţia, a insista) A
se opri asupra unei probleme, asupra
unei idei. A-şi opri privirea asupra cui-
va. A se opri la aparenţe. Privirea i s-a
oprit mult timp asupra ei. 11. (a înceta, ment administrat pe cale orală. 2. (care
a întrerupe) A se opri din citit. A se se transmite prin viu grai; verbal) Co-
opri după câteva vorbe, la mijlocul fra- municare orală. Examen oral. Stil oral.
zei. A se opri brusc. Nu se mai opreşte Tradiţie orală.
din lucru. Să ne oprim aici! 12. (a se
stăpâni, a se abţine de la ceva) A nu Orar 1. s. n. (program al unei activi-
se putea opri din râs, din plâns, de la tăţi împărţit în ore) Orarul trenurilor,
alcool, de la mâncare şi băutură. Nu se avioanelor. Orar de vară, de iarnă.
putea opri să nu râdă. Orar încărcat. A fi înainte faţă de orar.
Orarul cursurilor a fost afişat. 2. adj.
Optimist 1. adj. (care denotă opti- (privitor la ore) Fus orar. Cerc orar.
mism) Un punct de vedere optimist. A Diferenţă orară. Viteză medie orară.
avea un caracter optimist, o fire opti-
mistă. A nu fi foarte optimist de felul Oraş 1. s. n. (aşezare umană extinsă
său. A avea o părere optimistă asupra constituind un centru industrial, co-
chestiunii. 2. (persoană care propagă mercial şi cultural) Oraşul Chişinău.
optimismul) Optimiştii sunt mai fericiţi Oraş industrial, comercial, universitar.
decât pesimiştii. Oraş de provincie. Oraş-metropolă.
Oraş satelit. Centrul oraşului. Oraşul
A (se) opune 1. v. tr. (a pune în con- de sus, de jos. Oraşul vechi. Întemeie-
trast; a obiecta) A opune cuiva rezis- tor de oraşe. Primăria oraşului. În afara
tenţă. A opune o persoană alteia. A oraşului. Oamenii de la oraş. A înteme-
opune rezistenţă unui ordin primit. A şti ia, a construi, a clădi un oraş. A fi de la
să opui argumente valabile. 2. v. pron. oraş. A locui în centrul oraşului, la
(a se împotrivi) A se opune hotărârilor marginea oraşului, în afara oraşului. A
cuiva, planurilor cuiva, unei măsuri. A se muta la oraş. 2. (locuitorii unui
se opune cu încăpăţânare unui lucru. oraş) A afla întreg oraşul.
Armata noastră s-a opus duşmanului.
Se opune tatălui său. Nimic nu se mai Oră 1. s. f. (unitate de măsurare a
opune acestei căsătorii. Prejudecăţile timpului) O oră întreagă. O oră şi ju-
se opuneau progreselor ştiinţei. Propri- mătate. Jumătate de oră. Sfert de oră.
etarul se opune să facă vreo modificare Trei sferturi de oră. Într-o oră. În câteva
în apartament. Mă opun categoric. ore. Peste câteva ore. O oră mai de-
vreme, mai târziu. Cu o oră mai devre-
Opus 1. adj (aşezat în faţa cuiva sau a me, mai târziu. Cu două ore înainte de
ceva; p. ext. contrar, advers) Forţe accident. Acum câteva ore. Din oră în
opuse. Afirmaţii opuse. Puncte de ve- oră. De mai multe ori pe oră. Ore de
dere diametral opuse. A veni în sens serviciu. Veşti de ultimă oră. Zi de
opus. A porni în direcţii opuse. A privi muncă de opt ore. Salariu pe oră. A
în direcţia opusă. A avea interese opu- aştepta o oră. A plăti cu ora. A lua un
se. Stadionul se află la capătul opus al medicament din oră în oră. Încă n-a
oraşului. 2. (care este aşezat în faţa trecut o oră. Orele se scurgeau încet. O
altui unghi într-o figură geometrică) oră mai devreme sau mai târziu nu
Unghiurile opuse ale unui dreptunghi. contează. Număr orele până la plecare.
3. s. n. Este exact opusul fratelui lui. Locul este la o oră depărtare de aici.
Trenul circulă cu o sută de km pe oră.
Oral 1. adj. (bucal, care se ia pe cale 2. (moment determinat al zilei) Oră
bucală) Mijloc profilactic oral. Medica- exactă. Ora 12 ziua. Ora 12 noaptea.
233
La orice oră (din zi sau din noapte). La
oră târzie. La oră de noapte. La aceeaşi
oră. A aştepta ora potrivită. Este ora 10
fix. E ora de culcare. Până la această
oră nu avem nicio veste de la el. Venise
la oră fixată. Ce oră este? Cât e ora?
La ce oră te întorci acasă? 3. (clipă,
moment) Ore de vârf. Ore de circulaţie
redusă. La ora actuală. Oră fatală. Oră
siderală, solară. Ora plecării. Ora des-
chiderii. 4. (oră în care se desfăşoară o
lecţie, un curs) Ore suplimentare. A
lua, a da ore de germană. A se pregăti
pentru o oră. Avem şase ore de română
pe săptămână. Este ora de franceză.
Ultima oră nu se mai ţine. Ce avem ora
următoare?
Orăşenesc adj. (care aparţine oraşu-
lui; citadin) Comunitate orăşenească.
Populaţie orăşenească. Consiliu orăşe-
nesc.
Orb 1. adj. (nevăzător) Un copil orb.
Om orb. A fi orb din naştere. Şi găina
oarbă nimereşte câte un grăunte. 2.
(fig. care acţionează fără a se controla,
care se manifestă la întâmplare) Pasi-
une, mânie, dragoste, furie, ură, lăco-
mie oarbă. Supunere, ascultare, încre-
dere, credinţă oarbă. A fi instrumentul
orb al destinului. Norocul e orb. 3. (lip-
sit de lumină, întunecat) Noapte oar-
bă. Fereastră, arcadă, uşă oarbă. 4. s.
m. Un orb din naştere. În ţara orbilor
chiorul e împărat.
Ordin 1. s. n. (dispoziţie dată de o au-
toritate) Ordin categoric. Ordin de re-
tragere. Ordin şi contraordin. Din ordi-
nul ministrului. Până la un nou ordin.
Până la noi ordine. A da un ordin. A se
supune unui ordin, ordinelor. A executa
un ordin. A încălca un ordin. A se împo-
trivi unui ordin. A acţiona din / la ordi-
nul superiorilor. A fi la ordinele cuiva.
A fi sub ordinele cuiva. A plăti la ordi-
234
nul cuiva. Ordin de zi. 2. (decoraţie) A
institui un ordin. A acorda cuiva un or-
din. A distinge pe cineva cu un ordin. A
purta un ordin. 3. (categorie, rang) O
demnitate de acelaşi ordin. Lucruri de
acelaşi ordin. De prim ordin.
Ordine 1. s. f. (regulă naturală, orân-
duire) Ordine alfabetică. Ordine crono-
logică. Ordinea socială. Ordinea cuvin-
telor în frază. Ordinea de zi. Este în
ordinea lucrurilor. 2. (aşezare a obiec-
telor potrivit unor cerinţe; funcţionare
bună, armonioasă) A pune într-o anu-
mită ordine. A-şi pune dosarele în ordi-
ne. A face ordine. 3. (organizare socia-
lă, economică etc.) Forţele de ordine. A
chema la ordine. A restabili, a menţine
ordinea. A tulbura ordinea publică. A
încălca ordinea constituţională. A apă-
ra ordinea internă.
Orez 1. s. m. (plantă erbacee) Câmp
de orez. Cultură de orez. Paie de orez.
2. s. n. (seminţele comestibile ale
acestei plante) Orez nedecorticat. Boa-
be de orez. Mâncare cu orez. Orez cu
lapte. Ardei umpluţi cu orez. Zeamă de
orez. Făină de orez. Lucrătură în bob
de orez.
Organ 1. s. n. (parte a corpului adap-
tată unei funcţii vitale) Organe de
simţ. Organele genitale. Leziune a unui
organ. Ochiul este organul vederii. 2.
(parte componentă a unei maşini
având o anumită funcţie) Organe de
maşini. 3. (grup de persoane care în-
deplinesc o funcţie specială politică,
ştiinţifică, administrativă) Organ de
sta. Organ guvernamental. Organele de
conducere ale statului. Procuratura este
organul acuzării. 4. (fig. ziar, revistă
etc.) Organ de presă al guvernului.
Organic 1. adj. (referitor la organe
sau la organisme) Boală organică. De-
ficienţă organică. 2. (care alcătuieşte
un tot) Iată câteva dintre elementele
organice ale acestei teorii. 3. (care este
alcătuit din carbon şi din hidrogen)
Materii organice. Îngrăşăminte organi-
ce. Acizi organici. Chimie organică. 4.
adv. Instituţii organic legate între ele. A
se încadra organic în ceva. A se dezvol-
ta organic.
A (se) organiza 1. v. tr. (a face ca ceva
să funcţioneze după un plan) A orga-
niza munca, rezistenţa. A organiza un
serviciu. 2. (a pregăti o acţiune după
un anumit plan) A organiza o întâlnire,
o excursie, o expediţie, o expoziţie, o
manifestaţie publică, o masă festivă, o
serbare, o campanie publicitară. A-şi
organiza timpul, viaţa. 3. v. pron. (a-şi
controla acţiunile orientându-se după
un anumit plan) Trebuie să te organi-
zezi, sa te autodisciplinezi.
Organizare s. f. (acţiunea sau modul
de a (se) organiza) Organizarea unui
serviciu. Bună, proastă organizare. Or-
ganizarea muncii. Lipsă de organizare.
A avea spirit de organizare.
Oribil adj. (care inspiră oroare) O rană
oribilă. Un aspect oribil. O pălărie oribi-
lă. Un scris oribil. O moarte oribilă. Un
oribil măcel. Un accident oribil. Am o
oribilă durere de cap, o durere de cap
oribilă. E o vreme oribilă.
Oricare 1. pron. nehot. (orişicare) Ori-
care dintre bărbaţi. Oricare dintre noi
poate face aceasta. – Care dintre aces-
te două dicţionare vă este mai util? –
Oricare (îmi poate servi). Oricare are
mica lui taină. Spune-mi adevărul, ori-
care ar fi el. 2. adj. (indiferent care)
Oricare om. Oricare subiect poate fi
greu când nu ai învăţat nimic.
Orice 1. pron. nehot. (orişice) A iubi
mai mult, mai presus decât orice pe
lume. Orice ai zice. Orice ar fi. Orice s-
235
ar întâmpla. Dă-mi ceva, orice, să şterg
masa. Poţi zice orice. E în stare de ori-
ce. 2. adj. nehot. (indiferent ce) Orice
om. Cu orice preţ. O stofă de orice cu-
loare. Acest om, de orice naţionalitate
ar fi. Trebuie să profiţi de orice ocazie.
Oricine pron. nehot. (indiferent ce
persoană) Oricine vine, e binevenit.
Oricine vă poate spune. Oricine ar înţe-
lege. Oricine ştie cât este de greu. Ori-
cine încalcă legea. Oricine ai fi. Oricine
se gândeşte mai întâi la sine. Nu-i chiar
oricine. Nu intră la el oricine vrea. E
limpede pentru oricine. Nu vorbi cu ori-
cine, nu vorbi oricui. Trimiteţi-mi pe ci-
neva, pe oricine.
Oricând adv. (indiferent când) Poţi
veni oricând. A fi gata oricând. A fi mai
hotărât ca oricând. A spus că poţi veni
oricând.
Oricât 1. pron. nehot. (indiferent cât
în ce priveşte numărul sau cantitatea)
Oricâţi ar fi prezenţi. 2. adj. nehot. Voi
plăti oricâţi bani trebuie. Voi aştepta
oricât timp va fi necesar. Oricâţi bani ai
avea tot nu-ţi ajung. Oricâţi invitaţi ar
avea. 3. adv. Plătesc oricât. Cumperi
oricât vrei. Poţi lua oricât vrei. Oricât ai
ţipa nu te aude nimeni. Oricât aş vrea
să vă ajut...
Oricum adv. (indiferent cum, în orice
fel) Nu-i place să lucreze oricum. Ori-
cum ar fi. Oricum, e mai înţelept să re-
nunţăm la acest proiect.
Original 1. adj. (care constituie pri-
mul exemplar) Ediţie originală. 2. (care
este propriu unei persoane, nou, ine-
dit) A avea vederi, idei originale. 3.
(care iese din comun, neobişnuit) Ilus-
traţii originale. Un tânăr original. Autor,
artist original. A fi original. A avea ceva
original. 4. s. n. (fiinţă sau obiect mo-
del pentru o operă de artă) A confrun-
ta copia cu originalul. Portretul seamă-
nă mult cu originalul. Traducerea
aceasta se îndepărtează de original. În
original nu există nicio indicaţie de
acest gen.
Originar 1. adj. (care provine din...)
Ţară originară. E originar din Moldova.
Plante originare din sudul Asiei. 2. (în
forma de la început) Starea originară a
omului. Sensul originar al unui cuvânt.
Origine 1. s. f. (punct în care îşi are
începutul un lucru sau un fenomen)
Ţară de origine. Originile vieţii. Origi-
nea unei mişcări populare. A-şi avea
originea în... Nervii îşi au originea în
măduva spinării. 2. (apartenenţa prin
naştere la o anumită familie, grup so-
cial) Francez de origine. Cuvânt de ori-
gine latină. Numele, denumirea de ori-
gine. Produse de origine animală. Ele-
mente de origini variate. A fi de origine
nobilă, umilă. A purta pecetea originii.
Orizont 1. s. n. (linie care reprezintă
intersecţia aparentă a suprafeţei pă-
mântului cu bolta cerească) Orizont
aparent. Linia de orizont. A scruta ori-
zontul. A vedea, a zări ceva la orizont.
Soarele coboară la orizont. Câmpia se
întindea până la orizont. 2. (fig. sferă a
cunoştinţelor; capacitate de înţelege-
re; perspectivă) Are un orizont larg.
Os 1. s. n. (organ de bază al scheletu-
lui la om şi la animale) Oase lungi,
scurte. Os dislocat. Os rupt, fracturat.
Oasele bazinului. Boală a oaselor, de
oase. Os cu măduvă. În carne şi oase.
A avea oase mici, subţiri, mari. A-şi
rupe oasele. A-i rămâne, a-i putrezi
cuiva oasele pe undeva. A fi numai pie-
le şi oase. A fi ud până la oase. A băga
cuiva groaza, fiorii în oase. A cumpăra
carne fără oase. A scoate oasele dintr-o
bucată de carne. A arunca un os unui
câine. A roade un os. A arunca cuiva
236
un os. A obţine un os de ros. Era aşa
de slab că îi numărai oasele. O ume-
zeală îl pătrundea până la măduva oa-
selor. I-a rămas un os în gât. 2. (neam,
familie) A fi din os de domn.
Ospătar s. m. (chelner) Ospătarul le
aduse două fripturi de vacă la grătar.
Ostaş s. m. (persoană care face servi-
ciul militar) Ostaşii noştri. Tineri os-
taşi. Ostaş în uniformă. O armată de o
sută de mii de ostaşi.
A (se) otrăvi 1. v. tr. (a intoxica cu
otravă; a ucide cu otravă) A otrăvi ali-
mentele, apa, mediul înconjurător. A
otrăvi un om, un animal. Această mân-
care de ciuperci a otrăvit întreaga fami-
lie. 2. (a amărî) Neliniştea îmi otrăveşte
viaţa. 3. v. pron. (a se intoxica cu
otravă; a muri din cauza otrăvii) A se
otrăvi cu ciuperci. Această femeie s-a
otrăvit.
Oţel 1. s. n. (aliaj de fier şi carbon,
dur, rezistent şi elastic) Oţel inoxida-
bil. Oţel forjat, călit. Arme de oţel. O
voce de oţel. O privire de oţel. O inimă
de oţel. Cuţit de oţel. A căli oţelul. Are
muşchi de oţel. Mă fixa cu ochii săi de
oţel. 2. (diferite soiuri de oţel) Oţeluri
speciale.
Oţet s. n. (lichid cu gust acru folosit
în alimentaţie) Oţet de vin. Oţet farma-
ceutic, aromatic. Acru ca oţetul. A pune
oţet în salată. Oţetul este folosit drept
condiment. Vinul se transformă în oţet
în contact cu aerul.
Ou s. n. (corp organic care se formea-
ză la femelele mai multor clase de
animale şi păsări şi care conţine em-
brionul unei fiinţe din aceeaşi speţă;
corpul organic la păsări folosit ca ali-
ment; obiect în formă de ou) Ou de
găină, de raţă, de porumbel. Ou proas-
păt. Ou clocit. Ou fiert. Ou răscopt. Ouă
ochiuri. Ouă cu şuncă. Coajă de ou.
Gălbenuş de ou. A sparge ouă pentru a
face omletă. A drege un sos, o supă cu
Pace 1. s. f. (starea unei ţări care nu
este în război) Sol de pace. Porumbelul
păcii. A salvgarda pacea. A menţine
pacea. Ramura de măslin este simbolul
păcii. 2. (tratat de încheiere a unui
conflict armat) Tratat de pace. Tratati-
ve de pace. A încheia o pace onorabilă.
A semna pacea. A ratifica pacea, trata-
tul de pace. A rupe pacea. 3. (bună
înţelegere, armonie) Pacea domneşte
în această familie. A trăi în pace cu ci-
neva. A trăi în linişte şi pace unul cu
celălalt. A face pace cu cineva. Aceste
manifestări tulbură pacea. 4. (linişte
sufletească, tihnă) Pacea sufletului. O
pace adâncă stăpânea inimile. A da
cuiva pace bună. Odihnească-se în pa-
ce. Pace vouă!
Pachet 1. s. n. (unul sau mai multe
obiecte legate la un loc într-o înveli-
toare) Pachet de cafea, de bomboane.
Pachet de ţigări. Pachet de scrisori, de
ziare. Pachet de haine. Pachet poştal. A
face un pachet. A lega cu sfoară un
pachet. A trimite, a remite, a primi un
pachet. A desface un pachet. A primit
un pachet din străinătate. 2. (ansam-
blu de acţiuni, de legi, de programe)
Pachet de legi. Pachet legislativ.
Pagină 1. s. f. (Fiecare dintre cele do-
uă feţe ale unei foi dintr-o carte; cu-
prinsul, textul cuprins într-o pagină)
Paginile unui caiet. Pagină de mică pu-
blicitate. Pagini alese dintr-un scriitor.
Pagina din dreapta, fără soţ. Pagina
din stânga, cu soţ. Punere în pagină. A
rupe o pagină. A îndoi colţul paginii. A
întoarce paginile. Lipseşte o pagină.
237
ou. A unge cu ou. E ca oul. A ajuns oul
mai deştept decât găina. Învaţă oul pe
găină.
Articolul a apărut în prima pagină a
ziarului, în ultima pagină a ziarului.
Titlul se află în partea de sus a paginii.
Cartea are 500 de pagini. 2. (fig. mo-
ment, eveniment, fapt important) O
pagină glorioasă din istoria Franţei.
Pagubă 1. s. f. (daună) Pagubă mate-
rială, morală. Pagubă mică, neînsem-
nată, mare. Pagube suferite în timpul
cutremurului. A suferi o pagubă. A con-
stata, a estima pagubele. A avea o pa-
gubă însemnată de bani. A vinde în
pagubă. A lucra, a ieşi în pagubă. A nu
se alege câştigul de pagubă. A rămâne
de pagubă. Îngheţul şi grindina au pro-
vocat mari pagube culturilor. În timpul
transporturilor mărfurile au suferit mari
pagube. Paguba se ridică la… Nu e ma-
re pagubă, dacă nu vine. 2. (prejudiciu
moral) A produce cuiva o pagubă. În
paguba cuiva.
Pahar s. n. (vas mic din care se bea;
conţinutul acestui vas) Pahar cu picior.
Pahar de argint. Pahar de vin, de li-
chior, de şampanie. Paharul nenoroci-
rii. Serviciu de pahare. La un pahar de
vin. A umple paharul. A-şi turna un
pahar plin. A bea un pahar de vin. A
bea un pahar plin ochi. A goli un pahar
dintr-o dată. A da paharul peste cap,
de duşcă. A da pe gât un pahar. A
ciocni paharele. A ridica paharul în să-
nătatea cuiva. A fi bun de pahar. A in-
vita pe cineva la un pahar de vorbă. A
se îneca într-un pahar cu apă. Acum s-
a umplut paharul.
Pai 1. s. n. (la sg. tulpină a cerealelor)
A se agăţa ca de un fir de pai. Era un
grâu frumos cu paiul gros. Furnica du-
cea un pai. 2. (la pl. grămadă de ase-
menea tulpini rămase după treierat)
Paie de grâu, de ovăz, de secară. Paie
uscate. Stog de paie. Snop de paie. Şu-
ră de paie. O căruţă de paie. Coş de
paie. Pălărie de paie. Saltea de paie.
Aşternut de paie. Paie împletite. A
dormi în paie. Vitele mănâncă paie. 3.
(tub subţire din material plastic cu
care se sorb unele băuturi) A bea cu
paiul.
Palid 1. adj. (galben la faţă; pal) Figu-
ra palidă a unui convalescent. Buze
palide. A se face palid la faţă. A arăta
palid. 2. (fără strălucire; lipsit de in-
tensitate) Lumină palidă. Lumina pali-
dă a unei lumânări. Culori palide. O
palidă imitaţie.
Palmă 1. s. f. (parte interioară, puţin
adâncită a mâinii) Palma mânii. Podul,
căuşul palmei. Dosul palmei. Latul
palmei. A ghici în palmă. A cădea în
palma cuiva. Cât ai bate din palmă. 2.
(lovitură dată cu palma) O pereche de
palme. A da cuiva o palmă. A arde, a
cârpi, a trage cuiva o palmă. A-l mânca
pe cineva palmele. Îţi vine să-i iei în
palme. 3. (suprafaţă, distanţă foarte
mică) De un lat de palmă. De o palmă.
O palmă de loc. O palmă de pământ.
Spicul grâului creşte lung de-o palmă.
Pană1 1. s. f. (fiecare dintre formaţiile
epidermice la păsări care le acoperă
corpul servind la protecţia lui şi la
zbor) Pană de pasăre. Penele mari de
pe aripi. Penele din coadă. Vânat cu
pene. Pernă umplută cu pene. Penele
negre ale corbului. Smoc de pene. Uşor
ca o pană. A-şi schimba penele. A
smulge penele. Curcanul se umflă în
pene. Păsării îi cresc, îi cad penele. 2.
(podoabă făcută din una sau mai mul-
238
te pene care se poartă la pălării) Pălă-
rie cu pene. 3. (pană de gâscă cu care
se scria în trecut; stilul unui scriitor)
A pune mâna pe pană. A ţine pana în
mână. A-şi muia pana în cerneală. Sub
pana lui Eminescu limba românească a
cunoscut o remarcabilă mlădiere. 4.
(bucată de lemn sau de metal care
ajută la despicarea lemnelor) Pană de
lemn. Pana ferestrăului. A bate o pană
în lemn.
Pană2 s. f. (oprire accidentală a func-
ţionării unei maşini sau a uni vehicul)
Pană de automobil, de cauciuc. Pană
de benzină. Pană de lumină, de curent.
A rămâne în pană cu maşina. A repara
un motor în pană. A fi în pană de bani.
Panglică 1. s. f. (fâşie subţire şi în-
gustă de textile folosită ca podoabă)
Panglică de pălărie. Pachet legat cu o
panglică. Panglică de prins părul. Fun-
dă de panglică. O rochie garnisită cu
panglici. 2. (bandă îngustă având di-
verse întrebuinţări) Panglică pentru
maşina de scris.
Pansament s. n. (mijloc de a proteja o
rană) Pansament la deget. Cutie cu
pansamente. A face, a pune, a desface,
a schimba, a scoate un pansament. I-
au pus pe rană un pansament.
Pantalon s. m. (de obicei la pl. obiect
de îmbrăcăminte) Pantaloni lungi,
scurţi. Pantaloni de golf. Pantaloni de
călărie. Bretele, curea de pantaloni. Şliţ
de pantaloni. A-şi pune pantalonii. A
lua pe cineva de turul pantalonilor.
Pantof s. m. (obiect de încălţăminte)
Pantofi de piele. Pantofi de lac. Pantofi
cu şireturi. Pantofi închişi, decoltaţi.
Pantofi cu tocuri joase, înalte. Pantofi
eleganţi. Pantofi uzaţi, scâlciaţi. Pantof
cu talpa de crep. Pantofi de comandă.
Măsura pantofului. A pingeli pantofi. A
lustrui pantofi. A-şi pune pantofi. A-şi
scoate pantofii. Acest pantof vine bine.
Papuc s. m. (încălţăminte care se
poartă în casă) Papuci cu tocuri înalte.
A-şi lua papucii în picioare. A-şi târî
papucii. Era în rochie de casă şi pa-
puci.
Para s. f. (monedă veche egală cu a
suta parte dintr-un leu) A nu avea
nicio para chioară. A se afla fără nicio
para frântă. A lega paraua cu zece no-
duri. A câştiga parale bune. Nu are pa-
rale. Face multe parale. Nu căpătase
niciodată o para mai mult.
Parc 1. s. n. (loc de agrement) Parc
naţional. Aleile parcului. A se plimba în
parc. 2. (loc de staţionare mai înde-
lungată a vehiculelor) Parc de staţio-
nare cu plată. A-şi pune maşina în par-
cul de staţionare.
A parca v. tr. (a aşeza un vehicul,
pentru un timp mai îndelungat; a de-
pozita) A-şi parca maşina n faţa casei.
A parca regulamentar, neregulamentar,
pe trotuar, într-un loc interzis. A parca
materialele.
Parcare 1. s. f. (acţiunea de a parca)
Parcarea unei maşini. Parcarea unei
maşini în subsolul clădirii. A căuta un
loc de parcare. A-şi lăsa maşina la un
loc de parcare. 2. (loc rezervat staţio-
nării vehiculelor) Parcare autorizată.
Parcare subterană.
Parcă adv. (se pare că..., s-ar zice
că...) Parcă e argint. Parcă îl cunosc.
Parcă ar dormi. Parcă n-ar şti. Parcă
era o fantomă. Parcă tot aş pleca. Cum
se apucă de lucru parcă e altul.
Parte 1. s. f. (porţiune dintr-un tot,
dintr-un grup) Parte dintr-un întreg O
Parter 1. s. n. (parte a unei clădiri
parte a adunării. O parte alcool la trei
situată la nivelul solului) Locuieşte la
părţi apă. Părţile contractante. Partea
239
adversă, civilă, vătămată. Se amestecă
o parte nuci pisate cu două părţi zahăr.
Este o parte din viaţa lui. O mare parte
din timp şi-o petrece scriind, citind.
Erau vreo zece persoane, parte în pi-
cioare, parte aşezaţi. 2. (element con-
stitutiv) Prima parte. Partea întâi. Ulti-
ma parte. A treia parte din… Părţile
componente. I-am dat partea cea mai
bună A câta parte este? A face parte
din… Părţile asemănătoare ale acordu-
lui. 3. (porţiune a corpului) Părţile cor-
pului omenesc. 4. (cotă participativă la
un beneficiu) Partea cuvenită. Partea
sa de beneficiu. Părţile unei moşteniri.
A-şi cere partea. Fiecare îşi plăteşte
partea. Banii se împart în părţi egale.
Cine împarte parte-şi face. 5. (secţiu-
ne, capitol, pasaj) Părţi din roman. Păr-
ţile sonatei, ale simfoniei. 6. (loc, regi-
une, ţinut) Din partea din părţile locu-
lui. Aşa i se spune prin partea locului.
Locuieşte prin părţile Aradului. N-a
plouat prin părţile noastre. Din ce parte
a locului eşti? Din ce parte vii? 7.
(margine, extremitate, latură) Partea
dinăuntru, din interior. Partea dinafară,
din exterior. Partea luminată a lunii.
Partea însorită a grădinii. Partea hazlie
a întâmplării. Partea bună, rea a lucru-
rilor. De ambele părţi. Hârtie scrisă
numai pe o parte. Mă doare în partea
dreaptă. Fusta atârna într-o parte. Par-
tea proastă e că... 8. (direcţie, sens)
Partea carosabilă a drumului. Partea
cea mai grea a parcursului. Circulaţi pe
partea dreaptă a drumului. 9. (catego-
rie socială) Părţile sociale. 10. (soartă,
destin) N-a avut parte de copii. A avut
parte de altă soartă. N-a avut parte în
toată viaţa lui. 11. (grup, tabără) A
trece de partea cuiva. A trage pe cineva
de partea sa. A avea pe cineva de par-
tea sa. A lua, a ţine partea cuiva.
parter. Apartamentul se află la parter.
2. (parte a unei săli de spectacol cu-
prinsă între scenă şi fundul sălii) Pu-
blicul de la parter.
A participa 1. v. intr. (a lua parte la o
activitate, la o acţiune) A participa la o
întrunire, la dezbateri. A participa la un
concurs cu premii. A participa la război.
A participa la buna desfăşurare. A par-
ticipa la cheltuieli. 2. (a împărtăşi sta-
rea de spirit a cuiva) Participăm la du-
rerea pe care o încercaţi.
Pas 1. s. m. (mişcare a picioarelor
pentru a se deplasa; distanţă parcur-
să cu o asemenea mişcare) Câţiva
paşi. Pas mare, mic, uşor, greoi, apă-
sat, iute, vioi, molcom, sigur, nesigur,
şovăielnic. Un pas hotărât, hotărâtor.
Un pas înainte, înapoi. A face un pas
înainte, înapoi. A face câţiva paşi. A
merge cu paşi mari, mărunţi. A-şi în-
drepta paşii spre gară. A se opri după
câţiva paşi. 2. (mers, umblet) Pas
obişnuit, alergător, de voie. Pas caden-
ţat. Pas de dans. A merge la pas. A
merge în pas vioi. A ţine pasul. A lungi,
a întinde pasul. A schimba pasul. A
încetini pasul. A grăbi pasul. A-şi po-
trivi pasul după cineva. A-şi cumpăni
paşii. 3. (acţiune, act, întreprindere)
Un pas hotărâtor, important, necugetat,
îndrăzneţ, pripit. A întreprinde paşi. A
face un pas greşit. A bate pasul pe loc.
4. (unitate de măsură a lungimii folo-
sită în trecut) Era la câţiva paşi de mi-
ne. Locuieşte le doi paşi de aici. 5.
(urmă lăsată de picior în mers) Urma
paşilor. 6. s. n. (distanţă) Pasul filetu-
lui.
Pasăre 1. s. f. (nume dat vertebratelor
ovipare cu corpul acoperit de pene)
Pasăre de zi, de noapte. Păsări călă-
toare, migratoare. Păsări cântătoare.
Păsări acvatice. Păsări răpitoare. Pă-
sări de baltă. Păsări de curte. Păsări de
240
colivie. Pasăre rară. Colivie de păsări.
Crescătorie de păsări. A prinde o pasă-
re. A creşte păsări. A cumpăra, a vinde
păsări. 2. (carne de pasăre folosită ca
aliment) Carne, supă de pasăre. Piept
de pasăre.
Paşnic 1. adj. (care susţine pacea şi
evită conflictele; calm, liniştit) Oameni
paşnici. Cartier paşnic. Folosirea paş-
nică a energiei nucleare. A avea intenţii
paşnice. 2. Coexistenţa paşnică între
state. A soluţiona un conflict pe cale
paşnică.
A paşte 1. v. intr. (a se hrăni cu iar-
bă) Vitele pasc pe câmp. Vacile pasc pe
izlaz. Oile pasc pe coastă. 2. v. tr. (a
duce la păscut) A paşte bobocii. Copi-
lul paşte oile. 3. (a pândi, a ameninţa
pe cineva) A-l paşte pe cineva norocul,
ghinionul. A-l paşte pe cineva primej-
dia. Îl paşte moarte, un pericol. Mă paş-
te un gând.
Pat 1. s. n. (mobilă în care se doarme;
orice loc în care cineva se poate culca)
Pat de fier. Pat tare, moale. Pat de
campanie. Pat de muşchi, de frunze.
Pat de suferinţă. Piciorul patului. Capul
patului. O cameră cu un pat. O clinică
cu o sută de paturi. A face patul. A se
vârî în pat. A fi ţintuit la pat. A părăsi
patul. A scoate pe cineva din pat. A se
aşeza la pat. A boli la / în pat. Bolna-
vul trebuia să stea la pat. Patul nu era
strâns, era nestrâns. 2. (parte a unui
sistem tehnic) Patul puştii.
Pată 1. s. f. (urmă de grăsime, de
fructe etc. pe suprafaţa unui material)
Pată de grăsime, de ulei. Pată de cer-
neală, de sânge, de rugină, de murdă-
rie. Pată de culoare. A lăsa pete. A face
pete de cerneală în caiet. A se umple
de pete. A scoate petele. Pată care nu
iese la spălat. Faţa de masă e plină de
pete, e numai pete. 2. (porţiune diferit
colorată pe un fond omogen) Câine alb
cu pete negre. Pete solare. Calul are o
pată albă pe frunte. 3. (faptă reproba-
bilă, ruşine) Cazier judiciar fără pată.
Reputaţie fără pată. A arunca o pată pe
trecutul cuiva.
Patrie s. f. (ţară în care s-a născut
sau este cetăţean cineva) Patria mamă.
Patrie adoptivă. Dragoste de patrie. Om
fără patrie. Război pentru apărarea
patriei. Pentru patrie. A-şi iubi, a-şi
apăra patria. A părăsi patria. A-şi re-
nega patria.
Pază s. f. (acţiunea de a păzi) Paza
frontierelor. Om de pază. Post de pază.
Câine de pază. În paza cuiva. Paza de
noapte. Sub pază. A sta, a fi de pază.
A asigura paza. A da pe cineva în paza
cuiva. Paza bună trece primejdia rea.
Dumnezeu să vă aibă în pază.
Păcat 1. s. n (abatere de la o normă
religioasă; greşeală, vină) Păcatul
strămoşesc, originar. Cele şapte păcate
capitale. Păcat uşor, neînsemnat. Păcat
grav. Iertarea păcatelor. A comite, a
face un păcat. A cădea, a intra în pă-
cat. A-şi mărturisi păcatele. A ierta pă-
catele. A-şi răscumpăra, a-şi ispăşi pă-
catul, păcatele. Are şi el păcatele lui. N-
are decât un păcat, bea. Păcatul mărtu-
risit este pe jumătate iertat. 2. (stare a
ceea ce este imperfect, defect, cusur,
slăbiciune) E păcat că plouă tocmai
azi. Păcat că n-ai venit! Ce păcat! Păcat
de vin! 3. (năpastă, nenorocire) A-l
paşte pe cineva păcatul. A căzut păca-
tul pe el. Păcat de el, săracul!
Păcură s. f. (combustibil şi materie
primă din care se obţine motorina,
uleiuri etc.) Cazan cu păcură. Încălzire
cu păcură Negru ca păcura.
Pădure. s.f. (suprafaţă mare de teren
acoperită cu arbori; ansamblul arbori-
241
lor care cresc pe acest teren) Pădure
virgină. Pădure deasă, de nepătruns.
Pădure de răşinoase. Fagi de pădure.
Incendiu de pădure. Plantarea, exploa-
tarea pădurilor. (fig.) O pădure de ca-
targe. A se duce la pădure. A se plimba
prin pădure. A străbate, a cutreiera
pădurea. A planta o pădure. A defrişa
o pădure. A nu vedea pădurea de co-
paci. Parcă ar fi crescut în pădure. (fig.)
A căra lemne în pădure.
Pălărie s. f. (obiect folosit pentru aco-
perirea capului) Pălărie bărbătească.
Pălărie de damă. Pălărie cu pene. Pălă-
rie de fetru, de pai. A purta pălărie. A-
şi pune pălăria (pe cap). A-şi scoate
pălăria. (fig.) Jos pălăria!
Pământ 1. s. n. (planetă locuită de
oameni) Cutremur de pământ. Mărun-
taiele pământului. Buricul pământului.
La / de la capătul pământului. A face
ocolul pământului. A trăi pe pământ. 2.
(scoarţa globului terestru) A cădea la
pământ. A dormi pe pământul gol. A
privi în pământ. A ridica de la pământ.
A culca la pământ pe cineva. A face
legătura cu pământul. 3. (strat super-
ficial al globului pământesc; teren,
suprafaţă agricolă) Pământ bun, rodi-
tor, sterp, uscat, arabil, cultivat, arat,
înţelenit, necultivat, nelucrat, desţele-
nit. Pământ negru, vegetal, prăfos, bă-
tătorit, afânat, galben, ars. Pământuri
nisipoase, argiloase, calcaroase. Pă-
mânt tare, moale. Întindere de pământ.
Ridicătură de pământ. Petic de pământ.
Brazdă de pământ. Bulgăre de pă-
mânt. Surpare de pământ. Roadele
pământului. A avea pământ. A împărţi
pământul. A îngrăşa pământul. A afâ-
na pământul. Cu cât mai mult lucrezi
pământul, cu atât mai mult şi el te mul-
ţumeşte. 4. (loc, regiune, ţară) Pământ
natal, strămoşesc. Obiceiul pământului.
Păr s. m. (totalitatea firelor subţiri de
formaţie cornoasă, care cresc pe pie-
lea omului şi a mai multor animale)
Păr frumos, bogat, rar, des. Păr negru,
blond, castaniu, alb, cărunt. Păr gras,
uscat. Păr moale, mătăsos, aspru. Păr
încâlcit, ciufulit, zbârlit, neîngrijit. Păr
creţ, ondulat, buclat, inelat, cârlionţat,
ţeapăn, lins. Păr scurt şi creţ. Păr des-
pletit. Păr deschis, închis la culoare.
Păr natural, fals, artificial. Părul capu-
lui Părul din barbă, de pe faţă. Părul
din nas. Păr de capră, de cămilă. Păr
de porc. Părul din coama, coada ani-
malelor. Creşterea, căderea părului.
Smoc, şuviţă de păr. Tunsoarea păru-
lui. Clame, ace de păr. Uscător de păr.
A nu avea păr pe cap. A-i cădea, a i se
rări părul. A-şi decolora, a-şi vopsi pă-
rul. A-şi face părul. A-şi împleti, a-şi
despleti părul. A-şi pune părul pe moa-
ţe. A-şi pieptăna, a-şi aranja părul. A-şi
face părul permanent. A-şi tunde, a-şi
tăia părul. A fila părul.
A părăsi 1. v. tr. (a lăsa pe cineva, a-l
abandona) A-şi părăsi familia, soţia,
părinţii, pe cineva la nevoie. A părăsi
un loc. A-şi părăsi ţara. Bărbatul şi-a
părăsit nevasta. Toţi prietenii lui l-au
părăsit. 2. (a întrerupe o acţiune, o
îndeletnicire; a renunţa la ceva) A pă-
răsi studiul, lucrul. A părăsi scena. No-
rocul l-a părăsit. Puterile l-au părăsit.
Curajul l-a părăsit.
A (se) părea 1. v. intr. (a da impresia,
a avea aparenţa de...) Pare bolnav. Pa-
re să fie omul cel mai potrivit pentru
aceasta. Aceasta pare soluţia cea mai
bună. Se silea să pară calm. Păreţi să
nu fi dormit toată noaptea. Pare că a
uitat să vină. Pare că are 30 de ani. 2.
(a avea impresia, a crede) Îmi pare că
visez. 3. v. pron. (a avea impresia, a
crede, a-şi închipui) Se pare că a venit
iarna. Pe cât se pare ideea nu-i convi-
242
ne. Se pare că vor creşte impozitele.
Zilele mi se par lungi. Chestiunea mi se
pare suspectă. Tabloul mi se pare cu-
noscut. Comportarea mi se pare ciuda-
tă. Mi se pare că plouă. Mi s-a părut
băut. Rana nu mi s-a părut gravă. Mi s-
a părut că aud un zgomot. Mi se pare
că am făcut tot ce trebuie. Cum ţi se
pare romanul? Nu ţi se pare că ceri
prea mult? 4. (a se înşela) Ţi s-a părut.
Părere 1. s. f. (opinie, punct de vede-
re) Părere personală, rezonabilă, greşi-
tă. Părerea oamenilor, unui specialist.
Schimb de păreri. Divergenţă de păreri.
După părerea mea... A exprima o păre-
re. A-şi spune, a-şi exprima părerea în
legătură cu / despre ceva. A-şi susţine
părerea. A rămâne la părerea sa. A-şi
menţine părerea. A-şi schimba părerea.
A renunţa la părerea sa. A nu avea o
părere proprie. A fi de aceeaşi părere
cu cineva. A fi de părerea cuiva. A fi de
altă părere. A împărţi o părere, părerea
cuiva. A nu admite altă părere. A-şi
însuşi părerea cuiva. A-şi impune păre-
rea. A face un schimb de păreri. A-şi
face o părere despre cineva. A-şi da cu
părerea. A avea o părere bună, proastă
de / despre cineva. A avea o părere
foarte bună despre sine. Asta-i părerea
mea. Părerea mea este că... N-am nicio
părere. Părerea ta nu contează. Câte
capete, atâtea păreri. În această ches-
tiune părerile sunt împărţite. Sunt de
părere să luăm măsuri imediate. Vrei
să-mi cunoşti părerea? 2. (iluzie, în-
chipuire, impresie) Într-o părere.
Părinte 1. s. m. (tata şi mama. În ra-
port cu copiii) Părinţi legitimi, naturali,
adoptivi. Părinţi şi copii. Părinţii soţu-
lui. A fost ca un părinte pentru el. E
părintele acestui elev. Părinţii îngrijesc
de copii. 2. (fig. fondator, iniţiator al
unei ştiinţe, al unei mişcări culturale,
literare etc.) Einstein – părintele teoriei
relativităţii. 3. (preot) Părinţii bisericii. A (se) pătrunde 1. v. intr. (a trece
Prea Sfântul părinte. prin ceva, a străpunge, a răzbate;)
Ploaia a pătruns prin tavan. Umezeala
A-i păsa v. intr. (a simţi o nelinişte, o pătrunde prin pereţi. Ideea a pătruns în
îngrijorare) A nu-i păsa cuiva de gura mase. 2. (a face să fie auzit) Murmurul
lumii. Îmi pasă de această insultă. Fără vocilor pătrundea prin draperia uşilor.
să-i pese de urmări. Puţin îmi pasă. 3. (a intra într-un loc cu efort) A pă-
Nu-mi pasă. Nici că-mi pasă. Ce-mi pa- trunde în casă. A pătrunde în poziţia
să mie de toate astea! Ce-ţi pasă? Cui inamică. Apa pătrunde în interstiţiile
îi pasă de soarta mea? duşumelei. Vântul pătrunde prin crăpă-
turile ferestrei. 4. v. tr. (fig. a pricepe,
A (se) păstra 1. v. tr. (a ţine în sigu- a înţelege) A pătrunde ceva cu mintea.
ranţă şi în bună stare, a avea grijă
A pătrunde sensul cuvintelor. A pă-
de...) A păstra un obiect, mărfuri într-
trunde o taină a naturii. 5. (a cuprinde)
un depozit. A păstra ceva la rece. Păs-
A-l pătrunde pe cineva spaima. M-a
trează restul! Arhivele păstrează do-
pătruns frigul. Privirea lui îl pătrundea
cumente vechi. Totdeauna păstrează
ca un sfredel. Cuvintele lui m-au pă-
copia scrisorilor. Aţi putea să-mi păs-
truns. 6. v. pron. (fig. a fi cuprins, co-
traţi locul? 2. (a respecta, a nu se aba- pleşit de o idee, de un sentiment etc.)
te de la...) A păstra disciplina, ordinea S-a pătruns de acest adevăr. S-a pă-
publică. A păstra măsura. A păstra truns de importanţa acestui gest.
obiceiurile locului. A-şi păstra modul de
viaţă. A păstra proporţiile. 3. (a face să Pătură 1. s. f. (învelitoare) Pătură de
dureze, a nu lăsa să dispară, a menţi- lână. Pătură groasă. Pătură de călăto-
ne) I-a păstrat recunoştinţă veşnică. A rie. A-şi trage pătura peste cap. 2.
păstra amintirea cuiva, a ceva. Pielea (strat uniform de la suprafaţa unui
şi-a păstrat elasticitatea. 4. (a ţine as- material, a unei substanţe lichide) Pă-
cuns, a nu divulga) A păstra un secret. tură de aer. Pături stratificate. 3. (foaie
A păstra anonimatul. 5. (a pune ceva de aluat) A aşeza pături-pături. 4. (ca-
deoparte pentru altă ocazie) A păstra o tegorie socială) Pătură socială. Pătura
carte pentru cineva. A păstra provizii intelectualilor.
pentru iarnă. Păstrez o sticlă de vin
pentru ocazii speciale. 6. v. pron. (a A păţi v. tr. (a trăi un fapt neaşteptat
rămâne, a se menține) Deşi e trecută şi neplăcut) A păţi o mare ruşine. Am
de şaptezeci de ani se păstrează bine. păţit un lucru neplăcut. Nu ştiu ce am
păţit, nu sunt în apele mele. Am păţit
A păşi 1. v. intr. (a merge) A păşi în multe. A păţit-o urât de tot. Cine a păţit
vârful picioarelor. A păşi pe covor. A multe ştie multe. Vezi ce păţeşti dacă
păşi spre ieşire. Păşeşte cu grijă. A nu mă asculţi? O să păţească ca mine,
păşi cu stângul. 2. (a intra) A păşi în săracul! Ce-ai păţit, linişteşte-te! Nu
cameră. A păşi în casa cuiva. Calul pă- întârzia, altfel ai s-o păţeşti!
şeşte în arenă. A păşi pe un drum nou.
3. (a ieşi, a trece dincolo de ceva) A A (se) păzi 1. v. tr. (a supraveghea pe
păşi în stradă. A păşi peste pragul ca- cineva sau ceva) A păzi ogorul. A păzi
sei. A păşi peste calea ferată. 4. (a a se graniţa. A păzi vitele. Câinele păzeşte
apropia de o anumită vârstă) A păşit casa. Santinela păzeşte intrarea. Hoţul
în al nouăzecilea an al vieţii. 5. v. tr. A este păzit de jandarmi. Doar n-am păzit
păşi pragul casei. porci împreună. 2. (a apăra) A păzi pe
243
cineva de o primejdie, de boală. Doam-
ne păzeşte! Să ne păzească Dumnezeu
de mai rău! Păzeşte-ţi sănătatea! 3. (a
respecta, a nu încălca) A păzi legea. 4.
v. pron. (a se feri, a se apăra) A se
păzi de un pericol, de răceală. Păzeşte-
te de cel care n-are ce să mai piardă.
Pâine 1. s. f. (produs alimentar făcut
din aluat dospit) Pâine albă, neagră.
Pâine de grâu, de secară. Pâine proas-
pătă, moale, rece, tare, uscată. Pâine
integrală. Pâine fără sare. Pâine de
casă. Pâine nedospită. Pâine prăjită.
Pâine cu unt. Bucată, felie de pâine.
Aluat de pâine. Pâinea cea de toate
zilele. Colţ de pâine. Miez de pâine. A
frământa pâine. A mânca pâine goală.
2. (hrană necesară pentru trai) A
munci pentru o bucată de pâine. A câş-
tiga o pâine. A-şi câştiga pâinea în su-
doarea frunţii. 3. (slujbă) A băga, a
pune pe cineva în pâine. A-şi pierde
pâinea. A scoate pe cineva din pâine.
Pâlnie 1. s. f. (obiect de forma unui
con, folosit la turnat lichid în vase cu
gura strâmtă) A turna prin pâlnie. 2.
(nume date unor obiecte asemănătoa-
re ca formă sau ca funcţie cu pâlnia)
Pâlnie de obuz. Pâlnia telefonului. A-şi
face palmele pâlnie la gură.
A pândi 1. v. tr. (a urmări pe ascuns
pe cineva; a surprinde pe cineva sau
ceva) A pândi poştaşul. A pândi trece-
rea cuiva. Îl pândea un pericol. 2. (a
aştepta un moment prielnic pentru a
pune mâna pe ceva, pentru a acapara,
a răpi) A pândi momentul potrivit. A
pândi o ocazie bună, potrivită. Duşma-
nul pândea momentul să ne atace. 3.
(a urmări gesturile cuiva pentru a-i
ghici sau a afla gândurile) Îi pândea
cel mai mic gest. A pedepsi v. tr. (a aplica o pedeapsă;
a condamna) A pedepsi neobrăzarea
Pântece 1. s. n. (abdomen) Pântecele
cuiva. Legea pedepseşte pe cel vinovat,
omului. Pântecele unui animal. A avea
infracţiunea. Fapta aceasta este pe-
244
un pântece mare. A avea pântecele gol,
lipit de coaste. 2. (stomac) Cu pântece-
le lipit de coaste. A avea pântecele plin.
A se închina pântecului. A avea dureri
de pântece. Pântecele se satură, dar
ochii niciodată. 3. (partea bombată a
unor obiecte) Pântecele sticlei. Pântece-
le şlepului. Pântecele pământului, al
muntelui. 4. (uter) Din pântecele ma-
mei. Rodul pântecului său.
Pânză 1. s. f. (ţesătură din care se
confecţionează albituri de corp, de pat
etc.) Pânză subţire, groasă. Pânză de
in, de cânepă, de bumbac. Pânză albi-
tă. Pânză de sac, de saltea, de cearşaf.
Pânză de cort. Pânză cauciucată. Pân-
ză de păianjen. A ţese pânza. (fig.) A
zări ca printr-o pânză. A avea ochii
acoperiţi de o pânză de lacrimi. 2. (ta-
blou pictat pe pânză) Pânzele pictorilor
flamanzi. 3. (bucată mare de ţesătură
deasă, rezistentă, fixată de vergelele
catargelor unei nave) Barcă, corabie cu
pânze. Cu toate pânzele sus. A ridica,
a strânge pânzele. 4. (tăişul metalic al
unor instrumente) Pânza coasei, a fe-
restrăului.
Pedeapsă 1. s. f. (sancţiune aplicată
celui care a săvârşit o greşeală) Pe-
deapsă uşoară, aspră. Pedeapsă
exemplară. Pedeapsă corporală. Pe-
deapsă şcolară. Pedeapsă disciplinară.
Pedeapsă cu închisoarea, cu moartea.
Drept pedeapsă pentru crima săvârşi-
tă. A da, a aplica o pedeapsă. A stabili
o pedeapsă. A condamna pe cineva la
pedeapsa cu moartea. A-şi ispăşi pe-
deapsa. A risca o pedeapsă. Drept pe-
deapsă i s-a reţinut permisul de condu-
cere. 2. (suferinţă, fizică sau morală,
chin) Mare pedeapsă pe capul meu!
depsită cu închisoarea. Copilul a fost
pedepsit să nu iasă din casă. Va fi pe-
depsit pentru trufia lui. Ce am făcut de
m-a pedepsit Dumnezeu?
Penibil adj. (jenant, supărător) Situa-
ţie penibilă. Îmi este penibil să intru
acum în sală. Vorbitorul a fost de-a
dreptul penibil.
Pensie s. f. (sumă de bani care se
acordă lunar de către stat persoanelor
care nu mai lucrează, pentru limită de
vârstă sau pentru invaliditate) Pensie
de bătrâneţe. Pensie de urmaş. Pensie
lunară de 200 de lei. Vârsta de pensie.
Ieşire la pensie. A avea dreptul la pen-
sie. A acorda, a plăti pensii. A ieşi la
pensie. A fi la pensie. A scoate pe cine-
va la pensie. Ce pensie aveţi?
Perdea 1. s. f. (obiect confecţionat din
dantelă, pânză, stofă etc., care se
atârnă la fereastră) Perdea de fereas-
tră. Uşă acoperită cu perdele. A trage
perdelele. A da perdeaua la o parte. A
pune perdele uşoare la ferestre. 2. (fâ-
şie de pădure) Perdea de copaci. Per-
dea forestieră.
Pereche 1. s. f. (cuplu de persoane,
de animale, de obiecte) O pereche po-
trivită, nepotrivită. O pereche de turtu-
rele. O pereche de pantofi, de ciorapi. O
pereche de palme. O pereche de cai. O
pereche de dansatori. A fi fără pere-
che. A nu-şi afla perechea. Ţi-am găsit
perechea. Unde ţi-e perechea? 2. (obi-
ect compus din două părţi identice) O
pereche de ochelari. O pereche de pan-
taloni. O pereche de ochi.
Perete 1. s. m. (element de construc-
ţie care separă un spaţiu în interior şi
spre exterior) Perete interior, exterior.
Pereţii casei. Perete de scânduri, meta-
lic. Perete de sticlă. Pereţi crăpaţi. Între
patru pereţi. A locui perete de perete cu
245
cineva. A deschide uşa de perete. (fig.)
A se da cu capul de pereţi. A vorbi la
pereţi. Peretele care despărţea cele do-
uă camere era subţire. Pereţii au
urechi. 2. (masiv muntos cu o parte
verticală, dreaptă) Perete stâncos. Pe-
retele muntelui. 3. (parte a unui obi-
ect, a unui sistem tehnic care separă
ceva) Pereţii vasului. 4. (membrană a
unei cavităţi a corpului) Peretele ab-
dominal.
Perfect 1. adj. (fără defect, excelent,
desăvârşit) Frumuseţe perfectă. Purta-
re perfectă. Ţinută, execuţie perfectă.
Om perfect. Diplomat perfect. Crimă
perfectă. 2. adv. (deplin, complect) A
cunoaşte perfect limba română. A fi
perfect fericit. E perfect adevărat.
A (se) perfecţiona 1. v. tr. (a îmbogăţi
calitativ, a desăvârşi) A perfecţiona
tehnica. A perfecţiona un instrument.
A-şi perfecţiona gustul. A perfecţiona o
operă. 2. v. pron. Modelele de lucru se
perfecţionează.
Pericol s. n. (primejdie) Pericol de
moarte. Pericolul terorismului. A pune
în pericol. A se afla în pericol. A se ex-
pune unui pericol. A înlătura un pericol.
A înfrunta un pericol. A nesocoti un pe-
ricol. A scăpa de un pericol. A fi în afa-
ră de pericol. A fi în afara oricărui peri-
col. Îl ameninţă un mare pericol. Nu e
niciun pericol să ne surprindă.
Periculos adj. (care prezintă pericol)
Situaţie periculoasă. O acţiune pericu-
loasă. Un salt periculos. Un loc pericu-
los. Curbă periculoasă. Un nebun peri-
culos. Un adversar periculos. Boală
periculoasă. Tendinţe periculoase. A
aborda un subiect periculos. Te aventu-
rezi pe un teren periculos. E periculos
să călătoreşti noaptea.
Perie s. f. (obiect care serveşte la cu-
răţat hainele, încălţămintea etc.) Perie
de cap, de dinţi, de unghii, de pantofi,
de haine. Perie de parchet. Perie circu-
lară. Perie de sârmă. Păr ca peria. Pe-
rie mobilă. A da cu peria.
Perioadă s. f. (fază, răstimp, epocă)
Perioada dintre cele două războaie. O
perioadă de doi ani. O perioadă revolu-
ţionară.
Permanent 1. adj. (care există, du-
rează, se petrece fără întrerupere) Ex-
poziţie permanentă. Elemente perma-
nente. Trăsături permanente. Ondulaţie
permanentă. Control permanent. Comi-
sie permanentă. Corespondent, trimis
permanent al unui ziar. 2. (care funcţi-
onează neîntrerupt o perioadă de timp
determinată) Armată permanentă. 3. s.
n. (tratare specială a părului pentru
ca onduleurile să dureze) A face un
permanent la coafor.
Permis s. n. (autorizaţie scrisă pentru
exercitarea anumitor drepturi) Permis
de conducere. Permis de vânătoare, de
pescuit. Permis de şedere într-o ţară
străină. Permis de liberă circulaţie.
Permis de liberă trecere. Permis de în-
humare. Permis de navigaţie. Permis
de tranzit. Permis de transportat măr-
furi fără taxă vamală.
A(-şi) permite 1. v. tr. (a încuviinţa, a
îngădui) A permite vânzarea unui do-
meniu. A permite găzduirea cuiva. Mij-
loacele nu-mi permit să fac această
călătorie. Nu permit să mi se vorbească
pe acest ton. Permiteţi-mi să vă prezint
pe prietenul meu. Profesorul i-a permis
să nu vină la acest curs. Crede că îi
este permis orice. Vă este permis să
aveţi altă părere. 2. (a-îndrăzni) Mi-am
permis să vă deranjez. Îşi permite cam
multe.
246
Pernă s. f. (obiect de diferite forme,
confecţionat din diferite materiale, pe
care omul îşi pune capul când se cul-
că) Pernă moale. Pernă de puf. Pernele
de pe divan. Faţă de pernă. A sta pe o
pernă. A pune unui bolnav o pernă sub
cap.
Peron 1. s. n. (platformă amenajată în
gări pentru a uşura urcarea şi coborâ-
rea călătorilor din vagoane) Peron de
gară. Bilet de peron. Peron acoperit. 2.
(platformă acoperită, uneori decorată
cu motive ornamentale, situată în faţa
intrării principale a unei clădiri) Vila
are un peron cu trepte de marmoră.
Persoană 1. s. f. (fiinţă omenească,
individ) Persoană cunoscută, importan-
tă, inteligentă, capabilă, periculoasă,
dubioasă. O tânără persoană. Persoa-
nă interpusă. Umila mea persoană.
Demnitatea persoanei. 20 de kg. bagaj
de persoană. Câte două bucăţi de per-
soană. A face caz de propria-i persoa-
nă. A fi foarte mulţumit de propria-i
persoană. Familia lui se compune din 4
persoane. Directorul a venit în persoa-
nă. El e, în persoană. Este zgârcenia în
persoană. Cine-i persoana? 2. (om sau
organizaţie privite ca subiecte de
drepturi şi de obligaţii) Persoană fizi-
că, juridică. 3. (categorie gramaticală)
Povestire la persoana întâi.
Personaj 1. s. n. (persoană care înde-
plineşte un rol într-o acţiune a unei
opere literare) Personaj istoric. Perso-
najele unei piese de teatru, unui ro-
man. Personajele acţiunii. A se crede
un personaj foarte important. A intra în
pielea unui personaj. 2. (personalitate)
Un personaj ciudat.
Personal 1. adj. (care aparţine sau
este caracteristic unei persoane) Inte-
rese personale. Preocupări personale.
Stil personal. Răspundere personală.
Proprietate personală. Viaţă personală.
2. s. n. (tren de persoane care are o
viteză mai mică decât un accelerat şi
opreşte în toate staţiile) Personalul de
Braşov. La ora 9 trece personalul. 3.
(totalitatea persoanelor care lucrează
într-o instituţie sau întreprindere)
Personalul muncitor. Plasarea persona-
lului. Personal de conducere. Personal
de deservire. Personal în subteran şi la
suprafaţă. Personalul didactic. Perso-
nalul medical. Personal de întreţinere.
Personal terestru. Personalul firmei.
Şeful serviciului personal. Doamna a
concediat tot personalul. 4. adv. (di-
rect, nemijlocit) A cunoaşte personal
pe cineva. A se ocupa personal de ce-
va. Personal cred că are dreptate.
Personalitate 1. s. f. (ceea ce indivi-
dualizează o persoană, deosebind-o de
alta) Personalităţi proeminente ale vieţii
publice. Cultul personalităţii. A avea
personalitate. A fi lipsit de personalita-
te. A fi o personalitate. 2. (persoană cu
contribuţii valoroase într-un domeniu)
Personalitate marcantă.
Perspectivă 1. s. f. (arta de a repre-
zenta prin desen, pe o suprafaţă pla-
nă, obiectele din spaţiu) Perspectivă
de sus în jos. Legile perspectivei. 2.
(punct de vedere) A privi ceva dintr-o
altă perspectivă. Problema trebuie ana-
lizată dintr-altă perspectivă. 3. (prive-
lişte) O frumoasă perspectivă. De aici
ai o perspectivă minunată asupra mun-
telui. 4. (posibilitate) Perspectivă lumi-
noasă. O frumoasă situaţie în perspec-
tivă. A avea perspective strălucite. A
deschide noi perspective. A nu vedea
nicio perspectivă.
Peşte 1. s. m. (clasă de vertebrate ac-
vatice) Peşte de apă dulce, de mare, de
râu. Peşti migratori. Peşte zburător.
Peşte ferestrău. Peşte sărat, afumat.
Peşte fript. Înotătoare de peşte. Solz de
247
peşte. Untură de peşte. Mut ca un peş-
te. A curăţa un peşte de solzi. A se du-
ce la peşte. A se simţi ca peştele în
apă. A tăcea ca peştele. A fi cu borşul
la foc şi cu peştele în iaz. Peştele cel
mare înghite pe cel mic. Cu peştele mic
prinzi peştele mare. Nu e peşte fără
oase. Peştele de la cap se-mpute. Asta-
i altă mâncare de peşte. 2. (bărbat în-
treţinut de o femeie) Acest bărbat este
un peşte.
Petic 1. s. n. (bucată dintr-o ţesătură,
piele, hârtie etc. cu care se repară un
obiect de îmbrăcăminte sau încălţă-
minte) Un petic de hârtie. Haină numai
petice. A pune un petic la haină. A pu-
ne un petic la un cauciuc. A pune petic
de / lângă petic. A curge peticele de pe
cineva. 2. (suprafaţă mică de teren)
Un petic de pământ. Un petic de pădu-
re.
A (se) petrece 1. v. tr. (a trăi undeva,
un anumit timp, într-un anumit timp)
A-şi petrece vacanţa la mare. A-şi pe-
trece noaptea citind. 2. (a conduce, a
însoţi pe cineva o porţiune de drum) A
petrece pe cineva la gară. A petrece pe
cineva până acasă. A petrece pe cineva
o bucată de drum. A petrece pe cineva
cu ochii, cu privirea. 3. (a trece ceva
prin..., pe sub..., printre) A petrece aţa
prin ac. A petrece hăţurile pe după gâ-
tul calului. A petrece o parte a paltonu-
lui peste alta. 4. v. intr. (a se distra)
Am petrecut bine la prietenii mei. Au
petrecut până la ziuă. 5. v. pron. (a
avea loc, a se întâmpla) De la plecarea
lui s-au petrecut multe lucruri. Toate
câte s-au petrecut au fost date uitării.
Nimeni nu putea ghici ce se petrece în
sufletul ei.
Piatră 1. s. f. (corp mineral dur şi so-
lid) Piatră pentru construcţii, de talie.
Piatră cioplită. Piatră de moară. Piatră
de scăpărat. Piatră de ascuţit. Piatră de
var. Piatră funerară. O grămadă de
pietre. Tăietor de piatră. Carieră de pia-
tră. O lovitură de piatră. O ploaie de
pietre. Un drum plin cu pietre. O pâine
tare ca piatra. Epoca de piatră. La o
aruncătură de piatră. A ciopli, a şlefui,
a sparge piatra. A pune piatră peste
piatră. A nu rămâne piatră peste pia-
tră. A arunca cu pietre în cineva. A-i
atârna cuiva o piatră de gât. A fi tare
ca piatra. A avea o inimă de piatră. A
avea o piatră în loc de inimă. A omorî
cu pietre. E ger de crapă pietrele. A
avea o piatră în pantof. Piatra se sfar-
mă. Nimic nu creşte în piatra asta. Fu-
ge de scapără pietrele. 2. (mineral va-
loros de diferite culori folosit la bijute-
rii) Piatră preţioasă, scumpă. A monta
o piatră preţioasă. Piatra străluceşte,
face ape. Rochia era cusută cu fir de
aur şi cu pietre scumpe. 3. (grindină) A
bătut piatra, a distrus legumele 4. (cal-
cul (renal, biliar etc.) Piatră la rinichi,
la ficat. A suferi de pietre la rinichi.
Piaţă 1. s. f. (loc amenajat unde se
vând diferite produse mai ales agroa-
limentare) Piaţă centrală, de alimente,
de legume, de cereale, de flori. A face
piaţa. 2. (loc public deschis unde se
întretaie mai multe străzi) Piaţa Marii
Adunări Naţionale. 3. (convenţia de a
cumpăra şi a vinde) Piaţă internă, ex-
ternă, mondială. Piaţa Comună
Pic 1. s. n. (picătură, strop) Picuri de
rouă, de ploaie. 2. (cantitate mică din
ceva, fărâmă) Un pic de pâine, de lap-
te, de vin, de oţet. Un pic de sare, de
piper. Niciun pic de viaţă. Un pic de
ironie. Fără pic de ruşine. A adăuga un
pic de sare. A nu înainta, a nu da îna-
poi niciun pic. A avea un pic de noroc.
În vocea ei era un pic de nelinişte. N-
are nici(un) pic de bun simţ. Nu e nici
pic de îndoială. O plictisisem un pic.
248
Este un pic obosită. E un pic cam mult.
Un pic de răbdare!
A pica 1. v. intr. (a cădea de la oare-
care înălţime) Copilul a picat din pat.
2. (a cădea în picături) Ploaia pică de
pe crengi. Sudoarea îi pică de pe frun-
te. Dacă nu curge, tot pică. 3. (a se
desprinde din locul său; a cădea) Pică
frunza. Fructele coapte picau din pom.
4. (a-şi pierde poziţia verticală; a că-
dea întins la pământ) A pica pe scară.
A pica în genunchi înaintea cuiva. S-a
împiedicat şi a picat. 5. (a nu reuşi la
un examen) A pica la examen. 6. (a
sosi pe neaşteptate) A pica bine, rău. A
pica la vreme, la timp, la ţanc. A pica
pe neaşteptate. A pica din cer, din lu-
nă. Trebuie să pice din moment în mo-
ment. 7. (a câştiga ceva ocazional) A-i
pica ceva în mână. A pica ca musca în
lapte. Chestia asta i-a picat foarte rău.
8. (a se nimeri) Ziua ei pică într-o joi.
Picătură 1. s. f. (strop dintr-un lichid)
O picătură de apă, de vin, de ulei, de
sânge. Picătură cu picătură. A bea pâ-
nă la ultima picătură. A lupta până la
ultima picătură de sânge. A semăna ca
două picături de apă. Cad primele pică-
turi. E picătura care a umplut păharul.
E ca o picătură de apă în mare. 2.
(medicament administrat bolnavului
sub formă de picături) Cinci picături pe
zi. Ţi-ai luat picăturile?
Picior 1. s. n. (membru inferior care
susţine corpul şi serveşte la mers) Pi-
cior mic, mare. Picioare strâmbe. Picior
de lemn. Piciorul calului. Talpa picioru-
lui. A avea picior frumos, fin. A merge
în vârful picioarelor. A pune piciorul pe
pământ. A bate din picior. A face cuiva
semne cu piciorul. A avea bătături la
picior. A fi în picioarele goale. A străba-
te ţara cu piciorul. A-şi scrânti piciorul.
A şchiopăta de piciorul drept. A te du-
rea piciorul. A-şi rupe, a-şi fractura pi-
ciorul. A sta picior peste picior. A
şchiopăta uşor de un picior. A-şi şterge
picioarele de ştergător. A-i fi frig la pi-
cioare. A avea plumb în picioare. A nu
se mai ţine pe picioare de oboseală. A
ţi se tăia picioarele. A-şi dezmorţi pi-
cioarele. A se clătina pe picioare. A căl-
ca pe cineva pe picior. A săruta picioa-
rele cuiva. Pisica are patru picioare. 2.
(parte a unor obiecte care seamănă ca
formă cu piciorul) Piciorul mesei, al
patului. Pahar cu picior. S-a rupt picio-
rul paharului. 3. (element al unei con-
strucţii care serveşte la susţinerea ei)
Piciorul unui turn, unei coloane. 4.
(partea de jos) Piciorul muntelui, dealu-
lui. Satul este aşezat la piciorul munte-
lui. 5. (unitate veche de măsură pen-
tru lungime) O lungime de şase picioa-
re.
Pictură s. f. (lucrare artistică executa-
tă de un pictor) Pictură în ulei, cu
acuarele. Pictură murală, abstractă,
figurativă. Pictură de lemn. E o pictură
superbă.
Piedică 1. s. f. (obstacol) O piedică
neaşteptată, de netrecut. Piedici în ac-
tivitatea noastră. A întâlni piedici. A se
izbi de piedici. A pune piedici. A înlătu-
ra piedicile. Au fost unele mici piedici.
Piedicile care au survenit m-au oprit să
scriu această carte. Dacă se iveşte vreo
piedică. Nu văd nicio piedică în aceas-
ta. 2. (frânghie sau lanţ cu care se
leagă picioarele de dinainte ale cailor,
pentru a-i împiedica să fugă) A pune
piedica unui cal. Calul şi-a rupt piedi-
ca.
Piele 1. s. f. (membrană care acoperă
corpul omului şi al multor animale)
Piele fină, subţire, aspră, zgrunţuroa-
să. Piele uscată, grasă, unsuroasă, în- A (se) pierde 1. v. tr. (a nu mai fi în
creţită, ridată, întinsă, netedă. Piele posesia unui lucru care îţi aparţinea;
crăpată. Boală de piele. 2. (pielea ju- a rămâne fără…) A-şi pierde banii, sti-
puită de pe un animal prelucrată) Pie- loul, un inel, portofelul. A pierde bani
249
le de oaie, de capră, de căprioară. Piele
crudă, neprelucrată. Cordon de piele.
Mănuşi de piele. A jupui de piele. A
tăbăci, a prelucra, a finisa pielea. A
vinde pielea ursului din pădure.
Piept 1. s. n. (parte superioară a
trunchiului la om şi la animale; organ
din interiorul cavităţii toracice) Coşul
pieptului. Pieptul calului. Buzunar de la
piept. A avea un piept puternic. A-şi
umfla pieptul. A strânge la piept. A ţine
la piept. A simţi o greutate în piept. A
se bate cu pumnii în piept. A lupta
piept la piept. A muri de o boală de
piept. 2. (carne de la pieptul unor ani-
male folosită ca aliment) Piept de pui,
de gâscă, de viţel. 3. (fig. coastă) Piep-
tul dealului. 4. s. m. la sg. (sân, ma-
melă) O doamnă cu piept frumos. Are
un piept frumos. A pune copilul la
piept. 5. (parte a unei haine care aco-
peră pieptul) Piept de cămaşă. Cămaşă
brodată la piept.
A (se) pieptăna 1. v. tr. (a aranja cu
pieptenele) A-şi pieptăna părul, barba.
A pieptăna coama unui cal. (fig.) L-au
pieptănat bine. A pieptăna un text, o
frază. 2. (a curăţa de impurităţi) A
pieptăna cânepă, lână. 3. v. pron. (a-şi
aranja părul cu pieptenele) A se piep-
tăna în faţa oglinzii. A se pieptăna cu
cărare în mijloc, la dreapta.
Pieptene 1. s. m. (obiect de toaletă
care serveşte la pieptănat părul) Piep-
tene de buzunar. Pieptene de os. Piep-
tene ştirbit. Pieptene rar, des. A-şi da
cu pieptenele. 2. (unealtă cu dinţi de
metal care se foloseşte la pieptănatul
fibrelor textile) Pieptene pentru lână.
Pieptene de ţesătorie.
într-o afacere. A pierde întreaga avere.
A-şi pierde locul, postul. A-şi pierde
vocea, vederea. A-şi pierde viaţa. viaţa.
A-şi pierde pofta de mâncare. A-şi
pierde pofta de viaţă. A-şi pierde cu-
noştinţa, simţirea. A-şi pierde firul, şi-
rul gândurilor. A-şi pierde minţile. A-şi
pierde cumpătul, stăpânirea de sine,
sângele rece. A-şi pierde încrederea,
credinţa, răbdarea. A pierde curajul,
speranţa. A-şi pierde prestigiul. A-şi
pierde puterile. A nu avea nimic de
pierdut. 2. (a rămâne fără un organ, o
parte a corpului) Şi-a pierdut un picior
în accident. 3. (a fi separat de cineva
prin moarte) A pierde un prieten. Şi-a
pierdut fiul pe front. Şi-a pierdut soţul
acum un an. 4. (a suferi o înfrângere)
A pierde războiul, o bătălie, o întrecere,
un joc, un proces. A pierde un rămă-
şag. 5. (a nu ajunge la timp) Am pier-
dut trenul. A pierde o întâlnire. 6. (a
folosi în mod neraţional) A-şi pierde
timpul, vremea. A pierde o ocazie. A
pierde prilejul. Am pierdut o zi întreagă
cu aceasta. Nu-i timp de pierdut. Nu
pierde timpul! 7. v. pron. (a dispărea)
A se pierde în mulţime. A se pierde în
depărtare. A se pierde în negura timpu-
rilor. S-a pierdut în întuneric. Drumul
se pierde în pădure. Trenul se pierde în
depărtare. 8. (a se rătăci, a greşi di-
recţia de mers) A se pierde într-un labi-
rint. A se pierde în presupuneri. Copilul
s-a pierdut de mama sa în aglomeraţie.
9. (a se emoţiona) A se pierde cu firea.
Pierdere 1. s. f. (faptul de a pierde)
Pierderi materiale. Pierderea unui
drept. Pierderea independenţei. Pierde-
re de căldură. O mare pierdere de vre-
me. Pierderea unei rude. Pierderea
războiului, bătăliei. A suferi o pierdere.
A observa prea târziu pierderea unui
lucru. Aceasta înseamnă pierdere de
timp. 2. (pagubă materială cu care se
soldează o activitate economică) A
250
avea, a suferi o pierdere. A lucra în
pierdere. A se vinde în pierdere. A fi în
pierdere. A compensa o pierdere. A su-
porta pierderile. 3. (pagubă de vieţi
omeneşti) Duşmanul a suferit mari
pierderi.
A pieri 1. v. intr. (a muri de o moarte
violentă) A pieri în luptă. A pieri pe ma-
re. Un imperiu care a pierit. Vaporul a
pierit în valuri. 2. (a se face nevăzut) A
pierit în noapte. A pierit ca prin farmec.
Piei din ochii mei. 3. (a lua sfârşit, a
înceta să se mai manifeste) Lucrul rău
nu piere. Mi-a pierit pofta să mai în-
cerc. Toate iluziile mele au pierit. Acest
obicei a pierit.
Piersică s. f. (fructul comestibil al
piersicului) Sâmbure de piersică. Piele
ca piersica. Obraz ca piersica.
Piesă 1. s. f. (element component al
unui mecanism, al unei instalaţii) Pie-
să de schimb. Piesă de asamblare. Pie-
sele motorului. 2. (fiecare dintre actele,
documentele cuprinse într-un dosar)
Piesă la dosar. 3. (fiecare dintre obiec-
tele de îmbrăcăminte care fac parte
dintr-un ansamblu vestimentar) Cos-
tum cu trei piese. 4. (obiect de valoare,
făcând parte dintr-o colecţie, expus
într-un muzeu) O piesă de muzeu. 5.
(operă dramatică) Piesă de teatru. 6.
(compoziţie muzicală) O piesă vocal
instrumentală. 7. (obiect separat) Piesă
de şah.
Piper s. m. (plantă cu fructul foarte
picant, folosit drept condiment) Piper
boabe, pisat. Piper alb. Râşniţă de pi-
per. A pune sare şi piper în mâncare. A
condimenta cu piper.
A pisa 1. v. tr. (a preface în praf, a
face pudră) A pisa zahăr, sare, piper. A
pisa vopsele. 2. (fig. a cicăli, a plictisi)
A pisa pe cineva.
Pisică s. f. (animal domestic cu corpul
acoperit cu blană şi cu gheare ascuţi-
te) O pisică albă, tigrată. Pisică de cur-
te. Pisică de angora, siameză. Pisică
sălbatică. Pisică ce vânează şoareci.
Gheară de pisică. A fi calin ca o pisică.
A se juca ca pisica cu şoarecele. Pisica
miorlăie, miaună, toarce. Pisica l-a zgâ-
riat. Noaptea toate pisicile sunt negre.
A pişca 1. v. tr. (a ciupi) L-a pişcat de
braţ. 2. (a înţepa) A fi pişcat de un ţân-
ţar. 3. (a înţepa limba, fiind prea con-
dimentat) Apa gazoasă pişcă. 4. (a
provoca o senzaţie neplăcută, dure-
roasă) Gerul pişcă.
Plan 1. s. n. (reprezentarea grafică, la
o anumită scară, a unui teren, a unei
construcţii) Plan orizontal, vertical, în-
clinat. Planul unei construcţii. Planul
oraşului. 2. (proiect, program de lu-
cru; schemă a unei lucrări ştiinţifice,
literare) Plan de muncă. Plan cincinal.
A face planuri de viitor. 3. (depărtare
relativă a părţilor unui tablou; apropi-
ere sau depărtare a unui obiect faţă
de aparatul de filmat) Prim plan. A fi, a
sta, a pune pe primul plan. A pune pe
acelaşi plan. 4. adj. (care este neted)
Suprafaţă plană. Oglindă plană. Geo-
metrie plană.
A (se) plasa 1. v. tr. (a aşeza ceva
într-un anumit loc, într-un anumit
spaţiu) A plasa pe cineva la masă. A
plasa santinele, paznici, poliţişti la toa-
te ieşirile. A plasa pe cineva într-o sluj-
bă. A plasa un obiect într-o vitrină. 2.
(a spune la momentul potrivit) A plasa
o vorbă, o aluzie, o glumă. 3. (a vinde)
A reuşit să plaseze câteva enciclopedii.
4. (a investi într-o afacere) A-şi plasa
banii, economiile. 5. v. pron. (a se si-
tua pe o anumită poziţie, a lua atitu-
dine) A se plasa lângă uşă, în ultimul
rând al sălii. A se plasa pe primul loc.
A se plasa pe poziţii progresiste.
251
Plasă 1. s. f. (împletitură rară din care
se fac diferite obiecte) Plasă de pescu-
it. Plasă de prins fluturi. Plasă pentru
păr. Plasă de cumpărături. Plasă de
sârmă. Ochiurile plasei. A-ţi pune ba-
gajele în plasă. A întinde, a pune o pla-
să. 2. (fileu la diferite jocuri sportive)
A trimite mingea în plasă. 3. (pânza
păianjenului) Plasa păianjenului.
Plată 1. s. f. (ceea ce se plăteşte cuiva
pentru munca depusă) Plata impozitu-
lui, a chiriei. Plata unei datorii. Plată în
bani, în natură. Plată pentru serviciile
prestate. Termen de plată. Zi de plată.
Foaie de plată. A cere o plată. Cu plată
sau gratuit? A fi bun, rău de plată. A-şi
lua, a-şi primi plata. 2. (recompensă
pentru fapte bune; pedeapsă pentru
fapte rele) Nicio faptă fără plată.
A(-i) plăcea 1. v. intr. (a produce cui-
va o impresie favorabilă) Vrea să placă
cu orice preţ. Are totul ca să placă. Fe-
lul ei de a fi îmi place. 2. (a avea un
sentiment de iubire faţă de o persoană
de sens opus) A-i plăcea cuiva o fată.
Îmi place Maria. 3. (a fi pe plac) Îmi
place acest tablou. Îi place acest spec-
tacol. Filmul a plăcut tuturor. Aparta-
mentul acesta îmi place. Îi place cioco-
lata. Această mâncare nu-mi place. Îmi
place să citesc. Ţi-a plăcut? 4. (a vrea,
a dori) Cumpăr ce-mi place. Fac ce-mi
place. Mi-ar plăcea să plec la Paris. Mi-
ar plăcea să vii cu mine. Îmi place să
cred că...
Plăcere 1. s. f. (bucurie, mulţumire,
satisfacţie, încântare) Plăcerea de a
citi. Pentru plăcerea sa personală. De
plăcere. Cu plăcere, fără plăcere. A fa-
ce cuiva plăcere. A găsi o plăcere în a...
A simţi plăcere. Avem plăcerea de a vă
anunţa... 2. (divertisment, distracţie)
Călătorie de plăcere. A gusta din plăce-
rile vieţii. A duce o viaţă de plăceri. Fi-
ecare vârstă îşi are plăcerile ei. Ce plă-
cere!
Plăcut adj. (care place, agreabil, sim-
patic) Un om plăcut. Un chip plăcut.
Amintiri plăcute. Sejur plăcut. O casă
plăcută. Plăcut la vedere. A fi plăcut la
înfăţişare.
A plăti 1. v. tr. (a răsplăti cu bani o
muncă efectuată, un serviciu prestat)
A plăti cu bani, în natură. A plăti din
buzunarul său. A plăti cu ora, cu ziua,
cu săptămâna, cu luna. A plăti întreaga
sumă dintr-o dată. A plăti scump. A
plăti bani grei. A plăti până la ultimul
ban. A-şi plăti salariaţii. A plăti la sfân-
tul aşteaptă, la paştele cailor. Până la
urmă a trebuit să plătească. 2. (a achi-
ta contravaloarea unui bun, a unei
consumaţii) A plăti chiria, marfa, con-
sumaţia. A obţine ceva fără ca să plă-
teşti. 3. (a achita o taxă, un impozit, o
datorie) A plăti datoria, impozitele. A fi
plătit prin cec. A plăti cu bani gheaţă. A
plăti în valută străină. A plăti în rate. 4.
v. intr. (a valora, a preţui) O meserie
plăteşte cât o moşie. Ştiu eu cât plăteş-
te. Aşa ceva plăteşte mult. Nu plăteşte
nici cât o ceapă degerată.
A (se) plânge 1. v. intr. (a vărsa la-
crimi) A plânge de bucurie, de durere,
de ciudă. A plânge cu lacrimi cât pum-
nul, de mama focului. A plânge în ho-
hote. A plânge pe umărul cuiva. E gata
să plângă. Cu un ochi plânge, cu altul
râde. A-i plânge cuiva de milă. A plâns
până i-au secat lacrimile. E într-un hal
de plâns. E de plâns, nu e de râs. 2. v.
tr. (a jeli pe cineva; a fi îndurerat pen-
tru un bun pierdut) Părinţii îşi plâng
fiul. 3. v. pron. (a-şi arăta nemulţumi-
rea, durerea, necazul) A se plânge tu-
turor. A se plânge la poliţie. A se plân-
ge împotriva cuiva. Se plânge că l-au
acuzat pe nedrept. Trebuie să ştii să
252
suferi fără să te plângi. De ce te
plângi?
A (se) pleca 1. v. intr. (a se duce un-
deva, părăsind un loc, o persoană) A
pleca de acasă. A pleca la şcoală, în
călătorie. A pleca pe jos, cu bicicleta, cu
maşina, cu trenul. A pleca în Franţa. A
pleca în graba mare. A plecat ca din
puşcă. A pleca pe furiş. Plecat fără
adresă. A plecat să cucerească lumea.
Pleacă de aici! 2. (a începe, lua ca
punct iniţial) A pleca de la o premisă
falsă, de la premisa că… A pleca de la
faptul că… A pleca de la nimic. 3. v. tr.
(a îndoi, a apleca) A pleca ochii, capul,
fruntea. A-şi pleca urechea. A-şi pleca
genunchii. 4. v. pron. (a se îndoi, a se
apleca) A se pleca într-o parte. A se
pleca la dreapta, în afară, înainte, îna-
poi. A se pleca asupra cuiva, spre cine-
va. Creanga se pleacă sub greutatea
fructelor. Brazii se pleacă sub greuta-
tea zăpezii. 5. (a se supune, a da as-
cultare) A se pleca în faţa cuiva. A se
pleca în faţa forţei. A se pleca până la
pământ, adânc.
Plecare s. f. (acţiunea de a pleca) Zi-
ua, ora plecării. Punct de plecare. Pre-
gătiri de plecare. În ajunul plecării. La
plecare. Panoul de plecări, sosiri. A fi
gata de plecare. A cere plecarea unui
funcţionar. A da semnalul de plecare.
Avion, tren gata de plecare.
Plic s. n. (obiect în care se închid
scrisori, acte) În plic închis. A pune
scrisoarea în plic. A lipi, a desface pli-
cul.
A (se) plictisi 1. v. pron. (a fi cuprins
de plictiseală) A se plictisi îngrozitor. A
se plictisi de moarte. Se plictisea de o
oră aşteptând venirea ei. Se plictisise
să tot aştepte o scrisoare care nu mai
venea. 2. v. tr. (a supăra, a sâcâi pe
cineva) A plictisi pe cineva cu flecărea-
la sa. Piesa m-a plictisit. M-a plictisit
două ore.
A (se) plimba 1. v. pron. (a merge pe
jos, în maşină pentru agrement, pen-
tru relaxare) A se plimba pe jos, cu
maşina. A se plimba de colo până aco-
lo, în lung şi-n lat, de sus în jos. Se
plimba pe străzi. 2. v. tr. (a scoate şi a
însoţi la plimbare pe cineva) A-şi plim-
ba copilul. A plimba un bolnav. A plim-
ba un câine. Îşi plimbă peste tot triste-
ţea. A plimba pe cineva cu maşina.
Plimbare s. f. (acţiunea de a se plim-
ba; mers, mişcare în scop recreativ) A
face o plimbare. A face o scurtă plim-
bare. A face o plimbare cu maşina. A
pleca, a merge la plimbare. A trimite pe
cineva la plimbare.
Plin 1. adj. (care este umplut) O căl-
dare plină. O valiză plină. Un pahar
plin. O farfurie plină cu supă. Un port-
moneu plin de bani. A vorbi cu gura
plină. Masa e plină de ziare. Paharul e
plin până sus. Sticla e plină pe jumăta-
te. 2. (care este fără goluri în interior)
Grâu cu bobul plin. 3. (care posedă
ceva din belşug) Sală plină. Autobuz
plin până la refuz. Dictare plină de
greşeli. Cu inimile pline de bucurie. A
avea inima plină. Casa era plină de
oameni. Are o casă plină de copii. Ochi
îi sunt plini de lacrimi. 4. (încărcat) Loc
plin de soare. Cu buzunarele pline de
bani. A fi plin de bani. Arbuştii sunt
plini de floare. Câmpul este plin cu
flori. Grădina e plină de roade. 5.
(murdărit cu ceva) Plin de praf, de no-
roi, de sânge. 6. (gras, durduliu) Faţă
plină. Femeie plină. A avea forme pli-
ne. 7. (cu forme perfect rotunde) Lună
plină. 8. (intens, profund) Voce plină.
Viaţă, zi plină. Bătăile clopotului erau
pline. 9. s. n. (ceea ce umple un reci-
253
pient) A face plinul. A suna a plin. A-i
ieşi cuiva cu plinul.
Ploaie 1. s. f. (precipitaţie atmosferică
sub formă de picături de apă) Ploaie
caldă, rece, scurtă, de durată, repede,
mare, puternică, torenţială, măruntă,
deasă. Aversă de ploaie. Nori de ploa-
ie. Zi de ploaie. Vreme de ploaie. Strop
de ploaie. Apă de ploaie. Haină de
ploaie. A se adăposti de ploaie. A se
apăra de ploaie. A fi surprins de ploa-
ie. A sta mult în ploaie, în bătaia ploii.
E, stă timpul a ploaie. Ploaia bate în
geam. Ploaia biciuieşte. Ce mai ploaie a
fost. 2. (cantitate mare de ceva care
cade) Ploaie de fiori, de scântei, de lovi-
turi, de pedepse. Ploaie de daruri. Ploa-
ie de gloanţe. Ploaie de săgeţi. Ploaie
de stele. Ploaie de înjurături, de ocări.
A ploua 1. v. impers. (a cădea ploaie)
Plouă. Plouă torenţial, cu găleata, cu
băşici, cu bulbuci. A ploua mărunt, ca
prin sită. 2. (a cădea, a veni în număr
deosebit de mare) Plouă cu săgeţi, cu
obuze. Plouă cu veşti proaste. Cireşul
plouă cu flori albe. 3. v. tr. (a uda cu
picături de ploaie) Plouă cărţile, mobi-
lele. M-a plouat rău, până la piele.
Plumb s. n. (metal folosit la fabricarea
ţevilor de canalizare, a literelor de ti-
par etc.) Zăcăminte de plumb. Fir cu
plumb. Soldaţi de plumb. Somn de
plumb. A avea picioare grele ca plum-
bul. A cădea ca plumbul.
A pluti 1. v. intr. (a se menţine la su-
prafaţa apei) A pluti pe suprafaţa apei.
A pluti în derivă. A pluti pe firul apei.
Ceaţa pluteşte peste câmpie. Lebăda
plutea pe apă. Untdelemnul pluteşte pe
suprafaţa apei. Mâncarea pluteşte în
grăsime. 2. (a se deplasa în aer) Vultu-
rul pluteşte în înălţime. Norii plutesc pe
cer. 3. (fig. a se menţine sau a se miş-
ca într-un spaţiu real sau imaginar)
Un zâmbet îi plutea pe faţă. Furtuna
pluteşte în aer. Parfumul ei plutea încă
în cameră. Privirea îi plutea peste lu-
cruri. Pluteşte de fericire. În priviri îi
plutea o mare tristeţe. Ochii îi pluteau
în lacrimi.
Poartă 1. s. f. (deschizătură într-un
zid, pentru a intra şi a ieşi; panoul
care închide această deschizătură)
Poartă de lemn, de fier. Poartă mare. A
bate în poartă. A intra, a ieşi pe poartă.
A încuia poarta. A ţine poarta deschisă,
închisă. 2. (cale de acces, posibilitate,
mijloc) A lăsa o poartă de scăpare. A
căuta o poartă de scăpare. 3. (instala-
ţie specială cu plasă la unele jocuri
sportive) A sta în poartă. A şuta la
poartă. A trage pe lângă poartă. Porta-
rul iese din poartă. A bătut mingea în
poarta proprie.
Poate adv. (posibil, probabil)– Vii mâi-
ne? – Poate. Poate că da, poate că nu.
Poate că n-o să fie de acord. Poate că
au şi venit.
Pod 1. s. n. (parte a unei construcţii
dintre acoperiş şi planşeul superior)
Podul casei. A se urca în pod. A pune
ceva în pod. A scotoci o casă din pod
până în pivniţă. A locui în pod. A cădea
ca din pod. 2. (construcţie care stabi-
leşte o comunicaţie între două puncte
separate de un curs de apă, de o de-
presiune, de o cale ferată etc.) Pod de
lemn, de piatră. Pod fix, mobil. Pod
suspendat. Pod plutitor, mişcător. Pod
rulant. Pod peste Dunăre. Cap de pod.
A construi un pod. A trece podul, pe
sub pod. A sta pe pod. A arunca în aer
un pod.
Podea s. f. (duşumea) Scândurile, şip-
cile podelei. A mătura podeaua. A se
întinde pe podea. A pune, a trimite la
podea.
254
Podoabă s. f. (ceea ce serveşte pentru
a înfrumuseţa, pentru a împodobi ce-
va sau pe cineva; ornament; bijuterie)
O podoabă de mare preţ. O toaletă
simplă şi elegantă fără nicio podoabă.
Parcurile cu podoaba lor de verdeaţă. A
purta podoabe. O femeie frumoasă nu
are nevoie de nicio podoabă.
Poftă s. f. 1. (senzaţie de foame sau
de sete şi plăcerea de a mânca, de a
bea, de a fuma etc.) Poftă de mâncare.
Lipsă de poftă de mâncare. A deschide
pofta de mâncare. A face poftă de
mâncare. A tăia pofta de mâncare. A
mânca cu poftă, cu mare poftă. A mân-
ca fără poftă. A râde cu poftă. A avea
poftă de ceva. A nu avea poftă de ni-
mic. Acest măr îmi face poftă. Poftă
bună! 2. (dorinţa de a face sau de ob-
ţine ceva; dispoziţie, chef) După pofta
inimii. A muri de poftă. A-şi face pofta.
A tăia cuiva pofta pentru ceva. L-a
apucat pofta să lase totul baltă. După
cum ţi-o fi pofta. Îmi vine uneori pofta
să plec la iarbă verde.
Poimâine adv. (în ziua care urmează
celei de mâine) Se va înapoia poimâi-
ne. Şedinţa a fost amânată pentru
poimâine.
Politicos 1. adj. (care este curtenitor,
civilizat, manierat) Ton politicos. Copil
politicos. 2. adv. A răspunde politicos.
Pom s. m. (arbore, brad) Pom fructifer.
Pom de Crăciun. Livadă cu pomi. A
planta un pom. A altoi un pom. A cură-
ţa pomii. A se urca într-un pom. Cum e
pomul şi rodul.
Pomană 1. s. f. (dar făcut mai ales
unui om sărac) A da de pomană. A da
pomană unui cerşetor. A trăi din poma-
na altora. A-şi face pomană cu cineva.
2. (masă care se face după înmormân-
tare sau după parastas) A umbla după
pomeni. A veni, a se strânge ca la po-
mană. E o adevărată pomană!
A (se) pomeni 1. v. intr. şi tr. (a
aminti în treacăt, a aduce vorba des-
pre ceva) A pomeni despre un eveni-
ment. A pomeni de ceva în treacăt. Po-
meneai ceva despre un eveniment. Po-
meneai ceva despre o carte nouă. N-a
pomenit nimic de aceasta. 2. (a-şi adu-
ce aminte, a ţine minte) Nu-mi mai
pomeni despre asta. Mi-ai făcut un ma-
re serviciu, am să te pomenesc toată
viaţa. Cumpără din vinul acesta şi ai
să mă pomeneşti. 3. v. tr. (a aminti
numele cuiva în cadrul slujbei biseri-
ceşti) A pomeni un mort. A pomeni nu-
mele cuiva. Pomeneşte-mă în rugăciuni-
le tale. 4. (a comemora, a aniversa) O
pomeneşte deseori pe mama lui. 5. (a
trăi un eveniment, a apuca să vezi
ceva important) Aşa ceva n-am mai
pomenit. Aşa pacoste n-am mai pome-
nit până acum. 6. v. pron. (a se găsi pe
neaşteptate într-un anumit loc, într-o
anumită situaţie) A se pomeni undeva.
A se pomeni singur pe lume. M-am po-
menit în plină încăierare. Unde s-a mai
pomenit aşa ceva. Nu s-a mai pomenit
aşa ceva!
Popă s. m. (preot) Popa i-a dat binecu-
vântarea. Vrea să se facă popă.
Popor 1. s. n. (cetăţenii unui stat) Po-
porul român. Popoarele Europei. Suve-
ranitatea poporului. Aleşii poporului.
Poporul îşi cere drepturile. 2. (public,
gloată) A se amesteca în popor. Era
mult popor. Un întreg popor se adunase
în faţa primăriei.
Porc 1. s. m. (animal domestic) Porc
mistreţ. Carne de porc. Friptură de
porc. Untură de porc. Piele de porc. Co-
cina porcilor. Troaca porcilor. A creşte,
a îngrăşa porci. A mânca un porc. Por-
255
cul grohăie. 2. (om murdar, grosolan,
nesimţit) Gras, murdar ca un porc.
A (se) porni 1. v. intr. (a merge, a se
duce) A porni în căutarea cuiva, a ceva.
A porni glonţ. A porni cu dreptul, cu
stângul. A porni la drum, în călătorie,
în expediţie. A porni la vale. A porni la
treabă. A porni în căutarea unui lucru.
A porni pe ceartă. A porni împotriva
cuiva. A porni la asalt, la atac. 2. (a
începe să funcţioneze) Motorul porneş-
te. 3. v. tr. (a pune în funcţiune) A
porni maşina, motorul, strungul. 4. (a
începe) A porni o treabă. A porni o dis-
cuţie. A porni un atac. A porni o anche-
tă. 5. v. pron. (a începe o acţiune, a se
apuca să facă ceva) A se porni pe
plâns, pe râs.
Portar 1. s. m. (persoană care păzeşte
intrarea unei instituţii, a unei între-
prinderi) Portarul hotelului. Portarul
imobilului. 2. (jucător care apără poar-
ta unei echipe) Portarul stă în poartă.
Porumb s. m. (plantă din familia gra-
mineelor) Porumb copt. Porumb de flo-
ricele. Ştiulete de porumb. Mătase de
porumb. Boabe de porumb. Făină de
porumb. Fiertură de porumb.
Poruncă s. f. (dispoziţie, ordin) A da
cuiva o poruncă. A fi la porunca cuiva.
A procedat astfel la porunca mea.
A porunci v. tr. (a ordona) A porunci
cuiva să facă ceva. Îi porunceşte să
tacă. Înainte de a porunci, învaţă a te
supune.
Posibil 1. adj. (care se poate întâmpla
sau realiza) O cauză posibilă. O eroare
posibilă. Cât mai multe legături posibi-
le. O cădere posibilă a ministrului. O
ipoteză perfect posibilă. A examina toa-
te cazurile posibile. A lua toate măsuri-
le posibile. El a făcut posibilă această
întrunire. Un asemenea caz este abso-
lut posibil. 2. adv. Pe cât posibil. Cât
mai curând posibil. Acest lucru este
posibil. Dacă e posibil. De îndată ce va
fi posibil. E posibil să mă înşel. E posi-
bil să vină. Îi este posibil să vină. E
oare posibil? 3. substantivizat (ceea ce
e cu putinţă) A face tot posibilul.
Posibilitate 1. s. f. (faptul de a fi po-
sibil, de a deveni o realitate) Posibilita-
tea unui război. 2. (mijloc, modalitate
de rezolvare, de îndeplinire a ceva) În
limita posibilităţilor. A-şi cunoaşte po-
sibilităţile. A plăti după posibilităţi. A
da cuiva posibilitatea să…, de a... A
avea mai multe posibilităţi. A se folosi
de toate posibilităţile. Nu există decât
două posibilităţi. Nu am posibilitatea
să vă ajut. Dacă voi avea posibilitatea
să vă văd.
Post1 1. s. n. (funcţie, slujbă) Post de
învăţător. Post vacant. Profesor titular
pe post. A găsi un post (într-o institu-
ţie). A fi numit într-un post. A fi promo-
vat într-un post. A muri la post. 2. (loc
unde stă de pază o santinelă) Post de
vamă, de pompieri. Post de prim ajutor.
Post de comandă, de observaţie. Post
de pândă. A se duce la post. A se afla
la postul său. A sta la post. 3. (instala-
ţie care cuprinde aparatele necesare
pentru a efectua o operaţie tehnică)
Post de emisie, de radiorecepţie, emiţă-
tor-receptor.
Post2 s. m. (interdicţie de a mânca
anumite alimente, în diverse perioade
ale anului, legată de anumite sărbă-
tori religioase) Postul mare. Mâncare
de post. Mare, lung cât o zi de post. A
ţine post.
Poştal adj. (care aparţine poştei) Cutie
poştală. Serviciu poştal. Aviaţie poşta-
lă. Mandat, colet poştal. Scutire de taxe
poştale.
256
Poştă s. f. (instituţie care se ocupă de
transportarea şi distribuirea cores-
pondenţei) Poştă aeriană. Vagon de
poştă. Ridicarea poştei. Cu prima poş-
tă. A pune o scrisoare la poştă. Poşta e
lângă primărie. A venit cu poşta. A ve-
nit poşta?
Potrivit 1. adj. (care se potriveşte cu
cineva sau ceva) O expresie potrivită. A
aplica tratamentul potrivit. Nu e tocmai
potrivit să... 2. (care corespunde sco-
pului urmărit) A alege momentul potri-
vit. A duce o viaţă potrivită cu profesi-
unea pe care o ai. Este omul potrivit. 3.
(alcătuit, aranjat aşa cum trebuie) O
pereche potrivită. Depărtare potrivită.
Foc potrivit.
Poveste 1. s. f. (basm) Poveşti cu zâ-
ne. Poveştile lui Creangă. Poveşti de
adormit copiii. 2. (relatare a faptelor, a
peripeţiilor din viaţa cuiva) Povestea
vieţii lui. O poveste adevărată. 3. (fapt,
eveniment, întâmplare) Aşa ţi-a fost
povestea. Dacă aşa-i povestea. Poves-
tea asta avea să se întâmple câţiva ani
mai târziu. M-am săturat de toate po-
veştile astea. Povestea asta să i-o spui
altuia. Ce mai veste poveste?
A povesti 1. v. tr. (a spune o poveste)
A povesti un basm. Tata ne povestea
isprăvile marilor căpitani. 2. (a face
cunoscut prin cuvinte un eveniment,
o întâmplare) Întâmplarea pe care v-o
povestesc. Ne-a povestit toate necazuri-
le lui. Vă voi povesti ce s-a întâmplat. A
povestit în amănunt circumstanţele
dramei. Copiilor le plăcea să li se po-
vestească. Povesteşte-mi toată întâm-
plarea. 3. v. intr. (a sta de vorbă) Îi
place să povestească toată ziulica.
Poziţie 1. s. f. (loc pe care îl ocupă
cineva sau ceva în raport cu altcineva
sau ceva) Poziţia jucătorilor de pe un
teren de fotbal. Poziţia obiectelor în
cameră. Poziţia pieselor pe o tablă de
şah. Poziţie orizontală, verticală. Poziţia
unui oraş. 2. (situaţie, condiţie în care
se află cineva) Alergător în poziţia a
doua. Poziţie cheie, poziţie socială. În
poziţie de tragere. A-şi defini poziţia. A
se găsi pe poziţii diametral opuse. 3.
(fel de a sta al cuiva) A dormi într-o
poziţie incomodă. Copilul are o poziţie
proastă când scrie. 4. (atitudine, ţinu-
tă) Luare de poziţie. A ataca, a lua o
poziţie. A lua poziţie împotriva cuiva. A
fi într-o poziţie interesantă, în poziţie.
5. (porţiune de teren ocupată de o
unitate militară pe câmpul de luptă)
Poziţie de apărare, de atac. Poziţiile
duşmane. A ataca poziţia. A alunga
duşmanul din poziţia sa.
Practic 1. adj. (care se bazează pe
practică) Probleme teoretice şi practice.
Lucrări practice. În mod practic. 2.
(uşor de întrebuinţat; comod, econo-
micos) Dispozitiv foarte practic. Sfaturi
practice. Descoperire practică. 3. (care
are simţul realităţii) Om practic. Simţ
practic.
A practica v. tr. (a exercita o meserie;
a se ocupa cu...) A practica o meserie,
medicina. A practica un cult. A practica
sportul. A practica şantajul.
Practică s. f. 1. (activitate a oameni-
lor care are ca scop un rezultat con-
cret) Practică curentă. Practici odioase.
Practici nepermise. Practici pe cale de
dispariţie. Contradicţia dintre teorie şi
practică. A pune în practică. 2. (experi-
enţă) Specialist cu practică. Nu are încă
suficientă practică. Îi lipseşte practica.
Are o practică de 20 de ani în acest
domeniu. 3. (stagiu efectuat de un
student sau un elev pentru pregătirea
sa profesională) Practică pedagogică.
Practică în producţie. A face practică
într-o uzină.
257
Praf 1. s. n. (material constituit din
particule foarte mici şi fine) Praf ridi-
cat de vânt. Praf de cărbune. Praf de
ciment. Praf anorganic, chimic, radioac-
tiv. Praf vulcanic. Un nor de praf. Un fir
de praf. Străzi pline de praf. Praful ca-
re poluează atmosfera marilor oraşe. A
face ceva praf. A înghiţi praf. A se um-
ple de praf. A şterge praful. Totul este
acoperit de praf. 2. (material solid sub
formă de pulbere folosit în diferite
scopuri) Lapte praf. Zahăr praf. Praf
de ouă. Praf de aur. Praf insecticid.
Praf de grafit. Praf de strănutat. Praf
de puşcă. Praf de curăţat. Praf de sare.
Praf de copt. Praf de spumă. Praf de
var. 3. (medicament sub formă de
pulbere) Praf de chinină. A-şi lua pra-
furile după masă.
Prag 1. s. n. (partea de sus sau de jos
a unui toc de uşă sau a unei porţi)
Pragul uşii. Chiar din prag. A păşi pra-
gul unei case. A se opri în prag. A se
împiedica de prag. 2. (fig. început sau
sfârşit al unei perioade de timp) Pragul
vieţii, bătrâneţii. În pragul iernii. În
pragul verii. A trece pragul bătrâneţii.
3. (porţiune de teren mai ridicată de-
cât cele din jur) Prag de nisip. Pragul
cuptorului. Pragurile mării.
Prăjitură s. f. (preparat de patiserie
consumat la desert) Prăjitură cu cioco-
lată, cu migdale, cu frişcă, cu fructe.
Îmi plac prăjiturile.
Prăpastie s. f. (hău, abis) Prăpastie
fără fund. Prăpastie submarină. Pră-
pastia uitării. A fi pe marginea prăpăs-
tiei. A cădea într-o prăpastie. Prăpastie
care se cască. Între ei s-a deschis o
prăpastie.
Prânz s. n. (masa de la amiază) Prânz
îmbelşugat. Prânz la iarbă verde. Masa
de prânz. Resturile unui prânz. La
prânz. Înainte de prânz. După prânz. A
pregăti prânzul.
Prea adv. (peste măsură, excesiv) O
prea frumoasă fată. Prea mic, mare.
Prea aproape, prea departe. A munci
prea mult. Fără a înţelege prea bine. E
prea frumos ca să fie adevărat. Nu se
simte prea bine. E mult prea indulgent.
Nu e prea mulţumit. Nu e prea rezona-
bil. Nu prea am timp liber. Nu prea
merg la cinema. Nu prea îmi place Se
prea poate. Nu mă prea încântă. Nu
prea ştie multe. Nu prea ţine. Nu are
prea multă răbdare. Are prea mulţi
duşmani. A făcut prea multe greşeli. A
minţit prea mult ca să mai putem avea
încredere în el. Faptul nu pare să-l su-
pere prea mult, prea tare.
Precis 1. adj. (care este limpede, clar)
Noţiuni precise. Indicaţii precise. 2. (
fix, exact) A pleca de la date precise.
Informaţia nu este întru totul precisă.
3. adv. A măsura precis. A ochi precis.
A descrie ceva foarte precis. Nu ştia
precis. A răspunde precis la întrebări.
Mai precis, pentru asta am venit. Daţi-
mi precis dimensiunile camerei.
Precizie s. f. (faptul de a fi precis,
exactitate; informaţie precisă) Precizia
unui calcul, a unei măsurători. Precizia
imaginii. Precizia termenilor folosiţi.
Precizie de prelucrare. Precizia pronun-
ţării sale. Precizia previziunii sale. A
indica ceva cu precizie. Precizia este
adevărata claritate.
A (se) preda 1. v. tr. (a încredinţa, a
înmâna, a transmite) A preda personal
o scrisoare. A preda cuiva un pachet. A
preda proprietarului cheia apartamen-
tului. 2. (a da pe mâna cuiva) A preda
pe un vinovat justiţiei. Hoţul a fost pre- dre. 3. (a preveni pe cineva cu privire
dat poliţiei. 2. (a ţine cursuri într-o
instituţie de învăţământ) A preda ma-
tematica. A preda la Universitate. 3. v.
258
pron. (a se da învins în mâna duşma-
nului) Cetatea s-a predat. Unii dintre ei
s-au predat. Ucigaşul s-a predat poliţi-
ei.
A (se) preface 1. v. tr. (a transforma)
A-şi preface glasul. A preface plumbul
în aur. A preface o haină. A preface
vinul. A preface în cenuşă. Cutremurul
a prefăcut oraşul într-un morman de
ruine. Vrăjitorul îl prefăcu atunci în om.
2. v. pron. (a simula) A se preface bol-
nav, că doarme. Nu doarme, se prefa-
ce. Se prefăcu că îl loveşte. Se prefăcea
că îl interesează afişele de pe panou.
Se preface că nu ştie nimic. Se preface
că nu-i pasă. 3. (a lua o formă nouă)
Broasca s-a prefăcut în prinţ. Se prefă-
cu în pasăre.
Prefăcut 1. adj. (transformat, modifi-
cat) Un aer prefăcut. Promisiuni prefă-
cute. O timiditate prefăcută. O indigna-
re prefăcută. O nebunie prefăcută. Vin
prefăcut. Semnătură prefăcută. Haină
prefăcută. 2. (făţarnic, ipocrit) Un om
prefăcut. Prieten prefăcut. Ce prefăcut!
A prefera v. tr. (a da întâietate) A pre-
fera o viaţă liniştită la ţară. Copiii pre-
feră profesorii tineri. Preferă să rămâ-
nă singur. Prefer să-mi spui adevărul.
Ce preferi: bere sau vin?
A (se) pregăti 1. v. tr. (a aranja din
timp cele necesare pentru începerea
unei acţiuni) A pregăti o cameră pentru
oaspeţi. A pregăti un discurs, o lecţie. A
pregăti un spectacol. A pregăti o cursă,
o capcană, un complot. A pregăti o sur-
priză. A pregăti o călătorie, o expediţie.
A pregăti o reformă, viitorul. A-şi pre-
găti armele. 2. (a instrui, a forma în
vederea unei activităţi) A pregăti ca-
la un eveniment, de obicei, neplăcut)
A pregăti pe cineva pentru o veste tris-
tă. A pregăti pe cineva în ideea că... 4.
(a găti) A pregăti masa, micul dejun, Pretutindeni adv. (peste tot) Pretutin-
prânzul. A pregăti salată. 5. v. pron. (a deni unde trăiesc oameni. Liniştea
fi gata să...) A se pregăti de drum, de domnea pretutindeni. De pretutindeni
bal, de luptă. A se pregăti să plece. veneau tineri.
Pregătiţi-vă să ieşiţi. Se pregăteşte să-ţi
redacteze raportul. Pregăteşte-te să Preţ 1. s. n. (valoarea unui lucru ex-
auzi o veste proastă. primată în bani) Preţ moderat, modic.
Preţ ridicat, exorbitant. Preţ curent, tari-
Pregătire 1. s. f. (acţiunea de a pre- far, Preţ cu amănuntul, cu ridicata. Preţ
găti) Pregătiri de drum, de plecare. de cost, de cumpărare, de desfacere,
Pregătirea terenului. Pregătire militară. de fabricaţie, de fabrică, de vânzare.
Pregătiri de război. Perioadă de pregă- Preţ global. Creşterea, scăderea, înghe-
tire. A face pregătiri pentru ceva. A în- ţarea, stabilizarea preţurilor. A ţine la
cepe, a întrerupe, a relua, a termina preţ. A vinde cu preţ scăzut. A se învoi
pregătirile. 2. (acţiunea de a instrui) din / la preţ. A ridica, a scădea preţul.
Pregătirea pentru examen. Pregătire A pune preţ pe capul cuiva. A-şi pierde
teoretică. Pregătirea primită în liceu. A din preţ. A se tocmi la preţ. Preţurile
avea o pregătire deficitară. A-i lipsi cui- variază foarte mult. 2. (fig. importanţă,
va pregătirea. valoare) A pune mare preţ pe ceva. A
ajunge, a fi la mare preţ.
A presupune 1. v. tr. (a admite de
mai înainte că ceva este adevărat) A Preţios adj. (de mare valoare, scump)
presupune ceva pe bună dreptate. Am Bijuterii preţioase. Un colaborator pre-
presupus că e aici. Presupun că e un ţios. Prieten preţios. Sfaturi preţioase.
bun specialist. Presupun că vreţi să Amintiri preţioase. Stil preţios. Liberta-
clasaţi dosarul. A presupune problema tea e mai preţioasă decât viaţa.
rezervată. Să presupunem că nu vine.
Presupunând că veţi reuşi. Este de A prevedea 1. v. tr. (a intui ce va avea
presupus că... 2. (a implica, a fi condi- loc în viitor) A prevedea un rezultat. A
ţionat de...) Succesul presupune mun- prevedea evenimentele, consecinţele
că. Orice efect presupune o cauză. unui act. Credea că prevăzuse totul. Au
Creditul presupune încredere. Aceasta fost prevăzute toate fondurile principa-
presupune acceptarea tuturor consecin- le. Nu se poate prevedea totul. 2. (a
ţelor care decurg de aici. stabili, a specifica) Ceea ce prevedea
legea. După cum era prevăzut de lege.
A (se) pretinde 1. v. tr. (a cere în mod 3. (a dota, a înzestra) A prevedea o
insistent ceva) A pretinde un titlu, un maşină cu un nou dispozitiv. A preve-
loc de muncă. A pretinde ascultare. A- dea o încăpere o încăpere cu instalaţie
şi pretinde drepturile, partea. A nu pre- de climatizare. Laboratorul a fost pre-
tinde nimic. După câte pretinde. Pretin- văzut cu echipamente moderne.
de un răspuns imediat. A pretins o spo-
rire a efortului militar. 2. (a susţine, a A preveni v. tr. 1. (a avertiza) A pre-
afirma ceva cu tărie) Pretinde că l-a veni pe cineva asupra unei primejdii.
văzut. Pretindeţi că nu a cântat bine. Te previn că voi lua măsurile necesare.
Pretinzând că... 3. v. pron. (a-şi atribui Să nu faci nimic fără să mă previi. Pre-
calităţi sau însuşiri pe care cineva nu veniţi-mă dacă mai sunt şi alte cazuri.
le are) A se pretinde atotştiutor. Se pre- 2. (a preîntâmpina, a înlătura) A pre-
tinde filozof.
259
veni un pericol, o boală, o nenorocire,
un accident, neînţelegeri, abuzurile.
A (se) prezenta 1. v. tr. (a spune celor
de faţă numele, ocupaţia etc.) A pre-
zenta pe cineva cuiva. A fi prezentat
într-o familie, în societate. 2. (a înmâ-
na) A prezenta actele. A prezenta cuiva
un document. Directorul şi-a prezentat
demisia. 3. (a înfăţişa unui public) A
prezenta un film, un spectacol. A pre-
zenta un program, un raport, rezultate-
le unei cercetări. A-şi prezenta candida-
tura. A prezenta realitatea aşa cum
este. A prezenta un caz într-o lumină
favorabilă. Acest roman prezintă viaţa
într-o lumină întunecată. 4. (a avea
anumite însuşiri, caracteristici, cali-
tăţi) A prezenta avantaje, contradicţii,
dificultăţi. Un bolnav care prezintă
simptoame de nevroză. Fenomen care
prezintă proprietăţi specifice. Drumul
prezintă numeroase ocoliri. Aceste so-
luţii prezintă un interes deosebit. 5. v.
pron. (a se recomanda) A se prezenta
cuiva. Necunoscutul se prezentă. Func-
ţionarul se prezintă superiorului său. 6.
(a se înfăţişa în faţa cuiva cu un
anumit scop) A se prezenta la un exa-
men. A se prezenta din nou. A se pre-
zenta la post. A se prezenta în faţa tri-
bunalului. Cum poate să se prezinte în
această ţinută?
Prezenţă s. f. (faptul de a fi prezent
într-un anumit loc) A onora pe cineva
cu prezenţa sa. A face act de prezenţă.
Prezenţa lui mă deranjează. Simţi în
spatele lui o prezenţă străină.
A (se) pricepe 1. v. tr. (a înţelege) A
pricepe sensul unui cuvânt. A pricepe
aluzia. A nu pricepe nimic. Uşor, greu
de priceput. Pricepe repede, greu. A
priceput că era de prisos. Pricep ce
vreţi să spuneţi. Nu poţi să pricepi ni-
mic. Nu pricepea nicio iotă din tot ce
vorbea. Pe moment, n-am priceput ce
260
se întâmplase. Ai priceput? 2. v. pron.
(a avea cunoştinţe temeinice într-un
domeniu) A se pricepe într-o branşă.
Se pricepe la pictură.
Pricină 1. s. f. (cauză, motiv de cear-
tă, de neînţelegere) Fără nicio pricină.
A căuta, a găsi cuiva pricină. 2. (pro-
blemă, chestiune, afacere) Apartamen-
tul cu pricina.
Prieten s. m. (amic) Un prieten de-al
meu. Un prieten adevărat, sincer. Un
bun, un vechi prieten. Un prieten din
copilărie, de şcoală. Prieteni nedespăr-
ţiţi. Prieteni la cataramă. Prietenul ca-
sei. A fi prieten cu... A deveni prieteni.
A-şi face prieten pe cineva. E un bun
prieten. Are o prietenă vânzătoare.
Prietenesc adj. (care se referă la prie-
teni) Relaţii prieteneşti. Cuvinte priete-
neşti. O discuţie prietenească. Sfaturi
prieteneşti. Ajutor prietenesc. A întinde
o mână de ajutor prietenesc.
Prietenie s. f. (amiciţie) O prietenie
caldă, strânsă, frăţească. A avea prie-
tenie pentru cineva. A arăta prietenie
cuiva. A lega prietenie cu cineva. A în-
tări, a reînnoi prietenia. A trăi în pace şi
prietenie cu cineva.
Prietenos adj. (plin de afecţiune, de
amabilitate; binevoitor) Un tânăr prie-
tenos. Atitudine prietenoasă. Un ton
prietenos. Un câine prietenos.
Prim 1. num. ord. (care se află înain-
tea tuturor din punctul de vedere al
locului sau al timpului) Prima zi a lu-
nii. Primele trei zile ale săptămânii.
Primul pătrar al lunii. Prima zi a anului.
Prima dată, oară. Primii paşi. Primele
flori. Prima ediţie a unei cărţi. Primul
născut. Primul venit. Prim ajutor. Prima
balerină. Post de prim ajutor. În primele
rânduri. La prima vedere. La prima
ocazie. În primul plan. La prima oră.
Pentru prima dată, oară. De prima mâ-
nă. E primul (din rând). Luaţi-o pe pri-
ma stradă la dreapta. Această proble-
mă va fi discutată în primul rând. În
primul rând, trebuie să precizez anumi-
te lucruri. 2. (care se află înaintea tu-
turor din punctul de vedere al valorii,
importanţei) Obiecte de primă necesita-
te. O marfă de prima calitate. De pri-
mul rang. 3. S. m. (cel dintâi în spaţiu
şi timp) A trecut primul. A sosit primul.
A fi primul în clasă. Este printre primii.
A fost admis printre primii.
Primar 1. s. m. (persoană care con-
duce o comună, un oraş, un munici-
piu) Primarul, primul magistrat al co-
munei. Primarul acestui oraş este o fe-
meie. 2. adj. (originar, iniţial; de bază,
de primă importanţă) Învăţământ pri-
mar. Forţe primare. Raţionament pri-
mar. 3. (grad de rudenie) Văr primar.
4. (simplist, rudimentar) Eră primară.
Elemente primare.
Primăvară s. f. (anotimp al anului)
Primăvară timpurie, târzie. Primăvara
vieţii. Echinocţiu de primăvară. Semă-
năturile de primăvară. Astă primăvară
/ primăvara trecută. La primăvară. A
sărbători venirea primăverii. Primăvara
se întorc rândunelele. Cu o floare nu se
face primăvara. Are cincisprezece pri-
măveri.
Primejdie s. f. (pericol) Primejdia po-
luării. La primejdie. În caz de primejdie.
A ser expune unei primejdii. A fi în
primejdie de moarte. A pune în primej-
die. A fi în afară de orice primejdie. A
scăpa de primejdie. A înfrunta primej-
dia. A înlătura o primejdie. A nesocoti o
primejdie. A trece prin mari primejdii.
Paza bună trece primejdia rea.
A (se) prinde 1. v. tr. (a apuca ceva
Primejdios adj. (periculos) O boală sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul
primejdioasă. Un loc primejdios. O si- unui instrument, cu gura, cu gheare-
261
tuaţie primejdioasă. Un criminal pri-
mejdios. Un rival primejdios. Un plan
primejdios. Un subiect primejdios. O
tendinţă primejdioasă. A face un joc
primejdios.
A primi v. tr. 1. (a intra în posesia
a..., a obţine) A primi o scrisoare, un
pachet, un cadou, bani, salariu. A primi
felicitări. A primi o misiune de încrede-
re. 2. (a suporta) A primi lovituri. A
primi un afront. 3. (a întâmpina; a ac-
cepta vizita cuiva) A primi oaspeţi, o
delegaţie. A primi pe cineva cu braţele
deschise. A primi cordial pe cineva. A
primi pe cineva în audienţă. M-a primit
cu răceală. Au fost primiţi cu aclamaţii,
cu huiduieli. Ne-a primit în cabana lor
de munte. Doctorul primeşte miercurea
şi vinerea. 4. (a accepta) A primi pe
cineva în şcoală, într-o organizaţie. A
primi un stat în O. N. U. A fost primit
într-un cerc închis. Primiţi, vă rog, asi-
gurare înaltei mele consideraţii. Iniţiati-
va a fost bine, rău primită. A fost primit
la facultatea de filozofie. 5. (a deveni
deţinătorul unui titlu dat sau atribuit)
A primit o distincţie înaltă. 6. (a fi de
acord, a consimţi) A primi un sfat, pro-
punerile cuiva. A primi să conducă
dezbaterile. Am primit invitaţia cu plă-
cere.
Primire 1. s. f. (faptul de a primi) A
confirma primirea unei scrisori, unei
mărfi. 2. (întâmpinare a unui oaspete,
a unui vizitator) O primire călduroasă,
rece. Primiri oficiale. Primire într-un
cerc închis. Sala de primire. Discurs de
primire la Academie. A face o primire
bună, proastă. 3. (acceptare a cuiva
într-un cerc, într-o organizaţie) Primi-
rea de noi membri. A solicita primirea
într-o organizaţie.
le) A prinde părul cu o agrafă. A prinde
şoareci. A prinde fluturi cu o plasă. A
prinde din zbor. A prinde mingea. Vâ-
nătorul a prins un iepure. Uliul îşi prin-
de prada cu ghearele. Hârtiile sunt
prinse una de alta. 2. (a percepe, a
înţelege, a intui) A prinde înţelesul
unor cuvinte. A prinde câteva cuvinte
din întâmplare. N-a prins nicio vorbă.
3. (a cuprinde pe cineva cu braţele) A
prinde pe cineva de umeri, de păr. A
prinde de mână, de mijloc. 4. (a ajunge
din urmă şi a-l captura) A prinde pe
cineva din urmă. A prinde pe cineva ca
din oală. A prinde de viu. Poliţia a
prins hoţul. Te-oi prinde eu o dată. Da-
că te prind că minţi o să fie vai de tine.
Ai grijă să nu te prindă. 5. (a surprinde
pe cineva asupra unei fapte săvârşite
pe ascuns sau în anumit loc) A prinde
asupra faptului. Ploaia ne-a prins pe
drum. 6. (a ajunge la timp pentru a
găsi un mijloc de transport) A prinde
trenul. Am încercat să-l prin înainte de
plecarea trenului. 7. (a copleşi) A-l
prinde mirarea, groaza pe cineva. L-a
prins somnul. L-a prins frigul. A prinde
dragoste pentru cineva. 8. (a fixa prin
legare, prin atârnare de ceva) A prinde
ceva în cuie. A fi prins ca în cleşte. 9.
(a pune animalele de tracţiune la jug,
la ham) A prinde boii în jug. A prinde
caii în ham. 10. (a i se potrivi, a-i sta
bine) Culoarea asta o prinde bine. Pă-
lăria aceasta nu te prinde. 11. (a avea,
a obţine, a dobândi) A prinde curaj. A
prinde viaţă, contur. A prinde milă de
cineva. A prinde prieteşug de cineva. A
prinde ură pe cineva. A prinde rădă-
cini. Începe să prindă carne. 12. v.
pron. (a-şi încleşta mâinile de ceva
pentru a se sprijini, pentru a se agăţa)
A se prinde de balustradă. S-au prins
de mână. 13. (a se angaja la ceva; a-şi
măsura puterile cu cineva, a face
prinsoare) Mă prind să termin lucrul
până la ora zece. S-a prins să preia
262
această sarcină. S-a prins în propriul
lui joc. Mă prind pe o sticlă de vin că nu
va veni. Mă prind pe orice că… Pe ce ne
prindem? 14. (a se lipi de ceva) Tocana
s-a prins de cratiţă. Rochia i s-a prins
de mărăcine. 15. (a face rădăcini, a
creşte) Altoiul s-a prins. 16. (a se în-
chega) Laptele s-a prins.
A privi 1. v. tr. (a se uita) A privi atent
pe cineva. A privi un tablou. A privi pe
trecători. A privi pe cineva cu insisten-
ţă, cu dispreţ, de sus, cu obrăznicie, cu
ochi buni, răi. A privi un afiş. A privi
cum plouă. Îşi privea chipul în oglindă.
2. (a crede, a considera) A privi pe ci-
neva ca pe un prieten, ca un aliat. Îl
priveşte ca pe un duşman. Priveşte ini-
ţiativa ca pe o manifestare de solidari-
tate. 3. (a se referi la ceva sau cineva;
a fi de competenţa cuiva) Asta mă pri-
veşte. Toate acestea nu mă privesc. E o
problemă care ne priveşte pe toţi. Nu te
priveşte. În ceea ce mă priveşte. În ceea
ce priveşte articolul dvs. În ceea ce îl
priveşte. 4. v. intr. A privi înainte, îna-
poi, în toate părţile, în sus, în jos, în
pământ, spre cer, în depărtare, la soa-
re, la ceas. A privi în cameră, prin cră-
pătura uşii, prin gara cheii.
Privinţă s. f. (referitor la...; în ceea ce
priveşte) În unele privinţe. În toate pri-
vinţele. În această privinţă. Într-o anu-
mită privinţă.
Privire 1. s. f. (acţiunea de a privi) O
privire blândă, duioasă. O privire ame-
ninţătoare, piezişă, întunecată, furişă.
O privire cu înţeles. A-şi îndrepta privi-
rea spre cineva sau ceva. A urmări cu
privirea. A-şi plimba privirea asupra…
A se sustrage privirilor. A arunca o pri-
vire. A nu-şi putea dezlipi privirea. A-şi
opri, a-şi fixa, a-şi aţinti privirea, privi-
rile asupra cuiva. A-şi întoarce privirea
de la... A schimba priviri. A se înţelege
din priviri. 2. (examinare, cercetare)
De la prima privire. O privire rapidă
asupra textului. A măsura cu privirea
pe cineva. A-şi face o privire de an-
samblu asupra unui lucru.
Proaspăt 1. adj. (care a fost preparat
sau obţinut de curând; care nu este
conservat; curat) Legume, ouă proas-
pete. Pâine proaspătă. A respira aer
proaspăt. 2. (de dată recentă, nou; fig.
plin de vitalitate) Ştiri proaspete. Urme
proaspete. Miros proaspăt. O fată
proaspătă ca un boboc de trandafir. A
se scula proaspăt şi bine dispus. 3.
adv. Zăpadă proaspăt căzută. Proaspăt
ieşit de pe băncile facultăţii. Cămăşi
proaspăt călcate. Proaspăt ras. Uşa
este proaspăt vopsită.
Probabil 1. adj. (care se poate întâm-
pla) Un succes probabil. Urmările pro-
babile. Sosirea probabilă a turiştilor. 2.
adv. Probabil n-a sosit încă. Probabil că
are dreptate. E foarte probabil că va
reuşi. E puţin probabil să intervină.
Problemă 1. s. f. (chestiune) Problemă
socială. Problemă dificilă, importantă,
urgentă. Problema binelui şi răului.
Problema locuinţelor. Problema trans-
portului în comun. A aborda, a discuta,
a rezolva, a soluţiona, a trata, a elucida
o problemă. Aceasta e doar o problemă
de timp. E o problemă morală. Nu e
nicio problemă. 2. (sarcină) A sta în
faţa unei probleme. A fi pus în faţa
unei probleme. Îl aşteaptă probleme
importante. 3. (dificultăţi) A avea pro-
bleme cu cineva. A face cuiva proble-
me. S-a ivit o mică problemă. 4. (situa-
ţie în care se cere să se determine ce-
va cu ajutorul metodelor matematice)
O problemă de matematică, de fizică.
Datele unei probleme.
Proces s. n. 1. (acţiune în justiţie;
judecată) Proces civil, penal. Avocat
263
fără procese. A intenta un proces. A
amâna un proces. A câştiga, a pierde
un proces. A face proces de intenţie. 2.
(succesiune de etape prin care trec
diverse fenomene, sisteme naturale
sau sociale) Procese economice. Proces
de recesiune economică. Procesul bio-
logic al asimilării.
A (se) produce 1. v. tr. (a realiza prin
muncă bunuri materiale) A produce
utilaj agricol. A produce bunuri de con-
sum. 2. (a aduce un beneficiu, un pro-
fit) Un pământ care nu mai produce.
Aceşti pomi produc fructe foarte fru-
moase. Pământul produce tot ce ne tre-
buie. 3. (a pricinui, a cauza ceva) A
produce cuiva necazuri. A produce o vie
impresie. O cauză care a produs un
efect neaşteptat. Violenţa produce mul-
te nenorociri. 4. v. pron. (a avea loc, a
se întâmpla, a se realiza) Incidentul s-a
produs ieri. S-a produs un scurtcircuit.
S-au produs evenimente importante. 5.
(a juca) A se produce într-un rol, pe
scenă.
Profesor s. m. (persoană cu pregătire
specială care predă o materie de învă-
ţământ) Profesor de matematică. Pro-
fesor de liceu. Profesor universitar. Pro-
fesor suplinitor. O profesoară de fran-
ceză. Profesori de toate gradele. Profe-
sor de muzică. Profesoară de pian. Pro-
fesor de scrimă.
A profita v. intr. (a avea un câştig, a
trage un folos) A profita de împrejurări.
A profita de indulgenţa profesorilor. A
profita de ocazie. A profita din plin de
pe urma unei afaceri. A profitat de fap-
tul că ceilalţi nu erau de faţă. A profitat
mult de pe urma lecturilor lui. A profita
de pe urma nenorocirilor celorlalţi. Ştie
să profite de orice.
A promite 1. v. tr. (a făgădui) A pro-
mite cuiva ceva. A promite cuiva spriji-
nul, ajutorul său. A promite marea cu
sarea. A promis să scrie în fiecare zi.
Copilul a promis că n-o să mai facă. Vă
promit că mă voi apuca de lucru. Să
promiţi e uşor, să te ţii de cuvânt e mai
greu. 2. (fig. a da speranţe) Un tânăr
care promite. Pomii promit o recoltă bu-
nă.
Propriu 1. adj. (specific, caracteristic)
Trăsături proprii. O educaţie proprie
pentru a forma caractere. 2. (care
aparţine propriei persoane) Bunuri
proprii. Propriul său copil. Din proprie
iniţiativă. Cu mijloace proprii. Nume
propriu. A vedea cu ochii săi proprii. A
auzi cu propriile sale urechi. A plăti cu
banii săi proprii. Propria sa viaţă a ser-
vit drept exemplu de dragoste faţă de
Dumnezeu. 3. (care este bun pentru...,
indicat) Spaţiu propriu de locuit. 4.
(adecvat) Termenul propriu. Cuvânt
folosit în sens propriu.
A propune 1. v. tr. (a supune discuţi-
ei ţi aprobării; a îndemna la o acţiune)
A propune un nou proiect. A propune o
excursie. Ne-a propus să facem o plim-
bare prin pădure. Ce-mi propui? 2. (a
recomanda pentru un post) A propune
pe cineva pentru un post, pentru o
funcţie, pentru o misiune. A fost propus
pentru postul de director. 3. (a intenţi-
ona să...) Mi-am propus astăzi să fac
această lucrare. Şi-a propus să intervi-
nă de urgenţă. Şi-a propus să elucideze
această problemă.
Propunere s. f. (faptul de a propune;
sugestie, părere supusă discuţiei şi
aprobării cuiva) Propunere de pace. La
propunerea domnului Ionescu. A formu-
la o propunere. A face propuneri. A ac-
cepta, a respinge o propunere. A susţi-
ne, a se opune unei propuneri. A face
un şir de propuneri concrete. Aceste
propuneri nu sunt acceptabile.
264
Prosop s. n. (obiect folosit pentru
şters faţa, mâinile, corpul după spă-
lat) Prosop de baie. Prosop flauşat.
Prosop de hârtie. Prosop de mâini.
Prost 1. adj. (care este lipsit de inteli-
genţă, nătărău, tont) Prost ca noaptea,
de dă în gropi. Elev prost. E cam prost.
Ce prost sunt că am venit. E aşa de
prost că nu pricepe nimic. Nu-s chiar
atât de prost încât să-l cred. L-a făcut
prost. Nu l-aş fi crezut aşa de prost.
Trebuie să fii prost ca să crezi toate
balivernele astea. 2. (simplu, din po-
por, neînvăţat) De neam prost. Unii
mai învăţaţi, alţii mai proşti. 3. (lipsit
de valoare; de calitate inferioară) Pro-
duse proaste. Marfă de calitate proas-
tă. Carne de calitate proastă. Tablou
prost. O carte proastă. Versuri proaste.
Vedere proastă. Memorie proastă. A
trece printr-o perioadă proastă. 4. (care
nemulţumeşte, care mâhneşte) Ştiri
proaste. Dispoziţie proastă. Proastă
treabă. Glumă proastă. Zile proaste. În
stare proastă. A lua o întorsătură
proastă. E semn prost. 5. s. m., s. f.
(persoană care pricepe greu, nerod,
tont) Băiatul acesta e un prost (şi jumă-
tate). Proasta asta vorbeşte vrute şi
nevrute. Prostul înţelege totul pe dos.
Mă ia drept un prost. 6. adv. O muncă
prost plătită. Un lucru prost făcut. Prost
îmbrăcat. A vorbi prost franţuzeşte. A
dormi prost. A se simţi prost.
Prostie 1. s. f. (faptă, comportare,
vorbă de om prost) A făcut prostia să
nu-l invite. Plecarea mea e altă prostie.
Nu face decât prostii. A spune prostii. A
face prostii peste prostii. Încetează cu
prostiile. Prostia acestor remarci n-a
scăpat nimănui. E de o prostie... 2.
(faptă sau vorbă lipsită de importanţă)
Plânge pentru o prostie. Îşi pierde vre-
mea cu prostii. Nu mai citi prostiile
acestea.
A proveni v. intr. (a-şi avea origi-
nea..., a se trage, a decurge din...)
Acest tablou provine dintr-o colecţie
particulară. Acest cuvânt provine din
latină. Vinul acesta provine dintr-o re-
giune vestită pentru soiurile sale. Ni-
meni nu ştie de unde provin veniturile
sale. Cearta lor provine dintr-o înţele-
gere. Nemulţumirea lor provine dintr-o
interpretare greşită a legii.
A provoca 1. v. tr. (a fi cauza a ceva,
a declanşa) A provoca dureri, pagube,
neplăceri, necazuri, o nenorocire. A
provoca o reacţie în lanţ. A provoca ila-
ritate. A provoca râsul. A provoca un
scandal. Inundaţiile au fost provocate
de ploi diluviene. Această boală este
provocată de un virus. Acţiunea lor a
provocat indignarea tuturor. Atitudinea
lui a provocat discuţii furtunoase. 2. (a
instiga, a aţâţa) A provoca pe cineva la
luptă. A provoca la duel. A nu se lăsa
provocat. El m-a provocat. 3. (a chema)
A provoca pe cineva la o întrecere.
Prudent 1. adj. (precaut, circumspect)
Este un om prudent. Înainta cu paşi
prudenţi. Fiţi prudenţi, nu conduceţi
prea repede. Ar fi prudent să plecaţi
devreme. Nu este prudent să te aventu-
rezi în această afacere. Am crezut că e
prudent să nu intervin. 2. adv. A acţio-
na prudent. A conduce prudent. A cir-
cula foarte prudent pe polei.
Prudenţă s. f. (însuşirea de a fi pru-
dent) Prudenţă exagerată. A da dovadă
de prudenţă. A fi lipsit de prudenţă. A
proceda cu prudenţa necesară. Se va
vaccina din prudenţă împotriva unei
boli.
Prună s. f. (fructul prunului) Prune
uscate. Sâmbure de prună. Dulceaţă de
prune. Ţuică de prune. Prăjitură de
prune. A mânca prune.
265
Public 1. s. n (colectivitate, lume) Ac-
ces interzis publicului. Serviciu de lucru
cu publicul. A apărea în public. A vorbi
în public. A declara ceva în public. A se
certa în public. A se expune în public.
2. (totalitatea persoanelor care asistă
la un spectacol, la o conferință etc.)
Publicul spectator. Publicul auditor.
Publicul cititor. Publicul vizitator. Mare
afluenţă de public. La cererea publicu-
lui. A vorbi în faţa unui public ales. A
cuceri publicul. A avea succes la pu-
blic. Publicul a urmărit spectacolul cu
mult interes. 3. adj. (care priveşte în-
tregul popor) Ordinea publică. Opinie
publică. Viaţă publică. Pericol public.
De notorietate publică. A încălca ordi-
nea publica. A influenţa opinia publică.
A informa opinia publică asupra unei
probleme. A ţine seama de opinia pu-
blică. 4. (care aparţine unei colectivi-
tăţi; care este accesibil tuturor, pus la
dispoziţia tuturor) Grădină publică.
Piaţă publică. Învăţământ public. Dato-
rie publică. Fonduri publice. 5. adv. A-
şi recunoaşte public greşelile. A decla-
ra ceva public.
Pui 1. s. m. (pasăre de la ieşirea din
ou până la maturitate; orice animal de
la naştere până la maturitate) Pui de
găină. Pui de curte. Pui de rândunică,
de vrabie. Pui de lup, de vulpe, de că-
prioară. Pui acoperiţi de puf. Pisica şi
puii ei. A muri ca un pui de găină. Vra-
bia tot pui rămâne. 2. (odraslă, copil)
Puiul mamei. A fi puiul mamei. Nu era
nici pui de om. 3. (pui de găină; carnea
gătită a acestei păsări) Pui la frigare.
Pulpe, piept de pui. A mânca pui. 4.
(plantă tânără, mlădiţă, lăstar) Floa-
rea face pui. 5. (cusături decorative)
Cusătură de pui. Pui de pernă. 6. (dă
valoare de superlativ termenului la
care se referă) Un pui de somn. Un pui
de bătaie. Un pui de ger. A fi un pui de
zgârie brânză. A trage un pui de chef.
A lua un pui de bătaie. A trage un pui
de somn.
Pulpă 1. s. f. (partea musculoasă a
piciorului) Pulpă de oaie, de porc, de
viţel, de pui. 2. (partea moale şi căr-
noasă a unor fructe şi legume) Pulpa
unui fruct. Pulpe proaspete sau uscate
de sfeclă de zahăr. 3. (ţesut conjunc-
tiv bogat în vase şi nervi, care se află
în unele organe sau care umple unele
cavităţi osoase) Pulpă dentară.
Pumn 1. s. n. (palmă închisă, strân-
să; lovitură dată cuiva cu pumnul) A
strânge, a încleşta pumnii. A plânge în
pumni. A arăta cuiva pumnul. A-i pune
cuiva pumnul în gură. A da un pumn
cuiva. A ridica pumnul asupra cuiva. A
lovi pe cineva cu pumnul în faţă. A bate
cu pumnii în masă. A se bate cu pumnii
în piept. 2. (palmele adâncite în formă
de cupă pentru a putea reţine un li-
chid; conţinutul palmelor în această
poziţie) Un pumn de sare, de orez. A
bea apă din pumni.
Punct 1. s. n. (semn grafic mic, ro-
tund, folosit ca semn de punctuaţie)
Punct şi virgulă. Puncte, puncte. Puncte
de suspensie. A pune punct. 2. (ceea
ce se vede minuscul din cauza depăr-
tării) Un punct la orizont. Pământul es-
te doar un punct minuscul în Univers.
3. (loc determinat) Punct de plecare,
de oprire, de sosire. Puncte fierbinţi ale
globului. Un important punct strategic.
S-a oprit în diverse puncte. 4. (diviziu-
ne, grad de temperatură) Punct de
congelare, de fierbere, de topire. 5.
(chestiune, subiect) Un punct al ordinii
de zi. Din punct în punct. Punct cu
punct. 6. (idee, principiu, aspect) Din
acest punct de vedere. A fi de acord
asupra unor puncte. 7. (moment, sta-
diu, fază) Punct de reper, de sprijin.
Punct culminant. Punct mort. 8. (notă)
Învingător la puncte. Victorie la puncte.
266
A marca un punct. A pierde un concurs
la un punct diferenţă. E un punct câşti-
gat.
A (se) pune 1. v. tr. (a aşeza, a plasa,
a introduce) A pune jos un obiect. A
pune pâinea pe masă. A pune flori într-
o vază. A pune o scrisoare la poştă. A
pune ceva la adăpost. A pune banii
deoparte. A pune un aparat în priză. 2.
(a aşeza într-un anumit fel, într-o
anumită poziţie; a aranja) A pune re-
ceptorul în furcă. A pune fiecare lucru
la locul său. Pun merele grămadă. 3. (a
atârna, a agăţa) A pune rufele la uscat.
A pune paltonul în cuier. 4. (a planta)
A pune cartofi, ceapă, pomi fructiferi,
viţă-de-vie, flori, trandafiri. 5. (a (se)
îmbrăca, a (se) încălţa) A-şi pune pal-
tonul, pălăria, un şal pe umeri. A-şi
pune pantofii în picioare. 6. (a numi; a
aduce pe cineva într-o situaţie nouă,
deosebită) A pune pe cineva într-un
post. A pune şef pe cineva. L-au pus
ministru. A pune pe cineva la locul lui.
A pune pe cineva în încurcătură, într-o
situaţie penibilă. A pune pe cineva pe
calea cea bună. 7. (a adăuga) A pune
sare în mâncare. A pune apă în vin. A
pune lemne pe foc. 8. (a obliga pe ci-
neva să facă un anumit lucru) A pune
pe cineva să facă un anumit pas, să
meargă la şcoală, să se grăbească, să
facă o mărturisire, să-şi dea demisia.
L-a pus să măture. 9. v. pron. (a se
aşeza) A se pune pe scaun, la masă, în
faţa uşii, pe pat. 10. (a se depune, a se
aşterne, a se aşeza) S-a pus mult praf
pe mobilă. 11. (a se apuca de ceva în
mod stăruitor) A se pune pe treabă, pe
râs, pe plâns, pe gânduri. S-a pus pe
cântat.
Pungă 1. s. f. (săculeţ în care se ţin
banii) O pungă de bani. A-şi umple
punga. A fi gros la pungă. A da de
fundul pungii. A-i sufla cuiva vântul în
pungă. 2. (săculeţ din hârtie sau din
alt material folosit ca ambalaj pentru
diferite obiecte) O pungă de bomboane.
A pune ceva într-o pungă. S-a rupt
punga. 3. (umflătură a pielii, mai ales
sub ochi) A avea pungi sub ochi.
A (se) purta 1. v. tr. (a ţine ceva sau
pe cineva în mână, în braţe pentru a-l
transporta) A purta un copil în braţe. A
purta o greutate în mână. A purta o po-
vară în spinare. 2. (a fi îmbrăcat sau
încălţat cu...) A purta un costum nou, o
haină de blană, uniformă. Poartă fuste
scurte. Poartă pantofi cu toc înalt. 3. (a
avea) A purta mustaţă, barbă, părul
lung. 4. (a fi stăpânit de anumite sen-
timente) Poartă ură vecinului. 5. (a se
chema într-un anumit fel) A purta
numele cuiva. Poartă un nume frumos.
6. (a întreţine, a susţine; a duce) A
purta o discuţie, o conversaţie. A purta
război împotriva cuiva. 7. (a avea im-
primat, gravat un semn distinctiv) Ba-
tista poartă o monogramă. 8. v. pron.
(a avea o anumită conduită) A se purta
bine, rău cu cineva. A se purta cuviin-
cios. A se purta vitejeşte. A se purta ca
un bădăran. A se purta omeneşte, dră-
guţ, rece, aspru cu cineva. A se purta
cu mănuşi. A se purta nesincer. A şti
să te porţi în societate. Se poartă cu păr
lung. 9. (a fi la modă) Nu se mai poartă
asemenea rochii.
Pustiu 1. s. n. (regiune acoperită cu
nisip şi lipsită de vegetaţie şi de popu-
laţie) A traversa un pustiu. A vorbi în
pustiu. Ducă-se pe pustiu, pustii. (fig.)
Îl omoară pustiul. 2. adj. (lipsit de ve-
getaţie şi de viaţă; părăsit) Loc pustiu.
Insulă pustie. Gânduri pustii. Om pus-
tiu. Casă pustie.
Puşcă s. f. (armă de foc portativă)
Puşcă de vânătoare. Puşcă automată.
Puşcă mitralieră. La o bătaie de puşcă.
267
A încărca puşca. A duce puşca la ochi.
A ochi cu puşca. A trage cu puşca.
A (se) putea 1. v. tr. (a fi în stare) A
putea rezolva o problemă. A nu mai
putea. Nu pot să fac nimic. N-am putut
veni. N-a putut să mă convingă. Cine
îmi poate explica aceasta? 2. (a fi po-
sibil, a exista posibilitatea ca un lucru
să se producă) Ar putea fi adevărat.
Ne-am putea îmbolnăvi. 3. (a avea voie;
a avea dreptul sau permisiunea de a
face ceva) Dar nu poţi face aşa ceva.
Pot intra? Pot să plec acum? Pot să fu-
mez? 4. v. pron. (a fi posibil) Se prea
poate. Se poate întâmpla să ne rătăcim.
Atât cât se va putea. S-ar putea ca ea
să întârzie.
Putere 1. s. f. (faptul de a putea, ca-
pacitate) Putere fizică. Puterea de a se
stăpâni. A face ceva după puterile sale.
A avea o mare putere de seducţie. A
lupta din toate puterile. A ajuta pe ci-
neva din toate puterile. A lovi pe cineva
cu toată puterea. Îl lasă puterile. N-am
putere să mă ridic. 2. (autoritate, stă-
pânire) A fi la putere. A avea depline
puteri. A obţine, a lua, a pierde pute-
rea. A sta în puterea cuiva să... 3.
(energie primită sau cedată de un sis-
tem tehnic) Puterea unui motor de au-
tomobil. Puterea unei hidrocentrale.
Putere instalată, nominală. 4. (eficaci-
tate, tărie, valoare) Putere de cumpăra-
re. Putere de muncă. Putere economică.
În toată puterea cuvântului. A fi un om
în plină putere. A fi în puterea vârstei.
5. (rezultatul înmulţirii unui număr
cu el însuşi) A ridica un număr la pute-
rea a treia. Trei la puterea a cincea. 6.
(stat, ţară) Cele două mari puteri ale
lumii. Separarea puterilor. 7. (moment
culminant în desfăşurarea unei acţi-
uni) A plecat în puterea nopţii.
Puternic 1. adj. (care are o mare forţă
fizică sau o constituţie robustă; vigu-
ros) Un băiat puternic. Un bărbat înalt
şi puternic. Puternic ca un taur. Un per-
sonaj puternic. Dumnezeu atotputerni-
cul. Armată puternică. Muşchi puter-
nici. 2. (care este rezistent, trainic) O
maşină puternică. Un antidot puternic.
3. (care se manifestă cu intensitate,
tare) Voce puternică. Sentimente puter-
nice. Vânt puternic. Miros puternic. Du-
rere puternică. O puternică impresie. O
aromă puternică. O puternică credinţă.
4. (valoros, temeinic, convingător) Ar-
gumente puternice. 5. adv. A lovi pu-
ternic. A strânge puternic. A fi puternic
atras de ceva sau de cineva. A dori pu-
ternic ceva. A resimţi puternic efectele
crizei.
Putred adj. (care a intrat în putrefac-
ţie) Lemn putred. Scândură putredă.
Fructe putrede. Ploaie putredă. Regim
putred. Moravuri putrede. A fi putred
A (se) rade 1. v. tr. (a tăia până la pie-
le) A rade barba cuiva. A rade pe cine-
va pe cap. 2. (a răzui, a freca pe răză-
toare) A rade morcovi, brânză. 3 (fig. a
distruge, a nimici din temelie) A rade
ceva de pe faţa pământului. 4. v. pron.
(a-şi tăia până la piele părul, barba,
mustăţile) A se rade cu briciul, cu la-
ma. A se rade zilnic. A se rade la frizer.
Raft s. n. (poliţă) Rafturile unei biblio-
teci. Rafturile unui şifonier. A lua o car-
te din raft.
Rai s. n. (loc plin de încântare şi feri-
cire) Raiul ceresc. Raiul pământesc.
Cheile raiului. A ajunge în rai. Această
grădină e raiul copiilor.
Ramură 1. s. f. (ramificaţie a unui
trunchi de arbore) Ramură de măslin,
de salcie. Ramură ruptă. Ramurile co-
268
de bogat. E ceva putred în Danemarca,
la mijloc.
Puţin 1. adj. (care este în cantitate
prea mică sau în număr insuficient)
Puţin vin, lapte, oţet. Puţină sare, pâi-
ne. Puţinii bani care mi-au rămas. A
spune multe lucruri în puţine cuvinte.
Aveţi puţină răbdare. 2. (de proporţii
reduse) Puţinul talent pe care îl are.
Puţină fantezie. După puţină vreme. 3.
adv. (în cantitate mică) A fi puţin la
trup. A fi puţin la minte. A fi puţin la
simţire A vorbi puţin. Puţin contează
dacă... A ieşit puţin. Aşteptaţi puţin. A
şovăit puţin. Vorbeşte puţin franceza.
Mult a fost, puţin a rămas. Puţin îmi
pasă. 4. (în oarecare măsură) Este pu-
ţin obosită. Puţin mai bine. 5. Substan-
tivizat. A trăi cu puţin. A se mulţumi cu
puţin. Puţinul pe care îl am nu ajunge.
Mulţi chemaţi, puţini aleşi.
pacului. 2. (ramificaţie a unei familii)
Ramurile unei familii. Ramura limbilor
romanice. 3. (domeniu) Ramurile unei
ştiinţe. Ramurile tehnicii, economiei. 4.
(derivaţie a unui masiv muntos, al
unui curs de apă, al unui nerv etc.)
Ramura răsăriteană a Carpaţilor.
Rană 1. s. f. (leziune a ţesuturilor
corpului) Rană proaspătă, uşoară,
gravă, deschisă, sângerândă, purulen-
tă, mortală. A avea o rană la cap. A
examina o rană. A curăţa o rană. A tra-
ta o rană. A suferi răni grave într-un
accident. 2. (fig. durere, suferinţă) Ra-
nă sufletească. A pune degetul pe ra-
nă. A zgândări o rană veche.
Rapid adj. (care se face cu repeziciu-
ne) Tren rapid. Coborâre rapidă. Însă-
nătoşire rapidă. Dezvoltare rapidă.
Rar 1. adj. (cu elementele componente
mai îndepărtate unele de altele şi mai
puţine) Păr rar. Iarbă rară. 2. (care es-
te puţin numeros; neobişnuit, deose-
bit) Exemplar rar. Plante rare. Păsări
rare. Un caz rar. Cu rare excepţii. 3.
(preţios, valoros) Timbre, cărţi, ediţii
rare. Piatră rară. Metale rare.
Raţă s. f. (nume dat unor păsări îno-
tătoare) Raţă sălbatică, domestică. O
raţă şi un răţoi. Vânătoare de raţe. Bal-
tă pentru raţe.
Rază 1. s. f. (fascicul îngust de lumi-
nă) Rază de lumină. Rază de soare.
(fig.) Rază de speranţă. 2. (fascicul de
radiaţii foarte îngust) Raze ultraviolete.
Tratament cu raze. 3. (distanţă pe care
se poate exercita o acţiune) Rază de
acţiune. În raza oraşului. 4. (segment
constant care uneşte orice punct de
pe cerc) Raza unui cerc.
A răbda 1. v. tr. (a suporta) A răbda o
ocară. A răbda nedreptăţi, jigniri, ne-
plăceri, multe necazuri. A răbda multe
în viaţă. A răbda jugul. 2. (a îngădui, a
permite, a tolera) A nu răbda pe cineva
în casa sa. Mă mir că-l mai rabdă pă-
mântul. 3. v. intr. (a-şi înfrâna porniri-
le, pasiunile) A răbda în tăcere. A răb-
da de foame, de sete. Mai rabdă puţin.
Răbdare s. f. (capacitatea de a răbda)
A avea răbdare. A se înarma cu răbda-
re. A-şi pierde răbdarea. A fi la capătul
răbdării A-şi ieşi din răbdări. A scoate
pe cineva din răbdări.
Răceală 1. s. f. (senzaţie de frig) Ră-
ceala nopţii. Răceala gheţii. 2. (fig. ati-
tudine distantă) A primi pe cineva cu
răceală. A trata pe cineva cu răceală. E
o răceală între noi. 3. (boală contagi-
oasă) O răceală gravă. A căpăta o ră-
ceală. A avea o uşoară răceală.
269
A (se) răci 1. v. tr. (a face să devină
mai rece) A răci o mâncare. A răci un
motor cu aer sau cu apă. A răci entuzi-
asmul cuiva. 2. v. intr. (a se îmbolnăvi
de răceală) A răci pe vreme umedă.
Copilul a răcit. Sunt răcit. 3. v. pron. (a
deveni mai rece) Ceai răcit. Sobă răci-
tă. Se răceşte mâncarea. Motorul nu s-
a răcit încă. Vremea s-a răcit mult după
ploaie. 4. (fig. a se înstrăina) Relaţiile
lor s-au răcit.
Răcoare 1. s. f. (temperatură uşor
scăzută a aerului) Răcoarea nopţii.
Răcoarea aerului de pădure. E răcoare.
A sta la răcoare. Se simte răcoarea. 2.
(senzaţie de frig moderat provocată de
o emoţie puternică ori de o stare pato-
logică) Răcorile morţii. A băga pe cine-
va în răcori, în toate răcorile.
Rădăcină 1. s. f. (parte care fixează
plantele în sol şi absoarbe substanţe
hrănitoare) Rădăcina unei plante, unui
copac. A da rădăcini. A prinde rădăci-
nă. 2. (parte a unui organ prin care
acesta este fixat într-un ţesut) Rădă-
cina părului. Rădăcina dintelui. 3. (ra-
dical) Rădăcină pătrată. Rădăcina unei
ecuaţii. A extrage rădăcina. 4. (parte a
unui cuvânt) Rădăcina unui cuvânt.
A rămâne 1. v. intr. (a nu pleca din
locul unde se află) A rămâne acasă, în
oraş. A rămâne pe câmpul de luptă.
Astăzi nu mai plec, rămân acasă. Am
rămas la masă. Au rămas trei săptă-
mâni la Braşov. Acum nu mai pot să
rămân. 2. (a fi lăsat în urmă) A rămâ-
ne în urma celorlalţi. A rămâne în urmă
la matematică, la învăţătură. 3. (a se
menţine într-o anumită stare, sub un
anumit aspect) A rămâne repetent. A
rămâne pe din afară. A rămâne în con-
tact. A rămâne la dispoziţia cuiva. A
rămâne recunoscător cuiva. A rămâne
în pană. A rămâne dus pe gânduri. 4.
(a dăinui) A rămâne în memoria, amin-
tirea cuiva. 5. (a se menţine ca rest
din ceva) N-a mai rămas nimic din
mâncare.
A (se) răni 1. v. tr. (a produce o rană
fizică) A răni pe cineva. A răni la mână,
la picior. A răni cu sabia. 2. (fig. a pro-
voca o durere sufletească) A răni
adânc pe cineva. A răni amorul propriu.
Vorbe care rănesc. 3. v. pron. (a-şi
produce o rană fizică) A se răni la ge-
nunchi.
A răpi 1. v. tr. (a apuca cu forţa şi a
duce cu sine) A răpi un copil, o fată.
Animal care îşi răpeşte prada. 2. (a lua
cu sila ceva ce aparţine altuia) A răpi
o comoară. A răpi averea cuiva. A răpi
o ţară, un teritoriu. 3. (fig. a lipsi) A-i
răpi cuiva liniştea, somnul, timpul cui-
va. A-i răpi cuiva libertatea, ultima spe-
ranţă. Asta îmi răpeşte o mulţime de
timp. 4. (fig. a încânta, a vrăji, a cap-
tiva) M-a răpit frumuseţea ei.
A răsări 1. v. intr. (a apărea la ori-
zont) Răsare soarele, luna. 2. (a încolţi
şi a ieşi din pământ) A răsări din nou.
Răsare iarba. Grâul începe să răsară.
Răsar primii muguri. 3. (a se ivi, a apă-
rea) De unde ai mai răsărit şi tu?
Răsărit1 1. s. n. (apariţia unui astru
la orizont) Răsăritul soarelui. A privi
răsăritul soarelui. 2. (fig. început, apa-
riţie) Răsăritul unei noi vieţi, unei noi
epoci. 3. (est) Răsăritul şi apusul. La
răsărit. Camera orientată spre răsărit.
Vântul suflă, bate de la răsărit.
Răsărit2 1. adj. (care a răsărit) Plantă
abia răsărită. 2. (care s-a dezvoltat
mai mult) Un copil mai răsărit. 3. (fig.
care se ridică peste, mai de seamă) O
familie mai răsărită. El e cel mai răsărit
dintre toţi.
270
Răsplată s. f. (recompensă) Răsplata
muncii. Ca răsplată pentru… A merita o
răsplată. A-şi primi răsplata. Asta e
răsplata pentru tot ce am făcut. După
faptă şi răsplată.
A răspunde 1. v. intr. (a da răspuns)
A răspunde la o întrebare. A răspunde
cu da sau nu. A răspunde pe loc. Nu
este uşor de răspuns la această între-
bare. Ce ţi-a răspuns la întrebare? 2. (a
replica, a riposta) A răspunde politicos.
Mi-a răspuns că pot veni oricând. N-am
ştiut ce răspund la aceasta. 3. (a scrie
răspuns) A răspunde la o scrisoare, la
o cerere, la o interpelare. 4. (a da ur-
mare unei cereri, unei chemări) A răs-
punde la solicitarea, la apelul cuiva. 5.
(a da socoteală; a-şi lua răspunderea
pentru ceva) A răspunde pentru cine-
va. A răspunde de ceva. A răspunde
pentru faptele sale. El răspunde de
disciplină. 6. (a avea comunicaţie
cu...) Camera răspunde cu bucătăria.
Uşa răspunde în grădină. 7. v. tr. (a da
răspunsuri) A răspunde ceva neînţe-
les. A răspunde temele, subiectele. A
răspunde oral, în scris.
Răspuns 1. s. n. (ceea ce se spune
sau se scrie celui care a întrebat ceva)
Răspuns politicos, obraznic, caustic,
tăios, prompt, evaziv, afirmativ, nega-
tiv, abil, ambiguu, echivoc, în doi peri.
Răspuns la o întrebare. Răspuns la o
scrisoare. A cere un răspuns. A aştepta
un răspuns. A da un răspuns afirma-
tiv. A primi un răspuns de la cineva. A
avea răspuns la toate. A se mulţumi cu
un răspuns. A căuta un răspuns. A
găsi răspunsul potrivit. A avea totdea-
una gata un răspuns. 2. (ripostă, re-
plică) Răspuns la o obiecţie. 3. (expu-
nere a cunoştinţelor în faţa unui exa-
minator) Răspuns corect, greşit, oral,
scris. Răspuns la examen. A da un
răspuns complet. 4. (informaţie, ştire)
A primi răspunsul de la cineva. 5. (so- lui, afurisit de rău. A-i pune cuiva gând
luţie, dezlegare) A căuta răspunsul la o rău. A-şi face sânge rău. 4. adj. (ne-
problemă. A căuta un alt răspuns. plăcut, nefavorabil, urât) Gust rău.
Vreme rea. Filmul acesta nu e rău de-
A (se) răsturna 1. v. tr. (a deplasa un loc. 5. adv. A vorbi rău o limbă străină.
corp din poziţia lui normală) A răstur- A auzi rău. Textul sună rău. 6. s. n.
na un scaun, o masă, un autovehicul. (neplăcere, necaz) A face cuiva un rău.
Buturuga mică răstoarnă carul mare. A răsplăti binele cu rău. Rău cu rău se
Şoferul ne-a răsturnat în şanţ. Ca să-şi vindecă. 7. (ceea ce este nerecoman-
găsească mănuşile a răsturnat toată dabil, dăunător) A tăia răul din rădă-
casa. 2. (a întoarce un recipient cu cină. Se ţine numai de rele. 8. (boală)
gura în jos) A răsturna o ceaşcă, un Rău de mare. Rău de munte. A suferi
păhar, o căldare. 3. (a culca la pă- de rău de mare.
mânt, a doborî) Vântul răstoarnă copa-
cii. 4. (fig. a schimba; a zădărnici; a Răutate 1. s. f. (însuşirea de a fi rău)
înlătura de la putere) A răsturna un Fără răutate. O voce plină de răutate. A
plan. A răsturna o concepţie A răstur- fi plin de răutate. A vorbi cu răutate. A
na un guvern. 5. v. pron. S-a răsturnat zice ceva din pură răutate. A-şi vărsa
cu scaunul. Barca s-a răsturnat. S-a răutatea pe alţii. Câtă răutate la omul
răsturnat o sticlă. Maşina s-a răsturnat acesta! 2. (faptă rea) A spune o răuta-
în şanţ. 6. (a se aşeza într-o poziţie te. A comite o răutate. E o răutate gra-
comodă, cu spatele sprijinit de ceva) tuită. 3. (om rău) O răutate de om.
Se răsturnase pe scaun.
Război s. n. (luptă armată între două
A (se) rătăci 1. v. pron. (a pierde sau mai multe state pentru realizarea
drumul, direcţia) A se rătăci prin par- unor interese politice, teritoriale, soci-
tea locului. Ne-am rătăcit în pădure. O al-economice) Război drept, nedrept.
oaie care s-a rătăcit de turmă. Probabil Război de apărare, de eliberare. Război
că scrisoarea s-a rătăcit. 2. (a se pier- de agresiune, de jaf. Război local,
de, a nu se afla la locul obişnuit) Copi- mondial. Război rasial, colonial, civil.
lul s-a rătăcit de mama sa în mulţime. Război economic. Războaie religioase.
3. v. intr. (a hoinări, a colinda) A ră- Război terestru, aerian, naval. Război
tăci pe străzi. Rătăceşte prin oraş. 4. v. chimic, bacteriologic, atomic, nuclear.
tr. (a nu şti unde se găseşte ceva) A Război psihologic, imagologic. Declara-
rătăci un obiect, cheia. A rătăci drumul. ţie de război. Intrare în război. Prizonier
V-aşi ruga să-mi împrumutaţi stiloul, de război. Despăgubiri de război. Mi-
pe-al meu l-am rătăcit. nisterul de război. A aţâţa la război. A
se afla pe picior de război. A dezlănţui
Rău 1. adj. (contrar regulilor moralei) un război. A declara război. A declanşa
Fapte rele. Gânduri rele. Deprinderi un război. A duce un război. A intra în
rele. A avea un nume rău. N-a făcut război. A pleca la război. A muri în răz-
nimic rău. 2. (care nu corespunde des- boi. Ase întoarce din război.
tinaţiei, scopului) Corp rău conducător
de căldură. E un lucru rău. 3. (care Răzbunare s. f. (fapta prin care cineva
exprimă răutate, care provoacă neplă- se răzbună) O mică răzbunare. O răz-
ceri altora) Un om rău. Rău ca dracul. bunare cruntă. Răzbunarea unui omor.
Rău la inimă, la suflet. Câine rău. A Dorinţă, sete de răzbunare. A coace o
privi cu ochi răi. E rău de mama focu- răzbunare. A cere răzbunare. A se
271
gândi la răzbunare. A ameninţa pe ci-
neva cu răzbunarea. A-şi potoli setea
de răzbunare. A sosit ora răzbunării.
A râde 1. v. intr. (a-şi manifesta bu-
curia, satisfacţia; a se distra, a se în-
veseli) A râde de o glumă. A nu râde
niciodată. A râde cu poftă. A râde din
toată inima, în hohote, până la lacrimi.
A râde fără motiv. A râde deplasat. A
râde ca prostul. A-şi râde în barbă, pe
sub mustăţi. A face pe cineva să râdă.
Îi râd ochii. 2. (a-şi bate joc de cineva
sau ceva) A râde pe socoteala cuiva. A
râde cuiva în nas.
Rând 1. s. n. (şir aliniat de lucruri
sau de fiinţe) Un rând de elevi. Un
rând de copaci. Un colier cu trei rânduri
de perle. În primul rând. În ultimul
rând. A aşeza în rând. A sta în primul
rând. A sta în ultimul rând. A forma un
rând. Aveau locuri în primul rând al
sălii. 2. (grup de obiecte sau de fiinţe
care formează un tot) A admite pe ci-
neva în rândurile unei organizaţii. A
îngroşa rândurile nemulţumiţilor. A nu
avea decât un rând de haine. 3. (şir
orizontal de cuvinte formând o linie
dreaptă într-un text) Rânduri drepte,
strâmbe. De la primul la ultimul rând.
A scrie câteva rânduri. A sublinia câte-
va rânduri. A citi printre rânduri. A-i
trimite, a-i scrie cuiva câteva rânduri.
Pagina conţinea treizeci de rânduri. 4.
(loc ocupat de cineva într-un rând sau
într-o activitate în desfăşurare; ordi-
nea în care se succedă faptele; mo-
ment indicat pentru o activitate) A se
aşeza la rând. A sta la rând. A-şi aş-
tepta rândul. A veni rândul cuiva. A-i
trece cuiva rândul. A intra peste rând.
A-i ţine cuiva rândul. Este rândul lui.
Vine un rând pentru fiecare lucru. Cine
e la rând? 5. (şir de obiecte puse peste
alt şir) A aşeza în rânduri suprapuse.
6. (dată) Rândul trecut. Rândul viitor.
272
Numai de rândul acesta. În mai multe
rânduri. Mai jucăm un rând.
Râs s. n. (acţiunea de a râde; mani-
festare a veseliei) Râs puternic, gălăgi-
os, cristalin, înăbuşit, deplasat, dispre-
ţuitor, batjocoritor. Un hohot de râs. A
stârni râsul. A izbucni, a pufni în râs. A
apuca pe cineva râsul. A-şi stăpâni râ-
sul. A se strica, a leşina, a muri de râs.
Râu s. n. (apă curgătoare) Râu adânc,
lat, navigabil. Albia unui râu. Râu care
se varsă într-un fluviu. A se scălda
într-un râu. A naviga pe râu. A traversa
un râu.
Real 1. adj. (care există în realitate)
Fapt real. Personaj real. Stare, situaţie
reală. O prezenţă reală. Lumea reală şi
lumea imaginară. Realul şi idealul. 2.
(incontestabil, evident, indiscutabil)
Avantaje reale. Reale servicii. O reală
îmbunătăţire a stării bolnavului. O rea-
lă plăcere.
A (se) realiza v. tr. 1. (a face să devi-
nă real, a înfăptui) A realiza un pro-
iect. A-şi realiza scopurile. A-şi realiza
visul. A realiza un film. A realiza un
produs nou. 2. (a obţine, a dobândi
ceva) A realiza economii substanţiale.
3. (a reuşi să înţeleagă ceva) A realiza
importanţa unei acţiuni. Realizezi în ce
încurcătură te-ai vârât? 4. v. pron. (a
se dezvolta pe deplin) Toate dorinţele i
s-au realizat. Previziunile lui nu s-au
realizat. Acest scriitor s-a realizat de-
plin.
Rece 1. adj. (care are o temperatură
scăzută) Apă rece. Duş rece. Mâini reci
ca gheaţa. Sudori reci. 2. (care s-a ră-
cit) Ceai rece. Friptură rece. 3. (fig. lip-
sit de căldură sufletească, distant,
neprietenos) Fire rece. Om rece. Furie
rece. Primire rece. A avea sânge rece.
4. substantivizat, sg. (la o temperatu-
ră scăzută) Alimentele se păstrează la
rece. A judeca lucrurile la rece. A lami-
na, a nitui la rece.
Recent adj. (care există de puţin
timp) O descoperire recentă. O invenţie
recentă. Un eveniment recent. Con-
strucţie recentă.
A reclama 1. v. tr. (a revendica) A-şi
reclama drepturile. A reclama un terito-
riu. Reclamă ceea ce i se cuvine. 2. (a
face necesar) Dezarmarea reclamă mă-
suri urgente. 3. (a face o reclamaţie) A
reclama pe cineva.
Recoltă 1. s. f. (cerealele sau alte
roade adunate într-o anumită perioa-
dă) Recoltă de grâu, de porumb. Recol-
tă bogată, săracă, medie, proastă. (fig.)
O bogată recoltă de documente. A
strânge recolta. A căra recolta în ham-
bar. A vinde recolta. 2. (cules) Recolta
a început. A ajuta la recoltă.
A (se) recomanda 1. v. tr. (a sfătui)
Medicul i-a recomandat mişcare, băi de
mare. I-am recomandat prietenului meu
să fie prudent. Vă recomand acest ro-
man. 2. (a prezenta) A recomanda pe
cineva cuiva. Vi-l recomand pe vărul
meu. 3. (a propune) A recomanda pe
cineva pentru un post. 4. v. pron. (a se
prezenta) Daţi-mi voie să mă reco-
mand. Acest produs se recomandă prin
calităţile lui.
A (se) recunoaşte v. tr. 1. (a identifi-
ca) A recunoaşte pe cineva după mers,
după, voce, după glas. A recunoaşte un
scriitor după stil. A recunoaşte paşii,
scrisul, semnătura cuiva. I-am recunos-
cut uşor casa. Recunosc felul lui de a
proceda. După o atât de îndelungată
absenţă, nu s-au mai recunoscut. 2. (a
admite ceva ca valabil; a declara exis-
tent) A recunoaşte un testament. A re-
cunoaşte o semnătură. A recunoaşte
273
drepturile cuiva. 3. (a mărturisi) A-şi
recunoaşte greşelile, păcatele, vina. A
recunoaşte o faptă. 4. (a declara ca
legitim) A recunoaşte un copil. 5. v.
pron. (a-şi descoperi la altul trăsături-
le caracteristice) Tatăl se recunoaşte în
fiul său. 6. A se recunoaşte vinovat,
învins. Hoţul s-a recunoscut vinovat.
A (se) reduce 1. v. tr. (a micşora, a
diminua) A reduce costul unui produs,
cheltuielile, preţurile, salariile, impozi-
tele. 2. (a restrânge, a limita) A reduce
numărul zilelor lucrătoare. A reduce
timpul de muncă. A reduce viteza. A
reduce personal unei întreprinderi. A
reduce o pedeapsă. A reduce un capitol
dintr-o lucrare. A-şi reduce pretenţiile.
3. (a aduce pe cineva la o stare de in-
ferioritate faţă de cea pe care a avut-o)
L-au redus la sărăcie, la tăcere. 4. v.
pron. (a se micşora) Numărul acciden-
telor s-a redus. Economiile mele se re-
duc la nimic.
Reducere s. f. (acţiunea de a reduce)
Reducerea preţurilor. Reducerea impo-
zitelor. Reducere de personal. Reduce-
rea unor fracţii la acelaşi numitor co-
mun. A acorda o reducere.
A (se) reface 1. v. tr. (a face din nou)
A reface o lucrare. A reface un pansa-
ment. A reface o casă, un drum. A-şi
reface sănătatea. A-şi reface viaţa. 2.
v. pron. (a reveni la starea de mai îna-
inte) A se reface după boală. Ţesuturile
sau refăcut.
A refuza v. tr. (a nu accepta ce ţi se
oferă) A refuza un cadou. A refuza o
propunere, o ofertă, o invitaţie. A refu-
za recunoaşterea unui drept. A refuza
lupta. A refuza să muncească, să plă-
tească.
Regim 1. s. n. (formă de guvernământ
a unui stat) Regim parlamentar, demo-
cratic. 2. (totalitatea regulilor de ali-
mentare şi de viaţă impuse unei per-
soane suferinde) Regim de viaţă, ali-
mentar. A pune pe cineva la regim. A
se pune la regim. A ţine regim. Medicii
i-au prescris regim.
A regreta v. tr. (a simţi un regret) A
regreta dispariţia, moartea cuiva. A
regreta timpul pierdut. Regreta un gest,
cuvânt. A regreta o faptă, o hotărâre. A-
şi regreta greşelile. Acum că a plecat, îl
regret din tot sufletul. Regret că am
acceptat. Nu am ce să regret. Ai să re-
greţi amarnic!
Regretabil adj. (care provoacă un re-
gret) Eroare regretabilă. Incident regre-
tabil. Iniţiativă regretabilă. A regretat
că a aflat aşa de târziu.
Regulament 1. s. n. (totalitatea regu-
lilor şi instrucţiunilor care asigură
buna desfăşurare a activităţii unei
instituţii) După regulament. A elabora
un regulament. A respecta regulamen-
tul. A încălca regulamentul. 2. (totalita-
tea normelor după care se desfăşoară
un joc sportiv) Regulament sportiv.
Regulat 1. adj. (care este conform
unor reguli) Mişcare regulată a unui
pendul. Respiraţie regulată. Puls regu-
lat. Serviciu regulat de autobuse. Verbe
regulate. La intervale regulate. 2. (si-
metric, proporţionat) Obiect cu o formă
regulată. Faţă regulată.
Regulă 1. s. f. (normă după care se
desfăşoară sau se produce ceva) Regu-
lă de conduită, de comportare. Regula
gramaticală. A cunoaşte o regulă. A
încălca o regulă. A se abate de la regu-
lă. A nu admite nicio abatere de la re-
gulă. A face excepţie de la regulă. Nu e
regulă fără excepţie. 2. (ordine) În re-
gulă. În toată regula. A fi în regulă. A
avea actele în regulă. Totul e în regulă.
274
Aici ceva nu e în regulă. Acesta a fost
un eşec în toată regula.
Relativ 1. adj. (care se referă la...)
Discuţii relative la o chestiune. Relativ
la cele afirmate de el. 2. (care există
numai în relaţie cu altceva) A făcut o
traducere relativ bună. Preţul petrolului
a scăzut relativ la perioada precedentă.
3. (care are valoarea dependentă de
un sistem de referinţă) Adevăr relativ.
Cunoaştere relativă. Fenomen relativ
rar. A avea cunoştinţe relative despre
un lucru.
Relaţie 1. s. f. (legătură între obiecte,
noţiuni, fapte) Relaţie între două eve-
nimente. A studia relaţiile dintre două
ştiinţe. 2. (legătură între două sau mai
multe persoane, instituţii, popoare,
state) Relaţii de prietenie. Relaţii între
oameni, între state. Relaţii economice,
internaţionale. Relaţii de afaceri, de
producţie. A stabili relaţii cu cineva. A
avea, întreţine relaţii cu cineva. A fi în
relaţii bune, proaste cu cineva. A rupe
relaţiile. A obţine un post prin relaţii.
Renumit adj. (celebru) Poet renumit.
Regiune renumită pentru vinurile sale.
A renunţa v. intr. (a întrerupe de bu-
nă voie o acţiune; a se lăsa de ceva) A
renunţat la tutun. A renunţa la un pro-
iect. Nu vrea să renunţe la ideea lui. A
renunţa la o moştenire. A renunţa la o
partea sa. A renunţa la tron. A renunţat
să-l mai caute. Nu are curajul să renun-
ţe.
A repara 1. v. tr. (a readuce în stare
de funcţionare; a drege) A repara o
bicicletă, un ceas, o pendulă. A repara
o maşină, un televizor. A repara un zid,
acoperişul. 2. (a îndrepta, a corecta) A
repara o greşeală.
Reparaţie 1. s. f. (lucrare efectuată
asupra unui obiect defectat sau uzat)
Reparaţia unui obiect. Reparaţie capita-
lă. Atelier de reparaţii. Ascensor în re-
paraţie. A face reparaţii. 2. (fig. satis-
facţie pentru o ofensă) A cere o repara-
ţie.
Repartiţie s. f. (faptul de a repartiza)
Repartiţia sarcinilor. Repartiţia bogăţii-
lor naţionale. A primi o repartiţie.
Repede 1. adv. (în ritm rapid, în gra-
bă, iute, brusc) A vorbi repede. A mer-
ge repede. A plecat repede. A schimbat
repede vorba. A învăţat engleza repe-
de. Totul se va termina repede. 2. (de-
vreme, curând, de timpuriu) A îmbă-
trânit repede. A albi repede. Cu cât mai
repede cu atât mai bine. 3. adj. (care
se succedă în timp scurt; care durea-
ză puţin; rapid) Stropi repezi. Ape re-
pezi. 4. (intens şi de scurtă durată) O
ploaie repede de vară.
A (se) repeta 1. v. tr. (a executa, a
spune ceva încă o dată) A repeta vor-
bele. A repeta o experienţă. A-şi repeta
lecţiile. Repetă ce-ai spus! 2. (a urma
încă o dată cursurile unui an de stu-
dii) A repeta clasa, anul de studii. 3. v.
pron. Refrenul se repetă după fiecare
strofă. Prietenul tău se repetă. Să nu se
mai repete!
Repetent adj. (care repetă un an de
studii) Elevi repetenţi. Elev declarat
repetent. A rămâne repetent. A lăsa
repetent un elev.
A (se) repezi 1. v. pron. (a porni în
grabă, a da fuga) A se repezi înaintea
cuiva. A se repezi în ajutorul cuiva. S-a
repezit spre noi, la noi, spre / la ieşire.
2. (a trece pe undeva în grabă) Mă re-
ped până la el. 3. (a se năpusti, a se
arunca) A se repezi asupra duşmanu-
lui. Câinii s-au repezit la el. 4. v. tr. (a
275
brusca) A repezi pe cineva. A-i repezi
cuiva o palmă
A reprezenta 1. v. tr. (a înfăţişa, a
reda, a însemna, a constitui) A repre-
zenta faptele cu fidelitate. Ce reprezin-
tă acest simbol? Această statuetă re-
prezintă o dansatoare. Acest lucru nu
reprezintă nimic pentru el. Beneficiile
realizate reprezintă o sumă importantă.
2. (a acţiona în numele cuiva) A repre-
zenta interesele cuiva. A reprezenta un
grup de persoane, o instituţie. 3. (a
prezenta un spectacol în faţa publicu-
lui) A reprezenta o piesă, un spectacol.
Reprezentant s. m., s. f. (persoană
împuternicită să reprezinte pe cineva
sau ceva: o idee, o şcoală, un curent)
Reprezentantul poporului. Reprezen-
tantul României la ONU. Reprezentanţii
unui curent literar. Reprezentant co-
mercial.
Reproş s. n. (învinuire, mustrare, do-
jană) Reproşuri grave. Cuvinte de re-
proş. A adresa cuiva un reproş.
A reproşa v. tr. (a face reproşuri) A
reproşa cuiva lipsa de recunoştinţă. A
reproşa cuiva greşelile sale. N-am ni-
mic să-mi reproşez. I se reproşează că
nu s-a ţinut de cuvânt. Ce-i reproşaţi?
Respect s. n. (stimă, consideraţie,
preţuire deosebită) Formule, semne de
respect. A purta cuiva respect. Respec-
tul pe care îl purtaţi acestei persoane.
A arăta cuiva respect, a manifesta res-
pect faţă de cineva. Merită tot respec-
tul. Cu tot respectul. Atitudine plină de
respect. A impune, a inspira, a datora
cuiva respect. A se purta fără respect
faţă de cineva. A ţine pe cineva la res-
pect.
A respecta 1. v. tr. (a stima; a ţine
seama) A-şi respecta clienţii. A-şi res-
pecta părinţii. A-şi respecta profesorii.
A respecta o femeie. A respecta somnul
cuiva. A respecta durerea cuiva. A res-
pecta părerile cuiva. A respecta integri-
tatea teritorială a unei ţări. 2. (a nu se
abate de la o lege, un angajament) A
respecta un contract, un termen, o înţe-
legere. A respecta legile. A-şi respecta
angajamentele. A respecta valorile mo-
rale.
Respectiv adj. (care priveşte pe cine-
va sau ceva) Şansele respective ale
celor doi adversari. Persoana respecti-
vă vă aşteaptă afară. Cunoaşteţi pro-
blema respectivă?
A respinge v. tr. 1. (a îndepărta de la
sine, da la o parte) A vrut s-o îmbrăţi-
şeze dar ea l-a respins. 2. (a sili să se
retragă) A respinge duşmanul. A res-
pinge un atac. 3. (a refuza, a nu admi-
te) A respinge. A respinge o cerere. A
respinge un proiect de lege. A respinge
o ofertă, o propunere, o pretenţie. A
respinge un candidat (la un examen).
Editura i-a respins manuscrisul.
A respiră 1. v. intr. (a răsufla) A re-
spira pe nas, pe gură. A respira cu gre-
utate. 2. (fig. a răspândi) Din povesti-
rea sa respiră o iubire adâncă de oa-
meni. 3. v. tr. A respira aer curat. 4.
Aici totul respiră bucurie. Verdele pă-
durilor respiră sănătate.
Rest 1. s. n. (rămăşiţă) Resturile ali-
mentare. Resturi de mâncare. A mânca
resturi. Aruncă resturile la gunoi. 2.
(ceea ce rămâne dintr-un tot, parte
dintr-un tot) Restul oamenilor. Restul
lumii. Resturile unei armate învinse.
Resturile unei case arse. Resturile unei
civilizaţii dispărute. A pus restul de vin
într-o sticlă. Vom citi restul (romanului)
mâine. Restul clădirii a fost transfor-
mat în laborator. Şi-a trăit restul vieţii
în singurătate. 3. (bani care se înapo-
276
iază celui care a plătit cu o sumă mai
mare decât era necesar) Restul unei
sume de bani. A de restul cuiva. A
primi rest. Când îţi va plăti restul dato-
riei?
Restaurant s. n. (local de alimentaţie
publică) Restaurant de cartier. Restau-
rant de lux. Restaurantul unei gări. Ma-
rile restaurante. A mânca la restaurant.
A restitui v. tr. (a înapoia, a returna)
A restitui cuiva un obiect, o carte îm-
prumutată. A restitui o sumă de bani.
A (se) retrage 1. v. tr. (a trage înapoi,
a lua înapoi) A-şi retrage mâna. A re-
trage trupele. A retrage cuiva o autori-
zaţie. A retrage o cerere, o reclamaţie.
A-şi retrage banii de la bancă. A retra-
ge un copil de la şcoală. A-şi retrage
candidatura. A-şi retrage oferta, pro-
punerea. A-şi retrage cuvintele. 2. v.
pron. (a părăsi un loc, o încăpere; a se
izola) A se retrage în camera sa. A se
retrage de la fereastră. A se retrage la
ţară. A se retrage într-o mănăstire. 3.
(a renunţa) A se retrage din afaceri,
din politică, din viaţa publică, dintr-o
funcţie. 4. (a da înapoi) Duşmanul se
retrage în neorânduială. 5. (a reintra
în albie) Apele se retrag.
Reţea 1. s. f. (plasă, fileu) Reţea de
pescuit. Perdele de reţea. 2. (ansamblu
format din două sau mai multe siste-
me de linii care se întretaie) Reţea de
fire, de linii. Reţea de fibre nervoase.
Reţea de spionaj. Reţea de distribuţie.
Reţea de intrigi. 3. (ansamblu de căi
de comunicaţie, de conducte, de gale-
rii, de instituţii dintr-o regiune cu ra-
mificaţii şi întretăieri) Reţea de căi fe-
rate, feroviară. Reţea de drumuri, rutie-
ră. Reţea de linii aeriene. Reţea telefo-
nică. Reţea comercială. Reţea de televi-
ziune. Reţea de şcoli, şcolară. Reţeaua
învăţământului liceal. Reţea de hote-
luri, de magazine. 4. (obstacol în faţa derea filmului i-a făcut plăcere. Reve-
tranşeelor în formă de gard) Reţea de derea lor a fost emoţionantă. La reve-
sârmă ghimpată. dere!

Reţetă 1. s. f. (formula preparării A(-şi) reveni 1. v. intr. (a se înapoia, a

unui produs) Reţetă culinară. A încerca veni înapoi) A reveni în patrie, acasă,
o reţetă. 2. (prescripţie a medicamen- dintr-o călătorie. A reveni într-un loc.
telor necesare unui bolnav) A da o re- Liniştea revine. 2. (a se întoarce la sta-
ţetă. A prescrie o reţetă. Acest medica- rea anterioară) A reveni la viaţa obiş-
ment se vinde numai cu reţetă. nuită. A-şi reveni după o boală. A-şi
reveni din uimire, din surpriză. A-şi
A (se) reţine 1. v. tr. (a opri) A reţine reveni din leşin. A nu-şi mai reveni. A
pe cineva de la treabă, de la o acţiune reveni la o stare de dinainte. A reveni
necugetată. A reţine pe cineva la birou. la sentimente mai bune. A reveni la
Au vrut să plece, dar i-am reţinut. Nu realitate. Îi revine curajul. 3. (a relua o
vă mai reţin, puteţi pleca. 2. (fig. a în- preocupare) A reveni la / asupra unei
frâna, a stăpâni) A-şi reţine lacrimile, teorii. Să revenim la subiect, la oile
plânsul. 3. (a priva temporar de liberta- noastre. 4. (a i se cuveni, a cădea în
te) A fost reţinut de poliţie. 4. (a opri la atribuţiile cuiva) I-a revenit o casă prin
plată o parte din drepturile băneşti testament. Îi revine o treime din aceas-
cuvenite cuiva) A reţine cuiva banii din tă sumă. Ţie îţi revine sarcina, obliga-
salariu. I s-a reţinut impozitul din sala- ţia, rolul să faci acest lucru. 5. (a re-
riu. 5. (a rezerva) A reţine o masă într- nunţa la cele spuse; a revoca) A reveni
un restaurant. A reţine o cameră la ho- asupra unei hotărâri. A reveni asupra
tel. A reţine un bilet la spectacol, un cuvântului dat.
loc la teatru, un loc în tren. 6. (a ţine
minte) A reţine o regulă, un text, un Revistă s. f. (publicaţie periodică) Re-
cuvânt, o dată, un nume, o adresă, un vistă literară ştiinţifică. Revista presei.
număr de telefon. Ideea aceasta este A scoate o revistă.
interesantă, trebuie reţinută. Reţineţi ce
vă spun. 7. v. pron. (fig. a se înfrâna, A (se) rezema 1. v. tr. (a sprijini) A
a se abţine) Nu se putea reţine să nu rezema o scară de un copac. A rezema
strige. bicicleta de perete. A-şi rezema capul
de umărul cuiva. 2. v. pron.(a se spri-
A reuşi 1. v. tr. (a izbuti) A reuşit să-şi jini) A se rezema de balustradă. A se
ia permisul de conducere. A reuşi un rezema cu coatele de masă, cu spatele
tablou, o prăjitură. Mi-a reuşit lucrarea. de perete.
Nu am reuşit să-l convingem. 2. v. intr.
(a avea succes în ceva, a termina cu A rezerva 1. v. tr. (a păstra, a reţine)
bine un examen, o lucrare) A reuşi la A rezerva cuiva o marfă. A rezerva o
un examen. A reuşi în afaceri. Experi- masă într-un restaurant. A-şi rezerva o
enţa (i-)a reuşit. Reuşeşte în tot ceea ce cameră într-un hotel. A-şi rezerva drep-
face. tul să... Vânzătorul i-a rezervat costu-
mul. Această agenţie rezervă locuri
Revedere s. f. (faptul de a (se) reve- pentru călători. 2. (a destina) A rezerva
dea) Revedere neaşteptată. Revederea ceva pentru un anumit scop. A rezerva
unui text. A spune cuiva la revedere. A- o sumă de bani pentru cumpărături. Nu
şi lua la revedere (de la cineva). Reve- ştie ce-i rezervă viitorul.
277
Rezervă 1. s. f. (cantitate de alimente,
de bani, de obiecte reţinută pentru a fi
folosită la nevoie) Rezervă de bani, de
alimente. Rezervele (interne) ale unei
ţări. Fonduri de rezervă. Rezervă de
pix. Material de rezervă. Roată de re-
zervă. Piese de rezervă. Are o mare
rezervă de energie. A avea, a ţine, a
păstra ceva în rezervă. A consuma ul-
timele rezerve. 2. (parte a armatei care
nu se află sub arme) Ofiţer de rezervă.
Trupele de rezervă. 3. (persoană care
în caz de nevoie ia locul alteia) A fi
trecut în rezervă. 4. (îndoială) Sub toa-
te rezervele. Cu toată rezerva. A avea
rezerve asupra unei chestiuni. 5. (pru-
denţă, discreţie) A acţiona cu multă
rezervă.
A rezista 1. v. intr. (a nu se modifica
sub acţiunea unor factori externi) A
rezista la spălat. A rezista timpului,
examenului, analizei. Plante care rezis-
tă la ger, la secetă. 2. (a nu ceda) A
rezista cuiva. A rezista atacului. A re-
zista privaţiunilor, suferinţelor, obose-
lii. A rezista rugăminţilor cuiva. E greu
să rezişti succesului, ispitei. Nu poţi
rezista în camera asta: e prea cald.
Rezistenţă 1. s. f. (faptul de a rezista)
Rezistenţă armată. A opune rezistenţă
cuiva. A întâmpina rezistenţă (din par-
tea cuiva). A învinge o rezistenţă. 2.
(calitatea unui organism de a înfrunta
boala, oboseala, lipsurile etc.) Rezis-
tenţă fizică, morală. Rezistenţă faţă de
boli. A avea rezistenţă. 3. (proprietate
a materialelor de a se opune agenţilor
externi) Rezistenţa unei plante. Rezis-
tenţa materialelor. Rezistenţa aerului,
apei. Rezistenţa unei roci la eroziune.
Rezistenţa unui radiator.
A rezolva v. tr. (a soluţiona) A rezolva
o problemă, o dificultate. A rezolva o
enigmă. A rezolva o ecuaţie. A rezolva
un conflict.
278
A (se) ridica 1. v. tr. (a sălta) A ridica
paharul, cupa. A ridica cortina. A ridica
geamul. A ridica ancora. A ridica pe
cineva (de jos). A ridica o greutate. A
ridica perdeaua. A ridica capacul. Vân-
tul ridică praful. 2. (a îndrepta în sus)
A ridica capul. A ridica braţul. A ridica
mâna. 3. (a îndepărta, a lua de pe ce-
va) A-şi ridica pălăria. A-şi ridica gule-
rul. A-şi ridica mănuşa. 4. (fig. a face
să înceteze, a suspenda) A ridica şe-
dinţa. A ridica asediul. Să ridicăm şe-
dinţa. 5. (a încasa o sumă de bani) A
ridica o sumă de bani de la bancă. 6.
(a aşeza în poziţie verticală un obiect
culcat) A ridica un scaun. 7. (a zidi, a
construi un monument; a crea a fon-
da o instituţie) A ridica o casă, o clădi-
re, un monument, o statuie, o biserică,
un oraş. 8. (a lua pe cineva cu forţa) A
ridica un hoţ. Poliţia l-a ridicat azi
noapte. 9. (a mări, a spori) A ridica
impozitele, preţul. A ridica producţia. A
ridica nivelul vieţii. A ridica la pătrat un
număr. 10. (a înălţa în grad) A ridica
pe cineva la gradul de colonel. A ridica
pe cineva la rangul de... 11. v. pron. (a
se scula) A se ridica în picioare. A se
ridica de pe scaun, din pat. 12. (a se
îndrepta în sus; a se înălţa; a se ivi, a
răsări) Praful, fumul se ridică. Pasărea
se ridică în văzduh. Mercurul se ridică.
Soarele se ridică deasupra orizontului.
În faţa gării se ridică un hotel. Preţurile
se ridică. I se ridică sângele în obraz. I
s-a ridicat vinul la cap. 13. (a răsuna,
a se auzi cu putere) Un vuiet se ridică
dinspre câmpie. 14. (fig. a-şi face o
situaţie mai bună) A se ridică prin
munca sa, prin cineva, pe umerii cuiva.
15. (a se produce, a se stârni) S-a ridi-
cat un vânt. 16. (a protesta, a se opu-
ne) A se ridica împotriva unor abuzuri,
împotriva asupririi, împotriva ordinii
existente.
Ridicare s. f. (acţiunea de a (se) ridi-
ca) Ridicarea mâinii, braţului. Ridicarea
scrisorilor. Ridicarea impozitelor. Ridi-
carea unei pedepse. Ridicarea şedinţei.
Ridicarea asediului. Ridicarea unei
clădiri, unui baraj. Ridicarea unei sta-
tui. Ridicarea economiei unei ţări. Ridi-
carea temperaturii. Ridicarea nivelului
apelor. Ridicarea pulsului. Ridicarea
salariilor. Ridicarea preţurilor. Ridica-
rea pe tron. Ridicare în grad. Ridicare
la pătrat.
Ridicol 1. adj. (care provoacă râsul,
caraghios; foarte mic) O persoană ridi-
colă. Atitudine ridicolă. Sumă, cantitate
ridicolă. Salariu ridicol de mic. A fi, a
părea, a deveni, a se face ridicol. A
avea pretenţii ridicole. Poartă o pălărie
ridicolă. Această afirmaţie e pur şi
simplu ridicolă. E ridicol să... 2. adv. A
fi îmbrăcat ridicol. 3. s. n. (însuşirea a
ceea ce este ridicol) Teama de ridicol.
A cădea în ridicol. A nu simţi ridicolul
situaţiei. De la sublim la ridicol e un
singur pas.
Rinichi s. m. (organ pereche la om şi
la animale, situat în regiunea lomba-
ră) Rinichiul drept, stâng. Rinichi artifi-
cial. A suferi de rinichi.
Risc s. n. (pericol posibil) Riscurile
meseriei. Factor de risc. Pe riscul meu.
Cu orice risc. Cu riscul de a... Fără
niciun risc. A-i plăcea riscul. A se ex-
pune unor riscuri prea mari. A-şi asu-
ma riscul. Merită riscul.
A risca v. tr., v. intr. (a se expune
unui risc) A-şi risca pielea, viaţa, ca-
pul, situaţia, cinstea. A risca o sumă de
bani. A risca totul. Cine riscă câştigă.
Cine nu riscă, nu are.
A (se) risipi 1. v. tr. (a împrăştia) A
risipi mulţimea. Vântul a risipit hârtiile.
Soarele risipeşte norii, ceaţa. 2. (a
279
cheltui fără socoteală) A-şi risipi ave-
rea. 3. (a dărâma, a distruge, a spul-
bera) A-şi risipi viaţa, tinereţea. A-şi
risipi bănuielile, îndoielile, frica. 4. v.
pron. (a se împrăştia) Ceaţa, întuneri-
cul se risipeşte. 5. (a se spulbera) Te-
merile, grijile i s-au risipit.
Ritm s. n. 1. (succesiune a silabelor
accentuate şi neaccentuate într-un
vers ori a accentelor tonice într-o fra-
ză muzicală; tact) Ritmul unui vers.
Ritm binar, ternar. Ritmul unei piese
muzicale. 2. (cadenţă) A marca ritmul.
3. (desfăşurare treptată a unei acţi-
uni; periodicitate a unei mişcări, a
unui proces, a unei activităţi) Ritm
cardiac, respiratoriu. A se adapta rit-
mului vieţii moderne. A creşte ritmul
producţiei.
A roade v. tr. 1. (a rupe şi a fărâmiţa
cu dinţii) A-şi roade unghiile. Şoarecii
rod cărţile. Câinele roade un os. 2. (fig.
a frământa, a chinui întruna) Mă roa-
de gândul, gelozia. 3. (a distruge prin
folosire îndelungată, a uza; a răni pie-
lea prin frecare de un corp tare) Valu-
rile rod faleza. Rugina roade metalul.
Vântul roade stâncile. Pantofii mă rod.
Roată 1. s. f. (piesă de formă circula-
ră care se roteşte în jurul axei proprii,
punând în mişcare un mecanism) Ro-
ţile căruţei, maşinii. Roţile din faţă, din
spate. Roată de rezervă. Spiţele roţii.
Învârtitură de roată. A monta o roată la
maşină. 2. (piesă de maşină care ser-
veşte la transmiterea unei mişcări de
rotaţie) Roată dinţată. Roată de trans-
misie. 3. (figură în formă de cerc) Roa-
ta norocului. Roata olarului. Roată de
brânză. 4. (figură formată din fiinţe
sau lucruri aşezate în cerc) A face, a
se aşeza roată în jurul cuiva.
Robinet s. n. (dispozitiv de închidere
şi de deschidere montat la o conductă
sau la un rezervor de material fluid)
Robinet de apă rece, de apă caldă. Ro-
binetul de gaz. A deschide robinetul. A
închide robinetul.
Rochie s. f. (îmbrăcăminte femeiască)
Rochie lungă, scurtă. Corsajul unei ro-
chii. Rochie de seară. Rochie de casă.
A coase, a confecţiona o rochie. A purta
o rochie.
Rol 1. s. n. (partitură scenică ce se
distribuie unui actor; personajul in-
terpretat de un actor) Rolul principal.
Rol de june. A juca, a interpreta un rol.
A crea un rol. A distribui rolurile. A-şi
învăţa rolul. 2. (misiune, menire, scop)
A avea, a juca un rol important într-o
afacere. 3. (lista proceselor în ordinea
în care urmează a se judeca la tribu-
nal) A înscrie un proces pe rol.
Roman s. n. (naraţiune epică în pro-
ză) Roman istoric. Roman de dragoste.
Roman poliţist. Roman-fluviu. Roman
foileton. Roman de groază. Viaţa lor
este un adevărat roman.
Rost 1. s. n. (sens, tâlc, motivare)
Vorbe fără rost. Viaţă fără rost. A spu-
ne vorbe cu rost. A avea rost. A înţelege
rostul vorbelor cuiva. V-aţi deranjat fă-
ră rost. 2. (stare, situaţie socială, ma-
terială) A-şi face un rost. A găsi un
rost. 3. (plan de desfăşurare a unei
acţiuni) Rostul unui obiect. A cunoaşte
rostul lucrurilor. A avea rost la treabă.
A cunoaşte rosturile casei. Toate lucru-
rile îşi au rostul lor.
A (se) roşi 1 v. tr. (a înroşi) A roşi pă-
mântul cu sângele său. Lumina soare-
lui roşeşte câmpia. Focul incendiului a
roşit cerul. Vântul aspru i-a roşit obra-
jii. 2. v. intr. şi v. pron. (a (se) îmbujo-
ra) A (se) roşi de ruşine, de emoţie. A
(se) roşi până în vârful urechilor.
280
Roşu 1. adj. (de culoarea sângelui)
Culoare roşie. Cerneală roşie. Roşu ca
focul, ca racul. Ochi roşii de plâns. A se
face roşu de ruşine. A corecta cu creio-
nul roşu. 2. (de culoare rumenă) Faţă,
obraji joşii. A fi roşu de mânie. 3. s. n.
(culoare roşie) Roşu deschis. Roşu în-
chis. A colora în roşu.
Rotund 1. adj. (de forma unui cerc)
Masă rotundă. Farfurie rotundă. Dea-
luri rotunde. Pământul este rotund. 2.
(dolofan) Obraji rotunzi. Faţă rotundă.
Braţ rotund. 3. (întreg) Cifră, număr
rotund.
Roz 1. adj. (trandafiriu) Panglică roz.
2. s. n. A fi îmbrăcat în roz. A vedea
viaţa în roz.
Rudă s. f. (neam, rudenie) Rude de
sânge. Rude apropiate, îndepărtate.
Rude prin alianţă. A fi rudă cu cineva.
A fi rudă de aproape, de departe cu
cineva. A trata pe cineva ca pe o rudă.
A avea rude la ţară. Se trăgea din rude
mari.
Rufă s. f. (obiect de îmbrăcăminte)
Rufe de corp. Rufe de pat. Rufe vechi.
Sacul cu rufe murdare. A-şi spăla rufe-
le.
A (se) ruga 1. v. tr. (a cere cuiva insis-
tent un serviciu, o favoare) A ruga pe
cineva să facă ceva. A ruga pe cineva
fierbinte, din tot sufletul. A ruga pe
Dumnezeu, cerul. Vă rugăm să răs-
pundeţi. Vreau să vă rog ceva. 2. (a
pofti, a invita) A ruga pe cineva să ia
loc. A se lăsa rugat. 3. v. pron. (a spu-
ne o rugăciune) A se ruga de / la cine-
va să... A se ruga la / lui Dumnezeu. A
se ruga de iertare, pentru iertarea pă-
catelor. . A se ruga pe mormântul cui-
va.
A rugini v. intr. (a se oxida; fig. a
primi toamna culoarea galbenă-
roşietică) Unealtă care rugineşte. Fierul
rugineşte repede. Umiditatea face să
ruginească metalul. Frunzele copacilor
încep să ruginească.
A (se) rupe 1. v. tr. (a desface în bu-
căţi, a fractura ceva) A rupe o creangă.
A rupe ceva în bucăţi. A rupe o pâine în
două. A rupe flori. A rupe vârful unui
creion. A rupe oasele cuiva. A-şi rupe
un dinte, un picior, mâna stângă, gâtul.
Furtuna a rupt un copac. Marea a rupt
digurile. 2. (a sfâşia un lucru) A rupe o
hârtie în bucăţele. Leul a rupt antilopa.
O grenadă a rupt doi soldaţi. 3. (a pu-
ne capăt, a curma, a întrerupe) A rupe
tăcerea. A rupe relaţiile cu cineva. A
rupe relaţiile diplomatice. A rupe un
acord. A rupe logodna. A o rupe orice
legătură cu cineva. A o rupe cu un obi-
cei, cu tradiţiile, cu trecutul. 4. (a dis-
truge prin întrebuinţare un obiect de
Sac 1. s. m. (obiect din pânză, din
hârtie folosit pentru a păstra sau a
transporta produse) Sac de pânză, de
plastic, de hârtie. Un sac de nuci. Gura
sacului. A pune ceva în sac. 2. (obiect
asemănător cu sacul) Sac de dormit.
Sac de voiaj.
Sacrificiu 1. s. n. (jertfă) Sacrificiu de
sine. Spirit de sacrificiu. Gata de sacri-
ficiu. Plin de sacrificii. A face mari sa-
crificii pentru cineva, pentru ceva. 2.
(ofrandă) Sacrificii umane, de animale.
Victimă ucisă ca sacrificiu. A aduce
sacrificii zeilor.
Salariu s. n. (retribuţie lunară) Sala-
riu lunar. Salariu nominal. Salariu real.
Salarii mari. Salariu minimal. Salariul
281
îmbrăcăminte) A-şi rupe hainele, cio-
rapii. El rupe pantofii repede. 5. (a
desprinde, a smulge din locul unde se
află) A rupe o filă din calendar, o foaie
din caiet. 6. v. pron. (a se frânge)
Creanga s-a rupt. 7. (se desface în bu-
căţi, a se fragmenta) Se rupe frânghia.
8. (a se depărta, a se desprinde de
lângă cineva sau ceva) A se rupe de
grup.
Ruşine s. f. 1. (sentiment neplăcut de
jenă) A-i fi ruşine de ceva. A-i plesni
obrazul de ruşine. A trebuit să suporte
ruşinea de a fi refuzat. A-ţi fi ruşine
pentru cineva. E ruşine să nu ştii limba
ta. Nu mai are ruşine. (E) mai mare ru-
şinea! 2. (timiditate, modestie) A intra
în pământ de ruşine. A se ascunde în
fundul pământului de ruşine. 3. (batjo-
cură, dezonoare) A da, a face pe cine-
va de ruşine. A fi, a rămâne, a se face
de ruşine. A înghiţi o ruşine. A şterge
ruşinea. A da cinstea pe ruşine.
unui funcţionar, unui avocat, unui me-
dic, unui servitor. A-şi lua salariul.
Salată 1. s. f. (plantă legumicolă) Foile
de salată. Salatele cultivate în grădină.
2. (preparat culinar din legume (sau
fructe) crude sau fierte) Salată de an-
dive, de cartofi, de roşii, de castraveţi.
Salată de fructe. A amesteca salata.
Sală 1. s. f. (încăpere spaţioasă) Sala
de conferinţe. Sală de bal. Sala tronu-
lui. Sală de clasă, de curs. Sală de
operaţii. Sălile unui muzeu. Spectacol
care umple sălile. 2. (antreu, antica-
meră, culoar) Sală de aşteptare. Elevii
aşteptau pe sală. Sala paşilor pierduţi.
Salon 1. s. n. (cameră într-o locuinţă
în care se primesc musafirii) A primi
musafirii în salon. 2. (sală pentru fes-
tivităţi) Salon literar. A frecventa sa-
loanele. 3. (cameră într-un spital) Sa-
lon de spital.
Saltea s. f. (obiect în formă de sac plat
care serveşte pentru dormit) Saltea de
lână, de iarbă de mare, de puf. Saltea
pneumatică. Saltea de apă.
Salut s. n. (cuvânt sau gest cu care se
salută) Un salut ceremonios. Formule,
gesturi de salut. A adresa cuiva un sa-
lut. A răspunde cuiva la salut. Salut,
băieţi!
A saluta 1. v. tr. (a face un gest sau a
rosti o formulă uzuală de salut) A sa-
luta politicos, prieteneşte, rece pe cine-
va. A saluta cu mâna, din cap. Am
onoarea să vă salut! 2. (a primi cu en-
tuziasm o veste, o idee, o acţiune) A
saluta o hotărâre. Sosirea lui a fost sa-
lutată cu bucurie. Propunerea a fost
salutată printr-un ropot de aplauze.
A salva v. tr. (a scoate pe cineva
dintr-o încurcătură) A salva pe cineva
dintr-un pericol, de la înec, din foc. A
salva cuiva viaţa. A salva un bolnav. A
salva pe cineva de la moarte. A salva
pe cineva din mizerie. A-şi salva pielea,
viaţa. A salva sufletul cuiva. A-şi salva
sufletul. A salva aparenţele.
Salvare 1. s. f. (acţiunea de a salva;
modalitatea de a se salva) Salvarea
unui popor, a unei ţări. Salvarea nau-
fragiaţilor. Colac de salvare. Centură
de salvare. Barcă de salvare. Salvarea
drepturilor cetăţeneşti. Salvarea păcii.
Salvarea sufletului. A spera într-o sal-
vare. A căuta salvarea în fugă. Opera-
ţia era singura salvare. 2. (serviciu
medical de prim ajutor) A chema sal-
varea.
282
Sanitar adj. (referitor la sănătate)
Serviciu sanitar. Legislaţie sanitară.
Punct sanitar. Cordon sanitar. Avion,
teren sanitar. Instalaţii sanitare. Asis-
tenţă sanitară. Agent sanitar. Punct
sanitar. Spirit sanitar.
Sarcină 1. s. f. (încărcătură sau greu-
tate dusă de un om sau un animal) O
sarcină de crengi, de fân, de paie. A
purta o sarcină pe spate. 2. (îndatori-
re, obligaţie) Sarcini familiale. Sarcina
de bucătar. Sarcina de deputat. A fi, a
cădea, a rămâne, a reveni în sarcina
cuiva. A avea sarcina de a face ceva.
A-şi îndeplini sarcina. A da, a trasa
cuiva o sarcină. A da cuiva sarcina de
a... Cheltuielile cad în sarcina lui. Între-
ţinerea interioarelor cade în sarcina
locatarilor. Sarcina istoricului este de a
restitui adevărul. Această sarcină revi-
ne ministrului. Toate sarcinile gospodă-
riei cad pe umerii mei.
Sare s. f. (clorură de sodiu) Sare de
bucătărie. Sare gemă. Sare bulgări,
mare, vânătă. Un grăunte de sare. Un
vârf de sare. Regim fără sare. Impozit
pe sare.
Sat s. n. (aşezare rurală) Un sat mare.
Sat de vacanţă. Locuitorii satului. Pros-
tul satului. Gura satului. În capul satu-
lui. A se reîntoarce în sat. A ajunge de
râsul satului. Au fost întâmpinaţi de tot
satul.
A satisface 1. v. tr. (a mulţumi) A sa-
tisface o dorinţă, o cerere. A satisface
curiozitatea cuiva, pretenţiile cuiva, ne-
voile cuiva. 2. (a fi conform cu anumi-
te exigenţe, norme) E o soluţie care nu
ne satisface.
Săgeată 1. s. f. (vergea de lemn cu
vârf ascuţit) Săgeţi otrăvite. Vârful,
aripioarele unei săgeţi. Tolba cu săgeţi.
O ploaie de săgeţi. Săgeata lui Cupi-
don. Inimă străpunsă de o săgeată.
Săgeţile de foc ale soarelui. Săgeţile
satirei. A trage o săgeată. A arunca o
săgeată. A arunca cuiva săgeţi. 2. (in-
dicator de direcţie) A merge mai depar-
te în direcţia indicată de săgeată.
Sălbatic 1. adj. (care nu este domes-
ticit) Animale sălbatice. Raţă sălbatică.
2. (care creşte de la sine) Măr sălbatic.
3. (greu accesibil, nelocuit) Munţi săl-
batici. 4. (adesea substantivat; care
aparţine primei perioade de dezvolta-
re) Triburi sălbatice. Sălbaticii din jun-
glă. 5. s. m. (om nesociabil, care tră-
ieşte singur) Omul ăsta e un sălbatic.
Sămânţă 1. s. f. (parte a plantelor cu
flori care conţine embrionul) Sămânţa
unei plante. Seminţe selecţionate. Să-
mânţă de bumbac. A cumpărat sămân-
ţă pentru semănat. A pune seminţe în
pământ. 2. (izvor, cauză, pretext) Să-
mânţa adevărului. Sămânţa discordiei.
A avea sămânţă de vorbă. 3. (nume
dat la diverse grăunţe sau boabe folo-
site în alimentaţie) A mânca seminţe
de dovleac, de floarea soarelui. 4.
(urmaş, viţă, neam) E sămânţă de
domn. E sămânţă rea!
Sănătate s. f. (stare generală bună a
unui organism) Sănătatea naţiunii.
Starea sănătăţii. Casă de sănătate. A
plesni de sănătate. A-şi păstra, a păzi,
a îngriji sănătatea. A-şi pierde sănăta-
tea. A-şi distruge sănătatea. A întreba
pe cineva de sănătate. A bea în sănăta-
tea cuiva. A aduce pe lume un copil
sănătos. Are o sănătate şubredă, de
fier. Are o sănătate delicată. Starea sa
de sănătate este precară. Cum stai cu
sănătatea?
Sănătos 1. adj. (care se bucură de
sănătate) Un om sănătos. Dinţi sănă-
toşi. Sănătos la minte şi la trup. A fi
sănătos. A nu fi sănătos. A fi sănătos
283
tun. A se face sănătos. 2. (neatacat de
vreo boală) Fructe sănătoase. 3. (priel-
nic sănătăţii) Climă, locuinţă sănătoa-
să. Mod de viaţă sănătos. A duce un
trai sănătos. E sănătos să mănânci
fructe. E un lucru sănătos să...
Săptămână s. f. (perioadă de şapte
zile consecutive) Săptămâna viitoare,
trecută. În cursul săptămânii. La înce-
putul săptămânii. La mijlocul săptămâ-
nii. O dată pe săptămână. Peste o săp-
tămână. De azi într-o săptămână. A
lucra cu săptămâna. A petrece sfârşitul
săptămânii la munte.
Săpun s. n. (produs care serveşte la
spălatul corpului, al rufelor) Săpun de
toaletă. Săpun de ras, de rufe. Săpun
lichid. Săpun fulgi. Bucată, calup de
săpun. Balon de săpun. A se spăla cu
apă şi săpun.
Sărac 1. adj. (adesea substantivizat;
lipsit de bunurile materiale) O familie
săracă. Ţările sărace. A fi sărac. A fi
foarte sărac, sărac lipit (pământului).
Săracul nu mănâncă să se sature. 2.
(sărăcăcios; neroditor) Minereu, zăcă-
mânt sărac. Regiune săracă în cereale.
Pământ sărac. O masă săracă. Vegeta-
ţie săracă. Recoltă săracă.
Sărat 1. adj. (care conţine sare) Apă
sărată. Lac sărat. Gust sărat. Peşte
sărat. Carne de porc sărată. Mâncare
prea sărată. Îi plac mâncărurile sărate.
2. (fig. caustic, spiritual) Glumă săra-
tă. 3. (fig. scump) Preţuri sărate. Notă
(de plată) sărată.
Sărăcie 1. s. f. (stare a celui sărac)
Sărăcie lucie. Neagră sărăcie. A trăi în
sărăcie. 2. (ceea ce este insuficient)
Sărăcie de alimente. Sărăcia solului.
Sărăcie intelectuală. Sărăcie de idei. 3.
(fig. epitet depreciativ dat unui lucru
sau unei persoane) O sărăcie de om. O
sărăcie de vită. Sărăciile astea de hai-
ne. Sărăciile astea de copii. O sărăcie
de tuse.
Sărbătoare s. f. (zi în care se sărbăto-
reşte un eveniment) Sărbătoare civilă,
religioasă. Sărbătoare naţională. Săr-
bătoarea Paştelui. Sărbătoarea recoltei.
Zi de sărbătoare. În zilele de sărbătoa-
re. În haine de sărbătoare. Aer de săr-
bătoare. Sărbătorile de la sfârşitul anu-
lui. Natura este îmbrăcată în straie de
sărbătoare. Unde vă petreceţi sărbăto-
rile? Sărbători fericite!
A sări 1. v. intr. (a sălta) A sări în înăl-
ţime, în lungime. A sări cu paraşuta, cu
prăjina. A sări în sus de bucurie. A sări
într-un picior. A sări pe mal. A sărit do-
pul sticlei. Sare ca o minge. Veveriţa
sare din creangă în creangă. 2. (a se
repezi să facă ceva; a interveni brusc
într-o discuţie) A sări în ajutorul cuiva.
A sări la bătaie. A-i sări cuiva înainte.
A-i sări cuiva în cap. Săriţi şi deschideţi
uşa. 3. (a se ivi pe neaşteptate) Un
lucru care sare în ochi. Nu ştii de unde
sare iepurele. 4. (a se deplasa din lo-
cul în care se află) A sări jos din pat. A
sări de pe scaun. A sări de pe trambu-
lină. A sări din tren. A sări din somn.
5. v. tr. (a trece printr-o săritură) A
sări un obstacol. A sări gardul. A sări
un şanţ. A sări o masă. A sări o etapă.
A sări coarda. Elev care sare o clasă.
6. (a omite, a trece cu vederea) A sări
câteva pagini, un capitol. A sări din
greşeală o frază la transcriere. Elevul a
sărit un rând din text.
A săruta v. tr. (a atinge cu buzele pe
cineva sau ceva în semn de dragoste,
de afecţiune) A săruta un copil. A săru-
ta pe obraz, pe gură, pe frunte. A săru-
ta mâna unei femei. A săruta pământul
patriei. A săruta crucea.
284
Sătul 1. adj. (şi substantivizat; care s-
a săturat) Comeseni sătui. Un tigru să-
tul. A fi sătul. Sătulul nu crede celui
sărac. 2. (fig. dezgustat, plictisit) Sătul
de plăceri. Sătul de viaţă, de toate. A fi
sătul de ceva sau de cineva (până în
gât, până peste cap).
A (se) săvârşi 1. v. tr. (a face, a aduce
la îndeplinire) A săvârşi o faptă bună.
A săvârşi fapte de eroism. A săvârşi un
miracol. A săvârşi un păcat, o crimă. 2.
(a termina o activitate, o lucrare) A
săvârşi lupta. 3. v. pron. (a muri) A-şi
săvârşi viţa, zilele. S-a săvârşit (din)
viaţă întru Domnul.
Sân 1. s. n. (piept) Sânii unei femei.
Sâni falşi. A strânge pe cineva la sân.
A da sân unui copil. A hrăni un copil la
sân. 2. (partea dintre piept şi cămaşa
încinsă la brâu) A ascunde ceva în
sân. A încălzi un şarpe la sân. 3. (fig.
parte interioară, mijloc) Sânul naturii,
bisericii. În sânul familiei. În sânul pă-
mântului.
Sânge 1. s. n. (lichid roşu de impor-
tanţă vitală pentru organism) Sânge
roşu, negru. Animal cu sânge cald, re-
ce. Vărsare de sânge. A pierde sânge.
A opri sângele. A lua cuiva sânge. A
dona sânge. A face o transfuzie de
sânge. A fi plin de sânge. A umple de
sânge. A bate pe cineva până la sânge.
A scălda în sânge. A-şi da sângele pen-
tru cineva. Şi-a pătat haina cu sânge.
2. (obârşie, neam) Fraţi de sânge. Prinţ
de sânge regal. Cal pur sânge. A fi de
acelaşi sânge cu cineva. A avea legă-
turi de sânge cu cineva. A avea sângele
albastru, nobil. Sângele apă nu se fa-
ce.
Scandal s. n. (ceartă violentă) Scandal
public, financiar. A izbucnit un scan-
dal. A evita un scandal. A provoca un
scandal. A face scandal. A-i face cuiva
scandal. A fi implicat într-un scandal.
O să iasă scandal. E un adevărat
scandal!
Scară 1. s. f. (şir de trepte orizontale
folosite la urcare sau la coborâre) Sca-
ră de lemn, de frânghie. Scară dublă,
pliantă. Scară de incendiu. Scară de
bord. A sprijini o scară de zid. A se ur-
ca, a se căţăra pe scară. 2. (element de
construcţie care leagă două nivele
succesive) Scară interioară, exterioară.
Scară de serviciu. Scară secretă. Scară
rulantă. Scară circulară, în spirală.
Scara care duce la etaj. Casa scării. A
urca pe scară. A urca scara. A avea
maşina la scară. A căzut pe scară, pe
scări. Trăsura a tras la scară. 3.
(treaptă la un vehicul) A sta pe scară.
4. (succesiune ordonată de diviziuni,
grade etc., ierarhie a manifestărilor
morale şi spirituale) Scară termometri-
că. Scară de culori. Scara sunetelor.
Scara valorilor. Scară de salarizare. Pe
/ la scară naţională. A urca pe scara
socială. A face un lucru la scară mare,
întinsă, pe scară largă. 5. (raportul
dintre dimensiunile indicate pe un
plan, pe o hartă şi cele reale) Scara
unei hărţi.
Scaun 1. s. n. (mobilă pe care poate
şedea o singură persoană) Scaun tapi-
sat, capitonat. Scaun pliant. Scaun de
bucătărie. Scaun electric. Scaunul din
faţă, din spate al unui automobil. A
oferi cuiva un scaun. A se ridica de pe
scaun. 2. (tron) Cetate de scaun.
A scădea 1. v. intr. (a se micşora, a se
reduce, a se scurta) Îi scade febra. I-a
scăzut vederea. I-a scăzut interesul. Îi
scad forţele. Îi scade creditul. Preţul,
valoarea terenului a scăzut. Numărul
abonaţilor a scăzut. Proviziile au scăzut
mult. 2. (a-şi coborî nivelul) Apele în-
cep să scadă. Nivelul apei scade. 3. (a
deveni mai dens) A lăsa să scadă o
285
mâncare. Sosul a scăzut. 3. (a descreş-
te) Ziua scade. Gerul scade. Vântul
scade. 4. v. tr. (a micşora, a reduce, a
scurta) A scădea cheltuielile, salariile.
5. (a efectua operaţia de scădere) A
scădea un număr din alt număr. A
scădea cheltuielile dintr-un total de pla-
tă.
A scăpa 1. v. intr. (a se elibera, a se
salva) A scăpa de la moarte, cu viaţă,
cu zile, teafăr, nevătămat. A scăpa de
primejdie, de pedeapsă. A scăpa dintr-
un accident. A scăpa din ghearele cui-
va. A scăpa de urmăritori. A scăpa din
mâinile cuiva. A scăpa de boală. A
scăpa ieftin, uşor. Peştele i-a scăpat
(din mână). Au scăpat din închisoare.
De ce se teme omul nu scapă. 2. (a se
descotorosi de cineva sau de ceva) A
scăpa de datorii. A scăpa de o obliga-
ţie. A scăpa de o corvoadă. 3. (a nu
putea sesiza, înţelege, reţine) Numele
lui îmi scapă. 4. v. tr. (a salva) A scăpa
pe cineva de la moarte, de la înec. 5. (a
feri de primejdie, de distrugere) A scă-
pa pe cineva dintr-o încurcătură, dintr-
un necaz. A scăpa pe cineva de o obli-
gaţie. 5. (a lăsa să cadă) A scăpat sti-
cla din mână. 6. (a lăsa neobservat, a
pierde din vedere) Corectorului i-au
scăpat mai mult greşeli. Nimic nu-i
scapă. 7. (a pierde, a nu mai apuca) A
scăpa trenul. A scăpa o ocazie. A lăsat
să-i scape momentul favorabil. Nu tre-
buie să scap această ocazie. Să nu
scăpaţi această premieră! 8. (a spune
sau a face ceva fără voie, din impru-
denţă) A scăpa o vorbă. Aceste cuvinte
i-au scăpat fără să vrea.
Scândură s. f. (piesă dreptunghiulară
de cherestea) Scânduri de stejar.
Scândură geluită. Duşumea de scân-
duri. Baracă de scânduri. Gard de
scânduri. Depozit de scânduri. Scându-
ră de călcat. Scândură de salvare. A
bate o uşă în scânduri. E slabă ca o
scândură.
Schimb 1. s. n. (faptul de a schimba)
Schimb direct, în natură. Schimb de
prizonieri. Schimb de vederi, de experi-
enţă. Schimb de căldură. Schimburi
culturale, internaţionale. Schimburi ce-
lulare. Operaţie de schimb valutar.
Doctrina liberului schimb. A face un
schimb avantajos. În schimbul acestui
obiect ţi se oferă… 2. (tură) Schimbul
de noapte. Agent de schimb. Aşteptăm
să ne vină schimbul. Ei sunt schimbul
de mâine. 3. (rufărie de pat sau de
corp pentru primeneală) Un schimb de
lenjerie. Haine de schimb.
A (se) schimba 1. v. tr. (a substitui) A
schimba cearşafurile, patul. A schimba
bateriile unui aparat de radio. A-şi
schimba cravata, pieptănătura. A-şi
schimba ochelarii. A schimba o santine-
lă. A schimba timbre. A schimba bani.
A schimba o pedeapsă. A schimba vi-
teza. A schimba subiectul, vorba. A
schimba tactica. A schimba sensul unei
fraze. A schimba cuiva gândurile. A-şi
schimba numele, adresa. A-şi schimba
domiciliul. A schimbat totul. Trebuie din
nou schimbată roata. 2. (a muta dintr-
un loc în altul) A schimba un funcţio-
nar dintr-un post. 3. (a transforma, a
modifica forma, aspectul) A-şi schimba
părerea. A-şi schimba planurile. A
schimba ceva în bine. Această pieptă-
nătură o schimbă. 4. (a îmbrăca în ru-
fe curate) A schimba un bolnav, un co-
pil. 5. v. pron. (a se transforma, a se
modifica) A se schimba la faţă. S-a
schimbat, nu mai e cel dinainte. Omida
se schimbă în fluture. S-au schimbat
vremurile. Se schimbă vremea, o să
ningă. 6. (a se îmbrăca în haine cura-
te) Eşti ud, du-te şi te schimbă.
286
Schimbare s. f. (acţiunea de a schim-
ba) Schimbarea unei roţi. Schimbarea
stării unui corp. Schimbarea gărzii.
Schimbarea adresei. Schimbări de
temperatură. Schimbare în bine, în rău.
A suferi schimbări profunde.
A scoate 1. v. tr. (a lua, a extrage ce-
va dintr-un spaţiu, dintr-un înveliş; a
smulge, a extirpa) A scoate o găleată
de apă. A scoate o batistă, cheia din
buzunar, un spin din picior, sâmburele
dintr-un fruct. A scoate vin din butoi. A
scoate ulei din măsline. A scoate sabia
din teacă. A scoate ceva din pământ. A-
şi scoate maşina din garaj. A scoate un
obiect dintr-o cutie. Şi-a scos mâinile
din buzunare. A scoate un copil la
plimbare, la aer. A scoate pe cineva în
lume. A scoate cartofi. A scoate cuie cu
cleştele. A scoate un copac. A scoate
cărbune. A scoate un dinte. A scoate un
glonte. A scoate citate dintr-o carte. A
scoate o pată cu benzină. 2. (a da jos
de pe sine) A-şi scoate mănuşile, ciz-
mele, pălăria. 3. (fig. a obţine ceva
printr-o activitate sau prin valorifica-
rea unor bunuri) A scoate bani din
vânzarea unui produs. A scoate un câş-
tig din ceva. A scoate bani mulţi din
ceva. 4. (a alunga) A scoate pe cineva
din casă. A scoate pe cineva din inimă.
5. (a salva dintr-o situaţie primejdioa-
să) A scoate pe cineva din închisoare,
din încurcătură. 6. (a destitui, a exclu-
de dintr-o serie, dintr-o listă) A scoate
pe cineva din slujbă, din funcţie. A
scoate pe cineva la pensie. A scoate în
afara legii. A scoate o maşină din circu-
laţie. A scoate o carte din joc. A scoate
un capitol dintr-o lucrare. 7. (a tipări, a
publica) A scoate un ziar, un volum de
versuri. 8. (a duce, a îndrepta) L-a
scos la drum pe un copil rătăcit în pă-
dure. 9. (a emana, a produce) A scoate
sunete dintr-un instrument. 10. (a pro-
nunţa, a rosti) A scoate strigăte, sus-
pine. A scoate un ţipăt, un oftat. A nu Scrisoare s. f. (mesaj scris trimis prin
scoate niciun sunet. A nu putea scoate poştă sau prin curier) Scrisoare reco-
niciun cuvânt de emoţie. 11. (a ridica mandată. Scrisoare anonimă. Scrisoare
dintr-un loc) A scoate un certificat, o de dragoste. Scrisoare de mulţumire,
copie după un act. A scoate bani din de condoleanţe. Scrisoare de recoman-
bancă, din contul său. 12. (a obţine dare. Scrisoare deschisă. Hârtie de
ceva de la cineva cu greutate) A nu scrisori. A scrie o scrisoare. A primi o
putea scoate nimic de la cineva. 13. (a scrisoare de la cineva. A răspunde la o
pune la vedere, a expune) A scoate o scrisoare. A expedia o scrisoare. A îm-
marfă la vânzare, la licitaţie. A scoate pături, a îndoi, a lipi, a ştampila, a sigi-
noi mărfuri pe piaţă. A scoate la lumi- la o scrisoare. A pune timbre pe o scri-
nă. soare. A pune scrisorile în cutia poşta-
lă. A deschide o scrisoare. A face
A (se) scobi 1. v. tr. (a face o adânci- schimb de scrisori cu cineva. Mi-a tri-
tură, a găuri) A scobi pământul. A mis o scrisoare lungă. I-a înmânat o
scobi piatra cu dalta. A scobit banca cu scrisoare. Poştaşul a adus scrisorile.
briceagul. A scobi roşiile pentru a le
umple. A scobi o gaură. A scobi un tu- Scrum s. n. (substanţă, materie care
nel. A scobi o inscripţie în lemn. Apa rămâne după arderea unui corp)
scobeşte stânca. 2. v. pron. (a-şi in- Scrum de hârtie, de ţigară. A preface în
troduce degetele în nas, în urechi etc. scrum. S-a ales scrum din averea lui.
, pentru a înlătura mâncărimea sau
pentru a curăţa) A se scobi în dinţi, în A (se) scula 1. v. pron. (a se trezi) A
măsele. A se scobi în nas. se scula devreme, târziu, în toiul nopţii,
înainte de răsăritul soarelui. S-a sculat
Scop s. n. (ţintă, obiectiv) Scopul vieţii cu noaptea în cap. În noaptea asta s-a
sale. Cu / în scopul de a... În acest sculat de mai multe ori. Cine se scoală
scop. A-şi fixa, a urmări un scop. A în- de dimineaţă departe ajunge. 2. (a se
deplini un scop. A-şi atinge scopul. A-şi ridica în picioare) A se scula de pe
propune un scop. A avea drept scop. A scaun, de la masă, de pe locul său. A
avea scopuri ambiţioase. A-şi atinge căzut, ajută-l să se scoale. 3. (a se în-
scopul. A venit cu un scop precis. În ce sănătoşi) A se scula după boală. 4. (a
scop? se revolta) A se scula împotriva cuiva.
5. v. tr. (a trezi) A scula pe cineva la
A scrie 1. v. intr. (a reprezenta prin timp, la ora cinci, cu noaptea în cap. L-
semne grafice convenţionale sunetele a sculat din somn. 6. (a vindeca) A scu-
vorbirii) A scrie citeţ. A scrie cu creio- la un bolnav din pat.
nul, cu cerneală. Copilul învaţă să
scrie. 2. v. tr. (a redacta, compune o Scump 1. adj. (costisitor) O marfă
lucrare) A scrie un cuvânt, o adresă. A foarte scumpă. O locuinţă scumpă. Un
scrie un text, un articol, o scrisoare. A magazin scump. Un croitor scump. Via-
scrie versuri. A scrie ceva pe o foaie de ţă scumpă. E prea scump pentru buzu-
hârtie. A scris mai multe romane. 3. (a narul meu. E cam scump acest restau-
nota, a înregistra, a consemna) A-şi rant. 2. (preţios, valoros) Bijuterii
scrie numele pe o listă. A scrie un pro- scumpe. Cadou scump. Mobilă scumpă.
ces-verbal. 4. (a expedia cuiva un me- Haine scumpe. 3. A fi scump la vorbă.
saj) I-am scris că nu pot veni. I-am scris 4. (drag, iubit) Copil scump. Amintiri
să ne aştepte.
287
scumpe. Prietenul său cel mai scump. scutura cuiva mâna. A scutura din cap.
O fiinţă scumpă inimii sale. Scumpul L-a scuturat ca să-l trezească din
meu copil. Scumpa mea mamă. Priete- somn. Ne scutură căruţa. Valurile scu-
nia sa ne e foarte scumpă. 5. adv. Ne- tură barca. Îşi scutură părul. 3. (a face
gustor care ia scump. O victorie scump să cadă) A scutura nucile. A scutura
dobândită. A costa, a plăti, a cumpăra zăpada de pe haine. 4. (a tremura din
scump. Lucrul ieftin costă scump. tot corpul) A fi scuturat de un fior. 5.
v. pron. (a se debarasa) A-şi scutura
A (se) scurge 1. v. pron. (a curge lent tristeţea. 6. (a se desprinde de plantă
dintr-un recipient) Apa se scurge din şi a cădea) Florile se scutură. Copacii
rezervor. Vinul se scurge din butoi. 2. se scutură de frunze. Copacul îşi scu-
(a se desfăşura, a trece) Viaţa se scur- tură florile, frunzele.
ge. Anii se scurg. Banii se scurg printre
degete. 3. v. tr. (a separa partea lichi- Seamă 1. s. f. (număr, cantitate mare
dă dintr-un amestec) A scurge brânza. de..., socoteală, cont) O seamă de isto-
A scurge legumele de apă. A scurge rici. O seamă de lucrări. 2. (importan-
rufele. ţă, valoare, faimă) Un om de seamă. O
lucrare ştiinţifică de seamă. O proble-
Scurt 1. adj. (de lungime mică) Rochie mă de seamă. A nu face nimic de sea-
scurtă. Pantaloni scurţi. A avea picioare mă.
scurte. A purta părul foarte scurt. A o
lua pe drumul cel mai scurt. 2. (de du- Seară 1. s. f. (timpul de la sfârşitul
rată redusă) Zile scurte. Vizită scurtă zilei) Seri reci de iarnă. În seara aceea.
Concediu scurt. Pauză scurtă. O fericire Ora şase seara. Duminică seara. Către
scurtă, de scurtă durată. O scurtă apa- / spre seară. La venirea serii. De dimi-
riţie. O expunere scurtă. Contract pe neaţă până seara. Seară dansantă.
termen scurt. În scurt timp. Viaţa e Masa de seară. O ţinută de seară. Pre-
scurtă. Timpul e prea scurt pentru sa de seară. Rochie de seară. A ieşi
această lucrare. 3. adv. A tăia părul seara la primblare. Am ajuns seara
scurt. Unghii tăiate scurt. 4. (fără mul- târziu. Te-am căutat toată seara. Îşi
tă vorbă, hotărât, categoric) Ca să fiu petrece serile citind. 2. adv. (în timpul
scurt. Fii scurt! 5. s. f. (haină groasă serii) Seara se dau filme la televiziune.
până deasupra genunchilor) Îmbracă
scurta, afară e frig. Sec 1. adj. (lipsit de apă sau de ume-
zeală) Izvor sec. Albia seacă a râului.
A (se) scurta 1. v. tr. (a face mai 2. (gol, deşert, fără miez, fără rezo-
scurt) A scurta un pantalon. A-şi scurta nanţă) Alună seacă. Pungă seacă. 3.
barba. A scurta un text. A scurta o dis- (lipsit de sens, de conţinut) Viaţă sea-
tanţă. A-şi scurta şederea. A-şi scurta că. Voinţă seacă. 4. (lipsit de expresi-
viaţa, zilele. A scurta cuiva vorba. A vitate, de căldură, de sensibilitate) Om
scurta aripile unei găini. A scurta cuiva sec. Vorbe seci. 5. adv. A răspunde
ghearele. 2. v. pron. (a se face mai sec.
scurt) Zilele încep să se scurteze.
A seca 1. v. intr. (a dispărea apa) Iz-
A (se) scutura 1. v. tr. (a clătina, a vorul a secat. Balta a secat I-au secat
lovi repetat un obiect) A scutura co- puterile. 2. v. tr. (a face să dispară apa
voarele. A scutura sacul. A-şi scutura dintr-un râu, fântână etc.) A seca un
pipa. 2. (a zgâlţâi, a zdruncina) A-i heleşteu. Căldurile mari au secat pâra-
288
iele. 3. (fig. a epuiza, a secătui) Grijile mama lui. Acest copil seamănă leit cu
mă seacă. Neliniştea îl seacă la inimă. tatăl său. Gemenii seamănă ca două
picături de apă. Are cui să semene.
Secară s. f. (plantă din familia grami- Toată lumea seamănă. Asta seamănă
neelor) Cornul secarei. Pâine de seca- a glumă proastă. Nu mai seamănă a
ră. Secara şi grâul sunt cereale. Secara om.
se întinde cât vezi cu ochii.
Semn 1. s. n. (ceea ce indică sau
Secol 1. s. n. (interval de timp de o simbolizează ceva; probă, dovadă)
sută de ani) Începutul, mijlocul, sfârşi- Semne convenţionale. Semn distinctiv,
tul unui secol. De secole. Timp de jumă- caracteristic. Semn premergător. Semne
tate de secol. 2. (epocă în care se pe- particulare. Primele semne ale primă-
trece un eveniment excepţional) Seco- verii. Semne ale bolii. A pune ceva sub
lul vitezei. Secolul de aur. Afacerea se- semnul... E un semn bun, rău. E semn
colului. de ploaie. 2. (gest, mişcare) A face
semne. A se înţelege prin semne. A-şi
Secret 1. s. n. (taină) Secret de stat. A face semnul crucii. La un semn, taxiul
ascunde un secret. A încredinţa un se- se opri. I-a întins mâna ca semn de îm-
cret cuiva. A divulga, a trăda un secret. păcare. 3. (semnalment) Semne de
A păstra un secret. A descoperi secre- simpatie. Semnele viciului. A da semn
tul. A face din orice un secret. A nu de viaţă. A da semne de oboseală. Toa-
avea secrete faţă de cineva. A deţine te acestea erau semne ale bogăţiei sa-
secretul de a... A umbla cu secrete. 2. le. 4. (obiect aşezat într-un loc pentru
(element care constituie cheia succe-
a marca sau a despărţi ceva) Semne
sului într-o acţiune, într-o ştiinţă sau
de punctuaţie. Semn de corectură.
artă) Secret de fabricaţie. A fi legat de
Semnele citării. Semn de întrebare, de
secretul profesional. 3. adj. (tainic,
exclamaţie. Semn de carte. Semne de
confidenţial) Scară, uşă secretă. Infor-
circulaţie.
maţii secrete. Maşinaţii secrete. Agent
secret. Asociaţie secretă. A semna v. tr., v. intr. (a-şi pune
semnătura) A semna o scrisoare, un
Secundă s. f. (interval de timp egal cu
contract. A semna în josul paginii. A
a 60-ea parte dintr-un minut) Acul
semna cu numele adevărat. A semna
secundelor. Trei metri pe secundă. A
pacea.
folosi fiecare secundă. Durează doar o
secundă. Mă întorc într-o secundă. O Semnal 1. s. n. (semn convenţional
secundă, vă rog! utilizat pentru a transmite mesaje la
distanţă) Semnale sonore, acustice,
A semăna1 1. v. tr. (a însămânţa) A vizuale, optice. Semnal de alarmă.
semăna pământul, câmpul. A semăna Semnal senzorial. Semnale de cale fe-
grâu, cereale. 2. (fig. a răspândi, a rată. Semnale luminoase de la intersec-
propaga idei, principii, stări, senti-
ţie. Semnal permanent. Semnal lumi-
mente etc.) A semăna vrajbă, ură, dis-
nos, intermitent. Opriţi la semnalul ro-
cordie.
şu. 2. (ceea ce anunţă sau determină
începutul sau sfârşitul unei acţiuni)
A semăna v. intr. (a se asemăna) A
2
Semnal de apel, de punere în funcţiu-
semăna cu cineva bucăţică ruptă, ca
ne. A aştepta, a da semnalul de pleca-
două picături de apă. Seamănă cu
re.
289
Senin 1. adj. (fără nori, limpede) Cer
senin. O noapte senină. Zile senine. 2.
(fig. liniştit, netulburat) Un suflet se-
nin. O frunte senină. Viaţă senină. 3. s.
n. (seninătate, claritate a cerului) Se-
ninul cerului.
Sens 1. s. n. (semnificaţie a unui cu-
vânt, a unei expresii) Sens propriu,
figurat. Sensul larg, restrâns al cuvân-
tului. Sensul acestei fraze. Vorbe fără
sens. Într-un anumit sens. Sensul cu-
vântului tată este... 2. (temei, raţiune,
rost, scop) A da sens vieţii. E lipsit de
sens. Nu are niciun sens. 3. (direcţie,
orientare) Circulaţie în sens unic. A se
învârti în sensul, în sens contrar acelor
unui ceasornic. A răsuci un obiect în
toate sensurile. Sens interzis!
Sensibil 1. adj. (care este înzestrat cu
multă sensibilitate) Copil sensibil. Un
om foarte sensibil. Suflet sensibil. Lu-
me sensibilă. 2. (care reacționează la
cea mai ușoară excitație exterioară)
Piele sensibilă. Punctul sensibil. Sensi-
bil la frig, la căldură, la durere. A avea
nervi sensibili. A fi sensibil la stomac.
3. (vădit, apreciabil) O diferenţă abia
sensibilă. O majorare sensibilă a sala-
riilor. A face progrese sensibile. Tem-
peratura a înregistrat o sensibilă scă-
dere. 4. (care reacţionează la cele mai
mici variaţii ale unui agent exterior)
Aparat sensibil. Balanţă sensibilă.
Sentiment 1. s. n. (proces afectiv,
exprimând atitudinea omului faţă de
realitate) A-şi manifesta sentimentele.
A împărtăşi sentimentele cuiva. A-şi
ascunde sentimentele. A-şi înfrâna
sentimentele. Primiţi expresia celor mai
bune sentimente. 2. (impresie, convin-
gere) Sentimente nobile. Sentiment de
vinovăţie. A avea sentimentul unui
efort inutil.
290
Senzaţie 1. s. f. (cunoaştere senzoria-
lă a obiectelor şi fenomenelor) Senza-
ţie vizuală, auditivă. Senzaţie de frig,
de căldură. Senzaţie plăcută, neplăcu-
tă. A avea o senzaţie de... A încerca o
senzaţie de... 2. (ceea ce impresionea-
ză puternic) Roman de senzaţie. A face
senzaţie.
Serie 1. s. f. (succesiune de lucruri,
de fapte, de fiinţe asemănătoare) Serie
de timbre. Serie de evenimente. Serie
de încercări. O serie de nenorociri. 2.
(număr de ordine care se aplică pe
mărfurile de acelaşi fel, fabricate în
număr mare) Obiecte de serie. Auto-
mobil de serie. Din prima serie.
Serios 1. adj. (sobru, lipsit de veselie)
Domn serios. Un tânăr serios. O femeie
serioasă. O persoană serioasă. Un aer
serios. A fi un om serios. A face impre-
sie de om serios. A trece drept om seri-
os. 2. (care se face bine, temeinic,
conştiincios) Studii serioase. Beneficii
serioase. Pregătiri serioase. Lucrare
serioasă. Muncitor serios. Şcolar serios.
3. (care trebuie privit cu seriozitate;
care poate avea urmări grave) Boală
serioasă. Este o problemă foarte seri-
oasă. Nu-i treabă serioasă. Avem moti-
ve serioase să credem acest lucru. 4.
adv. (adevărat, drept, fără intenţii de
glumă) A vorbi serios. A examina seri-
os o problemă. Vorbeşti serios? 5. A fi
serios bolnav. A fi serios rănit.
Sertar s. n. (parte a unor mobile, sub
formă de cutie, care se poate trage în
afară şi în care se păstrează diferite
obiecte) Sertarele unui scrin. Sertar
secret. A deschide, a trage, a închide, a
împinge un sertar. A forţa, a scotoci
sertarul. A pune hârtii în fundul unui
sertar.
A (se) servi 1. v. tr. (a îndeplini o
anumită obligaţie faţă de cineva; a-i
face un serviciu) A servi o cauză. A
servi interesele cuiva. 2. (a oferi solici-
tanţilor cele cerute) Vânzătoarea ser-
veşte clienţii. Îşi serveşte bucuros prie-
tenii. Ne serveşte mereu aceleaşi po-
veşti. 3. (a aduce mâncarea la masă) A
servi masa cuiva. A servi cald, rece.
Doamna e servită. 4. (a pune mingea
în joc) A servi mingea. 5. v. intr. (a
folosi la ceva; a fi util) Camera îmi ser-
veşte de cabinet de lucru. O idee care
va servi generaţiilor viitoare. Aceasta
să-ţi servească drept lecţie! La ce ser-
veşte această unealtă? 6. (a lucra în
calitate de om de serviciu) A servi ca
fată în casă. A servi ca funcţionar. 7. v.
pron. (a se folosi de un lucru) A se
servi de manual la curs. A se servi de
compas. A şti să te serveşti de un apa-
rat. Mă servesc de acest instrument. 8.
(a lua să mănânce sau să bea) M-am
servit cu friptură şi salată. Serviţi-vă cu
friptură şi vin!
Serviciu 1. s. n. (faptul de a servi,
slujbă, funcţie, post) A-şi găsi un ser-
viciu. Serviciu religios, funebru. Pompi-
er de serviciu. A fi de serviciu. A avea
state de serviciu. 2. (subdiviziune în
administraţia unei instituţii sau în-
treprinderi) Serviciul transporturilor,
poştei, telecomunicaţiilor. Serviciu de
reclamaţii. Serviciu de alimentare cu
apă. Serviciu de întreţinere. Serviciu de
ordine. Serviciu de pază al uzinei. Ser-
viciu de publicitate. Serviciu meteorolo-
gic. 3. (ajutor dat cuiva) A se pune în
serviciul cuiva. A face cuiva un bun, un
rău serviciu. Mi-ai făcut un mare servi-
ciu. Serviciu contra serviciu. 4. (la pl.)
A-şi oferi serviciile. A aduce servicii. A
se lipsi de serviciile cuiva. A recurge la
serviciile cuiva. 5. (asortiment de vese-
lă) Serviciu de porţelan. Serviciu de
ceai, de cafea.
291
Sete 1. s. f. (stare fiziologică provoca-
tă de nevoia de a bea apă) A-i fi foarte
sete. A suferi de sete. A muri de sete.
A-şi potoli, a-şi astâmpăra setea. A nu-
şi potoli setea. 2. (fig. dorinţă intensă,
poftă) Sete arzătoare. Sete nepotolită.
Sete de viaţă, de cunoaştere. Sete de
libertate. Sete de putere, de câştig. A
citi cu sete.
Sever 1. adj. (strict, exigent, aspru) O
privire, un ton sever. Un tată sever cu
copiii. Un profesor sever. Cenzor sever.
Pedeapsă severă. Măsură severă. Sen-
tinţă severă. Critici severe. A fi sever
cu unii şi indulgent cu alţii. 2. (sobru)
Un stil sever. O arhitectură severă. 3.
adv. A pedepsi sever pe cineva.
Sezon 1. s. n. (perioadă a anului cu
caracter climateric specific) Sezon re-
ce. Sezonul ploilor. 2. (perioadă de
timp potrivită pentru anumite activi-
tăţi) Sezon turistic. Sezonul fructelor, al
florilor. Sezon de plajă. Sezon de pes-
cuit, de vânătoare. Sezon mort. Legu-
me, fructe de sezon. Noutăţi de sezon.
A petrece un sezon la băi.
Sfat 1. s. n. (îndemn) Sfat prietenesc.
Sfat bun, rău. După sfatul prietenilor.
A da sfaturi. A cere sfaturi (cuiva). A
urma sfaturile cuiva. Nu cer sfatul ni-
mănui. 2. (consfătuire, consiliu) A ţine
sfat. 3. (conversaţie, taifas) A se adu-
na la sfat. A sta la sfat.
A (se) sfătui 1. v. tr. (a da un sfat cui-
va) A sfătui pe cineva aflat la încurcă-
tură. L-am sfătuit să fie prudent. L-am
sfătuit să nu plece. A sfătui de bine pe
cineva. 2. v. pron. (a cere cuiva un
sfat; a discuta) M-am sfătuit cu părinţii
mei. S-au sfătuit asupra măsurilor ce
trebuie luate.
Sfert s. n. (a patra parte dintr-un în-
treg) Un sfert de portocală, de măr. Un
sfert de litru. Un sfert de oră. Ora trei tul lumii. Toate au un sfârşit pe lumea
şi un sfert, fără un sfert. A comandat asta. 2. (moarte) Sfârşit prematur, tra-
un sfert de pui. A băut trei sferturi din gic. 3. adj. (sleit de puteri, istovit)
sticlă. N-am făcut niciun sfert din ceea Sfârşit de oboseală. E un om sfârşit.
ce aveam de făcut.
Sfoară s. f. (mănunchi de fibre răsuci-
Sfânt 1. adj. (epitet dat divinităţii) te, folosit mai ales la legat) Sfoară
Sfântul Duh. Sfânta treime. Sfânta fe- groasă. Sfoară de bumbac, de iută.
cioară. 2. (care ţine de divinitate, de Sfoară de rufe. Un ghem de sfoară. A
biserică, de religie) Sfânta scriptură. desface sfoara unui pachet. A lega cu
Sfintele taine. Locuri sfinte. 3. (care sfoară. A răsuci o sfoară. A înnoda o
impune respect, veneraţie; desăvârşit, sfoară.
infailibil) Această femeie e sfântă. 4. s.
m. (cel canonizat de biserică) A se ru- Sigur 1. adj. (cert, neîndoielnic) Drum
ga la toţi sfinţii. A se jura pe toţi sfinţii. sigur. Achiziţionare sigură. Un succes
A face pe sfântul, pe sfânta. Nu e un sigur. Dovezi sigure. Colaboratori si-
sfânt. Nu ştiu ce sfântul i s-a întâm- guri. Informaţie sigură. Un mijloc sigur.
plat. Ferească sfântul! A pune banii la loc sigur. Lucrul e si-
gur. Lucrul cel mai sigur este să te bi-
A (se) sfârşi 1. v. tr. (a duce la capăt; zui numai pe tine. Nimic nu era mai
a termina, a încheia) A sfârşi vorba. A- sigur. Sunt absolut sigur că va veni.
şi sfârşi expunerea. A-şi sfârşi viaţa, Poţi să fii sigur. Buna lui credinţă era
zilele. E timpul să sfârşim. L-a ajutat sigură. Eşti sigur? 2. (care oferă sigu-
să sfârşească ceea ce începuse. 2. v. ranţă) Un cartier care nu este sigur pe
intr. (a a ajunge într-o anumită situa- timpul nopţii. 3. (care acţionează hotă-
ţie, a ajunge să…) A o sfârşi cu cineva. rât, fără ezitare) Un aer sigur de sine.
A o sfârşi rău. A sfârşi prin a învinge A avea mână sigură. 4. adv. (în mod
orice rezistenţă. A sfârşi într-un acci- precis) Sigur că n-o să vină. Va ajunge
dent. Va sfârşi în închisoare. 3. v. sigur înaintea noastră. Nu ştiu sigur
pron. (a nu mai avea putere; a muri) A dacă va accepta propunerea noastră.
se sfârşi din dragoste. Zilele lui se Sigur nu şi-a luat banii cu el. Sigur, nu
sfârşeau în suferinţă. Bătrânul s-a pretind că aş avea întotdeauna drepta-
sfârşit de inimă rea. 4. (a se termina, a te.
lua sfârşit) Un discurs care nu se mai
sfârşeşte. Toate acestea trebuiau să se Siguranţă 1. s. f. (convingere, certitu-
sfârşească aşa. Filmul se sfârşeşte cu dine) A avea siguranţa că a găsit cea
bine. Spectacolul se sfârşeşte la ora mai bună soluţie. Am siguranţa că vom
opt. Dragostea mea nu se va sfârşi reuşi. 2. (lipsa oricărui pericol; securi-
niciodată. tate) Siguranţa circulaţiei. Crimă împo-
triva siguranţei statului. A se simţi în
Sfârşit 1. s. n. (moment final) Sfârşi- siguranţă. 3. (fermitate, precizie, pri-
tul zilei. Sfârşit de toamnă. Sfârşitul cepere, îndemânare) Siguranţa mişcă-
lucrărilor. Sfârşitul unei întâlniri. Sfâr- rilor. 4. (aparat care protejează un sis-
şitul unei piese de teatru. Sfârşitul unui tem tehnic, o instalaţie sau un mate-
mandat. La sfârşitul săptămânii, anu- rial împotriva unei acţiuni nedorite)
lui. O dragoste fără sfârşit. A ajunge la Supapă de siguranţă. Centură de sigu-
sfârşitul carierii, vieţii. A se apropia de ranţă. Dispozitiv de siguranţă. A sărit,
sfârşit. A duce la bun sfârşit. E sfârşi- a ars siguranţa. Am cumpărat câteva
292
siguranţe. 5. (dispozitiv care se intro-
duce în broasca unei uşi pentru a îm-
piedica deschiderea acesteia cu o che-
ie falsă) Încuietoare de siguranţă.
Silă s. f. (sentiment de dezgust, de
repulsie faţă de cineva sau ceva) A fi
cuprins de silă. A i se face silă. A-ţi fi
silă de ceva. A-ţi fi silă de viaţă. Atâta
josnicie îmi face silă. Mâncarea asta îţi
face silă. Mi-e silă de minciună.
A (se) sili 1. v. tr. (a constrânge) A sili
pe cineva să muncească. A sili pe cine-
va să facă ceva împotriva voinţei sale,
să tacă, să consimtă, să plece, să-şi
respecte promisiunile. 2. v. pron. (a
depune eforturi deosebite, a se stră-
dui) Trebuie să mă silesc să beau cea-
iul acesta. Se silea să rămână calm. Se
silea să pătrundă această taină. Se
silea să-l convingă. Siliţi-vă să termi-
naţi la timp.
Siluetă 1. s. f. (contur al unui lucru
proiectată ca o umbră pe un fond lu-
minos) Silueta unei femei. Silueta ele-
gantă a unei maşini de sport. 2. (talie,
formă zveltă) A avea siluetă. A-şi păs-
tra silueta. A face siluetă. Rochia
aceasta îi face siluetă.
Simpatic adj. (care inspiră simpatie)
O ambulanţă simpatică. A găsi pe cine-
va simpatic. E un tip simpatic.
Simpatie s. f. (atracţie) A arăta simpa-
tie cuiva. A avea simpatie pentru cine-
va. A privi cu simpatie. A primi pe cine-
va cu simpatie.
Simplu adj. 1. (format dintr-un singur
element sau din puţine elemente
omogene) Un mecanism simplu. O ma-
să foarte simplă. 2. (neprefăcut, sin-
cer, cinstit) E un om simplu. A ştiut să
rămână simplu. 3. (uşor de făcut, de
manipulat) Un procedeu simplu. E
293
simplu ca bună ziua. E foarte simplu.
Simplu ar fi să nu ne ducem. Un refuz
pur şi simplu. 4. (lipsit de artificialita-
te, neîncărcat, sobru) O rochie simplă.
Floare, frunză simplă Stil simplu.. 5.
(lipsit de cultură, de rafinament) Un
simplu cetăţean. Un simplu muritor. 6.
(nimic altceva decât...) O simplă for-
malitate. O simplă întâmplare. Simple
presupuneri. Era un simplu prozator. 7.
s. n. De la simplu la complex. 8. adv.
Un bărbat îmbrăcat simplu Scrie sim-
plu.. Îşi primeşte prietenii simplu. S-o
spunem simplu!
Simţ 1. s. n. (funcţie a organismului
prin care se recepţionează şi se prelu-
crează anumiţi excitanţi externi şi in-
terni) Cele cinci simţuri. Activitatea
simţurilor. A tulbura simţurile. 2. (ca-
pacitatea omului de a înţelege, de a
judeca, de a aprecia ceva) Simţul reali-
tăţii, al măsurii. Simţ critic, practic.
Simţ estetic, artistic Simţul orientării, al
echilibrului, al ritmului. Simţul datoriei.
Simţul răspunderii. Bunul simţ. Un om
de bun simţ.
A (se) simţi 1. v. tr. (a percepe prin
intermediul organelor de simţ) A simţi
răcoarea nopţii. A simţi oboseala. A
simţi nevoia de a rămâne singur. A nu-
şi mai simţi picioarele. A simţi diferen-
ţa. Felul lui de a gândi şi de a simţi.
Simţea cum îl cuprinde spaima. Simţea
că nu va mai rezista. Simţea că trăieş-
te. Simţea că-i vine rău. Simte efectele
acestor schimbări. Nu-i place să se va-
dă ce simte. 2. (a înţelege bazându-se
pe intuiţie) Simţea că lucrurile merg
prost. În ziua aceea simţise el ceva. 3.
(a fi stăpânit de..., a încerca un sen-
timent de emoţie) A simţi o mare bucu-
rie. Simte lipsa copiilor. 4. v. pron. (a fi
conştient de propria sa stare fizică) A
se simţi bine, rău. A se simţi în largul
său. A nu se simţi la / în largul său, în
apele sale. Se simţea singur. După slab. A fi slab din fire. A se simţi slab
această cură la băi se simte minunat. în faţa greutăţilor. A fi slab la minte.
Se simţea capabil să înfrunte pericolul. Aici e punctul lui slab. 3. (neconvingă-
Cum te simţi cu sănătatea? Simţiţi-vă tor) Argumentele prezentate sunt slabe.
ca acasă! 4. (lipsit de intensitate) Vânt slab pâ-
nă la moderat. Lumină slabă. Vin slab.
Singur 1. adj. (neînsoţit de nimeni) A Voce slabă. A nu avea decât o slabă
fi singur pe lume. A fi singur acasă. A speranţă. 5. (fără valoare; fără pregă-
trăi singur. A lăsa singur pe cineva. A tire) Elev slab la învăţătură. Guvern
pleca singur în concediu. Nici la rai nu-i slab. Recoltă slabă Producţie slabă. A
bine singur. Un rău nu vine niciodată obţine rezultate slabe. A fi slab la ma-
singur. Nu mă lăsa singur! 2. (cu forţe tematică. 6. (care nu funcţionează
sau idei proprii; fără ajutorul cuiva) A normal) A avea memoria, vederea sla-
face singur ceva. Ce poţi face singur nu bă. A avea inima slabă.
aştepta să-ţi facă alţii. Ce nu poate fa-
ce un om singur fac mai mulţi împreu- Slavă 1. s. f. (glorie, faimă, laudă) A
nă. Chestiunea se rezolvă singură. 3. aduce slavă cuiva. A se acoperi de sla-
(unic) O singură dată. Singura cale po- vă. Slava Domnului 2. (înaltul cerului,
sibilă. Dintr-o singură lovitură. Ca un văzduh) Slava cerului. A ridica pe cine-
singur om. A avea un singur copil, cos- va în slava cerului, în slăvi.
tum. A avea un singur scop. A fi singur
la părinţi. E singurul lucru pe care îl A slăbi 1. v. intr. (a pierde din greuta-
putem face. 4. m. şi f. Nu eşti singurul. te, a deveni mai slab) A urma un regim
pentru a slăbi. A slăbit la faţă. A slăbit
Sită s. f. (obiect care se foloseşte pen- cu 5 kg. într-o lună. A slăbit din cauza
tru a cerne) Sită de făină. Sită de cer- bolii. 2. (a pierde din vigoare, din for-
nut. Sită fină, mare. A cerne făină prin ţă) Slăbit de boală. Îi slăbesc puterile. Îi
sită. A da cu sita. Sita nouă cerne bine. slăbeşte curajul. Îi slăbeşte inteligenţa.
3. (a pierde din intensitate, din tărie,
Situaţie 1. s. f. (împrejurare, stare în din ritm) Vântul slăbeşte. Grinda a
care se află la un moment dat o per- slăbit sub greutate. I-a slăbit vederea.
soană, o colectivitate) Situaţie socială, 4. v. tr. (a face ca legătura să fie mai
politică, internaţională. A fi într-o situa- puţin strânsă) A slăbi legătura, curea-
ţie neplăcută. A se pune în situaţia cui- ua. A slăbi strânsoarea. A slăbi o frân-
va. A ieşi dintr-o situaţie periculoasă. A ghie, hăţurile. A slăbi o piuliţă. A slăbi
rămâne stăpân pe situaţie. Suntem în un nod. A-şi slăbi cravata. A nu slăbi
aceeaşi situaţie. Care este situaţia sa pe cineva din ochi. A slăbi disciplina.
familială? 2. (poziţie materială sau
morală în care se află cineva; avere) Slăbiciune 1. s. f. (lipsă de forţă fizi-
Situaţie delicată, disperată. A avea o că) Slăbiciunea braţelor. Slăbiciunea
bună situaţie materială. A-şi face o si- unui organism. Slăbiciunea omului în
tuaţie. Care este situaţia sa financiară? faţa naturii. Slăbiciunea unui guvern.
Slăbiciune de caracter. Un bolnav de o
Slab 1. adj. (lipsit de grăsime) Om, slăbiciune extremă. A da dovadă de
animal slab. Un bătrân foarte slab. Fa- slăbiciune. A fi cuprins de o mare slă-
ţă slabă. Este înalt şi slab. E slabă ca o biciune. 2. (afecţiune faţă de cineva
scândură. 2. (lipsit de vitalitate, de sau ceva) A avea slăbiciune faţă de
putere fizică sau de rezistenţă) Sexul cineva. 3. (mai ales la pl. deprindere
294
rea, cusur) Fiecare om are slăbiciunile
lui.
Slujbă 1. s. f. (serviciu, post) A avea o
slujbă bună. A-şi căuta o slujbă. A găsi
o slujbă uşoară, comodă. A-şi pierde
slujba. A rămâne fără slujbă. A merge
la slujbă. A-şi lua o slujbă. A lăsa pe
cineva fără slujbă. A da pe cineva afa-
ră din slujbă. 2. (ceremonie religioasă)
Slujba din noaptea de crăciun. Slujbă
de înmormântare. A face slujbă. A
merge la slujbă. A asculta slujba.
A (se) smulge 1. v. tr. (scoate din lo-
cul în care se află) A smulge buruieni-
le. A smulge un dinte. A smulge sprân-
cenele. Furtuna a smuls un copac. 2.
(fig. a lua cu forţa, a obţine ceva cu
greutate) A smulge un obiect din mâini-
le cuiva. A smulge bani de la cineva. A
smulge pe cineva din gândurile sale. A
smulge cuiva mărturisiri, un secret, o
promisiune. A smulge cuiva masca,
vălul de pe faţă. A smulge pe cineva
din ghearele morţii. Îi smulgi cu greu o
vorbă. 3. v. pron. (a se desprinde
brusc din locul în care se află) Câinele
s-a smuls brusc din lesă.
Soare s. m. (corp ceresc) Soare de
plumb. Răsărit, apus de soare. Rază de
soare. Pălărie, ochelari de soare. Ca-
meră plină de soare. A străluci în soa-
re. A sta la soare. A se prăji la soare. A
se apăra de soare. E soare. Soarele
răsare, apune, străluceşte, încălzeşte,
arde. Eşti soarele meu, raza mea de
soare. Nimic nou sub soare.
Soartă 1. s. f. (destin) Ironia sorţii. A
crede în soarta sa. A-şi lua soarta în
propriile mâini. A avut o soartă tristă,
tragică, vitregă. A-şi uni soarta cu cine-
va. Nu ştie ce soartă îl aşteaptă. 2. (si-
tuaţie bună sau rea în care se află
cineva) Capriciile, loviturile sorţii. A fi Soi s. n. (specie, varietate) Soiuri de
animale, de plante. Mai multe soiuri de
295
favorizată de soartă. Aşa a vrut soarta.
Nenorocită soartă!
Sobă s. f. (cuptor) Sobă de tuci, din
fontă, de tablă, de teracotă, de cărămi-
dă. Sobă cu cărbuni, cu păcură. Coş de
sobă. Sobă de gătit, de bucătărie. Gră-
tarul, uşiţa unei sobe. A băga lemne în
sobă. A face focul în sobă.
Socoteală 1. s. f. (calculare, calcul;
notă de plată) După socoteala mea.
După socotelile mele. A face o socotea-
lă, socoteli. A pune ceva la socoteală. A
ţine socotelile. A-şi face socotelile. A
cere să i se facă socoteala. A-i face
cuiva socoteala. A-şi greşi socotelile. A
trăi pe socoteala cuiva. (Nu) iese la so-
coteală. Socoteala e corectă, greşită.
Socoteala de acasă nu se potriveşte cu
cea din târg. 2. (seamă, răspundere) A
ţine socoteală de ceva. A cere cuiva
socoteală pentru ceva. A nu avea de
dat nimănui socoteală. 3. (plan, pro-
iect) A-i încurca, a-i strica socotelile. 4.
(judecată, chibzuinţă, rost) Om cu so-
coteală, fără socoteală. A face un lucru
cu socoteală. A cheltui cu socoteală,
fără socoteală. Asta e altă socoteală.
Asta nu-mi vine la socoteală.
A (se) socoti 1. v. tr. (a calcula) A so-
coti cheltuielile, banii, zilele, orele. A
socoti în minte, în cap, pe degete, cu
maşina. Ştie să socotească. 2. (a fi de
părere) A socoti problema încheiată.
Socotesc că are dreptate. Socoteam că
eşti plecat. Socotesc că e prea devreme
să... Socotesc că a sosit timpul să… 3.
(a aprecia, a considera) A socoti pe ci-
neva prietenul său, aliat pe cineva. A
socoti ceva ca (fiind) necesar. A-l socoti
cinstit pe cineva. 4. v. pron. (a se con-
sidera) A se socoti înţelept. Se socoteş-
te prietenul meu.
vinuri, de mere, de grâu. Oameni de
acelaşi soi. De tot soiul.
Sol1 s. m. (persoană însărcinată să
transmită ceva cuiva sau undeva) Soli
de pace. Solul sultanului. Solii primă-
verii. A trimite un sol.
Sol2 s. n. (pământ) Sol argilos, nisipos.
Soluri fertile, bogate, sărace, aride. Şti-
inţa solului. Bogăţiile solului. Ameliora-
rea solurilor. A zbura la suprafaţa solu-
lui.
Solid 1. adj. (tare, rigid, dur) Stare
solidă. Corpuri solide. Combustibil so-
lid. Stofă solidă. Alimente solide. 2.
(care durează, rezistent) Clădire, ma-
şină solidă. O pereche de pantofi solizi.
Prietenie solidă. Pantofii aceştia sunt
foarte solizi. 3. (temeinic, serios) Cul-
tură solidă. Probe solide. Firmă solidă.
A clădi ceva pe temelii solide. A avea
cunoştinţe, argumente solide.
Somn s. n. (stare fiziologică) Somn
agitat, odihnitor, de plumb. Somnul cel
veşnic. Boala somnului. A-i fi somn. A
nu mai putea de somn, a cădea de
somn, a muri de somn. A avea pleoape-
le grele de somn. A fi cu somnul în ge-
ne. A cădea într-un somn adânc. A
avea somnul greu, uşor. A se lăsa pra-
dă somnului. A nu avea somn. A alun-
ga, a învinge somnul. A se trezi din
somn. A scula pe cineva din somn. A
face o cură de somn. A vorbi prin
somn. A mur în somn. A dormi somnul
de veci. Simt că mă ia somnul.
Soră 1. s. f. (persoană de sex feminin
considerată în raport cu altă persoană
născută din aceeaşi părinţi) Soră vi-
tregă. Soră de mamă. Soră de tată. So-
ră bună de mamă şi de tată. Soră de
lapte. Surori gemene, siameze. Sora
cea mare, cea mică. Are două surori. 2.
(infirmieră) Soră de caritate. 3. (gradul
296
cel mai mic în ierarhia călugărească
feminină) Soră călugăriţă.
Sos s. n. (preparat culinar) Sos lung,
gros, limpede, scăzut. Sos alb, picant.
Sos cu vin. Mâncare cu sos. Peşte cu
sos de roşii.
A sosi 1. v. intr. (a ajunge undeva) A
sosi cu autobuzul, cu trenul, cu avionul,
cu vaporul. A sosi la timp, cu întârziere.
A sosi la destinaţie, cu bine acasă.
Trenul tocmai a sosit. A sosit primul. A
sosit o scrisoare. 2. (a veni, a începe
să se desfăşoare) A sosit iarna. A sosit
primăvara. A sosit timpul să plecăm.
Va sosi o zi când...
Soţ 1. s. m. (bărbat căsătorit conside-
rat în raport soţia sa) Soţ necredincios.
Primul, al doilea soţ. A-şi lua de soţ. E
soţul ei. 2. (la pl. cele două persoane
unite prin căsătorie) Cei doi soţi. Viito-
rii soţi. Tinerii soţi.
Soţie s. f. (femeie căsătorită conside-
rată în raport cu soţul său) A venit cu
soţia. A cere de soţie. A lua de soţie.
Spaimă s. f. (teamă puternică, groază)
A fi cuprins de spaimă. A intra spaima
în cineva. A fi plin, mut, îngheţat de
spaimă. A trăi cu spaima în suflet. A
scoate strigăte de spaimă. A umple pe
cineva de spaimă. A băga spaima în
cineva. A produce spaimă. A împrăştia
în jur spaimă. A fi spaima satului, a
cartierului.
Spanac s. n. (plantă leguminoasă
anuală) Frunze de spanac. Spanac
sălbatic. Friptură de viţel cu spanac. A
mânca spanac.
A (se) sparge 1. v. tr. (a preface în
cioburi) A sparge un geam, un pahar. A
sparge în bucăţi. A sparge lemne cu un
topor. Şi-a spart ochelarii. 2. (a sfărâ-
ma) A sparge nuci, ouă. 3. (a deschide
cu forţa o încăpere, o mobilă pentru a
fura) A sparge o uşă. A sparge o ban-
că, un magazin. 4. (a distruge, a desfi-
inţa) A sparge oastea duşmană. 5. v.
pron. (a se preface în cioburi) S-a
spart vaza. 6. (a se deschide) Abcesul
s-a spart. 7. (a se distruge, a se desfi-
inţa) Valurile se sparg de ţărm. S-a
spart un cauciuc. Norii se sparg. S-a
spart petrecerea.
Spate 1. s. n. (partea posterioară a
corpului omenesc cuprinsă între gât şi
regiunea lombară) Dureri de spate.
Rochie decoltată la spate. A avea spa-
tele drept, gârbovit. Mi-i frig la spate. A
fi lat în spate. A întoarce spatele cuiva.
A sta cu spatele la cineva, ceva. A se
sprijini cu spatele de ceva. A căra ceva
cu spatele. A duce o povară în spate. A
duce pe cineva în spate. A se culca,a
dormi pe spate. A cădea pe spate. A
purta părul pe spate. A sta cu mâinile
la spate. A ascunde ceva la spate. A-şi
îndrepta spatele. A merge cu spatele. I-
a dat, i-a tras un picior în spate. Mă
doare spatele. 2. (partea opusă feţei
unor obiecte, construcţii) Spatele unui
scaun. A scrie adresa pe spatele unui
plic.
A (se) spăla 1. v. tr. (a curăţa cu apă,
săpun, detergent) A spăla faţa unui
copil. A spăla rufele, cearşafuri, vasele,
paharele, pardoseala. A spăla o rană.
A spăla pereţii, trotuarul. A spăla o ru-
şine, o insultă. Îi hrăneşte şi îi spală. 2.
(a eroda pământul, un ţărm) Valurile
spală ţărmul. Torenţii au spălat pă-
mântul. 3. v. pron. (a se curăţa cu
apă, săpun) A se spăla pe picioare, pe
faţă. A se spăla pe mâini de ceva. A se
spăla pe cap. A se spăla la duş.
Special 1. adj. (care are trăsături
proprii prin care se deosebeşte de alte
obiecte sau fiinţe asemănătoare) Sală
297
specială. Un caz special. Un timbru
special al vocii. Autorizaţie specială.
Trimisul special al unui mare ziar. A
avea gusturi speciale. A avea o predi-
lecţie specială pentru ceva. Nimic spe-
cial de notat. E ceva mai special. 2. (de
strictă specialitate) Studii speciale.
Trupe speciale. Ambasador în misiune
specială. 3. (publicat cu o anumită
ocazie) Ediţie specială.
Specialist s. m. (persoană care cu-
noaşte temeinic o problemă) Specialist
în biochimie. Specialist închis în specia-
litatea lui.
Specific 1. adj. (particular, distinctiv)
Trăsătură specifică. Miros specific.
Greutate specifică. Medicament speci-
fic. 2. s. n. (caracter propriu, notă dis-
tinctivă a cuiva sau a ceva) Specificul
unui lucru, al unei persoane.
Spectacol 1. s. n. (reprezentaţie tea-
trală) Spectacol prezentat în matineu,
seara. Sală de spectacol, spectacole. A
se duce la spectacol. A merge la toate
spectacolele. A se da în spectacol. 2.
(privelişte care impresionează) Specta-
col încântător, îngrozitor. Strada oferea
un spectacol înspăimântător.
Spectator 1. s. m. (persoană care
asistă la un spectacol) Aplauzele spec-
tatorilor. Relaţia spectatorului cu opera
de artă. Filmul a plăcut spectatorilor. 2.
(martor ocular la o întâmplare) A fi
spectatorul unui grav accident rutier.
A spera v. tr., v. intr. (a avea speran-
ţă) A spera în viitor. A spera într-o mi-
nune. Sper că voi reuşi, să reuşesc.
Sper că va veni, să vină. Sper că eşti
sănătos. Speră că a făcut ce trebuia.
Să sperăm că n-a auzit nimic. Nu spe-
ram să vină. Ne-a lăsat să sperăm că
acest lucru este posibil. Nu mai speră
nimic. În viaţă trebuie să speri mereu.
Sper în ajutorul pe care mi l-ai promis.
Nu speraţi în vreun sprijin din partea
lui. Cât trăieşte omul speră. Ce speri?
Ce altceva putea spera? Nu speram la
atât! Sper din suflet!
Speranţă 1. s. f. (sentiment de încre-
dere în îndeplinirea unei dorinţe) Spe-
ranţă nebunească, înşelătoare, slabă.
Rază, licăr de speranţă. E un caz fără
speranţă. În speranţa unui răspuns
favorabil. A nutri speranţe. A fi plin de
speranţă. A iubi fără speranţă. A păs-
tra o speranţă. A-şi pune mari speranţe
în ceva. A nărui speranţele cuiva. În
speranţa că vom ajunge la timp. Nu
mai e nicio speranţă. Sunteţi singura,
ultima mea speranţă. Talent care de-
păşeşte cele mai optimiste speranţe.
Acest student ne dă mari speranţe. 2.
(persoană tânără, capabilă de la care
se aşteaptă realizări importante) Acest
băiat e o speranţă a patinajului româ-
nesc.
A (se) speria 1. v. tr. (a face să fie cu-
prins de spaimă) A speria îngrozitor pe
cineva. Zgomotul a speriat păsările.
Lătratul câinelui a speriat copilul. Mă
sperie această creştere a preţurilor. 2.
v. pron. (a fi cuprins de spaimă) Se
sperie de un nimic. Se sperie şi de um-
bra lui. Mai rău se sperie cineva din
auzit decât din văzut.
Spinare 1. s. f. (spate) Cu sacul în
spinare. A duce ceva în / pe spinare.
A-şi pune o haină în / pe spinare. A
avea spinarea dreaptă, îndoită. A se
sprijini cu spinarea de ceva. 2. (creas-
tă) Spinarea unui munte, a unui deal.
Spinarea unui val.
Spirit 1. s. n. (conştiinţă sau idee co-
lectivă imaterială) Spiritul şi materia.
2. (divinitate, duh; stafie) Spiritul di-
vin. Credeţi în spirite, în existenţa spiri- A spori 1. v. tr. (a mări, a face să
telor? 3. (totalitatea facultăţilor inte- crească) A spori numărul, cantitatea de
298
lectuale, psihice şi morale ale omului)
Spirit enciclopedic. O creaţie a spiritu-
lui. A avea spirit larg, îngust, practic,
critic. A-şi cultiva spiritul. 4. (mod de a
gândi, de a se manifesta al cuiva; per-
soană considerată sub aspectul capa-
cităţii sale intelectuale sau di punctul
de vedere al însuşirilor morale) Spirit
tare. Spirit de observaţie, de sinteză,
de analiză. Spirit de sacrificiu. Spirit de
revoltă. Spirit de echipă, de familie.
Libertatea spiritului. A avea un spirit
întreprinzător. A acţionat într-un spirit
de răzbunare. A calma spiritele. Este
un spirit românesc. 5. (caracter speci-
fic; sens) A înţelege spiritul unei socie-
tăţi. A studia spiritul legilor. În acest
spirit trebuie privită problema. 6. (glu-
mă, ironie) Spirit viu, sarcastic. Om de
spirit. Stare de spirit. Prezenţă de spi-
rit. A fi plin de spirit.
Spiritual 1. adj. (care aparţine spiri-
tului) Bunurile materiale şi spirituale.
Viaţă spirituală. Valorile spirituale ale
unei civilizaţii. O înrudire spirituală.
Părintele său spiritual. 2. (care are in-
teligenţă, fineţe, umor) O femeie foarte
spirituală. Un răspuns foarte spiritual.
O glumă spirituală.
Spital s. n. (instituţie medicală în ca-
re sunt trataţi bolnavii) Spital de copii.
Spital de boli nervoase. Sălile unui spi-
tal. Pat de spital. Personalul medical al
unui spital. A trimite, a interna un bol-
nav într-un spital.
Spor 1. s. n. (randament într-o activi-
tate) A avea spor. A munci cu spor, fă-
ră spor. Spor la lucru! 2. (abundenţă,
belşug, câştig) Spor de producţie. 3.
(creştere, mărire, adaos, supliment)
Spor demografic. A primi un spor la
salariu.
produse. A spori viteza unei maşini. A
spori salariul cuiva. A spori impozitul,
venitul naţional. A spori neliniştea cui-
va. A spori bunăstarea populaţiei. A
spori încrederea în cineva. A spori su-
pravegherea. Cearcănele sporeau tris-
teţea figurii sale. 2. v. intr. (a creşte)
Populaţia acestei ţări a sporit mult de
un secol încoace. Zgomotul sporeşte.
Popularitatea lui sporeşte pe zi ce trece.
Neliniştea sporeşte. Sporeşte interesul
pentru tenis. Mulţimea sporeşte. Cazu-
rile mortale au sporit. 3. (a-şi mări, a-
şi înmulţi) A-şi spori forţele. A-şi spori
eforturile. A-şi spori averea.
Sport s. n. (complex de exerciţii fizice
practicate în scopul unor calităţi fizice
şi morale) Sport de iarnă. Sporturi indi-
viduale, de echipă. Sportul amator şi
sportul profesionist. Practicarea sportu-
lui. Rezultate din sport. A face sport.
Sportiv 1. adj. (care ţine de sport, re-
feritor la sport) Competiţie, întrecere,
întrunire sportivă. Asociaţii sportive.
Teren sportiv. Viaţa sportivă a ţării.
Tineretul sportiv. Ţinută sportivă. Pu-
blicul a avut o atitudine sportivă. 2. s.
m., s. f. (persoană care practică spor-
tul) Un sportiv de performanţă.
Sprijin 1. s. n. (ceea ce serveşte spre
a susţine) Punct de sprijin. Sprijin elec-
toral. A avea nevoie de sprijin. A se
bucura de sprijinul cuiva. A-şi oferi
sprijinul. A acorda sprijinul său. Contez
pe sprijinul dvs. A prezentat probe, do-
vezi în sprijinul spuselor sale. Stâlpul
acesta este sprijinul întregii construcţii.
2. (fig. persoană care sprijină, ajută
pe cineva) Sunteţi singurul meu sprijin.
A (se) sprijini 1. v. tr. (a rezema) A
sprijini o scară de un zid. A sprijini un
zid cu contraforţi. A-şi sprijini coatele
pe masă. A sprijini cu proptele. A spri-
jini o întreprindere cu capitaluri. Argu-
299
mentele sprijină acest raţionament. 2.
(fig. a ajuta pe cineva sau ceva) Toate
partidele sprijină această propunere.
Partidul nostru sprijină guvernul. 3. v.
pron. (a se rezema) A se sprijini de ba-
lustrada balconului. A se sprijini de un
copac. A se sprijini pe o documentaţie
solidă. Această teză se sprijină pe nu-
meroase experienţe.
Sprinten 1. adj. (care se mişcă uşor,
repede, vioi; care se face cu vioiciune)
Picioare, mâini, degete sprintene. Miş-
cări sprintene. A merge cu paşi sprin-
teni. Este încă sprinten, în ciuda vârstei
înaintate. E sprinten la minte. 2. adv. A
sărit sprinten pe scara vagonului.
Sprânceană 1. s. f. (linie arcuită dea-
supra orbitei ochilor formată din fire
de păr scurte şi dese) A încreţi, a în-
crunta sprâncenele. A ridica sprânce-
nele, din sprâncene. A-şi pensa, a-şi
smulge sprâncenele. 2. (fig. muchie
arcuită a unui deal) Sprânceana dea-
lului.
Spumă 1. s. f. (strat albicios care se
formează la suprafaţa unui lichid agi-
tat sau deasupra unor alimente în
timpul fierberii) Spuma laptelui. Valuri
cu crestele albe de spumă. A lua spu-
ma cu spumiera. Şampania face spu-
mă. Marea se acoperă de spumă. Spu-
ma se revarsă din sticla de / cu bere.
2. (clăbuci de săpun, de salivă) Spuma
şamponului. Făcea spumă, spume la
gură de furie. 3. (fig. ceea ce este mai
bun, mai frumos din ceva) Spuma so-
cietăţii.
A spune 1. v. tr. (a pronunţa) A spune
câteva cuvinte. 2. (a expune) Altfel
spus. Ca să spunem aşa. În treacăt fie
spus. A spune vorbe dulci. A spune
prostii. A spune versuri. A-ţi spune cu-
vântul, părerea. A spus ceva în puţine
cuvinte. A spune drept, adevărat, des-
chis, pe şleau, cu ocolişuri, pe departe.
Mi-a spus vestea. Mi-a spus toate se-
cretele sale. Nu aşteaptă să-i spui de
două ori. Ştie, nu ştie ce spune. Mi-am
spus că e mai bine aşa. Ce spun ziare-
le? Mie-mi spui? Asta o spui tu! 3. (a
numi pe cineva cu numele pe care-l
poartă) A-şi spune numele. A spune
cuiva pe nume. A spune lucrurilor pe
nume.
A sta 1. v. intr. (a se opri din mers,
dintr-o activitate; a nu mai funcţiona)
A sta cu mâinile în sân. A sta nepăsă-
tor. A sta în picioare, jos. A sta liniştit.
A sta degeaba. A nu putea sta locului.
Abia sta în picioare. A stat ceasul. Stai
puţin! Nu-i mai stă gura. 2. (a înceta) A
stat ploaia, vântul. 3. (a rămâne într-
un loc, a nu pleca, a staţiona) A sta
acasă. A sta lângă cineva. A stat câtva
timp într-o staţiune balneară. A sta în
umbră. Stă pe loc. Stă la locul său. Un-
de ai stat atâta? Îmi stă pe cap de două
săptămâni. 4. (a locui) A sta cu chirie.
Stă singur în apartament. Acum stă în
Franţa. 5. (a fi, a se găsi într-un anu-
mit loc) A sta la căpătâiul unui bolnav.
A sta în bătaia soarelui, la soare pentru
a se bronza. A sta în bătaia gloanţelor.
A sta în ordinele, la porunca cuiva. A
sta de pază. A sta la coadă, la rând.
Pasărea stă pe creangă. Stă închis, la
închisoare. Ziduri care stau şi astăzi în
picioare. În vârful dealului stă o cetate.
6. (a fi aşezat într-un anumit fel, a
avea o anumită poziţie, atitudine) A
sta la masă. A sta în poziţie de drepţi.
A sta drept ca lumânarea. E bolnav,
stă în pat. Fotoliul acesta nu stă bine
aici. 7. (a fi atârnat sau fixat în ceva)
Lampa stă deasupra mesei. Tabloul stă
pe perete. 8. (a consta în...) Meritul
cărţii stă în... Fericirea nu stă în bogă-
ţie. 9. (a se prezenta, a se desfăşura)
Cum stau lucrurile? Afirmaţia asta nu
stă în picioare. Iată cum stau lucrurile.
300
Soarta, norocul îi stă împotrivă. În faţă
îi stau sarcini grele. 10. (a fi pe punc-
tul să...) Stă să plouă. Stă gata de ple-
care. 11. (în legătură cu unele verbe şi
în locuţiune, dă acestora aspect de
durată) A sta pe gânduri. A sta la ta-
clale. A sta la îndoială. Stau să-mi
amintesc. Stau şi mă gândesc.
A (se) stabili 1. v. tr. (a lua o hotărâ-
re, a decide) A stabili lista candidaţilor.
A stabili un impozit. A stabili detaliile
unei expediţii. A stabili programul fes-
tivităţilor. A stabili o regulă. A stabili un
obicei. A stabili ordinea. 2. (a dovedi, a
demonstra, a proba, a realiza) A stabili
nevinovăţia A stabili adevărul faptelor
unui acuzat. A stabili un raport de la
cauză la efect. A stabili o legătură cu
cineva. A stabili o legătură telefonică
între două oraşe. A stabili o legătură
aeriană. 3. v. pron. (a se statornici
într-un anumit loc) A-şi stabili domici-
liul la ţară, într-un oraş. A se stabili
undeva. S-a stabilit între ei o înţelegere
perfectă
Stadion s. n. (teren amenajat pentru
competiţii sportive) A merge la stadion.
Tot stadionul era în picioare.
Stare 1. s. f. (situaţie în care se află
cineva sau ceva) Corp în stare solidă,
lichidă, gazoasă. În stare brută. În sta-
re latentă. În stare bună, proastă. În
stare jalnică. Stare de veghe. Stare de
lucruri. Stare de fapt. Stare de asediu.
Stare de arest. Stare socială. Acte de
stare civilă. Ofiţerul stării civile. A pune
în stare de funcţionare. Starea bolna-
vului e staţionară. Starea sănătăţii sale
s-a îmbunătăţit. În ce stare eşti! 2.
(dispoziţie sufletească) Stare sufle-
tească. Stare de spirit trecătoare.
Stat s. n. (autoritate suverană asupra
unui popor şi a unui teritoriu) Stat
federal, federativ, multinaţional, libe-
ral, democratic, totalitar, capitalist, so-
cialist. Stat centralizat, descentralizat.
State mari, mici. Teritoriul, graniţele
unui stat. Bugetul statului. Despărţirea
bisericii de stat. Conflicte între sate. A
forma un stat în stat. A călători pe chel-
tuiala statului.
Statuie s. f. (sculptură reprezentând o
fiinţă sau figuri alegorice) Statuie de
marmură, de bronz. Statuie ecvestră, în
picioare. Artist care face statui. Drept,
nemişcat ca o statuie. A ridica, a înălţa
o statuie. Acea femeie era o adevărată
statuie a durerii.
Statură s. f. (înălţime a unei persoa-
ne) Un om de statură mijlocie, mijlociu
de statură. Un om mic de statură. Sta-
tură înaltă. O statură puţin încovoiată,
gârbovită.
Staţie 1. s. f. (punct de oprire pe tra-
seul unui vehicul public) Staţie de me-
trou, de autobuz, de taxiuri, de cale
ferată. Veţi coborî la staţia următoare.
2. (ansamblu de clădiri şi de instalaţii
special amenajate pentru efectuarea
unor observaţii, a unor operaţii tehni-
ce) Staţie de observaţii, de cercetări.
Staţie meteorologică. Staţi(un)e didacti-
că experimentală. Staţi(un)e pomicolă.
Staţie de pompare. Staţie de emisie
radiofonică, radar. 3. (vehicul spaţial
lansat pe o orbită în jurul pământului)
Staţie cosmică, spaţială.
Staţiune s. f. (localitate cu condiţii
prielnice sănătăţii, cu amenajări pen-
tru tratamente medicale) Staţiune bal-
neară, climaterică. Staţiune de sporturi
de iarnă. Staţiune termală. Staţiune
meteorologică.
Stăpân 1. s. m. (persoană care posedă
un bun material considerat în raport
cu acesta) Stăpânul restaurantului.
Stăpânul casei. Stăpânul unei moşii.
301
Stăpânul câinelui. Stăpânul unei ferme.
Stăpânul lumii. Case fără stăpân. 2.
(persoană sub a cărui putere se află
cineva sau ceva) Ochiul stăpânului. A
fi stăpân pe sine. A fi stăpân pe soarta
sa. A se face stăpân într-o ţară. A ră-
mâne stăpân pe situaţie. A fi stăpân pe
subiect. A intra la stăpân. Decât slugă
mare mai bine stăpân mic.
A (se) stăpâni 1. v. tr. (a deţine ceva
în calitate de proprietar) Stăpâneşte
pământuri întinse. 2. (a avea cunoştin-
ţe temeinice într-un anumit domeniu)
Scriitor care-şi stăpâneşte subiectul.
Stăpâneşte perfect gramatica limbii
engleze. Stăpâneşte bine engleza şi
franceza. Stăpâneşte meseria de tra-
ducător. 3. (a domina pe cineva) Îl stă-
pâneşte un gând. 4. (a fi conducătorul
unei ţări) Un tiran stăpâneşte ţara. 5.
(fig. a-şi înăbuşi o pornire, un senti-
ment) A-şi stăpâni mânia. A-şi stăpâni
lacrimile. Cu greu ne stăpâneam pofta
de a râde. 6. v. pron. (a se controla)
Trebuie să ştii să te stăpâneşti.
Stăpânire 1. s. f. (proprietate, posesi-
une) A avea ceva în stăpânire. A lua
ceva în stăpânire. A fi, a trece în stă-
pânirea cuiva. A da un petic de pământ
în stăpânire. A pune stăpânire pe ceva.
2. (domnie, guvernare) A întinde stă-
pânirea asupra statelor vecine. 3. (fig.
înfrânare, înăbuşire a unui sentiment)
Stăpânire de sine.
A stărui 1. v. intr. (a ruga insistent) A
stărui pe lângă cineva pentru cineva
sau ceva. A stărui pe lângă autorităţi.
Dacă refuză, nu stăruiţi. 2. (a perseve-
ra) A stărui în hotărârea sa. Stăruie în
eforturile sale. 3. (a dăinui) Ceva stă-
rui în amintire, în memorie. Zăpada
stăruie pe creasta munţilor.
Stâlp 1. s. m. (piesă lungă şi groasă
din lemn, ciment care serveşte pentru
a susţine ceva) Stâlp de lemn, de be-
ton. Acoperiş susţinut de o duzină de
stâlpi. Metrou aerian susţinut de stâlpi
groşi de fier. A lega de un stâlp. 2.
(construcţie specială pentru susţine-
rea liniilor electrice) Stâlp de telegraf,
de graniţă. 3. (fig. persoană de nădej-
de într-o colectivitate, într-o familie)
Stâlpul casei. Stâlpii unei organizaţii.
Stâncă s. f. (bloc mare de piatră)
Stâncă abruptă. Stânci surpate. Stânci
la suprafaţa apei. Asperităţile unei
stânci. Şanţuri tăiate în stâncă. Fortă-
reaţă înălţată pe o stâncă. Grota săpa-
tă într-o stâncă. Stâncile pe care le ve-
deţi în această pădure. A sfredeli stân-
ca.
Stâng 1. adj. (aşezat în partea corpu-
lui în care se află inima) Braţul, picio-
rul stâng. 2. (şi substantivizat; situat
în direcţia mâinii stângi) Malul stâng
al Nistrului. Uşa din stânga. Pe mâna
stângă. La stânga noastră. De la stân-
ga la dreapta. Prima stradă pe / la
stânga. A porni cu stângul. A o lua spre
/ la stânga. A depăşi prin / pe stânga.
A ţine stânga. A face pe stânga. A privi
la / în stânga. A intra prin stânga. A
scrie cu stânga. Boxerul acesta are o
stângă teribilă. Nu ştie stânga ce face
dreapta. Obişnuiesc să dorm pe stân-
ga. Zgomotul venea din stânga. Mi-a
amorţit stânga. 3. (care se pronunţă
pentru schimbări politice şi sociale în
interesul claselor defavorizate) Extre-
ma stângă. Toată stânga a votat pentru
el.
Stea 1. s. f. (corp ceresc) Stele uriaşe,
pitice. Stele duble. Stea căzătoare.
Steaua polară. Steaua dimineţii. Stea
neuronică. Răsăritul, apusul unei stele.
Explozia unei stele. Strălucirea unei
stele. Stea călăuzitoare. Cer presărat
de stele. A vedea stele verzi. A avea A stima v. tr. (a acorda cuiva stimă,
încredere, a crede în steaua sa. A se respect) Stimatul nostru coleg. Un nu-
302
naşte sub o stea norocoasă, nenoro-
coasă. Soarele este o stea. 2. (fig. ve-
detă) Stea de cinema. 3. (obiect sau
desen simbolizând o stea) General cu
trei stele. Pentru a indica trimiterile,
puneţi o stea. Stele de grăsime.
Steag s. n (drapel, fanion) Steag trico-
lor, roşu, negru. Pânza, coada steagu-
lui. Steagul unui regiment. Steagul unei
asociaţii sportive. A arbora un steag. A
împodobi clădirile cu steaguri. A merge
cu steagurile desfăşurate. A lupta sub
steagul cuiva. A duce steagul. A ridica,
a duce steag alb.
Stejar s. m. (denumire a unei specii
de arbori) Stejar verde, cu frunze per-
sistente. Ghinda, fructul stejarului.
Plantaţie de stejar. Parchet de stejar.
Lemn de stejar pentru doage. O uşă de
stejar.
Sticlă 1. s. f. (corp solid, transparent,
casant) Sticlă călită, mată. Sticlă inca-
sabilă. Sticlă de cuarţ. Sticlă de oche-
lari, de ceasornic. Sticlă de lampă. Fa-
brică de sticlă. Fotografie de familie
pusă sub sticlă. 2. (obiect făcut din
sticlă) Sticlă de vin. Raionul de obiecte
de / din sticlă. Vată de sticlă. Ochi de
sticlă. Ochelari cu sticle fumurii. A de-
stupa o sticlă. A pune vin în sticle. A
bea din sticlă.
Stil 1. s. n. (mod, fel particular de a
fi, de a acţiona, de a se exprima, de a
crea) Stil de viaţă. Stil administrativ.
Stilul unui scriitor, al unui pictor, al
unui jucător de tenis. Stil simplu, afec-
tat. Stil gotic. Stil direct, indirect. Exer-
ciţiu de stil. Greşeală de stil. Sonată în
stil clasic. Înotător care are stil. A nu
avea stil. 2. (sistem de calculare a
timpului) Stil vechi. Stil nou.
me stimat. Stimate cititorule. Oamenii îl
stimează, dar nu-l iubesc. Tinerii aceş-
tia îşi stimează dascălii. Nu-şi stimează
şeful.
A (se) stinge 1. v. tr. (a face să nu
mai ardă) A stinge focul cu apă, căl-
când pe el. A stinge flăcările cu o pătu-
ră. A stinge cărbunii. 2. (a întrerupe) A
stinge lumina, lampa, farurile. A stinge
lumina pe culoar. A stinge radioul, tele-
vizorul. 3. (a pune capăt) A stinge o
datorie. A stinge un scandal. A stinge o
speranţă. Timpul a stins ura dintre ei.
4. v. pron. (a nu mai arde) Focul se
stinge. S-au stins luminile. 5. (a slăbi
în intensitate) Sunetele se sting. Privi-
rea i se stinse. 6. (a muri) Se stinge de
durere. Bătrânul s-a stins în braţele
fiului său. 7. (a înceta să se mai mani-
feste, a lua sfârşit) Cu timpul această
pasiune se va stinge. Cu timpul culorile
se sting.
A stoarce 1. v. tr. (a strivi, a presa
pentru a scoate lichidul pe care îl con-
ţine) A stoarce rufe, un burete. A stoar-
ce o lămâie. A stoarce struguri. 2. (fig.
a obţine un profit prin constrângere) A
stoarce poporul. A stoarce pe cineva de
bani. A stoarce o mărturisire. A stoarce
pe cineva de puteri, de vlagă. A stoarce
bogăţiile pământului.
Stomac s. n. (parte a aparatului di-
gestiv) A avea stomacul delicat, leneş,
încărcat. A-şi strica stomacul. A avea
ulcer la stomac.
Stradă s. f. (cale de comunicaţie ame-
najată în interiorul unei localităţi)
Stradă largă, îngustă, pustie. Stradă cu
sens unic. La colţul străzii. Omul de pe
stradă. Femeie de stradă. A umbla pe
stradă. A traversa strada. A rămâne în
stradă. A arunca pe cineva în stradă. A
bate străzile.
303
Strat 1. s. n. (material, substanţă re-
partizată uniform pe o suprafaţă sau
între două suprafeţe de altă natură)
Strat de vopsea, de lac. Strat de nisip,
de beton. Strat de zăpadă. 2. (depozit
de roci) Strat sedimentar. Strat de cal-
car, de argilă. 3. (fâşie îngustă de pă-
mânt pe care se seamănă legume sau
flori) Strat de morcovi, de varză. Strat
de lalele. 4. (regiune din spaţiu) Stra-
turile atmosferei. 5. (categorie socială)
Strat social.
A străbate 1. v. tr. (a trece printr-un
corp străpungându-l) Săgeata străbate
aerul. Glontele a străbătut inima. 2. (a
parcurge o suprafaţă întinsă de la un
capăt la celălalt) A străbate lumea. A
străbate o pădure, un oraş. A străbate
mulţimea. A străbate un drum lung. A
străbate o perioadă dificilă. Vapoarele
străbat mările. 3. v. intr. (a-şi face loc
cu greu pe undeva, învingând obsta-
cole) Soarele străbate printre nori. Lu-
mina străbătea prin perdele. Cuţitul a
străbătut până la os. Zgomotul străbate
până aici.
A se strădui v. pron. (a depune efor-
turi pentru a realiza ceva) A se strădui
din răsputeri. A nu se strădui deloc.
Elevii se străduiesc să înveţe bine lim-
ba română. Profesorul se străduieşte
să explice regula. Autorul se străduieş-
te să demonstreze că... Mă străduiam
să-i ghicesc gândurile. Mă străduiesc
să descopăr adevărul. Mă voi strădui
să-mi îndeplinesc angajamentele. Stră-
duiţi-vă să terminaţi mai repede.
Străin 1. adj., s. m., s. f. (care aparţi-
ne altei ţări) Cetăţean străin. A trăi
printre străini. Mulţi străini ne vizitează
ţara. S-a căsătorit cu o străină. 2. adj.
(altul decât cel de baştină al cuiva)
Monedă străină. A vorbi o limbă străi-
nă. 3. (care este sau se simte stingher,
izolat) Mă simt străin în mediul acesta.
Mi-a devenit cu desăvârşire străin. E
străin de sat. 4. (care este în afară de
preocupările sau interesele cuiva)
Străin de artă, de literatură. Sunt străin
de această intrigă.
Străinătate s. f. (ţară situată dincolo
de hotarele patriei cuiva) A călători în
străinătate. A pleca în, a veni din străi-
nătate. A trimite mărfuri în străinătate.
A primi veşti din străinătate Neagră e
străinătatea.
A străluci 1. v. intr. (a luci intens)
Diamant care străluceşte. A freca mobi-
lele pentru a le face să strălucească.
Stelele strălucesc. Zăpada străluceşte
în soare. Lacul strălucea în lumina lu-
nii. Casa strălucea de curăţenie. 2. (a
avea o lucire vie, intensă care trădea-
ză un sentiment puternic) Surâs care
face să strălucească chipul. A străluci
de bucurie, de fericire. Ochii îi strălu-
ceau de poftă. 3. (fig. a se distinge
prin calităţi excepţionale) A străluci la
examen. Străluceşte prin calităţile sale.
Nu străluceşte prin inteligenţă
Strâmb 1. adj. (care deviază sau se
abate de la forma normală) Picioare
strâmbe. Gură strâmbă. Nas strâmb.
Lemn strâmb. Drum strâmb. Cărare
strâmbă. Judecată strâmbă. Cuiul e
strâmb. 2. (cu spatele încovoiat sau cu
corpul aplecat într-o parte) Strâmb la
trup. 3. adv. A se uita strâmb. A râde
strâmb. A călca strâmb. A jura strâmb.
A sta strâmb şi a judeca drept. Pălăria
stă strâmb. Covorul atârnă strâmb.
Strâmt 1. adj. (care este îngust) Loc
strâmt. Coridor strâmt. Străzi strâmte.
2. (neîncăpător) Haină strâmtă. Panta-
loni prea strâmţi. Pantofi strâmţi. Cerc
strâmt. 3. (fig. mărginit, meschin) A fi
strâmt la minte.
304
A (se) strânge 1. v. tr. (a face ca o le-
gătură să fie mai strânsă) A strânge
un nod. A strânge mai tare frânghia. A
strânge frâul. A-ţi strânge nodul la cra-
vată. A-şi strânge şireturile la pantofi.
A-şi strânge cureaua. A-şi strânge gura
pungă. 2. (a ţine cu mâna apăsând cu
putere) A strânge pe cineva în braţe, la
piept. A strânge pe cineva de gât. 3. (a
închide cu putere) A-şi strânge pumnii.
Pasărea îşi strânge aripile. O durere, o
suferinţă care îmi strânge inima. 4.
(fig. a întări) A strânge relaţiile de prie-
tenie. 5. (a jena, a da o senzaţie de
disconfort) Mă strâng pantofii. 6. (a
înşuruba) A strânge un robinet, un şu-
rub. 7. (a face ordine) A strânge gunoa-
iele. A strânge masa. 8. (a economisi)
A strânge provizii. A strânge ban cu
ban. A strânge bani albi pentru zile ne-
gre. 9. (a culege, a aduna) A strânge
recolta. A strânge fânul. A strânge
lemne pentru foc. A strânge caietele,
tezele. A strânge banii la o chetă. A-şi
strânge cărţile. A strânge timbre. A
strânge impozitele. A strânge oaste. A
strânge date pentru o lucrare. A strân-
ge dovezi. 10. (a împături) A strânge o
stofă, o pânză, ziarul, pătura, faţa de
masă. A strânge paraşuta. A strânge
cortul. A strânge pânzele corabiei. 11.
v. pron. (a se ghemui) Copilul se
strânge lângă mama lui. 12. (a se
aduna în jurul cuiva) A strânge rându-
rile. Mulţimea se strânsese în jurul lui.
Strângeţi-vă mai mult ca să încapă toa-
tă lumea. Deseară ne strângem toţi la
mine. Familia s-a strâns la patul bol-
navului.
A (se) strecura 1. v. tr. (a trece un
lichid prin strecurătoare) A strecura
un lichid. A strecura brânza. A strecura
laptele. 2. (fig. a rosti vorbe în mod
discret) A strecura o vorbă la urechea
cuiva. 3. (a introduce, a aşeza undeva
pe cineva sau ceva pe neobservate) A
strecura o scrisoare pe sub uşă. A-i
strecura cuiva un bilet. A strecura îndo-
ieli în sufletul cuiva. 4. v. pron. (a pi-
cura, a se prelinge) Apa se strecoară
printre pietre. 5. (a trece pe neobserva-
te pe lângă cineva, a se furişa) Duş-
manul s-a strecurat printre rândurile
noastre. 6. (a pătrunde într-un spaţiu
îngust) A se strecura printre degete. S-
a strecurat în casă. S-a strecurat o gre-
şeală în text. Neliniştea i se strecoară
în suflet. O rază de lumină se strecoară
prin oblon.
A (se) strica 1. v. tr. (a deteriora, a
defecta) A strica o mobilă, o carte, o
haină. A strica un aparat, o maşină, o
casă. A-şi strica vederea, ochii. 2. (a
provoca daune, a face rău) A strica
viaţa, cariera cuiva. Croitoreasa a stri-
cat rochia. Ai avut intenţii bune, dar ai
stricat tot. A-şi strica stomacul. Asta l-a
stricat la cap. A-şi strica sănătatea 3.
(a influenţa în rău, a corupe) Clădirea
asta strică perspectiva. Povestea asta
ne-a stricat vacanţa. A strica petrece-
rea. A strica planurile, socotelile cuiva.
A strica copiii cu exemple rele. 4. (a
rupe) A strica prietenia cu cineva. A
strica logodna. A strica o învoială, o
tocmeală. 5. v. pron. (a se defecta) S-a
stricat ceasul. 6. (a se altera) Alimente-
le s-au stricat. 7. (a se schimba în rău)
Se strică vremea.
A striga 1. v. intr. (a scoate sunete
puternice, a răcni) A striga de durere.
A striga în gura mare. A striga cât îl
ţine gura. A striga în pustiu. 2. (a se
adresa cuiva răstit, cu vorbe aspre) A
striga la cineva. 3. v. tr. (a anunţa ce-
va cu glas tare) A striga catalogul. 4. (a
chema pe cineva pe nume) A striga pe
cineva pe nume. A striga pe cineva în
ajutor, la masă. A striga un hamal Tre-
buie să strigi ca să te audă.
305
Strigăt 1. s. n. (ţipăt) Un strigăt de
bucurie, de mânie, de durere. Strigăte
de groază. Strigăt de indignare. A scoa-
te un strigăt. A auzi strigăte. 2. (anun-
ţare, semnalizare cu voce tare) Strigăte
de ajutor. 3. (zgomot, larmă) Strigătul
mulţimii.
Strop 1. s. m. (picătură) Stropi de
apă, de rouă, de ploaie. Stropi de sân-
ge. Până la ultimul strop. Niciun strop.
Nu beau decât un strop de vin. 2. (can-
titate mică dintr-o materie solidă, fă-
râmă) Astăzi n-am mâncat niciun strop
de pâine.
Structură s. f. (mod de organizare, de
alcătuire, de asociere a elementelor
componente ale unui corp) Structura
unui organism viu. Structura atomului.
Structura unei societăţi. Structura unei
opere literare. Structura gramaticală a
unei limbi. Structura sufletească.
Strugure s. m. (fructul viţei-de-vie)
Struguri albi, negri. Struguri de masă.
Struguri de vin. Ciorchine de strugure.
A culege struguri. Vulpea când n-
ajunge la struguri zice că sunt acri.
A (se) studia 1. v. tr. (învăţa) A studia
medicina, franceza, pianul. A studia un
rol, o partitură. A studia la universitate.
2. (a cerceta, a examina, a analiza) A
studia un text, un autor. A studia o
problemă, o sugestie, o propunere. A
studia pe cineva, trecutul cuiva. 3. v.
pron. (a se examina cu atenţie) Adver-
sarii s-au studiat îndelung.
Studiu 1. s. n. (însuşire de cunoştin-
ţe, învăţătură, învăţământ) Studiul
filozofiei, medicinii, limbilor străine.
Studiul naturii. Călătorie de studii. A
începe, a întrerupe, a termina studiile.
A renunţa la studii. A-şi face studiile. A
avea studii. 2. (lucrare, operă ştiinţifi-
că) Studiu fundamental asupra unei
teme. Studiu critic. A avea înclinaţia
pentru studiu. A scrie, a publica un
studiu. 3. (analiză) La un studiu mai
atent.
Subiect 1. s. n. (chestiune, problemă
despre care vorbeşte cineva; totalita-
tea acţiunilor, evenimentelor care al-
cătuiesc conţinutul unei opere litera-
re) Subiect de meditaţie, de studiu, de
conversaţie. Subiect de ceartă. Subiecte
de examen. Subiectul unei opere litera-
re, al unei teze de doctorat. Subiect
uşor, greu de tratat. A intra în subiect.
A se îndepărta de subiect. A trece de la
un subiect la altul. 2. (parte principală
a propoziţiei) Subiect logic, gramatical.
3. s. m. (persoană supusă unei anche-
te, unui experiment etc.) Subiecţii unui
sondaj sociologic.
A sublinia 1. (v. tr. a trage una sau
două linii sub un text) A sublinia un
cuvânt cu două linii. A sublinia cu roşu.
2. (fig. a scoate în relief, a accentua) A
sublinia o idee. A sublinia importanţa
unui eveniment. A sublinia cu tărie ce-
va. Rochia strâmtă îi sublinia talia.
Substanţă 1. s. f. (materie) Substanţă
solidă, lichidă, gazoasă. Substanţă to-
xică. Formă şi substanţă. 2. (partea
esenţială constitutivă a unui lucru)
Substanţa unei cărţi, a unei discuţii.
Articolul e lipsit de substanţă.
Subţire 1. adj. (cu grosimea mică;
zvelt, slab) Om subţire. Talie subţire.
Buze, picioare, degete subţiri. Corp
subţire şi musculos. O scândură, o
sfoară, o lamă, o felie subţire. Un strat
subţire de zăpadă. Un firişor subţire de
apă. Stofă, pardesiu subţire. Fir subţire
de aţă. Fir subţire şi mătăsos. Sticlă,
hârtie, ţesătură subţire. Tulpină subţi-
re. Litere subţiri. Subţire ca o pânză de
păianjen. Era înaltă şi subţire. 2. (cu
densitate mică) Sos subţire. O ploaie
306
subţire. 3. (pătrunzător, tăios) Vânt
subţire. 4. (cu timbru înalt, ascuţit)
Voce subţire. 5. (distins, rafinat) A
avea obraz subţire. Spirit subţire. Zâm-
bet subţire. Ironie subţire. Obrazul sub-
ţire cu cheltuială se ţine.
Suc 1. s. n. (lichid obţinut din zdrobi-
rea şi presarea fructelor şi a legume-
lor) Suc de fructe. Suc de mere. Suc de
lămâie. O cutie de suc de roşii. A extra-
ge sucul dintr-o plantă, dintr-un fruct.
2. (lichid secretat de celulele vii) Su-
curi vegetale, digestive. Suc gastric,
pancreatic. Carne în suc propriu.
Succes 1. s. n. (reuşită) Succes ocazi-
onal, momentan, mare, hotărâtor. Cu /
fără perspective de succes. Tentativă
încoronată de succes. Sigur de succes.
A (nu) avea succes. A obţine succes. A
participa cu succes la ceva. A merge
din succes în succes. A dori, a ura cui-
va succes. A sărbători succesul cuiva.
Am încercat, dar fără succes. Îşi dato-
rează succesul propriilor sale merite.
Strădaniile sale n-au fost încununate
de succes. 2. (primire favorabilă de
care se bucură din partea publicului)
Succesul unui roman, al unui film.
Film, piesă roman, autor de mare suc-
ces. Succes de librărie. Succes de sti-
mă. A avea succes de public, de critică.
A avea un succes nebun, monstru. A
avea succes la bărbaţi, la femei.
A (se) suci 1. v. tr. (a răsuci) A suci
firul. A suci un buton. A-şi suci mâna,
piciorul. A-i suci cuiva gâtul, capul. Mi-
a sucit mâna. 2. v. pron. (a se răsuci)
A se suci încolo şi încoace. Se suceşte
şi se răsuceşte.
A (se) suferi 1. v. intr. (a îndura o du-
rere fizică sau morală) A suferi în tăce-
re. A suferi de reumatism, de o boală
incurabilă, de stomac. A suferi de frig,
de foame, de sete. A suferi de singură-
tate. A face pe cineva să sufere. Am
suferit mult, cumplit, îngrozitor. Suferă
ca un câine. 2. (a suporta consecinţele
neplăcute ale unui fapt) A suferi de pe
urma războiului. Suferă că nu e înţeles.
Oraşul a suferit de pe urma bombar-
damentelor. Va suferi din cauza exce-
selor sale. 3. v. tr. (a suporta) A suferi
o înfrângere, o pagubă, o pierdere, o
condamnare, o pedeapsă. A suferi un
accident, o operaţie. A suferi o jignire.
A suferi influenţa cuiva. A nu suferi
critica. A nu suferi să fie contrazis. A
nu putea suferi pe cineva. A nu suferi
ceva nici mort. Proiectul de lege a sufe-
rit modificări. Casa a suferit transfor-
mări radicale. Soacra n-o suferea pe
noră-sa. 4. v. pron. (a tolera prezenţa
cuiva sau a ceva) Cei doi vecini nu pu-
teau să se sufere.
Suferinţă s. f. (durere fizică sau mo-
rală) Suferinţă fizică, morală. Suferinţă
cumplită, atroce, insuportabilă. Suferin-
ţele inimii. Suferinţele bătrâneţii. A în-
dura o cruntă suferinţă. A muri după o
cruntă suferinţă. A consola un prieten
aflat în suferinţă. A uşura suferinţele
cuiva. Îţi împărtăşesc suferinţa. Omul
acesta a avut partea sa de suferinţă în
viaţă.
Suficient 1. adj. (de ajuns, destul)
Condiţie necesară şi suficientă. În can-
titate suficientă. A avea suficiente re-
zerve, resurse. Ai suficient timp să
ajungi. E mai mult decât suficient. 2. s.
m. (calificativ cu care se apreciază ac-
tivitatea cuiva) A obţinut la examen
calificativul „suficient”. 3. (plin de si-
ne, încrezut) Avea un aer suficient. 4.
adv. A lucrat suficient.
A sufla 1. v. intr. (a elimina aer din
plămâni) A sufla în foc. A sufla în lu-
mânare. A sufla în ciorbă. A-şi sufla în
pumni. Nu îndrăzneşte să sufle în faţa
lui. Cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi în
307
iaurt. Lasă-l să mai sufle un pic! 2. (a
introduce cu gura în deschizătura
unor instrumente muzicale) A sufla în
fluier, în trompetă, din trâmbiţă. 3. (a
respira greu, cu efort) A sufla din greu.
4. (a bate, a se face simţit) Vântul su-
flă în rafale. E slab de-l suflă vântul.
5. v. tr. (a face ca ceva să se împrăştie
sub acţiunea aerului expirat) A sufla
praful de pe scaun, fărâmiturile de pe
masă. A sufla fumul în nasul cuiva.
Casa fusese suflată de o bombă. 6. (a
acoperi un obiect de metal cu un strat
subţire de metal preţios) A sufla un
obiect cu aur, cu argint. 7. (a fabrica
obiecte din sticlă prin procedeul in-
troducerii de aer într-o cantitate mică
de sticlă topită) A sufla sticla. 8. (a
vorbi cuiva încet, în secret) A-i sufla
cuiva ceva la ureche. A-i sufla unui
elev lecţia. A-i sufla unui actor replica.
A nu sufla o vorbă.
Suflet 1. s. n. (spirit) A crede în nemu-
rirea sufletului. A-şi căuta, a-şi vedea
de suflet, de ale sufletului. A-şi încărca
sufletul de păcate. 2. (psihic) Cu sufle-
tul îndurerat. Cu mâna pe suflet. A
avea sufletul greu. A avea ceva pe su-
flet. A-şi deschide sufletul în faţa cui-
va. A se dărui trup şi suflet. A fi trup şi
suflet cu cineva. Această delicată aten-
ţie îmi merge la suflet. E ceva ce mă
apasă pe suflet. 3. (persoană, individ)
Un sat de trei sute de suflete. Niciun
suflet de om. A avea nouă suflete. Co-
muna numără câteva mii de suflete. 4.
(inimă) Până în adâncul sufletului. Cu
bucurie, cu mânie în suflet. Cu moartea
în suflet. A nu avea pe cineva la suflet.
A pune suflet în ceea ce faci. O chema-
re venită din adâncul sufletului. A lucra
cu mult suflet. A-i veni cuiva sufletul la
loc. E un om de suflet. Mi se rupe sufle-
tul (de milă). Vă mulţumesc din suflet.
Vă doresc din tot sufletul fericire! 5.
(viaţă, existenţă) A avea şapte suflete.
A-i scoate cuiva sufletul. A-i lua cuiva
sufletul. A mai prinde suflet. 6. (carac-
ter) Suflet nemilos, nevinovat. Suflet
darnic, mândru, josnic. Suflet de copil,
de poet. A fi negru la suflet. E un suflet
mare. E un om fără suflet. 7. (element
esenţial al unei activităţi) A fi sufletul
unui grup, al unei mişcări. 8. (respira-
ţie, suflu) A-şi da sufletul. Am alergat
de era să-mi iasă sufletul. Autorul ne
ţine cu sufletul la gură.
Sufletesc adj. (care aparţine sufletu-
lui) Stare sufletească. Linişte sufle-
tească. Calităţi sufleteşti. Tulburare,
frământare sufletească. Încordare su-
fletească. Pace sufletească. Mulţumire
sufletească. Echilibru sufletesc. Chi-
nuri sufleteşti. O bogată viaţă sufle-
tească. A-şi regăsi echilibrul sufletesc.
A (se) suge 1. v. tr. (a trage cu gura
sau cu botul laptele din sân) Copilul
suge lapte. Mielul blând suge la două
oi. 2. (a absorbi un lichid; a dizolva
ceva puţin câte puţin în gură şi a în-
ghiţi) Pastile care se sug. A suge sucul
dintr-un fruct. A suge biberonul. A suge
o bomboană. A suge un os. A-şi suge
degetele. Albina suge nectarul florilor.
Lipitoarea suge sângele. 3. (a bea; fig.
a fi beţiv) A suge o sticlă. 4. (fig. a
stoarce de bani, de putere; a secătui)
A suge ţara. 5. (a reţine, a absorbi) O
hârtie care suge cerneala. Sugativa ca-
re suge cerneala. 6. v. pron. (a se tra-
ge) A se suge la faţă.
A (se) sui 1. v. tr. (a urca) A sui un sac
în pod. A sui scara, treptele unei scări.
A sui dealul. A sui pe cineva în slava
cerului. 2. v. intr. A sui în vârful mun-
telui. Cărarea suie printre brazi. 3. v.
pron. (a se urca, a se căţăra) A se sui
la deal. A se sui pe un scaun. A se sui
într-un copac. A se sui pe o scară. A se
sui în tren, în avion, în taxi. A se sui pe Supă s. f. (fel de mâncare lichidă) Cu-
bicicletă. A se sui la tribună. A se sui pă de ceapă. O supă de carne. Supă de
308
pe tron. Dacă nu-l pui la punct, ţi se
suie în cap. I s-a suit sângele în obraz,
la cap. I s-a suit vinul la cap.
Sumă 1. s. f. (rezultatul adunării) A
face suma a două numere. 2. (cantita-
te de bani) Sumă de bani. Suma de
două sute de lei. O sumă mică, modes-
tă, mare, frumuşică. Suma încasărilor.
Suma cheltuielilor. 3. (număr mare,
mulţime) O sumă de oameni. O sumă
de fapte, de documente. Suma cunoş-
tinţelor.
A suna 1. v. intr. (a emite sunete) A
sunat ceasul. Ceasul a sunat ora şap-
te. Sună deşteptătorul. Sună clopotele.
Sună trompetele. Telefonul a sunat de
mai multe ori. Telefonul sună ocupat.
N-am auzit ceasul sunând. Sună cineva
la uşă. Intraţi fără să sunaţi. 2. (a se
face auzit, a răsuna) A suna deştepta-
rea, stingerea. A suna alarma. A suna
de intrare, de ieşire. A suna fals. A su-
na a gol. N-a sunat încă. Sună bine,
rău la ureche. Sună de începerea lucru-
lui. Sună de recreaţie. Pădurea sună de
cântece. 3. (a scoate sunete dintr-un
instrument muzical) A suna din trâm-
biţă, din corn. 4. v. tr. (a chema) A su-
na pe cineva la telefon. A suna infirmi-
era, servitoarea, camerista.
Sunet 1. s. n. (vibraţie a unor unde
capabile să producă o senzaţie auditi-
vă) Sunetul clopoţelului. Sunete muzi-
cale, armonioase, discordante, gutura-
le. Frecvenţa sunetului. Transmiterea,
înregistrarea sunetului. Inginer de su-
net. Spectacol de sunet şi lumini. În
sunetele fanfarei. A produce, a emite, a
percepe un sunet. A depăşi pragul su-
netului. 2. (element al vorbirii) Sunete
articulate, nearticulate. Sunetele limba-
jului. Sunete ascuţite, grave.
legume. Supă de pui. Supă cu fidea. O
farfurie de supă.
A (se) supăra 1. v. pron. (a avea un
necaz, a se întrista) A se supăra pe
cineva, de ceva, pe sine însuşi. 2. (a se
irita, a se mânia) A se supăra pe orice
fleac, pentru o nimica toată. A se supă-
ra foc pe cineva. A se supăra degeaba,
ca văcarul pe sat. 3. v. tr. (a cauza
cuiva o neplăcere) A supăra pe cineva
cu remarca sa, cu purtarea sa. Te rog
să nu-i superi. Mă supără că nu înţele-
ge aceasta. Vestea asta i-a supărat.
Purtarea sa m-a supărat foarte tare.
Scuză-mă, n-am vrut să te supăr. 4. (a
stingheri, a incomoda, a chinui) Îi su-
pără lumina, fumul. Îl supără ficatul.
Supărare s. f. (faptul de a se supăra;
întristare, mâhnire, amărăciune) Vor-
be spuse la supărare. Are supărări
mari. A tremura de supărare. A fi negru
de supărare. A-şi ascunde supărare. A-
i trece cuiva supărarea. A pricinui cuiva
o supărare. Dacă nu e cu supărare. I-a
trecut supărarea. Supărarea lor n-a
ţinut mult.
Supărat 1. adj. (necăjit, trist) Sunt
supărat că nu l-am putut ajuta. Suntem
supăraţi că nu s-a ţinut de cuvânt. 2.
(iritat, mânios) E supărată pe noi. A fi
supărat foc, de moarte pe cineva. Pare
supărat. Mă privea supărat. E supărat
cu vecinii.
Superior 1. adj. (care este plasat mai
sus, deasupra) Membrele superioare.
Maxilarul superior. Locuieşte la etajul
superior. Cursul superior al unui râu.
2. (care este cel mai bun, cel mai im-
portant după calităţi, merite etc.) Ofi-
ţer, cadru superior. Matematici superi-
oare. Inteligenţă superioară. Interese
superioare. Plante, animale superioare.
Învăţământ superior. A fi superior cui-
va, unui lucru. A privi cu un aer superi-
309
or. A se dovedi superior în ceva. Are
studii superioare. E un om superior. 3.
s. m., s. f. (persoană care ocupă un
post, un rang mai înalt decât altul)
Superior ierarhic.
A (se) suporta 1. v. tr. (a îndura, a
răbda) O jignire greu de suportat. Va
suporta consecinţele greşelii sale. Nu
mai poate suporta. Nu mai suportă să
vă bateţi joc de el. Nu-i mai putem su-
porta grosolănia. Această plantă supor-
tă bine frigul. 2. (a susţine o povară, o
greutate, a rezista la...) Stâlpii suportă
greutatea bolţii. 3. (a face faţă la o
cheltuială) Cine suportă cheltuielile
călătoriei? 4. v. pron. (a se tolera) Nu
se pot suporta
Suprafaţă 1. s. f. (partea exterioară a
unui corp) Suprafaţă netedă, aspră,
dură. Suprafaţă plană, convexă. Su-
prafaţa pământului, a mării. La supra-
faţa solului. Suprafaţa apei. A ieşi, a
pluti, a înota la suprafaţă. A rămâne, a
se menţine la suprafaţa apei. A nu cu-
noaşte decât suprafaţa lucrurilor. Acest
apartament are o suprafaţă de ... 2.
(întindere) Suprafaţă cultivată. Supra-
faţă de locuit. Marile suprafeţe comer-
ciale. 3. (arie) Suprafaţa cercului. A
calcula suprafaţa unui triunghi, a unui
teren.
A supraveghea v. tr. (a păzi cu grijă,
a urmări atent) A supraveghea copiii,
elevii. A supraveghea zi şi noapte un
suspect. A supraveghea pe cineva în-
deaproape. A supraveghea o instalaţie
tehnică. A supraveghea atent activita-
tea cuiva. A supraveghea desfăşurarea
unui concurs. A supraveghea executa-
rea unei lucrări, procesul de producţie,
lucrările de reparaţie a unei case. A-şi
supraveghea limbajul, vorbele, compor-
tarea. A-şi supraveghea sănătatea.
A (se) supune 1. v. tr. (a lua sub stă-
pânirea sa; a subjuga) A supune o ţa-
ră, un popor. A-i supune pe rebeli. 2. (a
constrânge) A supune pe cineva unui
interogatoriu, unui control, la un exa-
men. A supune un sportiv unor antre-
namente severe. A supune pe cineva la
cazne. Doctorul l-a supus unui regim
fără sare. 3. (a prezenta ceva spre
aprobare, spre apreciere) A supune o
problemă spre examinare. A supune
ceva aprobării, discuţiei, analizei. 4. v.
pron. (a accepta stăpânire, autoritatea
cuiva) A se supune ordinelor, hotărârii,
condiţiilor cuiva. A se supune unui re-
gulament, legilor. A se supune forţei. A
se supune unei operaţii chirurgicale.
Surd 1. s. m., s. f. (persoană care nu
aude, lipsită de auz) Dialogul surzilor.
A fi surd de-o ureche, de ambele
urechi, din naştere, de-a binelea A face
pe surdul. E cam surd. 2. adj. (care nu
vrea să audă, să înţeleagă) A fi, a ră-
mâne surd la rugăminţile cuiva, la sfa-
turile cuiva. 3. adj. (lipsit de rezonan-
ţă) Zgomot, geamăt surd. Consoane
surde. A spune ceva cu o voce surdă.
4. (mocnit, ascuns, tăinuit) O luptă
surdă. Conflict surd. A simţi o durere
surdă. Era cuprins de o mânie surdă.
5. adv. Tunetul bubuie surd.
A surâde 1. v. intr. (a zâmbi) A surâde
binevoitor, îngăduitor, ironic, răutăcios,
pe sub mustăţi. Îi surâde copilului cu
blândeţe. 2. (a-i fi pe plac) Această
Şanţ s. n. (săpătură lungă și îngustă)
Şanţ pe margine şoselei, pentru scurge-
rea apei. Şanţ de irigaţie. Şanţ de apă-
Şarpe s. m. (reptilă) Şarpe veninos, de
rare umplut cu apă. Şanţuri antitanc.
apă, de baltă, de casă. Şarpe cu clopo-
Şanţul unui scripte. A face, a săpa un
ţei. Şarpe cu ochelari. Şarpe fabulos,
şanţ. A lărgi un şanţ. A astupa un şanţ.
cu pene. Pui de şarpe. Venin de şarpe.
310
idee îmi surâde. Oferta aceasta îi su-
râde. I-a surâs norocul.
Sus 1. adv. (într-un loc mai ridicat;
deasupra; fig. într-un rang înalt) Sus
pe munte. Persoane care se află sus.
Veston încheiat până sus. A ridica, a
ţine un obiect sus. A ridica fruntea sus.
A ajunge foarte sus. A fi cu un cap mai
sus decât cineva. Bagajul a rămas sus.
Soarele e sus pe cer. Noi locuim sus şi
el jos. Mâinile sus! 2. (în aer, în înăl-
ţime) Avionul zboară sus. A se înălţa
tot mai sus. 3 (mai mult de..., peste o
anumită limită) Sus de tot A protesta
sus şi tare. Preţurile au urcat foarte
sus. 4. (în cele precedente) Despre as-
ta s-a vorbit mai sus. Uitaţi-vă mai sus
(în carte). 5. (în registrul înalt, acut al
vocii) A lua tonul prea sus. A spune
sus şi tare.
A susţine 1. v. tr. (a servi drept su-
port; a ajuta) A susţine un zid. A sus-
ţine un accidentat. Stâlpii susţin acope-
rişul. 2. (a afirma cu tărie) A-şi susţine
părerea, punctul de vedere. A susţine o
teză de doctorat. A susţine un plan.
Susţine că acest lucru e imposibil. 3. (a
sprijini, a apăra a ajuta cu mijloace
materiale) A-şi susţine familia. A sus-
ţine un candidat la alegeri. A susţine
strădaniile cuiva. A susţine pe cineva
într-o încercare, într-o situaţie dificilă,
împotriva duşmanilor săi. A susţine pe
cineva cu bani. 4. (a se supune) A sus-
ţine un examen.
A sări în şanţ. Maşina a intrat, s-a oprit
într-un şanţ.
Piele de şarpe. Îmblânzitor de şerpi.
Şuieratul şarpelui. A călca şarpele pe
coadă. A sări ca muşcat de şarpe. A
ţipa ca din gură de şarpe. A creşte, a
încălzi un şarpe la sân. A avea un trup
de şarpe. A fuma ca un şarpe. A strivi
pe cineva ca pe un pui de şarpe. A-i
trece cuiva un şarpe rece prin sân. A fi
muşcat de şarpele invidiei, îndoielii. A-l
muşca pe cineva şarpele de inimă.
Şarpele năpârleşte, îşi schimbă pielea.
A fost muşcat de un şarpe. Cine e
muşcat de şarpe se teme şi de şopârlă.
Parcă s-a băgat în gură de şarpe. Omul
ăsta e un şarpe.
Şchioapă s. f. (unitate populară de
măsură a lungimii) Mic de-o şchioapă.
Litere de-o şchioapă. Rugină, praf, no-
roi de-o şchioapă. A se mări, a se scur-
ta cu o şchioapă. Când eram (copil) de-
o şchioapă.
Şchiop 1. adj. (care are un picior mai
scurt decât celălalt) Om, animal
şchiop. Un scaun şchiop. A fi şchiop. E
şchiop de piciorul drept. Decât orb şi
călare, mai bine şchiop şi pe jos. 2.
(nereuşit) Frază şchioapă. Explicaţie
şchioapă. Raţionament şchiop. Versuri
şchioape. 3. adv. A merge şchiop.
Şcoală 1. s. f. (instituție de învăță-
mânt public; totalitatea elevilor) Copil
de şcoală. Coleg de şcoală. Şcoală pri-
mară, generală. Şcoală de stat, particu-
lară. Şcoală sătească. Şcoală de băieţi,
de fete, mixtă. Şcoală de muzică, de
dans, de pictură. Şcoală de conducere
auto. A da un copil la şcoală. A elimina
un elimina un elev din şcoală. A urma o
şcoală. A termina, a absolvi şcoala. A
părăsi şcoala. A fi profesor la o şcoală.
A avea şcoala vieţii. Toată şcoala a fă-
cut o excursie. 2. (studiu, învăţătură)
A merge la şcoală. A chiuli de la şcoa-
lă. Şcoala începe la ora opt. Şcoala se
311
termină la ora unu. 3. (curent) Şcoală
filozofică. Şcoală romantică. Şcoala
lingvistică de la Praga.
Şcolar 1. s. m. (elev) Uniformă de şco-
lar. 2. adj. (care ţine de şcoală) Vârstă
şcolară. Obligaţii şcolare. Disciplină
şcolară. An şcolar. Serbare şcolară.
Regulament şcolar. Certificat şcolar.
Inspector şcolar.
A şedea 1. v. intr. (a sta jos) A şedea
jos, în capul oaselor, pe şezut. A şedea
turceşte. A şedea pe scaun, într-un fo-
toliu, în pat, la masă. A şedea pe iarbă.
A şedea cu coatele pe masă, picior pes-
te picior. 2. (a lua loc, a se așeza) A
pofti pe cineva să şadă. Şezi (colea)! 3.
(a sta, a rămâne câtva timp într-o
anumită poziție) A şedea culcat, pe
spate, pe burtă, într-o rână. A şedea
drept, în picioare, în genunchi. 4. (a
sta, a rămâne câtva timp într-un
anumit loc) A şedea la soare, la um-
bră. A şedea la gura sobei. A şedea la
închisoare, la răcoare, la zdup. A şedea
acasă. A şedea pe capul cuiva. A şe-
dea câteva zile într-un oraş. A şedea
un timp în străinătate. Sita nouă şade
în cui. Şezi locului, la loc. 5. (a locui, a
domicilia) A şedea cu chirie, la cineva,
la gazdă. A şedea la ţară, la oraş. Şade
într-un cartier nou. Şade pe strada
Academiei. Cine şade în camera asta.
6. (a sta, a rămâne câtva timp într-o
anumită situație) A şedea nemâncat,
uita, abătut. A şedea dus pe gânduri. A
şedea cu mâinile în sân. A şedea ca pe
ace, ca pe ghimpi, ca pe jăratec. A şe-
dea ca o fată mare, ca o mireasă. A
şedea ca cioara-n par. Şezi binişor,
cuminte. 7. (a-şi consacra timpul unei
anumite ocupaţii) A şedea degeaba. A
şedea la sfat, la vorbă, la taifas, la ta-
clale cu cineva. A şedea la o conversa-
ţie cu cineva. A şedea la cafea, la câr-
ciumă, la frizer. 8. (a i se potrivi, a-l
prinde) Costumul îi şade bine. Îi şade trăi, a se avea ca şoarecele cu pisica. A
bine în rochia asta. 9. (a se cuveni) Nu fi ud, murat ca un şoarece. A fi calic ca
şade bine, frumos să... şoarecele bisericii. A se ascunde în gau-
ră de şoarece. Vecinii au şoareci. Când
Şedinţă 1. s. f. (adunare) Şedinţă de se va împrieteni şoarecele cu pisica.
lucru. Şedinţă ordinară, extraordinară. Când corabia se îneacă, şoarecii fug. Nu
Şedinţa de deschidere, de închidere. scapi de mine nici în gaură de şarpe.
Şedinţele parlamentului. Şedinţele unui
tribunal. Şedinţă deschisă, secretă. Şe- Şold s. n. 1. (parte a corpului omenesc
dinţă cu uşile închise. Şedinţă de sindi- situată între mijloc și coapsă) Şolduri
cat. Şedinţă plenară. Şedinţă de cate- rotunde, late, înguste. Fustă strânsă pe
dră. Şedinţă cu părinţii. Sală de şedinţe. şolduri. Măsura şoldurilor. Cu mâna în
Şedinţă de masaj. A fixa, a convoca o şold, cu mâinile în şolduri. A-şi pune
şedinţă. A organiza, a ţine, a prezida, a mâinile în şolduri. A-şi legăna şoldurile.
conduce o şedinţă. A deschide, a închi- Şi-a luxat şoldul. Poartă sabia la şoldul
de, a ridica, a suspenda, a amâna o şe- stâng. 2. (fig. coastă, povârniş) Şolduri-
dinţă. A se întruni într-o şedinţă. A fi în le muntelui.
şedinţă. A participa la o şedinţă. A pre-
zenta un raport la o şedinţă. A lua cu- A şopti 1. v. tr. (a comunica ceva vor-
vântul la o şedinţă. A declara şedinţa bind încet) A-i şopti cuiva la ureche
închisă. 2. (interval de timp consacrat (vorbe dulci). A şopti o rugăciune. 2. v.
unei activităţi) A vindeca un pacient în intr. (a vorbi încet) A şopti în barbă.
câteva şedinţe. Pictorul i-a făcut portre- Copiii şopteau între ei. 3. v. intr. (fig. a
tul în şase şedinţe. murmura, a susura, a fremăta) Frunze-
le şoptesc. Pomii şoptesc.
Şir 1. s. n. (grup, mulțime de ființe sau
de lucruri dispuse în succesiune, des- Şosea s. f. (cale de comunicație) Şosea
fășurate în linie) Un şir de case. Şir de pietruită, pavată, asfaltată, desfundată.
camere. Un şir de pomi. Şir de fotolii. Şir Şosea de intrare în oraş, de ieşire din
de camioane. Şir de persoane în faţa oraş. A face o şosea.
unui ghişeu, de-a lungul unei străzi. Şir
de mărgele. Şir de munţi. 2. (succesiune A (se) şterge 1. v. tr. (a freca) A şterge
de fapte, evenimente, unități de timp; paharele, vesela, vasele. A şterge masa
mulţime) Un lung şir de ani, de zile. Şir cu cârpa. A şterge apa vărsată. A şterge
de întâmplări. Un lung şir de suferinţe. geamurile, mobila de praf. A şterge pra-
Şiruri de lacrimi. Un lung şir de urmaşi. ful de pe mobilă. A şterge podeaua cu o
Un şir neîntrerupt de vizitatori. Şirul cârpă udă. A şterge tabla cu buretele. A-
numerelor naturale. A pune cuiva un şir şi şterge ochii de lacrimi. A-şi şterge la-
de întrebări. 3. (desfășurare continuă și crimile din ochi. A-şi şterge faţa, fruntea
regulată, înlănțuire logică a ideilor, a de sudoare. A-şi şterge sudoarea, tran-
faptelor într-o expunere) Vorbe fără şir. spiraţia. A-şi şterge nasul cu batista. A-
A pierde şirul gândurilor. A vorbi fără şi şterge mâinile de pantaloni. A şterge
şir. cuiva lacrimile. Şi-a şters mâinile cu un
şervet. 2. (a face să nu se mai cunoas-
Şoarece s. m. (mamifer) Şoarece alb, că) A şterge un cuvânt, un paragraf, un
de câmp. Şoarece de apă. Gaură de pasaj, tot ce este scris pe tablă. A şterge
şoarece. Cursă de şoareci. A prinde şoa- cu guma. Guma aceasta şterge bine. 3.
reci. A se juca de-a şoarecele şi pisica. A (a scoate din evidență; a suprima, a
312
înlătura). A şterge pe cineva, numele
cuiva de pe listă. A şterge o firmă din
registre. A şterge o înregistrare de pe
banda magnetică. A şterge o pedeapsă.
A şterge o datorie. A-şi şterge urmele. A
şterge ceva din memorie. Timpul şterge
patimile, amintirile. 4. (a fura) Cineva i-
a şters portofelul. 5. v. pron. (a se freca)
A se şterge cu un prosop, de transpira-
ţie, la gură, pe mâini, pe frunte, la nas.
6. (a-şi pierde strălucirea) Culorile s-au
şters cu timpul. 7. (a dispărea) A se
şterge din memorie. Literele s-au şters. I
s-a şters bucuria. Imaginile i s-au şters
din minte. Impresia neplăcută s-a şters.
A (se) şti 1. v. tr. (a cunoaște, a avea
cunoştinţă; a fi informat) A şti ceva din
sursă sigură. A şti ceva din auzite. A şti
ultima noutate. Nu te deranja, eu ştiu
drumul. 2. (a auzi, a afla, a lua cunoş-
tinţă) A şti ceva din vreme, din timp,
prea târziu. Vestea asta o ştiu de la el.
Ştiu că e bine intenţionat. Nu mai ştiu
demult nimic de el. Ştiu eu ce ştiu. Ştie
totul. Nu ştie absolut nimic. Pretinde că
nu ştie nimic. Nu ştie nimic despre
această întâmplare. Ar vrea să ştie mai
multe. Nu vrea să ştie de nimic şi de
nimeni. Ştiţi desigur că... 3. (a cunoaşte
pe cineva) A şti pe cineva din vedere,
doar după nume. E tot ce ştiu despre el.
Ştiu un restaurant foarte bun. Nu-l ştiam
atât de supărăcios. Îi ştii numele? 4. (a
poseda cunoștințe sistematice într-un
domeniu) A şti o limbă străină. A şti lec-
ţia. A şti carte. A-şi şti meseria. A şti pe
de rost, ca pe apă, ca pe Tatăl Nostru. A
şti la perfecţie. A şti să scrie şi să ci-
tească. Ştie o mulţime de lucruri. Ştie
franţuzeşte. Ştie mai multe limbi străine.
Ştie să conducă maşina. Ştie să vor-
bească. Nu ştie să danseze. Ştie foarte
bine să înoate. 5. (a avea îndemânarea,
Şurub s. n. (tijă de oţel) Şurub cu piuli-
abilitatea) A şti să se poarte. A şti să se
ţe. Capul, pasul unui şurub. A strânge,
descurce. Ştie să facă afaceri. Ştie să
a desface un şurub. A învârti, a răsuci
mintă. 6. (a putea, a fi în stare) Nu ştie
un şurub. A fixa ceva în şuruburi.
313
să se stăpânească. Nu ştie să aştepte.
7. v. intr. (a fi informat) A şti de ceva.
Ştiu de această problemă. Ştiu de situa-
ţia lui. 8. v. pron. (a se cunoaşte) Se
ştiu de mici. 9. (a se socoti) Se ştiu vino-
vaţi
Ştiinţă 1. s. f. (învăţătură) Om fără
ştiinţă. A avea ştiinţă de carte. Are o
ştiinţă vastă. 2. (veste, ştire) După ştiin-
ţa mea. A avea ştiinţă despre ceva. 3.
(ansamblu sistematic de cunoștințe)
Ştiinţele naturii. Ştiinţe sociale, umanis-
te, matematice, abstracte, experimenta-
le, aplicate, naturale, exacte. Descoperi-
rile ştiinţei. Om de ştiinţă. Doctor în şti-
inţe. Rudimentele unei ştiinţe. A promo-
va ştiinţa. A se consacra ştiinţei. A-şi
dedica viaţa ştiinţei. A activa pe tărâmul
ştiinţei.
Ştiinţific 1. adj. (care aparține științei)
Gândire ştiinţifică. Activitate ştiinţifică.
Teorie ştiinţifică. Adevăr ştiinţific. Lucra-
re ştiinţifică. Cercetare ştiinţifică. În mod
ştiinţific. A avea pregătire ştiinţifică. 2.
adv. A aborda ştiinţific o problemă.
Ştire 1. s. f. (veste, informație) Ştiri bu-
ne, proaste, triste. Ştiri politice. Ştiri din
sport. Ştire importantă, senzaţională,
actuală, sigură, nesigură, neconfirmată,
falsă. Ştirile zilei. Ştiri din lumea întrea-
gă. Buletinul de ştiri. A anunţa, a aduce,
a transmite, a răspândi o ştire. A primi o
ştire. A avea ştiri despre ceva. A nu
avea ştiri despre cineva. A da cuiva de
ştire. Ştirea s-a transmis la radio. N-am
prins ştirile. 2. (document; sursă de
informație) După această dată ne lip-
sesc ştirile despre viaţa scriitorului. 3.
(cunoaştere, cunoştinţă) A avea ştire
despre ceva.

Tabără 1. s. f. (loc în care staţionează
trupe militare) Tabără întărită. Tabere
duşmane. A alege locul pentru tabără.
Armata îşi instala tabăra pe malul râu-
lui. 2. (aşezare în locuri pitoreşti, cu
amenajări speciale) Tabără adevărată.
Tabără sportivă. Focuri de tabără. Ex-
pediţia îşi instalase tabăra la poalele
muntelui. 3. (armată, p. ext. mulţime,
gloată) Tabără de nomazi. 4. (grupare)
Tabără politică. A trece în tabăra ad-
versă. Partidul este scindat în două
tabere.
Tabel s. n. (foaie cuprinzând cifre,
date încadrate în rubrici) Tabel crono-
logic, demografic. Tabel statistic. Tabel
sinoptic. A înregistra datele într-un ta-
bel.
Tablă 1. s. f. (foaie de metal folosită la
acoperitul caselor, la fabricarea unor
recipiente) Tablă subţire, groasă. Tablă
zincată. Acoperiş de tablă. A îndoi o
tablă. A tăia o tablă. 2. (placă pe care
se scriu sau se zugrăvesc firme, anu-
mite date) A grava o inscripţie pe o ta-
blă de marmură. 3. (placă mare de
lemn, vopsită în negru, pe care se
scrie cu creta) Tablă de scris. Tablă
cerată. A scrie ceva pe / la tablă. A ieşi
la tablă. A citi, a copia ceva de pe ta-
blă. A şterge tabla. 4. (tabel) Tabla de
materii. Tabla înmulţirii.
Tablou 1. s. n. (pictură sau desen
executat pe pânză, pe carton etc.) Ta-
blou în ulei. Un tablou bun, prost. Un
tablou valoros. Expoziţie de tablouri. A
picta un tablou. A atârna un tablou pe
perete. A privi, a contempla un tablou.
A-şi expune tablourile. 2. (imagine din
realitate care impresionează prin pito-
resc) Câmpia oferea un tablou măreţ.
314
T
3. (subdiviziune a unui act într-o pie-
să de teatru) Piesă în cinci acte şi mai
multe tablouri. 4. (tabel) Tabloul perio-
dic al elementelor. A completa coloane-
le unui tablou. 5. (panou sau pupitru
pe care sunt montate diferite aparate
ale unui sistem tehnic; placă pe care
se agaţă cheile la un hotel) Tablou de
comandă. Tablou de bord. Tabloul unei
instalaţii electrice. A agăţa cheia în ta-
bloul cu chei.
Tacâm s. n. (serviciu de masă complet
pentru fiecare mesean; totalitatea obi-
ectelor de metal de care se serveşte la
masă o persoană) Tacâmuri de argint.
Casetă, cutie cu tacâmuri. A pune ta-
câmurile pe masă. A spăla tacâmurile.
Mai pune un tacâm.
Tact 1. s. n. (simţ al măsurii în com-
portare) A avea tact. A acţiona cu tact.
A fi un om lipsit de tact. A pune o în-
trebare lipsită de tact. A reproşa cuiva
lipsa de tact. A trata cu mult tact o
chestiune. Îi lipseşte tactul necesar. 2.
(cadenţă în muzică, ritm de mişcare în
dans) A bate tactul. A merge, a dansa
în tact.
Talent s. n. (aptitudine, capacitate
deosebită într-un anumit domeniu; cel
care are talent) A avea talent poetic,
artistic, muzical. A avea talent la de-
sen, la limbi. Perioadă în care au înflo-
rit multe talente. A descoperi talentul
cuiva. A promova talentul cuiva. A-şi
irosi talentul. A promova tinere talente.
Talie 1. s. f. (mijloc) Talie subţire. Mă-
rimea taliei. Haină pe talie. Rochie cu
talia sus. A-şi îndrepta talia. A lua pe
cineva de talie. A purta o rochie pe ta-
lie. În acest sezon se poartă talia mai
sus. 2. (înălţime, statură) Un bărbat
de talie înaltă. Paltonul nu e talia mea. (viu, puternic) Culori tari. 8. (care pro-
Ce talie purtaţi? voacă emoţii puternice, care impresi-
onează) O glumă cam tare. A spune
Talpă 1. s. f. (partea dedesubt a labei vorbe tari. A folosi cuvinte tari. A critica
piciorului la om şi la unele animale) în termeni foarte tari. A recurge la mij-
Talpa piciorului. A alerga cu tălpile loace tari. Asta e prea tare! 9. adv.
goale prin iarbă. I-a intrat un spin în (foarte mult) O persoană tare ocupată.
talpă. 2. (partea încălţămintei sau a A fi tare bucuros. A lovi tare. A strânge
ciorapului care acoperă talpa) Talpa tare. A apăsa tare pe un buton. A dori,
pantofului, ciorapului. A avea tălpile a spera foarte tare ceva. A încuraja ta-
pantofilor găurite. A pune tălpi noi la re pe cineva. A şchiopăta foarte tare. A
pantofi. Tălpile sunt rupte. 3. (piele crede foarte tare că.. Sunaţi tare, nu
groasă de bovine, tăbăcită, din care se aude. Vă sunt tare recunoscător. Tare
fac pingele, flecuri) Talpă artificială, am mai avut de suferit. 10. (cu forţă,
sintetică. A pune tălpi la pantofi. 4. cu putere) A lovi tare. Inima îi bate ta-
(fiecare dintre cele două suporturi la- re. Vântul suflă tare. Soarele încinge
terale pe care alunecă sania) Tălpile tare. Ninge tare. 11. (cu glas ridicat,
unei sănii. Tălpile schiurilor. 5. (partea sonor) A spune tare ce gândeşti A
de jos lăţită a unei şine prin care
vorbi, a striga, a cânta tare. Nu ţipa
aceasta se reazemă de traverse) Talpa
aşa de tare. 12. (iute, repede) A fugi, a
unei şine.
alerga tare.
Tare 1. adj. (care are consistenţă soli-
Tarif s. n. (preţ oficial stabilit pentru
dă) O rocă tare. Pâine tare ca piatra.
diverse prestări de servicii) Tarif unic,
Carne tare. Ouă tari. Pat tare. Un sca-
redus, minim, maxim. Conform tarifului
un tare. Guler tare. Carton tare. Tare ca
în vigoare. A fixa un tarif. A schimba
o stâncă, ca piatra, ca fierul. 2. (puter-
un tarif.
nic, viguros, energic) Un om tare. Un
organism tare. Sexul tare. Un popor, o Tată s. m. (bărbat care are copii) Tată
oaste tare. Muşchi tari. Cei tari şi cei de familie. Tată vitreg, tată bun. Tată
slabi. Medicul a spus că e tare şi o să adoptiv, spiritual. Tată grijuliu, sever.
scape. 3. (stăpân pe situaţie) Om tare Autoritatea tatălui. Din tată în fiu. A
de suflet, de înger. A fi tare pe situaţie. deveni tată. A fi tată a doi copii. A fi ca
A fi, a rămâne, a se ţine tare în faţa un tată pentru cineva. Calcă pe urmele
greutăţilor. Sunt tari pentru că sunt bo- lui tată-său. Ce fel e tata e şi fiul.
gaţi. 4. (care are cunoştinţe temeinice
într-un domeniu; priceput) A fi tare la Tavă 1. s. f. (obiect plat, cu marginile
matematică, la biologie, la şah. A fi ta- puţin ridicate, pe care se aduc la ma-
re în specialitate. A fi tare într-o pro- să farfuriile, mâncarea) Tavă de ar-
blemă. E întotdeauna tare la critică. 5. gint. A aduce mâncarea pe o tavă. A
(cu o concentraţie mare) Acid tare. servi, a aduce cuiva ceva pe tavă. 2.
Apă tare. Vin, lichior tare. Cafea, ceai (vas de tablă în care se coc la cuptor
tare. Tutun tare. Ţigări tari. Muştar ta- anumite mâncăruri) Pui la tavă. A pu-
re. Sos tare. Medicament, remediu tare. ne tava în cuptor. A frige friptura într-o
6. (care se manifestă cu violenţă; pă- tavă mare.
trunzător, ameţitor) Vânt tare. Furtună
tare. Ploaie tare. Ger tare. Miros tare. Taxă s. f. (sumă de bani plătită în bu-
Aerul tare al dimineţii, al munţilor. 7. getul de stat sau al unei instituţii în
315
schimbul unor drepturi sau servicii
prestate de acestea) Taxe vamale. Ta-
xe poştale. Taxă pe produsele de lux. A
fixa o taxă. A plăti o taxă. A încasa o
taxă.
Taxi s. n. (taximetru) Staţie de taxiuri.
Taxi în căutare de clienţi. A chema, a
striga, a opri un taxi. A lua un taxi. A
se deplasa cu taxiul.
A tăcea 1. v. intr. (a nu spune nimic)
A şti să taci. A tăcea întruna. A tăcea
din politeţe, de frică. Bătrânul tăcea.
Când n-ai ce spune, mai bine taci. Tă-
cea şi suferea. Când trebuie, ştiu să
tac. 2. (a înceta să râdă, să plângă, să
cânte) A tăcea o clipă. A face pe cineva
să tacă. Copilul a tăcut. La apropierea
serii păsările au tăcut. Vântul, pădurea
tace. Orchestra tăcuse. 3. (a nu mărtu-
risi nimic) Tăcea chitic, molcom.
Tăcere 1. s. f. (faptul de a tăcea) Tă-
cere apăsătoare, penibilă. A păstra tă-
cerea. A se închide într-o tăcere încăpă-
ţânată. A rupe tăcerea. A păstra tăce-
rea asupra unui lucru. A reduce pe ci-
neva la tăcere. Nu mi-a scris demult,
tăcerea lui mă îngrijorează. Şi tăcerea e
un răspuns. 2. (pauză, întrerupere
mai lungă într-o discuție) Conversaţie
întreruptă de tăceri. S-a făcut tăcere. 3.
(linişte, calm) Tăcere adâncă, absolu-
tă. Tăcere de mormânt. Tăcerea nopţii.
Tăcut adj. (care tace) Un om rece şi
tăcut. Reproşuri tăcute. Bucurie tăcută.
Mişcări tăcute. Loc tăcut. Pădure tăcu-
tă. Aseară a fost rece şi tăcut.
A (se) tăia 1. v. tr. (a despica, a spin-
teca) A tăia pâine, ceapă. A tăia o prăji-
tură. A tăia salam în felii. A tăia un tort
în bucăţi. A tăia o pâine în două. A tăia
lemne, o cracă, crengile uscate, un co-
pac. A tăia părul, barba, unghiile. A
tăia o panglică. A tăia pomii fructiferi.
316
A tăia arbuştii. A tăia via. A o tăia prin
pădure. Plugul taie brazdă adâncă. 2.
(a ucide, a sacrifica un animal) A tăia
capul, gâtul cuiva. A tăia pe cineva cu
sabia. A tăia mulţi duşmani. A tăia
porcul, un pui. Taie-mă, că nu spun
nimic. Limba taie mai rău ca sabia. 3.
(a sapă, a sculpta, a face o crestătură
pe suprafaţa unui obiect) A tăia o pia-
tră preţioasă, un bloc de marmură. A
tăia un tunel în stâncă. 4. (a suprima)
A tăia un text, o parte dintr-un text, un
cuvânt, o frază. A tăia un nume de pe o
listă. A tăia o haină. A tăia paginile
unei cărţi. 5. (a întrerupe, a opri) Bău-
tura care taie setea. A tăia drumul cui-
va. A tăia curentul, lumina, apa. A tăia
cuiva mijloacele de trai. A tăia cuiva
pofta de mâncare. A tăia cuiva răsufla-
rea. A tăia curajul cuiva. A tăia vorba
cuiva. 6. (a răni, a provoca o senzaţie
de durere) A tăia pe cineva cu briciul
din greşeală. Ciobul l-a tăiat la deget.
Vântul, gerul taie faţa. Lacrimile îi tăiau
faţa. 7. (a străbate despărţind) Un pâ-
râu taie câmpul. Valea taie muntele. Un
bulevard larg taie oraşul în două. Dru-
mul acesta taie şoseaua. 8 v. pron. (a-
şi face o rană cu un obiect ascuţit) A
se tăia la deget. A se tăia la picior într-
un ciob.
Tărie 1. s. f. (duritate, solidaritate,
trăinicie) Tăria unei lovituri, a unui şoc.
Tăria unui metal. 2. (putere, forţă fizi-
că; forţă morală, fermitate) Tărie sufle-
tească. Tărie de caracter. Tăria unui
argument. A da tărie vorbelor sale. A
susţine cu tărie o teză. 3. (grad de in-
tensitate) Tăria luminii, a unui sunet.
Tăria vântului. La prânz soarele îşi re-
găseşte tăria. 4. (grad al concentraţiei
de alcool, aromă etc.) Tăria unei bău-
turi alcoolice, a cafelei, a ceaiului. Tăria
unui medicament, a unui acid. Tăria
unei arome. 5. (bolta cerească) Soarele
strălucea în mijlocul tăriei albastre.
A (se) tăvăli 1. v. tr. (a rostogoli) A
tăvăli un obiect în / prin praf. A tăvăli
şniţelul prin pesmet. A tăvăli nişte pâr-
joale prin făină. 2. (a murdări) A tăvăli
hainele. 3. tr. (a bate pe cineva) A tă-
văli pe cineva. 4. v. pron. (a se rosto-
goli) A se tăvăli la pământ, pe jos, în
zăpadă. A se tăvăli de durere. 5. (a se
murdări) A se tăvăli în noroi, în praf.
Tâmpit 1. adj. (prost, idiot, netrebnic)
Om tâmpit. Au făcut nişte reflecţii tâm-
pite. Nu sunt atât de tâmpit încât să...
A rămas tâmpit când l-a văzut. 2. (fam.
rău, neplăcut) Accident tâmpit. Mânca-
re tâmpită. Vreme tâmpită. 3. (sub-
stantivizat) Nu mai face pe tâmpitul!
Ce tâmpit! Mare tâmpit. Mă crezi tâm-
pit?
Tânăr 1. adj. (care se află în perioada
tinereţii) Un om tânăr. O tânără femeie.
Populaţie tânără. Tânăra generaţie.
Fratele cel mai tânăr. Animal tânăr.
Tineri căsătoriţi. Un tânăr talent. E încă
tânăr. E tânăr şi fără experienţă. A mu-
rit (de) tânăr. S-a însurat (de) tânăr. 2.
(care este caracteristic unui om sau
unui animal care nu a ajuns la matu-
ritate) A rămas tânăr. Are inima tână-
ră. Pe când eram tânăr. Arată tânăr
pentru vârsta lui. Nu mai e tânăr. 3.
(care se află la începutul dezvoltării)
Plop tânăr. Mlădiţe, ramuri tinere. Pă-
dure tânără. 4. (care există de puţină
vreme) Industrie tânără. 5. (substanti-
vizat) Tinerii zilei de azi. Tineri şi tine-
re. Pe cine cauţi, tinere?
A (se) târî 1. v. tr. (a trage după sine
ceva care atinge pământul) A târî foto-
liul lângă fereastră. A-şi târî piciorul. A-
şi târî cu greu zilele. 2. v. pron. (a
merge greu, abia mişcându-şi picioa-
rele) A se târî pe burtă. A se târî la pi-
cioarele cuiva. Un vehicul care se târăş-
te. Bătrâna se târăşte cu greu de la un
317
scaun la altul. Şarpele se târăşte. Hai-
na i se târăşte pe jos.
Târziu 1. adj. (care se face sau se în-
tâmplă după momentul potrivit sau
stabilit) La o oră târzie din noapte. Re-
grete, remuşcări târzii. 2. (care s-a pre-
lungit peste normal; care se apropie
de sfârşit) O toamnă târzie. 3. (care şi-
a prelungit existenţa peste termenul
obişnuit) Plante, fructe târzii. 4. adv.
(după ce a trecut momentul potrivit,
stabilit sau aşteptat) A sta până seara
târziu. A veni la o oră târzie. A sosi
prea târziu. E târziu. S-a întors târziu.
Se scoală prea târziu. Târziu în noapte,
noaptea târziu. Câteva minute mai târ-
ziu. Cel mai târziu peste o lună. Mai
devreme sau mai târziu. Va fi pentru
mai târziu. Mai târziu o să înţelegi. Mai
bine mai târziu decât niciodată. A înţe-
les asta târziu, când era deja bătrân. A
avut copilul târziu. Nu e niciodată prea
târziu ca să...
Teamă s. f. (frică) Teamă de un peri-
col. Teama de moarte. Teama de ridi-
col. Faţa răvăşită de teamă. A-ţi fi tea-
mă de cineva, de ceva. A inspira tea-
mă. A fugit de teama câinilor. A tăcut
de teama pedepsei. Mi-a fost întot-
deauna o teamă îngrozitoare de foc. Mi-
e teamă să nu întârzii, să nu înceapă
ploaia, că va începe ploaia. Mi-e teamă
că nu am fost destul de politicos. Nu vă
fie teamă.
Tei s. m. (numele unor arbori cu
frunze mari, cu flori albe sau alb-
gălbui cu miros puternic) O alee de
tei. Masă din lemn de tei. Ceai din flori
de tei. A bea ceai de tei.
Telefon 1. s. n. (aparat folosit în pos-
turile telefonice) Telefon celular, mobil.
Telefon public. Telefon deranjat. Tele-
fonul fără fir. Cabina de telefon. Apa-
rat de telefon. Fisă de telefon. Carte de
telefoane. Număr de telefon. A nota
numărul de telefon în agendă. Telefoa-
nele sunt un serviciu public. A venit
cineva să repare telefonul. 2. (chemare
sau convorbire telefonică) A chema, a
suna pe cineva la telefon. N-a fost nici-
un telefon pentru mine?
A telefona v. intr. şi tr. (a comunica
cu cineva prin intermediul telefonului)
A telefona cuiva. A telefona la salvare.
A telefona cu taxă inversă. A telefona o
ştire. I-a telefonat să vină. Telefonează-
mi mai târziu. Telefonează-i că sosim.
Temă 1. s. f. (idee centrală a unei ex-
puneri, a unei opere muzicale, su-
biect) Tema unui discurs. Marile teme
ale gândirii romantice. Tema unei com-
poziţii muzicale. Discuţii pe tema învă-
ţământului superior. Am mai discutat
pe această temă. 2. (exerciţiu scris dat
elevilor pentru aplicarea cunoştinţe-
lor) Ţi-ai făcut temele?
A se teme 1. v. pron. (a fi cuprins de
frică) A se teme de cineva. A se teme
de pericol. A se teme de un examen. A
se teme de dificultăţi. A se teme şi de
umbra sa. A nu se teme de cuvinte. A
nu se teme de nimic. 2. (a fi îngrijorat,
a-şi face griji) A se teme pentru viaţa
cuiva. Mă tem să nu scap ocazia. Se
teme să nu facă rău cuiva. Mă tem că
s-a întâmplat ceva rău. Se teme că nu
va fi înţeles. Doctorii se temeau de o
fractură. Nu mă tem să afirm că...
Temperatură 1. s. f. (grad de încălzire
a unui corp sau a unui mediu) Tempe-
ratura aerului. Temperaturi medii.
Temperatura de fierbere, de topire.
Creşterea temperaturii. Scăderea tem-
peraturii. Temperatură în creştere, în
scădere. Vin care se bea la temperatu-
ra camerei. 2. (grad de căldură care
depăşeşte limita normală a corpului
omenesc) A avea, a face temperatură.
318
A avea temperatură mare. A-şi lua
temperatura.
Ten s. n. (culoarea şi calitatea pielii
obrazului) Ten deschis, închis, mat.
Ten palid, galben ca ceara, de culoarea
pământului. Ten proaspăt. Ten străluci-
tor. Fond de ten.
Tendinţă s. f. (năzuinţă spre un
anumit scop) Tendinţe politice, artisti-
ce, spirituale. Tendinţele moderne ale
picturii. A avea tendinţă de a face bine.
A avea tendinţă către rău. A urmări o
anumită tendinţă.
Tensiune 1. s. f. (încordare) Tensiune
musculară. 2. (surescitare, nervozita-
te) Tensiune nervoasă. Moment de ma-
re tensiune. 3. (presiune exercitată de
sânge asupra arterelor) Tensiune arte-
rială. Tensiune mare, joasă. A avea
tensiune. A lua tensiunea. A avea ten-
siune mare.
Teren 1. s. n. (întindere de pământ)
Teren accidentat, mlăştinos, inundabil.
Teren întins, deschis. Teren agricol,
arabil. Teren fertil, arid, argilos. Teren
de construcţie. Teren petrolifer. Alune-
care de teren. A cultiva un teren. 2. (loc
unde se desfăşoară o activitate) Teren
de sport, de fotbal. A ieşi pe teren.
Echipele au plecat pe teren. Teren de
aviaţie, de vânătoare. 3. (fig. domeniu
de activitate) Teren propice, favorabil
pentru... A intra pe un teren periculos.
Termen 1. s. n. (interval de timp în
care urmează să se înfăptuiască sau
să se întâmple ceva) Termen expirat.
Expirarea unui termen. În termen de 10
zile. Împrumut pe termen scurt, lung. În
termenii contractului. A fixa un termen.
A naşte la termen, înainte de termen.
După trecerea termenului biletele nu
mai sunt valabile. 2. (dată fixă la care
urmează să se execute o obligaţie,
scadenţă) Termen de plată. A achita o
datorie înainte de termen. A livrat mar-
fa la termen. 3. s. m. (cuvânt, vorbă,
expresie) Termen tehnic, juridic. A cău-
ta termenul exact, propriu, potrivit. Ce
desemnează termenul de conceptuali-
zare? Li s-a adresat în aceşti termeni.
4. (fiecare dintre elementele conside-
rate ca făcând parte dintr-un tot)
Termenii comparaţiei. Termenii unei
fracţii, ai unei ecuaţii.
A (se) termina 1. v. tr. (a duce o acţi-
une până la capăt) A termina masa. A
termina de mâncat. A termina o lucra-
re. A termina o şedinţă. A-şi termina
lecţiile. A-şi termina studiile. Şi-a ter-
minat paharul. Şi-au terminat seara la
cinema. Şi-a terminat discursul cu
această frază. Ai terminat cartea pe
care ţi-am împrumutat-o? A terminat cu
spălatul. Termină odată! Terminaţi cu
cearta! Trebuie să terminăm cu asta! 2.
v. pron. (a se încheia, a lua sfârşit) O
întâmplare care s-a terminat bine. Emi-
siunea s-a terminat. S-a terminat totul.
Lupta s-a terminat. Aplauzele nu se
mai terminau. Meciul s-a terminat la
ora 5. Filmul se termină cu o notă vese-
lă. Strada se termină cu o fundătură.
Ticălos 1. adj. (care comite fapte jos-
nice, reprobabile) E cel mai mare tică-
los. S-a purtat ca un ticălos. Ce ticălos!
Ticălosule ce eşti! Ticălosul de bărbatu-
său! 2. (sărman, nenorocit, vrednic de
plâns) Om ticălos. Viaţă ticăloasă. Ce
soartă ticăloasă.
Timp 1. s. n. (formă de existenţă a
materiei; vreme) Timp astronomic, civil,
universal, atomic. Timpul trece, se
scurge, fuge. 2. (perioadă măsurată în
ore, zile, etc., interval) Bucată, inter-
val, unitate de timp. Pierdere de timp.
Aproape tot timpul. Pe timp de pace, de Toamnă 1. s. f. (anotimp situat între
război. Pe timpul meu. Din timp în timp. vară şi iarnă) Toamnă timpurie, târzie,
În ultimul timp. Cu puţin timp în urmă. însorită, rece, ploioasă. Zi, noapte de
319
Între timp. Peste puţin timp, în scurt
timp. La timpul potrivit. La timpul şi
locul potrivit. A fi omul timpului său. A
plecat pentru mult timp. A avea timp
liber. A-şi pierde timpul. A câştiga timp.
A recâştiga timpul pierdut. Timpul e
bani. Toate la timpul lor. A executat
lucrarea în timpul fixat. Plânge tot tim-
pul. N-am timp de el. A luat o carte să-i
mai treacă timpul, ca să-şi omoare tim-
pul. I-a trecut timpul. Va mai trece mult
timp până... Cum, cu ce îşi petrece tim-
pul? Asta ne va lua prea mult timp. As-
ta cere timp. Trebuie timp ca să... Ai tot
timpul să... 3. (stare a atmosferei într-
un anumit loc şi într-o anumită peri-
oadă) Timp uscat, cald, rece, ploios.
Timpul probabil. E timp frumos, urât.
Timpul se schimbă, se face frumos, se
strică. Cum e timpul? 4. (categorie
gramaticală specifică verbului) Timpul
prezent. Timpul trecut. Timpul viitor.
Nu e timpul trecut. 5. s. m. (cadenţă,
ritm) În doi timpi şi trei mişcări.
A tinde v. intr. (a năzui către ceva, a
avea tendinţă) A tinde spre putere. A
tinde spre perfecţiune. A tinde spre o
nouă ordine socială. Valoare care tinde
către zero. Tinde să se afirme ca un
bun specialist. Această hotărâre tinde
să potolească spiritele.
Tinereţe s. f. (stare a omului tânăr)
Tinereţea noastră. Tinereţe fără griji.
Prima tinereţe. Tinereţea veşnică. Tine-
reţea trupului, feţei, inimii. Tinereţea
lumii. Păcate, greşeli, nebunii ale tine-
reţii. O melodie din tinereţea sa. În ti-
nereţe, în tinereţea mea. A-şi trăi tine-
reţea. A-şi păstra tinereţea. Tinereţea
lui ne încântă. Cine nu munceşte la ti-
nereţe n-are la bătrâneţe. Omul la tine-
reţe ca calul fără frâu.
toamnă. Vreme de toamnă. Sfârşit de
toamnă. Până la toamnă. La începutul
toamnei. Spre sfârşitul toamnei. La
toamnă. Toamna târziu. Toamna trecu-
tă. Toamna viitoare. Toamna vieţii. Vine
toamna. E toamnă. 2. adv. (în cursul
acestui anotimp) Toamna zilele se
scurtează. Toamna se numără bobocii.
Toc1 1. s. n. (cutie de lemn, de metal
etc. în care se ţin aparatele, instru-
mentele; teacă de piele în care se ţin
ochelarii, pieptenele etc. ) Toc de oche-
lari. Tocul revolverului. Toc de / din
piele. 2. (stilou) A scrie cu tocul. Toc
rezervor. A înmuia tocul în cerneală. A
pune mâna pe toc. 3. (cadru fixat în
zidărie de care se prind canaturile uşii
sau ale ferestrei) Tocul uşii. Tocul fe-
restrei.
Toc2 s. n. (partea mai ridicată de pe
talpa încălţămintei care corespunde
călcâiului) Tocul unei cizme. Pantof cu
tocuri înalte, joase. Toc de lemn, din
piele. A-şi pune tocuri la încălţăminte.
A-şi pocni tocurile. I s-a rupt tocul.
A toca 1. v. tr. (a tăia ceva în bucăţi
mărunte) A toca carne. A toca ceapă,
pătrunjel. A toca paie. A toca mărunt,
mare. 2. (fig. a cheltui mult, fără chib-
zuială) A-şi toca banii, averea în che-
furi.
A (se) toci 1. v. tr. (a deveni mai puţin
ascuţit; a roade) A toci vârful unui cre-
ion. A-şi toci sabia în luptă. A toci tocu-
rile. Cămaşă tocită la manşete. Şi-a
tocit haina în coate. 2. (a face să piardă
din intensitate) Timpul toceşte amintiri-
le. 3. (a-şi însuşi temele în mod me-
canic) Îşi toceşte lecţiile. 4. v. pron. (a
se face mai puţin ascuţit; a se uza) S-a
tocit creionul. S-a tocit cuţitul, tăişul. I
s-au tocit ghearele. S-au tocit simţurile.
Pneurile s-au tocit. Această încălţămin-
te se toceşte repede.
320
Tocmai 1. adv. (în aceeaşi măsură,
deopotrivă) Nici tocmai bun, nici tocmai
rău. 2. (exact, precis) Tocmai asta vo-
iam să-ţi spun. Tocmai venise. Tocmai
atunci a intrat şi el. Au sosit tocmai bi-
ne. Tocmai când să plec, mi-am amintit
că... Este tocmai ce trebuia să faceţi.
Tocmai se scula când... Tocmai spre
dimineaţă s-a liniştit. 3. (chiar aşa
de…, prea, foarte) N-a nimerit tocmai
bine. Locuieşte tocmai la marginea sa-
tului. 4. (în special, mai ales) Tocmai el
n-a venit? De ce te-ai gândit tocmai la
mine?
A (se) topi 1. v. tr. (a face un corp să
treacă din stare solidă în stare lichidă,
prin încălzire) A topi un minereu. A topi
ceară, smoală. Soarele a topit zăpada.
2. (a supune unui proces de dizolvare
a substanţelor care fixează fibrele de
partea lemnoasă a tulpinii) A topi câ-
nepa. 3. v. pron. (a se transforma în
stare lichidă) Se topeşte zăpada. Zahă-
rul se topeşte în apă. Ceara se topeşte
la căldură. E o carne fragedă, se topeş-
te în gură. 4. (a se consuma arzând)
Lumânările se topesc. 5. (a slăbi) Bol-
navul se topeşte.
Topor s. n. (unealtă pentru tăiat co-
paci, pentru despicat lemne etc.) To-
por ascuţit, tocit. Topor de piatră. Coa-
da toporului. O lovitură de topor. A as-
cuţi toporul. A tăia lemne cu toporul. Şi
cel mai tare stejar la topor se pleacă.
Tot 1. adj. neh. (la sg. întreg, com-
plet, deplin) Toată ţara. Tot oraşul.
Toată lumea a plecat. 2. (la pl. în nu-
măr complet, fără să lipsească niciu-
nul) Noi toţi. Toţi trei. Toţi cinci. Tot fe-
lul de. Din toate părţile. 3. (cât este de
mare, cât cuprinde) În toată lumea.
Din toată lumea. Toată viaţa sa. În tot
acest timp. Cu toată bucuria. Câmpia
toată e în soare. 4. (la sg. fiecare din-
tre..., orice fel de...) Tot omul. Să afle
tot omul. Toată boala are leac. 5. pron.
nehot. (lucrurile sau fiinţele care intră
în discuţie sau câte sunt de acelaşi
fel; lucrurile care formează un an-
samblu) Toate aceste. Tot sau nimic.
Din toate câte ceva. Înainte de toate.
După tot ce s-a întâmplat. Asta-i tot.
Atâta tot. Au venit toţi. Au plecat toţi, cu
toţii. Copiii sunt totul pentru mine. A
pierdut tot. A lăsat totul, toate baltă. Îi
cunosc pe toţi. Toate i le spunea. E cin-
stit în toate. 6. adv. (încă şi acum) Tot
nu m-am lămurit. Tot mai lipsesc câte-
va. De când s-a sculat tot scrie. Ce fa-
ce? Tot mai lucrează? E tot supărat? 7.
(de multe ori, adesea, mereu, întruna)
Îl tot vedeam în vis. 8. (din ce în ce) Tot
mai mult. Tot mai des. Se face tot mai
frumoasă. 9. (de asemenea, la fel)
Prostul e tot prost. Tot aşa de capabil.
E tot aşa cum îl ştiu. Tot n-a sosit. Mi-e
tot atâta. 10. (iarăşi, din nou, ca tot-
deauna) Tot mama îl alină. 11. (numai,
exclusiv) Pe unde călătoreşte, întâlneş-
te tot oameni buni. 12. (oricum, în ori-
ce caz) Tot trebuie să ajungă acolo. Tot
eu trebuie să fac asta. Tot e ceva. Tot e
bine că... 13. (nicicum, în niciun caz)
Tot nu-mi vine să cred că s-a întâmplat
aşa. Tot nu ne scapă de... 14. s. n.
(întreg, unitate) Un tot armonios. A
forma un tot. Totul e în regulă. Totul e
să fii sănătos. Tabloul îmbină într-un
tot armonios frumuseţile naturii. Trebu-
ie să facem totul ca să…
Totdeauna 1. adv. (mereu, neconte-
nit) Aproape totdeauna. Este totdeauna
bolnav. Totdeauna i se întâmplă ceva.
2. (de fiecare dată, de obicei) Se scoală
totdeauna la aceeaşi oră. Ca totdeauna
vrea să aibă ultimul cuvânt.
Totuşi adv. (cu toate acestea) Totuşi
are dreptate. Apartamentul e foarte
frumos, totuşi cam scump.
321
A (se) trage 1. v. tr. (a face efortul de
a mişca ceva pentru a-l da la o parte
sau pentru a muta în alt loc) A trage
sertarul. A trage uşa după sine. A trage
barca la mal. A trage zăvorul. A trage
perdeaua. A trage semnalul de alarmă.
2. (a duce, a târî după sine) A trage
sania. A trage pe cineva după sine. A
trage deoparte, în afară, înăuntru, în
sus, în jos. A trage piciorul. 3. (a pune
pe sine sau a scoate de pe sine) A tra-
ge mănuşile. A-şi trage ciorapii. A-şi
trage fusta în jos. A trage pantalonii,
ciorapii. 4. (a-şi însuşi) A trage învă-
ţăminte din / de pe urma... A trage fo-
los, foloase din / de pe urma... 5. (a
trasa, a desena) A trage o linie, o per-
pendiculară. A trage cu sfoara. A trage
brazda. 6. (a îndura, a suporta conse-
cinţele unui fapt) A tras multe de la el.
7. (a lovi cu putere, a plesni) A trage
cuiva un pumn, o palmă. 8. (a opri un
vehicul pentru a coborî sau a urca) A
trage la mal. A trage la umbră. Maşina
a tras pe dreapta. Taxiul trage la scară.
9. (a introduce în plămâni prin inspi-
raţie) A trage aer în piept. A trage o ţi-
gară. 10. v. intr. (a descărca o armă
de foc) A trage asupra cuiva. A trage la
ţintă. A trage în avioane. 11. (a mânea)
A trage la cineva, la un hotel 12. (a
tinde spre...) Banul la ban trage. 13. (a
avea greutatea, a cântări) Pepenele
trage 4 kilograme. Cât trage? 14. (a
adia, a bate) Trage un vânt rece. 15. (a
arde bine) Soba trage bine. 16. v.
pron. (a tinde spre…) Planta se trage
spre lumină. 17. (a descinde din...; a fi
pricinuit de…) Omul se trage din mai-
muţă. De aici se trage nenorocirea.
Trai s. n. (viaţă, existenţă; mod de a
trăi al cuiva) Mod de trai. Condiţii de
trai. Nivel de trai. A duce un trai sim-
plu, liniştit, îmbelşugat. A duce un trai
de mizerie. A-şi schimba modul de trai.
Traiul ei nu e uşor. Nu mai am trai cu
el. Are dreptul să-şi trăiască şi ea tra-
iul.
Trandafir s. m. (nume dat unor ar-
buşti spinoşi cu flori plăcut mirositoa-
re) Dulceaţă de trandafiri. Apă de
trandafiri. Lemn de trandafir. Trandafir
sălbatic. A cultiva trandafiri.
A (se) transforma 1. v. tr. (a modifica
aspectul, forma, caracterul etc.) A
transforma plumbul în aur. A transfor-
ma curentul alternativ în curent conti-
nuu. A transforma îndoiala în certitudi-
ne. Clădirea a fost transformată în mu-
zeu. Rochia i-a rămas mică, trebuie
transformată. Şi-a transformat complet
casa. 2. v. pron. Sub influenţa noii sa-
le familii se transformase. Cartierul s-a
transformat mult în ultimii ani. Casa s-
a transformat într-un palat.
Transformare s. f. (acţiunea de a se
transforma) Transformări lente, bruşte,
profunde, radicale. Transformarea apei
în vapori. Transformarea unei forme de
energie în alta. Transformarea unei
industrii în alta. Transformarea unei
ecuaţii. Transformarea lui e completă.
A suferi o transformare. A face trans-
formări în casă.
A transmite 1. v. tr. (a face să treacă
dintr-un loc în altul, de la o persoană
la alta) A transmite un bun cuiva. A
transmite o moştenire. A transmite pu-
terea. A transmite un nume, o tradiţie.
A transmite o boală contagioasă. A
transmite cuiva emoţia sa. Obicei
transmis din tată în fiu, de la un secol
la altul. Insecte care transmit boala. 2.
(a comunica) A transmite un mesaj
cuiva. A transmite un ordin. A transmi-
te cunoştinţele. Transmiteţi complemen-
te doamnei. Transmite-i scuze din par-
tea mea. Vă rog să-i transmiteţi din
partea mea toate cele bune, sentimen-
tele mele de prietenie. 3. (a prezenta la
322
radio s-au la televiziune) A transmite o
ştire, o informaţie. A transmite prin ra-
dio. Discurs transmis în direct la radio.
4. (a comunica o mişcare) Mişcarea
este transmisă roţilor de arborele mo-
tor. 5. (a trece de la un sistem tehnic
la altul) Metalele transmit curentul
electric.
Transport 1. s. n. (faptul de a trans-
porta) Transportul mărfurilor, mobilei.
Transportul cu maşina, cu camionul.
Transportul rutier. Mijloace de trans-
port. Avion de transport. Cheltuielile de
transport. Transportul energiei electrice
prin cablu. 2. (totalitatea lucrurilor
sau a persoanelor care sunt transpor-
tate la un moment dat împreună) Un
transport de mărfuri a sosit în port. 3.
(ramură a economiei naţionale) Trans-
porturile sunt un sector important al
economiei.
A transporta v. tr. (a deplasa lucruri
sau fiinţe cu un vehicul) A transforma
mărfuri, persoane. A transporta măr-
furi ci camionul, cu maşina. A transpor-
ta pe calea ferată, pe mare. A transpor-
ta energia la distanţă. Rănit care poate
fi transportat. Autocarul vă va trans-
porta până la hotel. Vântul transportă
praful câmpiei.
A trăi 1. v. intr. (a exista) A trăi mult.
A trăi până la adânci bătrâneţi. Vom
trăi şi vom vedea. 2. (a-şi duce traiul,
a-şi petrece viaţa într-un anumit fel) A
trăi omeneşte. A trăi bine, în belşug,
prost, în sărăcie. A trăi pe picior mare.
A trăi în prezent. A trăi de pe o zi pe
alta. A trăi liber, în libertate. A trăi în
minciună. A trăi cu iluzii. Ştie să trăias-
că. 3. (a locui) A trăi la ţară. A trăi într-
un apartament. A trăi cu părinţii. 4. (a
convieţui cu cineva) A trăi cu cineva. A
trăi bine, rău cu cineva. E greu de trăit
cu el. 5. (a se întreţine) A trăi din mun-
ca sa. A trăi pe spatele cuiva. 6. (a
dăinui) Portretul ăsta parcă trăieşte. 7.
v. tr. A trăi o viaţă liniştită. A-şi trăi
viaţa din plin. A-şi trăi traiul. 8. (fig. a
simţi cu intensitate ceva) A trăi zile
fericite. A-şi trăi amintirile. Actorul îşi
trăieşte rolul.
Trăsătură 1. s. f. (contur caracteristic
figurii unei persoane) Trăsătură esen-
ţială, caracteristică, dominantă. Trăsă-
turile feţei. 2. (caracteristică, particu-
laritate) Trăsătură de caracter. Trăsă-
tură distinctivă, fundamentală. 3. (linie
trasă pe hârtie dintr-o singură mişca-
re) O trăsătură de reper. Peniţa lasă o
trăsătură groasă pe hârtie. Tabloul a
fost copiat trăsătură cu trăsătură.
A trăsni 1. v. tr. (a lovi pe cineva cu
putere) L-a trăsnit cu bolovanul în cap.
L-a trăsnit cu capul de perete. I-a trăs-
nit două palme. Băutura l-a trăsnit. 2.
(a lovi pe cineva sau ceva trăsnetul)
Fulgerul a trăsnit casa. Copilul a fost
trăsnit lângă copac. 3. intr. (despre
arme de foc: a se descărca) O puşcă
trăsni în imediata apropiere. 4. (a-şi
manifesta zgomotos supărarea) Era
furios, trăsnea şi plesnea.
A (se) trânti 1. v. tr. (a arunca cu pu-
tere; a culca la pământ) A trânti pe
cineva (jos, la pământ). A trântit sacul
(jos). 2. (a izbi) A trântit uşa de perete.
A trânti cuiva uşa în nas. A trântit cu
pumnul în masă. I-a trântit cu măciuca
în cap. I-a trântit o pereche de palme.
3. (a arunca) L-a trântit calul. 4. (a-şi
pune la repezeală un obiect de îmbră-
căminte) A-şi trânti la repezeală palto-
nul pe sine. 5. (a face ceva în mare
grabă, a spune o vorbă nesocotită) A
trânti cuiva o înjurătură. A trânti cuiva
minciuni. A trânti o glumă. A trânti cui-
va telefonul. A trânti un hohot de râs.
6. v. pron. (a se aşeza brusc) A se
323
trânti la pământ, în fotoliu. 7. (a se lua
la trântă) A se trânti cu cineva.
Treabă 1. s. f. (activitate, ocupaţie,
muncă) Treburile moşiei, ale ţării, ale
casei. A se apuca de treabă. A fi la
treabă. A se pune pe treabă. A se da la
treabă. A avea foarte multă treabă. A
nu-şi vedea capul de treabă. A se lua
cu treaba. A nu se îndemna la treabă.
Nu se prea omoară cu treaba. Asta-i
treabă de amator. Asta nu-i treabă
uşoară. Asta-i treabă de o secundă. 2.
(chestiune, problemă, interes) A se
ocupa de treburile sale. A se băga într-
o treabă (afacere). A (nu) se amesteca
în treaba cuiva. Treaba trebuie clarifi-
cată. Asta e treaba mea! Asta-i altă
treabă! Vezi-ţi de treaba ta! 3. (ispravă,
faptă) Frumoasă treabă! Urâtă treabă.
A se băga într-o treabă urâtă. Aţi făcut
o treabă bună. Ce treabă mai e şi asta!
4. (împrejurare, situaţie) Treaba se
prezintă astfel. Pleacă cât treaba e încă
bună.
Treaptă 1. s. f. (fiecare dintre supra-
feţele orizontale, înguste, care alcătu-
iesc o scară) Treptele unei scări mobile.
Treptele largi ale unei scări monumen-
tale. Înălţimea unei trepte Treaptă cu
treaptă. A urca, a coborî treptele. A ur-
ca mai multe trepte deodată. S-a rupt o
scară la treaptă. La scară lipsesc câte-
va trepte. Drumul urca în trepte spre
vârf. Fii atent la treaptă! 2. (grad, ni-
vel, etapă, fază) A pune pe aceeaşi
treaptă. Există mai multe trepte de să-
răcie. 3. (categorie socială, rang)
Treaptă socială. Treptele ierarhiei soci-
ale, profesionale. A ajunge, a urca pe
cea mai înaltă treaptă.
Treaz 1. adj. (care nu doarme) A fi
treaz. Visa pe jumătate treaz. Emisiu-
nea ne-a ţinut treji până dimineaţă. 2.
(care nu este beat) Oamenii care nu
consumă alcool sun treji. 3. (care este cu alta) A trece de la una la alta. A tre-
atent la ceea ce se petrece în jur) Un ce de partea cuiva. A trece de partea
spirit treaz. În aceste momente trebuie duşmanului. A trece în viteza a doua.
să fim, să rămânem treji. Toţi trec prin asta. Trebuie să trecem şi
prin asta. A trece prin multe. A trece la
A trebui 1. v. intr. (a avea nevoie de acţiune, la fapte. A trece pe planul doi.
cineva sau ceva) Îmi trebuiau date A trece de la o extremă la alta. A trece
exacte. Îmi trebuie un creion colorat. Îi la treabă. A trece în stăpânirea cuiva.
trebuie odihnă. 2. v. tr. unipers. (a fi Trece printr-o criză. Să trecem la anali-
necesar sau obligatoriu) A face ceva za faptelor. 6. (a se desfăşura, a se
cum trebuie. Trebuie să se odihnească. scurge; a lua sfârşit) Pe zi ce trece.
Trebuie să mă ajutaţi, nu pot să mă Timpul trece pe neobservate. Ca să
descurc singur. Întotdeauna trebuie să- treacă timpul mai uşor. A trecut terme-
şi găsească o scuză. Trebuie să cură- nul. A trecut o săptămână de când...
ţăm terenul. Noi trebuie să dăm exem- Toate trec. 7. (a dispărea, a pieri; a
plu. Trebuie să se decidă. Trebuie să înceta să mai existe) Furtuna a trecut.
plece. Trebuie să mai vedem înainte de I-a trecut foamea, setea. Durerea, pofta
a lua o decizie. Ordinele lui trebuiau i-a trecut. Ce era mai greu a trecut. O
executate. Dacă trebuie. Ar trebui să treacă! 8. (a depăşi o anumită limi-
schimbat totul. Ar trebui să-i spuneţi tă de timp, o anumită vârstă) A (e) tre-
adevărul. Ce trebuia să-i spui lui acest cut de 40 de ani. 9. (a depăşi o anumi-
lucru! 3. (a fi probabil sau posibil) tă cantitate, măsură, valoare) Suma
Aceasta trebuie să fie strada pe care o trece de o mie de lei. Numărul lor trece
căutam. Trebuie să fie cam ora opt. de o sută. 10. (a fi considerat drept...)
Trebuie să aibă cam 40 de ani. Trebuie A trece drept zgârcit. A trece drept om
să fie bolnav dacă nu a venit. Nu voi învăţat. 11. (fig. a trebui să suporte, a
renunţa, chiar dacă trebuie să sufăr fi supus la...) A trece prin chinurile ia-
din această cauză. dului. A-i trece cuiva părul prin căciulă,
os prin os, ciolan prin ciolan. 12. v. tr.
A (se) trece 1. v. intr. (a străbate un
(a traversa) A trece şanţul. A trece râul
loc, a se îndrepta într-o anumită di-
înot. A trece munţii, graniţa. A trece
recţie) A trecut trenul. A trecut prin
peste un pod. A trece vadul. A trece
oraş. A trece de-a lungul. Trec oamenii
drumul. A trece cuiva pragul. A trece pe
pe stradă. Pe aici nu se trece! 2. (a
cineva de cealaltă parte a lacului. A
merge mai departe, lăsând în urmă) A
trece ceva sub tăcere. I-a trecut cu ve-
trece pe lângă ... A trece de gară. A tre-
derea capriciile. 13. (a promova) A tre-
ce peste un obstacol. A trece peste ci-
ce un examen. A trece clasa. Candida-
neva. A trece peste stop. A trece în
tul a trecut la scris, dar a căzut la oral.
zbor. Glonţul i-a trecut pe lângă ureche.
14. (a transporta dincolo de... sau
Afacerea i-a trecut pe sub nas. Pe unde
peste) A trece pe cineva râul. A trece
trece drumul acesta? 3. (a se abate pe
ceva din mână în mână. 15. (a înscrie)
undeva sau pe la cineva) A trece pe la
A trece ceva în registru. A-şi trece nu-
cineva. A trecut fără să mă vadă. 4. (a
mele pe o listă. A trece pe cineva în tes-
se duce dintr-un loc în altul) A trecut
tament. A trece o proprietate pe numele
de partea cealaltă. Să trecem în sufra-
cuiva. 16. (a transfera) A trece un
gerie. Treceţi la masă. Elevul trece la
funcţionar la alt post. 17. (a năpădi, a
tablă. 5. (a schimba o stare, o situaţie
podidi) A-l trece pe cineva un fior. Îl
324
trec sudorile. 18. (a atinge suprafaţa
unui obiect cu o mişcare uşoară) A
trece mâna peste frunte. 19. v. pron.
(a-şi pierde vigoarea tinereţii, a îmbă-
trâni, a se ofili) Unii oameni se trec re-
pede. Trandafirii s-au trecut. S-a trecut
iarba de coasă şi leliţa de frumoasă.
Trecere 1. s. f. (acţiunea de a trece)
Trecerea unei persoane, a unui vehicul.
Trecerea păsărilor migratoare. Trecerea
Dunării, a Carpaţilor. Trecerea liniei
frontului. Trecerea unui termen. Loc de
trecere. Examen de trecere a clasei, de
sfârşit de an. Trecere într-un registru.
Trecere în rezervă. Trecere din viaţă. A
fi în trecere printr-o localitate. A venit
pe la noi în trecere. Trecerea interzisă.
2. (loc pe unde se poate trece) A închi-
de, a bara cuiva trecerea. Trecere de
pietoni, subterană. 3. (autoritate, in-
fluenţă) Om cu trecere. A avea trecere
la cineva.
de o emoţie puternică) A tremura de
nerăbdare.
Tren 1. s. n. (convoi de vagoane pe
calea ferată puse în mişcare de o lo-
comotivă) Tren personal, de marfă.
Tren mixt. Tren cu locuri rezervate, cu
un număr limitat de locuri. Tren sani-
tar, poştal. Tren direct. Tren suburban.
Tren accelerat, rapid. Tren de mare
viteză. Tren electric, cu aburi. Tren cu
plecare în direcţia…, din direcţia... Tren
militar, blindat, de luptă. Garnitură de
tren. Mersul trenurilor. A aştepta tre-
nul. A lua trenul. A călători cu trenul. A
pierde, a scăpa trenul. A prinde trenul.
A urca în tren din mers. A coborî, a sări
din tren. Trenul porneşte. Trenul intră
în gară, pleacă din gară. La ce oră
pleacă, soseşte trenul de Iaşi? 2. (an-
samblu de dispozitive, de maşini-
unelte, având un rol funcţional co-
mun) Tren de aterizare.

Trecut 1. adj. (care a trecut) Secolul Treptat 1. adj. (care se realizează pe

trecut. Anii trecuţi. În vremuri trecute. rând, succesiv) Dezvoltare treptată.
2. (de demult, de altădată, vechi) 3. Răcire treptată a vremii. 2. adv. (în
(care a îmbătrânit, s-a vestejit) O fe- mod progresiv) A se ridica treptat. A se
meie trecută. 4. s. n. (timpul care s-a dezvolta treptat.
scurs, întâmplări, fapte din acel timp)
Un trecut glorios. Moştenirea trecutului. A tresări v. intr. ( a face o mişcare
Trecutul cel mai îndepărtat. A o rupe cu bruscă şi involuntară provocată de o
trecutul. A trăi în trecut. Nu-i cunoaş- emoţie puternică şi neaşteptată) A tre-
tem trecutul. sări prin somn. Tresare la cel mai mic
zgomot. Când a auzit vestea, a tresărit.
A tremura 1. v. intr. (a face mişcări Pe faţa lui nu tresărea niciun muşchi.
involuntare, scurte şi repetate, provo-
cate de frig, boală, frică etc.) A tremu- A (se) trezi 1. v. pron. (a se scula din
ra de frig, de frică. A tremura ca varga. somn) A se trezi brusc. A se trezi
A tremura uşor. A tremura pentru viaţa proaspăt şi bine dispus. Astăzi m-am
cuiva. A tremura la gândul că... Îi tre- trezit devreme. Te-ai trezit târziu, ami-
mură mâinile. Toţi tremură în faţa lui. ce! 2. (a se dezmetici) A se trezi din
Tremură să nu aflăm adevărul. 2. (a se amorţeală, din toropeală. A se trezi din
clătina, a se legăna) Frunzele plopului leşin. A se trezi din beţie. Natura se
tremură la cea mai mică adiere de trezeşte la viaţă. 3. (a se pomeni într-
vânt. 3. (a se mişca repede şi intermi- un loc sau într-o situaţie neprevăzută)
tent) Flacăra lumânării tremură. 4. (a A se trezi nas în nas, faţă în faţă cu
vibra) Îi tremură vocea. 5. (a fi cuprins cineva. S-a trezit acolo întâmplător. S-a
325
trezit afară înainte să apuce să spună
ceva. După un timp m-am trezit iar cu
el. Pe la 10 seara m-am trezit cu el la
uşă. M-am trezit că mă trage de mâne-
că. 4. (a-şi da seama de realitate, de
adevăr) A se trezi la realitate. 5. v. tr.
(a-l face pe cineva să se scoale din
somn) A trezi pe cineva din somn. Nu-l
trezeşti nici cu tunul. 6. (a face să-şi
dea seama de realitate) A trezi pe cine-
va din visare. A trezi pe cineva la reali-
tate. 7. (a face să-şi revină) A trezi pe
cineva din leşin. A trezi pe cineva din
beţie. 8. (a face să manifeste) A trezi
cuiva curajul. A trezi cuiva pofta de
mâncare. A trezi cuiva curiozitatea, in-
teresul cuiva. A trezi simpatie. A trezi o
dorinţă, o pasiune. A trezi mânia. A
trezi bănuieli. A trezi cuiva o durere. A
trezi opinia publică. O fotografie care îi
trezeşte amintiri.
A trimite 1. v. tr. ( a dispune, printr-
un ordin sau printr-o rugăminte ca
cineva să se ducă undeva) A trimite un
copil la şcoală, în vacanţă, la bunici. A
trimite pe cineva în întâmpinarea unui
oaspete. A trimite pe cineva în misiune.
A trimite o delegaţie la ministru. A-şi
trimite reprezentanţii la o adunare. A
trimite pe cineva la cineva după veşti.
A trimite pe cineva acasă. A fost trimis
la secretar, la secretariat. A fost trimis
de la un birou la altul. A trimite pe ci-
neva de la Ana la Caiafa. M-a trimis la
dvs. L-a trimis să ducă un plic. L-a tri-
mis după doctor, să cheme doctorul. L-
a trimis după pâine, să cumpere pâine.
2. (a dispune ca un obiect să fie dus şi
predat la o anumită destinaţie) A trimi-
te cuiva o scrisoare, o telegramă. A tri-
mite cuiva flori, un cadou. A trimite
mingea unui jucător. A trimite o ştafetă,
un emisar. A trimis proiectul comisiei.
Îşi trimit scrisori în mod regulat. 3. (a
comunica, a transmite veşti, porunci)
A trimite cuiva scuze, sărutări, felici-
326
tări, condoleanţe. A trimite vorbă cuiva.
4. (a indica cuiva să consulte o lucra-
re) A trimite pe cineva la un text, la un
autor. Asteriscul trimite cititorul la sub-
solul paginii.
Trist 1. adj. (supărat, necăjit; care
exprimă tristeţe) Un om trist. Privire
tristă. Gânduri triste. Într-o stare tristă.
A fi trist. A fi foarte trist. E un pic trist.
A avea un aer trist. A face o figură tris-
tă. A avut o soartă tristă. 2. (care pro-
voacă tristeţe) O veste tristă. O poveste
tristă. Zile triste. E trist! Ce lucru trist!
E trist să vezi asemenea lucruri. 3.
adv. A zâmbi trist.
Trunchi 1. s. n. (tulpină tăiată de la
rădăcină şi curăţată de crengi) Trunchi
de copac. Partea superioară a trunchiu-
lui. 2. (parte a corpului omenesc cu-
prinsă între umeri şi şolduri, fără
membre) Trunchiul corpului omenesc.
Trup 1. s. n. (corp) Părţile trupului
omenesc. Mare, mic la trup. Trup neîn-
sufleţit. Tremură din tot trupul. 2. (în-
tindere de pământ care alcătuieşte un
tot) Trup de moşie.
Tun s. n. (armă de artilerie) Tun de
asediu, de marină. Tun anticar. Tun cu
ţeava scurtă. Gura, ţeava tunului. Sal-
vă de tun. Bătaia unui tun. Bubuitul
tunului. Carne de tun. A trage, a bate
cu tunul. A îndrepta tunul spre o cetate.
A tuna 1. v. intr. (a se produce un
tunet) A tunat toată noaptea. 2. (a ră-
suna puternic, a bubui; a vorbi cu
glas ridicat) A tuna şi a fulgera împo-
triva cuiva. În depărtare, tună artileria.
A (se) tunde 1. v. tr. şi v. pron. (a(-şi)
reteza) A tunde părul unui copil. A tun-
de părul foarte scurt. A tunde la piele,
chilug. A tunde barba, mustaţa. A tun-
de oile. S-a dus la frizer să se tundă. A
se tunde scurt. S-a tuns călugăr. 2. v.
tr. (a reteza scurt) A tunde iarba. A
tunde un gard viu. A tunde un arbust.
Turn 1. s. n. (construcţie de lemn, de
beton etc.) Turn crenelat, rotund, pă-
trat. Turnul cel mare al unui castel.
Turn de biserică. Turn de moschee.
Turn de pază. Turnul unui far. Turn de
asediu. Turn de control. Turn de lansa-
re. Turn de sondă. Turn de extracţie.
Turnul înclinat din Pisa. E ca în turnul
Babilonului, lui Babel. 2. (tură) A mu-
ta, a pierde un tun.
A turna 1. v. tr. (a vărsa un lichid în
ceva sau peste ceva) A turna apă într-
un pahar. A-şi turna un pahar de vin. A
turna un lichid dintr-o sticlă. A turna
ulei pe rană. A turna pe gât. 2. (a in-
troduce un material lichid într-un ti-
par pentru a obţine un obiect de for-
ma tiparului) A turna un clopot, un tun,
o statuie. A turna un obiect din / în
Ţară 1. s. f. (teritoriul unui stat) Ţară
mică, mare. Ţară săracă, bogată. Ţări
în curs de dezvoltare. Graniţele unei
ţări. Ţările din Europa. Ţara viselor. A
călători într-o ţară străină. A ieşi din
ţară. 2. (locul unde s-a născut cineva;
patrie) Iubire de ţară. A i se face cuiva
dor de ţară. A se întoarce în ţară. A-şi
sluji ţara. A muri pentru ţară. A deveni
cunoscut în întreaga ţară. A ajunge, a
se face, a rămâne de poveste în ţară. A
cunoaşte ţara şi oamenii. Nimeni nu e
profet în ţara lui. 3. (locuitorii dintr-un
stat) Toată ţara vorbeşte despre asta.
4. (mediu rural) La noi la ţară. A locui,
a trăi la ţară. A fi de la ţară. A veni de
la ţară la oraş. A-şi petrece vacanţa la
ţară.
327
bronz. A turna un metal în tipare, în
forme. 3. v. intr. (a ploua torenţial)
Afară toarnă cu găleata.
Tuse s. f. (expiraţie bruscă şi zgomo-
toasă provocată de iritarea căilor re-
spiratorii) Tuse seacă, uscată. Tuse
convulsivă, rea, măgărească. Tuse
uşoară, slabă. Acces, criză de tuse
A tuşi v. intr. (a avea un acces de tu-
se) A tuşi pentru a-şi drege glasul, pen-
tru a atrage atenţia cuva. Tuşeşte fără
oprire. Tuşeşte din cauza fumului.
Tutun s. n. (plantă erbacee care se
foloseşte la fabricarea ţigărilor) Tutun
negru, tare. Tutun blond, slab. Frunze
de tutun. Tutun de pipă. Tutun denico-
tinizat. Intoxicaţie cu tutun. Debit de
tutun. De culoarea tutunului. A recolta
tutun. A fuma tutun. A mesteca tutun.
A priza, a trage, a bea tutun.
Ţăran s. m. (persoană care locuieşte
la sat, ocupându-se cu agricultura)
Ţăran sărac. Viaţa ţăranilor. Răscoală
a ţăranilor. Nemulţumirea ţăranilor.
Tatăl lui a fost un simplu ţăran.
Ţărm s. n. (fâşie de pământ de-a lun-
gul unei ape) Ţărmul mării. Ţărm stân-
cos, nisipos. Ţărmuri necunoscute. Vas
aruncat la ţărm de furtună. Epave
aruncate la / pe ţărm. A părăsi ţărmul.
A se îndrepta spre ţărm. A se apropia
de ţărm. A acosta la ţărm. Valurile se
rostogolesc pe ţărm. A petrecut vacanța
pe ţărmul Mării Negre. Ţărmul are o
climă dulce.
Ţânţar s. m. (insecte diptere) Un roi
de ţânţari. Înţepătură, muşcătură, piş-
cătură de ţânţar Plasă împotriva ţânţa-
rilor. A fi chinuit de ţânţari. Ţânţarii ţinut mai multe zile la pat. Poţi pleca,
înţeapă, pişcă, muşcă. Ţânţarul acesta nu te ţine nimeni. 6. (a nu lăsa să ple-
din ţările calde transmite frigurile gal- ce, a împiedica, a imobiliza) A ţine pe
bene. cineva în / pe loc. A ţine pe cineva sub
lacăt, închis, în stare de arest. A ţine
Ţeapăn 1. adj. (care nu se îndoaie) pe cineva legat de mâini şi de picioare.
Gât ţeapăn. Ţeapăn ca un cadavru. A A ţine pe cineva la serviciu. A ţine pe
sta, a fi ţeapăn ca un băţ. Omul, corpul cineva de vorbă. Doctorul m-a ţinut do-
era ţeapăn. Are un braţ complet ţea- uă ore. Un cordon de poliţişti ţinea mul-
păn. Era ţeapăn de groază, de spaimă. ţimea departe de intrarea stadionului.
2. (solid, trainic; robust, voinic) Stofă, 7. (a menţine într-o anumită stare) A
haină ţeapănă. Sos ţeapăn. Un flăcău tine treaz, înfometat, la regim pe cine-
ţeapăn. va. A ţine pe cineva în suspensie. A
ţine pe cineva în tensiune, cu sufletul
Ţel s. n. (scop, ţintă) Ţelul unei expe-
la gură. A ţine pe cineva în robie. A ţine
diţii. A urmări un ţel. A trăi fără ţel. A
o ţară sub ocupaţie. A ţine poporul în
atinge ţelul propus. Ţelul lui era să
ignoranţă. A ţine ceva în ordine. A ţine
atragă atenţia asupra lui. Glonţul a tre-
ceva curat. A ţine masa întinsă. A ţine
cut pe lângă ţel.
caldă o mâncare. 8 (a da locuinţă ca-
Ţigară s. f. (sul mic făcut din tutun) zare, a adăposti) A ţine pe cineva în
Ţigări cu filtru. Ţigară de foi. Foiţă de gazdă. (fig.) A ţine pe cineva în spate.
ţigară. Cartuş, pachet de ţigări. A ră- Gazdele l-au ţinut mai mult timp decât
suci o ţigară. A fuma, a bea o ţigară. A crezuse el. V-am ţinut prea mult. 9. (a
arunca mucul de ţigară. păstra, a conserva) A ţine alimentele,
laptele la frigider, la rece. A ţine mărfu-
A (se) ţine 1. v. tr. (a avea în mâini, în rile în depozit. A ţine ceva ascuns, sub
braţe etc.) A ţine un pahar, un stilou, o cheie, în dulap, în bună stare. A ţine o
carte, un ziar, o floare, o geantă în mâ- rezervă pentru mai târziu. A ţine la cald
nă. A ţine lingura cu mâna dreaptă. A o mâncare. A ţine cuiva o carte, un loc.
ţine un copil de mână. A ţine o greutate A ţine ceva ca amintire. A ţinut sticla
cu amândouă mâinile. Mama îşi ţine asta pentru prieteni. Am ţinut acest
copilul în braţe. Aligatorul ţine în dinţi o ceas ca amintire de la bunici. Îşi ţine
căprioară. 2. (a susţine, a sprijini, a banii la bancă. Sunteţi amabil să-mi
îmbrăţişa) A ţine pe cineva în braţe. A- ţineţi şi mie locul acesta. 10. (a-şi stă-
şi ţine capul în mâini. Ajută-mă să ţin pâni, a-şi domina) A-şi ţine respiraţia.
scara. Ar fi căzut, dacă nu l-aş fi ţinut A-şi ţine firea. Făcea eforturi să-şi ţină
eu. 3. (a nu lăsa să cadă sau să se lacrimile. 11. (a urma) A ţine drumul,
scufunde) Frânghiile ţineau năvodul. acelaşi curs, dreapta, stânga. A o ţine
Apa ţine lemnul la suprafaţă. 4. (a face drept înainte, spre nord. 12. (a împlini)
să stea într-o anumită poziţie) A ţine A-şi ţine cuvântul, promisiunea. A ţine
capul drept, plecat. A ţine fruntea sus. un jurământ. 13. (a respecta) A ţine
A ţine braţul întins. A ţine ochii des- postul, o sărbătoare. A-şi ţine ziua de
chişi, închişi. I-a ţinut capul sub apă. naştere. A ţine o datină, un obicei. A-şi
Ştie să-şi ţină limba, gura. 5. (a face să ţine angajamentele. A ţine o lege, o în-
stea într-un loc) A ţine pe cineva în voială. 14. (a avea pe cineva în servi-
stradă, în ploaie, la uşă. A ţine pe cine- ciul său) A ţine slugi, o fată în casă.
va în picioare o oră întreagă. Gripa l-a Ţine menajeră. 15. (a stăpâni) A ţine o
328
gospodărie, un hotel. A ţine un oraş, o Zăvorul nu mai ţinea. Faceţi un nod
poziţie. Ţin moşia asta. 16. (a conduce; dublu, o să ţină mai bine. Coafură care
a administra) A ţine o şcoală, un ma- nu ţine. Pantalon care nu ţine dunga.
gazin, un salon de modă, casa, conta- Nu ţine la băutură. 29. v. pron. (a fi
bilitatea, socotelile. A-şi ţine socotelile fixat) Scândura se ţine numai într-un
la zi. A ţine un registru, un jurnal. 17. cui. Tabloul se ţine bine. 30. (a se
(a suporta cheltuielile) A ţine o casă la prinde cu mâinile) A se ţine de mână.
oraş. 18. (a creşte) A ţine animale, pă- A se ţine de balustradă pentru a coborî
sări, găini, iepuri, vacă, un câine pe scara. Se ţine de o creangă să nu cadă.
lângă casă. 19. (a întreţine, a hrăni) A Copilul se ţine de fusta mamei. 31. (a
ţine pe cineva cu pâine goală. 20. (a merge în urma cuiva, a nu părăsi) A
face, a organiza) A ţine discursuri, un se ţine după cineva ca un căţeluş, pas
toast. A ţine alegeri libere, un congres, cu pas. Ţine-te de drumul acesta până
o şedinţă, o conferinţă, cursuri, o pre- la prima răscruce. 32. (a se înşirui) A
legere, un referat, un examen, o cuvân- se ţine lanţ, unul după altul. Nenoroci-
tare în faţa cetăţenilor. Profesorul îşi rile se ţin lanţ. 33. (a nu se abate) A se
ţine lecţia după note. 21. (a dori să…) ţine de instrucţiuni. Se ţine de reco-
Ţin să realizez acest lucru. El ţine nea- mandările dvs. 34. (a se menţine) A se
părat să vină. Nu ţin să mă ajute. Ţin ţine bine, tare, dârz. A se ţine treaz. A
mult să… Ţin să subliniez că… 22. (a se ţine singur. Se ţine bine! 35. (a re-
ocupa) Această mobilă ţine mult loc. zista, a suporta) E atât de slab că se
23. v. tr., intr. (a dura, a dăinui) A ţine cu greu pe picioare. 36. (a se
ţinut o veşnicie. Spectacolul a ţinut do- hrăni) A se ţine cu legume. Se ţine nu-
uă ore. Ploaia a ţinut o săptămână. mai cu pâine goală. 37. (a-şi vedea
Furtuna nu va ţine mult. Proviziile ţin de…, a se îndeletnici) A se ţine de car-
(pentru) o săptămână. Prietenia lor nu a te, de meserie, de afaceri. A se ţine de
ţinut mult. Tradiţia asta ţine de secole. prostii. A se ţine de băutură. 38. (a
Piatra ţine mai mult ca lemnul. Cât o să avea loc) În această piaţă se ţine târg
mai ţină oare frigul ăsta? 24. v. intr. (a de mai multe ori pe săptămână. Acesta
aparţine, a face parte) Pământurile este locul unde se ţine bâlciul.
acelea ţineau de satul lor. Institutul
acesta ţine de ministerul nostru. Studi- Ţintă 1. s. f. (cui scurt de metal) Ţintă
ul dvs. ţine de un alt domeniu. Aceasta de cizmărie. Am cumpărat un kg de
ţine de Evul Mediu. 25. (a depinde; a fi ţinte. 2. (semn sau loc în care ocheşte
de competenţa cuiva) Ţine numai de cineva) Tragere la ţintă. A ochi ţinta. A
mine să obţină aprobarea. Asta ţine de atinge ţinta. A lovi ţinta. A rata ţinta.
vreme. Ţine de specialitatea mea. 26. Cercurile concentrice ale unei ţinte. Lo-
(a fi legat sufleteşte; a prefera) A ţine vitura şi-a atins ţinta. A lovi drept în
la cineva din inimă. A ţine la oraşul ţintă. 3. (loc către care tinde cineva să
natal. A ţine la ceva ca la ochii din cap. ajungă, scop) Direcţia de ţintă. A-şi
A ţine la viaţă. El ţine mult la prieteni. fixa o ţintă. A lua drept ţintă. A merge
Noi ţinem mult la părerea voastră. Nu drept la ţintă. A servi drept ţintă ironii-
ţin la asta! 27. (a susţine) A ţine cu lor cuiva. A-şi atinge ţinta. A urmări
cineva. El nu ţine cu noi. 28. (a rezista, aceeaşi ţintă. A fi ţinta glumelor proas-
a suporta bine o încercare) A ţine la te. A-şi lăsa privirea să rătăcească fără
tăvăleală. Gheaţa ţine. Cuiul ţine bine. ţintă.
Maşina asta ţine la drumurile proaste.
329
Ţinut s. n. (regiune) Ţinut bogat, să-
rac, muntos. Ţinuturi îndepărtate. Ţinu-
turile polare. A străbate ţinutul. A se
întoarce în ţinutul natal.
A ţipa 1. v. intr. (a urla, a se răsti) A
ţipa de frică, de spaimă, de durere, ca
din gură de şarpe. A ţipa în gura mare.
A ţipa împotriva cuiva. O mamă care
ţipa la copiii ei. Pruncul ţipa în leagăn.
Copiii ţipă în recreaţie. Nu ştie să vor-
bească fără să ţipe. Oratorul ţipa pen-
tru a se face ascultat. Degeaba ţipi. Nu
A ucide 1. v. tr. (a omorî, a asasina)
Soldaţi ucişi în luptă. A-şi ucide adver-
sarul la duel. A ucide pentru a nu fi
ucis. A ucide pe loc. A ucide cu pietre,
cu otravă. A ucide în faşă. 2. (fig. a
distruge, a nimici) Bombă care ucide
mai multe mii de oameni. Bolile care ne
ucid. Lovitură care ucide. Scările aces-
tea mă ucid. Grosolănia acestor oameni
mă ucide. Obişnuinţa ucide pasiunea.
Ud 1. adj. (îmbibat cu apă sau cu alt
lichid) Obraji uzi de lacrimi. Ochi uzi de
lacrimi. A-şi usca părul ud. Rufele sunt
încă ude. Bluza ei e toată udă. Era ud
leoarcă. 2. (transpirat, asudat, nădu-
şit) Frunte udă de năduşeală. La finiş,
sportivii erau uzi.
A uita 1. v. tr. (a nu-şi mai aduce
aminte) A uita titlul unui articol, un
număr de telefon. A-şi uita prietenii. A
uita trecutul. N-am uitat nimic. Zice că
bea ca să uite. Sunt gata să uit tot. A
murit uitat complet de toţi. 2. (a nu se
mai preocupa, a omite) Am uitat să
pun oţet în salată. Am uitat că trebuie
să vină la noi astă seară. A uitat să
pună scrisoarea la poştă, în cutie. Nu
uitaţi să aduceţi discurile. Asta n-am
330
ţipa aşa la mine. De ce ţipi aşa? Bufni-
ţa ţipă. Liliecii ţipau. Porcii ţipă de foa-
me. 2. (a fi strident) Culori care ţipă.
Ţipăt s. n. (strigăt ascuţit) Un ţipăt de
durere. Un ţipăt de mânie, de furie.
Ţipăt ascuţit, înăbuşit, strident, sfâşie-
tor, îngrozitor. Ţipete de protest. Ţipete
de aprobare, de admiraţie. Ţipete jalni-
ce. Ţipetele celor răniţi. Ţipetele unui
nou-născut. Ţipătul bufniţei. A scoate
un ţipăt, ţipete. A înăbuşi un ţipăt.
să ţi-o uit! 3. (a lăsa involuntar ceva
undeva) A-şi uita mănuşile undeva. Am
uitat cartea în clasă. Şi-a uitat banii
acasă. 4. v. intr. (a scăpa din vedere,
a omite) Am uitat de ceas. Uită de tre-
burile pe care le are. Am uitat de gre-
şeala pe care am făcut-o. A uita de si-
ne.
A se uita v. pron. (a privi, a observa,
a cerceta) A se uita la ceas. A se uita la
ceva cu atenţie. A se uita pe fereastră,
pe gaura cheii. A se uita la el cum se
depărtează. A se uita cu coada ochiului
la ceva. A se uita pe furiş la cineva. A
se uita la ceva cu atenţie. A se uita in-
sistent la cineva. A se uita ţintă la ci-
neva. A se uita la toţi trecătorii. A se
uita pieziş la cineva. A se uita cu ochi
buni, răi la cineva. A se uita bine la
ceva înainte de a lua o hotărâre. A se
uita ca mâţa-n calendar. A se uita unul
la altul. A se uita urât unul la altul. A
se uita în pământ. A se uita cu lăcomie,
pofticios la ceva. M-am uitat peste tot.
A plecat fără să se uite în urmă. Nu se
uită la cheltuială. Uită-te drept în ochii
mei.
Ulei 1. s. n. (lichid gras de origine ve-
getală, animală sau minerală folosit în
alimentaţie) Ulei de floarea soarelui, pe la avocaţi. Copilul nu umblă încă la
de rapiţă, de măsline. Ulei de tranda- şcoală. 4. (a se îmbrăca într-un anu-
firi, de ricin, de parafină. Fabrică de mit fel) Umblă cu o pălărie cu boruri
ulei. Pată de ulei. Mâncăruri (pre)gătite întoarse. Umblă totdeauna bine îmbră-
cu ulei. A unge cu ulei. A pus ulei în cat. 5. (a fi în funcţiune) Moara umblă.
salată. 2. (culoare folosită în pictură) 6. (a căuta, a scotoci) A umbla după o
Vopsele în ulei. 3. (pictură executată slujbă, după câştig. A umbla prin lăzile
în ulei) Pictură în ulei. de gunoi. A umbla după onoruri, după
glorie. A umbla în poşeta cuiva. Umblă
Ultim adj. (cel din urmă dintr-o serie) să scoată un certificat. Umblă să-şi
Ultima zi a săptămânii. Ultimul război mărite fetele. Poliţia a umblat prin toată
mondial. Ultimele ştiri. Cu un ultim casa. Mi-au umblat în sertare. 7 (a lu-
efort. Pentru ultima dată. În ultimul cra cu..., a se atinge de..., a mânui)
rând. În ultimul timp. În ultimul grad. În Am umblat cu stiloul tău şi nu ştiu un-
ultimă analiză, instanţă. A citi o carte de l-am pus. Ştie să umble cu această
până la ultima pagină. A aştepta ultima armă. 8. (a avea curs) Banii aceştia nu
zi pentru a-şi plăti impozitele. A-şi da mai umblă.
ultima suflare. A avea de făcut o ultimă
recomandare. A se îmbrăca după ulti- Umbră 1. s. f. (porţiune din spaţiu
ma modă. Oprirea inimii este fenome- neluminată direct) La umbra copacilor.
nul ultim. În umbra bisericii. Umbra, umbrele se-
rii. A face umbră. A ţine multă umbră.
Umăr 1. s. m. (parte a corpului ome- A se aşeza la umbră. Umbrele copacilor
nesc corespunzătoare articulaţiei din- se lungesc pe trotuare. 2. (parte mai
tre braţe şi trunchi) Umeri înguşti, laţi. întunecată dintr-o pictură) Lumini şi
Lat în umeri. Curba umerilor. Cu puşca umbre. Umbră aruncată, proiectată. A
pe umăr. Umăr la umăr. A bate pe ci- distribui corect umbrele. 3. (imagine
neva pe umăr. A pune umărul. A privi nedesluşită, neclară) Am zărit o umbră
pe cineva peste umăr. A purta, a duce care se strecura printre copaci. 4. (fig.
o povară pe umeri. L-a luat de după expresie tristă a feţei) Pe faţă îi trecu o
umeri. 2. s. n. (culme a unui deal sau umbră. 5. (fiinţă foarte slabă) A strân-
munte) Umăr de deal. 3. (parte a unui ge în braţe o umbră. Nu mai e decât
obiect de îmbrăcăminte care acoperă umbra lui. 6. (fig. cantitate foarte mică
umărul) Umerii hainei. de ceva) Fără nicio umbră de regret. Nu
există nicio umbră de îndoială.
A umbla v. intr. 1. (a merge, a se de-
plasa) A umbla pe jos, călare. A umbla Umbrelă s. f. (obiect care apără de
în baston, în cârje. A umbla în mâini. A ploaie) A-şi deschide, a desface, a-şi
umbla în vârful picioarelor. A umbla pe întinde umbrela. Umbrele în culori vii
urmele lui taică-său. Copilul începe să împodobeau terasa cafenelei. Femeia
umble în picioare. 2. (a străbate un se adăpostea de ploaie sub o umbrelă
spaţiu; a cutreiera, a colinda) A umbla O să plouă, ia-ţi umbrela.
prin toată lumea. A umbla pe la baluri.
A umbla de colo până acolo. Discutam Umed 1. adj. (jilav, care conţine vapori
amândoi umblând pe stradă. Umblă de apă) Pereţi umezi. Pământ umed de
toată ziua. Umblă prin sat cu colinda. ploaie. Vreme, climă umedă. Frunte
Umblă în cărăuşie. Norii umblă pe cer. umedă de sudoare. 2. (cu lacrimi; ga-
3. (a frecventa) A umbla pe la doctori,
331
leş, duios) Ochi umezi de lacrimi. Ochi
umezi de bucurie, de fericire. Privire
umedă.
A (se) umfla 1. v. tr. (a mări volumul
unui obiect elastic, umplându-l cu
aer) A umfla un balon, o băşică. A-şi
umfla nările. A-şi umfla pieptul. 2. (a
întinde, a înfoia) Vântul umflă pânzele.
3. (a balona) Furajele verzi umflă sto-
macul vitelor. 4. v. pron. (a creşte, a-şi
mări nivelul, volumul a se dilata) Ape-
le râului s-au umflat în urma ploilor.
Lemnul se umflă din cauza umezelii. S-
a umflat tencuiala. Coca se umflă. 5. (a
se înfoia) Pânzele se umflă în vânt. 6.
(a se inflama) Mi se umflă glezna. I s-a
umflat faţa din cauza bolii.
A (se) umple 1. v. tr. (a face să fie
plin) A umple un butoi. A umple o oală
până sus. A umple până la jumătate.
2. (a face să fie copleşit de un senti-
ment) A umple pe cineva de spaimă, de
ruşine. Vestea asta mă umple de bucu-
rie. Succesul fiului său l-a umplut de
mândrie. 3. (a introduce un preparat
culinar într-un înveliş) A umple vinete
cu tocătură. 4. (a răspândi un miros,
un gaz sau sunete, zgomote într-un
spaţiu închis) Levănţica umplea aerul
cu mirosul ei. 5. (a ocupa până la refuz
un spaţiu) A umple un şanţ. A umple o
groapă. A umple bine o valiză. A umple
soba cu cărbuni. A-şi umple memoria
cu tot felul de amănunte. A umple o
lacună, un gol. Spectatorii umpleau sa-
la. Orăşenii umpleau plaja. Amănunte-
le scandalului umpleau coloanele ziare-
lor. De azi dimineaţă am umplut vreo
zece pagini. Şi-a umplut articolul de
citate. 6. v. pron. (a se face plin) Pivni-
ţa s-a umplut de / cu apă. I se umplu
ochii de lacrimi. Câmpul s-a umplut de
flori. 7. (a se murdări, a se contamina)
S-a umplut de noroi, de sânge. S-a um-
plut de pojar.
332
Unchi s. m. (fratele sau vărul tatălui
sau al mamei) Unchi din partea mamei,
tatălui. Unchiul şi nepoţii lui. Vă conduc
la unchiul Petre.
Unde adv. 1. (în ce loc?) Unde este?
Unde s-a dus? Unde locuieşte? Unde
aţi trimis mesajul? Până unde se poate
merge cu barca? Unde te gândeşti?
Unde scrie că...? 2. (cu valoare de con-
juncţie) Şcoala unde învaţă. Pleacă
unde vrea. Nu vede unde calcă. Du-te
unde ti-am spus. Să te opreşti în locul
unde se desparte drumul.
Undeva adv. (într-un loc oarecare) Pe
undeva pe aproape. A se duce până
undeva. L-am văzut undeva, dar nu-mi
amintesc unde.
Unealtă 1. s. f. (instrument) Unelte de
lucru. Unelte de cizmărie. Unelte de
grădinărit. Unelte de arat. Unelte de
producţie. Cutie, ladă cu unelte. 2. (fig.
persoană de care se foloseşte cineva
pentru atingerea unui scop) Este o
simplă unealtă în slujba unor oameni
puternici.
Uneori adv. (din când în când, câteo-
dată) Uneori primăvara sunt încă în-
gheţuri puternice. Acest pom nu dă de-
cât uneori roade. Uneori această regulă
nu se mai aplică.
A unge 1. v. tr. (a acoperi cu un strat
gros, lipicios) A unge cu unt. A unge
pereţii cu humă. A unge cu smoală, cu
catran. A unge cu tinctură de iod. A
unge cu clei. A unge cu mir. A unge o
tigaie. A unge rotiţele unei maşini. A
unge o broască ce scârţiie. A-şi unge
corpul cu ulei de migdale dulci. 2. (a
învesti un monarh sau un arhiereu) A
unge pe cineva domn.
Unghi 1. s. n. (figură geometrică)
Unghi drept, ascuţit. Unghiuri adiacen-
te, alterne. Unghi înscris într-un cerc.
Unghi mort. Cele patru unghiuri ale
camerei. 2. (fig. punct de vedere)
Unghi de vedere. A vedea lucrurile
dintr-un anumit unghi.
Unghie 1. s. f. (lamă cornoasă care
acoperă extremitatea degetelor de la
mâini şi de la picioare) Unghiile de la
mâini, de la picioare. Unghiile degetelor
de la picioare. Unghie incarnată. Rădă-
cina unghiei. Albul unghiei. Noiţa de la
unghie. Trusă de unghii. Ojă, lac pen-
tru unghii. A-şi tăia unghiile. A-şi mân-
ca, a-şi roade unghiile. A-şi curăţa, a-şi
vopsi unghiile. A zgâria cu unghiile.
Unt s. n. (substanţă grasă extrasă din
lapte sau din miezul unor fructe tro-
picale şi folosită ca aliment) Unt
proaspăt, rânced. Unt de cacao. Unt
topit. Pâine cu unt. Cremă cu unt. A
bate untul. A unge cu unt.
Untură s. f. (substanţă grasă obţinută
prin topirea grăsimii animale) Untură
de gâscă, de peşte, de porc.
A ura v. tr. (a exprima o dorinţă de
bine la adresa cuiva, a felicita) A ura
ceva cuiva. Vă urez un an nou fericit. Îţi
urez la mulţi ani. Îţi urez să reuşeşti la
examen.
Ură s. f. (sentiment puternic de duş-
mănie) Ură de moarte. Ură neîmpăcată,
sălbatică. Ura împotriva mediocrităţii. A
avea ură pe cineva. A prinde ură pe
cineva. A stârni ura cuiva. A vorbi din
ură. Din ură faţă de asupritori.
Urât 1. adj. (care are o înfăţişare ne-
plăcută) O fată urâtă. Urât ca dracul,
de te apucă frica, ca noaptea. 2. (care
displace moral; urâcios, nesuferit) O
faptă urâtă. Expresii urâte. A avea o
purtare urâtă, un caracter urât. A spu-
ne vorbe urâte despre cineva. A avea
333
un vis urât. E vreme urâtă. E urât să
minţi. E urât să vorbeşti când mănânci.
Urâtă mi-a fost minciuna. 3. s. n. (sta-
re sufletească apăsătoare) Frumosul şi
urâtul în artă. A muri de urât. Urâtul
mă apasă. Îl mănâncă urâtul. Ca să-mi
treacă de urât. 4. adv. (în mod neplă-
cut, nearmonios) O carte urât legată. A
se purta urât cu cineva. A se uita urât
la cineva. A mirosi urât.
A (se) urca 1. v. intr. (a merge spre un
loc mai înalt) Maşina poate urca numai
până la cabană. 2. (a se ridica în aer)
Avionul a urcat până la 6000 de m.
Soarele urcă deasupra orizontului.
Mercurul urcă în termometru. 3. (a fi în
pantă, ducând spre un punct mai ri-
dicat) Drumul urcă în pantă abruptă. 4.
(a aşeza pe ceva ridicat) A urca pe
gard, în copac A urca pe baricade. 5. (a
creşte) Preţurile au urcat vertiginos. 6.
v. tr. (a sui) A urca un deal, un munte,
o pantă, o scară, treptele unei scări. A
urca treptele unei ierarhii sociale. Ma-
şina nu poate urca dealul. 7. (a duce
sus) A urca mobila în apartament. A
urca o valiză în pod. 8. (a ridica, a
mări) A ridica preţul unei mărfi, impozi-
tele. Proprietarul iar a urcat chiria. 9. v.
pron. (a se îndrepta spre un loc mai
înalt) A se urca până în vârf. A se urca
pe un scaun. A se urca cu ascensorul.
Când s-a urcat la tribună, publicul a
tăcut. 10. (a se aşeza pe ceva mai ridi-
cat) A se urca în maşină, în tren, în
avion, pe bicicletă, în şa, pe cal. A se
urca pe tron. 11. (a creşte, a se ridica)
I s-a urcat temperatura. I s-a urcat vi-
nul la cap. Cheltuielile nu s-au urcat
peste suma fixată.
Ureche 1. s. f. (organ al auzului) Ure-
chea dreaptă. Urechea internă, medie,
externă. Pavilionul urechii. Urechi clă-
păuge. 2. (facultatea de a auzi) A avea
urechea fină. A avea ureche muzicală.
A-şi deschide urechile. A asculta cu urî cuiva cu binele. Mi s-a urât să stau
toate urechile. A ciuli urechile. A-şi cu tine. Mi s-a urât această muncă.
astupa urechile. A nu-şi pleca urechea
la rugăminţile cuiva. Am auzit cu ure- A urla 1. v. intr. (a scoate sunete pu-
chile mele. 3. (gaura acului prin care ternice) Câinii urlă la lună, a moarte.
trece aţa) Urechea acului. 4. (toartă, Lupii urlau la marginea satului. 2. (a
inel, belciug) Urechea cizmei. Urechea ţipa, a plânge cu hohote) A urla cât îl
ceasului. Urechea ştreangului. ţine gura, ca în codru, ca din gură de
şarpe. A urla de durere. Copilul urlă tot
Urgent 1. adj. (care nu suferă amâna- timpul. Urlă pentru cel mai mic lucru.
re) Convocare urgentă. Telegramă ur- Trebuie să urli ca lupii. Urlă satul. 3. (a
gentă. Lucrări urgente. Ajutoare urgen- vui, a vâjâi) Urlă vântul în câmpii. Va-
te. Un caz urgent. 2. Adv. Trebuie să lurile urlă.
obţinem acordul lui, e urgent. Fusese
chemat urgent. Te rog să-mi răspunzi A urma 1. v. tr. (a merge în spatele
urgent. Am nevoie urgent de banii aceş- cuiva) A urma îndeaproape pe cineva.
tia. A urma o procesiune. A urma pe cineva
ca un câine, ca o umbră. Soţia l-a ur-
Urgenţă s. f. (ceea ce este urgent) Mă- mat în exil. Dacă iei această hotărâre
suri de urgenţă. Serviciul, cabinetul de eu te urmez. 2. (a merge după o indi-
urgenţă, urgenţe într-un spital. Medicul caţie, a se conduce după...) Sfat de
a fost chemat pentru o urgenţă. Nu e urmat. A urma ordinele, sfaturile cuiva.
nevoie să subliniez urgenţa acestei de- A urma un tratament, un regim. A urma
cizii. exemplul cuiva. A-şi urma primul gând.
A-şi urma firul gândurilor. A-şi urma
Uriaş 1. adj. (de proporţii neobişnuit destinul. A urma calea cea dreaptă. A-
de mari) Un animal, un copac uriaş. O şi urma cursul. A urma o linie de con-
clădire uriaşă. Un om de o înălţime uri- duită. 3. (a frecventa o formă de învă-
aşă. Statuie uriaşă. O forţă uriaşă. O ţământ) A urma un curs, o şcoală. Ur-
avere uriaşă. Resurse, bogăţii uriaşe. O mează dreptul. 4. (a-i succeda cuiva
sarcină uriaşă. O cantitate uriaşă de într-o funcţie) Îl urmează pe tatăl său
cărţi. A face progrese uriaşe. A face o la conducerea uzinei. 5. (a continua) A-
greşeală uriaşă. O mulţime uriaşă se şi urma calea, drumul. A-şi urma ideea,
apropia. Marea uriaşă se desfăşura în gândul. Urmează-ţi călătoria, n-o între-
faţa ochilor. Are o putere uriaşă asupra rupe. 6. v. intr. (a avea loc, a se pro-
celorlalţi. Este o pierdere uriaşă pentru duce) După cum urmează. Va urma.
noi. Vei întâmpina greutăţi uriaşe. 2. s. Emisiunea care urmează. 7. (a avea
m. (personaj din basme) Guliver în ţa- drept consecinţă) Calmul care urmează
ra uriaşilor. A fost odată un uriaş. 3. după furtună. A urmat o urcare de pre-
(persoană foarte înaltă şi voinică; fig. ţuri. Tot ce urmează de aici. De unde
gigant, titan) Acest om este un adevă- urmează că...
rat uriaş. Homer, Eschil sunt uriaşi ai
literaturii universale. Urmare 1. s. f. (acţiunea de a urma)
Urmarea în numărul viitor. A da urma-
A (i se) urî 1. v. tr. (a duşmăni) A urî re. Evenimentul s-a produs, să aştep-
pe cineva (de moarte). Urăsc lenea şi tăm urmarea. Vreau să aud urmarea.
nepăsarea. Aceşti doi se urăsc de Este urmarea firească a hotărârii sale.
moarte. 2. v. pron. (a se plictisi) A i se 2. (consecinţă, concluzie, rezultat)
334
Urmări fericite, neplăcute. Un eveni-
ment cu urmări serioase. A avea ca /
drept urmare. A avea urmări. A nu
avea urmări, nicio urmare. A prevedea,
a întrezări urmările. Inflaţia este o ur-
mare a dezechilibrului economic. Obo-
seala are uneori urmări grave pentru
sănătate.
Urmă 1. s. f. (semn lăsat de picior pe
locul unde a călcat) Urme de paşi. Ur-
me de iepure, de cerb. Urme de arsuri.
Urme de glucoză în sânge. A lăsa ur-
me. A pierde urma. A-şi pierde urma. A
merge pe urmele cuiva. A fi pe urma,
pe urmele cuiva. A porni pe urmele
unui răufăcător. A încurca urmele. (fig.)
A călca pe urmele cuiva. 2. (rămăşiţă)
N-a mai rămas nici urmă din acest
oraş. 3. (impresie lăsată în memorie)
O urmă de neşters.
A urmări 1. v. tr. (a merge pe urmele
cuiva pentru a-l supraveghea sau a-l
prinde) A urmări pe cineva îndeaproa-
pe, pas cu pas. A urmări pe cineva care
fuge. A urmări un suspect. Mi-e greu
să-l urmăresc. Un poliţist l-a urmărit
mai mute zile. 2. (a ţine pe cineva sub
observaţie) A urmări un suspect zi şi
noapte. A urmări un datornic. 3. (a se
orienta după o indicaţie, după o urmă)
A urmări cu degetul pe o hartă. A ur-
mări un scop, un anumit principiu 4. (a
privi ceva în desfăşurare) A urmări cu
privirea. A urmări un meci de fotbal. 5.
(a studia, a se ocupa de o problemă) A
urmări un raţionament. A urmări evolu-
ţia politică. A urmări presa. A urmări
evenimentele în ziar. A urmări pe cine-
va în justiţie. 6. (a obseda, a chinui) A-
l urmări pe cineva o presimţire, îndoia-
la. Mă urmăreşte un gând.
Următor 1. adj. (care urmează în timp
Uşă s. f. (deschizătură prin care se
şi spaţiu după cineva sau ceva) Data
intră într-o încăpere şi prin care se
următoare. Exemplul următor. Pagina 3
iese) Uşa de intrare, de ieşire, de servi-
şi următoarele. Vine săptămâna urmă-
335
toare. Trebuia să plece săptămâna ur-
mătoare. Anii următori au să fie mai
grei. 2. s. m., s. f. (persoana care ur-
mează) Următorul era prezent. Să intre
următorul. Următorul la domnie a fost
Ştefan cal Mare.
Urs s. n. (mamifer omnivor) Urs alb,
brun, grizzly. Urs îmblânzit. Pui de urs.
Piele de urs. Bârlogul ursului. Urs de
catifea. A trăi ca un urs. A vinde pielea
ursului din pădure. A se ţine după ci-
neva ca după urs. E ca un urs.
A (se) usca 1. v. tr. (a îndepărta umi-
ditatea) A-şi usca hainele lângă foc. A-
şi usca lacrimile. Seceta uscase pă-
mântul. Frigul usucă pielea. (fig.) Ulti-
mele cheltuieli m-au uscat. 2. (a deshi-
drata legume, fructe pentru a le con-
serva) A usca fructe. A usca mere pen-
tru iarnă. A usca plante medicinale. 3.
v. pron. (a se veştezi, a se ofili) Florile
se usucă din lipsă de apă. Toamna co-
drul se usucă. 4. (a slăbi, a-şi pierde
vlaga) A se usca pe picioare.
Uscat 1. adj. (lipsit de umezeală)
Lemne uscate. Copac uscat. Frunze
uscate. Vânt, ger, timp uscat. Ten us-
cat. Piele uscată. Tuse uscată. În sezo-
nul uscat. A avea gura uscată. 2. (des-
hidratat pentru a putea fi păstrat) Fa-
sole uscată. Fructe uscate. 3. s. n. (su-
prafaţa litosferei neacoperită de mări
şi oceane) Armată de uscat. A coborî pe
uscat. A se zbate ca peştele pe uscat.
Marinarii merg pe uscat la fiecare esca-
lă.
A ustura v. tr. (a provoca o senzaţie
de usturime) A-l ustura pe cineva ochii
de oboseală, de citit, de fum. Mă ustu-
ră limba, pielea.
ciu, de incendiu. Uşă cu geamuri. Uşile
unui vagon, ale unei maşini. În pragul
uşii. A găsi uşa închisă. A forţa o uşă.
A locui uşă în uşă cu cineva. A da pe
cineva pe uşă afară. A arăta cuiva uşa.
A cerşi pe la uşile oamenilor. (fig.) A
forţa uşi deschise.
Uşor 1. adj. (care are greutate mică)
Bagaj uşor. Un metal uşor. Uleiuri
uşoare, de vară. O mână uşoară. O
pânză uşoară. O dantelă uşoară. Uşor
ca pana. 2. (care se digeră fără greuta-
te) Mâncăruri uşoare. 3. (care poartă
armament puţin) Artileria uşoară. 4.
(fără amploare, fără intensitate) Un
vânt uşor. O ceaţă uşoară. O mişcare
uşoară. Un zgomot uşor. O durere
uşoară. O rană uşoară. Un somn uşor.
O uşoară tristeţe. 5. (iute, sprinten,
vioi) A merge cu paşi uşori. A fi, a se
simţi uşor. A fi cu inimă uşoară. 6. (ca-
re nu prezintă dificultăţi) Versuri
uşoare. Lucru uşor de făcut. E mai uşor
de spus decât de făcut. E uşor să cri-
tici. 7. adv. (fără efort) A merge uşor. A
atinge uşor pe cineva. A mânca uşor. A
Vacanţă 1. s. f. (timp liber în anumite
momente ale anului şcolar; concediu)
Vacanţă şcolară. Vacanţă de vară, de
iarnă. Vacanţa mare. Vacanţă de Paşti.
A avea vacanţă. A-şi lua vacanţă. A-şi
petrece vacanţa la mare, la munte. 2.
(timp în care un post, o funcţie sunt
vacante) Vacanţa unei catedre.
Vacă s. f. (femelă adultă din specia
bovină) Vacă tânără, slabă. Vacă de
lapte. Vacă bună de lapte. Vacă bună
de muls. Staul de vaci. Uger de vacă.
Lapte de vacă. Brânză de vaci. Carne
de vaci. A mulge vaca. A duce vacile la
păscut. Vaca mugeşte. Noaptea toată
336
se sparge uşor. A lua lucrurile uşor. A
dormi uşor. Se exprimă uşor. Se supără
uşor. 8. (abia perceptibil) Glas uşor
tremurat. Vântul suflă uşor.
Uşurinţă 1. s. f. (faptul de a fi uşor)
Uşurinţa de a vorbi. A scrie cu uşurin-
ţă. 2. (nesocotinţă, neseriozitate) A da
dovadă de uşurinţă. A lua, a privi lu-
crurile cu uşurinţă. A risipi banii cu
uşurinţă.
Util 1. adj. (folositor) Sfaturi utile.
Descoperire utilă. În mod util. A face
propuneri utile. A căuta, a încerca să fii
util. A fi un membru util al societăţii. A
nu fi util nimănui. Minciuna este uneori
utilă. E util să citeşti astfel de cărţi. E
util să faci această călătorie. 2. s. n.
(ceea ce este folositor) A îmbina utilul
cu plăcutul.
Uzină s. f. (unitate industrială) Uzină
metalurgică, siderurgică, electrică. Uzi-
nă de apă. Coşurile uzinelor. A lucra
într-o uzină.
vaca-i neagră. Toată vaca viţelul îşi
linge. Vaca bună se vinde din staul.
Vagon 1. s. n. (vehicul tras de tren)
Vagon de marfă, de persoane, de baga-
je, de vite. Vagon de dormit. Vagon poş-
tal. Vagon-restaurant. Vagon-
platformă. Vagon-cisternă. Vagon-
atelier. Vagon deschis. Vagon frigorific.
A încărca un vagon. A descărca un va-
gon. A ataşa un vagon. A cupla un va-
gon. A decupla un vagon. 2. (unitate
de măsură) Un vagon de lemne, de
cărbuni.
Val 1. s. n. (undă formată la suprafa-
ţa unei ape) Valurile mării. Zgomotul
valurilor. Furia valurilor. Al nouălea Varză s. f. (plantă legumicolă) Varză
val. Valul de adâncuri. Talpa valului. creaţă. Varză roşie. Varză acră, mura-
Creasta valului. Valurile se sparg de tă. Foaie de varză. Căpăţână de varză
stânci. Valurile se revarsă pe plajă. A împăca şi capra şi varza.
Valurile vieţii. 2. (ceea ce se mişcă sau
se năpusteşte în cantitate mare ase- Vas 1. s. n. (recipient). Vas de faianţă,
menea valurilor) Valuri de lavă. Un val de sticlă. Vas de flori. A umple, a goli
de călători. Val de refugiaţi. Un val de un vas. Vase comunicante. 2. (veselă)
oameni. Valuri de lacrimi. Valuri de Vase de bucătărie. A strânge vasele. A
sânge. Val de frig, de căldură. Valuri spăla vasele. Dulap de vase. 3. (navă)
de lumină. Valuri de amintiri. Un val de Vas vechi. Vas cu pânze. Vas cu aburi.
entuziasm. Valuri-valuri. Noul val. În Vas de comerţ. Vas de pescuit. Vas de
valuri. Părul îi curgea valuri pe umeri. coastă. Vas de agrement. Vas de călă-
Un val de roşeaţă i se urcă în obraji. 3. tori. Vas de mare tonaj. Vas de război.
(sul de pânză) Val de pânză. Val de Vas de linie. Căpitan de vas.
pământ.
Vată s. f. (material din fibre subţiri)
Vale 1. s. f. (formă de relief) Vale Vată hidrofilă. Vată termogenă. Vată
adâncă, îngustă, mică, închisă, seacă. sterilizată. Tampon de vată. Vată de
A se opri în vale. A se rostogoli la vale. sticlă. A-şi pune vată în urechi.
2. (albia unei ape curgătoare) Valea
A (se) vărsa 1. v. tr. (a face să curgă
Nilului. Valea plângerii, a lacrimilor.
un lichid) A vărsa apa din căldare. A
Valea a secat. S-a dus să spele rufe la
vărsa lapte pe faţa de masă. A vărsa o
vale.
găleată. A vărsa un pahar cu apă. A
Valiză s. f. (geamantan) Valiză de pie- vărsa lacrimi. A vărsa sânge. A-şi văr-
le. Valiză diplomatică. A-şi face valize- sa sângele. 2. (a depune o sumă de
le. A avea doar o valiză. Şi-a lăsat vali- bani) A vărsa o sumă de bani în viste-
za la casa de bagaje. rie, în bancă. 3. (A repartiza un soldat
la o anumită unitate) A vărsa un ostaş
Valoare s. f. (măsură, grad de apreci- la o altă unitate. A fi vărsat la infante-
ere) Valoarea unei case, a unui teren. rie, la artilerie. 4. (a vomita) A-i veni să
Un tablou de valoare. Un om de mare verse. A-şi vărsa şi maţele. A vărsa
valoare. Bancnote fără valoare. Scriere sânge. A-şi vărsa veninul. A-şi vărsa
fără nicio valoare. Lipsit de valoare. A mânia. A-şi vărsa focul, sufletul. A văr-
pune în valoare. A nega valoarea cuiva. sat tot ce a mâncat. 5. v. pron. (a-şi
A nu recunoaşte valoarea cuiva. uni cursul cu altă apă) Dunărea se
varsă în mare. 6. (a curge) Vinul s-a
Vară s. f. (anotimp) O vară fierbinte, vărsat pe masă. Apa se varsă în bazin.
uscată, ploioasă, timpurie, târzie. În 7. (a cădea din abundenţă) Ploaia se
miezul verii. O frumoasă zi de vară. varsă.
Soare de vară. Ploaie de vară. Haine
de vară. Moda de vară. O nouă colecţie A vâna 1. v. tr. (a prinde sau a ucide)
de vară. Astă vară. În vara asta. În A vâna un iepure, un cerb. A vâna po-
timpul verii. Peste vară. Zi de vară pâ- târnichi. Au vânat o balenă albastră.
nă în seară. Vara vieţii. A arbora ţinută Câinele vânează. 2. (fig. a urmări cu
de vară. Vara e in toi. Ce se (mai) poar- stăruinţă) A vâna un răufăcător, un
tă vara aceasta? criminal. A vâna informaţii. A vâna ba-
337
nul, succesul. A vâna avantajele, ono-
rurile.
Vânăt 1. adj. (de culoare albastră) Un
cal vânăt. O pasăre cu pene vinete. Un
cer vânăt. 2. (palid, livid) Faţă vânătă.
Obraji vineţi. Buze vinete. Ochi vineţi. A
fi vânăt de mânie. A fi vânăt de ger.
Vânătoare s. f. (acţiunea de a vâna).
Vânătoare de iepuri. Vânătoare cu câi-
ni. Vânătoare de oameni. Vânătoarea
de vrăjitoare. Accident de vânătoare.
Câine de vânătoare. Pavilion de vână-
toare. Permis de vânătoare. Puşcă de
vânătoare. Poveste de vânătoare. Teren
de vânătoare. A pleca la vânătoare. A
face o vânătoare. A invita pe cineva la
vânătoare. Vânătoarea este deschisă
începând cu luna septembrie. Vânătoa-
rea este închisă.
Vânt 1. s. n. (deplasare de mase de
aer) Vânt cald, fierbinte, uşor, umed,
primăvăratic, puternic, rece, îngheţat,
tăios. Vânt favorabil. Roza vânturilor.
Iute ca vântul. În bătaia vântului. Un
vânt de libertate. A fi smuls, scuturat
de vânt. A merge după vânt. A observa
direcţia vântului. A avea vântul în spa-
te. A avea vânt potrivnic. A aştepta
vânt prielnic. A se da după cum bate
vântul. A se aşterne vântului. Bate,
suflă vântul. Vântul slăbeşte. A stat
vântul. Vântul îşi schimbă direcţia.
Vântul se potoleşte. Vântul aduce ploa-
ie. Vântul alungă norii. Îl va lua vântul.
Te ia vântul pe sus. Corabia are vânt
bun. Corabia merge în voia vântului.
Poţi opri vântul, apa şi gurile oameni-
lor? 2. (curent de aer) A face vânt cu
un evantai.
Vânzare s. f. (faptul de a vinde) Vân-
zare cu amănuntul, în detaliu. Vânzare
cu ridicata. Vânzare în rate. Vânzare pe
datorie, pe credit. Vânzare cu bani
gheaţă. Vânzare cu suprapreţ. Vânzare
338
publică. Vânzare la negru. Vânzare la
licitaţie. Vânzare fără autorizaţie. Vân-
zarea unui produs. Vânzarea unei ca-
se. Act de vânzare cumpărare. Preţ de
vânzare. Punct de vânzare. Condiţii de
vânzare. A fi de vânzare. A pune ceva
în vânzare. A avea ceva de vânzare. A
oferi ceva spre vânzare. A spori vânza-
rea. A avea vânzare. Vânzare bună!
Vânzător 1. s. m. (persoană care vin-
de) Vânzător ambulant. A fi vânzător
într-un magazin alimentar, la alimenta-
ră. Vânzătorul şi cumpărătorul trebuie
să semneze actul de vânzare-
cumpărare. 2. (trădător) Vânzător de
ţară.
Vârf 1. s. n. (partea cea mai de sus)
Vârful copacului. Vârful muntelui. Vâr-
furile unui lanţ muntos. Vârful unei
clopotniţe. Vârful unui obelisc. Vârful
unui zid. Vârful unei case, al unui aco-
periş. Vârful punţii. Vârful unui unghi,
al unui con, al unui poligon, al unui tri-
unghi, al unei piramide. A ajunge în
vârful muntelui. A face popas în vârf. A
vedea vârful unui munte. S-au urcat în
vârful dealului. 2. (persoane care se
află în fruntea unei asociaţii, a unui
grup etc.) Vârfurile administraţiei. A
ajunge în vârful piramidei sociale. A se
afla în vârful gloriei. 3. (capăt, extre-
mitate) Vârful acului. Vârful creionului.
Vârful spadei. Vârful suliţei. Vârf de
compas. Vârful degetelor, picioarelor,
nasului. Vârful scărilor. A ajuns la vâr-
ful scării. A merge pe / în vârful picioa-
relor. A roşi până în vârful urechilor. A
vorbi în / din vârful limbii, buzelor. Şi-a
croit un drum cu vârful spadei. Dă bu-
nă ziua din vârful buzelor. 4. (punct de
intensitate maximă) Orele, zilele, lunile
de vârf. Autobuzele sunt aglomerate în
orele de vârf.
Vârstă 1. s. f. (etate) Bărbat fără vâr-
stă. Părinţi în vârstă. A fi de-o vârstă
cu cineva. A fi în floarea vârstei. A fi
între două vârste. A fi fără vârstă. A fi
mare de vârstă. A fi înaintat în vârstă.
A avea o vârstă matusalemică. Ce vâr-
stă are? Ce vârstă îi dai? Ai vârsta pe
care o arăţi. Ei sunt de-o vârstă, de
aceeaşi vârstă. Nu-i dai vârsta pe care
o are. La vârsta lui se ţine încă bine.
Sunt persoane de toate vârstele. 2.
(etapă de viaţă caracterizată printr-o
anumită fază de dezvoltare) Vârstă
fragedă. Vârstă şcolară. Vârstă înainta-
tă. Vârstă ingrată. Vârstă mintală. Vâr-
sta raţiunii. Vârsta dragostei. Vârsta de
aur. Vârsta de mijloc. Vârsta a treia.
Vârstă critică. Un copil în vârstă frage-
dă. Decanul de vârstă. Piramida vâr-
stelor. A ajunge la vârsta măritişului. A
plecat la o vârstă fragedă. Este o mare
diferenţă de vârstă între ei. A murit la
vârsta de 49 de ani. Copilul acesta este
avansat pentru vârsta lui. 3. (număr
de ani împliniţi care se cer pentru ca
cineva să se bucure de anumite drep-
turi) Vârstă legală. N-are vârsta pentru
a se căsători.
Veac 1. s. n. (secol) Începutul veacului.
Sfârşitul veacului. Un sfert, o jumătate
de veac. Veacurile trecute. A fi dintr-un
alt veac. Din veac în veac. 2. (interval
lung de timp) Veacul de aur. Veacul de
mijloc. Veacul nostru. Veacul de apoi. E
un veac de când nu l-am văzut. Mi s-a
părut un veac. Un veac de om.
Vechi 1. adj. (care există de mult
timp) O casă veche. Monumente vechi.
O statuetă veche. Un oraş vechi. Vin
vechi. O carte veche. Un vechi prieten.
Vechea gardă. Un vechi obicei. A fi de
modă veche. Lumea veche. Legea ve-
che. Obiect de artă vechi. Legendă ve-
che. După modă veche. Cuvinte noi
pentru lucruri vechi. În timpuri vechi.
339
Din timpurile vechi. Limbi vechi. Ve-
chea Grecie. E mai vechi în meserie
decât mine. S-a întors la vechea lui
meserie. 2. (uzat) O maşină veche. Ha-
ine vechi. Pantofi vechi. Lucruri vechi.
Fier vechi. Negustor de haine vechi. A
vinde cărţi vechi. Bun de aruncat la
fier, la fiare vechi. A se rade cu o lamă
veche. A demola casele vechi. 3. (care
nu este bun pentru consum) Pâine
veche. Conserve vechi. Alimente vechi.
Vecin adj. s. m., s. f. (persoană sau
lucru situat(ă) în apropiere de cineva
sau ceva) Casa vecină. Camera vecină.
Satul vecin. Oraşul vecin. Ţara vecină.
Vecin de palier. Vecini amabili. Copiii
din vecini. A avea vecini gălăgioşi. A
avea relaţii cu vecinii. A chemat pe toţi
vecinii. E cunoscut printre vecini. E prin
vecini.
A (se) vedea 1. v. tr. (a percepe cu
ajutorul văzului) A vedea o casă în
depărtare. Văd copacii din faţa casei.
Începeam să văd în întuneric obiectele
din jurul meu. Vedeam o luminiţă în
depărtare. L-am văzut doar în fugă. L-
am văzut cu ochii mei. Nu-l văd nică-
ieri. A nu vedea nimic. 2. (a fi de faţă,
a asista) Am văzut cu ochii mei. Ce-mi
văzură ochii. Aşa ceva nu s-a mai vă-
zut. 3. (a viziona) A vedea un specta-
col, un film, o piesă de teatru, o expozi-
ţie. 4. (a întâlni) L-am văzut la teatru.
L-am văzut plecând. Mă bucur că vă
văd. Când l-ai văzut ultima dată? 5. (a
căpăta) Bani n-am mai văzut demult.
Nu mai vezi nimic de la mine. 6. (a ob-
serva, a aprecia) A vedea peste tot
numai greşeli. A vedea lucrurile aşa
cum sunt. A vedea totul în mod greşit.
A vedea lucid situaţia. Am văzut multe
greşeli în manuscrise. Nu vede decât
profitul. Nu văd niciun rău în asta. Ve-
de în el pe duşmanul lui de moarte. L-
am văzut într-o stare jalnică. Nu-l vede
bun în această funcţie. N-am ochi să-l
văd. Nu pot să-l văd în ochi. Să vedem
puţin cum stau lucrurile. Să văd ce se
poate face. Să vedem dacă există o
soluţie. Aş vrea să te văd în situaţia
asta. Aş vrea să văd ce ar face în locul
meu. 7. (a-şi da seama, a înţelege) Du-
pă cum văd, totul merge bine. Văd că
nu e prea mulţumit. Văd că în aceste
împrejurări nu se mai poate face nimic.
Nu văd ce rost are. Nu văd motivul. Nu
văd ce e aşa de amuzant. Nu văd cum
s-ar putea rezolva această problemă.
Văd eu unde vrea să ajungă, unde ba-
te. 8. v. intr. A vedea bine, prost, de-
parte, limpede. A nu mai vedea fără
ochelari. A vedea ca prin ciur, sită. Cât
vezi cu ochii. 9. (a îngriji) A vedea de
un bolnav. A vedea de copii. A vedea
de casă, de treburile casei. Vecinul ve-
de de gospodărie. A-şi vedea de tre-
buri. A-şi vedea de sănătate. 10. (ai
grijă, ia seama) Vezi să nu pierzi tre-
nul. Vezi să nu te vadă. Vezi să nu în-
târzii. Vezi să fie toată lumea mulţumi-
tă. Vezi să încui bine uşa. Vezi dacă au
fiert cartofii. 11. v. pron. A se vedea în
oglindă. Să ne vedem sănătoşi! Când
ne vedem? Se şi vede bătrână şi pără-
sită de toţi. La treabă se vede tot omul.
12. (a se vedea pe neaşteptate într-o
anumită situaţie). Mă văd obligat să…
Se vede obligat să renunţe. 13. (a pă-
rea, a se observa) După cum se vede.
Se vede că eşti tânăr. Se vede cât colo,
de la o poştă. Astăzi se văd tot felul de
lucruri ciudate.
Vedere 1. s. f. (simţul văzului) Vedere
pătrunzătoare. Vedere slabă. Tulburări
ale vederii. A-şi pierde vederea. A-şi
recăpăta vederea. A cunoaşte pe cine-
va din vedere. A pierde, a scăpa ceva
din vedere. Îi slăbeşte vederea. 2.
(percepere cu ajutorul văzului) A cu-
noaşte, a şti din vedere. A se arăta ve-
derii. Obiect pus la vedere. La prima
340
vedere. Vedere de ansamblu. Nu poate
suporta vederea sângelui. La vederea
lor copilul se tulbură. 3. (privelişte, pe-
isaj, ilustrată) O vedere minunată. Ve-
dere generală. A trimite cuiva o vedere
din concediu. O cameră cu vedere la
mare. 4. (părere, idee, concepţie) Punct
de vedere. Schimb de vederi. Un om cu
vederi largi, înguste. A expune un
punct de vedere.
A veni 1. v. intr. (a se apropia, a sosi)
A veni încoace. A veni pe drum. A veni
în întâmpinare. A veni în grabă, fuga,
în fuga mare. A veni pe neaşteptate. A
veni la timp, la ţanc, cu întârziere. A
veni la spartul târgului. A veni pe jos,
cu maşina. A veni ultimul. Vin acum.
Am venit după dumneavoastră să vă
iau. Trebuie să vină dintr-o clipă într-
alta. Vor veni şi alţii. Nu l-am văzut ve-
nind. Când vine la Bucureşti? Trenul
vine de la Paris. Turişti care vin din
Franţa. Bine aţi venit! Iată-l că vine. A
plecat precum a venit. A veni acasă. A
venit în ţară. Vin păsările călătoare.
Veniţi cu mine. Veniţi aici. 2. (a vizita)
A veni la cineva în vizită. A veni la ci-
neva la masă. A venit să ne vadă. A
venit la noi. 3. (a fi adus) A venit o
scrisoare pentru dumneata. De unde
vin aceste produse? 4. (a apărea) Vine
apă mare. Norii vin dinspre nord. Mi-e
teamă că vine ploaia. 5. (a ajunge) A
veni la putere. A veni la tron. 6. (a suc-
ceda) A veni după cineva în guvern. O
să-i vină şi lui rândul. A venit momen-
tul să ne ocupăm de acest lucru. Va
veni ziua când va trebui să dea soco-
teală. Vine noaptea. Săptămâna ce vi-
ne. Luna ce vine. Anul ce vine. 7. (a
ajunge) Apa ne venea până la ge-
nunchi. Îi ajunge până la umăr. 8. (a fi
situat) Unde vine strada aceasta? Poş-
ta vine puţin mai departe. Satul vine pe
malul drept al râului. 9. (a se potrivi, a
fi pe măsură) Rochia îi vine bine. Pan-
tofii nu-mi vin. 10. (a fi stăpânit de...)
A-i veni cuiva somnul. Îi vine a râde, a
plânge. Nu-i venea să se apuce de
treabă. I-au venit lacrimi în ochi. Nu-i
veneau cuvintele. Îmi vine să cred că...
Îmi vine greu să cred că… Nu-mi vine a
crede că... 11. (a proveni, a se trage
din...) A veni de la ţară. Vine din ţă-
rani. Vine dintr-o familie modestă. De
unde vine greşeala?
Venire s. f. (sosire) Venirea primăverii.
Venirea frigului. Venirea vizitatorilor.
Se anunţă venirea trenului.
Venit 1. s. n. (beneficiu, câştig) Venit
personal. Venit naţional. Venit sigur.
Venit provenit din muncă. Venitul rezul-
tat din vânzări. A plăti impozit pe venit.
A avea venituri mari. A aduce un venit
bun din ceva. A trăi din venituri. 2. s.
m., s. f.(cel / cea care vine) Noul venit.
Noii veniţi.
Verde 1. adj. (de culoarea ierbii) Ver-
de deschis, închis. Verde ca mărul.
Verde ca smaraldul. Iarbă verde. Frun-
ziş verde. Păduri verzi. A ieşi la iarbă
verde. Ochii ei sunt verzi. 2. (crud, ne-
copt) Fructe verzi. Mere verzi. Legume
verzi. Măsline verzi. 3. (plin de sevă,
viu) Răsad verde. Furaj verde. Masă
verde. 4. (viguros, plin de putere) Un
bătrân încă verde. 4. s. n. (culoare
verde) Verdele pădurilor. Culoarea bate
în verde. Verdele şi galbenul se potri-
vesc bine. Stopul e pe verde.
A verifica 1. v. tr. (a controla) A veri-
fica nivelul apei din radiator. A verifica
presiunea în pneuri. A verifica calitatea
unui material. A verifica un calcul. A
verifica un alibi. A verifica depoziţiile
unui martor. Ai verificat dacă nu cumva
ai greşit? 2. (a examina pe cineva) A
verifica cunoştinţele cuiva.
341
Vers 1. s. n. (rând dintr-o strofă) Ver-
suri cu rimă. Versuri albe. Vers de şap-
te silabe. Vers alexandrin. Versuri
proaste. Vers şchiop. 2. (poezie) Cule-
gere de versuri. Versuri de circumstan-
ţă. A scrie, a face versuri. A spune, a
recita, a declama versuri. A pune ceva
pe versuri.
Vesel 1. adj. (voios) Faţă veselă. O fire
veselă. A fi vesel. Nu are o viaţă prea
veselă. 2. (care produce veselie) O pie-
să veselă. Culori vesele. Un soare vesel
de primăvară. Strigăte vesele. O bandă
veselă. Întrunire veselă. Cimitirul vesel
de la Săpânţa. A fi într-o companie ve-
selă.
Veselie 1. s. f. (stare de bună dispozi-
ţie) Veselie debordantă. Acces de vese-
lie. A stârni mare veselie. A-şi pierde
veselia. 2. (petrecere) În mijlocul vese-
liei generale. În sală domnea veselia.
Vestă s. f. (obiect de îmbrăcăminte)
Vestă de catifea, de mătase, de piele
de căprioară. Vestă de salvare. A se
încheia la vestă. Purta o vestă roşie.
Veste 1. s. f. (fapt, noutate) Veste bu-
nă, rea. Veste fericită, tristă. Veste su-
părătoare, neaşteptată, senzaţională. A
avea veşti de la cineva. A nu mai da
veşti despre sine. A răspândi, a face
cunoscută o veste. Aţi aflat vestea?
Vestea s-a răspândit ca vântul. 2. (fa-
imă, renume) I-a mers vestea de bun
meşter.
Veşnic 1. adj. (etern) Viaţă veşnică.
Somnul cel veşnic. Gheţuri veşnice. Ză-
padă veşnică. A jura cuiva credinţă
veşnică. Nimic nu e veşnic. Viaţa este
un veşnic început. M-am săturat de
veşnicele ei învinuiri. E un veşnic ne-
mulţumit. 2. adv. (întruna) E veşnic
grăbit. E veşnic bolnav. Veşnic va ră-
mâne în amintirile noastre.
Veşnicie s. f. (faptul de a fi veşnic)
Pentru veşnicie. A închide ochii pentru
veşnicie. Ora aceasta de aşteptare mi-a
părut o veşnicie. Nu l-am văzut de o
veşnicie. E o veşnicie de când nu l-am
văzut. Iarăşi durează o veşnicie.
Viaţă 1. s. f. (stare a ceea ce este viu)
Viaţă intrauterină. Viaţa viitoare. Un
om plin de viaţă, fără pic de viaţă. Cu
preţul vieţii. Costul vieţii. Luptă pe via-
ţă şi pe moarte. A căpăta viaţă. A fi
între viaţă şi moarte. A-şi pune viaţa în
primejdie, în joc, la mijloc. A-şi da, a-şi
risca, a-şi sacrifica viaţa. A scăpa cu
viaţă. A (se) trece, a se petrece din via-
ţă. A-şi pierde viaţa într-un accident. A
apăra, a salva viaţa cuiva. A cruţa via-
ţa cuiva. A-i lua viaţa cuiva. Este o
chestiune de viaţă şi de moarte. Banii
sau viaţa. 2. (perioadă în care cineva
trăieşte) Viaţă lungă, scurtă. Începutul,
sfârşitul vieţii. Asigurare pe viaţă. Prie-
teni pe viaţă. A datora cuiva viaţa. A-şi
trăi viaţa. 3. (mod, fel de viaţă, mediul,
condiţiile de trai) Viaţă simplă, aşeza-
tă, ordonată, liniştită, raţională, agita-
tă. Viaţă asigurată, lipsită de griji, feri-
cită, tristă, mizeră, nenorocită, retrasă,
desfrânată, ratată. Viaţă rătăcitoare de
boem. Viaţă conjugală, familială, de
familie. Viaţa la ţară, la oraş. Viaţă co-
tidiană. Nivel de viaţă. Bucuriile şi ne-
cazurile vieţii. Plăcerile şi mizeriile vie-
ţii. Lupta pentru viaţă. A-şi schimba
viaţa. A-şi reface viaţa. A duce o viaţă
fericită, uşoară, fără complicaţii, cum-
pătată, de câine. A-şi câştiga viaţa. A
lua părţile bune ale vieţii. A răzbate în
viaţă. A eşua în viaţă. A face cuiva via-
ţa grea, amară. Şi-a ratat viaţa. Când
ţi-e viaţa mai dragă. Trebuie să iei via-
ţa aşa cum e. 4. (biografie) Viaţa şi ac-
tivitatea lui M. Eminescu. Vieţile oame-
nilor iluştri.
342
Viciu 1. s. n. (defect, cusur) Viciu con-
tra naturii. Viciu de conformaţie. A
avea un viciu. 2. (pornire, apucătură
rea, patimă) Viciul băuturii. Viciul fu-
matului. A se deda unui viciu. A fi
sclavul unui viciu. Are toate viciile. Să-
răcia nu-i un viciu. Afectarea este prin-
cipalul viciu al acestui scriitor.
Victimă s. f. (persoană care suferă
din cauza cuiva sau de pe urma unui
accident) Victimă omenească. Victimele
războiului. Victimă a devotamentului
său. Corpul victimei. A se socoti drept o
victimă. A fi victima unui accident de
maşină. A cădea victima cuiva sau a
ceva. A sacrifica, a jertfi o victimă pe
altarul unui zeu. Cutremurul a făcut
numeroase victime.
Victorie 1. s. f. (biruinţă, izbândă)
Victorie glorioasă, zdrobitoare, răsună-
toare. Încredere în victoria finală. A re-
purta o victorie. A sărbători o victorie.
2. (succes obţinut într-o competiţie
sportivă) Victorie la limită. Victoria
asupra unui adversar. Victoria unei
echipe sportive asupra alteia. Laurii
victoriei. Cununa de lauri a victoriei. A
smulge cuiva victoria. A merge din vic-
torie în victorie. A-şi încununa cariera
sportivă cu o victorie. A trâmbiţa victo-
ria, a se lăuda cu victoria obţinută.
Vierme s. m. (animal nevertebrat) Vi-
erme de mătase. Vierme de lemn. Vi-
ermi intestinali. Medicament contra vi-
ermilor. Măr mâncat, ros de viermi.
Carnea e plină de viermi. 2. (om de
nimic, netrebnic) Eşti un vierme.
Viitor 1. adj. (care va exista în peri-
oada următoare) Generaţiile viitoare.
Viaţa viitoare. Vremurile viitoare. Tim-
pul viitor. Anul viitor, săptămâna viitoa-
re. Lunea viitoare. Data viitoare. Pe da-
ta viitoare. Viitoarea lui soţie. Viitorul
meu ginere. A vedea în cineva un viitor
campion. 2. (timp care vine după pre-
zent) Într-un viitor apropiat. A prezice
viitorul. A spera într-un viitor mai bun.
A avea încredere în viitor. A privi viito-
rul cu încredere A pregăti un viitor care
să nu fie identic cu trecutul. Nu ştim ce
ne aduce viitorul. 3. s. n. (perspectivă)
Perspective, proiecte de viitor. Viitorul
unei opere literare. A se gândi la viito-
rul său. A avea viitorul în faţă, înainte.
A avea viitor. A nu avea niciun viitor. I
s-a prezis un viitor strălucit.
Vin s. n. (băutură alcoolică) Vin alb,
roşu. Vin sec, dulce. Vin aspru. Vin
acru, acrit, oţetit. Vin spumos. Vin nou.
Vinuri vechi. Vinurile de soi, alese. Vi-
nuri obişnuite. Vin natural, de producă-
tor. Vin de regiune. Vin botezat, îndoit
cu apă. Vin cu buchet. Vin prost. Vin de
împărtăşanie. Vin care se urcă la cap.
Vin care depune. Buchetul vinului. Ga-
rafă de vin. Sticlă cu vin. Un butoi cu
vin. Transformarea mustului în vin prin
fermentare, fermentaţie. Punerea vinu-
lui la / în sticle, în butoaie. A pune, a
turna apă în vin. A bea vin. A fi ameţit
de vin. A i se urca cuiva vinul la cap.
Vinul bun înveseleşte inima omului.
Vină s. f. (greşeală, vinovăţie) Vină
morală. Vină personală. Din vina cuiva.
Din vină proprie. A fi de vină. A-şi re-
cunoaşte vina. A-şi da seama de vina
sa. A lua vina asupra sa. A căuta vina
cuiva. A avea vină de a fi minţit. A fi
pedepsit pentru vina sa. A arunca, a
pune vine pe cineva / asupra cuiva. E
vina fratelui lui. S-a întâmplat din vina
lui. E vina lui dacă... Nu are nicio vină.
Nu i-au găsit nicio vină. Care mi-e vi-
na? A cui e vina? Cine e de vină?
A (se) vinde 1. v. tr. (a oferi ceva spre
vânzare) A vinde cuiva casa, maşina. A
vinde un lucru cu cutare preţ, cu atât. A
vinde scump, ieftin, în pierdere ceva. A
343
vinde cu profit. A vinde pe credit. A
vinde cu clauză de răscumpărare. A
vinde cu amănuntul, cu bucata. A vinde
în sold. A vinde cu preţ redus. A vinde
ceva pe altceva. A vinde cuiva ceva. A
vinde în vrac. A vinde la licitaţie. A
vinde pielea ursului din pădure, peşte-
le din lac, baltă. A-şi vinde şi pielea,
cămaşa de pe sine. Casa este de vân-
dut, de vânzare. 2. v. tr. (a trăda, a
denunţa, a pârî) A vinde pe cineva. Şi-
a vândut prietenul. 3. v. pron. (a se
înjosi în schimbul unui avantaj mate-
rial) A se vinde unui partid. De ce a
trebuit să se vândă? 4. (a avea căuta-
re) A se vinde ca pâinea caldă. Marfa
se vinde bine, uşor, prost.
A (se) vindeca 1. v. tr. (a face sănă-
tos) A vindeca un bolnav, o boală cu
ceva. A vindeca pe cineva de o boală
prin regim. A vindeca pe cineva de ob-
sesie. Tratament care vindecă o boală.
2. v. pron. (a se face sănătos, a se tă-
mădui) A se vindeca de o boală. A se
vindeca de o manie. A se vindeca de
prejudecăţi. A se vindeca repede. Rană
se vindecă.
Vinovat 1. adj. (care a comis o faptă
reprobabilă) A fi vinovat de ceva. A se
face vinovat. A se recunoaşte vinovat.
A se simţi vinovat. A nu se şti vinovat
de nimic. A socoti pe cineva vinovat
pentru ceva. Om vinovat de crimă. Acu-
zatul este declarat vinovat. 2. s. m.
Vinovatul şi complicii săi. A căuta, a
găsi vinovaţii. Eu sunt vinovatul.
Vioară s. f. (instrument muzical) Vioa-
ră bună, proastă. Căuşul, coardele,
coada, mânerul viorii. A cânta la vioa-
ră. A scârţii la vioară. A exersa la vioa-
ră. Vioara întâi şi vioara a doua. Sona-
tă pentru pian şi vioară. Vioara este un
instrument muzical.
Violent 1. adj. (intens, puternic) O
explozie violentă. O lovitură violentă.
Izbitură violentă. Lumină violentă. Cu-
lori violente. În acel moment a izbucnit
o furtună violentă. 2. (brutal, forţat)
Moarte violentă. 3. (nestăpânit, agre-
siv) Un om violent. Un temperament
violent. O opoziţie violentă. Atacuri vio-
lente în presă.
Virtute 1. s. f. (însuşire morală pozi-
tivă) Virtuţile tinereţii. Răbdarea este o
mare virtute. Băutura aceasta are vir-
tuţi terapeutice. 2. (înclinaţie specială)
Virtuţi medicale, creştine, militare.
Vis 1. s. n. (imagini care apar în tim-
pul somnului) Vis frumos, urât, îngro-
zitor. Vis de spaimă, de groază. Carte
de vise. În vis. A avea un vis ciudat. A
se trezi dintr-un vis. A vedea pe cineva
sau ceva în vis. A tălmăci vise. A pieri,
a dispărea ca un vis. Noapte bună, vise
plăcute! Visul s-a împlinit. 2. (dorinţă
arzătoare) Visul vieţii mele. Visuri de
tinereţe. Femeia visurilor lui. A urmări
un vis. Visul meu e să ajung artistă. O
rochie de un gust rafinat e un vis! Nu-i
chiar visul meu! 3. (fig. iluzie) Visuri
irealizabile. Renunţaţi la aceste visuri
care nu duc la nimic.
A (se) visa 1. v. tr. (a avea un vis) A
visa ceva frumos. A visa un vis urât. A
visa în fiecare noapte acelaşi lucru.
Casa pe care o visez. Am visat că pri-
misem o scrisoare. Visase călătorii. Vi-
sează (lucrul acesta) şi noaptea. O vi-
sează numai pe ea. Mă întreb dacă nu
cumva visez. Nu visez, e chiar el! Ai
visat, nu e nimeni! 2. (a dori) A visa un
viitor strălucit. Visează să ajungă me-
dic. 3. v. intr. (a-şi imagina) A visa cu
ochii deschişi. Visa cu coatele pe masă.
Parfumuri care te fac să visezi la înde-
părtate ţărmuri de mare. 4. (a dori) A
visa la un nou proiect. A visa la o carie-
344
ră artistică. 5. v. pron. (a dori) Se vi-
sează pictor.
Viteaz adj. şi s. m (curajos, dârz) Un
ostaş viteaz. Un om viteaz. Un luptător
viteaz. Este un viteaz. A face pe vitea-
zul. Ce mai viteaz!
Viteză s. f. (rapiditate, iuţeală). Viteză
mare. Viteză iniţială. Viteză limită, ma-
ximă. Viteză admisă. Viteză medie. Vi-
teză orară Viteză supersonică. Viteza
întâi. Viteză de deplasare. Viteză de
croazieră. Viteza unui vehicul. Un exces
de viteză. Limită de viteză. Schimbăto-
rul de viteze. Cutia de viteze. Indicator
de viteză. O cursă de viteză. O probă
de viteză. Depăşirea vitezei. A respecta
viteza admisă, limita de viteză. A de-
păşi viteza admisă. A schimba viteze.
A pleca în viteză, cu mare viteză. A cir-
cula cu mare viteză. A mări viteza. A
reduce viteza. A încetini viteza. A fi
ameţit de viteză.
Vitrină s. f. (spaţiu într-un magazin)
Vitrină de magazin. Vitrinele unui mu-
zeu. Marfă expusă în vitrină. A expune
ceva în vitrină. A privi vitrinele unui
magazin. Îi place să se uite la vitrinele
magazinelor. Îşi ţine colecţia de fluturi
într-o vitrină.
Viţel s. m. (puiul de sex masculin al
vacii) A cumpărat un viţel. A cumpăra
carne de viţel. O carte legată în piele de
viţel. A umbla ca viţelul după vacă.
Viu 1. adj. (care este în viaţă) O fiinţă
vie. Un organism viu. A scăpa viu şi
nevătămat. A fost găsit mai mult mort
decât viu. A jupui de viu. A arde de viu.
A îngropa de viu. A mânca de viu. Tre-
buie prins viu sau mort. 2. (plin de vi-
talitate, sprinten, energic) Este viu. 3.
(intens, puternic) O imagine vie. Un
tablou viu. O privire vie. O mărturie vie.
O lumină vie. Culori vii. Ochi vii. O du-
rere vie. Forţele vii ale societăţii. Apele
vii. Un aer viu. Un ritm viu. Un stil viu.
Un viu interes. Un foc viu. O rană vie.
4. s. m. Cei vii. Viii şi morţii. Lumea
celor vii. A fi mort între vii. A fi nici cu
viii, nici cu morţii.
Viză s. f. (semn, parafă de autentifica-
re a unui act) Viză de intrare. Viză de
ieşire. Viză de şedere. Viză de tranzit.
A cere o viză. A pune o viză pe un pa-
şaport. A obţine o viză. A elibera o viză.
A acorda cuiva o viză.
Vizibil adj. (care poate fi văzut; vădit)
O stea vizibilă cu ochiul liber. Lucrurile
vizibile. O plăcere vizibilă. În mod vizi-
bil. A face progrese vizibile. A avea di-
ficultăţi vizibile cu ceva. Cusătura este
vizibilă. Este vizibil că n-a înţeles.
A vizita 1. v. tr. (a face o vizită) A vizi-
ta un prieten, un cunoscut. A vizita un
bolnav. A vizita pe cineva acasă. 2. (a
se duce să vadă anumite locuri) A vizi-
ta o ţară, un oraş, un muzeu, obiective-
le turistice ale unui oraş.
Vizită 1. s. f. (faptul de a merge la
cineva (acasă) în scopul unei întreve-
deri) Vizită oficială. Vizită de prietenie.
Ziua vizitelor. A face cuiva o vizită. A-şi
anunţa vizita. A merge în vizită la cine-
va. A fi în vizită la cineva. A întoarce
vizita cuiva. 2. (consultaţie făcută de
medic unui bolnav) O vizită la domici-
liu. Vizitele medicului. A face o vizită
medicală.
Voce 1. s. f. (glas) Vocea umană. O
voce clară. O voce frumoasă. O voce
caldă. O voce melodioasă. O voce du-
ioasă. O voce suavă, gingaşă. O voce
dogită, ca din butoi. O voce gravă. O
voce joasă. O voce mieroasă. O voce
piţigăiată. O voce slabă. O voce puter-
nică. O voce răguşită. O voce spartă. O
voce stridentă. O voce falsă. A ridica
345
vocea. A coborî vocea. A vorbi cu vocea
slabă, tare, ridicată, întretăiată. A-şi
drege vocea. A-şi forţa vocea. A-şi pre-
face vocea. A-şi îngroşa vocea. A-i tre-
mura cuiva vocea. A-şi pierde vocea. A
auzi vocea cuiva. A recunoaşte pe cine-
va după voce. Avea o voce ascuţită.
Vocea lui are un mare volum. 2. (însu-
şirea de a cânta frumos cu vocea) A
avea voce. 3. (fiecare dintre părţile
melodice care formează o compoziţie
bazată pe polifonie) O voce de bas, de
tenor. Registrul vocii. Un cor pe mai
multe voci. A cânta pe două voci. A-şi
face auzită vocea.
A voi v. tr. (a vrea) A voi binele, răul
cuiva. Voia să-i spună adevărul. Voiam
să ştiu ce se întâmplase. Voia să fie
admirat. Calul nu voia să sară. Voieşte
şi vei putea.
Voiaj s. n. (călătorie) Voiaj de agre-
ment, de afaceri, de cercetare. Agenţie
de voiaj. Trusă de voiaj. A face un voiaj
la Paris. A pleca în voiaj. A se întoarce
din voiaj. A face un voiaj pe Marea
Neagră, prin Europa, în străinătate. A
face un voiaj cu avionul, cu vaporul, cu
trenul, cu automobilul.
Voie 1. s. f. (voinţă, vrere) Cu voi. Fă-
ră voie. De voie, de nevoie. Aceasta e
voia ta. Facă-se voia ta. 2. (dorinţă,
plăcere, libertatea de a opta) A împlini
voia, voile cuiva. A face pe voia cuiva.
A-i face cuiva pe voie. A-i fi cuiva pe
voie. A merge în voia sorţii. 3. (poftă,
chef) Cântec de voie bună. A fi cu voie
bună, cu voie rea. A-i face cuiva voie
bună. A-i strica cuiva voia. În voia cea
bună. A-şi face voie rea. 4. (permisiu-
ne, consimţământ) A cere voie. A da
voie. A pleca fără voia cuiva. A plecat
cu voia mea. A cerut voie să fumeze.
Înainte de a pleca, a cerut voie. Să-mi
daţi voie să plec acasă. N-au voie să
lipsească. Cu sau fără voia dumitale
am să mă duc acolo.
Voinic 1. adj. (robust, viguros, puter-
nic) Om voinic. Femeie voinică. Copil
voinic. Cal voinic. E voinic pentru vâr-
sta sa. Omul voinic nu se sperie de toa-
te muştele. 2. s. m. (tânăr chipeş, cu-
rajos, viteaz) Voinic de codru. Voinicul
nu piere, din pelin face miere.
Voinţă 1. s. f. (capacitate a omului de
a vrea) Voinţă puternică, fermă, ne-
strămutată, neclintită, nestăvilită, de
fier. O persoană fără voinţă. Lipsă de
voinţă. A avea multă voinţă. A face un
efort de voinţă. Trebuie voinţă ca să
reuşeşti. 2. (decizie) Prin voinţa popo-
rului. A-şi face cunoscută voinţa. A-şi
impune voinţa. A se supune voinţei cui-
va. Asta e voinţa mea. 3. (dorinţă, pof-
tă, plăcere) Ultima voinţă. Voinţa su-
premă a unui muribund. A face ceva
contra voinţei sale. A împlini voinţa
cuiva. A fost voinţa decedatului. A fă-
cut acest lucru contra voinţei părinţilor.
Volan 1. s. n. (piesă din dispozitivul
de direcţie al unui autovehicul) Vola-
nul unui automobil. Volan de direcţie.
Volan de schimbare a mersului. Manşă
cu volan. A trece la volan. A sta la vo-
lan. A prelua volanul. A fi atent la vo-
lan. A aţipi la volan. A pierde controlul
volanului. A urca la volan în stare de
ebrietate. A avea experienţă la volan.
2. (garnitură dintr-o fâşie de ţesătură
uşoară sau de dantelă) Rochie cu vo-
lane.
Volum 1. s. n. (spaţiu pe care îl ocupă
un corp) Volumul unui bloc de piatră.
Volumul unui corp geometric. Volumul
unei piramide, al unui cub, al unei sfe-
re. 2. (masă de apă debitată de o fân-
tână, de un râu etc.) A calcula volumul
de apă care se scurge pe secundă. A
măsura volumul unei cisterne. Volumul
346
de aer al unei încăperi. Prin îngheţ apa
îşi măreşte volumul. 3. (proporţiile
unei activităţi) Volumul cheltuielilor, al
investiţiilor. Volumul schimburilor co-
merciale. Volumul exportului. Acest
obiectiv a necesitat un mare volum de
muncă. 4. (nivel de intensitate sonoră
al semnelor auditive) Volumul sonor.
Volumul unui sunet. Volumul unui apa-
rat de radio. A mări, a reduce volumul
unui post de radio. Această voce e lip-
sită de volum. 5. (carte, fiecare dintre
părţile mari care alcătuiesc împreună
o lucrare) Dicţionar în 2 volume. Carte
în mai multe volume. Această bibliotecă
are 2000 de volume.
Vopsea 1. s. f. (materie colorantă)
Vopsea anticorozivă. Vopsea izolantă.
Vopsea conducătoare, luminiscentă,
fosforescentă. Vopsea metalică. Vop-
sea de păr. Vopsea pentru stofă. Vop-
sea mecanică sau chimică. O pată de
vopsea. Un strat de vopsea. Un tub de
vopsea. A da cu vopsea. A da cu un
strat subţire de vopsea. 2. (culoare
folosită în pictură) Vopsea de ulei.
A (se) vopsi 1. v. tr. (a colora) A vopsi
o uşă, un perete, o mobilă. A vopsi o
stofă, lâna. A-şi vopsi părul. A vopsi
ouăle. A vopsi o rochie în albastru. A
vopsi un decor în culori vii. A vopsi ce-
va cu un strat subţire. A vopsi cu pisto-
lul. Manichiurista i-a vopsit unghiile în
roşu. Vopsit proaspăt! 2. v. pron. (a se
farda) S-a vopsit prea tare. Domnişoara
încă nu se vopseşte.
Vorbă 1. s. f. (cuvânt, afirmaţie) Vorbe
dulci. Vorbă urâtă. Vorbe tari. Vorbe
goale, deşarte, de clacă, în vânt, fără
rost. Vorbă de duh. Vorbe care merg la
inimă. Vorbe fără şir. Vorbe în doi peri.
Vorbe necugetate. Vorbe goale. A spune
vorbe mari. A arunca o vorbă. A nu
spune, a nu scoate o vorbă. A-şi cântări
(bine) vorbele. A spune cuiva vorbe
dulci. A schimba cu cineva câteva vor-
be amabile. A îmbăta pe cineva cu vor-
be goale. A se mulţumi doar cu vorbe.
A se juca cu vorbele. A-şi retrage vorbe-
le. A-i sorbi cuiva vorbele. A-i scăpa
cuiva o vorbă necugetată. A-i tăia cuiva
vorba. A repeta ceva vorbă cu vorbă. A
trece de la vorbe la fapte. Nu ne-a lăsat
să spunem o vorbă! Îmi umblă vorba
prin gură. Nu înţelege o vorbă. Gata cu
vorba! Să nu mai aud o vorbă! Vorbă
multă, sărăcia omului. 2. (conversaţie,
discuţie) Din vorbă în vorbă. A intra în
vorbă cu cineva. A sta de vorbă cu ci-
neva. A ţine pe cineva de vorbă. A
schimba o vorbă, câteva vorbe cu cine-
va. A avea un schimb de vorbe. A des-
chide vorba despre (un subiect). A adu-
ce vorba despre ceva. A se opri din
vorbă. A-şi continua vorba. A relua
vorba întreruptă. A schimba vorba. A
întoarce cuiva vorba. A fi deschis la
vorbă. A fi împiedicat la vorbă. 3. (fel
de a vorbi, de a se exprima) Vorbe
frumoase. Vorbe mincinoase. A fi
scump, zgârcit la vorbă. Vorba dulce
mult aduce. 4. (promisiune, angaja-
ment, înţelegere) A purta pe cineva cu
vorba. A zice vorbă mare. Vorbă mare
să nu zici. Nu te poţi încrede în vorbele
lor. Vorba-i vorbă. 5. (zvon, ştire) A se
face vorbă. Umblă vorba că...
Vorbăreţ adj.; s. m., s. f. (căruia îi
place să vorbească mult) O femeie
vorbăreaţă. Nu e prea vorbăreţ. Un
vorbăreţ nesuferit.
A (se) vorbi 1. v. intr. (a-şi exprima
gândurile prin viu grai) A vorbi încet,
în şoaptă. A vorbi (cu voce) tare. A vorbi
rar, repede. A vorbi bine, frumos. A
vorbi clar, încâlcit. A vorbi înţelept,
chibzuit, curgător. A vorbi necugetat,
incoerent, fără şir, aiurea, anapoda. A
vorbi întruna. A vorbi peltic. A vorbi
347
prin gesturi. A vorbi printre dinţi. A
vorbi pe nas. A vorbi în barbă. A vorbi
în / prin somn. A vorbi ca din carte. A
vorbi deschis, sincer, fără înconjur, pe
şleau, răspicat. A vorbi pe ocolite. A
vorbi pe un ton serios. A vorbi fără
convingere. A vorbi în public. A vorbi la
radio, la televiziune, la o adunare. A
vorbi în faţa cuiva, în faţa unui audito-
riu numeros. A vorbi în vânt. A vorbi la
pereţi. A vorbi curent româneşte. A
vorbi într-o limbă străină. A vorbi prost
franţuzeşte. A vorbi cu accent străin. A
vorbi despre literatură. A vorbi singur.
A vorbi maselor. A vorbi cuiva de sus.
A vorbi în favoarea cuiva. A nu putea
vorbi de spaimă. La drept vorbind. Şti-
inţific vorbind. Copilul învaţă să vor-
bească. Îmi place cum vorbeşte. Vor-
beşte fără să se gândească. Vorbeşte
în argou. Lumea a început să vorbeas-
că. Ca să nu mai vorbim despre... 2. (a
conversa) A vorbi cu cineva despre un
lucru. A vorbi cu cineva între patru
ochi. Trebuie să mai vorbesc cu el des-
pre aceasta. În scrisoare mi-a vorbit
despre succesele sale. 3. (fig. a face
dovadă, a atesta) Totul aici vorbeşte
despre trecut. Faptele vorbesc de la
sine. 4. v. tr. A vorbi pe cineva de bine,
de rău. 5. v. pron. Se vorbeşte mult pe
socoteala lui. Se vorbeşte că…
Vot s. n. (exprimare a opiniei cetăţeni-
lor unui stat) Vot deschis, prin ridicare
de mâini. Vot secret, universal. Vot no-
minal. Vot de încredere. Drept de vot.
Unanimitate de voturi. A avea drept de
vot. A pune la vot. A trece la vot. A se
abţine de la vot. A număra voturile. A-
şi da votul unui candidat. A obţine, a
întruni majoritatea voturilor. A pierde, a
câştiga voturile alegătorilor. Legea a
fost votată cu un milion de voturi.
Vrabie s. f. (pasăre mică, sedentară) nopţii, de noapte. În vreme de pace, de
Stol de vrăbii. A mânca cât o vrabie. război. A se pierde în negura vremii,
Vrăbiile ciripesc. vremurilor. Ce repede trece vremea! A
trecut vremea când... 3. (moment po-
A vrea 1. v. tr. (a voi) Nu vreau să fac trivit pentru desfăşurarea unei acţi-
aceasta. Vreau să ştiu ce se întâmplă uni) La vremea sa. Fiecare lucru la
aici? A făcut acest lucru fără să vrea. vremea sa. Vremea secerişului. E vre-
Tu ai vrut asta. Nu vrea să fie deranjat. mea să pornim. E vremea mesei. E
Nu îl vor (ca partener). A vrea înseamnă vremea de culcare. E vremea să acţio-
a putea. Motorul nu vrea să pornească. năm. La vremea asta este de obicei
Ce vrea? Mai vreţi supă? Vrei să mă aici. În vremea asta el se distra. Toate
ajuţi? – Vreau! Unde vrei să pleci? Ce vin la vremea lor. 4. (epocă, secol) În
vrei? Se mai întâmplă! 2. (a dori; a vremea de azi, de faţă, în vremurile de
pretinde, a cere) A-şi vrea dreptul. A azi. În vremea din urmă, în ultima vre-
vrea imposibilul. A vrea cuiva binele, me. În vremea aceea. Pe vremea bunici-
răul. Vrem să ştim cum s-a întâmplat. lor. 5. (stare atmosferică; timp) Vreme
Vrea să fie ascultat. Dacă vrei şi tu. Ia frumoasă, urâtă. Vreme caldă, răco-
cu tine pe cine vrei. Cineva vrea să roasă. Vreme umedă, ceţoasă. Vreme
vorbească cu dumneata. Ce vreţi de la schimbătoare. Pe aşa, pe asemenea
mine? Cât vrea pe maşina lui? 3. (a vreme. Cum e vremea? E vreme bună.
consimţi, a permite, a fi de acord) Afară e o vreme minunată. Vremea se
Vreau să-ţi împrumut bani, dar cu o răceşte, se strică.
condiţie...
Vreodată adv. (odată, cândva, în tre-
Vrednic 1. adj. (harnic, capabil, des- cut) E cel mai ciudat om pe care l-am
toinic) Om vrednic. Muncitor vrednic. văzut vreodată. Neagă să-l fi văzut
Şcolar vrednic. O femeie vrednică. E vreodată. Cea mai frumoasă poezie pe
vrednic să facă această meserie. 2. care a scris-o vreodată. Poate îl voi în-
(care merită să..., căruia i se cuvine tâlni vreodată.
ceva) Elevi vrednici de laudă. O per-
soană vrednică de admirat, de admira- Vreun 1. adj. (oarecare) Ai primit vre-
ţie, de stimă. Un om vrednic de a purta un colet, vreo scrisoare? 2. pron. (ci-
acest nume. Într-o stare vrednică de neva, careva) Vreunul dintre ei. Vreu-
plâns. Eforturi vrednice de laudă. A fi nele dintre ele. Este vreunul care poate
vrednic de laudă, de cinste. A se do- face asta? Mă îndoiesc că va veni vre-
vedi vrednic de încrederea cuiva. unul. Vreunul va avea întotdeauna ce-
va de obiectat. 3. adv. (aproximativ)
Vreme 1. s. f. (timp) A-şi pierde vre- Vreo doi-trei, vrea câţiva, vreo câteva,
mea. A omorî vremea. Cum îţi petreci Vreo opt. Peste vreo lună. Are vreo 30
vremea? Îşi trece vremea citind. Avem de ani. Acum are vreo 40 de ani.
vreme destulă. N-am vreme să trec pe
la tine. Aşteptă o vreme. I-a trecut vre- Vulpe s. f. (mamifer sălbatic carnivor)
mea. Va veni şi vremea lui. Nu e vreme Vulpe argintie, polară. Vulpe albastră.
de pierdut. 2. (durată limitată între Lătratul vulpii. Blană de vulpe. Palton
două întâmplări) Pentru o vreme. Toată cu guler de vulpe. A avea ochi de vul-
vremea. La vreme. După o vreme. La pe. A tocmi vulpea din pădure. E vi-
puţină, la scurtă vreme după... Peste clean ca o vulpe. E o vulpe bătrână.
puţină vreme. În orice vreme. În vremea
348
 Z
Zadar (în ~) loc. adv. (degeaba) În za-
dar. Eforturi făcute în zadar. A se stră-
dui în zadar. I-am aşteptat în zadar.
Toată truda a fost făcută în zadar. În
zadar vorbeşte, nu-l aude nimeni.
Zadarnic 1. adj. (inutil) Efort zadar-
nic. Căutări zadarnice. Muncă zadarni-
că. A-şi face griji zadarnice. Sacrificiul
său nu a fost zadarnic. 2. adv. A aş-
tepta zadarnic. A se strădui zadarnic.
Zahăr s. n. (produs alimentar dulce)
Zahăr pudră, tos, cubic. Zahăr brut,
rafinat. Zahăr vanilat. Zahăr de stru-
guri, de lapte, de malţ, de trestie, de
sfeclă, de arţar. Zahăr ars. O bucată de
zahăr. Trestie, sfeclă de zahăr. Sirop
de zahăr. Fabrică de zahăr. Industria
zahărului. A îndulci ceva cu zahăr. Pu-
ne zahăr în cafea.
Zarzavat s. n. (plante legumicole de la
care se consumă frunzele şi rădăcini-
le) Zarzavat proaspăt. Supă de zarza-
vat. Grădină de zarzavat. Negustor de
zarzavat. A cultiva zarzavat.
A zăcea 1. v. intr. (a sta culcat mult
timp fiind bolnav) A zăcea în pat, pe
pământ. A zăcea de friguri. Rănitul za-
ce pe targă. Zace de trei zile. 2. (a fi
fără viaţă) A zăcea în mormânt. 3. (a fi
lăsat în părăsire) Mai multe obiecte
zăceau în dezordine pe jos. Ziarele zac
neatinse pe masă. 4. (a sta ascuns, a
mocni) Nu poţi şti ce zace în sufletul
lui.
Zăpadă s. f. (precipitaţie atmosferică
în formă de fulgi albi) Zăpadă afânată,
moale, lunecoasă. Zăpezi veşnice. Ză-
padă proaspăt căzută. Zăpadă zburată
de vânt. Zăpadă carbonică. Fulgi de
349
zăpadă. Bulgăre de zăpadă. Strat de
zăpadă. Nămeţi de zăpadă. Om de ză-
padă. Alb ca zăpada. Căderi de zăpa-
dă. Topirea zăpezilor. Drum plin, aco-
perit de zăpadă. A curăţa zăpada. A
scutura zăpada de pe palton. Zăpada
cade în fulgi mari. Zăpada se aşterne,
se cerne pe pământ.
A (se) zări 1. v. tr. (a vedea ceva slab,
vag) A zări ceva în depărtare. Zăreşte
ca prin sită. 2. (a vedea în treacăt, a
observa) A zări prea târziu pe cineva.
L-am zărit în mulţime. N-au putut dis-
cuta cu el, doar l-au zărit. Pe raft am
zărit un volum de poezii. 3. v. pron. (a
apărea, a se ivi) O pânză se zăreşte în
depărtare. Ţărmul se zăreşte la orizont.
Pe cer se zăresc primele stele. Se pot
zări în ceaţă casele satului.
Zâmbet s. n. (surâs) Un zâmbet uşor,
larg, blând, ironic, amuzant, furios. Un
zâmbet fericit, de fericire. Un zâmbet
enigmatic, fugar. Un zâmbet strâmb,
forţat, pieziş. A fi cu zâmbetul pe buze.
A schiţa un zâmbet. A adresa, a dărui
cuiva un zâmbet. A smulge cuiva un
zâmbet. Faţa îi înfloreşte într-un zâm-
bet. Un zâmbet îi înfloreşte pe buze. Un
zâmbet i-a luminat faţa.
A zâmbi v. intr. (a surâde) A zâmbi
binevoitor, prietenos, blând, frumos. A
zâmbi ironic, răutăcios, dispreţuitor,
maliţios. A zâmbi pe sub mustaţă,
strâmb, pieziş. A zâmbi cuiva cu înţe-
les. Le zâmbeşte prietenelor sale. Te
face să zâmbeşti. Zâmbeşte a râde. Îi
zâmbeşte norocul.
Zbor 1. s. n. (acţiunea de a zbura)
Zborul unui avion. Zborul vulturului.
Zbor de noapte, de încercare, de recu-
noaştere, fără escală. Zbor planat, ra-
zant, orbital. Înălţime, viteză de zbor.
Alimentare în timpul zborului. Localita-
te aflată la două ore de zbor. A efectua
un zbor. A trece în zbor. A urmări zbo-
rul păsărilor. A lovi mingea în zbor. A
prinde un obiect din zbor. A împuşca o
pasăre din zbor. Zborul a decurs fără
incidente. A făcut mai multe zboruri
într-o zi. A prins aluzia din zbor. 2. (fig.
mers iute; goană, fugă) A coborât scă-
rile în zbor.
A zbura 1. v. intr. (a se ridica şi a se
deplasa în aer; a pluti în aer) A zbura
jos, sus. A zbura la mare înălţime, ra-
zant cu solul. A zbura cu avionul. A
zbura în ajutorul cuiva. Pilotul a zburat
trei ore. Avionul a zburat deasupra
unei păduri. Rândunelele zboară jos.
Fluturii zboară din floare în floare. La
apropierea noastră păsările au zburat.
Frunzele zboară duse de vânt. Hârtiile
zboară în vânt. Săgeţile, pietrele zboară
în toate părţile. Piatra a zburat în
geam. 2. (fig. a trece foarte repede; a
se succeda cu repeziciune) Timpul
zboară. Orele au zburat. 3. v. tr. (a
smulge) Vântul puternic i-a zburat pă-
lăria din cap. Un obuz i-a zburat capul.
Zdravăn 1. adj. (voinic, puternic) Un
ţăran zdravăn. Un foc zdravăn. A avea
braţe zdravene. 2. (sănătos) E încă
zdravăn la vârsta lui. 3. adv. (cu pute-
re, mult, din plin) A bea zdravăn. A
mâncat zdravăn. L-au legat zdravăn.
A (se) zdrobi 1. v. tr. (a strivi, a sfă-
râma) A zdrobi strugurii. A zdrobi pi-
per. A zdrobi mâna cuiva. A zdrobi ali-
mentele cu dinţii. Grăunţele sunt zdro-
bite între pietrele de moară. Roata din-
ţată i-a zdrobit braţul. Glontele i-a
zdrobit umărul. I-a zdrobit falca dintr-
un pumn. 2. (a nimici, a distruge) A
zdrobi o armată, duşmanul, rezistenţa
350
duşmanului. Echipa noastră a fost
zdrobită. 3. (a distruge sufleteşte)
Zdrobit de oboseală. A zdrobi cuiva vo-
inţa, cariera. A zdrobi cuiva inima. A fi
zdrobit de durere. Călătoria aceasta l-a
zdrobit. Vestea l-a zdrobit. 4. v. pron.
Avionul s-a zdrobit de pământ. Barca
s-a zdrobit de un colţ de stâncă. Valuri-
le se zdrobesc de ţărm.
A (se) zgâria 1. v. tr. (a-şi face o rană
uşoară; a lăsa urme) A zgâria pe cine-
va cu unghiile, cu ghearele. A zgâria
pământul. Sunete care zgârie urechea.
Mărăcinii i-au zgâriat picioarele. Din
fericire, gloanţele doar l-au zgâriat. Ci-
neva a zgâriat vopseaua. Mobila a fost
zgâriată în timpul transportului. Peniţa
zgârie hârtia. Pielea a fost uşor zgâria-
tă. A zgâriat peretele în timp ce muta
mobila. Băutura aceasta te zgârie pe
gât. A zgâriat-o pisica. Pisica asta zgâ-
rie. M-a zgâriat adânc. Zgâria sticla cu
un diamant. Oglinda e zgâriată. Îl zgâ-
rie gulerul cămăşii. 2. v. pron. A se
zgâria într-un cui. S-a zgâriat la mână
cu / într-o sârmă. S-a zgâriat în timp ce
culegea mure.
Zgomot s. n. (amestec de sunete pu-
ternice) Zgomot asurzitor, îngrozitor,
infernal. Zgomot de fond. Zgomote pa-
razite. Zgomotele străzii. Zgomotul mul-
ţimii. Zgomotul motorului. Zgomotul va-
lurilor. Zgomotul furtunii. A face zgo-
mot. A merge fără (a face) zgomot. A nu
putea dormi de zgomot. Mult zgomot
pentru nimic. E prea mult zgomot aici.
Zgomotul maşinilor este insuportabil.
Zi 1. s. f. (interval de timp egal cu 24
de ore) O zi frumoasă, însorită, caldă,
mohorâtă, ceţoasă, răcoroasă, ploioa-
să. O zi de vară. Zilele frumoase ale
anului. Ziua de astăzi, de mâine, de
ieri. Ziua de opt ore. O zi întreagă. Toa-
tă ziua. O lună de zile. Zi lucrătoare, de
lucru. Zi de sărbătoare. Zi de odihnă, În ziua sosirii sale. Până în zilele noas-
de repaos. Zi de muncă. Într-una din tre. A fixa ziua (unei întâlniri). Azi e zi-
zile. Într-o zi sau alta. În zilele urmă- ua sa liberă. E ziua sa de primire. Ce zi
toare. Cu o zi înainte. Două zile mai e azi? În ce zi suntem, în câte suntem
târziu. O zi mai devreme sau mai târ- azi? În ce zi eşti liber? 3. (la pl. viaţă,
ziu. Până în această zi. Zi de zi. Zi du- trai) A trăi de pe o zi pe alta. A-şi duce,
pă zi. De la o zi la alta. Zi şi noapte. În a-şi ţine cu greu zilele. A-şi scurta zile-
fiecare zi. Din zi în zi. De mai multe ori le. A-i fi cuiva zilele numărate. A-şi
pe zi. O dată pe zi. După două zile de sfârşi zilele. A lua cuiva zilele. A scăpa
călătorie. În zorii zilei, în zori de zi, în cu zile. A i se urî cuiva cu zilele. Câte
revărsat de ziuă. Până la ziuă. De cu zile voi avea. Îi sunt zilele numărate.
ziuă, despre ziuă. În plină zi. Ziua în Nu mai are multe zile de trăit. Vai de
amiaza mare. În timpul zilei. În cursul zilele lui! N-a avut zile! 4. (la pl. vreme,
zilei. Peste zi. În orice moment al zilei. perioadă, epocă) Zile fericite. Zile ferici-
Trecerea zilelor. Serviciu de zi. Ordinea te, senine, liniştite. Zilele tinereţii. Ulti-
de zi. Eroul zilei. Lucrător cu ziua. Nou- mele zile. Zilele bătrâneţii. A trăi zile
tăţile zilei. Gustul, moda zilei. Lumina fericite. N-au intrat zilele în sac.
zilei. Limpede ca lumina zilei. A-şi
pierde ziua. A fi plătit cu ziua. A avea o A (se) zice 1. v. tr. (a exprima în cu-
zi bună, proastă. A vedea lumina zilei. vinte, a spune) A zice da, a zice nu. A
A aduce socotelile la zi. A avea, a fi cu zice ceva în şoaptă. Zice că da. Zice că
registrele la zi. A face din noapte zi. A e grăbit. Zice că nu e adevărat. Zice că
da bună ziua. Mai e mult până la ziuă. vrea să se înscrie la facultate. Zice me-
Se luminează, se crapă, se revarsă, se reu acelaşi lucru. Mi-a zis să vin. A zis
face ziuă. E ziuă. E ziua mare. Ziua e să vă întoarceţi repede. Mi-am zis că
pe sfârşite. Vara zilele sunt mai lungi, trebuie să încerc. N-a zis un cuvânt. N-
se lungesc. Iarna zilele sunt mai scurte, am nimic de zis. Nu e nimic de zis. Nu
se scurtează. Munceşte ziua. A avut o mai ştie ce să zică. Puţin îi pasă de ce o
zi grea. A petrecut o zi plăcută. Ziua sa să zică lumea. Zis şi făcut. Uşor de zis,
de odihnă s-a terminat. A citit romanul greu de făcut. Zi! De ce eşti trist? Hai,
într-o singură zi. Îşi petrece ziua dor- zi o dată, ce ai de gând? Altfel zis. Mai
mind. N-a mâncat nimic toată ziua. E bine zis. Cum se zice. Cum s-ar zice.
costumul său de toate zilele, de fiecare Acestea fiind zise. Între noi fie zis. În
zi. Localitatea se află la o zi de tren, de treacăt fie zis. E o greşeală, ca să nu
drum. Cât câştigă pe zi? Care e pro- zic o prostie. Să zicem că are dreptate.
gramul zilei? 2. (dată la care s-a în- S-ar zice că e supărat. Ce-am zis eu!
tâmplat sau urmează să se întâmple Bine, să zicem... Mai zi, dacă ai ce! (Că)
ceva) O zi istorică. Zilele săptămânii. O bine zici! Cât ai zice peşte! Să nu zici
zi hotărâtoare. Zi solemnă, zi mare. Zi că nu ţi-am spus. Ai zice că e nebun.
astronomică, solară, siderală. Zi de Ce aţi zis? Ce tot zici acolo? Ce vrei să
ploaie. Zi de naştere. Zi de post, de zici (cu asta)? Ce zici de asta? Ce să vă
dulce. Lung cât o zi de post. Ziua (jude- zic? Ce vrea să zică asta? Ce-ai zice de
căţii) de apoi. Zi de doliu. La zile mari. o plimbare? 2. (a spune; a cuprinde, a
Un ospăţ de zile mari. Într-o (bună) zi. relata) Zice că nu-l cunoaşte. Întot-
În aceste zile, zilele acestea. În ziua de deauna are ceva de zis. Legea zice că...
azi. În zilele noastre. În ziua aceea, în Ce zice în scrisoare? Cum poţi să zici
acele zile. Zilele trecute. În ziua fixată. aşa ceva? 3. (a chema) Lui îi zice Ion.
351
Să nu-mi zici pe nume, dacă nu e ade-
vărat! 4. Pop. (a cânta din gură sau
dintr-un instrument) A zice din (gură)
un cântec. A zice din fluier, din vioară.
5. v. pron. Cum se zice (la) „fluture” în
limba spaniolă? Asta nu se mai zice. Se
zice că a plecat.
Zid s. n. (element de construcţie alcă-
tuind un perete, o fortificaţie) Zid de
cărămidă, de chirpici. Zid de susţinere.
Zid de apărare. Zidurile unei clădiri.
Zidurile de apărare ale unei cetăţi. Zi-
durile crenelate ale unui castel. Marele
Zid Chinezesc. O bucată de zid. Între
cele patru ziduri. Un zid de ceaţă. A
face, a construi, a ridica un zid. A în-
352
conjura, a împrejmui cu ziduri. A demo-
la un zid. A se furişa, a se prelinge pe
lângă un zid. A pune pe cineva la zid.
A se lovi de un zid de ură, de tăcere. A
face zid împrejurul cuiva. În depărtare
apare zidul munţilor.
Zvon 1. s. n. (ştire) Zvonuri contradic-
torii. A lansa un zvon. A răspândi zvo-
nuri alarmante, false pe socoteala cui-
va. A dezminţi un zvon. A combate un
zvon. Umblă, circulă zvonul (că). E doar
un zvon. Nu e decât un zvon fals. Zvo-
nul se adevereşte. 2. (zgomot, susur)
Zvon de glasuri. Zvonul albinelor. Zvo-
nul pădurii. Se aude un zvon de clopo-
te.